ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3 CAPITOLUL I -MEDIUL FAMILIAL… [616723]

1

CUPRINS
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
CAPITOLUL I -MEDIUL FAMILIAL ………………………….. ……………………… 4
I.1 Fa milia. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………. 4
I.2 Rolul și funcțiile în cadrul familiei ………………………….. ………………………….. …. 5
I.3 Relația dintre mediul familial și cel școlar ………………………….. ……………………. 7
I.4 Probleme ce pot bloca relația familie -școală ………………………….. …………………. 8
I.5 Stiluri educative familiale și reușita școlară ………………………….. …………………… 9
CAPITOLUL II – MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII ȘCOLARE …………………….. 11
MOTIVAȚIA ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
II.1 Motivația. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. … 11
II.2 Funcțiile motivației ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
II.3 Tipuri de motivație ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
II.4 Relația dintre motivație și performanța școlară ………………………….. ……………. 12
REUȘITA ȘCOLARĂ ………………………….. ………………………….. ……………… 14
II.2.1 Reușita școlară ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
II.2.2 Factori intelectuali ai reușitei școlare ………………………….. ……………………… 15
EȘECUL ȘCOLAR ………………………….. ………………………….. …………………. 16
II.3.1 Eșecul școlar ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
II.3.2 Tipur i de eșec ………………………….. ………………………….. …………………………. 16
II.3.3 Cauze ale eșecului școlar ………………………….. ………………………….. …………. 17
II.3.4 Posibilități de prevenire ale eșecului școlar ………………………….. ……………… 18
CAPITOLUL III -MICROCERCETARE ………………………….. ……………….. 19
III.1 Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………….. 19
III.2 Descrierea eșantionului ………………………….. ………………………….. ……………… 19
III.3 Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………. 20
III.4 Analiza și inrerpretarea datelor ………………………….. ………………………….. …… 20
CONCLUZII GENERALE ………………………….. ………………………….. ……….. 52

2
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………. 55
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 56

3
ARGUMENT

Am ales această temă cu scopul identificării strategiilor de prevenire și combatere a
eșecului școlar, care de cele mai multe ori are o finalitate negativă și anume, abandonul
școlar.
Eșecul școlar reprezintă un fenomen actual cu care se confruntă învățământul și care
ia amploare pe zi ce trece. În același timp, orice profesor se lovește inevitabil de acest
fenomen în munca de zi cu zi și de aceea consider că orice cadru didactic trebuie să fie
preocupat de cercetarea cauzelor care determină eșecul școlar și să aibă mereu la îndemână
un set de măsuri pentru a preveni pe cât se poate sau pentru a rezolva situațiile de eșec școlar.
Tema stării de tensiune psihică care are ca efect eșecul școlar al elevului, urmărește
să invite factorii angajați în actul educativ (părinți, profesori, condec erea învățământului, alte
autorități) la reflecție stare de atitudine.
Insuccesul școlar constă în neîndeplinirea de către elevi a cerințelor obligatorii din
programe, fiind efectul discrepanței dintre exigențe, posibilități și rezultate.
Prin intermediul acestei cercetări, mi -am propus să aflu care sunt strategiile de
prevenire a eșecului școlar, cât de mult sau cât de puțin participă adulții în evoluția cognitivă
și afectivă a școlarului, dar mă interesează și relația de parteneriat dintre familie și șco ală.
Educația în familie este foarte importantă, deoarece familia reprezintă primul mediu
de viață care își lasă amprenta asupra personalității copilului. Înainte de a intra în grădiniță
sau în școală, copilul ar trebui să -și însușească o serie de comporta mente și atitudini din
cadrul familial. Familia și școala vizează, în mare parte, aceleași obiective în ceea ce privește
formarea și educația copilului, fructificând conținuturi educative similare. Fără a fi o instituție
specializată, familia pregătește co pilul pentru o viață socială. Pentru a -i forma copilului o
personalitate integrală este necesar ca părinții să îmbine educarea conduitei morale cu
dezvoltarea congnitivă, afectivă și psihofizică a acestuia. Relația dintre familie și școală
trebuie să fie d eschisă din ambele perspective și nu trebuie să se piardă niciodată, deoarece
doar contribuind împreună pot asigura un mediu propice dezvoltării școlarului. Școala este
partenerul educativ al familiei. Familia este solicitată pentru luarea unor hotărâri ed ucative
legate de copil, referitoare la manifestările din activitățile și viața școlii.

4

CAPITOLUL I -MEDIUL FAMILIAL

I.1 Familia . Delimitări conceptuale
Derivâ nd din latinescul famulus ”sclav domestic” , termenul de familie s -a schimbat
în decursul vremurilor căpătând conotații diferite . Familia a fost și este un mediu de generare
și regenerare a resursei umane, dar și al formării personalității viitorilor adulți. Ea constituie
mediul natural al copilului, exercitând o influență esențială asupra dez voltării acestuia.(E.
Bonchiș, 2011, p.17)
“Familia este mediul care satisface sau ar trebui să satisfacă cât mai multe dintre
nevoile membrilor ei” (Albu, G., 2009, p. 182). Există cazuri în care părinții se îngrijesc să
asigure copiilor săi toate trebu ințele. Aceștia nu își neglijează copiii din punct de vedere
afectiv, intelectual sau social, încercând o îmbinare între ele. Astfel, nu există șanse ca cel
mic să devină un copil -problemă, ci dimpotrivă, va ajunge la stadiul cel mai înalt de evoluție
și anume la autodezvoltare, la maturitate. Dar apare și cealaltă categorie de părinți, care
ignoră, voluntar sau nu, nevoia de dragoste și atenție pentru copil, concentrându -se asupra
aspectului material, insuficient însă pentru a reuși să -i formeze copilului comportamente
dezirabile. De data aceasta, copilului i se pot dezvolta sentimente de nesiguranță, nefiind
capabil să ia singur o hotărâre, deoarece are nevoie în permanență de confirmări din partea
celorlalți.
Din perspectivă religioasă, Vechiul Testament arată că familia reprezintă o instituție
divină, consolidată prin căsătorie, care are un rol deosebit și o menire aleasă în lume. Primele
oportunități de relaționare între om și divinitate, între om și natură sau între om și om, se
realizează în mediul mic rosocial al familiei. Nu există însă instituție (grădiniță, școală, creșă,
biserică) care să reușească să suplinească absența părinților.
O familie care reușește să satisfacă toate trebuințele copilului său reprezintă pentru
acesta din urmă un mediu afectiv, un mediu ocrotitor, dar și unul eterogen.
Prezența afectivității în cadrul mediului familial este foarte importantă. Apar însă și
aspecte negative. Sentimentele de iubire se pot tranforma foarte ușor în ură sau indiferență, în
funcție de eveniment ele care se produc în interiorul acesteia. Iubirea poate fi despotică,
posesivă sau devoratoare, certificând faptul că iubirea nu este mereu dezinteresată. Dacă în

5
ceea ce îi privește pe părinți apar tulburări în echilibrul emoțional, atunci acest lucru va avea
consecințe nefavorabile asupra psihicului copilului lor. Multe cercetări au demonstrat că
duioșia este o componentă deosebit de importantă pentru menținerea unei stări psihice,
morale și sociale sănătoase a copilului. Însă la copilul mic, această dui oșie este necesar să
vină în special din partea mamei. Ceilalți membri își exercită în mod indirect influența asupra
evoluției copilului (foarte) mic.
Mediul familial este cel în care el se simte cel mai sigur, deoarece mediul școlar îi
creează la început diverse incertitudini.
I.2 Rolul și funcțiile în cadrul familiei
Αparțіnând unоr оrіеntărі соnсеptualе dіvеrsе, sub aspесtul analіzеі spесіfісuluі șі
funсțііlоr famіlіеі, au fоst întrеprіnsе numеrоasе сеrсеtărі prіvіnd rоlul dе sоț șі sоțіе. Tоatе
aсеstе сеrсеtărі înсеarсă să еxplісе mоdul dе funсțіоn ɑrе a famіlіеі, сar е sunt еtapеlе prіn
сarе trесе un сuplu, сarе sunt rоlurіlе sоțuluі șі alе sоțіеі, сarе sunt rеlațііlе се sе stabіlеsс
întrе mеmbrіі еі. Ϲеrсеtătоrіі rоmânі Ιоl ɑndɑ Μіtrоfan, Μarіa Vоіnеa șі Pеtru Ιluț au еfесtuat
о sеrіе dе studіі prіvіnd vіața dе famіlіе . Εі au arătat сă rоlurіlе dіn сuplul соnjugal fоrmat
dіn sоț șі sоțіе sе еxtіnd în сadrul famіlіеі соntіnuând сu сеlе dе tată șі mamă, cееa се
prеsupunе urmărіrеa îndеplіnіrіі unоr оbіесtіvе prесum: asum ɑrеa rеspоnsabіlіtățіі dе
împărțіrе șі dіstrіbuіrе a aсеluіașі bugеt dе tіmp, m ɑtеrіɑl șі afесtіv în vеdеrеa сrеștеrіі
соpіluluі. Αсеɑstă sarсіnă a fоst șі rămânе о dоmіnantă a famіlіеі, сһіar daсă mеtоdеlе dіfеră
dе la о sосіеtɑtе lɑ alta. Prоblеma rоlurіlоr еduсɑțіоnalе ale părіnțіlоr în famіlіе еstе о
funсțіе еsеnțіală сarе sе răsfrângе asupra соpіluluі pе întrеaga pеrіоadă pе сarе aсеsta о
pеtrесе în сadrul grupuluі famіlіal.
Emilia Bătrî nu realizează o scurtă clasificare a funcțiilor familiei: “funcții interne ” și
“funcții externe ”. Funcțiile interne s unt atât cele biologice, dar și cele care s e referă la
asigurarea familiei din pun ct de vedere cultural, educativ , materi al și afectiv. În cadrul acestor
funcții se stabilește un climat familial armonios, apel ând la omogenitate a și coeziunea
membrilor fam iliei. Funcțiile externe evidențiază instruirea individului pentru integrarea
acestuia în viată, din toate punctele de vedere: moral, profe sional, cetățenesc.
Aceste funcții pot fi î ndeplinite la nivelul cel mai înalt ținâ nd cont de unele cerințe
intra ș i extra familiale; așadar , unele fiind obiective, iar celelalte subiective. Condițiile
obiective, cele biologice, au în vedere forma și tipul familiei conform legii, situația
economică, structura familiei, dar și starea de sănătate a celor din familie. În ti mp ce

6
condițiile subiective iau în calcul relațiile ce se stabilesc în cadrul familiei, dar și pe cele din
exteriorul acesteia.
Din maniera pe care membrii familiei o adoptă unii față de ceilalți din întâmplările
referitoare la viața lor, reiese climatul f amilial, care reflect ă imaginea clară și corectă despre
întreaga familie. Funcția internă și cea externă for mează din familie un mediu educogen sau
contrariul, un mediu care reflect ă comportamente predominant indezirabile.
În plan microsocial, familiei i -au rămas două funcții deosebit de importante: funcția
de integrare a tinerilor în societate și de formare a perso nalitații adulte și funcția de
trans mitere a valorilor sociale fundamentale, concretizată prin săvârșirea rolurilor parentale.
Însă familia nu e ste unicul factor pentru integrarea în societate. Apar și alte elemente , precum
școala, prietenii, microgrupurile sociale din care fac parte strada și cartierul, care influențează
concomitent cu familia.
Privită ca instituție socială , cea mai importantă funcție care i -a rămas familiei este
funcția educativă, care se referă la îndrumarea copilului pentru viitor. Familia este pregătită
de societate, pentru că , datorită structurii sale, ea este prima instituție care oferă în funcție de
gen, vârstă și pregătire , modele de viață, formează deprinderile principale, trans mite cele mai
importante cunoșt ințe legate de r ealitate și r edă primele principii de viață.
La începutul procesului educațional, școala pornește de la premisa că cei mici au în vățat un
set de lucruri pe care i le-a transmis familia. Este imperios necesar ca familia și școala să nu
meargă pe căi diferite, ci să colaboreze pentru ca procesul educativ să devină eficient. F oarte
importantă în prima copilă rie este relația dintre medi ul familial și dezvoltarea limbajului. În
această perioadă , cel mai semnificativ membru al familiei este mama. Dezvoltarea gândirii s e
află în interdependență cu dezvoltarea limbajului. Dacă mama oferă un model lingvistic
calitativ copi lului, atunci gândir ea acestuia se va dezvolta armonios. Potențialul la învățătură
în timpul școlii este influențat în mod direct de mediul familial și de circumstanțele de viață
din exter iorul acesteia. Dacă părinții îi/le oferă oportunitatea copilului/copiilor de a avea o
bibliotecă, dacă îl /îi ajută la efectuarea temelor, d ar și la asimilarea unor cunoșt ințe care nu
vizează neapărat temele școlare, atunci acestea vor înlesni dezvoltarea cognitivă a minorul ui.
Contează foarte mult și modalitatea pe care adulții o a leg pentru a-l sprijini pe cel mic în
realizarea actului educațional. Această alegere influențează de asemenea dezvoltarea
capacităților psihice și morale ale cop ilului. Părintele trebuie să trezească în fată/băiat
motivația intrinsecă pentru a învăța. Acest lucru d epinde de conduita pe care părinții o adoptă
față de pregătirea copilului pentru viitor, pentru a -și alege singur o profesie. Bineînțeles că
toate acestea depind de latura socio -economică și de cea socio -culturală ale familiei. Pentru a

7
fi integru, procesu l educativ trebuie să primească influențe atâ t din cadrul familiei, cât și din
mediul școlar, ceea ce îi o feră calculatorul sau grupul în care se joacă .
I.3 Relația dintre mediul familial și cel școlar
Pentru un copil, primul educator este familia. Și mai ales, dintre toți membrii familiei,
mama este cea mai direct și cu efecte mai mari implicată în procesul complex de educare a
copilului mic: „ea îi trasmite afecțiunea deplină, gingășia, tandrețea, însușiri pe care nu le
posedă într -un grad atât de mare d ecât mamă iubitoare, fericită de copilul din brațele sale” (
Popescu I., 1982, p. 4). Ulterior intervine aportul educativ al grădiniței, iar mai apoi al școlii.
Adina Băran Pescaru (2004, p.31), în lucrarea Parteneriat în educație, familie -școală
comunitat e, subliniază modurile diferite în care au fost conceptualizate și operaționalizate
legăturile familie -școală. Pentru unii, centrarea pe acest tip de cercetare a constat în
descrierea programelor și a practicilor care să determine creșterea implicării pări nților în
activitățile legate de școală, făcânduse conexiuni între practică și rezultate. Alți autori se
centrează pe interacțiunile părinților cu educatorii, pentru a pune în evidență dimensiunile
puterii și ale ideologiei. Părinții se află într -o perioadă în care petrec foarte puțin timp alături
de copii ,deși simt nevoia să se implice cât mai mult în educația lor , acestora nu le permite
job-ul. Datorită vremurilor pe care le trăim școala trebuie să ofere sprijin părinților și să
răspundă nevoilor acestora pentru a -i putea implica în procesul educational. Înain te de toate
familia și școala d ețin un rol fundamental în educarea copilului pentru ca aacesta să se poată
adapta la mediul social, să -și păstreze sănătatea mentală și emoțională, dezvoltarea și
menține rea stării de bine. Suportul social oferit de membrii familiei, prieteni sau instituții
sociale este absolut necesar. Pe de on parte, aceasta ajut ă copilul să -și mobilizeze resurselen
psihologice , să facă diferența între situațiile sigure și situațiile periculoase.(Bonchiș E., 2011,
p.129)
Mircea Agabrian propune în lucrarea sa Școala, familia, comunitatea (2006, p.56) o
serie de actrivități pe care parinții ar trebui să le realizeze alături de copiii lor
 să elaboreze un program zilnic pentru teme, care să fie verificat regulat; să existe un
loc liniștit de studiu, fără televizor sau radio.

 să citească împreună cu copilul. Părinții trebuie să -l duc ă pe acesta la bibliotecă și
să-l ajute să -și găsească că rți potrivite. Când părinții le citesc copiilor sau citesc
împreună cu ei performanțele acestora se îmbunătățesc.

8
 să-i laude pe copii și să le aprecieze efortul . Să -i încurajeze să persevereze, să cultive
o atmosferă caldă, dar în același timp să stabil ească standarde referitoare la modul de
rezolvare a temelor
Constatăm însă că, nu de puține ori tocmai familia și școala sunt instituțiile care, prin
modalitatea de educație pe care o promovează , imprimă condiții ce demonstrează opusul.
Prin modalitatea educativă pe care o exercită, este subminată încrederea în sine a copiilor ,
sunt îngrădite autonomia și independența lor, sunt șablonate individualitățile .(Bonchiș E.,
2011, p.129) .
Parteneriatul școlă -familie are ca punct de plecare stabilirea unor obiective
educaționale comune care au ca punct de plecare îmbunătățirea rezultatelor elevilor, aceștia
fiind beneficiari direcți ai suportului educational, în vățând la școală, dar și acasă. Astfel
scopul relațiilor familie -școală pentru educarea copiilor este de a crea o cultură a succesului
care să încorporeze valori, una care să devolte experiențele educaționale, progresul și
succesul educațional al al elvului . ( Bonchiș E., 2011, p. 133 apud Christenson, 2002).
Concluzionând părinții și profesorii pot cr ea „parteneriate”, angajându -se în activități
comune de învățare, sprijinindu -se unii pe alții în îndeplinirea rolurilor cerute, finalizând
activitățile de îmbunătățire la nivel de școal ă și clasă, participând împreună la diverse
activități de luare a deciziei și fiind „apărătorii” copiilor lor. Atât părinții, cât și profesorii au
roluri și comportamente bine conturate în acest context. Rolurile parentale sunt performate în
cadrul familie i și al re lațiilor de tip școală – famile.
I.4 Probleme ce pot bloca relația familie -școală
Responsabilitatea pentru susținerea relațiilor în învățarea copiilor este așadar împărțită între
părinți și educatori. Deși părinții și educatorii depun eforturi p entru a stabili o relație eficientă
de colaborare, în fapt se luptă cu nenumărate probleme în ceea ce privește dezvoltarea acestui
tip de relație.
Astfel sunt identificate de către Chris tenson (2002) două mari tipuri de probleme :
probleme legate de struct ură și probleme de factură psihologică .
În prima categorie și anume cea a problemelor legate de structură se include:
 timp limitat pentru comunicare și dialog;
 comunicare doar în momente de criză;
 contact limitat pentru construirea încrederii în relația familie -școală;
 limitarea deprinderilor și cunoștințelor privitoare la modul de colaborare;

9

Din categoria problemelor psihologice se me nționează următoarele:
 rezistența parțială la intensificarea cooperării familie -școală ;
 lipsă de încredere în orientarea parteneriatului spre szporirea capacității de învățare a
elevului/dezvoltarea influenței interacțiunilor ;
 blamarea și etichetarea atitudinilor care pătrund în atmosfera familie -școală ;
 înțelegerea greșită a diferențelor dintre perspectiva părintelui și cea a învățătorului în
privința performanței elevilor ;
 diferențele culturale și diferențele de ordin psihologic conduc la puncte de vedere
diferite, care se pot constitui în adevărate bariere în rezolvarea problemelor ;
 limitarea perspectivelo r folosite sau empatizarea cu cealaltă persoană;
 limitarea impresiilor copilului la un singur mediu;
 ipoteza că parinții și profesorii trebuie să aibă valori și așteptări identice;
 eșecul în a considera diferentele un punct forte
 interacțiune precedentă ne gativă și expriențe negative între familie și școală;
 eșecul de a recunoaște importanța menținerii relațiilor familie -școala de -alungul
timpului ;
Datorită faptului că părinții sunt din ce în ce mai solicitați la serviciu, aceștia aleg ca de
educația copii lor să se ocupe bonele,lipsa parinților creând un sentiment de abandon și astfel
starea naturală a copilului fiind înlocuită cu una conflictuală, internă. În acest sens, viitoarele
direcții de cercetare ar putea include și alte comportamente ale celor două dimensiuni în
analiza eficienței și viabilității parteneria telor (Bonchiș E., 2011, p.154)
Privind parteneriatul familie -școală cu deschidere și interes, într -o manieră dinamică
și flexibilă, suntem în măsură să evităm o anumită rutizionare a relațiilor ș i să depășim
modalitățile tradiționale, clasice, de lucru cu părinții. În cadrul unor coordonate definite de
respect mutual, permisivitate, acceptare necondiționată, căldură, empatie și absența oricărei
explolatări, parteneriatul are șansa de a fi construc tiv.( Bonchiș E., 2011, p. 153-155)
I.5 Stiluri educative familiale și reușita școlară
Ca și în cazul dezvoltării cognitive sau al însușirii normei de internalitate, numeroase
anchete indică o dependență a reușitei școlare de un stil parental caracterizat printr -o
combinație nuanțată și flexibilă între afecțiune și susținerea parentală.O con diție importantă a
reușitei școlare este afecțiunea maternă. Absența ei și cu atât mai mult, respingerea maternă

10
influențează negativ atât reușita imediată, cât și rezultatele pe termen lung. Afecțiunea
maternă pare să conducă mai degrabă la insucces, atun ci când este dublată de permisivitate în
domeniul activității școlare: mamele copiilor performeri sunt mai autoritare si impun mai
multe restricții decât ale copiilor care eșuează și care le descriu ca permisive, credule,
apropiate și aprobatoare .
Depende nța performanței de afecțiunea maternă pare a fi diferențiată de sexul
copilului: dacă în cazul băieților ea este clară, fetele care primesc din partea mamelor cea mai
mare afecțiune și cel mai mult ajutor obțin rezultate școlare mai slabe. O analiză în te rmenii
mobilizării materne care stimulează mobilizarea copilului(fetei) pentru r eușită pare mai
pertinentă. Dacă autoritatea parentală pare indispensabilă unei școlarități reușite, se pune în
continuare problema modului în care ea este exercitată: apelând la tehnici de impunere a
puterii, la sancțiuni care pot merge de la pedepse ușoare la maltratare, sau, dimpotrivă la
tehnici cu bază afectivă și la legitimarea ei prin explicații și dialog.
Rezumând concluziile cercetătorilor de la Mons comportamentul (stilul educativ) al
mamei este favorabil atunci când ea manifestă conduite proactive care țin seama de
capacitățile copilului, recurge la conduite reactive care faciliteză învățarea atun ci când
copilul întâmpină dificultăți, exprimă puține sentimente de anxietate,furnizează puține
informații copilului, stimulează gândirea, întărește pozitiv, arată puține stări negative față de
copil. Atitudinile mamei stimulează dezvoltarea și adaptarea școlară atunci când ea manifestă
toleranță, menține o distanță sufici entă în relațiile cu copilul, recunoaște și respectă prezența
lui.Dacă familia și școala pot fi considerate ca rețele de interdependență structurate în forme
de relații sociale specifice, atunci “eșecul” și “reușita școlară” pot fi înțelese ca rezultate ale
unei contradicții mai mici sau mai mari, al unui grad mai mic sau mai mare de disonanță sau
de consonanță a formelor de relații sociale ce caracterizează cele două rețele de
interdependență .
Cert este că mediul familial a re o importanță considerabilă în dezvoltarea copi lului și
în reușita sa școlară.( Stănciulescu E., 1997, p.103 -107)

11
CAPITOLUL II – MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII ȘCOLARE

MOTIVAȚIA
II.1 Motivația. Delimitări conceptuale
În sensul ei general, noțiunea de motivație int rodusă în psihologie la începutul
secolului XX (derivă de la adjectivul latin motivus= care pune în mișcare), desemnează
aspectul energetic, dinamic al comportamentului uman. Ea este definită ca o stare de
disociație și de tensiune care pune organismul în mișcare până ce ajunge la reducerea
tensiunii și regăsirea integrității sale.(Lagache D., 1992, p.410)
Motivația mai poate fi definită ca un proces care susține și reglează activitatea sau ca un
factor psihologic care predispune individul să săvârșească anumite acțiuni sau să tindă spre
anumite scopuri. ( Pieron, 149, p 249)
Analiza acestor definiții evidențiază faptul că unele dintre ele accentuează mai ales aspectul
procesual al motivației, pe când altele, caracterul său de sistem.
II.2 Funcțiile motiv ației
Motivația este motorul acțiunii și are în principiu urmatoarele funcții:(Guilane -Nachez, 2003,
p.177)
 funcția de mobil sau de factor declanșator -această funcție constă în deblocarea și
activarea centrilor de comandă efectori, care asigură pregătirea și punerea în priză a
verigilor motorii și secretoriiîn vederea satisfacerii stării de necesitate, fie că este
vorba de o trebuință biologică, socială sau spirituală. Prin procerea acestei funcții este
necesar ca intensitatea motivului să depășească o anu mită valoare -prag.
 funcția de orientare -direcționare -această funcție constă în centrarea
comportamentului și a activităților pe un anumit obiectiv. Datorită acestei funcții se
realizează ordonarea și articularea secvențelor și acțiunilor individuale într -o schema
logic -unitară.
 funcția de susținere și energizare -este acea funcție a motivației care constă în
menținerea în actualitate, în stare activă a comportamentului până la satisfacerea stării
necesitate(primară, secundară). Grație acestei funcții se asig ură eliberarea de energie
și dincolo de momentul declanșării acțiunii.

12
 funcția de autoreglare a conduitei -prin această funcție m otivația imprimă
comportamentului însuși un caracter activ și selectiv. Așadar motivația instigă,
impulsionează acțiunea, compor tamentul, iar acțiunea la rândul ei influențează însăși
baza motivațională și dinamica ei .
II.3 Tipuri de motivație
În psihologie au existat mai multe încercări de a grupa principalele trebuințe, motive,
interese, tendințe ale comportamentului uman în câteva categorii fundamentale:
a) Motivația fiziologică -este tipul de motivație analizat cel mai amănunțit de către
psihologi. În mod deosebit sunt vizate trebuințele referitoare la foame, sete, viață
sexuală.
b) Motivația cognitivă – este, desigur foarte importantă înțelegerea motivației fiziologice,
dar mult mai important este motivul pentru care ființele umane acționează în alte
scopuri decât satisfacerea unor nevoi fundamentale. Ființele umane au și alte surse d e
motivație, iar unele dintre acestea sunt legate de modul nostru de gândire și înțelegere.
Unii oameni își modifică ideile și opiniile ajungând la ideile și opiniile lor anterioare
erau greșite,alteori ei țin foarte mult la ideile și convingerile lor , ch iar dacă este clar
că dovezile sau argumentele sunt împotrivă
c) Motivarea acțiunii umane -în viața cotidiană oamenii acționează diferit în fața unor
piedici, a unor obstacole. Unii se adună și încearcă din nou, alții consideră că nu mai
merită să încerce.
d) Motivația afilierii -Un alt aspect important al motivației umane este nevoia de afiliere,
necesitatea de relaționare, de obținere a unor aprecieri pozitive de la cei din jur și de
asociere cu alte persoan e.
e) Motive sociale si de grup -există motive sociale mai l argi ale comportamentului și
atitudinilor individului. El se compară permanent cu ceilalți,iar această comparație și
apartenență la un anumit grup influențează percepția de sine a oamenilor. Percepția de
sine motivează multe din actele și relațiile indiviz ilor, ca și reprezetările sociale pe
care le au și le -au format.( Albu G., 2005, p. 36 -70)
II.4 Relația dintre motivație și performanța școlară
Cercetarea mo tivației s -a extins de la relevarea rolului ei în declanșarea și
desfășurarea activităților la dez văluirea influenței ei asupra rezultatelor finale ale acestora.
S-a pus întrebarea dacă nu cumva modularea motivației ar duce la obținerea de performanțe
ridicate în activitate. Trebuie să fii suficient de motivat pentru o activitate obișnuită.

13
Doi cerce tători americani, Yerkes și Dodson au urmărit anumite legături și au
formulat o lege care se numește optimismul motivațional. Conform acesteia pregătirea optimă
motivațională pentru desfășurarea unei activități trebuie să fie astfel:
-în sarcinile de difi cultate medie intensitatea motivației să corespundă gradului mediu de
dificultate al sarcinii, în activitățile dificile gradul de motivare să fie ușor sub nivelul acestuia,
iar în cele ușoare să fie mai înalt dificultatea lor.
Reprezentarea grafică a relațiilor:
NIVEL SARCINA MOTIVAȚIA

înalt _ _ _ _ _ _ _ _ _
mediu _ _ _ _ _ _ _ _ _
jos _ _ _ _ _ _ _ _ _

Legendă:
_ _ _ _ _ _ _ _ sarcina
motivație
În cele două situații explicația este următoarea:
Dacă în cazul sarcinilor grele subiectul se motivează anticipat foarte puternic , el riscă
să-și epuizeze resursele de energie în acțiuni de suprapregătire.Când vine momentul
desfășurării acelei activități, el poate afla în deficit energetic și performanța poate să fie slabă.
În al doilea caz , când sarcina este ușoară, persoana nu se motivează anticipat
suficient, nu face tot ce se cere și când vine momentul desfășurării ei nu are nicio pregătire
necesară, nici energia cerută, activtatea se desfășoră la nivel scăzut, iar rezultatul este
mediocru sau slab.Submotivarea este mai ales specifică celor ce se implică mai puți n în orice,
sunt mai puțin active și dinamici sau mai lipsiți de în credere în sine. În rezultatul activității
se poate cristaliza un alt factor motivational numit nivelde aspirație. De aceea, dacă aspirația
este înaltă, ea va genera o bună pregătire pentr u acea activitate, iar dacă este joasă, ea va
degaja o energie mai slabă. Dacă nivelul de aspirație este prea ridicat față de posibilitățile
unei personae, rezultatul va fi greu sau aproape greu de atins.
Rezultatele asemănătoare sunt și în cazul unui nive l de aspirații prea scăzut. Nivelul
optim de aspirații este cel ce depășeste cu puțin nivelul posibilităților persoanei. Uneori elevii

14
trebuie ajutați sa -și stabilească un bun nivel al aspirațiilor și să evite cele două tipuri de
abateri. ( Cre țu T., 2000 -2001, p. 125 -127)
REUȘITA ȘCOLARĂ
II.2.1 Reușita școlară
Juilieta Alexandru definește în dicționarul de pedagogie reușita școlară drept o
„obținere a unui înalt randament în educație”(Alexandru J., 1979, p.394). Această definiție nu
își propune să evi dențieze doar obținerea de către elevi a unor calificative foarte mari la
învățătură, ci, totodată și integrarea copilului în grupul de școlari, asimilarea unor valori
sociale corespunzătoare vârstei. Elementele care asigură reușita școlară, specifică auto area
constau în dezvoltarea intelectuală normală, motivația muncii școlare, experiența socială
bogată, metode pedagogice adecvate. Un rol foarte important în reușita școlară îl are
activitatea productivă desfășurată în afara contextului școlar, dar care ar e legătură cu școala,
evident. În tratatul de pedagogie școlară este abordată problematica reușitei școlare, pe care o
asimilează și autorul cu succesul școlar. Pornind de la eficientizarea procesu lui de
învățământ, acesta exprimă acest lucru prin nivelu l de concordanță dintre cerințele sociale și
„produsul” acestui proces, materializat în elaborarea structurii personalității umane. Din
perspectivă psihologică, eficiența constă în depășirea și rezolvarea contradicțiilor interne
dintre solicitările obiecti ve, impuse din exterior și starea de dezvoltare psihică la care a ajuns
elevul. Pe baza a celor prezentate, autorul face o sinteză, definind succesul școlar ca
„exprimând gradul de aedcvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului și solicitările
obiective ce i se adresează în procesul de învățământ”(Ioan N., 2000, p. 411 )
Aceste definiții con cretizează contextul general al reușitei școlare, scoțănd în
eviddență importanța concordanței între capacitățile elevului și exigențele școlare, astfel încât
acesta să poată absorbi informații necesare integrării sale ulterioare, dar și dezvoltarea
personalității la care contribuie o serie de factori externi. Pentru ca personalitatea copilului să
se dezvolte adecvat este foarte important ca acesta să se simtă integrat în grupul de elevi.
Experiențele sociale rezultate din interacțiunea cu ceilalți colegi reprezintă un factor
important în dezvoltarea optimă a copilului, și implicit în reușita școlară a acestuia .

15
II.2.2 Factori intelectuali ai reușitei școlare
În reușita școlară a copilului factorii intelectuali au un rol foarte important, făcând
apel direct la inteligența copilului. Inteligența sau factorii ce țin de inteligență se află într -o
relație corelativă cu reușita școlară. Factorii intelectuali se refe ră la anumite particularități ale
inteligenței și proceselor cognitive (gândire, imaginație, limbaj, memorie, atenție), care
conturează structura intelectuală a personalității umane. Învățarea presupune formarea
comportamentelor cognitive, psihomotorii și affective. Performanțele școlare pot fi
ierarhizate în diferite grade sau niveluri de eficiență mintală, începând cu inteligența
superioară și până la deficiența mintală. Realizarea conduitei inteligente constă în colaborarea
celor mai variate procese, ope rații mintale. Învățarea de tip școlar nu surprinde doar
cunoștințe dintr -un singur domeniu, ci este o activitate cu un conținut variat (literar,
matematic, tehnic), astfel încât reușita școlară presupune o aptitudine cu o structură
stratificată în mod com plex, asigurând elevului realizarea celor mai diverse operații și acțiuni,
cum ar fi spre exemplu: învățarea unei poezii sau formule, analiza gramaticală sau literară a
unui text, rezolvarea de probleme practice sau teoretice, formarea deprinderilor motori i sau
intelectuale, reproducerea de informații sau compunerea de lucrări. Inteligența, indiferent de
tipul acesteia (verbală, tehnică, școlară), este ridicată în momentul în care, pe lângă
rapiditatea funcționării mintale se alătură și perseverența, calita te deloc intelectuală, ci
afectivă. Funcția de bază a inteligenței rămâne adaptarea, datorită faptului că inteligența
reprezintă un instrument eficace în rezolvarea diferitelor sarcini. Astfel, dacă elevul se
adaptează fără nici o dificultate la cerințele instructiv -educative, impuse de școală în mod
obișnuit, atunci elevul este considerat normal din perspectiva inteligenței școlare. Inteligența
școlară este raportată deci la capacitatea elevului de a -și însuși cunoștințe școlare, deprinderi
intelectuale, î n condiții obișnuite de școlarizare, alături de elevi de aceeași vârstă cronologică.
Un alt factor intelectual este aptitudinea școlară, care ocupă un loc central în cadrul factorilor
de natură psihologică, determinând în mare măsură performanțele obținute de elevi, în
procesul instruirii și formării în școală. Dacă la un elev toți acești factori sunt prezenți la un
nivel înalt de dezvoltare, probabilitatea de a avea rezultate școlare bune este mare. (Cârnaț D.,
2014, p. 22 -24)

16
EȘECUL ȘCOLAR
II.3.1 Eșecul școlar
Eșecul școlar este văzut ca incapacitatea elevului de a progresa în ritmul colegilor, de a obține
randament în conformitate cu obiectivele stabilite – se sancționează în mod obișnuit cu
repetarea clasei , ceea ce constituie o problemă psihopeda gogică importantă, deoarece reflect
adaptarea limitată a sistemului de învățământ , a acțiunilor educative, la particularitățile
psihice ale elevului fapt ce condiționează reușita școlară https://www.scritub.com/profesor –
scoala/Esecul -si-reusita -scolara12952.php , accesat 20.06 2020 , ora 15:30 )
Un eșec școlar cronicizat este periculor deoarece determină efecte negative atât în
plan psihologic individual, respectiv o a lterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care -și
va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilitățiși va ajunge să dezvolte o teamă față
de eșec, câ t și în plan social fiindc ă un eșec școlar permanentizat induce o marginalizare
socială a elevului. Dintre indicatorii care sunt utilizați, de obicei , pentru aprecierea existenței
unei situații stabilizate de eșec școlar m enționăm: abandonarea precoce a școlii, decalj îmtre
poten țialul personal și rezultate, părăsirea școlii fără o calificare, in capacitatea de a atinge
obiectivele pedagogice, eșecul la examenele finale sau de concurs, inadaptare școlară .
II.3.2 Tipuri de eșec
Există două tipuri de eșec școlar si anume: EȘEC ȘCOLA R DE TIP COGNITIV ȘI
EȘEC ȘCOLAR DE TIP NECOGNITIV
Eșec școlar de tip cognitiv -se referă la nerealizarea de către elevii în cauză a obiectivelor
pedagogice. Acest tip de eșec atestă niveluri scăzute de competență la elevii respective,
provocând rezultate s labe la examene și concursuri școlare, respective la corigențe,
repetenție, etc. Aceste niveluri scăzute de competență se explică fie prin întârzieri în
dezvoltarea intelectuală , fie printr -o seie de neajunsuri în plan motivational, volitional și
operatio nal.
Eșec școlar de tip necognitiv – se referă la inadaptarea elevului la exigențele ambianței
școlare. Acest tip de eșec vizează, mai precis inadaptarea la rigorile vieții de elev, la
exigențele de tip normativ, pe care le presupune funcționarea corespu nzătoare a oricărei școli
sau a oricărei colectivități școlare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul școlar, la părăsirea
precoce a școlii, în favoarea unui ,mediu mai puțin coercitiv, de regulă cel al strazii sau al
grupurilor de tineri necontrolați. Ca uzele acestei dezadaptări școlare constau fie în problem e
individuale de natură afectivă fie în determinări psiho -nervoase de natura congenitală.

17
Trebuie să atragem atenția asupra faptului că pe lângă aceste situații de eșecuri reale, există în
realitatea școlară și numeroase situații de false eșecuri școlare sau încercări de exagerare ori
diminuare de că tre unii elevi a nereușitelor de moment.Aceste situații evidențiază faptul că
insuccesul școlar reprezintă în mare măsură o noțiune subiectivă, deoarece autoaprecierea
negativăî cu privire la sine și neînvcrederea manifestată în propriile capacități pot inflența
formarea rapidă a impresiei de incompetență personală sau de nereușită în raport cu sarcina
propusă.(Cosmovici A. și Iacob L., 1998, p.213 -215)
II.3.3 Cauze ale eșecului școlar
Dintre cauzele care tin de elev, cele mai des investigate sunt cele referitoate la rolul pe
care-l pot avea unele boli organice, unele deficien țe fizice sau senzoriale si unii factori
psihologici individuali, de origine endogenă sau exogenă.
Dintre factorii psihologici de origine endogenă care pot condiționa eșecul școlar A.
Cosmovici se oprește la trei și anume: deficiența mentală, autismul inf antil,
hiperexcitabilitatea. În ceea ce privește rolul unor factori psihologici de origine exogenă, în
determinarea eșecului școlar , trebuie să arătăm că că elevul este din păcate, adeseori expus
realizării unor stări depresive sau de șoc care îl vor dezo rganiza și inhiba sub raport
intellectual și volitional. Astfel un copil poate dezvolta o stare de insecuritate atunci când în
familie părinții exercită o autoritate agasantă sau agresivă care descurajează nevoia copilului
de comunicare.
O mare importanță trebuie acordată și familiei, atunci când se abordează cauzalitatea
eșecului școlar. Este cunoscut, astfel, că unele familii oferă un mediu favorabil dezvoltării
copilului în timp ce altele prezintă o skituație precară sub raport material, cultural și al
atmosferei de ansamblu. Elevul provenit din tr -un mediu familial favorizant beneficează,
chiar de la începutul școlarității de unn capital cultural sau aproape identic de cultura
vehiculată de școală, ceea ce îi va asigura succesul școlar și ulterior cel pr ofesional. Prin
comparație cu aceste familii, cele cu un med iu defavorizant nu pot să asigure copiilor
referințe culturale minime necesare pentru a valorifica eficient oferta școlară existentă.
Factorii generali de ambianță educațională atrag atenția asupr a rolului contextului s ocial în
care se face educația, respective asupra valorii importan ței pe care statul și diferite alte
instituții o acordă învățământului în ceea ce privește integrarea, succesul profes ional și cel
social al elevilor .

18
II.3.4 Posibilități de prevenire ale eșecului școlar
În cartea Psihologie Școlară A. Cosmovici și L. Iacob menționează următoarele măsuri de
prevenire a apariției eșecului școlar:
 Sporirea rolului învățământului preșcolar. Statisticile pedagogice arată că aproximativ
jumătate din rebutrile școlare constatate în ciclul primar și gimnazial își au originea în
diferențele prezentate de copii în debutul școlarității.
 Stabilirea unor relații strânse de parteneriat între școală și familie, deoarece pentru
mulți el evi factorii eșecului școlar se situează în familie și nu în cadrul contextului
școlar. Pentru buna funcționare a relaței de parteneriat dintre școală și familie este
necesar ca părinții să acorde interes școlii, să manifeste interes pentru studiile copiil or
și să fie preocupați de formarea profesională a copiilor.
 Sprijinirea școlii care trebuie să asigure resurse materiale și umane corespunzătoare
unui învățământ de calitate .
 Profesorul reprezintă piesa de bază în acțiunea de asigurare a reușitei școlar e. Pentru
aceasta el nu numai că trebuie să dispună nu numai de o bună pregătire de
specialitate, dar și de o competență psiho -pedagogică în a stabili factori și metodele
cele mai adecvate de redresare a dezadaptării sau a eșecului școlar.
 Proiectarea uno r acțiuni de orientare școlar -profesională adecvate, care saă se
desfășoar e pe tot parcursul școlarizării, dar mai ales la sfârșit de cicluri și la trecerea
în viața activă.
Activitatea de înlăturarea a eșecului școlar este mai ușoară decât ce a de prevenir e,
presupunând, în special eleborarea unor strategii de tratare diferențiată și individualizată a
elevilor aflați în situație de eșec școlar. Punerea ăn aplicare a acestor strategii necesită însă o
bună cunoaștere a particularităților psihologice ale elevi lor, pentru a putea fi identificate acele
dimensiuni pshihologice care permit realizarea unor dezvoltări ulterioare ale elevului cu
dificultăți școlare sau a unor compensări eficiente. .(Cosmovici A. și Iacob L., 1998, p.213 –
215)

19
CAPITOLUL III-MICROCE RCETARE

III.1 Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării
Scopul cercetării
Principalul scop al microcercet ării este acela de a preveni și reduce cazurile de eșec
școlar care de cele mai multe ori au o finalitate negativă și anume, abandonul școlar.

Obiectivele cercetării
O1: Identificarea factorilor care duc la eșecul școlar al elevilor ;
O2:Determinarea gradului de implicare a părinților în educația copiilor în vederea combaterii
eșecului școlar ;
O3:Analiza percepției pe care elevul o are în privința implicării părinților în educația sa ;
O4:Identificarea cauzelor eșecului școlar din perspectiva profesorilor ;

Ipotezele cercetării
I1: Dacă elevii au o relație defectuoasă cu membrii familiei, atunci acești elevi prezintă risc
de eșec școlar ;
I2: Dacă profesorul care predă are o atitudine nepotrivită și un stil de predare rigid, atunci
apariția riscului de eșec școlar este mai mare ;
I3: Dacă elevii ajunși într -o situație de criză nu sunt sprijiniți moral de către părinți, prieteni,
profesori, atun ci riscul aparișiei eșecului școlar și chiar abandonului este mai mare;
III.2 Descrierea eșantionului
Descrierea eșantionului
Microcercetarea „Strategii de combatere a eșecului școlar în învățământul primar”, a
fost aplicată pe 100 de subiecți.
 grupul nr 1 este alcătuit din 20 profesori învățământ primar, ai Ș colilor
Gimnaziale din Satul Cioranii de Sus și Cioranii de Jos, Comuna Ciorani,
Județul P rahova .
 grupul nr 2 este alcătuit din 40 de elevi, 26 de fete și 14 băieți, în vârstă de
11 ani, formând col ectivul claselor a IV, ai Școlilor Gimnaziale din Satul
Cioranii de Sus și Cioranii de Jos, Comuna Ciorani, Județul P rahova .

20
 grupul nr 3 este alcătuit din 40 de subiecți, de gen masculin și feminin, cu
vârstă cuprinsă între 32 -42 ani, părinți ai elevilor din clasele a IV , ai Școlilor
Gimnaziale din Satul Cioranii de Sus și Cioranii de Jos, Comuna Ciorani,
Județul P rahova .
Toți subiecții provin din mediul rural.
III.3 Metodologia cercetării
Descrierea instrumentului de cercetare
Pentru a realiza această ce rcetare am utilizat ca instrument ancheta pe bază de
chestionar .
Chestionarul este una din tehnicile de cercetare cel mai frecvent utilizate în științele
sociale și umane. Este o tehnică, dar și un instrument de investigare, constând într -un
ansamblu de în trebări scrise, eventual imagini grafice, ordonate logic. Chestionarul se
clasifică după următoarele crierii: după conținut (chestionar de date factuale și de opinie);
după formă (chestionare speciale și omnibus); după modul de aplicare (chestionare
admini strate și autoadministrate); după structură (întrebări introductive, de trecere, întrebări
filtru).
Cei chestionați vor răspunde la un set de întrebări, iar r ăspunsurile lor vor fi
dezbatute . Se vor urmări alegerile tuturor celor chestionați printr -o anali ză comparativă.
III.4 Analiza și inrerpretarea datelor
Interpretarea chestionarului aplicat profesorilor din îvățământul primar
Chestionarul nr 1 a fost adresat profesorilor din învățământul primar , ai Școlilor
Gimnaziale din Satul Cioranii de Sus și Cioranii de Jos, Comuna Ciorani, Județul Prahova.
Am chestionat 20 de subiecți cerându -le să răspundă sincer la întrebările adresate. Prin acest
chestionar am urmărit identificarea cauzelor eșecului șc olar din perspectiva profesorilor.

Itemul 1: Care este factorul care vă motivează cel mai mult în cariera de dascăl?
La această întrebare , 10% dintre subiecți au ales varianta a ) motivația de putere ,
20% au optat pentru varianta b) nevoia de afiliere , 30% au încercuit răspunsul c) nevoia de a
știi, iar 40% au menționat varianta d) nevoia de afecțiune .
În urma rezultatelor obținute, se evidențiază un procent mare, de 40%, care reflectă
faptul că atunci când aleg cariera de dascăl, învățătoarele sunt foarte motivate datorită
factorului afectiv . Este necesar ca relația profesor – elev să se bazeze în primul rând pe latura

21
afectivă, emoțională, pentru o bună desfășurare a procesului instructiv – educativ. Prin
motivația de putere, oamenii simt nevoia de a-i domina pe ceilalți, de a -i supune controlului
pe cei din imediata apropiere. Se pare că în proporție de 10% dintre profesori au tendința de
a-i domina pe cei pe care îi educă. Nevoia de afiliere, aleasă de 20% dintre cadrele didactice,
se referă la id eea de a menține relații sociale cu alte persoane. Profesia de cadru didactic,
preupune cu preponderență stimularea, activarea și consolidarea unei nevoi de a știi , drept
pentru care, 30% dintre profesori au optat pentru această variantă.

Figura 1. Factorii principali pentru motivația dascălilor

Itemul 2: Ce numiți dumneavoastră eșec școlar ?
La itemul 2 , 30% dintre cadrele didactice au ales varianta a) insucces școlar , 50% au
optat pentru varianta b) neautorealizare de sine , iar 20% au încercuit varianta c)
nerecunoașterea capacității de exprimare .
De aici reiese ideea că definiția cea mai potrivită pentru expresia eșec școlar se
traduce prin varianta b) neautorealizare de sine , care a fost precizată de 50% dintre subiecți.
Succesul școlar poate fi dobândit în urma rezultatului autorealizării de sine, cu eforturi mari,
cu sacrificii, cu muncă asiduă, din trebuința de autoexprimare, din trebuința de prestigiu.
Interiorizarea conștiinței de sine, conduce către prevenirea eșecu lui școlar. Accepțiunea de
insucces școlar , aleasă de 30% dintre profesori, poate fi tradusă prin randamentul deficitar al
10%
20%
30% 40% Care este factorul care vă motivează cel mai mult în cariera de
dascăl?
motivația de putere
nevoia de afiliere
nevoia de a știi
nevoia de afecțiune

22
învățării elevilor. Nerecunoașterea capacității de exprimare se referă la rezultatele slabe ale
elevilor în procesul instructiv – educativ.

Figura 2. Accepțiuni ale expresiei eșec școlar

Itemul 3: Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele eșecului școlar?
La această întrebare, 20% dintre profesori au optat pentru răspunsul a) cauze care țin
de elev , 10% au ales răspunsul b) cauze școlare , iar restul de 70% dintre subiecți au încercuit
răspunsul c) cauze familiale .
Rezultatele acestei întrebări, subliniază faptul că un număr foar te mare dintre cadrele
didactice consideră că insuccesul școlar este un rezultat al relației copil – părinte. În unele
familii neînțelegerile apar foarte des, iar acest lucru îi afectează foarte mult pe cei mici. O altă
cauză care ține de familie și poate duce spre eșec școlar este decesul unuia sau a mai multor
membrii din familie. Dezinteresul pentru situația școlară a copilului sau starea de alertă și
supraprotecție pentru băiat/fată, pot fi factori negativi asupra evoluției școlarului. Cauzele
care țin de elev ar putea fi deficiențele senzoriale, autismul sau crizele nervoase. Insuccesul
școlar poat e apărea și din cauza profesorilor. De pildă, deficiențe ale materialului
predate/tipărit, deficiențe ale evaluării, nedozarea rațională a timpului pentru lecții și pentru
alte sarcini, sprijin insuficient pentru studiu individual.

30%
50% 20% Ce numiți dumneavoastră eșec școlar ?
insucces școlar
neautorealizare de sine
nerecunoașterea capacității
de exprimare

23

Figura 3. Cauzele eșecului școlar

Itemul 4: Considerați că o bună comunicare cu elevii dumneavoastră poate preveni
insuccesul școlar?
La itemul 4 , 80% dintre cadrele didactice au ales varianta a) da , iar 20% au optat
pentru răspunsul b) nu .
În discuția referitoare la coeziunea socială, parteneriatul școală -comunitate devine
unul dintre aspectele cele mai importante ale ei, îndeosebi pentru că în cadrul acestui
parteneriat toți actorii comunității pot fi mobilizați și pot acționa pentru a sprijini elevii și
familiile lo r pentru a depăși problemele cu care se confruntă, fie ele sociale, economice sau
culturale. Școala este unul dintre cele mai importante locuri în care colaborarea cu
comunitatea se poate realiza, tocmai datorită faptului că ea se află în contact permanent atât
cu elevii și familiile lor cât și cu ceilalți actori sociali. Cadrele didactice joacă un rol cheie în
viața elevilor , atunci când vorbim despre coeziune socială și despre responsabilitatea civică
de a dezvolta o rețea de comunicare ce ar putea conduc e la implementarea unor reale acțiuni
de sprijinire a elevilor și familiilor lor. Relațiile dintre profesor și clasă se polarizează, în
general, în sentimente de simpatie, încredere reciprocă sau, dimpotrivă, de antipatie,
neîncredere și chiar ostilitate. Cele mai multe cadre didactice, 80%, au precizat că o bună
comunicare cu elevii poate preveni insuccesul școlar, însă există și un procentaj de 20%, care
a apecificat că o comunicare eficientă nu este suficientă pentru a combate eșecul școlar.

20%
10%
70% Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele eșecului școlar?
cauze care țin de elev
cauze școlare
cauze familiale

24

Figura 4. Importanța comunicării profesor – elev

Itemul 5: Care sunt factorii favorizanți ai comunicării didactice?
Acest item surprinde din punct de vedere cantitativ următorul procentaj : 60% dintre
cei chestionați au optat pentru varianta a) factori de natură psihologică , 30% au ales varianta
b) factori de natură pedago gică, iar restul subiecților de 10% au încercuit varianta c) factori
de natură socială .
Din rândul factorilor de natură psihologică cu impact cel mai profund asupra
comunicării didactice sunt: limbajul, gândirea, motivația, atenția, afectivitatea. Comunicarea
didactică trebuie să debuteze cu factorii de natură psihologică, deoarece indivizii integrați în
rețele comunicaționale sunt, înainte de toate, entități cu specificitate psihologică, care se
diferențiază printr -o anumită arhitectură cognitivă, printr -o paletă motivațională diversificată,
printr -o anumită echilibrare a vieții afective. Printre factorii de natură pedagogică se enumeră
modul de structurare și funcționare a situației pedagogice, c onținuturile procesului de
învățământ, obiectivele, metodele pedgogice, mijloacele de învățământ, tipologia feed – back
– ului, stilurile educaționale. Factorii de natură socială, unde impactul mai semnificativ
asupra comunicării didactice îl au mărimea gr upului, structura grupului, coeziunea grupului
sau modul de rezolvare a conflictelor apărute în interiorul grupului.

80% 20% Considerați că o bună comunicare cu elevii dumneavoastră poate
preveni insuccesul școlar?
da
nu

25

Figura 5. Factorii comunicării didactice

Itemul 6. Care sunt efectele subaprecierii elevilor?
La itemul șase, subiecții au dat răspunsuri după cum urmează: 40% dintre subiecți au
ales varianta a) notarea strategică , 20% au optat pentru varianta b) notarea speculativă , 10%
au încercuit varianta c) notarea sancțiune , iar 30% au precizat varianta d) notarea în funcție
de personaliatea profesorului .
Notarea strategică se realizează prin subaprecierea performanțelor elevilor, cel puțin
într-o anumită perioadă a anului școlar, de obicei la în ceputul anului sau în timpul primului
semestru, pentru a -l ține pe elev în tensiunea învățării. Notarea speculativă se reflectă prin
penalizarea necunoașterii unor elemente periferice ale conținutului. Notarea sancțiune se
realizează prin notarea sub limit a de trecere, pornind de la motive care nu au nimic de -a face
cu gradul de pregătire al elevului (șoptit, absențe, neatenția voluntar ă). Un alt tip de notare se
manifestă în urma trăsăturilor de personalitate ale profesorului.

60% 30% 10% Care sunt factorii favorizanți ai comunicării didactice?
factori de natură
psihologică
factori de natură
pedagogică
factori de natură socială

26

Figura 6. Efectele subaprecierii elevilor

Itemul 7: Considerați că sistemul de recompense/pedepse îi ajută pe elevi să aibă succes
la școală?
La întrebarea 7, 70% dintre profesori au încercuit varianta a) da , iar 30% au ales
varianta b) nu .
Sistemul de pedepse – recompense a fost un subiect îndelung dezbătut. Acest sistem
dezvoltă motivația extrinsecă sau motivația intrinsecă a elevului. În urma răspunsurilor
primite de la profesori, se remarcă faptul că un procentaj foarte mare, 70%, utilizează
sistemul de recompense – pede pse, însă o parte dintre ei consideră că acest tip de notare nu îi
ajută pe elevi să depășească insuccesul școlar.

Figura 7. Sistemul de recompense –pedepse
40%
20% 10% 30% Care sunt efectele subaprecierii elevilor?
notaraea strategică
notarea speculativă
notarea sancțiune
notarea în funcție de
personalitatea profesorului
70% 30% Consider ați că sistemul de recompense – pedepse îi ajută pe elevi
să aibă succes la școală?
da
nu

27
Itemul 8: Ce pedepse utilizați în educația școlarilor în sala de clasă?
Itemul opt evidențiază următoarele răspunsuri: 50% dintre cei chestionați au ales
varianta a) blocarea accesului la pauză , 30% au ales varianta b) teme suplimentare , 10% au
ales varianta c) izolarea , 10% au ales varianta d) reținerea elevilor după lecții .
Blocarea accesului la pauză și temele suplimentare sunt cele mai utilizate pedepse de
către cadrele didactice. Izolarea presupune schimbarea locului unui copil, pentru a împiedica
o colaborare prea apropiată între acesta și colegii din jur . Reținerea elevilor după lecții este
una dintre pedepse le folosite , elevii fiind supravegheați de personalul școlii sau profesor
într-un spațiu special amenajat al școlii.

Figura 8. Pedepse utilizate de profesori în educația școlarilor

Itemul 9: Ce recompense utilizați în educația școlarilor în sala de clasă?
Printre răspunsurile oferite la itemul numărul nouă, se enumeră: 40% dintre cadrele
didactice au optat pentru răspunsul a) laudele în pub lic, 30% au menționat răspunsul b)
premiile , 20% au precizat răspunsul c) excursii , iar 10% au ales răspunsul d) calificativele .
Aceste tipuri de recompense formează și întăresc motivația elevilor. Orice
recompensă are un scop. Acesta poate fi: creșterea motivației copilului spre a învăța,
menține rea efortului copilului, diminuarea comportamentelor indezirabile. Totodată,
recompensa face ca învățarea să fie plăcută. Profesorii au ales să -i laude pe elvi în public,
această recompensă motivându -i spre învățare pe cei mici. O recompensă acordată își p oate
50%
30% 10% 10% Ce pedepse utilizați în educația școlarilor în sala de clasă?
blocarea accesului la pauză
teme suplimentare
izolarea
reținerea elevilor după lecții

28
pierde valoarea pe parcurs. Fiecare recompensă are un termen de valabilitate. Trebuie
reconsiderată în permanență pentru a ne putea asigura că este într -adevăr o recompensă
eficientă. Recompensele trebuie analizate în funcție de cât de probabil va duc e la o schimbare
durabilă, o schimbare ce va persista în timp chiar și atunci când nu mai e nici un bun de
câștigat. S -a demonstrat că rareori rezultatele rămân, dincolo de recompensa în sine. Acest
lucru se întâmpla deoarece stimulii externi nu modifică, în general, comportamentul nostru.
Totuși, recompensa poate ajuta la formarea și menținerea relației pozitive care promovează
învățarea.

Figura 9. Recompense utilizate de profesori în educația școlarilor

Itemul 1 0: Ce soluții puteți denumi pentru preîntâmpinarea și/sau diminuarea eșecului
școlar?
La acest item, profesorii au răspuns astfel: 50% dintre cei chestionați au ales varianta
a) stabilirea unor relații strânse de parteneriat între profesori și familie , 20% au optat pentru
varianta b) profes orul, 20% au ales varianta c) sporirea rolului învățământului , iar 10% au
precizat varianta d) sprijinirea școlii .
Stabilirea unor relații strânse de parteneriat între școală și familie a obținut un
procentaj foarte mare. Pentru mulți elevi factorii eșecul ui școlar se situează în familie și nu în
cadrul contextului școlar. Pentru buna funcționare a relației școală – familie este necesar ca
părinții să acorde importanță școlii, să manifeste interes pentru studiile copiilor lor, de
40%
30% 20% 10% Ce recompense utilizați în educația școlarilor în sala de clasă?
laudele în public
premiile
excursii
calificativele

29
perspectivele lor sociale. Nu mai puțin important este asigurarea în familie a unui cadru
cultural adecvat, deoarece s -a constatat că precaritatea cultural a familiei poate provoca un
retard al dezvoltării intelectuale generale a copilului. Profesorul reprezintă piesa de bază în
acțiunea de asigurare a reușitei școlare. Pentru aceasta el trebuie să dispună nu numai de o
bună pregătire de specialitate, dar și de o competență psiho – pedagogic în a stabili factorii și
metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptării sau a eșeculu i școlar. În legătură cu
sporirea rolului învățământului, se poate spune că statisticile pedagogice arată că aproximativ
jumătate din rebuturile școlare constatate în ciclul primar își au originea în diferențele
prezentate de copii la debutul școlarității, în ceea ce privește capacitatea verbală, gradul
sociabilității (disponibilitatea de a comunica cu ceilalți din jur), cunoștințele și deprinderile
minime necesare însuțirii scris – cititului, familiarizarea cu rigorile unui program școlar
organizat. Este i mportant și sprijinirea școlii, care trebuie să asigure resurse materiale și
umane corespunzătoare unui învățământ de calitate (dotare cu laboratoare și echipamente
modern, cadre didactice calificate și motivate în acitivitatea lor, programe școlare de cal itate,
periodic revăzute și îmbunătățite, un climat școlar tonifiant, stimulator.

Figura 10. Strategii de prevenire a eșecului școlar

50%
20% 20% 10% Ce soluții puteți denumi pentru preîntâmpinarea și/sau diminuarea
eșecului școlar?
stabilirea unor relații de
parteneriat școală – familie
profesorul
sporirea rolului
învățământului
sprijinirea școlii

30
Interpretarea chestionarului aplicat elevilor de clasa a IV a
Chestionarul numărul 2, a fost adresat elevilor de clasa a III -a care locuiesc în mediul
rural. Menționez faptul că toate cele 40 de chestionare au fost completate.Acest instrument a
cuprins 10 itemi și a avut ca scop identificarea opiniilor elevilor față de propria lor activitate.

Itemul 1: Cine se ocupă mai mult de tine?
La această întrebare, în propo rție de 75%, elevii de clasa a IV-a au bifat varianta a)
mama , 15% au ales b) tata, 5% au încercuit c) bunicii și 5% au optat pentru varianta d) alte
persoane .
Majoritatea copiilor a spus că mama este cea care se ocupă mai mult de ei. De aici,
pot rezulta următoarele idei: tatăl nu are timp suficient pentru a petrece cu copilul, fie din
cauza serviciului, fie din cauza altor activități pe care le desfăș oară în afara celor familiale;
tatăl nu dorește să se implice în formarea copilului, deoarece consideră că doar mama este
cea care trebuie să -și îndeplinească îndatoririle legate de cel mic.
Câțiva copii au ales și variantele c) și d), ceea ce demonstrea ză că răspunderea
pentru creșterea școlarului mic le rămâne, în unele cazuri, bunicilor, fraților, unchilor etc.

Figura 1. Educația în familie

Itemul 2: . Cu cine îți place să vorbești atunci când ai probleme?
Acest item se referă la importanța comunicării copilului cu membrii familiei. Drept
urmare:
75% 15% 5% 5% Cine se ocupă mai mult de tine?
mama
tata
bunicii
alte persoane

31
● 65% dintre elevii clasei a IV -a, au optat pentru varianta a) mama ;
● 20% dintre elevii clasei a IV -a, au ales varianta b) tata;
● 10% dintre elevii clasei a IV -a, au bifat varianta c) bunicii ;
● 5% dintre elevii clasei a IV -a, au încercuit variant d) alte persoane .
Comunicarea cu copilul este esențială penru dezvoltarea psihică, morală, și afectivă
a acestuia. În primul rând, este foarte importantă o comunicare de calitate între toți membrii
famil iei. Dacă există un climat familial favorabil, atunci acest aspect avantajează evoluția
copilului.
Rezultatele primite în urma răspunsurilor obținute de la subiecți, arată că în cea mai
mare măsură, școlarul mic refer să vorbească cu mama despre problemele sale. Petrecând mai
mult timp în preajma acesteia, copilul se simte confortabil să se deschidă în fața mamei. Deși
soția se dedică în totalitate copilului atunci când vine vorba de dificultățile lui, se resimte
totuși lipsa contribuției soțului în educația sa, care îi poate imprima valori din valorile sale.

Figura 2. Cu cine comunici cel mai bine?

Itemul 3 : Cât de des comunică familia cu tine?
Fiind întrebați cât de des comunică familia cu ei, elevii clasei a IV a, au răspuns
astfel: 10% dintre elevi au ales răspunsul a) în cele mai multe cazuri , 40% au încercuit
răspunsul b) ori de câte ori este o situație specială , 10% au menționat răspunsul c) nu i-a
preocupat această problemă , 40% au optat pentru răspunsul d) nu comunică .
65% 20% 10% 5% Cu cine îți place să vorbești atunci când ai probleme?
mama
tata
bunicii
alte persoane

32
Cei mai mulți părinți doresc să fie implicați în educația copiilor, dar mulți nu știu
cum să facă acest lucru. În conversațiile din viața curentă, ascultarea nu mai este o practică
prea răspândită. Nu mai există timp de calitate pentru a asculta atent. Ind iferent dacă părinții
vor sau nu să transmită copilului valorile și credințele lor, el va absorbi o parte din ele prin
simplul fapt că trăiește împreună cu ei. Așadar, copii i sunt reprezentarea exterioară a
părinților. Ei vor participa la ritualurile și tradițiile familiei și se vor comporta ca atare și în
exteriorul căminului. Comunicarea dintre părinți și copii este, din păcate, ce în ce mai puțin
fructuoasă . Procentajul de 40% în favoarea răspunsului nu comunică , reflectă cu lejeritate
lipsa de comunicare dintre membrii familiilor clasei a IV a.

Figura 3. Comunicarea familie – copil

Itemul 4 : Cât de des comunică învățătoarea cu tine?
La acest item, 70% dintre copii au ales varianta a) în cele mai multe cazuri , 20% au
ales varianta b) ori de câte ori este o situație specială , 10% au ales varianta c) nu i -a
preocupat această problemă , niciunul dintre copii nu a ales varianta d) nu comunică .
Relația dintre profesor și elev are un rol imp ortant în via ța fiecărui copil. O
comunicare pozitivă între cadrele didactice și elevi nu este ușor de stabilit, însă dacă există
implicare de partea ambelor părți, atunci rezultatul poate fi unul excelent. O comunicare
pozitivă între profesori și elevi se bazează pe î ncredere. Comunicarea reprezintă cea mai
impotantă modalitate de a crea această relație pozitivă între cele două părți menționate,
10%
40%
10% 40% Cât de des comunică familia cu tine?
în cele mai multe cazuri
ori de câte ori este o situație
specială
nu i-a preocupat aceasta
problema
nu comunică

33
urmând apoi respectul, interesul către materii, atât pentru învățîtoare, cât și pentru elev.
Procentajul de 70% ales favorabil de copii, demonstrează faptul că învățătoarele se preocupă
foarte mult de această latură a învățământului.

Figura 4. Comunicarea învățătoare copil

Itemul 5 : Ce atitudine manifestă familia față de activitatea ta școlar ă?
Întrebarea cu numărul 5 , reflectă următoarele răspunsuri : 50% dintre cei chestionați
au optat pentru varianta a) atitudine dezinteresată , 30% au ales varianta b) atitudine de
interes , 20% au încercuit varianta c) lipsa unui tip de atitudine .
Lipsa de preocupare a familiei pentru cultivarea de timpuriu la copil a interesului
pentru activitatea intelectuală, pentru munca școlară, conduce către formarea unei atitudini
negative din partea copilului pentru mediul educativ. Premisele pentru atitudin ea pozitivă
fașă de învățătură se formează în primii ani din viață din ambianța culturală din familie, prin
preocupările intelectuale ale părinților și ale celorlalte persoane adulte din familie. De obicei,
părinții care nu au preocupări intelectuale și nu se îngrijesc de pregătirea copilului pentru
școală, neglijează această îndatorire și după ce copilul a devenit școlar. Acestor adulți le este
indiferent dacă cel mic învață bine sau nu, dacă își pregătește lecțiile potrivit cerințelor
învățătorului sau la întâmplare, dacă obține rezultate bune sau rele, dacă are o conduită
corespunzătoare sau este indisciplinat . În acest caz, atitudinea negativă a copiilor față de
învățătură, reflectă atitudinea părinților față de școală. O atitudine necorespunzătoare a
70% 20% 10% 0% Cât de des comunică învățătoarea cu tine?
în cele mai multe cazuri
ori de câte ori este o situație
specială
nu i-a preocupat această
problemă
nu comunică

34
elevilor pentru mediul educațional, rezultă și din absența unui regim relațional și stabil de
viață și activitate a copilului în familie. Elevul care nu are un asemenea program în familie își
desfășoară activitatea la întâmplare, își pregătește temele la ore improprii, nu -și formează
deprinderi de muncă ordonată, sistematică, deși din această cauză întâmpină tot mai multe
greutăți în îndeplinirea sarcinilor școlare. În unele cazuri, indiferența, nepăsarea, apatia
copilului față de învățătură apare din cauza f aptului că nu are formată deprinderea de a
munci. Unii părinți, din dorința de a crea copiilor tot confortul material, le satisfac acestora
toate dorințele și îi scutesc de orice obligație de muncă în cadrul familiei.

Figura 5 . Atitudinea familiei față de școală

Itemul 6 : Ce fel de relație ai cu fratele/frații tăi?
În urma acestei întrebări, 30% dintre copii au ales varianta a) foarte bună , 40%
dintre subiecți au optat pentru varianta b) bună , 20% au menționat varianta c) mai puțin bună ,
iar restul de 10% a precizat varianta d) nu am frate/frați .
Rezultatele acestui item, reflectă că cei mai mulți dintre elevi au o relație bună cu
fratele/frații lor, însă reiese și un procentaj de 20% care arată că între elevii clasei a IV a și
frații lo r nu s -a consolidat o relație pozitivă. Una dintre cele mai importante condiții ale
creșterii eficienței activității educative desfășurate cu elevii o constituie asigurarea unei
depline unități de acțiune a tuturor factorilor educativi, în mod special școa la și familia . În
familiile unde există doi sau mai mulți frați, mama și tatăl trebuie să acorde atenție sporită
50%
30% 20% Ce atitudine manifestă familia față de activitatea ta școlară?
atitudine dezinteresată
atitudine de interes
lipsa unui tip de atitudine

35
tuturor, îndeosebi atunci când aducem vorba despre școală și mediul educativ. Altfel, dacă
apare tratare diferențiată cu favorizare către unul dintre copii, celălalt/ceilalți vor simți în mod
negativ această abordare, iar acest lucru de va reflecta în rezultatele școlare. Neimplicarea
părinților în cazul educației unuia dintre copii ori dacă nu alocă atenție suficientă formării
unei relații pozit ive între frați, va conduce indubitabil către eșecul școlar.

Figura 6. Relația cu fratele/frații și influența acesteia asupra școlii

Itemul 7 : Ce înseamnă pentru tine insuccesul școlar?
Întrebarea cu numărul 5 a avut următoarele răspunsuri din partea subiecților : 70%
dintre elevi au menționat varianta a) rezultate slabe la învățătură , 20% au optat pentru
varianta b) lipsa conștiinței de sine , iar 10% au ales varianta c) regres școlar .
70% dintre copii au încercuit răspunsul a) rezultate slabe la învățătură , lucru care
reflect ă faptul că pentru cei mici, eșecul școlar înseamnă calificative mici, răspunsuri
nepotrivite la activități sau greșeli în ceea ce privește o anumită evaluare. Notele școlare,
statutul de „elev bun" sau „elev slab", insuccesul la evaluări, influențează nemijlocit poziția
elevului în familie, în grupul de prieteni, dar și prestigiul familiei, percepția socială a acesteia,
calitatea educației în familie. Școala însăși este evaluată de comunitatea socială în funcție de
notele obți nute de elevii săi. Insuccesul nu mai este doar o problemă pedagogică, ci și una
socială. Primele problem e apărute în realizarea sarcinilor școlare, a primelor goluri în
cunoștințele elevului, încetinirea ritmu lui în raport cu ceilalți elevi, toate acestea , au impact în
30%
40% 20% 10% Ce fel de relație ai cu fratele/frații tăi?
foarte bună
bună
mai puțin bună
nu am frate/frați

36
plan psihologic, și se exprimă în apariția primelor simptome ale nemulțumirii elevului în
legătură cu școala, în lipsa intere sului și a dorinței de a învăța. A cesta e un insucces episodic,
de scurtă durată, care poate fi ușor r ecuperat dacă e sesizat la timp. D in nefericire, această
stare de lucruri poate să rămână necunoscută atât profesorilor și părinților, cât și elevului
însuși, care nu înțelege ce se întâmplă și cum a ajuns să nu mai facă față sarcinilor școlare .

Figura 7. Insuccesul școlar din punctu l de vedere al elevului

Itemul 8: Ce te împiedică să progresezi la învățătură?
Itemul cu numărul 8 indică răspunsuri după cum urmează: 50% dintre copiii chestionați au
ales varianta a) factorii familiali, 30% dintre copii au optat pentru varianta b) factorii care țin
de școală, iar 20% au menționat varianta c) factorii individuali.
Atunci când se evaluează impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare ale
copilului, se iau în considerație o serie de parametri: situația economică a familiei și statutul
socio -profesional al părinților, nivelul cultural, stilul educațional familial, structura familiei,
relațiile intrafamiliale și tipul de coeziune familială. Situația economică precară și instabilă,
nivelul scăzut al veniturilor familiei afectează traiectoria școlară a elevului în mai multe
feluri. Î n primul rând, sărăcia face ca multe familii să nu poată suporta cheltuielile de
școlarizare ale copilului (rech izite, îmbrăcăminte, transport) și atunci ele recurg la
întreruperea școlarității. În al doilea rând, sunt situații în care familiile fac mari eforturi
financiare și sacrificii pentru a -și trimite copiii la școală, dar lipsurile pe care trebuie să le
70% 20% 10% Ce înseamnă pentru tine insuccesul școlar?
rezultate slabe la învățătură
lipsa conștiinței de sine
regres școlar

37
supor te se transformă adesea în conflicte intrafamiliale, în relații tensionate, în acumularea de
către elev a unor frustrări legate de sărăcia familiei sale, toate acestea influențând negativ
calitatea prestației lui școlare. Școala prezintă o multitudine de v ariabile ce pot acționa ca
factori cauzali sau favorizanți ai insucceselor școlare. În această privință, caracteristicile
școlii care pot împiedica progresul la învățătură, pot fi, nivelul cheltuielilor școlare, calitatea
echipamentelor, a programelor, câ t și aspecte mai specifice, referitoare la organizarea
procesului de învățământ (obiective, conținuturi, metode de predare -învățare, sistem de
evaluare), pregătirea psihopedagogică a profesorului, stilul educațional, trăsăturile de
personalitate ale profes orului, relațiile profesor -elev, relațiile școlii cu familia. Legat de
factorii individuali, cei energetici și mecanismele de reglare , se exprimă în puterea de muncă,
rezistența la efort, ritmul și eficiența activității.

Figura 8 . Factorii care împiedică progresul școlar

50%
30% 20% Ce te împiedică să progresezi la învățătură?
factorii familiali
factorii care țin de școală
factorii individuali

38
Interpretarea chestionarului aplicat părinților de clasa a IV a
Chestionarul numărul 3 a fost aplicat pe 40 de subiecți cu vârsta cuprinsă între 32 -42
de ani, de sex masculin și feminin. Instrumentul folosit a cuprins 11 itemi cu diferite variante
de răspuns.
Itemul 1: Comunicați cu școlarul/ școlarii dumnevoastră?
La acest item, subiecții au răspuns astfel:
 10% dintre chestionați au ales varianta a) în cele mai multe cazuri
 30% dintre chestionați au ales varianta b) ori de câte ori este o situație
specială
 20% dintre chestionați au ales varianta c) nu m -a preocupat această problemă
 40% dintre chestionați au ales varianta e) nu
Se evidențiază lipsa interesului pentru comunicarea cu copiii. Comparativ cu
răspunsurile primite de la copii , se constată că, într-adevăr, o mare parte dintre părinți nu se
preocupă de comunicarea cu cei mici, neacordându -i importanță. Importanța comunicării
părinților cu copilul , conceptul de comunicare , nu a prins contur în rândul subiecților și nu
este conștientizat prea bine.

Figur a 1. Comunicarea părinților cu școlarul

Itemul 2 :Considerați importantă educația în viața școlarului/școlarilor dumneavoastră?
La itemul 2, 100% dintre subiecți au ales varianta a) da, iar varianta b) nu a rămas
neîncercuită.
10%
30%
20% 40% Comunicați cu școlarul/școlarii dumneavoastră?
în cele mai multe cazuri
ori de câte ori este o siuație
specială
nu m-a preocupat această
problemă
nu

39
De aici reiese ideea că indiferent de dificultățile care intervin în viața adultului,
acesta își dorește ca cei mici să aibă parte de educație de la vârste fragede, pentru a putea
continua cu o mai mare ușurință pe măsură ce se măresc.

Figura 2 . Importanța educației.

Itemul 3 : Dacă vă preocupă educația școlarului/școlarilor dumneavoastră, ce activități
desfășurați împreună cu el/ei?
La itemul 3, 20% dintre părinți au răspuns că participă alături de copii la construirea
diverselor jocuri , 10% au spus că preferă să desfășoare activități în aer liber cu cei mici
(ieșiri în parc), 10% au zis că încearcă să îi implice pe copii în activitățile gospodărești , iar
restul de 60% au menționat că nu le rămâne timp pentru a -l petrece sub diferite forme cu
copilul (lăsându -i o parte din zi la școală, iar cealalt ă parte a zilei cu bona).
În urma rezultatelor obținute, se evidențiază un procent foarte mare, de 60%, care
reflectă faptul că părinții sunt prea ocupați pentru a acorda o parte semnificativă din timpul
lor și activităților realizate împreună cu cei mici. La primul item toți părinții au spus că
educația este importantă pentru copil, dar procentajul de 60% de la al doilea item (care
subliniază că părinții nu -și fac timp pentru desfășurarea diverselor sarcini educative alături de
copii) contrazice primele ră spunsuri.
Există, totuși, subiecți care au enumerat unele activități pe care preferă să le
îndeplinească împreună cu preșcolarii. Ajutându -i să construiască diverse jocuri, ieșind cu ei
în parc ori implicându -i în activitățile gospodărești, copiii capătă m ai multă încredere în sine,
iar relația cu părinții lor rămâne deschisă și intensă.
100% 0% Considerați importantă educația în viața școlarului/școlarilor
dumneavoastră?
Da
Nu

40
Adulții preocupați de la tura învățăturii și care doresc să se implice în unele activități
împreună cu copilul lor, îi pot oferi școlarului șansa de a vedea cât de plăcut este să citea scă o
carte sau o revistă. Pot să inițieze discuții despre ceea ce ar vrea să devină atunc i când se va
face mare. Îi pot ajuta pe copii să înțeleagă cât de utilă este lectura, astfel , la un moment dat ,
îi va intra în sistem și nu va ma i fi nev oie de îndemnul cuiva pent ru a fi stimulați către
învățătură . În timp ce iau masa împreună pot întreba copilul despre evenimentele plăcute sau
neplăcute care s -au petrecut pe parcur sul zilei. Este necesar ca părinții să-și laude fiul/fiica
pentru eforturil e depuse chiar dacă acesta nu a reușit să -și atingă scopul.

Figura 3 . Activitățile pe care părinții le desfășoară cu școlarii

Itemul 4 : Considerați că i -ați/le -ați oferit școlarului/școlarilor dumneavoastră o bună
educație în familie cu privire la: comportament civilizat, formare intelectuală,
dezvoltare morală sau responsabilitate?
Acest item surprinde din punct de vedere cantitativ următorul procentaj : 10% dintre
chestionați au răspuns că este important să -i insufle școlarului comportamentul civili zat, 60%
dintre ei au subliniat formarea intelectuală ca fiind un punct esențial în evoluția copilului,
10% au mers pe varianta dezvoltare morală , iar restul de 20% a ales responsabilitatea în
detrimentul celorlalte soluții.
Din punct de vedere calitativ reiese ideea că părinții consideră a fi primordial ca cei
mici să se formeze intelectual, iar mai apoi să dovedească o conduită civilizată, să dețină
valori morale sau să fie responsabili pentru actele pe care le săvârșesc. Se constată o diferență
destul d e mare între procentajul acordat formării intelectuale și celelalte variante, ceea ce
evidențiază faptul că pentru adult este important ca fiul/fiica sa, să dețină capacități cognitive
10% 10%
20% 60% Dacă vă preocupă educația școlarului/școlarilor dumneavoastră, ce
activități desfășurați împreună cu el/ei?
Activități în aer liber (ieșiri în
parc)
Activități gospodărești
Construirea diverselor jocuri
Nu au timp

41
pentru a atinge mai ușor succesul, chiar dacă cel mic nu dă dovadă de un comportament
dezirabil sau chiar dacă acționează fără a se gândi la consecințe. Rolul părintelui în viața
copilului este fundamental. Încă din primii ani de viață este necesar ca părintele să comunice
eficient cu copilul, astfel încât să -i determine un comportament care să nu stârnească discuții,
ci dimpotrivă, să fie de dorit. Un bun dobândit și mult apreciat, câștigat de către școlar în
familie este comportamentul moral ca rezultat al unui sistem de cerințe precise, categorice,
dublat de un permanent respect pentru copilul care trebuie să se simtă protejat și iubit.
Adultul are datoria să -i imprime fiului/fiicei sale atât formare intelectuală, cât și un
comportament civilizat, o dezvoltare morală și responsabilitate pentru propriile acțiuni.

Figura 4. Opinia părinților cu referire la calitatea educației pe care au oferit -o școlarilor

Itemul 5 : Cunoașteți grupurile de influență ale școlarului/școlarilor dumneavoastră?
Fiind întrebați dacă știu grupurile de influență ale copilului lor, 70% dintre părinți au
răspuns pozitiv, 20% au răspuns negativ și 10% au bifat varianta c) nu are un grup de
influență . Cei mai mulți dintre adulți sunt informați cu privire la grupul de prieteni cu care se
joacă copilul lor. Este necesar să se cunoască cu cine își petrece cel mai mult timp copilul, în
preajma cui stă, pentru că ceilalți pot avea comportamente indezirabile, ceea ce ar afecta
creșterea și dezvoltarea copilului. Poate achiziționa și el o conduită negativă, lucru care ar
avea repercusiuni asupra educației lui.
10%
60% 10% 20% Considerați că i -ați/le -ați oferit școlarului/școlarilor dumneavoastră o
bună educație cu privire la: comportament civilizat, formare
intelectuală, dezvoltare morală sau responsabilitate?
Comportament civilizat
Formare intelectuală
Dezvoltare morală
Responsabilitate

42
Există și părinți care nu au nici un fel de informație referitoare la anturajul
fiului/fiicei sale. Acest aspect creează neplăceri care se vor identifica tot în conduita
copilului. Uneori, părinții își adresează diverse tipuri de întrebări legate de modul neobișnuit
de comportare pe care îl adoptă copilul lor acasă. Ei sunt mulțumiți de educația pe care o
oferă făcând tot ceea ce le stă în putință, dar nu înțeleg de ce copilul are abateri de la regulile
pe care le -au stabilit împreună. Grupul de influență j oacă un rol foarte important în acest
sens. Fiind la școală sau în fața blocului cu prietenii lui, copilul poate dobândi rapid
obiceiurile negative ale celor cu care se joacă. Sunt însă și părinți care își îndeamnă copiii să
nu se integreze vreunui grup de colegi, deoarece consideră că îl poate influența doar în sens
negativ. Îl determină în acest fel să se izoleze, ceea ce îi va crea o personalitate pesimistă. Va
refuza să interacționeze atunci când va crește, petrecând cea mai mare parte din timp
singurat ic.

Figura 5. Grupurile de influență ale școlarilor

Itemul 6 : Cât timp petreceți în medie pe zi cu școlarul/ școlarii dumneavoastră?
Itemul 6 îi determină pe părinți să dezvăluie cât timp petrec în medie cu copilul pe
zi. Răspunsurile lor au fost următoarele :
 80% dintre părinți au ales varianta a) nu petrec suficient timp
 10% dintre părinți au ales varianta b) între o jumătate de oră și o oră
 10% dintre părinți au ales varianta d) între două ore și trei ore
70% 20% 10% Cunoașteți grupurile de influență ale școlarului/școlarilor
dumneavoastră?
Da
Nu
Nu are un grup de influență

43
 Niciun părinte nu a ales variantele c) între o oră și două ore și e) mai mult de
trei ore
În urma răspunsurilor date de către adulți, se constată lipsa acestora din viața
copiilor aproape cu desăvârșire. 80% dintre părinți nu petrec timp suficient cu fiul/fiica sa.
Adulții merg la serviciu pentru a asigura stabilitatea financiară a familiei, iar copilul rămâne
la școală, cu bona, bunicii sau frații mai mari. Timpul care le rămâne de petrecut în preajma
părinților este cel dinaintea somnului (o jumătate de oră -o oră) sau poate nici acela, în cazul
în care copilul rămâne peste noapte la bunici. Timpul petrecut cu copilul trebuie să fie cel mai
prețios moment pe care părintele i -l oferă, deoarece a sta cu el înseamnă a -i acorda interes,
afecțiune, stabilitate. Nu jucăriile și alte daruri, ci petrecere a timpului alături de părinți este
cu adevărat important pentru cei mici .
Petrecerea timpului împreună oferă sigurață și stabilitatea emoțională . Copilul
trăiește sentimentul de siguranță prin i ntermediul familiei, a rutinei și activităț ilor familiale .
Timpul petrecut cu copilul regulat, indiferent de activitatea propriu -zisă, îi oferă acea
stabilitate de care are nevoie. Fie că este vorba despre o discuție simplă, fie că este vorba
despre un joc, fie că părinții îi implică pe copii în activitățile cas nice – orice activitate
împreună este prețioasă pentru copil. Se pune accent pe petrecerea tim pului calitativ – părinții
trebuie să se implice ș i să vorbească cu copilul, nu doar să stea împreună în fața tv -ului. Însă
chiar și aceasta din urmă este valoroa să pentru sentimentul de stabilita te familială .
Pentru a fi o influență pozitivă în viaț a copilulu i, pentru a -i transmite valori ș i
atitudini, părintele trebuie sa fie o prezență activă în viața sa de zi cu zi. Aș adar, este necesar
ca adultul să petreacă t imp cu copilul. Un părinte ocupat, pe care copilul îl vede doar câ teva
minute înainte de ora culcării, nu este o prezență activă și nu poate influenț a prin prop riul
exemplu formarea copilului. Activitățile împreună ca p arte a rutinei familiale îi asigură
copilului siguranța ca el să nu se îndepărteze emotional de familia sa, în special odată ce își
creează un grup de prieteni și are din ce în ce mai multe activităț i proprii.
Timpul petrecut cu copilul înseamnă sprijin . Orice persoană, indiferent de vârstă, are
nevoie de o persoană apropiată pe care să se poată baza, care să o asculte ș i să o sprijine. Cu
atât mai mult are nevoie copilul de sprijin, atât emoțional, prin sentimentul că este apreciat și
ascultat, cât ș i practic, prin ajutorul acordat, prin încu rajare și susținere.

44

Figura 6. Numărul orelor pe care părinții îl petrec alături de școlar

Itemul 7 : Care dintre următorii factori vi se pare mai potrivit în creșterea și educația
școlarului/ școlarilor dumneavoastră?
La această întrebare 30% dintre subiecți au ales varianta a) factorul afectiv , 10% au
bifat varianta b) factorul comunicațional , 60% au încercuit varianta c) factorul material , iar
varianta d) alt factor, menționați , nu a fost aleasă de nimeni.
În societatea contemporană, părinții susțin tot mai des că au nevoie de bani pentru
a-și crește și educa fiul/fiica. Pentru a avea o situație financiară foarte bună, astfel încât să -i
ofere copilului tot ce se poate cumpăra sau plăti (orice jucărie, hăin uță și o școală “scumpă”),
aceștia neglijează copiii din punct de vedere emoțional și comunicațional, satisfăcând
programul de la serviciu și orele suplimentare. Copiii care cresc cu orice își doresc din punct
de vedere material, dar sunt lăsați doar în gr ija bunicilor și a grădiniței, pot dezvolta diferite
sentimente care le determină comportamente perturbatoare, anxietate, frustrare, izolare.
Latura afectivă este o parte esențială de care copiii trebuie să aibă parte în permanență, în
primul rând de la pă rinți și mai apoi de la celelalte medii educaționale care îi influențează.
Simțindu -se ocrotiți și iubiți, preșcolarii dezvoltă o personalitate armonioasă. Doar 10%
dintre părinți au ales varianta b) factorul comunicațional ca fiind potrivit pentru creșter ea și
educația copilului. Este un procent foarte mic și îngrijorător pentru sănătatea mintală a celor
mici. Un copil cu care nu se comunică devine introvertit, închis în sine, își dezvoltă temeri și
nu este deschis către a socializa cu cei de vârsta lui sa u chiar mai mari. Comunicarea este
80% 10% 0%
10% 0% Cât timp petreceți în medie pe zi cu școlarul/școlarii dumneavoastră?
Nu petrec suficient timp
Între o jumătate de oră și o
oră
Între o oră și două ore
Între două ore și trei ore
Mai mult de trei ore

45
cheia principală pentru consolidarea relației dintre părinți și copii. De aceea ea nu trebuie să
lipsească din cadrul niciunei familii.

Figura 7 . Factorii decisiv i pentru educația școlarilor

Itemul 8 : Ce atitudine manifestați față de activitatea școlară a copilului/copiilor
dumneavoastră?
Întrebarea cu numărul 8, reflectă următoarele răspunsuri : 20% dintre cei chestionați
au optat pentru varianta a) atitudine dezinteresată , 30% au ales varianta b) atitudine de
inter es, 50% au încercuit varianta c) lipsa unui tip de atitudine .
Aceste răspunsuri evidențiază o sim etrie între perspectiva elevilor clasei a IV a
(referitoare la atitudinea părinților în legătură cu rezultatele la învățătură ale școlarilor) și
viziunea adulților. În urma itemului 8, se constată faptul că mulți dintre chestionați nu au
absolut nici o atitudine vizavi de modul în care copiii interacț ionează cu mediul educativ.
Pentru părinți, școala e momentul în care ei trec de la statutul de primi educatori (familia
fiind prima școală a copiilor) la cel de parteneri ai școlii. Aceasta nu înseamnă că rolul
părinților în educația copiilor s -a încheiat , ci doar că începe o nouă etapă în care părintele
împarte acest rol cu învățătorul, iar mai târziu cu profesorii. Părinții trebuie să continue
educația copiilor în familie, dar odată cu începerea școlii apare nevoia de colaborare cu
aceasta, chiar de impl icare activă în cadrul ei. Dacă evoluția copilului nu este urmarită
constant, atât la școală cât și în mediul extrașcolar, nu se pot controla eventualele carențe și
30%
10% 60% 0% Care dintre următorii factori vi se pare mai important în creșterea și
educația școlarului/școlarilor dumneavoastră?
Factorul afectiv
Factorul comunicațional
Factorul material
Alt factor, menționați

46
dereglări în procesul de formare și integrare socială. Simpla motivare a lipsei timpului, a
oboselii din cauza programului încărcat nu este o scuză valabilă care să justifice nepăsarea și
neimplicarea.

Figura 8 . Atitudinea familiei față de școală

Itemul 9 : Considerați că acordați timp suficient comunicării cu învățătoarea, privitoare
la situația școlarului/școlarilor dumneavoastră?
La itemul 9, care pune accentul pe comunicarea dintre familie și școală, 30% dintre
chestionați au ales varianta a) da, iar 70% au răspuns varianta b) nu. De remarcat este faptul
că într -o proporție foarte mare lipsește cooperarea dintre părinți și învățătoare, comunicarea
fiind defectuoasă. Există totuși și câțiva adulți care își dau interesul pentru ceea ce se
întâmplă cu preșcolarul.
În societatea din prezent cadrele didactice și părinții sunt obligați să răspundă la
așteptări crescute, presiuni economice, timp limitat. Parteneriatele eficiente dintre părinți și
profesori devin din ce în ce mai importante pentru a într uni necesitățile copiilor pe care
aceștia îi educă, respectiv cresc. O comunicare pozitivă între familie și școală poate contribui
la îmbunătățirea performanțelor preșcolarului.
Este de dorit ca relația dintre familie și școală să se mențină printr -o perma nentă
comunicare. Atât o parte educativă, cât și cealaltă trebuie să conștientizeze că nevoile
preșcolarului sunt primordiale. În această relație copilul rămâne actorul și beneficiarul
20%
30% 50% Ce atitudine manifestați față de activitatea școlară a
copilului/copiilor dumneavoastră?
atitudine dezinteresată
atitudine de interes
lipsa unui tip de atitudine

47
principal al lucrurilor care se întâmplă în acest sistem. Este importan t ca părintele și
învățătoarea să facă tot posibilul pentru a ajunge la un punct de întâlnire între nevoile
copilului și resursele sale.
Mama și tata sunt repere fundamentale, primele figuri din viața copilului, însă pe
parcurs intervine și reperul educaț ional, doamna , cum spun elevii .
Comunicarea reprezintă cheia succesului oricărui tip de parteneriat și este menită să
aducă beneficii însuși copilului pe termen lung.

Figura 9 . Comunicarea între familie și școală

Itemul 1 0: Dacă răspunsul dumneavoastră este NU, atunci care este motivul pentru care
nu reușiți să acordați timp parteneriatului cu școala?
Această întrebare evidențiază motivele pe care părinții le invocă pentru a argumenta
slaba lor implicare în domeniul educativ al școlii. Astfel, variantele pe care le -au ales sunt :
 30% dintre subiecți au ales varianta a) presiunea activității profes ionale
 60% dintre subiecți au ales varianta b) presiunea obținerii unui venit cât mai
mare
 10% dintre subiecți au ales varianta c) activități recreative
 variantele d) alte priorități ale vieții familiale și e) altul, menționați nu au fost
alese
În urma răspunsurilor precizate de către adulți, se evidențiază cele două procente de
30% și de 60%, care reflectă ideea că presiunea activită ții profesionale și presiunea obținerii
unui venit cât mai mare sunt motivele esențiale pentru care părinții neglijează parteneriatul cu
30%
70% Considerați că acordați timp suficient comunicării cu învățătoarea ,
legate de școlarul/școlarii dumneavoastră?
Da
Nu

48
școala . Nenumăratele sarcini pe care le au de rezolvat în cadrul serviciului și tensiunea
acumulată din cauza resurselo r financiare pe care trebuie să le obțină pentru a -i oferi copilului
tot ceea ce își dorește, devin bariere în calea comunicării părinților cu învățătoarea . Nu am
timp a devenit o problemă din ce în ce mai răspândită.
Adulții au agenda plină , iar orarul e i este stabilit cu zile, săptămâni sau chiar cu luni
înainte de a fi efectuate. O problemă apărută în cadrul grădiniței poate fi amânată sau
înlăturată de către părinți, tocmai din cauza responsabilităților pe care trebuie să le satisfacă,
raportându -se la programul fixat deja.
Se observă că 10% dintre subiecți au optat pentru varianta c) activități recreative ,
ceea ce arată că deși ar avea timp de alocat pentru cooperarea cu mediul educativ, unii părinți
preferă să profite de câteva momente de relaxare, pe ntru a -și îmbunătăți starea psihică.

Figura 10. Motivele pentru care părinții neglijează parteneriatul cu școala

Itemul 11: Ce strategii reușiți să găsiți pentru a -l/a-i ajuta pe copilul/copiii
dumneavoastră să prevină un eșec școlar?
La itemul cu numărul 11, subiecții au dat următoarele răspunsuri: 30% dintre părinți
au încercuit varianta a) meditații , 20% au ales varianta b) interacțiunea permanent ă cu
școala , 10% au optat pentru varianta c) o bună comunicare cu școlarul , iar 40% au precizat
răspunsul d) nu m -am gândit .
30%
60% 10% 0% 0% Dacă răspunsul dumneavoastră este NU, atunci care este motivul
pentru care nu reușiți să acordați timp parteneriatului cu școala ?
Presiunea activității
profesionale
Presiunea obținerii unui
venit cât mai mare
Activități recreative
Alte priorități ale vieții
familiale
Altul, menționați

49
Atitudinile și performanțele școlare ale elevilor sunt influențate și de stilurile
educative familiale. Stilul educativ al familiei desemnează natura și caracteristicile
raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. 30% dintre subiecți
aleg să îi trimită la pregătire pe copii , astfel, considerând că este o soluție adecvată pentru
prevenirea unui eșec școlar. Din procentajele obținute, reiese că 1 0% dintre chestionați ,
consideră că o bună comunicare cu cei mici îi poate ajuta pe cei din urmă să aibă rezultate
pozitive, pe când, 20% dintre aceștia aleg să mențină o interacțiune continuă cu școala. Cea
mai mare parte dintre părinți, 40%, au precizat răspunsul d) nu m -am gândit .

Figura 11 . Strategiile utilizate de părinți pentru a -l ajuta pe copil să prevină eșecul
școlar

Limite ale cercetării
 am folosit un singur intrument de cercetare , dar acesta a fost aplicat pe trei
eșantioane
 microcercetarea s -a realizat doar în mediul rural și pe un număr mic de subiecți
 există un grad mai mare sau mai mic de subiectivitate în răspunsurile
componenților lotului de cercetare .

30%
20% 10% 40% Ce strategii reușiți să găsiți pentru a -l/a-i ajuta pe copilul/copiii
dumneavoastră să prevină un eșec școlar?
meditații
interacțiunea permanentă cu
școala
o bună comunicare cu școlarul
nu m-am gândit

50
Concluziile cercetării

În urma analizei statistice bazată pe răspunsurile pe care chestionații le -au oferit, am
observat că gradul de implicare al părinților în creșterea și educația preșcolarilor este foarte
scăzut. De asemenea și interacțiunea lor cu viața școlii din care propriul copil face parte este
foarte mică.
Potrivit cercetării, se constată că părinții s unt prea ocupați pentru a acorda o parte
semnificativă din timpul lor pentru a desf ășura activități împreună cu școlarii.
Din rezultatele acestui studiu, reiese fapul că subiecții acordă o semnificație
deosebită factorului material atunci când vine vorba d espre educația și creșterea fiului/fiicei.
Implicarea materială capătă importanță în viziunea majorității adulților, pe când cea afectivă
sau cea comunicațională este foarte slabă. Procentajele exprimate în cadrul itemului
Comunicați cu școlarul/ școlarii d umneavoastră? , reflectă că majorita tea părinților nu
comunică deloc cu preșcolarul, iar pe o parte dintre ei nu îi preocupă această problemă.
Se remarcă faptul că părinții se implică foarte puțin în activitățile extracurriculare ale
copilului. Fiind între bați cum participă la viața școlii, rezultatele arată că implicarea lor este
de tip financiar. Foarte puțini identifică beneficiile prezenței personale.
În ceea ce privește comunicarea cu învățătoarea , se subliniază din nou slaba
implicare. Părinții nu aco rdă timp suficient comunicării cu învățătoarea , privitoare la situația
educațională a copilului. Când au fost întrebați care sunt motivele pentru care nu reușesc să
își organizeze timpul, astfel încât să acorde importanță și comunicării cu învățătoarea ,
majoritatea a răspuns presiunea obținerii unui venit cât mai mare . De asemenea, presiunea
activității profesionale și activitățile recreative în scop personal , au c onturat răspunsul la
întrebare.
Cercetarea arată că părinții nu petrec suficient timp alături de copilul lor.
Argumentează această nemulțumire prin faptul că sunt solicitați prea mult de
responsabilitățile ce țin de serviciu și consideră că dacă ar reuși să diminueze numărul de ore
petrecute pentru a realiza sarcini din cadrul organizației în care lucrează, ar crește numărul
orelor în care îi însoțesc pe copii.
Din chestionarul aplicat profesorilor reiese că o mare parte dintre aceștia încearcă să
formeze și să dezvolte relații strânse de parteneriat între școală și familie, această strategie
ajutând la prevenirea eșecului școlar. Învățătoarea și părinții au un r ol deosebit în educația
copilului și de aceea, o bună funcționare a acestui parteneriat, îi ajută pe cei mici să

51
depășească obstacolele cognitive, afective, sociale cu care se confruntă și care îi pot conduce
către insuccesul școlar.
Din acest studiu reies e că, în mare parte, factorul care îi determină cel mai mult pe
elevi să ajungă la insuccesul școlar este chiar cel familial. Slaba comunicare între membrii
familiei, lipsa timpului petrecut alături de copii, situațiile financiare precare sau foarte
înstăr ite, atitudinea dezinteresată a adulților pentru mediul educativ din care cel mic/cea mică
face parte , toate aceste situații sunt nefavorabile pentru progresul școlar al copilului.

52
CONCLUZII GENERALE

În dezvoltarea micilor candidați la maturi zare , unul dintre factorii cen trali îl
reprezintă mediul familial. Aici copilul învață primele deprinderi și cunoștințe, imită, preia
trăsături din comportamentul modelelor sale -părinții.
După familie, un alt factor care intervine îîn dezvoltarea personalității este școala. În acest
mediu școlarul repetă depriderile deja însușite acasă și învață altele noi. Apare un alt model
pentru elevi și anume profesorul pentru învățământul primar -învățătorul.
Ambele medii joacă un rol decisiv în fo rmarea copilului ca om, ca adult. Educația
făcută de învățători, părinți și școala se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalității
elevului în funcție de particularitățile individuale ale acestuia.
Integrarea și adaptarea școlară reprezintă pași impor tanți atât pentru familie căt și
pentru copii. Familia este cea care pregătește copilul pentru intrarea într -un nou mediu . Fără
o susținere afectivă , fără un ansamblu de activități, de achiziții și experiențe, întâlnirea
copilului cu școala va fi violent ă, iar procesul de instruire și educație nu va avea succes.
Înainte să înceapă interacțiunea cu viața socială, copilul își formează primele și cele
mai importante trăsături de personalitate în cadrul mediului familiei. Acesta se dezvoltă
psihic, social, mo ral, dar și fizic, pornind de la modele pe care i le oferă căminul său. Viața
socială trece prin diferite transformări și o dată cu acestea și educația se modifică , căpătând
dimensiuni uriașe în care familia joacă un rol primordial
Eșecul școlar reprezintă un fenomen actual cu care se confruntă învățământul și care
ia amploare pe zi ce trece. În același timp, orice profesor se lovește inevitabil de acest
fenomen în munca de zi cu zi și de aceea consider că orice cadru didactic trebuie să fie
preocupat de ce rcetarea cauzelor care determină eșecul școlar și să aibă mereu la îndemână
un set de măsuri pentru a preveni pe cât se poate sau pentru a rezolva situațiile de eșec școlar.
Tema stării de tensiune psihică care are ca efect eșecul școlar al elevului, urmă rește
să invite factorii angajați în actul educativ (părinți, profesori, condecerea învățământului, alte
autorități) la reflecție stare de atitudine.
Insuccesul școlar constă în neîndeplinirea de către elevi a cerințelor obligatorii din
programe, fiind ef ectul discrepanței dintre exigențe, po sibilități și rezultate.

53
Cercetarea de față a pornit de la id eea că slaba implicare a părinților în educația
copiilor atât în cadrul familiei cât și în relația acestora cu școală are efecte negative asupra
performanțelor școlare ale acestora.
Rezultatele obținute confirmă ipotezele lansate. Astfel, dacă elevii au o relație
defetuoasă cu membri familiei, atunci aceștia priezintă risc de eșec școlar. Dacă părinții s -ar
implica mai mult în relația cu școala, posi bilitatea prevenirii eșecului școlar ar fi mai mare. În
plus, discuțiile avute în familie despre școală au un efect puternic asupra creșterii motivației
și performanțelor elevilor din ciclul primar .
Din rezultatele acestui studiu, reiese fapul că subiecții acordă o semnificație deosebită
factorului material atunci când vine vorba despre educația și creșterea fiului/fiicei. Implicarea
materială capătă importanță în viziunea majorității adulților, pe când cea afectivă sau cea
comunicațională este foarte slabă . Procentajele exprimate în cadrul itemului Comunicați cu
școlarul/școlarii dumneavoastră? , reflectă că majoritatea părinților nu comunică deloc cu
preșcolarul, iar pe o parte dintre ei nu îi preocupă această problemă.
În urma cercetării aflăm că o majoritatea profesorilor încearcă să formeze și să
dezvolte relații strânse de parteneriat între școală și familie, această strategie ajutând la
prevenirea eșecului școlar. Învățătoarea și părinții au un rol deosebit în educația copilului și
de aceea, o bu nă funcționare a acestui parteneriat, îi ajută pe cei mici să depășească
obstacolele cognitive, afective, sociale cu care se confruntă și care îi pot conduce către
insuccesul școlar.
Deși factorii decizionali ai educației au recunoscut importanța implicări i părinților în
educația copiilor, nu există consens în ceea ce privește conținutul și forma acesteia. Eforturile
legate de implicarea părinților la școală au beneficii agreate de profesori: îmbunătățirea
calificativelor, a atitudinii făță de școală, a com portamentului, a efectuării temelor, a
participării la activitățile din clasă și a frecvenței școlare. Implicarea părinților are efecte
benefice atât asupra performanțelor elevilor, cât și asupra rezultatelor școlii, în general.
Implicarea părintească în e ducație este procesul de bază prin care părinții influențează
succesul academic al copiilor, și se traduce prin atenția acordată de părinți școlii și
activităților legate de școală în contextul familial. Se manifestă în forme diferite, de exemplu
asigurare a unui anturaj stabil și sigur, stimularea intelectuală a copilului, conversații între
părinți și copii, contactul cu școala în scopul împărțirii informației, participare la evenimente
școlare, participare la munca . legată de școală. Prin aceste comportamente părinții implicați
stimulează motivația copiilor pentru școală, iar prin activitățile desfășurate acasă contribuie la
formarea unor abilități de învățare, autoorganizare ceea ce influențează pozitiv reușita școlară

54
a copiilor. Oportunitatea c ea mai promițătoare pentru rezultatele elevilor apare atunci când
familiile, școlile și organizațiile comunitare lucrează împreună.
În concluzie rolul primordial în prevenirea și mai ales combaterea eșecului școlar îi
revine în mod deosebit famiiei care e ste leagănul social al copilului și sprijinul acestuia pe tot
parcursul vieții.

55
BIBLIOGRAFIE

1. Albu, G., 2009, Educația , profesorul și vremurile , Editura Paralela 45,
București ;
2. Albu, G., 2005, O psihologie a educației, Editura Institutul European,
Iași
3. Alexandru J., 1979, Dicționar de pedagogie , Editura Didactică și
Pedagogică, București
4. Băran -Pescaru, A., 2004 , Parteneriat în educație, familie -școală –
comunitate, Ed. Aramis, București ;
5. Bătrînu, E., 1980, Educația în familie , Editura Politică, București ;
6. Bonchi ș E.,2011, Familia și rolul ei în educarea copilului, Editura
Polirom, Iași ,
7. Bontaș, I., 1994, Pedagogie, Editura All, București ;
8. Crețu, T., 2000 -2001, Psihologie , Editura Redis, București
9. Cosmovici A., și Iacob L., 1999, Psihologie Școlară , Editura Polirom,
Iași
10. Druță, F., 1998, Psihosociologia familiei, Editura Didactică și
Pedagogică, București ;
11. Iluț, P., 2005, Sociopsihologia și Antropologia familiei, Editura
Polirom, Iași ;
12. Iucu, R., B., 2006, Managementul clasei de elevi, Editura Polirom,
Iași;
13. Mitrofan, I., Ciupercă, C., 1998, Incursiune în psihosociologia și
psihosexologia familiei , Editura Edit Press, București ;
14. Nicola I., 2003 , Tratat de p edagogie școlară , Editura Aramis ,
București
15. Satir, V., 2010, Arta de a făuri oameni, Editura Trei, București ;
16. Stanciu, S., 1971, Educație și societate, Editura Politică, București ;
17. Stănciulescu, E., 1997, Sociologia educației familiale, Editura Polirom,
Iași;

56
ANEXE
Chestionar ul adresat învățătoarelor

Prin acest chestionar ne -am propus să aflăm mai multe informații cu privire la
“Strategiile de combatere a eșecului școlar în învățământul primar ”. Vă rugăm să
răspundeți sincer la fiecare întrebare, încercuind un singur răspuns pe care îl
considerați adecvat. Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

1. Care este factorul care vă motivează cel mai mult în cariera de dascăl?
a) motivația de putere;
b) nevoia de afiliere;
c) nevoia de a știi;
d) nevoia de afecțiune.

2. Ce numiți dumneavoastră eșec școlar ?
a) insucces școlar ;
b) neautorealizare de sine ;
c) nerecunoașterea capacității de exprimare .

3. Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele eșecului școlar?
a) cauze care țin de elev ;
b) cauze școlare ;
c) cauze familial e.

4. Considerați că o bună comunicare cu elevii dumneavoastră poate preveni
insuccesul școlar?
a) da;
b) nu.

5. Care sunt factorii favorizanți ai comunicării didactice?
a) factori de natură psihologică ;
b) factori de natură pedagogic ă;

57
c) factori de natură socială .

6. Care sunt efectele subaprecierii elevilor?
a) notarea strategică ;
b) notarea speculativă ;
c) notarea sancțiune ;
d) notarea în funcție de personaliatea profesorului .

7. Considerați că sistemul de recompense/pedepse îi ajută pe elevi să aibă succes
la școală?
a) da;
b) nu.

8. Ce pedepse utilizați în educația școlarilor în sala de clasă?
a) blocarea accesului la pauză ;
b) teme suplimentare ;
c) izolarea ;
d) reținerea elevilor după lecții .

9. Ce recompense utilizați în educația școlarilor în sala de clasă?
a) laudele în public ;
b) premiile ;
c) excursii ;
d) calificativele .

10. Ce soluții puteți denumi pentru preîntâmpinarea și/sau diminuarea eșecului
școlar?
a) stabilirea unor relații strânse de parteneriat între profesori și familie ;
b) profesorul ;
c) sporirea rolului învățământului ;
d) sprijinirea școlii .

58
Chestionarul adresat elevilor de clasa a IV a

Prin acest chestionar ne -am propus să aflăm mai multe informații cu privire la
“Strategiile de combatere a eșecului școlar în învățământul primar ”. Vă rugăm să
răspundeți sincer la fiecare întrebare, încercuind un singur răspuns pe care îl
considerați adecvat. Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

1. Cine se ocupă mai mult de tine?
a) mama;
b) tata;
c) bunicii ;
d) alte persoane .

2. Cu cine îți place să vorbești atunci când ai probleme?
a) mama;
b) tata;
c) bunicii ;
d) alte persoane .

3. Cât de des comunică familia cu tine?
a) în cele mai multe cazuri ;
b) ori de câte ori este o situație specială ;
c) nu i-a preocupat această problemă ;
d) nu comunică .

4. Cât de des comunică învățătoarea cu tine?
a) în cele mai multe cazuri ;
b) ori de câte ori este o situație specială ;
c) nu i-a preocupat această problemă ;
d) nu comunică .

5. Ce atitudine manifestă familia față de activitatea ta școlară?
a) atitudine dezinteresată ;

59
b) atitudine de interes ;
c) lipsa unui tip de atitudine.

6. Ce fel de relație ai cu fratele/frații tăi?
a) foarte bună ;
b) bună ;
c) mai puțin bună ;
d) nu am frate/frați .

7. Ce înseamnă pentru tine insuccesul școlar?
a) rezultate slabe la învățătură ;
b) lipsa conștiinței de sine ;
c) regres școlar .

8. Ce te împiedică să progresezi la învățătură?
a) factorii familiali ;
b) factorii care țin de școală ;
c) factorii individuali .

60
Chestionarul adresat părinților

Prin acest chestionar ne -am propus să aflăm mai multe informații cu privire la
“Strategiile de combatere a eșecului școlar în învățământul primar ”. Vă rugăm să
răspundeți sincer la fiecare întrebare, încercuind un singur răspuns pe care îl
considerați adecvat. Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

1. Comunicați cu școlarul/școlarii dumnevoastră?
a) în cele mai multe cazuri ;
b) ori de câte ori este o situație specială ;
c) nu m -a preocupat această problemă ;
d) nu.

2. Considerați importantă educația în viața școlarului/școlarilor dumneavoastră?
a) da;
b) nu.

3. Dacă vă preocupă educația școlarului/școlarilor dumneavoastră, ce activități
desfășurați împreună cu el/ei?
a) construirea diverselor jocuri ;
b) activități în aer liber ;
c) activități gospodărești ;
d) nu au timp .

4. Considerați că i -ați/le -ați oferit școlarului/școlarilor dumneavoastră o bună
educație în familie cu privire la: comportament civilizat, formare intelectuală, d ezvoltare
morală sau responsabilitate?
a) comportament civilizat ;
b) formar e intelectuală ;
c) dezvoltare morală ;
d) responsabilitate .

61
5. Cunoașteți grupurile de influență ale școlarului/școlarilor
dumneavoastră?
a) da;
b) nu;
c) nu are un grup de influență .

6. Cât timp petreceți în medie pe zi cu școlarul/școlarii dumneavoastră?
a) nu petrec suficient timp ;
b) între o jumătate de oră și o oră ;
c) între o oră și două ore ;
d) între două ore și trei ore ;
e) mai mult de trei ore .

7. Care dintre următorii factori vi se pare mai potrivit în creșterea și educația
școlarului/ școlarilor dumneavoastră?
a) factorul afectiv ;
b) factorul comunicațional ;
c) factorul material ;
d) alt factor, menționați .

8. Ce atitudine manifestați față de activitatea școlară a copilului/copiilor
dumneavoastră?
a) atitudine dezinteresată ;
b) atitudine de interes ;
c) lipsa unui tip de atitudine .

9. Considerați că acordați timp suficient comunicării cu învățătoarea, privitoare
la situația școlarului/școlarilor dumneavoastră?
a) da;
b) nu.

62
10. Dacă răspunsul dumneavoastră este NU, atunci care este motivul pentru care
nu reușiți să acordați timp parteneriatului cu școala?
a) presiunea activității profesionale ;
b) presiunea obținerii unui venit cât mai mare ;
c) activități recreative ;
d) altul, menționați .

11. Ce strategii reușiți să găsiți pentru a -l/a-i ajuta pe copilul/copiii dumneavoastră
să prevină un eșec școlar?
a) meditații ;
b) interacțiunea permanentă cu școala ;
c) o bună comunicare cu școlarul ;
d) nu m -am gândit .