ARGUMENT ……………………………………………………………………………………………………………. …….4… [602521]
1
CUPRINS
ARGUMENT ……………………………………………………………………………………………………………. …….4
CAPITOLUL 1 Deficiențele neuromotorii ………………………………………………………… ………………. .6
1.1.Clasificarea dizabilităților …………………………………………………………………………………. …………6
1.1.1. Gradele de handicap ………………………………………………………….. ………………………………….. ..6
1.2.Deficiențe neuromotorii – noțiuni de bază …………………………………………….. ……………………….. 9
1.2.1. Paralizii cerebrale infantile ………………………………………… ……………………….. …………………. 10
1.2.1. Deficiențe asociate ……………………………………………………………………………… …………………. 11
CAPITOLUL 2 Persoana cu CES în societatea românească ………. ………………………………………..13
2.1.Integrarea ……………………………………………………………………………………13
2.1.1. Politici în România …………………………………………………………………………13
2.1.2. Cadrul legislativ din România ……………………………………………………………..14
2.2.Dreptul la educație a copiilor c u dizabilități în România ……………………………………15
2.3.Piața muncii ………………………………………………………………………………….17
2.3.1. Prevederi legale …………………………………………………………………………….17
2.3.2. Beneficiile angajatorului ……………………………………………………………………18
2.3.3. Angajatul cu nevoi speciale ……………………………… ………………………………..19
2.3.4. Atitudinile angajatorilor cu privire la angajarea persoanelor cu dizabilități ……………….19
2
2.4.Stigmatul ……………………………………………………………………………………..20
2.4.1. Stigmatul dizabilității și consecințele sale ………………………………………………… 21
2.5.Discriminarea …… …………… ……………………………………………………………… 23
2.5.1. Sursele discriminării ……………………………………………………………………….24
2.5.2. Formele discriminării ………………………………………………………………………25
2.5.3. Țintele discriminării ………………………………………………………………………..25
CAPITOLUL 3 Universul părintelui cu un copil cu dizab ilități …………………………………26
3.1.Cuplu versus familie …………………………………………………………………………26
3.1.1. Relația între parteneri și parteneri –copil …………………………………………………..27
3.1.2. Reacția părinților ……………………………………………………………………………28
3.2.1. Mecanisme de apărare și adaptare utilizat e………………………………………………..28
3.3.Tipologia părinților …………………………………………………………………………..31
3.4.Rolul mamei în viața copilului ……………………………………………………………….33
CAPITOLUL 4. STUDIUL………………………………………………………………………35
4.1. Obiective…………………………………………………………………………………….35
4.2. Ipotez e și variabile …………………………………………………………………………..35
4.3. Descriere instrumentului …………………………………………………………………….37
4.4. Descriere lotului ……………………………………………………………………………..43
4.5. Descrierea situației/ contextului de desfășurare ……………………………………………..47
4.6. Analiza și interpretarea datelor ………………………………………………………………47
4.7. Concluzii și discuții …………… …………………………………………………………… 59
3
4.7.1. Limite și direcții noi în cercetare………………………………………………………….60
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………… 61
Anexa 1. Chestionar pentru studiu ……………………………………………………………….69
Anexa 2. Chestionar pentru studiu ……………………………………………………………… 75
Anexa 3. Valorile coefici entului Alpha Cronbach ……………………………………………… 81
Anexa 4. Ipoteza 1 ……………………………………………………………………………… 86
Anexa 5. Ipoteza 2 ………………………………………………………………………… …… 92
Anexa 6. Ipoteza 3 ……………………………………………………………………………,,,, 94
Anexa 7. Ipoteza 4 ………………………………………………………………………………96
Anexa 8. Ipoteza 5 ……………………………………………………………………………….98
Anexa 9. Ipoteza 6 ……………………………………………………………………………. ..100
Anexa 10. Ipoteza 7 ……………………………………… …………………………………… 107
Anexa 11 Ipoteza 8 ……………………………………………………………………………. 114
Anexa 12 Stilul de atașament…………………………………………………………………… 122
4
ARGUMENT
În lucrarea de față am înc ercat să ofer o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă
să fii părintele unui copil cu dizabilități, axându -mă în special pe greutățile cu care aceștia se
confruntă în viața de zi cu zi, și pe complexitatea relației mamă -fiu /fiică specifică celor cu
aceste caracteristic i.
Această idee de cercetare a luat naștere datorită pr ezenței precare a acestei populații în
cercetările psihologice. Din dorința cercetătorilor de a explica apariția și efectul anumitor
procese și fenomene asupra persoanelor cu nevoi speciale, ei au trecut sub un con de umbră
tutorii lor care cel mai adesea devin și ei, prin asociere, victimele prejudecăților, ale
stereotipurilor și ale discriminării, datorită normelor și credințelor pe care comunitatea le ridică
la rang de standarde ale normalității.
De asemenea, studiul ce urmează a fi descris în această l ucrare, reprezintă continuarea
investigației, începută în urmă cu patru ani, despre Expectan țele p ărinților copiilor cu
dizabilități .
În acea prima parte am încercat să ofer o imagine de ansamblu asupra întregii populații,
având în vedere că, așa cum arată și statisticile, numărul persoanelor cu dizabilități din România
este în creștere, cu ajutorul cercetărilor realizate în diferite domenii științifice.
Acum, însă am ales să explorez relația – mamă -fiu/fiică doar pentru cei ai căror copii sunt
diagnosticaț i cu dizabilități neuromotorii. Deoarece subiectul abordat este complex, partea
teoretică a lucrării este alcătuită din trei mari capitole:
Deficiențele neuromotorii în care am încercat să prezint pe scurt în ce constau
infirmitățile acestor copii, care s unt cauzele ce le provoacă și cum sunt clasificate
5
din punct de vedere medical și nu numai, dar și care sunt deficiențele asociate
unui astfel de diagnostic.
Persoana cu CES în societatea românească ce reflectă prevederile legislative
existente în prezent în România, dar și greutățile cu care părinții se confruntă în
acest proces și formele în care apare stigmatul și nu în cele din urmă
disacriminarea.
Universul părintelui cu un copil cu dizabilități care prezintă impactul celor ce
devin responsabili pentr u buna dezvoltare a acestora, stilul de atașament, stilurile
parentale folosite, mecanismele de apărare și coping la care recurg.
În partea aplicativă, am încercat să găsim un răspuns la întrebările încă neelucidate.
Astfel, am dorit:
Să analizăm ce vari abile prezintă un efect asupra gradului de implicare, respectiv
neimplicare în eliminarea stresorului, a stilului de atașament, și a stilului parental;
Să analizăm cum sunt influențate gradul de implicare, respectiv neimplicare în
eliminarea stresorului,și stilul parental;
Să analizăm dacă există diferențe de gen în ceea ce privește gradul de implicare,
respectiv neimplicare în eliminarea stresorului,și stilul parental; al mamelor
copiilor cu dizabilități neuromotorii.
6
CAPITOLUL 1 Deficiențele neuromo torii
La 30 septembrie 2016, Direcția pentru Protecția persoanelor cu dizabilități, din cadrul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a raportat că rata
persoanelor cu dizabilități la populația României a fost de 3,51%.
1.1.Clasificarea dizabilităților
Întrucât diversitatea dizabilităților ridică tot mai multe probleme în societatea de astăzi,
s-a încercat de -a lungul timpului o clasificare a lor, care să permită înțelegerea nevoilor și
limitelor celor ce trăiesc cu o a nume „etichetă”. Astfel s -a ajuns la realizarea unor clasificări în
funcție de diferite criterii:
după natura deficienței: congenitale și dobândite;
după localizare: motrice, mentale, senzoriale , organice. (Wleichnann,1991).
Un alt criteriu folosit în s pecial în mediul legal este după gravitatea deficienței, rezultând
astfel ceea ce cunoaștem drept „gradele de handicap”.
1.1.1 Gradele de handicap
Conform Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilități, republi cată, tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic,
mintal , psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
Deoarece, de cele mai multe ori la o persoană cu nevoi speciale sunt întâlnite mai multe
deficiențe, această clasificare nu poat e surprinde în totalitate complexitatea și gravitatea bolii
sale. De aceea, conform aceleiași legi s -au format patru categorii mai grosiere, ce face posibilă
încadrarea într -o clasă anume a fiecărei dizabilități .
Astfel din punct de vedere al severităț ii dizabilității, putem spune că există următoarele
grade de handicap: grav, accentuat, mediu și ușor.
7
Numărul persoanelor cu handicap grav reprezintă 36,53% din total (față de 35,77% la 30
septembrie 2015), cele cu handicap accentuat 51,92% (față de 52,54% l a 30 septembrie 2015) iar
cele cu handicap mediu și ușor 11,55% (față de 11,69% la 30 septembrie 2015)
Pentru a putea stabili gradul de handicap corespunzător fiecărui caz există anumite reguli
menționate și în Ordinul nr. 725/12709 din 1 octombrie 2002 . Aici se stipulează acele criterii pe
baza cărora se stabilește nivelul de gravitate al fiecărei dizabilități întâlnite în cazul copiilor, dar
și măsurile de protecție specială a lor. Acestea sunt:
1. Diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea
într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială a copilului.
2. Încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional
individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei.
3. Nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale
determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și
participarea socială, de factori p ersonali etc. Deci, pentru aceeași boală – ca premisă a
identificării și încadrării – încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor la
gradul grav.
4. Atât în procesul evaluării medico -psihosociale, cât și în luarea deciziilor privitoare l a
copil trebuie să se respecte principiile parteneriatului cu familia și cu copilul, în raport cu vârsta
și gradul său de dezvoltare.
O comisie specializată formată din: psihologi, neuropsihiatri, pediatrii și logopezi
evaluează indivizii și decide în ce grupă trebuie integrat fiecare solicitant. Instrumentul folosit ca
reper în această sarcină laborioasă este Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de
Șanse și al Ministrului Sănătății Publice nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medi co-
psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în gradul de handicap .
Ca orice instrument și acesta suferă modificări, în încercarea de a se potrivi cât mai bine
situației actuale. Astfel Ordinul Nr. 692/982 din 23 mai 2013 modifică primul capit ol „Funcțiile
8
mentale” din anexă . Potrivit ordinului, criteriile pentru acordarea diferitelor grade de handicap
sunt următoarele:
Handicap ușor caracterizat prin o întârziere mintală ușoară (nivel QI 50 – 55 până la 70),
cu scor GAFS (o cuantificare a mo dului în care simptomele tulburării psihice afectează nivelul
global de funcționare al pacientului) cuprins în intervalul 61 – 80. Cel afectat prezintă capacitate
de comunicare orală și scrisă, dar manifestă o întârziere de doi – trei ani în evoluția școla ră, fără
ca aceasta să fie determinată de carențe educative, dificultăți de învățare și gândire deficitară și
se poate antrena în activități simple și poate desfășura activități lucrative dacă beneficiază de
servicii de sprijin.
Handicap mediu , nivel la c are pacientul ar trebui să aibă o întârziere mintală ușoară,
asociată cu o altă deficiență fizică, senzorială, epilepsie și/sau tulburări comportamentale , pentru
care individul necesită tratament și monitorizare de specialitate. Celor cărora le este acord at acest
grad sunt caracterizați de un nivel al QI -ului, cuprins între valorile 35, respectiv 40, în unele
cazuri ajungând chiar până la 50 – 55. De asemenea scorul GAFS atribuit acestei categorii este
cuprins între 51 – 60 de puncte. Astfel, persoanele în tâlnite aici își însușesc cu dificultate
operațiile elementare, dar pot învăța să scrie și să citească cuvinte scurte,ajungând chiar să aibă
deprinderi elementare de autoservire putând să se adapteze la activități simple de rutină. Ei pot
avea și capacităț i de autoprotecție suficiente, putând fi integrați în comunitate unde să desfășoare
activități lucrative în condiții protejate.
Handicapul accentuat ce presupune întârzierea mintală accentuată (nivel QI= 20 – 25
până la 35 – 40), cu scorul GAFS= 31 – 50. În acest caz, adaptarea la situații noi nu se realizează
conform vârstei cronologice, copilul având un ritm de dezvoltare lent. Curba de perfecționare
este plafonată, având loc blocaje psihice. De asemenea o astfel de persoană este capabilă să
efectueze sar cini simple sub supraveghere, având nevoie de servicii de sprijin. El/ ea se poate
adapta la viața de familie, dar și la cerințele comunității din care face parte.
Handicap grav, caz în care întârzierea mintală este profundă (nivel QI sub 20 – 25).
Atunci când scorul GAFS este cuprins între 21 – 30, individul respectiv nu are nevoie de un
asistent personal. Când însă scorul obținut în cadrul GAFS se găsește între 1 – 20 puncte, este
9
nevoie de un asistent personal ce să îi poată oferi sprijin și ajutor în î ndeplinirea sarcinilor
zilnice. O altă carateristică, specifică acestui nivel de dizabilitate, este minima dezvoltare
senzitivo -motorie, pacientul reacționând la comenzi simple îndelung executate, având nevoie de
asistență permanentă și fiind incapabili de autoconducție și autocontrol.
1.2. Deficiențe neuromotorii – noțiuni de bază
Deficiențele fizice și/sau n euromotorii sunt acele tulburări care afectează în special
componentele motrice ale individului, influențând modul său de relaționare cu cei din jur și nu
numai .
În general, ele iau forma unor invalidități corporale ce reduc puterea și mobilitatea
organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare și care pot fi localizate la
nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente.
Deficiențele neuromotorii sunt determinate în principal de afectarea structurilor și
funcțiilor neuronale, de la nivel central sau periferic, răspunzătoare de funcționarea
mecani smului neuromuscular. Consecința directă a prezenței constă în perturbarea cont rolului
funcționarii fibrelor musculare datorată disfuncțiilor în transmiterea impulsurilor nervoase către
efectorii din sistemul muscular. (NB: Consecințele indirecte, de ordin social, vor fi tratate în
capitolul 2) .
Conform lui Gherguț (2013) deficiențe le fizice/ neuromotorii amintite mai sus se împart
la rândul lor în:
tulburări genetice și congenitale;
tulburări ale procesului de creștere;
sechele posttraumatice;
deficiențe osteoarticulare și musculare;
10
deficiențe preponderent neurologice.
Acest ea din urmă se împart la rândul lor în:
boli ale neuronului central: sindromul extrapiramidal, sindromul piramidal și
sindroamele ataxice ;
boli ale neuronului periferic.
Conform unui sondaj publicat în 2002 pe cerebralpalsy.org realizat în SUA, cea ma i
răspândită este diplegia (tetraplegia) spastică ce face parte din sindromul pyramidal.
1.2.1 Paralizii cerebrale infantile
Paralizia cerebrală cunoscută și ca „encefalopatia sechelară infantilă” este o tulburare
cronică a mișcării cauzată de existența unor leziuni la nivelul sistemului nervos central. Aceasta
se manifestă prin mișcări reflexe involuntare și contracții musculare (spasme) care pot afecta o
parte a corpului sau tot corpul. (Meilă , Milea Ș.1988)
Conform cerebralpalsy.org., paralizia cere brală este considerată o tulburare neurologică
cauzată de o leziune a creierului non -progresivă sau de o malformație care are loc în timp ce
creierul copilului este în curs de dezvoltare . Ea afectează în primul rând mișcarea corpului și
coordonarea muscul ară.
Deși complexe și greu de înțeles aceste definiții încearcă să releve complexitatea
patologiilor întâlnite în cadrul acestei afecțiuni.
Există o multitudine de forme ale acestei afecțiuni, în special în rândul copiilor. În cazul
lor, ele reprezintă „ sechelele encefalopatiilor infantile din perioada prenatală sau perinatală”.
11
De asemenea paraliziile infantile, în toate formele sale, sunt produse de factori externi, ce
acționează asupra copilului în perioada prenatală, în timpul nașterii sau în primii ani de viață ai
acestuia. De asemenea cei ce prezintă această disfuncție neuronal ă sunt născuți prematuri,
20-25% având o greutate sub 2500 grame și pot suferi de anorexie perinatală sau hemoragie
cerebrală. (Meilă, Milea 1988)
Principalele cauz e dobândite ale acestor afecțiuni sunt: infecții intracraniene, tromboze,
embolii etc, ce apar în cadrul traumatismelor craniene.
Conform cerbralpalsy.org există mai multe cauze posibile pentru apariția ei, împărțite
astfel:
70 % din leziunile creierului ce provoacă paralizie cerebrală apar înainte de
naștere, mai ales în al doilea și al treilea trimestru de sarcina;
20% are loc în timpul perioadei de naștere;
10% se produce în timpul primilor doi ani de viață în timp ce creierul este încă în
dezvoltare .
1.2.2. Deficiențe asociate
În funcție de gradul afectării la nivel neuronal al individului mai pot apărea, prin asociere
și:
Tulburări de limbaj – „toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la
manifestările verbale tipizate unanim acceptat e în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii cât
și al perceperii, începând de la reglarea diferitor componente ale cuvântului și până la
imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă" (M. Guțu, 1975, p. 115).
Deficiență mintală – „o stare de p otențialitate restrânsă sau o oprire a dezvoltării cerebrale,
în urma căreia persoana atinsă este incapabilă, la maturitate, să se adapteze la mediul său, la
12
cerințele comunității, în așa fel încât să -și poată menține existența fără supraveghere și sprijin
extern ” (Roșca A.,1936, p. 32);
Convulsii – spasme necontrolate produse de activitatea electrică anormală a creierului
(Meilă, Milea 1988);
Epilepsie –afecțiune neurologică, în care celule nervoase, sau neuroni, transmit semnale
anormale. Activitatea neur onală normală este perturbată, cauzând senzații, emoții sau
comportamente neobișnuite și uneori convulsii, spasme musculare și pierderea conștienței.(vezi
http://www.aspe.ro/ ) etc.
13
CAPITOLUL 2 Persoana cu CES în societatea românească
Ce înse amnă însă să fii o persoană cu dizabilități în România? Cum sunt afectați copii și
adulții cu dizabilități, dar și cei ce îi îngrijesc de stigmatul afecțiunii lor medicale? Cum se
realizează procesul integrării lor în societate, ca parte activă a sa?
Acest ea sunt doar câteva din întrebările la care vom încerca să răspundem în cele ce
urmează.
2.1. Integrarea
Integrarea socială se referă la ansamblul relațiilor sociale stabilite între persoanele cu
cerințe speciale, și ceilalți membrii ai comunității (vecin i, colegi de serviciu, oameni de pe
stradă, funcționari publici etc.); aceste relații sunt influențate de atitudinile de respect și stimă și
de ansamblul manierelor de interacțiune dintre oamenii normali și cei cu cerințe speciale” (apud
Gherguț, 2013, p. 322).
2.1.1. Politici în România
Potrivit art. 7 din Declarația universală a drepturilor omului (adoptată de O.N.U. la 10
decembrie 1948), „toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o
egală protecție a legii. Toți oam enii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări
care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare”.
În anul 2005 Guvernul României a elaborat Strategia națională pentru protecția,
integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013, ce își
propune realizarea unei politici naționale pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap prin trei obiective generale:
1. promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca cetățeni activi în măsură de
a-și controla viața;
2. acordarea de sprijin pentru familiile care au în componență persoane cu handicap; 23
14
3. creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu handicap.
Elabo rarea acestei strategii a dus la apariția mai multor instituții precum: Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale; Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor
Copilului; Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă etc.
Deși în această perioadă se finanțează diferite proiecte ce au ca finalitate integrarea
acestui grup, se ignoră totuși strategiile ce ar putea duce la ocuparea locurilor de muncă de pe
piața muncii a persoanelor cu nevoi speciale.
2.1.2. Cadrul legislativ din România
Constituția României, revizuită în anul 2003, la art. 50 prevede că „Persoanele cu
handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de
egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective
a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin
părinților și tutorilor.”
Pentru a asigura respectarea acestui articol, din 1992 au apărut mai multe legi ce
protejează persoanele cu diz abilități, după cum urmează:
Legea nr. 53/1992 privind protecția specială a persoanelor handicapate, publicată în
Monitorul Oficial nr. 119 din 4 iunie 1992;
Ordonanța de Urgență a Guvernului. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea
în munc ă a persoanelor cu handicap publicată în Monitorul Oficial nr. 310 din 30 iunie
1999. Ea reglementa măsurile pentru exercitarea drepturilor persoanelor cu handicap la
un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de învățământ, de instruire ș i
de integrare socială a acestei categorii de persoane, act normativ ce a funcționat până în
anul 2006;
15
Hotărâre nr. 1175 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru
protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu ha ndicap în perioada 2006 –
2013 publicstă în Monitorul Oficial nr.. 919 din 14 octombrie 2005
Însă, cea mai importantă și mai utilizată este Legea Nr. 448/2006 ce cuprinde dispoziții
privind:
drepturile persoanelor cu handicap;
serviciile și prestațiile sociale;
accesibilitatea persoanelor cu handicap la mediul fizic, informațional și comunicațional;
orientarea, formarea profesională, ocuparea și angajarea în muncă a persoanelor cu
handicap;
încadrarea în grad de handicap;
parteneriate;
finanțarea s istemului de protecție a persoanelor cu handicap;
răspunderea juridică.
Pe lângă menționarea drepturilor și obligațiilor persoanelor cu dizabilități, acest act
utilizează diferite criterii pentru a clasifica afecțiunile fizice și nu numai pe care indivi dul din
acest grup le prezintă.
2.2. Dreptul la educație a copiilor cu dizabilități în România
Constituția României republicată în 2003 afirmă că: „Dreptul la învățătură este asigurat
prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și pri n cel profesional, prin
învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.” (art.32, al.1).
16
După schimbarea regimului politic în 1989, statul român și -a concentrat eforturile în
înlocuirea școlilor speciale cu cea incluziv ă.
Primul pas a fost realizat prin elaborarea Legii 84/1995, prima ce menționează
posibilitatea integrării minorilor cu dizabilități în astfel de instituții: „Integrarea școlară a copiilor
cu cerințe educative speciale se realizează prin unități de învăță mânt special, în grupe și clase
speciale din unități preșcolare și școlare obișnuite, sau în unități de învățământ obișnuite, inclusiv
în unități cu predare în limbile minorităților naționale”.
În prezent, conform Legii educației naționale nr 1/ 2011, pub licată în Monitorul Oficial
nr. 18 din 10 ianuarie 2011 printre principiile care guvernează învățământul preuniversitar și
superior, dar și învățarea pe tot parcursul vieții din România se află și „ principiul echității – în
baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare” și „ principiul asigurării egalității
de șanse” (art.3, lit. (a), (j)). Aici apare o completare a prevederilor legale existente și anume:
„Statul susține antepreșcolarii, preșcolarii, elevii și studenții cu probleme și nev oi sociale,
precum și pe aceia cu cerințe educaționale speciale.” (art. 12, al (1))
Potrivit statisticilor oficiale, la sfârșitul anului 2013 aproximativ 60% dintre copiii cu
dizabilități erau incluși în învățământul de masă, în timp ce potrivit datelor p ublicate de IPP,
ponderea medie a copiilor cu dizabilități înregistrați în ciclul primar, secundar inferior și
secundar superior din învățământul de masă erau de numai 38 %.
ONG -urile de specialitate au pus la îndoială fiabilitatea statisticilor oficiale, ca urmare a
diferențelor constatate în datele colectate de inspectoratele școlare și de autoritățile de protecție
acopilului. De asemenea, categoriile utilizate pentru a desemna diferite tipuri de programe și
instituții de învățământ nu reflectă întotdeau na segregarea copiilor cu dizabilități de alți copii.
O cercetare realizată la Asociația ASCHF -R (2010) au relevat că în rândul beneficiarilor
lor 44% dintre tinerii de 19 -24 ani și 33% dintre tinerii de peste 25 ani sunt neșcolarizați, riscul
de neintegr are socio -profesională atingând nivelul maxim.
Tot din acest studiu aflăm că gravitatea handicapului reprezintă motivul principal al
neintegrării școlare a copiilor și a tinerilor. Pentru tineri, acest motiv este de două ori mai des
17
întâlnit deși severita tea handicapului nu este mai mare în cazul lor: 83% dintre tineri, respectiv
90% dintre copii au handicap grav.
De asemenea principalele bariere ale integrării școlare sunt dificultatea transportului
(30%) și neadaptarea programei școlare la nevoile lor s pecifice (neadaptare menționată ca sarcini
de învățare dificile – 28% și ca lipsă a profesorului de sprijin – 18%).
Aceste procente relevă faptul că deși legile prevăd obligativitatea existenței unui profesor
de sprijin și a unei programe adaptate, ea nu este aplicată în realitate.
Totuși se observă aici o creștere a procentelor, în ceea ce privește perceperea formei de
învățământ ideale – școala de masă (59%).
Potrivit datelor menționate în Proiectul de strategie națională pentru protecția și
promovarea drepturilor copilului (denumit în continuare „Proiectul de strategie pentru protecția
copilului 2014 -2020”), aproximativ 50 % dintre persoanele cu dizabilități au urmat învățământul
formal numai până la nivelul învățământului secundar inferior, comparativ cu aproximativ 29 %
din totalul populației. De asemenea, acestea au rate de reprezentare în învățământul secundar
superior și în învățământul terțiar mai mici decât ratele naționale. Lipsa de școlarizare este de
șapte ori mai mare pentru copiii cu dizabili tăți în comparație cu copiii fără dizabilități, în timp ce
ratele de abandon școlar timpuriu sunt duble față de cele ale populației generale.
2.3. Piața muncii
2.3.1 Prevederi legale
În România sistemul de cotă a fost introdus prin Legea nr.57/1992 ce p revedea că
angajatorii cu peste 250 de angajați să aibă cel puțin 3% din personal persoane cu dizabilități.
Dacă nu îndeplineau această condiție, valoarea sancțiunii era salariul minim brut pe țară înmulțit
cu numărul de locuri de muncă neocupate. Modifică rile ulterioare ale legii au lărgit aria de
aplicabilitate incluzând firmele cu peste 100 de angajați, mai apoi cu peste 50 de angajați.
18
De asemenea, procentul obligatoriu de angajați cu dizabilități a crescut la 4%, dar
sancțiunile au scăzut, în prezent fiind 50% din salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de
locuri de muncă neocupate.
A fost introdusă posibilitatea firmelor să achiziționeze bunuri sau servicii în cuantumul
datorat de la unități protejate autorizate. Acest sistem nu a dus la o ra tă de ocupare rezonabilă
pentru persoanele cu dizabilități, ci doar a introdus un nou mod de a colecta taxe și impozite.
2.3.2. Beneficiile angajatorului
La angajarea în muncă a unei persoane cu dizabilități nu există cheltuieli suplimentare, ci
sunt de ductibile de la calculul profitului impozabil următoarele costuri: cheltuielile efectuate
pentru adaptarea locului de muncă, cheltuielile efectuate pentru achiziționarea utilajelor și
echipamentelor utilizate în procesul de producție de către persoana cu h andicap, cheltuielile
efectuate pentru transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă,
cheltuielile efectuate pentru transportul materiilor prime și al produselor finite la și de la
domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru m unca la domiciliu,cheltuielile specifice de
pregatire, formare și orientare profesională și de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap
care sunt deductibile din bugetul asigurărilor de somaj pe care îl plătește unitatea către bugetul
de stat. (Lg. 448 /2006. art. 83, al.a, b, c.)
Angajatorii pot beneficia de subvenții din partea statului la angajarea unei persoane cu
dizabilități în cazul în care angajatorul nu este obligat prin lege să angajeze persoane cu
handicap, acesta va primi timp de un an de zi le salariul minim pe economie, lunar, pentru fiecare
persoană cu handicap angajată, cu condiția să o păstreze angajată cel puțin 2 ani. (legea 76 din 16
ianuarie 2002, modificată, art. 85, al. 2).
De asemenea angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din
rândul persoanelor cu handicap sunt scutiți de plata asigurărilor pentru somaj și primesc lunar,
timp de 1,5 ani următoarele sume:
19
a) 1 salariu de bază minim brut de țară pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau
ai școlilor de arte și meserii;
b) 1,2 salarii de bază minime brute pe țară, pentru absolvenții de învățământ secundar
superior sau învățământ postliceal;
c) 1,5 salarii de bază minime brute pe țară, pentru absolvenții de învățământ superior.
(legea 76 di n 16 ianuarie 2002, modificată, art. 80).
2.3.3. Angajatul cu nevoi speciale
La data de 1 ianuarie 2011 erau angajate în muncă 28.420 de persoane cu handicap,
conform datelor colectate de la direcțiile generale de asistență socială și protecția copilulu i
județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București.
În privința gradului de handicap, cele mai multe persoane încadrate în muncă sunt
certificate c u gradul accentuat de handicap.
2.3.4. Atitudinile angajatorilor cu privire la angajarea persoane lor cu dizabilități
Atitudinea angajatorului legată de persoanele cu dizabilități reprezintă un factor
important în lipsa locurilor de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități (Blank, 1998).
Rezultatele studiilor arată faptul că angajatorii manifestă o reticență mai mare în
angajarea persoanelor cu dizabilități mentale sau emoționale decât a celor cu dizabilități fizice.
Fuqua și Colab. au examinat opt arii de dizabilități și au concluzionat că angajatorii au exprimat
o mai mare reticență la angajarea persoanelor cu dizabilități mentale și deficiențe de vedere decât
la angajarea persoanelor cu epilepsie.
McFarlin și Colab. (1991) au arătat că atitudinile angajatorilor legate de angajații cu
dizabilități tind să fie pozitive în ceea ce privește absentei smul și performanța în muncă. Pe de
altă parte Johnson și Colab. (1988) au relevat că angajatorii au temeri legate de abilitățile sociale
20
ale angajaților cu dizabilități mentale, de comunicare sau emoționale și de abilitățile lor de a
munci în echipă.
Se pare că o treime din respondenții implicați într -un studiu (Unger, 2002) nu ar angaja
un candidat cu dizabilități de învățare.
Într-un studiu care a cuprins 500 de companii, s -a arătat că în rândul angajatorilor, cu cât
aceștia au avut mai multe tangențe cu persoane cu dizabilități în câmpul muncii, cu atât mai
pozitivă este atitudinea lor legată de angajarea persoanelor cu dizabilități (McFarlin și Colab.
1991).
2.4. Stigmatul
Cuvântul „stigmat” provine din limba latină și greaca veche. La origine, sen sul acestui
termen face referire la marcarea cu fierul roșu. Astfel, dacă privim în trecut, această marcare a
fost utilizată pentru a diferenția sclavii de oamenii liberi, iar mai târziu, criminali de non –
criminali.
Deși, în prezent, acest procedeu nu mai este folosit pentru oameni, ci doar pentru
animale, sensul conceptului este încă folosit în societatea noastră. El face referire la o
caracteristică negativă, ce îl separă pe cel ce o deține, de restul semenilor săi, de standardele
impuse de normalitate, în limbajul comun fiind considera „urmă, semn dezonorant, rușinos, care
nu se șterge” (DEX).
Din perspectiva psihologiei sociale putem afirma că: „O persoană care este stigmatizată
este o persoană a cărei identitate socială sau a cărei apartenență în cadr ul unei anumite categorii
sociale a fost pusă sub semnul întrebării, ea fiind subevaluată, rău văzută de cei din jur”.
(Crocker, J., Major, B., Steele, C. (1998) p.504)
J. Arboleda – Florez și N. Sortorius (2008, p. 87) definesc acest proces „o construcție
socială prin care un semn distinctiv de dizgrație este atașat celorlalți pentru a -i identifica și a -i
devaloriza”. Plecând de la acest enunț recunoaștem două etape ale procesului ce apar la nivelul
21
autorului stigmatizării: recunoașterea semnului diferenți ator și devalorizarea ulterioară a
purtătorului său.
Un alt model de explicare a procesului este cel propus de Goffman (1975). Cercetătorul
susține că mecanismele sociale prin care apare stigmatul sunt explicate astfel:
1. Societatea stabilește mijloacel e de plasare a persoanelor în categorii, dar și
caracteristicile considerate a fi definitorii pentru fiecare clasă. Astfel, cadrele sociale prevăd tipul
indivizilor ce aparțin fiecărui nivel. Ținând cont de aceste informații, dar și de tipul de relații pe
care aceștia le dezvoltă cu cei din jur, se pot produce inferențe asupra „identității sociale” și se
pot contura expectanțe în legătură cu acele persoane.
2. O persoană are două identități sociale: o identitate socială reală, respectiv virtuală.
Prima fac e referire la acele atribute pe care aparținătorii grupului le dețin și le pot dovedi prin
activitățile pe care le desfășoară. A doua identitate se construiește pe baza impresiilor, și
așteptărilor pe care ceilalți le au despre individ.
3. Când o altă per soană apare într -un cadru social deja construit și afișează trăsături ce nu
corespund normelor și așteptărilor acelui grup, ajunge să fie privită cu neîncredere de către
ceilalți, reducându -i totodată și imaginea socială.
4. Atunci când persoana nu mai es te privită în ansamblul ei, ci este definită doar de
aspectele negative, ele devin stigmate. Acestea ajung într -o scurtă perioadă de timp să producă o
discrepanță vizibilă între identitea socială reală și virtuală.
2.4.1. Stigmatul dizabilității și conse cințele sale
Există mai multe forme ale stigmatului (Goffman, 1975):
fizic ce apare ca răspuns la anumite afecțiuni fizice, somatice dar și la dizabilități;
mental determinat de prezența unei boli sau deficiențe psihice;
sărăciei datorat condițiilor pre care de trai, de lipsa unei locuințe sau a unui loc de muncă;
22
dependenței reacție la dependența de serviciile sociale;
moral reprezentat de încălcarea normelor sociale aflate în vigoare într -o comunitate;
generat de existența unor caracteristici individu ale percepute de cei din jur ca lipsă
de voință (alcoolism, detenție, homosexualitate, tentativă de suicid);
tribal determinat de apartenența la o anumită rasă, națiune, religie.
Categoria la care vom face referire este cea a stigmatului fizic, mai pre cis la cel al
dizabilității. Această categorie, alături de femei și minorități prezintă cel mai pregnant procesul
de stigmatizare și implicit pe cel de discriminare în care joacă rolul de victimă.
Dacă luăm în calcul că: „ În general, se pare că stigmatiz area apare în cazurile în care
controlul social este impus sau când diferențele nedorite conduc la o limitare a mobilității sociale
sau a accesului la oportunități care îi permit unui individ să își atingă potențialul de dezvoltare”
(Coleman 1977, p. 227) putem înțelege motivul pentru care cei ce prezintă o deficiență fizică
poartă semnul distinct al „anormalității”.
Astfel, datorită limitelor impuse acestor indivizi de condiția lor medicală ei nu își pot
îndeplini obligațiile față de societate și nici nu își pot atinge întregul potențial sau ceea ce percep
ceilalți ca fiind zenitul abilităților lor. De aici rezultă adevăratele motive din spatele discriminării
pe piața muncii și din alte arii.
Totuși, dacă privim în trecut vom observa că nivelul toleranței a crescut în prezent față de
perioada anterioară creștinismului, când datorită imposibilității de a se apăra și de a lupta
popoarele războinice preferau să sacrifice persoanele cu nevoi speciale. De asemenea nu putem
uita că această populație a reprezenta t una dintre victimele genocidului din lagărele de
concentrare alături de alte categorii de minorități.
Motivele pentru care, potrivit lui Goffman interacțiunile dintre cei „stigmatizați” și
„normali” sunt mereu tensionate și au ca act final respingerea s unt acele prejudecăți și
stereotipuri acceptate în societate și transmise fiecărei generații.
23
Consecințele sociale suferite de victimele acestui fenomen se află în legătură cu
conștiința stigmatului. Acest concept a fost lansat de Elizabeth Pinnel (1999), care a demonstrat
că persoanele cu o „înaltă conștiință a stigmatului” evită sarcinile ce ar putea determina creșterea
stigmatizării. De asemenea, ele se vor comporta defensiv în preajma celor care prezintă
prejudecăți față de ele.
Rezultatele stigmatulu i mai pot fi influențate și de vizibilitatetea stigmatului (Deborah
Farble (1993a)). Într -un studiu realizat de această cercetătoare pe populația studențească (1993b)
s-a arătat că studenții cu „defecte” invizibile se percep a fi mai diferiți decât colegii „normali”,
rezultând astfel că, indiferent de gradul de vizibilitate, stigmatul se confruntă cu dificultăți de
adaptare și integrare.
Din acest motiv, indivizii experimentează dilema ascunderii sau a afișării deficienței.
2.5. Discriminarea
Discrimina rea este un fenomen social prin care unele persoane se poartă diferențiat cu
altele neavând ca explicație niciun criteriu concret, corect formulat, ci mai degrabă credințele
proprii despre ce este „normalitatea”. De regulă, acesta are ca rezultat excludere a socială
definitivă dintr -un grup, a devianților.
Altfel spus, discriminarea apare când asupra unui grup din exterior sau al unei minorități
un alt grup sau o majoritate proiectează o serie de prejudecăți ce duc la apariția unor
comportamente de evitare sau excludere (Dovidio și Gertner, 1986).
Ținând cont de aceste aspecte, putem spune că discriminarea este acel „comportament
negativ care are ca țintă obiectul unei prejudecăți ( de regulă membrii unui out -group) pe baza
unui stereotip social, cel mai ad esea impus de statutul etnic, rasial, economic sau confesional al
celuilalt”(Gavreliuc, 2002, p.131).
Pe de altă parte, din punct de vedere legal, discriminarea constă în „orice deosebire,
excludere, restricție sau preferință în drepturi și libertăți a pe rsoanei sau a unui grup de persoane,
precum și susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale stipulate în
24
prezenta lege sau presupuse” (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr.43/CE din 29 iunie
2000 de punere în aplicare a princi piului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de
rasă sau origine etn ică).
2.5.1. Sursele discriminării
Potrivit cercetărilor realizate de Haghighat (2001), există mai mulți factori care se află la
baza discrimi nării. Aceștia sunt de natu ră:
Constituțională – intervin în procesul de percepere „corectă” a realității, dar și în cel de
procesare al informației. De asemenea s -a demonstrat că, creierului îi este mult mai ușor să rețină
aspectele/ evenimentele negative asociindu -le cu acei devi anți, care reprezintă un număr mic din
populație. Spre exemplu atunci când auzim că s -a comis o „crimă”, preferăm să o atribuim unei
minorități, în timp ce întâmplările etichetate ca fiind „neutre” sau „pozitive” sunt asociate
majorității. Deși acest tip d e factori, au rol protector, punctul de vedere evoluționist, demostrând
utilitatea acordării unei mai mari importanțe aspectelor negative, nu trebuie să uităm că astfel
apar prejudecățile și stereotipurile, ce stau la baza diferitelor forme de discriminare .
Psihologică – deși ființa umană nu dorește ca semenul său să înfrunte dificultăți, el nu
poate evita să aibă o părere mai bună despre sine și despre existența sa când apar obstacole în
calea altor persoane. Acest fenomen se întâlnește doar la indivizii cu o stimă de sine scăzută, ce
folosesc astfel de raționalizări pentru a -și reduce disconfortul produs de propriile limitări. De
asemenea, oamenii sunt speriați de ideea de a contracta o boală, fără un motiv anume. Pentru
aceste motive excluderea și evitar ea unor anumiți indivizi este acceptată de către ceilalți.
Economică – apar în societățile cu resurse limitate, și competitivitate ridicată unde
stigmatizarea anumitor persoane este benefică pentru alții.
Evolutivă – aici intră în calcul acele malformații genetice sau disfuncții fizice, ce pot
periclita supraviețuirea speciei. Din dorința de a nu contamina și de a nu pune în pericol viitorul
speciei, purtătorii genelor sănătoase îi izolează pe cei „bolnavi”la marginea comunității.
25
2.5.2. Formele discrim inării
Conform Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării există mai multe forme
de discriminare, printre care amintim:
1. Discriminare directă : „o persoană beneficiază de un tratament mai puțin favorabil
decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într -o situație comparabilă, pe baza oricărui
criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare”.
2. Discriminare indirectă : „o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră
dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilo r prevăzute de legislația în vigoare, cu
exceptia cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop
legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare” sau „orice comportament
activ sau pasi v care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează
nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o
comunitate față de altele care se află în situații egale”.
3. Discriminare multiplă : „o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferențiat,
într-o situație egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ”.
4. Dispoziția de a discrimina (ordinul de a discrimina): „ordin primit de o persoană sau
un grup de p ersoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina”.
2.5.3. Țintele discriminării
Conform studiilor realizate de -a lungul timpului, cel mai adesea discriminarea apare în
cazul: femeilor,vârstnicilor, minorităților etnice, rasiale, co nfesionale, grupurile de imigranți, a
persoanele cu dizabilități.
Populația ce nu a fost suficient investigată sunt părinții acestora din urmă, ce sunt
discriminați prin asociere .
26
CAPITOLUL 3 Universul părintelui cu un copil cu dizabilități
Este adevăra t că această arie a psihologiei și nu numai, studiază efectele pe care existența
unei astfel de populații speciale o are asupra societății, însă în ultima perioadă cercetătorii s -au
axat și pe indivizii, ce au în grija lor astfel de persoane.
Deoarece cul tura existentă în prezent în România este una tradiționalistă, mamele copiilor
cu dizabilități sunt cele care se ocupă de buna lor dezvoltare fizică și psihică, cea mai mare parte
a lor renunțând la cariera profesională în favoarea postului de asistent per sonal al copilului.
Deși până acum, au fost considerate ca fiind importante mecanismele de coping folosite
de tutorii legali ai acestor copii pentru a face față presiunii și cerințelor ce apar individualizat la
fiecare dintre ei, s -a demonstrat că nu doar acest lucru este esențial. Ce se dorește acum în lumea
secolului XXI este o integrare cât mai bună a copiilor cu handicap.
Pentru a reuși să realizăm acest lucru, trebuie însă să luăm în considerare mai multe laturi
ale acestui plan. Acestea vor fi discu tate în cadrul capitolului, după cum urmează:
3.1. Cuplu versus familie
Familia, după cum este menționat în constituție este instituția de bază a fiecarei societăți
sau comunități.
Acest termen, deși des folosit are unele accepțiuni ce diferă în cadrul anumitor criterii:
precum mărimea sau componența.
Astfel că, din punct de vedere juridic putem vorbi de o familie, când două persoane își
unesc destinele în fața legi.
Dacă privim spre psihologia grupurilor sociale vom vedea că în acest caz lucrurile sun t
puțin mai diferite. Astfel, ceea ce este considerată de lege ca fiind o scurtă definiție a familiei,
este aici denumită diadă . Familia, pe de altă parte, este considerată cel mai mic grup, format
doar din trei persoane, cuplul și copilul acestora.
27
Perspectivele prezentate mai sus, sunt doar exemple, menite să demonstreze multitudinea
de diferențe, minime totuși, ce -și fac simțită prezența, în funcție de perspectiva din care este
privit acest concept.
Totuși indiferent de paradigma folosită este importa nt să înțelegem că, familia este un
spațiu crucial, în care are loc antrenanamentul copilului ca ființă socială, ea fiind locul în care se
însușesc primele norme și valori ale comunității din care face parte.
Deși, psihologia grupurilor sociale nu acceptă egalitatea dintre cuplu și familie, trebuie
recunoscut faptul că diada romantică este cea care, de cele mai multe ori, reprezintă fundamentul
pe care se construiește o familie. În cadrul lor viitorii părinți trebuie să fie capabili să își asume
noile resp onsabilități, corespondente fiecărui rol asumat.
3.1.1.Relația între parteneri și parteneri –copil
Părinții sunt primele persoane cu care copilul intră în contact. Ei sunt cei cu care formâm
pentru prima data un atașament. Cea mai importantă teorie ce fa ce referire la acest concept este
cea a lui Bowlby.
Psihiatrul psihanalist este de părere că „bebelușul și copilul trebuie să aibă o relație, caldă
intimă , continuă cu mama sa (sau substitutul permanent al mamei) în care amândoi au parte de
bucurii și sat isfacții (Bowlby, 1951, p. 13).
Această teorie a fost mai târziu aplicată și în cazul relațiilor pe care le dezvoltă individul
ca adult, cu cei din jur, în special cele de natură romantică (Hazan și Shaver, 1987) .
Astfel studiile au arătat că stilul de ataș ament format în copilărie este baza atașamentului
pe care îl avem în relațiile de tip romantic.(vezi Fraley & Shaver, 2000 ), dar și în alte tipuri de
relații.
(NB: Pentru mai multe detalii vezi capitolul 4.)
28
De asemenea studiul r ealizat în 2015 de mine a relevat că o tendință a părinților, în special a
celui ce se ocupă de îngrijirea sa, de a neglija relația de cuplu, în favoarea expectanțelor pe care le au în
legătură cu fiul/ fiica lor.
3.2. Reacția părinților
Tali Heiman (2002) a realizat un studiu c alitativ pe un lot de 32 de subiecți, părinți ai
unor copii diagnosticați cu o deficiență fizică, de învățare și intelectual. Interviul a avut ca scop
cercetarea perspectivei tutorilor asupra mai multor domenii precum: reacțiile părinților la
diagnostic; m odele de ajustare; asistență și servicii sociale utilizate; emoțiile și expectanțele lor.
Astfel acest instrument oferă o imagine evolutivă a familiei oferind detalii despre trecut, prezent
și viitor
Rezultatele au arătat că, deși majoritatea indivizilor au trebuit să facă unele modificări, ce
au condus la acumularea frustrărilor, și la creșterea insatisfacției ei încearcă totuși să își mențină
o anumită rutină. De asemenea, la nivel de expectanțe se relevă nevoia adultului de a crede în
îmbunătățirea stăr ii de sănătate a copilului și în existența unui viitor mai bun pentru el.
Tot aici reiese și rolul crucial pe care sprijinul social îl joacă, pentru aceste familii.
3.2.1. Mecanisme de apărare și adaptare utilizate
Familia este, așa cum am văzut în cap itolul anterior un aspect important pentru societate
și pentru individ.
Această formă de organizare prinde viață încă din viața intrauterină a copilului, când
părinții se pregătesc pentru venirea pe lume a acestuia. Acest proces nu constă doar în asigurar ea
resurselor materiale ce sunt vitale pentru bebeluș în primele sale luni de viață, ci și prin
pregătirea psihologică pentru asumarea rolului de părinte.
Nu de multe ori, părinții privesc noua ființă umană ca pe un mijloc de a -și îndeplini toate
visele ș i obiectivele pe care, din cauza propriilor limitări nu le -au putut atinge. Prin urmare, nu e
29
greu de prezis că atunci când acel copil „perfect” prezintă o dizabilitate acele vise se transformă
într-un coșmar. (Ringel, 1987)
Desigur mulți se întreabă care ar putea fi momentul propice de a anunța părinții de
„imperfecțiunile” bebelușului lor. Specialiștii afirmă că această veste ar trebui dată cât mai
curând, având în vedere că inovațiile în aria medicală fac posibilă descoperirea malformațiilor
încă din vi ața intrauterină a fetusului.
Cum va reacționa cuplul? În urma cercetărilor realizate s -a relevat faptul că ei prezintă o
reacție dublă, de respingere -protecție. Respingerea apare prima dată, fiind un mecanism de
apărare, în fața prezentului ce a ruinat a cel viitor planificat. Această reacție, ce se întâlnește cel
mai des la tată se manifestă prin refuzul de a vedea copilul, dar și printr -o dorință precoce de a -l
abandona.
Este posibil ca la mamă să nu apară cu aceeași frecvență datorită a ceea ce mulți c unosc
ca instinct matern, reprezentat de o relație afectivă strânsă între mamă și copil, ce se formează
încă de la aflarea veștii despre sarcină.
În sprijinul acestei afirmații vin și rezultatele studiului realizat de Albu A. (1996) având
ca subiect elevi i cu deficiență fizică, ce frecventau cursurile Grupului Școlar „Ion Holban”, Iași.
Cercetarea a relevat faptul că ei percep că mama are mai multă grijă de ei față de tată (65% –
mama vs. 50% – tatăl). Tot aici s -a raportat faptul că nici unul dintre subiecț i nu a raportat că
mama ar manifesta o indiferență afectivă față de ei, dar că nici nu obișnuiește să reliefeze
greșelile copilului său și nici nu apelează la reproșuri. Doar 1,6 % din cei chestionați au susținut
despre figura maternă că „mă amenință, mă b atjocorește”, în timp ce procentul celor aflați în
această categorie în relația cu tatăl atinge valoarea de 3,1%. 17
A doua reacție, cel de protecție, apare la scurt timp, fiind chiar mai puternic în cazul unui
copil cu dizabilități.
Interesant este că d ubla reacție apare doar în cazul copiilor ce prezintă o malformație
congenitală sau o mutație genetică, nu și în cazul celor care au dobândit deficiența după naștere.
Acest fenomen se explică prin faptul că cei din urmă au avut inițial toate caracteristici le și
abilitățile pentru a juca rolul pe care părinții l -au pregătit pentru el. (Mettey și Serville,1996).
30
Psihiatrul american Elisabeth Kubler – Ross a creat un model stadial, ce prezintă emoțiile
prin care trece o persoană atunci când este diagnosticată cu o boală gravă. Studiind acest model
Mettey a ajuns la concluzia că reacțiile descoperite pentru acea populație pot fi extinse și pentru
acești părinți. Astfel întâlnim următoarele stadii:
1. Starea de șoc intervine în momentul aflării diagnosticului. Tot acum, apare și negarea,
prin care cei doi refuză să accepte realitatea.
2. Furia se manifestă atunci când ei doresc să afle o a doua opinie, de la un alt specialist.
În această etapă apar sentimentele de vină și autoacuzare. De cele mai multe ori mama este cea
care experimentează aceste reacții emoționale, deoarece în majoritatea cazurilor deficiența apare
datorită consumului de substanțe și a neglijenței sale din perioada sarcinii. Este totuși important
să învețe să controleze resentimentele și culpabi litatea pe care o resimte, acesta fiind cel mai
important pas în cadrul procesului de acceptare al copilului cu handicap (Whaley și Wong,
1987).
3. Tranzacția este faza în care, în parte părintele acceptă diagnosticul, dar refuză să
creadă că, copilul său nu va duce niciodată o viață normală. Astfel ei caută tot felul de remedii și
soluții pentru a rezolva această „problemă”.
4. Depresia apare o dată cu resemnarea . În această etapă ei se retrag din viața socială,
fiind incapabili de a gestiona situația. Cercul de prieteni și familia cuplului se retrage, grăbind
astfel instalarea depresiei. Izolarea apare la toate nivele sociale, soții depărtându -se chiar unul de
altul, dar și de copii fără dizabilități (Deschamps et al., 1981)
5. Acceptarea este caracter izată de reintegrarea familiei în societate, de formarea de noi
relații în care copilul este acceptat fără rezerve(Whaley și Wong, 1987). Acum este de ajutor
existența unui grup de sprijin/asociație care să faciliteze această etapă.
Pentru a diminua senti mentul de vină resimțit, părinții folosesc următoarele strategi i
(apud Albu și Albu, 2000):
Repararea, mecanism prin care părintele încearcă să găsească soluții pentru starea
medicală și să înțeleagă nevoile copilului. Acest comportament, nu apare doar ca o consecință a
31
sentimentului de vină, ci și datorită atașamentului cuplului față de copil, dar și sentimentelor de
grijă și atenție ce este mult mai puternic în cadrul relaționării cu acești copii.
Supraprotecția ce apare în momentul în care adulții sunt nepregătiți și, având un control
al incertitudinii scăzut refuză să -și asume riscuri, astfel că preferă să îl priveze pe copil de orice
șansă de a -și dezvolta autonomia.
A da vina pe persoanele din anturaj comportament caracteristic acelui părinte ce nu
poate face față propriei culpabilități, apelând la atribuiri externe sau dispersia responsabilități, în
care o altă persoană este responsabilă de cele petrecute.
Refuzul acceptării deficienței prezent în două forme pasiv, respectiv activ. În cadrul
primei forme, părintele nu are nicio reacție emoțională față de copilul cu nevoi speciale. Această
abordare duce la neglijarea minorului din toate punctele de vedere.
Nevoia de pedeapsă considerată a fi o modalitate de a răscumpăra o greșeală realizată de
adult sau de strămoșii săi la un moment dat.
Un alt autor, Tobin D. L.,(1984, 2001) ne prezintă o altă taxonomie apărută prin
intermediul analizei gândurilor și comportament elor cu rol de coping ca răspuns la un stresor
specific , Astfel, în situațiile dificil e recurgem la strategii precum:
Rezolvarea problemei
Restructurarea cognitivă
Suportul social
Exprimarea emoțiilor Evitarea problemei
Gândirea iluzorie
Autocritică
Retragerea socială
Acestea sunt regrupate în mai multe categorii. (NB: Pentru mai multe de talii vezi
capitolul 4)
3.3. Tipologia părinților
32
Există o multitudine de stiluri parentale ce pot fi adoptate de orice părinte. Un părinte
poate fi autoritar, securizat, et c. Având în vedere particularitățile populației putem spune că
tipologiile cuno scute în teorie nu se potrivesc mereu cu situațiile cu care se confruntă acești
adulți față de alții.
Conform lui Albu și Albu (2000), părinții pot fi clasificați în funcție de modul în care
reacționează față de fiul sau fiica sa, astfel:
Părinți echilibra ți, acei tutori care sunt realiști, care au mecanisme de adaptare eficiente
ce le-au permis să atingă stadiul de acceptare relativ rapid. Ei aleg să se poarte asemeni unor
părinți cu copii normali, neacordându -i privilegii sau scutiri de responsabilități p e motivul
limitărilor sale. Copilul estre tratat ca orice alt membru al familiei, astfel încurajându -se
autonomia. De aceea putem spune că ei sunt cei mai potriviți pentru această populație aparte,
întrucât ajută tinerii cu nevoi speciale în procesul de in tegrare socială prin formarea unor
abilități, acumularea de cunoștințe și stabilirea de relații interpersonale. Copiii ce se vor dezvolta
într-un astfel de mediu vor fi: prietenoși,deschiși, stabili emoțional (Whaley și Wong, 1987).
Părinți indiferenți manifestă hipoprotecție, o sărăcie afectivă în relaționarea cu copilul.
Meilă și Milea afirmă că această atitudine poate apărea în trei situații: lipsa de afecțiune (nevoile
copilului sunt neglijate, tânărul fiind de multe ori antrenat în disputele cuplului , ce prezintă
frustrări datorită sacrificiilor pe care au trebuit să le facă), suprasolicitarea (nu se ține seama de
limitările tânărului, adulții stabilindu -i obiective ce îi depășesc calitățile fizice și intelectuale),
respingerea (i se asigură o îngriji re corespunzătoare, însă i se lezează stima de sine prin
compararea cu cei pe care părinții îl consideră asemeni lui). Acest stil poate duce la apariția unor
traume ce în timp au ca rezultat retragerea socială a persoanei cu dizabilități.
Părinți exageraț i prezintă supraprotecție, înăbușind orice tendință a copilului de a -și
câștiga independența. În cele din urmă individul va fi incapabil să se adapteze cerințelor
comunității în care trăiește, devenind un element solicitant în cadrul familiei.
Părinți aut oritari (rigizi) au reguli stricte ce trebuie respectate. Tipul acesta de părinte
apare din dorința de a diminua riscurile și problemele ce pot apărea în timp. Deși cei ce adoptă
33
acest stil cred că modul în care procedează este cel mai bun, cel mai adesea apar în urma aplicării
lui consecințe negative, precum puterea decizională a copilului.
Părinți inconsecvenți ce oscilează între permisivitate și severitate, între hipoprotecție și
hiperprotecție, rezultând în a confunda copilul ce are nevoie de siguranță și comportamente ce nu
creează paradoxuri.
O altă tipologie cunoscută și des utilizată este cea a lui Robinson et all (2001) care
împart e stilurile parentale în :
Stil autoritar
Stil democratic
Stil permisiv
(NB: Pentru mai multe detalii vezi capitolul 4)
3.4. Rolul mamei în viața copilului
Mama este cea mai importantă ființă din viața unui copil indiferent dacă este unul normal
sau cu dizabilități.
În cadrul unei familii cu un astfel de copil, ea este cea care depășește cel mai repede șocul
provocat de aflarea diagnosticului copilului și care începe să întreprindă activități pentru
recuperarea fizică și integrarea lui.
Demersurile pe care le face pentru procesul de recuperare este considerat de unele
persoane ca fiind un indicator al blocării în stadiu l tranzacțional, deoarece progresele obținute nu
sunt mereu direct proporționale cu așteptările sale și cu resursele financiare și de timp utilizate.
Cu toate acestea medicii pediatrii recomandă tratamente bazate pe kinetoterapie, ce pot duce cel
puțin la ameliorarea condiției medicale.
34
De asemenea, așa cum am menționat anterior, obișnuiește să își asume vina pentru
deficiența copilului într -o mai mare măsură față de partenerul de viață.
Ea este cea care face cele mai multe sacrificii, fiind astfel cea mai afectată de nașterea
unui astfel de copil. Spre exemplu, încă din primii ani de viață, ea își limitează considerabil
contactele sociale, evitând totodată și formarea altora, deoarece nu dorește să explice altor
persoane afecțiunea copilului (Russel, 1997) .
Relația mamă -fiu/fiică în acest caz este foarte strânsă, iar datorită deficienței părintele
poate ajunge să se perceapă ca fiind indispensabil și să adopte un stil hiperprotectiv.
35
CAPITOLUL 4 STUDIUL
4.1.Obiective:
Scopurile acestui studiu sunt:
Să analizăm ce variabile prezintă un efect asupra gradului de implicare, respectiv
neimplicare în eliminarea stresorului, a stilului de atașament, și a stilului parental;
Să analizăm cum sunt influențate gradul de implicare, respectiv neimplic are în eliminarea
stresorului,și stilul parental;
Să analizăm dacă există diferențe de gen în ceea ce privește gradul de implicare, respectiv
neimplicare în eliminarea stresorului, și stilul parental; al mamelor copiilor cu dizabilități
neuromotorii.
4.2. Ipoteze și variabile:
În acest studiu avem următoarele variabile:
Variabile dependente
1. gradul de impl icare în eliminarea stresorului
2. gradul de neimplicare în eliminarea stresorului
36
3. stilul parental autoritar;
4. stilul parental democrat;
5. stilul parental permis iv.
Variabile independente
1. momentul introspecției: 1 (nașterea copilului); 2 (aflării diagnosticului) ;
2. stilul de atașament : 1 (securizant); 2 (preocupat) ; 3 (evitant); 4 (anxios)
2. gradul de handicap al copilului;1 (grav); 2 (accentuat) ;
3. genul copilu lui: 1 (masculin), 2 (feminin) ;
4. locul în fratrie al copilului: 1 (primul copil); 2 (altă poziție) ;
Folosind datele prelevate de aceste operaționalizări dorim să testăm următoarele afirmații :
Ipoteza 1: Există o legătură între gradul de implicare, re spectiv neimplicare în eliminarea
stresorului stilul parental autoritar, stilul parental democrat, stilul parental pe rmisiv, stilul de
atașament .
Ipoteza 2: Mamele ce au primul copil diagnosticat cu o dizabilitate motorie au un stil
parental autoritar mai pronunțat, iar cele al căror copil ocupă altă poziție au un stil pregnant
democratic sau permisiv.
Ipoteza 3: Mamele al căror fete sunt diagnosticate cu o dizabilitate neuromotorie au un stil
parental permisiv, iar mamele băieților au un stil parental auto ritar.
Ipoteza 4: Mamele ce au trebuit să facă o introspecție referitoare la momentul aflării
diagnosticului au avut un grad mai mare de implicare în eliminarea stresorului , comparativ cu
cele din condiția momentul nașterii .
37
Ipoteza 5: . Mamele ce au trebu it să facă o introspecție referitoare la momentul nașterii au
avut un grad mai mare de neimplicare în eliminarea stresorului , comparativ cu cele din condiția
aflarea diagnosticului .
Ipoteza 6 : Va exista un efect de interacțiune între variabila stilul de at așament al mamelor
și gradul de handicap al copilului, în ceea ce privește gradul de implicare în eliminarea
stresorului.
Ipoteza 7 : Va exista un efect de interacțiune între variabila locul în fratrie și gradul de
handicap în ceea ce privește. gradul de ne implicare în eliminarea stresorului.
Ipoteza 8 : În funcție de stilul de atașament, vor exista diferențe în ceea ce privește stilul
de parenting (democratic, autoritar, permisiv)
4.3. Descriere instrumentului:
Instrumentul folosit în această etapă a cerce tării este compus din 3 scale diferite, fiecare
având propriul ei mod de cotare (vezi Anexele 1 și 2) Acestea sunt:
1. Coping Strategies Inventory (Tobin D. L., 1984, 2001) este alcătuit din 72 de itemi ce
analizează gândurile și comportamentele cu rol de coping ca răspuns la un stre sor specific. CSI
are la origini chestionarul “Ways of Coping” a lui Lazarus (Folkman & Lazarus, 1981).
Respondenții sunt rugați mai întâi să descrie într -unul sau două paragrafe evenimentele și
circumstanțele unui episode stre sant(Anexa A ).
În cea de -a doua parte(Anexa B), utilizată în acest studiu, ei răspund la 72 de afirmații
legate de evenimentul ales folosind o scală Likert în 5 trepte ( 1- Deloc, 2 – Puțin, 3 – Neutru, 4 –
Mult, 5 – Foarte mult ).Ele sunt împărțite în mai mu lți factori.
38
Sursa: Coping Strategies Inventory (Tobin D. L., 1984, 2001)
Astfel, după cum putem vedea in imaginea de mai sus, inventarul este împărțit în trei
subscale.
Subscala primară conține următoarele strategii:
Rezolvarea problemei – eliminarea sursei stresului prin modificarea situației cu
ajutorul cognițiilor și al comportamentului ( α=0,88)
Restructurarea cognitivă – acele strategii ce alterează evenimentul stresant la nivel
cognitiv, astfel că acesta este văzut prin perspectiva evenimentelor n egative
(α=0,88)
Suportul social – oferit de cei din jur (familia, prieteni etc,) ( α=0,87)
39
Exprimarea emoțiilor – atât a celor pozitive, cât și a celor negative non -verbal și
sau verbal. ( α=0,73)
Evitarea problemei – negarea problemei/ situației stresante și evitarea oricăror
gânduri și comportamente ce au legătură cu aceasta ( α=0,90)
Gândirea iluzorie – strategiile cognitive ce reflecta inabilitatea respondentului sau
refuzul de a recadra sau de a altera simbolic evenimentul/ situația. Astfel
respondentul își dorește și speră că situația se va îmbunătăți. ( α=0,72)
Autocritica – analiza critică a propr iilor cogniții și comportamente în legătură cu
stresorul ( α=0,89)
Retragerea socială – face referire la autoblamare și autocritică în legătură cu
situația dat ă (α=0,80)
Acești factori conțin câte 9 itemi fiecare.
De asemenea, pentru celelalte subscale, ei se regrupează doi câte doi ( subscala
secundară ) respectiv câte patru ( subscala terțiară ).
NB: Pentru mai multe detalii vezi Anexa Valorile coefici entului A lpha Cronbach.
2. Chestionarul și dimensiuni și stiluri parentale (varianta scurtă) (Robinson, C. C.,
Mandleco, B., Olsen, S. F., & Hart, C. H., 2001) – versiunea scurtă măsoară pe o scală de tip
Likert, în 5 trepte ( 1- niciodată și 5- mereu ) modul în car e părintele interacționează cu fiul/ fiica
sa și este alcătuit 32 de itemi divizați următori factori și subfactori.
Baumrind(1991) consideră că există următoarele stiluri :
Stil parental democratic (15 itemi): părinții ce se încadrează în această categorie stabilesc
reguli și se așteaptă ca fii/ fiicele lor să le respecte, însă acest lucru are loc într -o manieră
40
democratică. Astfel ei sunt sensibili la nevoile copiilor și le ascultă întrebările, și nu în ultimul
rând sugestiile, puterea de decizie rămânând însă la tutore. Atunci când copiii nu se comportă așa
cum doresc ei, sunt mai iertători și nu sunt atât de orientați spre pedeapsă .
Conform lui Beaumarind au standarde clare pentru comportamentul copiilor și urmăresc
măsura în care cei mici le ating. Sun t asertivi, dar nu sunt intruzivi sau restrictivi. Metodele lor
de disciplinare sunt suportive, dorind ca , copiii să fie asertivi și responsabili, disciplinați, dar și
cooperanți. ( α=0,73)
Stil parental autoritar (12 itemi): cei ce adoptă acest stil aștea ptă ca , copiii să urmeze
regulile strict stabilite de ei. În caz contrar sunt pedepsiți. Acești părinți nu explică rațiunea pe
care se bazează regulile singura „explicație” pe care o oferă fiind „Pentru că așa am spus eu!”.
Au așteptări mari, dar nu sunt f oarte atenți la nevoile fiului/fiicei.
Autorul taxonomiei afirmă că sunt de regulă orientați spre supunere și statut și se așteaptă
ca ordinele lor să fie executate fără explicații. ( α=0,75)
Stil parental permisiv (5 itemi): aceștia au foarte puține așt eptări de la copii. Își
disciplinează foarte rar copiii, deoarece au expectanțe foarte scăzute cu privire la maturitate și
auto-controlul lor. Sunt atenți la nevoile copiilor dar nu au așteptări clare de la ei. Sunt non –
conformiști și blânzi, nu impun copi ilor un comportament matur, lasă la latitudinea celor mici
auto-reglare și evită confruntările. Sunt de regulă apropiați și comunicativi adoptând rolul de
prieten în relația cu copilul. ( α=0,74)
NB: Modelul de bază, a lui Beaumarind (1994) are patru tipur i parentale, însă cu această
variantă a instrumentului pot fi măsurate, doar cele trei menționate mai sus.
Robbinson (2001) și Beaumarind (1994) folosesc conceptele authoritative și authoritarian
(cu același sens în limba română) atunci când fac referire la stilul democratic, respectiv autoritar.
41
Deoarece nu am găsit un corespondent perfect conceptelor folosite în manualul original am
optat pentru această traducere .
3. Scala revizuit ă a ata șamentului la adulți (Collins, 1996) măsoară pe o scală de tip
Likert în 5 trepte, ( 1- deloc caracteristic și 5 – foarte caracteristic ) stilul de atașament al
adulților în relația cu partenerul, dar și cu cei din jur. Aceasta conține 18 itemi împărțiti în trei
subscale după cum urmează:
Apropierea : măsura în care o pers oană se simte comfortabil în situații ce implică
apropiere și intimitate în relațiile cu ceilalți. (α=0,71)
Dependența/ suportul : gradul în care individul simte că poate primi sprijin din partea
celorlalți atunci când are nevoie. (α=0,71)
Anxietatea : teama respondentului de a fi respins sau neiubit (α=0,71)
Din încrucișarea lor rezultă următoarele stiluri:
Securizant: are la bază afirmația: „Este relativ ușor pentru mine să mă apropii emoțional
de alte persoane. Mă simt confortabil dacă depind de alții și îi las pe alții să depindă de mine. Nu
îmi fac griji că sunt singur sau că alții nu mă ac ceptă”.
Această categorie apare dintr -un istoric de interacțiuni calde și responsive cu partenerii in
relații. Oamenii cu atașament sigur tind să aibă o viziune pozitivă asupra propriei persoane și
asupra altora. De asemenea tind să vadă relațiile într -o lumină pozitivă. Se simt confortabil atât
în intimitate, cât și atunci când sunt independenți, și cei mai mulți caută să echilibreze intimit atea
și independența în relați i. (Sable,2008)
Preocupat : se caracterizează prin următoarele cogniții: „Vreau să am intimitate emoțională
completă cu alte persoane, dar adesea ceilalți nu doresc să se apropie de mine atât cât aș dori eu.
42
„Nu mă simt confortabil dacă nu am relații apropi ate, dar uneori mă tem că ceilalți nu mă
valorizează pe mine atât de mult pe cât îi valorizez eu pe ei”.
Persoanele caută nivele înalte de intimitate, aprobare și responsivitate de la partenerii lor.
Uneori devin supra -dependenți de partener și se agață de el. Comparativ cu persoanele care au un
atașament de tip sigur, cei cu atașament anxios -preocupat au o viziune mai puțin pozitivă privitor
la propria persoană. Adesea au îndoieli privitor la valoarea lor ca parteneri în relații și se
învinovățesc pentru c ă partenerul nu le răspunde cu emoții pe măsură. Pot avea o expresivitate
emoțională foarte mare, își fac griji și de multe ori sunt impulsivi.
Evitant : „Mă simt confortabil fără să am relații emoționale apropiate. Este foarte important
pentru mine să mă s imt independent și auto -suficient și prefer să nu depind de alții și ceilalți să
nu depindă de mine”.
Indivizii cu acest tip de atașament au dorința de a avea o mare independență. Dorința de
independență reflectă de emulte ori din încercarea de a evita cu totul atașamentul. Se văd pe sine
că auto -suficienți și invulnerabili la sentimentele asociate cu atașamentul de alții. Adesea neagă
relațiile apropiate sau văd relațiile apropiate ca fiind lipsite de importanță. Tind să își suprime și
să își ascundă senti mentele și dacă sunt rejectați se distanțează de sursa rejecției.
Anxios : se caracterizează prin următoarea afirmație: „Mă simt oarecum incomfortabil să
mă apropii de alții. Doresc relații emoționale apropiate, dar găsesc dificil să mă încred complet în
ceilalți sau să depind de ei. Uneori mă îngrijorez că voi fi rănit dacă îmi permit să mă apropii
prea mult de alți oameni”.
Au sentimente amestecate privitor la relațiile apropiate. Pe de o parte doresc să aibă relații
apropiate și pe de altă parte nu se sim t bine în apropierea emoțională. În general au o vedere
negativă despre sine și partener și se văd ca nedemni de dragoste, astfel neavând încredere în
intențiile partenerului. Adesea își suprimă sentimentele sau le ascund și nu se simt confortabil în
expri marea afecțiunii.
43
4.4. Descriere lotului:
La acest studiu au participat
240 de mame (România are o cultura
tradiționalistă, astfel că femeile sunt
cele ce se ocupă, în general, de
creștera copilului) cu copii cu
dizabilități selectate, astfel încât să
prezinte toate caracteristicile
necesare lotului investigat, din toate
regiunile României. Vârsta medie a
participanților este de 38 de ani.
Locul în fratrie al copiilor cu dizabilități în familiile din care fac parte subiecții, variază
între poziția 1 și 6, după cum se poate vedea și în graficul de mai jos.
44
Deoarece amplitudinea acestei caracteristici este mare, am ales ca, în scop de cercetare să o
regrupez în două nivele.
Lotul de participanți a fost repartizat în mai multe grupuri ținân d cont de date demografice
ale copilului cu CES pe care îl au îm grijă, precum:
genul biologic al copilului (figura 1.1) ;
gradul de handicap (figura 1.2) ;
locul în fratrie recodat (figura 1.3) ;
vârsta (figura 1.4).
45
figura
1.1: genul
biologic al
copilului
figura
1.2: gradul de
handicap
46
figura 1.3:
locul în fratrie
recodat
figura 1.4: vârsta
copilului
47
NB : Primele trei caracteristici ne arată că lotul este echiv alent.
4.5. Descrierea situației/ contextului de desfășurare:
Instrumentul a fost completat individual de fiecare participant. Completarea sa a durat
aproximativ 40 de minute.
Datorită caracteristicilor acestei populații, niciunui subiect nu i s -au cerut date de
identificare. Obligativitatea acestora ar fi putut biasa rezultatele cercetării, prin oferirea de
răspunsuri dezirabile social.
4.6. Analiza și interpretarea datelor.
Pentru a testa prima afirmație am utilizat corelația Pearson, în prima parte, iar Spearman
pentru corelațiile ce vizează st ilul de atașament . În urma aplicării au rezultat următoarele
rezultate:
pentru variabilele gradul de implicare, respectiv neimplicare în eliminarea
stresorului am obținut o corelație semnificativă negativă medie cu un r= -0,43,
p<0,01, ceea ce înseamnă că exis tă o relație invers proporțională între ele;
pentru variabilele gradul de implicare în eliminarea stresorului și stilul parental
democratic am obținut o corelație semnificativă pozitivă slabă cu un r=0,22,
p=0,01, ceea ce înseamnă că există o relație dir ect proporțională între ele;
pentru variabilele gradul de implicare în eliminarea stresorului și stilul parental
autoritar am obținut o corelație semnificativă pozitivă slabă cu un r=0,29 p<0,01,
ceea ce înseamnă că există o relație direct proporțională î ntre ele;
48
pentru variabilele gradul de implicare în eliminarea stresorului și stilul parental
permisiv am obținut o corelație nesemnificativă negativă mare cu un r= -0,97,
p=0,13>0,05, ceea ce înseamnă că deși există o relație între ele aceasta nu poate f i
luată în calcul d in punct de vedere statistic;
pentru variabilele gradul de neimplicare în eliminarea stresorului și stilul parental
democratic am obținut o corelație semnificativă negativă slabă cu un r= -0,18,
p=0,04< 0,05, ceea ce înseamnă că există o relație invers proporțională între ele;
pentru variabilele gradul de neimplicare în eliminarea stresorului și stilul parental
autoritar am obținut o corelație semnificativă negativă slabă cu un r= -0,19,
p=0,03< 0,05, ceea ce înseamnă că există o rela ție invers proporțională între ele;
pentru variabilele gradul de neimplicare în eliminarea stresorului și stilul parental
permisiv am obținut o corelație nesemnificativă pozitivă mică cu un r= 0,05,
p=0,43>0,05, ceea ce înseamnă că deși există o relație î ntre ele aceasta nu poate fi
luată în calcul din punct de vedere statistic;
pentru variabilele stilul parental democratic și stilul parental autoritar am obținut o
corelație semnificativă pozitivă mare cu un r= 0,79, p< 0,01, ceea ce înseamnă că
există o relație direct proporțională între ele. Acest rezultat surprinzător se explică
prin percepția rezultată din cultura românească, și cea din țările tradiționaliste,
conform căre ia, înainte de a ști ce să alegi, trebuie să știi cum să alegi, dar și că
indifer ent de nivelul de maturitate al unui individ, vârstnicii vor avea ultimul cuvânt
în alegerile sale, întrucât experiența de viață le conferă statul în famili e, și dreptul
decizional absolut;
pentru variabilele stilul parental democratic și stilul parental permisiv am obținut o
corelație nesemnificativă negativă mică cu un r= -0,04, p= 0,51> 0,05, ceea ce
înseamnă că deși există o relație între ele aceasta nu poate fi luată în calcul din
punct de vedere statistic;
49
pentru variabilele stilul parental autorita r și stilul parental permisiv am obținut o
corelație nesemnificativă pozitivă mică cu un r= 0,02, p= 0,67 > 0,05, ceea ce
înseamnă că deși există o relație între ele aceasta nu poate fi luată în calcul din
punct de vedere statistic;
pentru variabilele sti lul de ata șament și gradul de implicare în eliminarea
stresorului am obținut o corelație semnificativă negativă mică cu un ρ= – 0,20, p=
0,01, ceea ce înseamnă că există o relație invers proporțională între ele ;
pentru variabilele stilul de ata șament și gradul de neimplicare în eliminarea
stresorului am obținut o corelație nesemnificativă pozitivă mică cu un ρ= 0,06, p=
0,30> 0,05, ceea ce înseamnă că deși există o relație între ele aceasta nu poate fi
luată în calcul din punct de vedere statistic;
pentr u variabilele stilul de atașament și stilul parental democratic am obținut o
corelație semnificativă negativă mică cu un ρ= – 0,15, p= 0,01, ceea ce înseamnă că
există o relație invers proporțională între ele ;
pentru variabilele stilul de ata șament și sti lul parental autoritar am obținut o
corelație semnificativă pozitivă mică cu un ρ= – 0,20, p= 0,01, ceea ce înseamnă că
există o relație invers proporțională între ele ;
pentru variabilele stilul de ata șament și stilul parental permisiv am obținut o
corela ție nesemnificativă pozitivă mică cu un ρ= 0,11, p= 0,06> 0,05, ceea ce
înseamnă deși există o relație între ele aceasta nu poate fi luată în calcul din punct
de vedere statistic.
Astfel această ipoteză se confirm ă în cea mai mare parte.
Excepțiile sunt va riabilele:
gradul de neimplicare în eliminarea stresorului și stilul parental permisiv;
stilul parental democrat și stilul parental permisiv;
50
stilul parental autoritar și stilul parental permisiv;
stilul de atașament și gradul de neimplicare în eliminarea stresorului;
stilul de atașament și și stilul parental permisiv.
Aceste rezultate se explică prin complexitatea situațiilor și responsabilităților cu care se
confruntă o mamă al cărui copil face parte din această populație, în comparație cu o mamă a unui
copil cu o dezvoltare normală.
De asemenea, ele obișnuiesc să folosească stilurile parentale și strategii de coping în situații
extrem de diverse și alternativ, fapt ce nu a putut fi cuantificat la adevărata lui valoare în aceste
instrumente, neadaptate l otului.
Pentru a testa a doua ipoteză am folosit Testele T. pentru eșantioane independente. Astfel
comparând locul în fratrie pentru a afla dacă există diferențe la nivelul stilurilor parentale ale
mamelor, am obținut pentru:
stilul parental democratic: t (238) = -0,68; p= 0,49 >0,05, neexistând nicio diferență
între grupuri.
stilul parental autoritar: t (238) = -0,74; p= 0,46 >0,05, neexistând nicio diferență
între grupuri;
stilul parental permisiv: t (227,59) = -2,06; p= 0,04 < 0,05, existând diferen țe
semnificativ statistice între cele dou ă grupuri, în sensul că în cazul în care copilul cu
CES are frați/ surori mai mari, mamele sunt mai permisive.
Având în vedere putem spune că ipoteza se confirmă parțial, mamele fiind preponderent
permisive în momentu l în care tânărul cu CES nu este primul copil al familiei, întrucât frații mai
mari vor fi cei care vor prelua rolul de îngrijitor al părintelui, când acesta un va mai fi capabil să
îndeplinească acest rol.
51
În familiile cu mai mulți copii, dintre care cel puțin unul prezintă o deficiență, este foarte
important rolul părinților pentru dezvoltarea unor relații armonioase în fratrie. Este adevărat că
un copil „bolnav”, necesită mai multă atenție din partea adulților, însă această grijă nu trebuie să
ducă la ne glijarea copiilor sănătoși, deoarece, primul model în viața unui copil îl reprezintă
tutorii săi. În astfel de cazuri este vital stilul pe care aceștia îl folosesc în relaționarea cu copilul.
Doar modelul părintelui echilibrat este optim, pentru ca tânărul cu nevoi speciale să își poată
privi sora/fratele ca pe un sprijin atunci când întâmpină o dificultate (Weihs, 1998).
Fie că, copilul cu nevoi speciale este sau nu mezinul familiei, efectele existenței unui
frate sunt benefice. În cazul în care el ocupă poziția de ultim fiu al familiei, fraț ii și suroril e îl vor
ghida și se vor purta cu el asemeni unor părinți, fiindcă inconștient vor căuta aprobarea și
aprecierea părinților prin astfel de conportamente. Pe de altă parte, dacă apare ulterior un al
doilea copil, presiunea și atenția sufocantă pe care o primește se va diminua (Mettey și
Serville,1996).
Pe de altă parte, în cazul celorlalte două stiluri parentale nu există diferențe semnificative în
cazul celor două grupuri, datorită faptului că se apelează la ele în egală măsură indiferent de
locul pe care îl ocupă copilul în fratrie/ familie.
Pentru a testa a patra afirmație am folosit același test. Comparând de această dată genul
copilului cu CES pentru a afla dacă există diferențe la nivelul stilurilor p arentale ale mamelor,
am obținut pentru:
stilul pare ntal democratic: t (238) = -1,05 p= 0,29 >0,05, neexistând nicio diferență
între grupuri.
stilul parental autoritar: t (238) = -0,80; p= 0,42 >0,05, neexistând nicio diferență
între grupuri;
52
stilul parent al permisiv: t (238) = -2,23; p= 0,042< 0,05, existând diferen țe
semnificativ statistice între cele dou ă grupuri, în sensul că în cazul în care copilul cu
dizabilități neuromotorii este de gen feminin, mama este mai permisivă în relația pe
care o are cu ac esta.
Având în vedere putem spune că ipoteza se confirmă parțial, mamele fiind preponderent
mai permisive cu fetele.
De asemenea, ele sunt la fel de autoritare și echilibrate în relația mamă -fiu, respectiv
mamă -fiică. Acest lucru este cel mai vizibil în pr ocesul recuperator, unde disciplina și
compromisul, ce conduce la stimulare oferă rezultate pozitive. (Dacă , copilului îi este impus la
început un set de reguli pe care trebuie să le respecte cu strictețe la început, mai târziu, când
tânărul devine conștie nt de beneficiile lor, pot apărea acele compromisuri, și pot chiar fi
dezbătute împreună cu el, un nou set de reguli, avantajoase pentru ambele părți) .
Și pentru următoarele două ipoteze vom folosi același procedeu statistic ca și în cazurile
precendente .
Astfel pentru a patra afirmație avem un t (235,96) = -1,88 p= 0,06 >0,05, ceea ce relevă
că există o diferență între cele două grupuri, un este una semnificativă din punct de vedere
statistic.
Așadar, cele ce se gândesc la momentul nașterii copilu lui cu CES și cele ce au adus în
prezent momentul aflării diagnosticului sunt la fel de implicate în eliminarea cauzei stresului.
Pentru a cincea supoziție am obținut t (238) = – 0,62 p= 0,53 >0,05, ceea ce relevă că
există o dife rență între cele două grupuri, nu este una semnificativă din punct de vedere statistic.
Motivul pentru un astfel de rezultat este cel mai probabil, că pentru acest spectru cele
două evenimente se suprapun adesea, din punct de vedere temporar.
53
În prezent, datorită progreselor, înregistr ate în domeniul medicinei, mamele pot afla încă
din viața intrauterină a bebelușului, posibile afecțiuni/ diagnostice sau cel mai târziu în primele
zile ale copilului, De aceea impactul celor două evenimente se alterează reciproc, astfel că pentru
responde nți au ajuns să aibă un impact echivalent din punct de vedere emoțional, psihologic și
cognitiv.
Pentru al șaselea enunț am folosit Anova univariată. Astfel putem spune că:
Există un efect principal al variabilei stil de atașament (F (3, 239) = 4,55 p = 0,04 <
0,05) asupra gradului de implicare în eliminarea stresorului (M securizant= 56,55;
M preocupat= 58,80; M evitant= 51,41; M anxios= 49,54).
Nu există un efect pr incipal al variabilei grad de ha ndicap (F (1, 239) = 1 ,62 p =
0,20 > 0,05) asupra gra dului de implicare în eliminarea stresorului (M grav= 54,63;
M accentuad= 52,02).
M dif = -4,68 p = 0,18 > 0,05, deci nu apar diferențe semnificative între cei cu
gradul de handicap grav, respectiv accentuat la variabila expectanțe gradul de
implicare în elimi narea stresorului.
Nu există un efect de interacțiune între stilul de atașament al mamei și gradul de
handicap al copilului. (F (1, 239) = 0,64 p = 0,58 > 0,05).
Așadar ipoteza nu se confirmă.
Cu toate acestea, există un efect principal al variabilei s til de atașament (F (3, 239) = 4,55
p = 0,04 < 0,05) asupra gradului de implicare în eliminarea stresorului (M securizant= 56,55; M
preocupat= 58,80; M evitant= 51,41; M anxios= 49,54), în sensul că cei cu un stil preocupat se
implică mai mult în eliminare a stresului.
54
Un argument pentru infirmarea ipotezei ar fi relativitatea unor criterii pentru acordarea
unui anumit grad de severitate. Astfel unii părinți afirmă că, echipa de specialiști se folosește de
anumite aspecte (exemplu: deplasare susținută versus individuală) pentru a minimaliza
severitatea afecțiunii medicale pe care o prezintă ipoteza. Totuși, ei nu ignoră total standardul,
astfel se explică și relația ilu strată de graficul de mai jos, dar și de cercetările realizate anterior
(vezi lucrare licență):
Și pentru următorul enunț am folosit același procedeu. Astfel putem spune că:
55
Există un efect principal al variabilei stil de atașament (F (3, 239) = 4,96 p = 0,02 <
0,05) asupra gradului de neimplicare în eliminarea stresorului (M securizant=
101,36; M preocupat= 99,37; M evitant= 84,38; M anxios= 111,98).
Nu există un efect principal al variabilei momentul introspecției (F (1, 239) = 0,13 p
= 0,21 > 0,05) a supra gradului de impl icare în eliminarea stresorului.
M dif = 1,67 p = 0,71 > 0,05, deci nu apar diferențe semnificative între cei ce se
gândesc la momentul nașterii copilului cu CES, respectiv momentul aflării
diagnosticului la variabila gradul de neimpl icare în eliminarea stresorului.
Nu există un efect de interacțiune între stilul de atașament al mamei și momentul
introspecției. (F (3, 239) = 0,08 p = 0,96 > 0,05).
Supoziția nu se confirmă.
Cu toate acestea, există un efect principal al variabilei st il de atașament (F (3, 239) = 4,96 p
= 0,02 < 0,05) asupra gradului de neimplicare în eliminarea stresorului, în sensul că respondenți
anxioși în relațiile cu ceilalți mențin și ampli fică stresul (M securizant= 101,36; M preocupat=
99,37; M evitant= 84,38; M anxios= 111,98).
Motivul principal pentru aceste două concluzii este, așa cum am menționat și anterior,
faptul că cele două momente au loc adesea simultan, ceea ce face adesea, imposibilă
diferențierea dintre ele, mai ales din punct de vedere statistic .
De asemenea, luând în calcul și rezultatele obținute anterior, putem afirma că, în cazul
acestor respondenți s -a dovedit că stilul de atașament apărut în relațiile pe care le are individul ca
adult, este neinfluențat de momentul readus în prezent, din me moria afectiv, indiferent de
impactul pe care l -a avut inițial.
56
Pentru ultima ipoteză utilizăm One Way Anova, care relevă următoarele:
Există un efect al variabilei stilul de atașament asupra stilului parental democratic: F(3,
236)= 4,51, p= 0,04< 0,05= 4,62, p= 0,04< 0,05.
M securizant -preocupat=0,24 cu p<0,01.
M securizant -evitant=0,27 cu p =0,02 <0,05.
M securizant -anxios=0,23 cu p=0,04<0,05.
M preocupat -securizant= -0,24 cu p <0,01.
M evitant -securizant= -0,27 cu p=0,02<0,05.
57
M anxios -securizant = -0,23 cu p=0,04<0,05.
Există: un efect al variabilei stilul de atașament asupra stilului parental autoritar: F(3, 236)=
4,62, p= 0,04< 0,05.
M securizant -preocupat=0,23 cu p=0,02<0,05.
M securizant -evitant=0,28 cu p=0,03<0,05.
M securizant -anxios=0,3 0 cu p<0,01.
M preocupat -securizant= -0,23 cu p=0,02 <0,05.
58
M evitant -securizant= -0,28 cu p=0,03<0,05.
M anxios -securizant= -0,30 cu p<0,01.
Există un efect al variabilei stilul de atașament asupra stilului parental permisiv: F(3, 236)=
2,96, p= 0,03< 0,05.
M securizant -evitant= -0,28 cu p=0,02<0,05.
M evitant -securizant=0,28 cu p=0,02<0,05.
N.B: Am menționat doar mediile semnificative din punct de vedere statistic.
59
N.B: Am menționat doar mediile semnificative din punct de vedere statistic.
4.7.Conc luzii și discuții
Deși nu s -au obținut exact rezultatele așteptate, acesta nu diminuează importanța studiului
de față, singurul ce explorează atât de multe aspecte.
Astfel am descoperit că, mamele ce fac parte din această populație, nu folosesc
preponder ent un singur stil parental, ci o combinație (democratic – autoritar), pentru a obține
rezultate pozitive, în procesul recuperator.
60
De asemenea, ele sunt mai permisive în relați ile cu fiicele, decât cu fii, iar cele cu un
atașament preocupat sunt mult mai i mplicate în eliminarea stresorului (dizabilități/ copilului) , și
cu cei care mai au și alți frați .
4.7.1. Limite și direcții noi în cercetare
Este posibil ca unele asumpții să nu se fi confirmat, datorită unor aspecte ce nu au putut fi
controlate.
Astfe l răspunsurile ar fi putut fi influen țate de :
Ordinea chestionarelor, dar și de plasarea, într -o anumită condiție experimentală
(vezi Anexele) .
Stadiul acceptării dizabilității (vezi capitolul 3)
Particularitățile diagnosticului și deficiențele asociate (v ezi capitolul 1)
Neadaptabilitatea instrumentelor la populația țintă
De ac ea es te recomandat ca în viitoarele studii să se țină cont de particularitățile
populație, construindu -se un chestionar destinat lor.
De asemenea, variabila momentul introspecției a r trebui înlocuit cu stadiul acceptării
dizabilităț ii (variabilă ce până în acest moment nu poate fi măsurat decât prin intermediul
interviurilor) .
61
Bibliografie
1. http://www.aschfr.ro/doc/Studiu%20chestionare%20ASCHFR%202010.pdf accesat în
data de d e 10.06.2016 , ora 10 :00
2. http://www.aschfr.ro/doc/Raport%20cercetare%20calitativa%20
%20Centrul%20de%20zi%20Aurora.pdf accesat în data de de 10.06.2016 , ora 10 :30
3. http://www.aspe.ro / accesat în data de de 20.12.2016, ora 19 :00
4. http://www.cncd.org.ro/new /formele_discimina rii/ accesat în data de de 20.12.2016 , ora
19 :00
5. http://cerebralpalsy.org/ accesat în data de de 20.12.2016, ora 19 :00
6. Constituția României, revizuită în 2003 (https://www.ccr.ro/constitutia -romaniei -2003)
accesat în data de de 16.11. 2016 , ora 19 :20
7. http://dexonline.ro/definitie/stig mat accesat în data de de 18.11.2016 , ora 22 :00
8. Declarația de la Salamanca (http://www.unesco.org/education/pdf/SALAMA_E.PDF )
accesat în data de de 1 05.201 6, ora 22 :00
9. Directiva Consiliului Uniunii Europene nr.43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare
a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine
etnică ( http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX:32000L0043 )
accesat în data de de 9.03.20 16, ora 17 :00
62
10. Direcția Protecția Persoanelor cu dizabilităț i- DATE STATISTICE 30 IUNIE 2016
(http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014 -domenii/protectie -sociala/ppd) accesat în
data de de 15.07.2016 , ora 10 :30
11. Hotătâre de Guvern.1215/2002 pentru apro barea Strategiei naționale privind protecția
specială și integrarea socială a persoanelor cu handicap din România
(http://www4.pmb.ro/wwwt/pactivi/Doc%20legislatie/H1215Handicappdf.pdf ) accesat
în data de de 7.03.2016 , ora 19 :00
12. Hotărâre nr. 1175 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru
protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 –
2013 publicată în Monitorul Oficial nr.. 919 din 14 octombrie 2005
(http://www.mmuncii.ro/pub/imagemana ger/images/file/Legislatie/HOTARARI -DE-
GUVERN/HG1175 -2005 .pdf ) accesat în data de de 9.11.2016 , ora 19 :00
13. Institutul Național pentru Prevenirea și Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu
Handicap – 2003 în Botoșineanu F. (2011) Reprezentarea soc ială a persoanei cu
dizabilități din România. Premise teoretice la un studiu de caz, Editura Alfa, Iași
14. Legea educației naționale nr. 1/2011
(http://polito.ubbcluj.ro/scoaladoctorala/?page_id=263) accesat în data de de 9.09.2016,
ora 16 :00
15. Legea nr. 53 din 1992 privind protectia speciala a persoanelor handicapate (publicată în
Monitorul Oficial nr. 119 din 4 iunie 1992)
16. Legea nr. 84 din 1995. Legea învățământului (republicată în Monitorul Oficial nr. 606 din
10 decembrie 1999) (http://legislatie.resurse -pentru -democratie.org/legea/84 -1995.php)
accesat în data de de 9.08.2016 , ora 18 :00
17. Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 republicată privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap
(http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_protectia_p ersoane_handicap_448_2006_rep_
2008.php) accesat în d ata de de 12.08.2016 , ora 17 :00
63
18. OMS (http://www.who.int/topics/disabilities/en/) accesat în data de de 15.08.2016 , ora
21 :30
19. Ordinul nr. 725/12709 din 1 octombrie 2002
(http://www.mmuncii.ro/pub/imag emanager/images/file/Legislatie/ORDINE/O725_1270
9-2002.pdf ) acc esat în în data de de 14.03.2016 , ora 19 :00
20. Ordonanța de Urgență a Guvernului. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea
în muncă a persoanelor cu handicap publicată în Monitorul Oficial nr. 310 din 30 iunie
1999 (http://legislatie.resurse -pentru -democratie.org/legea/53 -1992.php
21. lobGet&InstranetImage=2562406&SecMode=1&DocId=2157208&Usage=2 )
22. Sumar analiză încadrare în muncă /MS/august 2011 (http://www.diz –
abilitate.ro/images/ele mente/ocuparea_persoanelor_cu_dizabilitati._ psihologia_angajatori
lor_cu_priv ire_la_angajarea_persoanelor_cu_dizabilit.pdf) acc esat în în data de de
14.10.2016 , ora 19 :00
23. Albu, A, (1996) Noi teste fiziomotrice de apreciere a dezvoltării fizice și a stadii lor
incipiente a afecțiunilor motorii , teză de doctorat, Iași
24. Albu A,, Albu C. (2000) Asistența psihopedagogică și medicală a copilului deficient
fizic, Polirom, Iași
25. Arboleda – Florez, J., Sartorius, N. (2008) Understanding the Sintagma of Mintal Ilness:
Theory and Interventions, John Wiley & Sons, London
26. Baumrind, D. (1991). The influence of parenting style on adolescent competence and
substance use. Journal of Early Adolescence, 11(1), 56 -95.
27. Blanck, P. D., (1998). The Americans with Disabilities Act an d the emerging workforce:
Employment of people with mental retardation . Washington, D.C.: American Association
of Mental Retardation
28. Bowlby, J. (1951). Maternal care and mental health. World Health Organization
Monograph
64
29. Bronfenbrenner, U. (1977) ‘Toward an experimental ecology of human development’,
American Psychologist , 32, 513 –531
30. Cleman, Lerita (1997), Stigma, an Enigma Demistifyed , L.J. Davis [ed.], The Disability
Studies Reader , Routledge, New York
31. Collins, N. L. (1996). Working models of attachm ent: Implications for explanation,
emotion, and behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 71 , 810 -832.
32. Crocker, J., Major, B., Steele, C. (1998) Social Stigma in D.T. Gilbert, S. T. Fiake, G.
Lindzey (Eds.), Handbook of social psychology (4th ed., vol.2, pp.504 -553) Boston:
McGraw -Hill
33. Deschamps, J.P., Manciaux M, Salbreux , R., Vetter, J. (1981) L’enfant handicapé et
l’école , Flammarion Médecine -Sciences, Paris
34. Doise W (1986) Les représentations sociales: définition d’un concept , în W. Doi se și A.
Palmonari (ed.) L’étude des représentations sociales , Delachaux et Niestlé, Neuchâtel,
pp.81 -94
35. Fraley, R. C., & Shaver, P. R. (2000). Adult romantic attachment: Theoretical
developments, emerging controversies, and unanswered questions. Review o f General
Psychology, 4, 132 -154.
36. Gaertner, S.L., & Dovidio, J.F. (1986). The aversive form of racism în J.F. Dovidio &
S.L. Gaertner (Eds.), Prejudice, discrimination, and racism (pp. 61±89). Orlando, FL:
Academic Press.
37. Gavreliuc , A. (2002). O călători e alături de „celălalt” , Editura Universității de Vest,
Timișoara
38. Gherguț A. (2013) Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și
examene de obținere a gradelor didactice , Polirom, Iași
39. Goffman, E. (1975) , Stigmate. Les usages sociaux de s handicaps , Les Éditions de
Minuits
65
40. Guțu M. (1975), Logopedia I; Universitatea Babes -Bolyai, Cluj -Napoca
41. Haghighat, R. (2001) A unitary theory of stigmatisation. Pursuit of self -interest and
routes to destigmatisation . British Journal of Psychiatry, 178, 207 -215
42. Heiman T. (2002) Parents of Children With Disabilities: Resilience, Coping, and Future
Expectations , Journal of Developmental and Physical Disabilities 159 -179
43. Le Breton D. (2002) La sociologia del cuerpo , Nueva Vision, Buenos Aires
44. Lazarus, R . S., Folkman, S. 1984. Stress, Appraisal, and Coping. New York: Springer
45. McFarlin, D. B., Song, J., Sonntag, M. (1991). Integrating the disabled into the work
force: A survey of Fortune 500 company attitudes and practices . Employee
Responsabilities and Ri ghts Journal, 4 (2), 107 -123.
46. Meilă P., Milea Ș.(1988) Tratat de pediatrie , vol.6, Editura Medicală, București
47. Mettey R, Serville F (1986) Mon enfant est différent , Edition Frison -Roche, Paris
48. Moliner, P.(1988), „ Validation expérimentale de l'hypothèse, du noyau central des
représentations sociales ”, în Bulletin de psychologie , 41, pp. 759 -762 în Curelaru M
(2006) Reprezentări sociale , Editura Polirom, Iași
49. Moliner, P.(1992a), La représentations sociales comme grille de lecture , PUP, Aix -en-
Provence în Curelaru M (2006) Reprezentări sociale , Editura Polirom, Iași
50. Moliner, P.(1996), Images et représentations sociales. De la théorie des représentations
à l'étude des images sociales , PUG. Grenoble în Curelaru M (2006) Reprezentări sociale ,
Editura Polirom, Iași
51. Morton, T. L. (1978). Intimacy and reciprocity of exchange: A comparison of spouses
and strangers. Journal of Personality and Social Psychology , 36, 72 -81. CrossRef
52. Olsen, J., Roese, N. & Zanna, M. (1996) „Expectancies‟, in E. Higgins and A. Krugla nski
(eds) Social Psychology – handbook of basic principles. London: Guildford Press
66
53. Pinel, E. C. (1999). Stigma consciousness: The psychological legacy of social
stereotypes. Journal of Personality and Social Psychology, 76, 114 -128.
54. Ringel S. (1987) Neuromuscular Disorders; A Guide for Patient and Family , Raven
Press, New York
55. Robinson, C. C., Mandelco, B., Olsen, S. F., & Hart, C. H. (2001). The parenting styles
and dimensions questionaire (PSQD). In B. F. Perlmutter, J. Touliatos & G. W. Holden
(Eds. ), Handbook of family measurement techniques: Vol. 3. Instruments &
Index (pp.319 -321). Thousand Oaks: Sage.
56. Roussiau N. și Bonardi C. Les représentations sociales. État des lieux et perspectives,
Mardaga, Sprimont
57. Russel, F. (2003) The expectations of pa rents of disabled children British Journal of
Special Education, 144 -149
58. Russell Philippa (1977) The Wheelchair Child, Human Horizons Series , Ed. Souvenir
Press, London
59. Sable, P (2008). "What is Adult Attachment?". Clin Soc Work J . 36: 21–30.
60. Samson R ( 2015) – Expectanțele de viitor ale părinților copiilor cu dizabilități ( lucrare de
licență )
61. Ștefănescu -Goangă F., Rosca A., Cupcea S. (1936) – Instabilitatea emotivă, Universitatea
Babes -Bolyai, Cluj -Napoca
62. Tobin DL, Holroyd KA, Reynolds RVC. User‟s manual for the Coping Strategies
Inventory. Athens, OH: Ohio University, Department of Psychology; 1984.
63. Unger, Darlene, D. 2002. Employer’s Attitudes Toward Persons with Disabilities in the
Workforce: Myths or Realities?. Focus on Autism and other Developmental Disabilities,
vol 17, number 1.
64. Weihs T. (1998) Copilul cu nevoi speciale. Elemente de pedagogie curativă, Editura
Triade, Cluj -Napoca
67
65. Whaley Lucille și Wong, Donna 1987, Nursing Care of Infants and Children , The C. V.
Mosby Company, St.Louis, Washington , D. C., Toronto
66. Wleichnann,J. (1991) „ Les handicaps”, Cahiers de Médicine Préventive et Sociale ,
Fasc.3. Ed. Maloine
68
69
Anexa 1 Chestionar grup 1
CHESTIONAR
Următoarele afirmații vizează diferen țele dintre rela țiile sociale pe care le aveți cu ceila lți. Vă
rugăm să răspundeți cât mai sincer dând primul răspuns care vă vine în minte. Nu există
răspunsuri bune sau rele, importantă este opinia dumneavoastră.
Q1: Gândiți -vă pentru câteva clipe la momentul nașterii cop ilului dvs. Pe măsură ce citiți
următoarele afirmații vă rog să răspundeți în funcție de cum ați gestionat acest moment. Folosiți
scala de mai jos pentru a vă exprima acordul sau dezacordul alegând una dintre variantele:
1- Deloc
2- Puțin
3- Neutru
4- Mult
5- Foarte mult
1. M-am concentrat doar pe ce a trebuit să fac
după; pe următorul pas.
1 2 3 4 5
2. Am încercat să privesc situația dintr -un unghi
nou. 1 2 3 4 5
3. Am găsit modalități de a mă calma. 1 2 3 4 5
4. Am acceptat înțelegere și empatie de la cineva. 1 2 3 4 5
5. Am dormit mai mult decât de obicei. 1 2 3 4 5
6. Am sperat că problema se va rezolva de la sine. 1 2 3 4 5
7. Mi -am spus mie însămi că dacă nu aș fi fost atât
de neglijentă, acest lucru nu s -ar fi întâmplat.
1 2 3 4 5
8. Am încercat să îmi păstrez sentimentele pentru
mine.
1 2 3 4 5
9. Am schimbat ceva pentru ca lucrurile să se
termine cu bine.
1 2 3 4 5
10. Am încercat să privesc partea bu nă a lucrurilor. 1 2 3 4 5
11. Mi-am exteriorizat emoțiile. 1 2 3 4 5
12. Am găsit pe cineva care era un bun ascultăto r. 1 2 3 4 5
13. M-am purtat ca și cum nu se întâmpla nimic. 1 2 3 4 5
14. Am sperat că va avea loc un miracol. 1 2 3 4 5
15. Am realizat că eu am adus problema asupra
mea. 1 2 3 4 5
16. Am petrecut mai mult timp singură. 1 2 3 4 5
17. Am rămas puternică și am luptat pentru ceea ce
îmi doream.
1 2 3 4 5
18. Mi-am spus lucruri ce m -au ajutat să mă simt
mai bine.
1 2 3 4 5
19. Am dat frâu liber emoțiilor mele. 1 2 3 4 5
70
20. Am vorbit cu cineva despre cum mă simțeam. 1 2 3 4 5
21. Am încercat să uit totul. 1 2 3 4 5
22. Mi-aș fi dorit să nu mă las implicată în acea
situație.
1 2 3 4 5
23. M-am învinovățit. 1 2 3 4 5
24. Mi-am evitat familia și prietenii. 1 2 3 4 5
25. Am făcut un plan de acțiune și l -am urmat. 1 2 3 4 5
26. Am privit lucrurile dintr -o perspectivă diferită și
am încercat să fac totul cât mai bine po sibil.
1 2 3 4 5
27. Mi-am exprimat emoțiile, pentru a reduce
stresul. 1 2 3 4 5
28. Am petrecut mai mult timp cu cei dragi. 1 2 3 4 5
29. Am refuzat să mă gândesc prea mult la cele
întâmplate.
1 2 3 4 5
30. Mi-am dorit ca situația să dispară sau să se
rezolve cumva.
1 2 3 4 5
31. M-am criticat pentru ce s -a întâmplat. 1 2 3 4 5
32. Am evitat să fiu în preajma altor persoane. 1 2 3 4 5
33. Am înfruntat problema. 1 2 3 4 5
34.M-am întrebat ce este cu adevărat import ant și
am descoperit că lucrurile nu erau chiar atât de rele.
1 2 3 4 5
35. Am dat drumul sentimentelor cumva. 1 2 3 4 5
36. Am vorbit cu cineva de care eram foarte
apropiată. 1 2 3 4 5
37. Am decis că nu este problema mea, ci a altcuiva. 1 2 3 4 5
38. Mi-am dorit ca situația să nu fi început
niciodată. 1 2 3 4 5
39. M-a măcinat sentimentul de culpabilitate din
moment ce ceea ce s -a întâmplat a fost din vina
mea.
1 2 3 4 5
40. Nu am vorbit cu alte persoane despre problemă. 1 2 3 4 5
41. Știam ce trebuie făcut așa că mi -am dublat
eforturile și am încercat din greu să fac lucrurile să
meargă.
1 2 3 4 5
42. M-am convins că lucrurile nu sunt așa de rele
precum par.
1 2 3 4 5
43. Mi-am exter iorizat emoțiile. 1 2 3 4 5
44. Mi-am lăsat prietenii să mă ajute. 1 2 3 4 5
45. Am evitat persoana ce a cauzat problema. 1 2 3 4 5
46. Am avut dorințe și vise despre cum ar putea
sfârși lucrurile.
1 2 3 4 5
47. Am realizat că eu sunt responsabilă de
dificultățile mele si m -am mustrat foarte tare.
1 2 3 4 5
48. Am petrecut ceva timp singură. 1 2 3 4 5
49. A fost o problemă dificilă, așa că a trebuit să
lucrez la limită pentru ca totul să se sfârșească cu
bine.
1 2 3 4 5
50. Am încercat să fiu obiectivă și să privesc și din
71
altă perspectivă problema . 1 2 3 4 5
51.Sentimentele mele m -au copleșit și am explodat. 1 2 3 4 5
52. Am cerut sfatul unei rude pe care o respect sau
unui prieten.
1 2 3 4 5
53. Am refuzat să iau situația în serios . 1 2 3 4 5
54. Am sperat că dacă voi aștepta suficient de mult,
lucrurile vor deveni OK.
1 2 3 4 5
55. M-am mustrat aspru pentru că am lăsat asta să
se întâmple.
1 2 3 4 5
56. Mi-am ținut gândurile și sentimentele pentru
mine. 1 2 3 4 5
57. Am lucrat la rezolvarea problemelor din situație. 1 2 3 4 5
58. Am reorganizat modul de a privi situația, pentru
ca lucrurile să nu pară atât de rele.
1 2 3 4 5
59. Mi-am analizat sentimentele și am trecut peste. 1 2 3 4 5
60. Am petrecut timp cu prietenii. 1 2 3 4 5
61. De câte ori m ă gândeam la ce s -a întâmplat mă
supăram ; așa că nu m -am mai gândit la asta.
1 2 3 4 5
62. Mi-am dorit să fi putut schimba ce s -a întâmplat. 1 2 3 4 5
63. A trebuit să suport cosecințele, deoarece a fost
greșeala mea.
1 2 3 4 5
64. Nu am spus familiei și prietenilor mei ce se
întâmplă.
1 2 3 4 5
65. M-am luptat din răsputeri să rezolv problema. 1 2 3 4 5
66. Am reanalizat problema în mintea mea și am
văzut în sfârși t lucrurile într -o nouă lumină.
1 2 3 4 5
67. Am fost furioasă și am răbufnit. 1 2 3 4 5
68. Am vorbit cu cineva ce s e afla într -o situație
asemănătoare.
1 2 3 4 5
69. Am evitat să gândesc sau să fac ceva în legătură
cu acea situație.
1 2 3 4 5
70. M-am gândit la lucruri fantastice sau ireale ce
m-au făcut să mă simt mai bine.
1 2 3 4 5
71. Mi-am spus cât de proastă am fost. 1 2 3 4 5
72. Nu i-am lăsat pe ceilalți să vadă ce simt. 1 2 3 4 5
Q2: Vă rog să alegeți un număr în intervalul 1( niciodată ) și 5 ( mereu ) pentru fiecare di n enunțuri le
de mai jos, astfel încât fiecare să reflecte gradul apariției acestor comportamente în relație cu
copilul dvs .
1. Îi explic copilului meu consecințele
comportamentului său.
1 2 3 4 5
2. Îmi încurajez copilul să vorbească despre problemele
sale.
1 2 3 4 5
3. Îl ajut să înțeleagă impactul comportamentului
încurajându -l/o să vorbească despre consecințele
propriilor lui/ ei acțiuni
1 2 3 4 5
72
4. Îi explic copilului meu ce simțim atunci c ând el/ ea
are un comportament bun, respectiv rău.
1 2 3 4 5
5. Îi dau motive pentru care regulile trebuie respectate 1 2 3 4 5
6. Întăresc motivele pentru existența acestor reguli. 1 2 3 4 5
7. Îl laud atunci când este ascultător. 1 2 3 4 5
8. Îmi arăt respectul față de deciziile copilului meu,
încurajându -l să și le exprime.
1 2 3 4 5
9. Când este supărat/ă îi ofer înțelegere și alinare. 1 2 3 4 5
10. Răspund adecvat nevoilor și sentimentelor copilului
meu.
1 2 3 4 5
11. Îmi încurajez copilul să se exprime liber, chiar și
atunci când nu este de acord cu noi.
1 2 3 4 5
12. Am momente pe care le petrec doar jucându -mă și
vorbind cu ea/ el.
1 2 3 4 5
13. Iau în considerare dorințele copilului meu, când îi
cer să facă ceva anume.
1 2 3 4 5
14. Când comportamentul lui/ei nu este conform
așteptărilor mele îl/o critic sau îl /o cert.
1 2 3 4 5
15. Am excese de furie cu fiul/ fiica mea. 1 2 3 4 5
16. Îl/ o bruschez când este neascultător/ neascultăt oare. 1 2 3 4 5
17. Îl/ o critic și cer t pentru a -l/ o face să devină mai
bun/bună.
1 2 3 4 5
18. Mă răstesc sau țip la el/ ea când nu se poartă
frumos.
1 2 3 4 5
19. Folosesc pedepsele fizice ca un mod de a -mi
disciplina copilul.
1 2 3 4 5
20. Îmi plesnesc copilul când acesta nu are un
comportament adecvat.
1 2 3 4 5
21. Îmi lovesc copilul peste fund când este neascultător.
1 2 3 4 5
22. Îi dau pedepse copilului, fără însă a le aplica. 1 2 3 4 5
23. Îl ameninț cu pedeapsa mai des decât îl pedepsesc. 1 2 3 4 5
24. Folosesc amenin țările cu puține sau fără nicio
explica ție ca pedeapsă.
1 2 3 4 5
25. Îmi este greu să îmi disciplinez copilul. 1 2 3 4 5
26. Cedez în faț a copilului, când acesta face o „ scenă”
în legătură cu ceva.
1 2 3 4 5
27. Îmi pedepsesc copilul luându -i din privilegii,
oferindu -i puține explicații sau niciuna.
1 2 3 4 5
73
28. Îl pedeps esc punându -l „în pauză” undeva singur cu
puține sau chiar nicio explicație.
1 2 3 4 5
29. Îmi răsfăț copilul. 1 2 3 4 5
30. Iau în considerare preferințele copilului atunci când
se fac planuri pentru familie.
1 2 3 4 5
31. Îi permit copilului să con tribuie la regulile familiei. 1 2 3 4 5
32. Când întreabă de ce trebuie să se conformeze îi
spun: „Pentru că așa am zis eu.” sau „Eu sunt părintele
și faci cum îți spun .”
1 2 3 4 5
Q3: Vă rog să citiți cu atenție următoarele afirmații și să alegeți gradul care fiecare exprimă
sentimentele dumneavoastră în ceea ce privește relațiile romantice. Vă rog să vă gândiți la t oate
relațiile dvs. (din trecut și prezent) și răspundeți în funcție de cum vă simțiți în general în aceste
relații.
Vă rog să alegeți un număr în intervalul 1(deloc caracteristic ) și 5 ( foarte caracteristic ) pentru
fiecare din aceste enunțuri.
1.Îmi es te relativ ușor să mă apropii de alte
persoane. 1 2 3 4 5
2. Îmi este difícil să mă bazez pe alții. 1 2 3 4 5
3. Adese a sunt îngrijorată că partenerul meu nu mă
iubește.
1 2 3 4 5
4. Alții nu sunt atât de apropiați de mine pe cât mi –
aș dori.
1 2 3 4 5
5. Mă simt confortabil depinzând de alții. 1 2 3 4 5
6. Nu mă îngrijorez când ceilalți se apropie prea
mult de mine.
1 2 3 4 5
7. Oamenii nu sunt niciodată lângă tine când ai
nevoie de ei.
1 2 3 4 5
8. Sunt oarecum stânjenită să fiu în apropierea
celorlalți.
1 2 3 4 5
9. Adesea mă tem că partenerul meu mă va părăsi. 1 2 3 4 5
10. Când îmi arăt sentimentele față de ceilalți, mi -e
teamă că ei nu vor simți la fel.
1 2 3 4 5
11. Adesea mă întreb dacă partenerul meu ține la
mine cu adevărat.
1 2 3 4 5
12. Mă simt con fortabil creând relații apropiate cu
ceilalți.
1 2 3 4 5
74
13. Mă simt inconfortabil când cineva se apropie
emoțional de mine prea mult.
1 2 3 4 5
14. Știu că oamenii vor fi acolo când voi avea
nevoie de ei.
1 2 3 4 5
15. Vreau să mă apropii de oameni, dar mi -e teamă
că voi fi rănită.
1 2 3 4 5
16. Este dificil pentru mine să am încredere deplină
în alții.
1 2 3 4 5
17. Partenerul meu vrea adesea să fiu emoțional mai
apropiată de el decât este confortabil pentru mine.
1 2 3 4 5
18. Nu sunt sigură că mă pot baza mereu pe oameni
să fie acolo când am nevoie de ei.
1 2 3 4 5
Câteva date despre dvs. și copilul dvs.
Vârstă părinte__________
Grad de handicap al copilului ____________
Gen copil: 1. M 2. F
Vârstă copil __________
Al _____ copil al familiei
75
Anexa 2 Chestionar grup 2
CHESTIONAR
Următoarele afirmații vizează diferen țele dintre rela țiile sociale pe care le aveți cu ceila lți. Vă
rugăm să răspundeți cât mai sincer dând primul răspuns care vă vine în minte. Nu există
răspunsuri bune sau rele, importantă este opinia dumneavoastră.
Q1: Gândiți -vă pentru câteva clipe la momentul aflării diagnosticului copilului dvs. Pe măsură ce
citiți următo arele afirmații vă rog să răspundeți în funcție de cum ați gestionat acest moment.
Folosiți scala de mai jos pentru a vă exprima acordul sau dezacordul alegând una dintre variantele:
1- Deloc
2- Puțin
3- Neutru
4- Mult
5- Foarte mult
1. M-am concentrat doar pe ce a tre buit să fac
după; pe următorul pas.
1 2 3 4 5
2. Am încercat să privesc situația dintr -un unghi
nou. 1 2 3 4 5
3. Am găsit modalități de a mă calma. 1 2 3 4 5
4. Am acceptat înțelegere și empatie de la cineva. 1 2 3 4 5
5. Am dormit ma i mult decât de obicei. 1 2 3 4 5
6. Am sperat că problema se va rezolva de la sine. 1 2 3 4 5
7. Mi -am spus mie însăm i că dacă nu aș fi fost atât
de neglijentă, acest lucru nu s -ar fi întâmplat.
1 2 3 4 5
8. Am încercat să îmi păstrez sentimentele pentru
mine.
1 2 3 4 5
9. Am schimbat ceva pentru ca lucrurile să se
termine cu bine.
1 2 3 4 5
10. Am încercat să privesc partea bună a lucrurilor. 1 2 3 4 5
11. Mi-am exteriorizat emoțiile. 1 2 3 4 5
12. Am găsit pe cineva care era un bun ascultător. 1 2 3 4 5
13. M-am purtat ca și cum nu se întâmpla nimic. 1 2 3 4 5
14. Am sperat că va avea loc un miracol. 1 2 3 4 5
15. Am realizat că eu am adus problema asupra
mea. 1 2 3 4 5
16. Am petrecut mai mult timp singură. 1 2 3 4 5
17. Am rămas puternică și am luptat pentru ceea ce
îmi doream.
1 2 3 4 5
76
18. Mi-am spus lucruri ce m -au ajutat să mă simt
mai bine.
1 2 3 4 5
19. Am dat frâu liber emoțiilor mele. 1 2 3 4 5
20. Am vorbit cu cineva despre cum mă simțeam. 1 2 3 4 5
21. Am încercat să uit totul. 1 2 3 4 5
22. Mi-aș fi dorit să nu mă las implicată în acea
situație.
1 2 3 4 5
23. M-am învinovățit. 1 2 3 4 5
24. Mi-am evitat familia și prietenii. 1 2 3 4 5
25. Am făcut un plan de acțiune și l -am urmat. 1 2 3 4 5
26. Am privit lucrurile dintr -o perspectivă diferită și
am încercat să fac totul cât mai bine posibil.
1 2 3 4 5
27. Mi-am exprimat emoțiile, pentru a reduce
stresul. 1 2 3 4 5
28. Am petrecut mai mult timp cu cei dragi. 1 2 3 4 5
29. Am refuzat să mă gândesc prea mult la cele
întâmplate.
1 2 3 4 5
30. Mi-am dorit ca situația să dispară sau să se
rezolve cumva.
1 2 3 4 5
31. M-am criticat pentru ce s -a întâmplat. 1 2 3 4 5
32. Am evitat să fiu în preajma altor persoane. 1 2 3 4 5
33. Am înfruntat problema. 1 2 3 4 5
34.M-am întrebat ce este cu adevărat important și
am descoperit că lucrurile nu e rau chiar atât de rele.
1 2 3 4 5
35. Am dat drumul sentimentelor cumva. 1 2 3 4 5
36. Am vorbit cu cineva de care er am foarte
apropiată. 1 2 3 4 5
37. Am decis că nu este problema mea, ci a altcuiva. 1 2 3 4 5
38. Mi-am dorit ca situa ția să nu fi început
niciodată. 1 2 3 4 5
39. M-a măcinat sentimentul de culpabilitate din
moment ce ceea ce s -a întâmplat a fost din vina
mea.
1 2 3 4 5
40. Nu am vorbit cu alte persoane despre problemă. 1 2 3 4 5
41. Știam ce trebuie făcut așa că mi -am dublat
eforturile și am încercat din greu să fac lucrurile să
meargă.
1 2 3 4 5
42. M-am convins că lucrurile nu sunt așa de rele
precum par.
1 2 3 4 5
43. Mi-am ext eriorizat emoțiile. 1 2 3 4 5
44. Mi-am lăsat prietenii să mă ajute. 1 2 3 4 5
45. Am evitat persoana ce a cauzat prob lema. 1 2 3 4 5
46. Am avut dorințe și vise despre cum ar putea
sfârși lucrurile.
1 2 3 4 5
47. Am realizat că eu sun t responsabilă de
dificultățile mele si m -am mustrat foarte tare.
1 2 3 4 5
48. Am petrecut ceva timp singură. 1 2 3 4 5
49. A fost o problemă dificilă, așa că a trebuit să
77
lucrez la limită pentru ca totul să se sfârșească cu
bine. 1 2 3 4 5
50. Am încercat să fiu obiectivă și să privesc și din
altă pe rspectivă problema.
1 2 3 4 5
51.Sentimentele mele m -au copleșit și am explodat. 1 2 3 4 5
52. Am cerut sfatul unei r ude pe care o respect sau
unui prieten.
1 2 3 4 5
53. Am refuzat să iau situația în serios. 1 2 3 4 5
54. Am sperat c ă dacă voi aștepta suficient de mult,
lucrurile vor deveni OK.
1 2 3 4 5
55. M-am mustrat aspru pentru că am lăsat asta să
se întâmple.
1 2 3 4 5
56. Mi-am ținut gândurile și sentimentele pentru
mine. 1 2 3 4 5
57. Am lucrat la rezolvarea problemelor din situație. 1 2 3 4 5
58. Am reorganizat modul de a privi situația, pentru
ca lucrurile să nu pară atât de rele.
1 2 3 4 5
59. Mi-am analizat sentimentele și am trecut peste. 1 2 3 4 5
60. Am petrecut timp cu prietenii. 1 2 3 4 5
61. De câte ori mă gândeam la ce s -a întâmplat mă
supăr am ; așa că nu m -am mai gândit la asta.
1 2 3 4 5
62. Mi-am dorit să fi putut schimba ce s -a întâmplat. 1 2 3 4 5
63. A trebuit să suport cosecințele, deoarece a fost
greșeala mea.
1 2 3 4 5
64. Nu am spus familiei și prietenilor mei ce se
întâmplă.
1 2 3 4 5
65. M-am luptat din răsputeri să rezolv problema. 1 2 3 4 5
66. Am reanalizat problema în mintea mea și am
văzut în sfârșit lucrurile într -o nouă lumină.
1 2 3 4 5
67. Am fost furioasă și am răbufnit. 1 2 3 4 5
68. Am vorbit cu cineva ce se afla într -o situație
asemănătoare.
1 2 3 4 5
69. Am evitat să gândesc sau să fac ceva în legătură
cu acea situație.
1 2 3 4 5
70. M-am gândit la lucruri fantastice sau ireale ce
m-au făcut să mă simt mai bine.
1 2 3 4 5
71. Mi-am spus cât de proastă am fost. 1 2 3 4 5
72. Nu i-am lăsat pe ceilalți să vadă ce simt. 1 2 3 4 5
Q2: Vă rog să alegeți un număr în intervalul 1( niciodată ) și 5 ( mereu ) pentru fiecare din enunțurile
de mai jos, astfel încât fiecare să reflecte gradul apariției acestor comportamente în relație cu
copilul dvs.
1. Îi explic copilului meu consecințele
comportamentului său.
1 2 3 4 5
2. Îmi încurajez copilul să vorbească despre problemele
sale.
1 2 3 4 5
78
3. Îl ajut să înțeleagă impactul comportamentului
încurajându -l/o să vorbească despre consecințele
propriilor lui/ ei acțiuni
1 2 3 4 5
4. Îi explic copilului meu ce simțim atunci când el/ ea
are un comportament bun, respectiv rău.
1 2 3 4 5
5. Îi dau motiv e pentru care regulile trebuie respectate 1 2 3 4 5
6. Întăresc motivele pentru existența acestor reguli. 1 2 3 4 5
7. Îl laud atunci când este ascultător. 1 2 3 4 5
8. Îmi arăt respectul față de deciziile copilului meu,
încurajându -l să și le exprime.
1 2 3 4 5
9. Când este supărat/ă îi ofer înțelegere și alinare. 1 2 3 4 5
10. Răspund adecvat nevoilor și sentimentelor copilului
meu.
1 2 3 4 5
11. Îmi încurajez copilul să se exprime liber, chiar și
atunci când nu este de acord cu noi.
1 2 3 4 5
12. Am momente pe care le petrec doa r jucându -mă și
vorbind cu ea/ el.
1 2 3 4 5
13. Iau în considerare dorințele copilului meu, când îi
cer să facă ceva anume.
1 2 3 4 5
14. Când comportamentul lui/ei nu este conform
așteptărilor mele îl/o critic sau îl /o cert.
1 2 3 4 5
15. Am excese de furie cu fiul/ fiica mea. 1 2 3 4 5
16. Îl/ o bruschez când este neascultător/neascultătoare. 1 2 3 4 5
17. Îl/ o critic și cert pentru a -l/ o face să devină mai
bun/bună.
1 2 3 4 5
18. Mă răstesc sau țip la el/ ea când nu se poartă frumos.
1 2 3 4 5
19. Folosesc pedepsele fizice ca un mod de a -mi
disciplina copilul.
1 2 3 4 5
20. Îmi plesnesc copilul când acesta nu are un
comportament adecvat.
1 2 3 4 5
21. Îmi lovesc copilul peste fund când este neascultător.
1 2 3 4 5
22. Îi dau pedepse copilului, fără însă a le aplica. 1 2 3 4 5
23. Îl ameninț cu pedeapsa mai des decât îl pedepsesc. 1 2 3 4 5
24. Folosesc amenințările cu puține sau fără nicio
explicație ca pedeapsă.
1 2 3 4 5
25. Îmi este greu să îmi disciplinez copilul. 1 2 3 4 5
26. Cedez în fața copilului, când acesta face o „scenă” în
legătură cu c eva.
1 2 3 4 5
79
27. Îmi pedepsesc copilul luându -i din privilegii,
oferindu -i puține explicații sau niciuna.
1 2 3 4 5
28. Îl pedepsesc punându -l „în pauză” undeva singur cu
puține sau chiar nicio explicație.
1 2 3 4 5
29. Îmi răsfăț copilul. 1 2 3 4 5
30. Iau în considerare preferințele copilului atunci când
se fac planuri pentru familie.
1 2 3 4 5
31. Îi permit copilului să contribuie la regulile familiei. 1 2 3 4 5
32. Când întreabă de ce trebuie să se conformeze îi
spun: „Pentru că așa am zis eu.” sau „Eu sunt părintele
și faci cum îți spun.”
1 2 3 4 5
Q3: Vă rog să citiți cu atenție următoarele afirmații și să alegeți gradul care fiecare exprimă
sentimentele dumneavoastră în ceea ce privește relațiile romantice. Vă rog să vă gândiți la toate
relațiile dvs. (din trecut și prez ent) și răspundeți în funcție de cum vă simțiți în general în aceste
relații.
Vă rog să alegeți un număr în intervalul 1( deloc caracteristic ) și 5 ( foarte caracteristic ) pentru
fiecare din aceste enunțuri.
1.Îmi este relativ ușor să mă apropii de alte
persoane. 1 2 3 4 5
2. Îmi este difícil să mă bazez pe alții. 1 2 3 4 5
3. Adesea sunt îngrijorată că partenerul meu nu mă
iubește.
1 2 3 4 5
4. Alții nu sunt atât de apropiați de mine pe cât mi –
aș dori.
1 2 3 4 5
5. Mă simt confortabi l depinzând de alții. 1 2 3 4 5
6. Nu mă îngrijorez când ceilalți se apropie prea
mult de mine.
1 2 3 4 5
7. Oamenii nu sunt niciodată lângă tine când ai
nevoie de ei.
1 2 3 4 5
8. Sunt oarecum stânjenită să fiu în apropierea
celorlalți.
1 2 3 4 5
9. Adesea mă tem că partenerul meu mă va părăsi. 1 2 3 4 5
10. Când îmi arăt sentimentele față de ceilalți, mi -e
teamă că ei nu vor simți la fel.
1 2 3 4 5
11. Adesea mă întreb dacă partenerul meu ține la
mine cu adevărat.
1 2 3 4 5
12. Mă simt confortabil creând relații apropiate cu
ceilalți.
1 2 3 4 5
80
13. Mă simt inconfortabil când cineva se apropie
emoțional de mine prea mult.
1 2 3 4 5
14. Știu că oamenii vor fi acolo când voi avea
nevoie de ei.
1 2 3 4 5
15. Vreau să mă apropii de oameni, dar mi -e teamă
că voi fi rănită.
1 2 3 4 5
16. Este dificil pentru mine să am încredere deplină
în alții.
1 2 3 4 5
17. Partenerul meu vrea adesea să fiu emoțional mai
apropiată de el decât este confortabil pentru mine.
1 2 3 4 5
18. Nu sunt sigură că mă pot baza mereu pe oameni
să fie acolo când am nevoie de ei.
1 2 3 4 5
Câteva date despre dvs. și copilul dvs.
Vârstă părinte__________
Grad de handicap al copilului ____________
Gen copil: 1. M 2. F
Vârstă copil __________
Al _____ copil al familiei
81
Anexa 3 . Valorile coeficiuentului Alpha Cronbach
Alpha CSI
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.847 72
Alpha subscala primară
Alpha Rezolvarea problemei
Alpha Restructurare cognitivă
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.887 9
Alpha Suportul social
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items Reliability St atistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.884 9
82
.874 9
Alpha Exprimarea emoțiilor
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.735 9
Alpha Evitarea problemei
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.903 9
Alpha Gândirea iluzorie
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.722 9
Alpha Autocritica
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.891 9
Alpha Retragerea socială
83
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.802 9
Alpha subscala secundară
Alpha Implicarea focalizată pe problemă
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.941 18
Alpha Implicarea focalizată pe emoție
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.880 18
Alpha Neimplicarea focalizată pe problemă
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.888 18
Alpha Implicarea focali zată pe emoție
Reliability Statistics
84
Cronbach's
Alpha N of Items
.917 18
Alpha subscala terțiară
Alpha Implicarea
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.894 36
Alpha Nemplicarea
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Item s
.949 36
85
Alpha PSDQ
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.841 32
Alpha stil parental democratic
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.733 15
Alpha stil parental autoritar
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.750 12
Alpha stil parental permisiv
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.742 5
86
Alpha RAAS
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.775 18
Alpha subscala Apropiere
Reliability Statistics
Cronbac h's
Alpha N of Items
.715 6
Alpha subscala Dependență/ Suport
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.713 6
Alpha subscala Anxietatea
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.710 6
87
Anexa 4 Ipoteza 1
CORRELATIONS
/VARIABLES=impl_tot neimpl_tot med_stil_par_dem med_stil_par_aut
med_stil_par_perm stil_atas
/PRINT=TWOTAIL NOSIG
/MISSING=PAIRWISE.
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Correlations
implicare total neimplicarea
total medie stil
paren tal
democratic
implicare total Pearson Correlation 1 -.435** .220**
Sig. (2 -tailed) .000 .001
N 240 240 240
neimplicarea total Pearson Correlation -.435** 1 -.183**
Sig. (2 -tailed) .000 .004
N 240 240 240
medie stil parental
democratic Pearson Correlation .220** -.183** 1
Sig. (2 -tailed) .001 .004
N 240 240 240
medie stil parental autoritar Pearson Correlation .291** -.193** .794**
Sig. (2 -tailed) .000 .003 .000
N 240 240 240
medie stil parental permisiv Pearson Correlation -.097 .051 -.042
Sig. (2 -tailed) .135 .431 .516
N 240 240 240
stil atasament Pearson Correlation -.210** .065 -.162*
Sig. (2 -tailed) .001 .318 .012
N 240 240 240
Correlations
88
medie stil
parental autoritar medie stil
parental permisiv stil atasament
implicare total Pearson Correlation .291 -.097** -.210**
Sig. (2 -tailed) .000 .135 .001
N 240 240 240
neimplicarea total Pearson Correlation -.193** .051 .065**
Sig. (2 -tailed) .003 .431 .318
N 240 240 240
medie stil parental democratic Pearson Cor relation .794** -.042** -.162
Sig. (2 -tailed) .000 .516 .012
N 240 240 240
medie stil parental autoritar Pearson Correlation 1** .027** -.202**
Sig. (2 -tailed) .679 .002
N 240 240 240
medie stil parental permisiv Pearson Correlation .027 1 .089
Sig. (2 -tailed) .679 .171
N 240 240 240
stil atasament Pearson Correlation -.202** .089 1*
Sig. (2 -tailed) .002 .171
N 240 240 240
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
89
NONPAR CORR
/VARIABLES=impl_tot neimpl_tot med_stil_par_dem med_stil_par_aut
med_stil_par_perm stil_atas
/PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG
/MISSING=PAIRWISE.
Nonparametric Correlations
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Correlations
implicare total neimplicarea
total
Spearman's rho implicare total Correlation Coefficient 1.000 -.461**
Sig. (2 -tailed) . .000
N 240 240
neimplicarea total Correlation Coefficient -.461** 1.000
Sig. (2 -tailed) .000 .
N 240 240
medie stil parental
democratic Correlation Coefficient .188** -.179**
Sig. (2 -tailed) .003 .005
N 240 240
medie stil parental autoritar Correlation Coefficient .192** -.137*
Sig. (2 -tailed) .003 .033
N 240 240
medie stil paren tal permisiv Correlation Coefficient -.052 .101
Sig. (2 -tailed) .426 .120
N 240 240
stil atasament Correlation Coefficient -.209** .067
Sig. (2 -tailed) .001 .302
N 240 240
90
Correlations
medie stil
parental
democratic medie stil
parental
autoritar
Spearman's rho implicare total Correlation Coefficient .188 .192**
Sig. (2 -tailed) .003 .003
N 240 240
neimplicarea total Correlation Coefficient -.179** -.137
Sig. (2 -tailed) .005 .033
N 240 240
medie stil parental
democratic Correlation Coefficient 1.000** .794**
Sig. (2 -tailed) . .000
N 240 240
medie stil parental autoritar Correlation Coefficient .794** 1.000*
Sig. (2 -tailed) .000 .
N 240 240
medie stil parental permisiv Correlation Coefficient -.150 .018
Sig. (2-tailed) .020 .780
N 240 240
stil atasament Correlation Coefficient -.158** -.207
Sig. (2 -tailed) .014 .001
N 240 240
Correlations
medie stil
parental
permisiv stil atasament
Spearman's rho implicare total Correlation Coefficient -.052 -.209**
Sig. (2 -tailed) .426 .001
N 240 240
neimplicarea total Correlation Coefficient .101** .067
Sig. (2 -tailed) .120 .302
N 240 240
medie stil parental
democratic Correlation Coefficient -.150** -.158**
Sig. (2 -tailed) .020 .014
N 240 240
91
medie stil parental autoritar Correlation Coefficient .018** -.207*
Sig. (2 -tailed) .780 .001
N 240 240
medie stil parental permisiv Correlation Coefficient 1.000 .119
Sig. (2 -tailed) . .065
N 240 240
stil atasament Correlation Coe fficient .119** 1.000
Sig. (2 -tailed) .065 .
N 240 240
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
92
Anexa 5 Ipoteza 2
T-TEST GROUPS=recotfratrie(1 2)
/MISSING=ANALYSIS
/VARIABLES=med_stil_par_dem med_stil_par_perm med_stil_par_aut
/CRITERIA=CI(.95).
T-Test
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Group Statistics
recodare loc fratrie N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
medie stil parental
democratic primul copil 107 3.6336 .46840 .04528
alta pozitie 133 3.6752 .46060 .03994
medie stil parental permisiv primul copil 107 1.9308 .35935 .03474
alta pozitie 133 2.0541 .55929 .04850
medie stil parental autoritar primul cop il 107 3.4611 .51781 .05006
alta pozitie 133 3.5100 .50294 .04361
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of
Variances t-test for
Equality of
Means
F Sig. t
medie stil parental Equal variances assumed .252 .616 -.689
93
democratic Equal variances not
assumed
-.688
medie stil parental permisiv Equal variances assumed 10.586 .001 -1.975
Equal variances not
assumed
-2.067
medie stil parental autoritar Equal variances assumed .006 .939 -.740
Equal variances not
assumed
-.738
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 -tailed) Mean Difference
medie stil parental democratic Equal variances assumed 238 .491 -.04154
Equal variances not assumed 225.487 .492 -.04154
medie stil parental permisiv Equal variances assumed 238 .049 -.12329
Equal variances not assumed 227.597 .040 -.12329
medie stil parental autoritar Equal variances assumed 238 .460 -.04897
Equal variances not assumed 224.237 .462 -.04897
Independent Samples Test
t-test for E quality of Means
Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
medie stil parental
democratic Equal variances assumed .06027 -.16027 .07718
Equal variances not
assumed .06038 -.16052 .07744
medie stil parental permisi v Equal variances assumed .06242 -.24625 -.00034
Equal variances not
assumed .05966 -.24084 -.00575
medie stil parental autoritar Equal variances assumed .06618 -.17934 .08141
Equal variances not
assumed .06639 -.17980 .08186
94
Anexa 6 Ipoteza 3
GET
FILE='C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav'.
DATASET NAME DataSet1 WINDOW=FRONT.
DATASET ACTIVATE DataSet1.
SAVE OUTFILE='C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav'
/COMPRESSED.
T-TEST GROUPS=gencop(1 2)
/MISSING=ANALYSIS
/VARIABLES=med_stil_par_dem m ed_stil_par_perm med_stil_par_aut
/CRITERIA=CI(.95).
T-Test
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Group Statistics
genul copilului N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
medie stil parental
democratic masculin 120 3.6250 .44918 .04100
feminin 120 3.6883 .47732 .04357
medie stil parental permisiv masculin 120 1.9300 .39378 .03595
feminin 120 2.0683 .55215 .05040
medie stil parental autoritar masculin 120 3.4618 .49282 .04499
feminin 120 3.5146 .52568 .04799
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of
Variances t-test for
Equality of
Means
F Sig. t
medie stil parental Equal variances assumed .147 .702 -1.059
95
democratic Equal variances not
assumed
-1.059
medie stil parental permisiv Equal variances assum ed 7.279 .007 -2.234
Equal variances not
assumed
-2.234
medie stil parental autoritar Equal variances assumed .505 .478 -.802
Equal variances not
assumed
-.802
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 -tailed) Mean Dif ference
medie stil parental democratic Equal variances assumed 238 .291 -.06333
Equal variances not assumed 237.126 .291 -.06333
medie stil parental permisiv Equal variances assumed 238 .026 -.13833
Equal variances not assumed 215.171 .026 -.13833
medie stil parental autoritar Equal variances assumed 238 .423 -.05278
Equal variances not assumed 237.015 .423 -.05278
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
medie stil parental
democratic Equal variances assumed .05983 -.18120 .05454
Equal variances not
assumed .05983 -.18121 .05454
medie stil parental permisiv Equal variances assumed .06191 -.26029 -.01637
Equal variances not
assumed .06191 -.26036 -.01631
medie stil parental autoritar Equal variances assumed .06578 -.18236 .07680
Equal variances not
assumed .06578 -.18236 .07681
96
Anexa 7 Ipoteza 4
T-TEST GROUPS=moment(1 2)
/MISSING=ANALYSIS
/VARIABLES=impl_tot
/CRITERIA=CI(.95).
T-Test
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Group Statistics
moment introspective N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
implicare total momentul nasterii 120 114.5750 26.06445 2.37935
momentul aflarii
diagnosticului 120 108.5250 23.74513 2.16762
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of
Variances t-test for Equality of
Means
F Sig. t df
implicare total Equal variances assumed 4.758 .030 1.880 238
Equal variances not
assumed
1.880 235.962
Independent S amples Test
t-test for Equality of Means
Sig. (2 -tailed) Mean Difference Std. Error
Difference
implicare total Equal variances assumed .061 6.05000 3.21868
Equal variances not assumed .061 6.05000 3.21868
97
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
95% Confidence Interval of the Difference
Lower Upper
implicare total Equal variances assumed -.29074 12.39074
Equal variances not assumed -.29102 12.39102
98
Anexa 8 Ipoteza 5
T-TEST GROUPS=moment(1 2)
/MISSING=ANALYSIS
/VARIABLES=neimpl_tot
/CRITERIA=CI(.95).
T-Test
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Group Statistics
moment introspectie N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
neimplicarea total momentul nasterii 120 98.5833 34.86507 3.18273
momentul aflarii
diagnosticului 120 101.3583 33.73670 3.07972
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of
Variances t-test for Equality of
Means
F Sig. t df
neimplicarea total Equal variances assumed .301 .584 -.627 238
Equal variances not
assumed
-.627 237.743
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
99
Sig. (2 -tailed) Mean Difference Std. Error
Difference
neimplicarea total Equal variances assumed .532 -2.77500 4.42882
Equal variance s not assumed .532 -2.77500 4.42882
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
95% Confidence Interval of the Difference
Lower Upper
neimplicarea total Equal variances assumed -11.49970 5.94970
Equal variances not assumed -11.49975 5.94975
100
Anexa 9 Ipoteza 6
UNIANOVA impl_tot BY stil_atas gradh
/CONTRAST(gradh)=Difference
/METHOD=SSTYPE(3)
/INTERCEPT=INCLUDE
/POSTHOC=stil_atas(BONFERRONI)
/PLOT=PROFILE(gradh*stil_atas)
/EMMEANS=TABLES(stil_atas)
/EMMEANS=TABLES(gradh)
/EMMEANS=TABLES(stil_atas*gradh)
/PRINT=HOMOGENEITY DESCRIPTIVE
/CRITERIA=ALPHA(.05)
/DESIGN=stil_atas gradh stil_atas*gradh.
Univariate Analysis of Variance
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Between -Subj ects Factors
Value Label N
stil atasament 1.00 securizant 60
2.00 preocupat 88
3.00 evitant 40
4.00 anxios 52
grad de handicap 1.00 grav 120
2.00 accentuat 120
Descriptive Statistics
Dependent Variable: implicare total
stil atasament grad de handicap Mean Std. Deviation N
Securizant grav 113.8636 25.87570 22
101
accentuat 121.0263 22.94233 38
Total 118.4000 24.09388 60
Preocupat grav 116.6279 23.81478 43
accentuat 108.7111 24.06773 45
Total 112.5795 24.13693 88
Evitant grav 113.4000 20.16757 30
accentuat 100.4000 29.19361 10
Total 110.1500 23.05684 40
Anxios grav 105.5600 28.92819 25
accentuat 100.5926 25.76261 27
Total 102.9808 27.17445 52
Total grav 113.0083 24.55161 120
accentuat 110.0917 25.58459 120
Total 111.5500 25.06355 240
Levene's Test of Equality of Error Variancesa
Dependent Variable: implicare total
F df1 df2 Sig.
1.005 7 232 .428
Tests the null hypothesis that the error variance of
the dependent variable is equal across groups.a
a. Design: Intercept + stil_atas + gradh + stil_atas
* gradh
Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: implicare total
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 10486.266a 7 1498.038 2.489 .018
Intercept 2364698.613 1 2364698.613 3928.489 .000
stil_atas 6320.912 3 2106.971 3.500 .016
Gradh 1069.827 1 1069.827 1.777 .184
stil_atas * gradh 2691.140 3 897.047 1.490 .218
Error 139649.134 232 601.936
102
Total 3136552.000 240
Corrected Total 150135.400 239
a. R Squared = .07 0 (Adjusted R Squared = .042)
Custom Hypothesis Tests
Contrast Results (K Matrix)
grad de handicap Difference Contrast Dependent
Variable
implicare total
Level 2 vs. Level 1 Contrast Estimate -4.680
Hypothesized Value 0
Difference (Estimate – Hypothesized) -4.680
Std. Error 3.511
Sig. .184
95% Confidence Interval for
Difference Lower Bound -11.597
Upper Bound 2.237
Test Results
Dependent Variable: implicare total
Source Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Contrast 1069.827 1 1069.827 1.777 .184
Error 139649.134 232 601.936
Estimated Marginal Means
1. stil atasament
Dependent Variable: implicare total
103
stil atasament Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Securizant 117.445 3.286 110.970 123.920
Preocupat 112.670 2.616 107.515 117.824
Evitant 106.900 4.479 98.075 115.725
Anxios 103.076 3.405 96.368 109.785
2. grad de handicap
Dependent Variable: implicare total
grad de handicap Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Grav 112.363 2.312 107.808 116.917
Accentuat 107.683 2.642 102.477 112.888
3. stil atasament * grad de handicap
Dependent Variable: implicare total
stil atasament grad de handicap Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Securizant grav 113.864 5.231 103.558 124.169
accentuat 121.026 3.980 113.185 128.868
Preocupat grav 116.628 3.741 109.256 123.999
accentuat 108.711 3.657 101.505 115.917
Evitant grav 113.400 4.479 104.575 122.225
accentuat 100.400 7.758 85.114 115.686
Anxios grav 105.560 4.907 95.892 115.228
accentuat 100.593 4.722 91.290 109.895
Post Hoc Tests
104
stil atasament
Multiple Comparisons
Dependent Variable: implicare total
Bonferroni
(I) stil atasament (J) stil atasament Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95%
Confidence
Interval
Lower Bound
Securizant preocupat 5.8205 4.10761 .947 -5.1102
evitant 8.2500 5.00806 .605 -5.0768
anxios 15.4192* 4.64844 .006 3.0494
Preocupat securizant -5.8205 4.10761 .947 -16.751 1
evitant 2.4295 4.67852 1.000 -10.0203
anxios 9.5988 4.29137 .158 -1.8209
Evitant securizant -8.2500 5.00806 .605 -21.5768
preocupat -2.4295 4.67852 1.000 -14.8794
anxios 7.1692 5.15985 .996 -6.5615
Anxios securizant -15.4192* 4.64844 .006 -27.7891
preocupat -9.5988 4.29137 .158 -21.0184
evitant -7.1692 5.15985 .996 -20.9000
Multiple Comparisons
Dependent Variable: implicare total
Bonferroni
(I) stil atasament (J) stil atasament 95% Confidence Interval
Upper Bound
Securizant preocup at 16.7511
evitant 21.5768
105
anxios 27.7891*
Preocupat securizant 5.1102
evitant 14.8794
anxios 21.0184
Evitant securizant 5.0768
preocupat 10.0203
anxios 20.9000
Anxios securizant -3.0494*
preocupat 1.8209
evitant 6.5615
Based on observ ed means.
The error term is Mean Square(Error) = 601.936.
*. The mean difference is significant at the .05 level.
Profile Plots
106
107
Anexa 10 Ipoteza 7
UNIANOVA neimpl_tot BY stil_atas moment
/CONTRAST(moment)=Difference
/METHOD=SSTY PE(3)
/INTERCEPT=INCLUDE
/POSTHOC=stil_atas(BONFERRONI)
/PLOT=PROFILE(moment*stil_atas)
/EMMEANS=TABLES(stil_atas)
/EMMEANS=TABLES(moment)
/EMMEANS=TABLES(stil_atas*moment)
/PRINT=HOMOGENEITY DESCRIPTIVE
/CRITERIA=ALPHA(.05)
/DESIGN=stil_ atas moment stil_atas*moment.
Univariate Analysis of Variance
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Between -Subjects Factors
Value Label N
stil atasament 1.00 securizant 60
2.00 preocupat 88
3.00 evitant 40
4.00 anxios 52
moment introspectie 1.00 momentul
nasterii 120
2.00 momentul aflarii
diagnosticului 120
Descriptive Statistics
Dependent Variable: neimplicarea total
stil atasament moment introspectie Mean Std. Deviation N
securizant momentul nasterii 99.2222 36.41908 36
108
momentul aflarii
diagnosticului 103.5000 29.88383 24
Total 100.9333 33.75528 60
preocupat momentul nasterii 97.6087 34.77258 46
momentul aflarii
diagnosticului 101.1429 29.15942 42
Total 99.2955 32.08221 88
evitant momentul nasterii 85.2778 34.62200 18
momentul aflarii
diagnosticului 83.5000 38.16849 22
Total 84.3000 36.16288 40
anxios momentul nasterii 111.6500 29.72023 20
momentul aflarii
diagnosticului 112.3125 35.23144 32
Total 112.0577 32.91904 52
Total momentul nasterii 98.5833 34.86507 120
momentul aflarii
diagnosticului 101.3583 33.73670 120
Total 99.9708 34.26190 240
Levene's Test of Equality of Error Variancesa
Dependent Variable: neimplicarea total
F df1 df2 Sig.
.842 7 232 .553
Tests the null hypothesis that the error variance of
the dependent variable is equal across groups.a
a. Design: Intercept + stil_atas + moment +
stil_atas * moment
Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: neimplicarea total
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 18089.938a 7 2584.277 2.284 .029
109
Intercept 2122015.717 1 2122015.717 1875.695 .000
stil_atas 16858.716 3 5619.572 4.967 .002
moment 150.866 1 150.866 .133 .715
stil_atas * moment 286.971 3 95.657 .085 .968
Error 262466.858 232 1131.323
Total 2679157.000 240
Corrected Total 280556.796 239
a. R Squared = .064 (Adjusted R Squared = .036)
Custom Hypothesis Tests
Contrast Results (K Matrix)
moment introspectie Difference Contrast Dependent
Variable
neimplicarea
total
Level 2 vs. Level 1 Contrast Estimate 1.674
Hypothesized Value 0
Difference (Estimate – Hypothesized) 1.674
Std. Error 4.585
Sig. .715
95% Confidence Interval for
Difference Lower Bound -7.359
Upper Bound 10.707
Test Results
Dependent Variable: neimplicarea total
Source Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Contrast 150.866 1 150.866 .133 .715
Error 262466.858 232 1131.323
110
Estimated Marginal Means
1. stil atasament
Dependent Variable: neimplicarea total
stil atasament Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
securizant 101.361 4.432 92.629 110.093
preocupat 99.376 3.589 92.304 106.447
evitant 84.389 5.345 73.858 94.920
anxios 111.981 4.794 102.536 121.426
2. moment introspectie
Dependent V ariable: neimplicarea total
moment introspective Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
momentul nasterii 98.440 3.311 91.916 104.964
momentul aflarii
diagnosticului 100.114 3.171 93.867 106.361
3. stil atasament * moment introspectie
Dependent Variable: neimplicarea total
stil atasament moment introspectie Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
securizant momentul nasterii 99.222 5.606 88.177 110.267
momentul aflarii
diagnosticului 103.5 00 6.866 89.973 117.027
preocupat momentul nasterii 97.609 4.959 87.838 107.380
momentul aflarii
diagnosticului 101.143 5.190 90.917 111.368
evitant momentul nasterii 85.278 7.928 69.658 100.898
111
momentul aflarii
diagnosticului 83.500 7.171 69.371 97.629
anxios momentul nasterii 111.650 7.521 96.832 126.468
momentul aflarii
diagnosticului 112.312 5.946 100.598 124.027
Post Hoc Tests
stil atasament
Multiple Comparisons
Dependent Variable: neimplicarea total
Bonferroni
(I) stil atasamen t (J) stil atasament Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95%
Confidence
Interval
Lower Bound
securizant preocupat 1.6379 5.63128 1.000 -13.3474
evitant 16.6333 6.86574 .097 -1.6369
Anxios -11.1244 6.37272 .493 -28.0826
preocupat securizant -1.6379 5.63128 1.000 -16.6231
evitant 14.9955 6.41397 .121 -2.0726
Anxios -12.7622 5.88321 .186 -28.4179
evitant securizant -16.6333 6.86574 .097 -34.9036
preocupat -14.9955 6.41397 .121 -32.0635
Anxios -27.7577* 7.07384 .001 -46.5817
anxios secur izant 11.1244 6.37272 .493 -5.8339
preocupat 12.7622 5.88321 .186 -2.8934
evitant 27.7577* 7.07384 .001 8.9337
112
Multiple Comparisons
Dependent Variable: neimplicarea total
Bonferroni
(I) stil atasament (J) stil atasament 95% Confidence Interval
Upper Bound
Securizant preocupat 16.6231
evitant 34.9036
anxios 5.8339
Preocupat securizant 13.3474
evitant 32.0635
anxios 2.8934
Evitant securizant 1.6369
preocupat 2.0726
anxios -8.9337*
Anxios securizant 28.0826
preocupat 28.4179
evitant 46.5817*
Based on observed means.
The error term is Mean Square(Error) = 1131.323.
*. The mean difference is significant at the .05 level.
Profile Plots
113
114
Anexa 11 Ipoteza 8
ONEWAY med_stil_par_dem med_stil_par_perm med_stil _par_aut BY stil_atas
/STATISTICS DESCRIPTIVES
/PLOT MEANS
/MISSING ANALYSIS
/POSTHOC=BONFERRONI ALPHA(0.05).
Oneway
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\dizertatie.sav
Descriptives
N Mean Std. Deviation Std. Error
medie stil parental
democratic securizant 60 3.8422 .48324 .06239
preocupat 88 3.5962 .39009 .04158
evitant 40 3.5717 .41753 .06602
anxios 52 3.6103 .53795 .07460
Total 240 3.6567 .46358 .02992
medie stil parental permisiv securizant 60 1.8800 .40706 .05255
preocupat 88 2.0205 .51732 .05515
evitant 40 2.1650 .52602 .08317
anxios 52 1.9731 .44286 .06141
Total 240 1.9992 .48354 .03121
medie stil parental autoritar securizant 60 3.6903 .45413 .05863
preocupat 88 3.4517 .44916 .04788
evitant 40 3.4021 .45561 .07204
anxios 52 3.3830 .63706 .08834
Total 240 3.4882 .50913 .03286
Descriptives
95% Confidence Interval for Mean Minimum Maximum
Lower Bound Upper Bound
115
medie stil parental democratic securizant 3.7174 3.9671 2.47 4.67
preocupat 3.5136 3.678 9 2.67 4.47
evitant 3.4381 3.7052 2.60 4.27
anxios 3.4605 3.7600 2.13 4.33
Total 3.5977 3.7156 2.13 4.67
medie stil parental permisiv securizant 1.7748 1.9852 1.60 4.00
preocupat 1.9108 2.1301 1.60 3.80
evitant 1.9968 2.3332 1.60 3.60
anxios 1.8498 2.0964 1.60 3.60
Total 1.9377 2.0607 1.60 4.00
medie stil parental autoritar securizant 3.5730 3.8076 1.92 4.25
preocupat 3.3565 3.5469 2.08 4.17
evitant 3.2564 3.5478 2.33 4.00
anxios 3.2057 3.5604 1.92 4.08
Total 3.4235 3.5529 1.92 4.25
ANOVA
Sum of Squares df Mean Square F
medie stil parental
democratic Between Groups 2.788 3 .929 4.516
Within Groups 48.574 236 .206
Total 51.363 239
medie stil parental permisiv Between Groups 2.027 3 .676 2.962
Within Groups 53.852 236 .228
Total 55.880 239
medie stil parental autoritar Between Groups 3.439 3 1.146 4.624
Within Groups 58.513 236 .248
Total 61.953 239
ANOVA
Sig.
medie stil parental democratic Between Groups .004
Within Groups
Total
medie stil parent al permisiv Between Groups .033
Within Groups
116
Total
medie stil parental autoritar Between Groups .004
Within Groups
Total
Post Hoc Tests
Multiple Comparisons
Bonferroni
Dependent Variable (I) stil atasament (J) stil atasament Mean
Difference (I -J) Std. Error Sig.
medie stil parental
democratic Securizant preocupat .24601* .07596 .008
evitant .27056* .09261 .023
anxios .23197* .08596 .045
Preocupat securizant -.24601* .07596 .008
evitant .02455 .08651 1.000
anxios -.01404 .07935 1.000
Evitant securizant -.27056* .09261 .023
preocupat -.02455 .08651 1.000
anxios -.03859 .09541 1.000
Anxios securizant -.23197* .08596 .045
preocupat .01404 .07935 1.000
evitant .03859 .09541 1.000
medie stil parental pe rmisiv Securizant preocupat -.14045 .07998 .482
evitant -.28500* .09751 .023
anxios -.09308 .09051 1.000
Preocupat securizant .14045 .07998 .482
evitant -.14455 .09109 .683
anxios .04738 .08355 1.000
Evitant securizant .28500* .09751 .023
preocupat .14455 .09109 .683
anxios .19192 .10046 .344
117
Anxios securizant .09308 .09051 1.000
preocupat -.04738 .08355 1.000
evitant -.19192 .10046 .344
medie stil parental autoritar Securizant preocupat .23857* .08337 .028
evitant .28819* .10164 .030
anxios .30726* .09434 .008
Preocupat securizant -.23857* .08337 .028
evitant .04962 .09495 1.000
anxios .06869 .08709 1.000
Multiple Comparisons
Bonferroni
Dependent Variable (I) stil atasament (J) stil atasament 95% Confidence I nterval
Lower Bound Upper Bound
medie stil parental democratic Securizant preocupat .0439* .4481
evitant .0242* .5170
anxios .0033* .4607
Preocupat securizant -.4481* -.0439
evitant -.2056 .2547
anxios -.2252 .1971
Evitant securizant -.5170* -.0242
preocupat -.2547 .2056
anxios -.2925 .2153
Anxios securizant -.4607* -.0033
preocupat -.1971 .2252
evitant -.2153 .2925
medie stil parental permisiv Securizant preocupat -.3532 .0723
evitant -.5444* -.0256
anxios -.3339 .1477
Preocupat securizant -.0723 .3532
evitant -.3869 .0978
anxios -.1749 .2697
Evitant securizant .0256* .5444
preocupat -.0978 .3869
anxios -.0754 .4592
Anxios securizant -.1477 .3339
preocupat -.2697 .1749
evitant -.4592 .0754
118
medie stil parental autoritar Securizant preocupat .0168* .4604
evitant .0178* .5586
anxios .0563* .5583
Preocupat securizant -.4604* -.0168
evitant -.2030 .3023
anxios -.1630 .3004
Multiple Comparisons
Bonferroni
Dependent Variable (I) stil atasament (J) stil atasament Mean
Difference (I -J) Std. Error Sig.
medie stil parental autoritar
Evitant securizant -.28819* .10164 .030
preocupat -.04962* .09495 1.000
anxios .01907* .10472 1.000
Anxios securizant -.30726* .09434 .008
preocupat -.06869 .08709 1.000
evitant -.01907 .10472 1.000
Multiple Comparisons
Bonferroni
Dependent Variable (I) stil atasament (J) stil atasament 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
medie stil parental autoritar
Evitant securiz ant -.5586* -.0178
preocupat -.3023* .2030
anxios -.2596* .2977
Anxios securizant -.5583* -.0563
preocupat -.3004 .1630
evitant -.2977 .2596
*. The mean difference is significant at the 0.05 level.
Means Plots
119
120
121
122
Anexa 12 Stilul de atașament
FREQUENCIES VARIABLES=anxietate aprop_dep
/STATISTICS=MEDIAN
/HISTOGRAM NORMAL
/ORDER=ANALYSIS.
Frequencies
[DataSet1] C: \Users\User\Desktop\hahaha\12567.sav
Statistics
medie anxietate
total medie apropiere
depend enta total
N Valid 240 240
Missing 0 0
Median 1.6667 2.8333
Frequency Table
medie anxietate total
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 1.00 30 12.5 12.5 12.5
1.17 32 13.3 13.3 25.8
1.33 25 10.4 10.4 36.3
1.50 13 5.4 5.4 41.7
1.67 25 10.4 10.4 52.1
1.83 26 10.8 10.8 62.9
2.00 8 3.3 3.3 66.3
2.17 6 2.5 2.5 68.8
2.33 3 1.3 1.3 70.0
2.50 3 1.3 1.3 71.3
2.67 5 2.1 2.1 73.3
2.83 15 6.3 6.3 79.6
123
3.00 21 8.8 8.8 88.3
3.17 21 8.8 8.8 97.1
3.33 6 2.5 2.5 99.6
3.50 1 .4 .4 100.0
Total 240 100.0 100.0
medie apropiere dependenta total
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 1.33 7 2.9 2.9 2.9
1.42 1 .4 .4 3.3
1.42 6 2.5 2.5 5.8
1.50 5 2.1 2.1 7.9
1.58 1 .4 .4 8.3
1.58 2 .8 .8 9.2
1.67 2 .8 .8 10.0
1.67 2 .8 .8 10.8
1.75 3 1.3 1.3 12.1
1.83 3 1.3 1.3 13.3
1.92 2 .8 .8 14.2
2.00 5 2.1 2.1 16.3
2.08 6 2.5 2.5 18.8
2.08 5 2.1 2.1 20.8
2.17 3 1.3 1.3 22.1
2.17 3 1.3 1.3 23.3
2.25 3 1.3 1.3 24.6
2.33 6 2.5 2.5 27.1
2.33 3 1.3 1.3 28.3
2.42 4 1.7 1.7 30.0
2.50 12 5.0 5.0 35.0
2.58 9 3.8 3.8 38.8
2.58 3 1.3 1.3 40.0
2.67 4 1.7 1.7 41.7
124
2.67 4 1.7 1.7 43.3
2.75 6 2.5 2.5 45.8
2.83 9 3.8 3.8 49.6
2.83 4 1.7 1.7 51.3
2.92 5 2.1 2.1 53.3
2.92 5 2.1 2.1 55.4
3.00 3 1.3 1.3 56.7
3.08 6 2.5 2.5 59.2
3.08 1 .4 .4 59.6
3.17 3 1.3 1.3 60.8
3.17 11 4.6 4.6 65.4
3.25 10 4.2 4.2 69.6
3.33 8 3.3 3.3 72.9
3.33 4 1.7 1.7 74.6
3.42 1 .4 .4 75.0
3.42 2 .8 .8 75.8
3.50 11 4.6 4.6 80.4
3.58 2 .8 .8 81.3
3.58 12 5.0 5.0 86.3
3.67 1 .4 .4 86.7
3.67 7 2.9 2.9 89.6
3.75 1 .4 .4 90.0
3.83 4 1.7 1.7 91.7
3.92 4 1.7 1.7 93.3
4.00 3 1.3 1.3 94.6
4.08 1 .4 .4 95.0
4.17 2 .8 .8 95.8
4.25 8 3.3 3.3 99.2
4.33 1 .4 .4 99.6
4.42 1 .4 .4 100.0
Total 240 100.0 100.0
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ARGUMENT ……………………………………………………………………………………………………………. …….4… [602521] (ID: 602521)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.