ARGUMENT……………………………………………………………… 3 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1.Sistemul de învățământ în România……………………………………………………6 1.2.Conceptul de sistem… [311379]

Licență

ARGUMENT……………………………………………………………… 3 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1.Sistemul de învățământ în România……………………………………………………6 1.2.Conceptul de sistem… [311379]

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS:

Pag.

ARGUMENT……………………………………………………………… 3

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1.Sistemul de învățământ în România……………………………………………………6

1.2.Conceptul de sistem deînvățământ și funcțiile acestuia……………………………… 6

1.3.Principiile sistemului de învățământ din România…………………………………… .8

1.3.1.Conceptul de principii ale sistemului de învățământ…………………………8

1.3.2.Principiile sistemului de învățământ din România……………………………8

1.4. Structura sistemului de învățământ din România…………………………………….11

1.5.Școala călărărășană…………………………………………………………………….14

1.5.1.Școala gimnazială ,,Grigore Moisil,, Ulmeni……………………………..…15

1.5.2.Dotări…………………………………………………………………………15

1.5.3.Viziunea școlii……………………………………………………………….16

1.5.4.Misiunea școlii………………………………………………………………16

1.5.5. Ținte strategice………………………………………………………………16

1.6.Importanța biologiei în viața elevului…………………………………………………17

1.6.1.Educația ecologică……………………………………………………………18

1.7.Aplicarea principiilor didactice și biologice în proiectarea predării și învățării Biologiei……………………………………………………………………………………18

1.7.1.Principiul legării teoriei de practică……………………………….…………18

1.7.2.Principiul individualizării și diferențierii învățării…………………………..19

1.7.3.Principiul accesibilității………………………………………………………20

1.7.4.[anonimizat]…………………20

1.7.5.Principiul intuiției ([anonimizat]…………………………………………………………………………..…21

1.7.6.Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor………………………22

1.7.7.Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor (a durabilității performanțelor)…………………………………………………….22

1.8.Paradigma învățământului centrat pe elev……………………………………………..23

1.8.1.[anonimizat]…………………….26

1.8.2.Cât de bine ne cunoaștem elevii? Știm ce nevoi au ? Sunt pregătiți pentru impactul cu lumea reală?………………………………………………………………………………28

1.8.3. Formarea elevilor……………………………………………………………29

1.8.4. [anonimizat]………………………………………………………..30

1.9.,,Pași spre Europa,,-Învățământul românesc de la tradițional la modern………………31

[anonimizat]-învățare –evaluare la disciplina de Biologie…………………………………………………………….…..33

2.1.Cercetarea Pedagogică…………………………………………………………………35

2.1.1..Obiectivele cercetării………………………………………………………..35

2.1.2.Ipoteza cercetării…………………………………………………………….36

2.1.3.Organizarea cercetării………………………………………………………..36

2.1.4.Metodologia cercetării……………………………………………………….36

2.1.5.Prezentarea eșantioanelor……………………………………………………36

2.2 Metoda Cubul………………………………………………………………………….38

2.3 [anonimizat] –Am învățat……………………………………………….54

2.4.Metoda Mozaicului…………………………………………………………………….70

2.5.Metoda Diagrama Venn……………………………………………………………….83

2.6.Metoda Proiectelor…………………………………………………………………….92

2.6.1.Etapele posibile în realizarea unui proiect…………………………………..94

[anonimizat]

3.1.[anonimizat] – evaluare……….120

3.2.Digitalizarea………………………………………………………………………….124

3.3.Ael – o tehnologie de vârf in sistemul educațional românesc…………………………125

3.3.1.Software-ul educațional și conșinutul electronic…………………………….125

3.3.2.Ael –un sistem de predare/învățare și management al conținutului………..126

CONCLUZII……………………………………………………….135

BIBLIOGRAFIE………………………………………………..……139

ANEXĂ……………………………………….……………………141

ARGUMENT

„Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să scrie și să citească, ci cel care nu va învăța cum să învețe” (Alvin Toffler).

De la începutul activității mele didactice am fost preocupată să trezesc interesul elevilor pentru cunoaștere, pentru învățătură, să asigur dezvoltarea intelectuală la capacitatea maximă a fiecarui elev, să combat fenomenul rămânerii în urmă la învățătură.

Pornind de la tendințele de modernizare și prefecționare a activității școlare, a creșterii rolului său în pregătirea pentru viață, în această lucrare mi-am propus să evidențiez rolul metodelor moderne de predare–învățare, atât sub raport informativ, cât și formativ–educativ, în activitatea elevilor.

Lucrarea valorifică experiența didactică pe care am acumulat-o, precum și rezultatele unei cercetări concrete desfășurate la ciclul gimnazial, la clasele aV-a și aVI-a, în anul școlar 2015-2016 la școala gimnazială „Grigore Moisil” Ulmeni.

Cercetarea înterprinsă am început-o de la ipoteza conform căreia utilizarea metodelor didactice interactive moderne în activitatea de predare–învățare–evaluare, are caracter formativ, influențând pozitiv dezvoltarea proceselor psihice ale elevilor, contribuind la creșterea eficienței însușirii noțiunilor științifice în domeniul biologiei, la sporirea randamentului școlar, la pregătirea pentru muncă și pentru viață.

În vederea organizării și desfășurării investigației practice, obiectivele urmărite au vizat:

– cunoașterea metodelor interactive moderne de predare-învățare și evidențierea caracterului lor polivalent în orice demers didactic;

– selectarea judicioasă și adecvată a metodelor didactice moderne pentru diferite teme;

– integrarea funcțională a metodelor didactice moderne în anumite secvențe ale lecției;

– contribuția metodelor didactice moderne la creșterea randamentului școlar.

Am ales această temă deoarece acestea conduc la o învățare eficientă, la cunoștințe, abilități și competențe profunde și durabile ale elevilor.

Transformările actuale din domeniul învățământului impun un nou concept de abordare curriculară, centrând acțiunea educațională pe formarea de competențe complexe.

În acest context educațional „a ști” nu mai este un scop în sine, ci un factor intermediar care asigură premisele „a ști să faci„ , „a ști să fii” și ,,a ști să devii”.

Educația a dobândit noi conținuturi, acoperind o arie largă și noi finalități bazate pe valori democratice și aspirații moderne ale indivizilor corelate cu inovația și reforma din învățământ.

Rolul școlii a devenit mult mai complex îndepărtându-se de esența lui primară (formarea și transmiterea de cunoștinte) și orientându-se activ spre formarea de atitudini și comportamente.

Metodele moderne de predare–învătare oferă o ocazie benefică de organizare pedagogică a unei învățări temeinice, ușoare și plăcute și în același timp și cu un pronunțat caracter activ–participativ din partea elevilor, cu posibilități de cooperare și de comunicare eficientă.

Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfășurarea unor relații de

comunicare eficientă și constructivă în cadrul cărora toți cei care iau parte la discuții să obtină beneficii în planurile cognitiv, afectiv–motivațional, social și practic–aplicativ. Orice profesor de biologie știe că succesul în muncă depinde de temeinica stăpânire a specialității, dar și de buna pregatire metodică, astfel el oferă soluții pentru evitarea stereotipiei și șablonismului, cu tot cortegiul de repercusiuni asupra calității și eficienței actului didactic.

Profesorul de vocație trebuie să aibă curajul de a recunoaște că deseori elevii se simt încorsetați de obligațiile pe care le pune in fața lor școala și a căror motivație, în confruntarea cu practica vieți, se dovedește a fi șubredă dacă nu chiar nulă. La aceasta se adaugă și o prezentare superficială a activității pe care ei o vor desfășura după absolvirea școlii.

Confruntați cu unele probleme reale pe care le vor avea de rezolvat pentru integrarea lor deplină în viața socială, elevii sunt îndreptățiți să pună la îndoială valoarea pregătirii pe care le-o oferă un învățământ conceput tradițional.

Ei sunt primii care ar întelege și ar îmbrățișa cu adevărat un învățământ modern.

În domeniul educaței, interesează acel mâine necunoscut și atât de alunecos de îndată ce te apropii de el cu gândul. Școala trebuie să facă față problemelor cu scadență imediată, profesorii caută să prevadă viitorul, să prefigureze nevoile acestuia, să surprindă direcția și ritmul mișcării.

Trăsătura dominantă a schimbărilor din școală trebuie să o constituie transformarea modalităților de achiziționare a cunoștințelor.

Timpul cursului magistral expus de la înăltimea catedrei a trecut. Temeiul principal se pune astăzi pe procesul de învățare, nu pe cel de predare. Elevul nu mai este un simplu receptor de cunoștințe, ci devine factorul motor al propriilor sale achiziții de cunoștințe și deprinderi.

Profesia de cadru didactic cere mai mult decât oricare alta, un efort continuu de învățare, de autoinstruire și autoperfecționare.

A fi dascal înseamnă să fii la curent nu doar cu noutățile din domeniul specialității, al pedagogiei și psihologiei, ci și cu problemele cu care se confruntă societatea, economia, știința si cultura.

Având în vedere că procesul instructiv–educativ biologic are particularitățiile sale, am ales cu atenție metodele de predare–învățare–evaluare și le-am perfectionat astfel încât să obțin rezultatul dorit.

CAPITOLUL I

1. INTRODUCERE

1.1. Sistemul de învățământ în România

1.2. Conceptul de sistem de învățământ și funcțiile acestuia

Denumirea de sistem provine din limba greacă–systema- care înseamnă ansamblul unor părți corelate între ele.

Dezvoltarea educației, în general și a învățământului, îndeosebi, au determinat apariția treptată, in fiecare țară, a unui ansamblu de instituții școlare de diferite grade, profile si forme, care au alcătuit sistemul de invățământ al acelei țări.

Sistemul de învățământ reprezintă ansamblul coerent al instituțiilor școlare de toate gradele, profilele și formele dintr-o anumita țară care este conceput, organizat și funcționează în baza unor principii educaționale generale cu caracter organizatoric, iar unele și cu caracter juridic, precum și a unor standarde educaționale.

Sistemul de învățământ asigură rezolvarea uneia dintre cele mai dificile și mai importante probleme socio-umane –educația și pregătirea tinerei generații, a forței de muncă, a specialiștilor. De aceea, în mod firesc, filozoful german Imanuel Kant spunea că „Educația este cea mai grea problemă ce i s-a dat omului spre rezolvare ’’.

Sistemul de învățământ din România este un subsistem al sistemului social global.

El prezintă la intrare exigențele sociale contemporane privind educația tinerei generații, ale pregătirii forței de muncă și specialiștilor și la ieșire –finalitățile, valorizarea și eficiența instituțiilor de instrucție și educație obiectivate în „produsul” său specific –oameni pregătiți, forța de muncă, specialiști capabili să se integreze cu randament și spirit creator în activitățile socio-utile, întotdeauna, între fluxurile de intrare și ieșire acționează un fenomen de reglare și optimizare denumit conexiune inversă(feedback)

Sistemul de învățământ contemporan din România se caracterizează prin deschidere și dinamism față de nou, dezvoltându-se și actionând în concordanță cu cerințele economico-sociale, cu progresul științifico-tehnic și cultural, cu aspirațiile poporului roman, în condițiile societății civile și a statului de drept democratic.

Sistemul de învățământ, asemănător educației în general, realizează cele trei funcții educaționale principale și anume:

a) funcția cognitiva, instructiv–educativă și culturală care-l formează pe om ca „homo cogitaus” (omul care gândește );

b) funcția praxiologică, de muncă și aplicare a cunoștințelor în practică, care-l formează pe om ca „homo faber” (omul care muncește si crează) ;

c) funcția etico-axiologică, de valorificare, de evaluare corectă, care-l formează pe om ca „homo estimaus” (omul care apreciază, valorizează corect și se comportă demn, civilizat).

În România, învățământul realizează idealul educațional bazat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societații românești, contribuind la păstrarea demnității naționale.

El dezvoltă ca ideal educațional o personalitate liberă, multidimensională, integrată, armonioasă, autonomă, demnă si creativă.

Este necesar ca managementul educațional să conștientizeze faptul că, în toate sferele activității sociale învățământul și educația nu sunt fenomene de consum, cum greșit au fost uneori considerate, ci fenomene care realizează cel mai valoros și eficient „produs”cu bătaie lungă –omul pregătit să exercite o profesiune social –utilă.

De asemenea managementul educațional este necesar să asigure un raport rațional și dinamic între numărul oamenilor pregătiți prin studii și numărul cerut de diviziunea socială a muncii,menționând accesibilitatea reală a învățământului de toate gradele pentru ca cei care au posibilități intelectuale și materiale să poată obtină pregatirea pe care o doresc. Învățământul ca prioritate națională este necesar să se dezvolte în contextul interacțiunii dintre cerințele dezvoltării economico-sociale și cele ale dezvoltării resurselor umane.

În procesul integrării europene și al globalizării, sistemul de învățământ românesc este deschis relațiilor cu organismele internaționale de educație, cum este UNESCO și relațiilor cu sistemele de învățământ din alte țări, fapt obiectivat în participarea țării noastre la realizarea unor programe internaționale precum PHARE, TEMPUS, SOCRATES.

1.3. Principiile sistemului de învățământ din România

1.3.1. Conceptul de principii ale sistemului de învățământ

Principiu (de la lat. Principium= început, element fundamental) – normă, legitate sau teză fundamentală, care asigură orientarea, organizarea și funcționarea concretă, democratică și eficientă a ansamblului instițutiilor școlare de toate gradele, profilele și formele din România, potrivit legii se promovează principiile învățământului democratic și se garantează dreptul la educație generală și diferențiată pe baza pluralismului educațional, în beneficiul individului și al întregii societăți.

1.3.2. Principiile sistemului de învățământ din România

Dreptul la învățătură asigurat tuturor cetățenilor României fără nici

o discriminare.

Condițiile statului de drept democratic, în România, toți cetățenii au drepturi și

șanse egale la învățătură fără nici o discriminare de natură socială sau materială , de sex, rasă, etnie, religie, politică, etc., garantându-se dezvoltarea și afirmarea personalității, dobândirea unei culturi și calificări profesionale, a unei educații diferențiate în conformitate cu rezultatele în pregătire și aptitudinile fiecăruia.

Cea mai mare parte a învățământului de toate gradele, profilele și formele din România este organizată de către stat. Statul prin Ministerul Educației și Cercetării asigură funcționarea instituțiilor școlare de toate gradele, profilele și formele, sub toate laturile lor organizatorice, de conținut, didactice și de evaluare.

Potrivit prevederilor Constituției și a legii învățământului, în Romania, învățământul de toate gradele se desfășoară in limba română, ca limbă oficială de stat, obligatorie pentru toți cetătenii români, indiferent de naționalitate, în consens cu aceste prevederi, planurile de învățământ cuprind un număr necesar de ore care să asigure însușirea temeinică a limbii române

Avand la bază standarde internaționale privind drepturile persoanelor ce aparțin minorităților naționale, în România, potrivit legii, se asigură studiile și instruirea și în limbile minorităților naționale.

b) Învățământul bazat pe libertatea conștiinței

În strânsă corelație cu prevederile „Declarației universale a drepturilor omului”,

Constituției României și Legii învățământului, în învățămantul românesc se aplică principiul libertății conștiinței, a gândirii și opiniilor, ca și dreptul la credință și la o anumită religie, care nu pot fi ingrădite sub nici o formă.

Acest principiu presupune manifestarea spiritului de toleranță, de întelegere și respect reciproc, în așa fel încât nimeni să nu poatâ fi constrâns la o credința religioasă contrară convingerilor sale, putând conviețui pașnic și constructiv cetățeni religioși, atei și agnostici.

În acest context se asigură pregatirea tinerilor în pas cu cele mai noi cuceriri ale științei, tehnicii și culturii, dar și educația religioasă prin predarea în învățământul preuniversitar a religiei –ca obiect de învățământ corespunzator opțiunii elevului față de o anumită religie potrivit legii

c) Învățământ general și obligatoriu

Pentru a realiza o cultură generală elevată și temeinică, o orientare școlară corespunzătoare, șanse egale tinerilor pentru intrarea în învățământul liceal și profesional, cât și pentru integrarea în activitatea social-utilă , legea asigură un învățământ general și obligatoriu de 10 ani, care cuprinde școala primară de 4 clase și gimnaziul de 4 clase și 2 clase de liceu.

Până la varsta de 16 ani, copiii sunt obligați să urmeze învățământul general. Potrivit legii,părinții și tutorii legali sunt obligați să asigure frecventarea de către copii a învățământului de 10 clase.

Învățământul de stat este gratuit, fără taxe școlare, cheltuielile de școlarizare fiind suportate de la buget. În învățământul particular se percep taxe școlare, avându-se în vedere că acest învățământ se organizează și funcționează din resurse financiare proprii.

d) Învățământul unitar

Caracterul unitar al învățământului este dat în principal de un mod unitar de organizare și funcționare, de un conținut unitar al învățământului, oglindit în programe și planuri de învățământ unitare.

Toate instituțiile de învățământ de același grad, profil și formă sunt organizate dupa o concepție educațională unitară pentru a asigură șanse egale de pregătire și competență , acest principiu fiind valabil și pentru învățământul particular,deoarece are ca finalitate acordarea acelorași diplome de studii,ca și în învățământul de stat.

e) Învățământul accesibil, deschis pentru toate gradele de învățământ

Oricare tânăr care obține rezultate corespunzătoare la învățătură și promovează un grad de învățământ i se oferă posibilitatea de a trece într-un grad de învățământ superior celui absolvit, de la învățământul primar până la cel superior, deci și la doctorat.

Asigurarea de șanse egale pentru a trece dintr-un grad în altul de învățământ necesită înlăturarea discrepanțelor dintre diferitele grade de învățământ pentru ca trecerea să se facă fară scopuri și eșecuri.

În condițiile învățământului accesibil din România, tinerii supradotați care înaintează în școlaritate prin ritm propriu la învățătură pot promova doi ani de studiu într-un an școlar

f) Învățământul apolitic

Sistemul de învățământ ține seama de politica educațională a statului nostru democratic,în învățământ însă nu se confruntă ideologiile și partidele politice,fiind excluse structuri și organizațiile de partid și dominația acestora ,,Politica în învățământ constituie o piedică pentru demersul intelectului”(Fr. Mayor,fost Director General UNESCO).

g) Autonomia universitară

Învățământul superior dispune de autonomie universitarâ. Aceasta înseamnă dreptul

comunității universitare de a se conduce, de a-și exercita drepturile academice fără ingerințe ideologice, politice sau religioase, de a-și asuma competențe și obligații legale.

Drepturile autonomiei universitare sunt stabilite în Carta universitară, elaborată de fiecare instituție de învățământ superior, conform legii.

Autonomia universitară asigură democratizarea reală a învățământului superior, descentralizarea conducerii și realizarea autoconducerii competente și eficiente a unităților de învățământ superior.

h) educație permanentă

Derivă din necesitatea continuării instruirii și autoinstruirii și după absolvirea școlii și a facultății, în timpul vieții active,a vieții în general.

Aceasta înseamnă a ține pasul cu noul, cu cuceririle și realizările din domeniile cultural științific, tehnic, economic, medical, pedagogico-metodic, etic, juridic și socio-uman. Sistemul de învățământ din România asigură perfecționarea pregătirii profesionale, știintifice și culturale, etice, a tuturor cetățenilor țării, precum și policalificarea și reconversia lor profesională, după caz.

1.4.Structura sistemului de învățământ din România

Îmbină în mod creator tradițiile și realizările școlii românești cu realizările în acest domeniu pe plan european și mondial; obiectivează organizarea învățământului din România pe nivele (grade) profile și forme de instituții școlare într-un ansamblu coerent și unitar.

Învățământul preșcolar de 3(4) ani

Dezvoltarea necesară, corespunzătoare particularităților de varstă, cât și pregătirea lor pentru intrarea în scoala primară,cuprinzând în acest scop copii de 6-7 ani și care va contribui la formarea și dezvoltarea lor fizică, intelectuală, afectivă și socială, îndeosebi prin joc didactic, dar și activități cu întreaga grupă în proporție de 1/5 din orar, care prefigurează pregătirea pentru ciclul primar.

Activitatea se desfăsoară în grădinițe sub îndrumarea educatoarei, absolventă a unei școli normale (liceu sau colegiu pedagogic).

Învățământul primar de 4 ani, clasele I-IV, pentru copii intre 7-11 ani

Se organizează ca învățământ de zi. La înscrierea în clasa I se va face o testare a copiilor pentru depistarea celor handicapați și cuprinderea lor în învățământul special.

În școala primară pot însă intra copii de varsta 6-7 ani, cu respectarea însă a unor cerințe și criterii psihofizic-logice și pedagogice privind dezvoltarea corespunzatoare a personalității. Învățământul primar are ca obiective însușirea de către elevi a cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor intelectuale de bază privind cititul, scrisul, socotitul (calculul aritmetic), exprimarea într-o limbă de circulație internațională, precum si formarea de comportare civilizată, de orientare și acțiune în spațiul natural geografic și socio-uman, înconjurător. Factorul educativ principal este învățătorul, absolvent al unei școli normale (liceu pedagogic sau colegiu) .

Pot fi educatoare și învățători și absolvenți ai învățământului superior, aceștia

purtând denumirea de institutori care sunt salarizați în conformitate cu studiile superioare.

c) Învățământul gimnazial de 4 ani, clasele V-VIII, pentru copii de 14-15 ani

Face parte din învățământul general obligatoriu de 10 ani, îndeplinește următoarele obiective: însușirea elementelor fundamentale de știință și cultură generală,cel puțin a unei limbi străine de circulație internațională, formarea capacităților generale și de educație tehnologică , formarea priceperilor și deprinderilor necesare unei activități practice generale cerute de nevoile orientării și acțiunii corespunzătoare în mediul socio-uman înconjurător. Cadrele didactice sunt absolvenți ai colegiilor universitare de 3 ani,dar și ai universităților, având titlul de profesori.

d) Învățământul liceal

Sunt admiși absolvenți ai gimnaziului care au promovat testele naționale de selecție. Liceele funcționează cu mai multe profiluri – teoretic – real și umanist, informatic, tehnic, economic, administrativ, de servicii, agricol, silvic, agromontan, pedagogic(școli normale), de artă, sportiv, militar și teologic.

Se realizează următoarele obiective: îmbogățirea și aprofundarea cunoștințelor de

știință și cultură generală, dezvoltarea capacităților intelectuale, îndeosebi a gândirii, conturarea unei dimensiuni practice a cunoștințelor dobândite, înțelegerea elementelor și metodelor cercetării, însușirea cel puțin a unei limbi străine de circulație internațională, formarea unei comportări civice și morale demne și pregătirea pentru continuarea studiilor.

În liceele de specialitate se asigură și dobândirea unei profesii, susținându-se și o lucrare practică, iar cei care o promovează obțin un atestat de calificare.

La absolvirea liceului se dă bacalaureatul, iar cei care-l promovează obțin diploma de bacalaureat.

e) Învățământul profesional de 1-3 ani

În învățământul profesional intră în limita numărului de locuri stabilit, absolvenți ai gimnaziului. Se desfășoară pe două module:

– școlile de arte și meserii clasele IX-X, care se finalizează cu un Examen de Certificare a Competențelor profesionale de nivel I;

– anul de completare cls. a XI-a, care se finalizează cu un Examen de Certificare a

Compețentelor de nivel II. Absolvenții au dreptul să continue studiile liceale. Cadrele

didactice sunt absolvenți ai învățământului superior de diverse profile, în calitate de profesori.

f) învățământul postliceal de 1-3 ani

Cuprinde școlile postliceale și scolile de maiștrii. Se finalizează cu examene de absolvire,conferindu-se absolventului certificat de competențe profesionale.Pregătesc tehnicieni pentru diverse ramuri economico-sociale,industrie, agricultură, învățământ, sănătate. În școlile de maiștrii pot intra prin examen sau concurs,după caz absolvenți de liceu cu stagiu de producție și recomandări ale unităților economice, industriale, de construcții.

g) Învățământ superior (universitar)

Are menirea să pregatească specialiști cu calificare superioară pentru domeniile cunoașterii și socio-umane, cultură, învățământ arte, economic(industrie, agricultură, comerț, finanțe, bănci), ordine publică, apărare națională (sport, justiție, politică, culte, management).

Activitatea se realizează în următoarele genuri de instituții : Universități, Institute, Academii de studii.

Învățământul universitar de stat este gratuit pentru cifra de scolarizare aprobată de Guvern și cu taxă conform legii.

Se percep unele taxe cum sunt cele pentru depășirea duratei de școlarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de evaluare a activităților neincluse în planul de învățământ, corespunzator criteriilor stabilite de Senatele universitare.

Pot participa la admitere absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat. Învățământul universitar se realizează în formă de activitate didactică de zi, seral,

cu frecvență redusa și la distanță.

Învățământul superior se organizează în trei cicluri, conform Legii nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat.

Conform articolului 4, ciclul I cuprinde studii universitare de licență, corespunzător unui număr cuprins între minimum 180 de credite (licență 3 ani ) și maximum 240 de credite (licență 4 ani ), conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile (ECTS).

Conform articolului 8, ciclul II cuprinde studii universitare de masterat care corespund unui numar de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 -120. La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1 pană la 2 ani.

Ciclul III cuprinde studiile universitare de doctorat care au, de regulă, o durată de 3 ani. Învățământul superior de scurtă durată, care s-a desfășurat în colegiile universitare existente la data publicarii Legii nr.288 din 24 iunie 2004, s-a reorganizat în studii universitare de licență, în domeniile existente sau apropiate, iar absolvenților cu diplomă de învățământ superior de scurtă durată li s-a dat posiblitatea de a continua studiile pentru a obține licența în cadrul ciclului I.

Școala călărășană

Populația școlară a scăzut ca număr atât la nivelul unităților de educație timpurie, cât și în școlile primare, gimnaziale și liceale, de la 64.938 în anul școlar 1990/1991, la 42.734 copii și elevi-cursuri de zi –în anul școlar 2015/2016.

Dacă în deceniile 1991-2000 și 2001-2010 pierderea de populație preșcolară și școlară a fost oarecum echilibrată, cifrându-se la puțin peste 8000 de persoane, situația de după 2011 este și mai alarmantă, în sensul că numai în 5 ani, populația care frecventează unitățile de învățământ preșcolar și școlar din județ a scăzut cu peste 6000 de persoane. Numărul de unități de învățmânt preșcolar s-a menținut aproape constant, situație similară și pentru copii, cu precizarea că după anul 2012, odată cu crearea clasei pregătitoare, a scăzut semnificativ și numărul copiilor din gradinițe.

Nici la acest segment de vârstă estimările nu sunt încurajatoare, așteptându-se o scădere dramatică în viitorii ani a copiilor de vârstă prescolară, în mod deosebit în mediul rural. În ceea ce privește numărul unităților de nivel liceal, n-a crescut semnificativ în anul 2010-2011, întrucât numărul real al liceelor (unități de învățământ cu 4-5 ani de studiu) era de 14, restul de 6 fiind unități școlare din mediul rural unde mai funcționau în lichidare, clasele de SAM (aIX-a si a-X-a).

De altfel și din cele 17 unități de nivel liceal inventariate pentru anul școlar 2015/2016, doar 15 unități au și ciclul superior al liceului, restul de două funcționând doar cu clase de a IX-a si aX-a. Învățământul profesional puternic reprezentat pană în anul 2008-2009, revine timid în anul școlar 2015-2016, în județ funcționând 30 de clase afiliate liceelor tehnologice. Dar cea mai dramatică situație se înregistrează la nivelul unităților de învățământ primar și gimnazial din mediul rural, acolo unde, cu mici excepții, școlile gimnaziale funcționează doar în localitățile reședință de comună.

Și în această situație sunt unități școlare care funcționează la limită cu efectivele legale de elevi pe clase, ceea ce va duce, în viitorii ani la constituirea unor școli gimnaziale pe grupuri de comune apropiate. Cele mai semnificative schimbări a suferit după 1990 învățământul liceal, sufocat în ultimii 10 ani ai dictaturii comuniste de liceele de specialitate, cu profil industrial sau agricol, disciplinele tehnice depășind în planurile cadru, științele exacte și pe cele socio-umane.

În consecință, perioada care a urmat a fost mascată de o revenire treptată la normalitate, astăzi, raportul între liceele teoretice și cele tehnologice fiind echilibrat atât în ceea ce priveste numărul de clase cât și al elevilor care frecventează cele două filiere.

Astfel, la filiera teoretică, în anul scolar 2015/2016 sunt înscriși un număr de 2945 elevi, în timp ce clasele din cadrul filierei tehnologice sunt frecventate la cursurile de zi de 4203 elevi.

1.5.1.Școala Gimnaziala „Grigore Moisil” Ulmeni

Conform documentelor de arhivă, prima școală din Ulmeni a început să funcționeze cu o singură sală de clasă condusă de un preot, cu 12 copii, cu durata de 3 ani, din 1838 până în 1864. Școala funcționa sub același acoperământ cu Primaria.

În 1865 a fost numit ca învățător Dumitrescu Dimitrie, care a predat în această școală până în 1904. În iunie 1895, medicul plășii Oltenița controlând școala, scria în procesul verbal că „localul este impropriu și propune a se clădi un nou local………>>

În urma măsurilor luate, în 1896-1898, s-a construit un local nou cu 3 săli de clasă, cu elevi din clasele primare având doi învățători. In 1928 s-a hotărât a se construi o sală mare de festivități care ulterior a fost împărțită în trei și folosită ca săli de clasă.

De-a lungul timpului, școala a purtat numeroase denumiri precum: Școala de băieți, școala de fete, Școala mixta, Școala generală de 8 ani, Școala cu clasele I-VIII, iar din 2012 se numește Școala gimnaziala „Grigore Moisil” Ulmeni.

1.5.2 Dotari

În prezent clădirea școlii gimnaziale este modernă și funcțională, beneficiind de șase săli de clasă și cabinete, de un laborator de biologie –chimie, de un centru de documentare și informare. De asemenea, beneficiază de o sală de sport dotată cu aparatele și instalațiile necesare și un teren de sport asfaltat cu sectoare pentru sărituri și alergări.Elevii școlii sunt îndrumați numai de cadre didactice calificate.

Pe raza comunei Ulmeni mai funcționează Școala Gimnaziala nr.2 Ulmeni, Grădinița cu program normal nr.1 Ulmeni, Grădinița cu program normal nr.2 Ulmeni care a fost dată în folosință la 1 septembrie 2015 și Grădinița cu program normal nr.3 Ulmeni, care funcționează în incinta școlii nr.3 Ulmeni.

1.5.3. Viziunea școlii

Instituție de educație, Școala gimnaziala „Grigore Moisil” Ulmeni își propune să contribuie la dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a copiilor din comunitatea noastră, la formarea personalității lor pentru a deveni cetățeni care respectă valorile societății dovedind autonomie și creativitate.

1.5.4. Misiunea școlii

Școala gimnazială „Grigore Moisil” Ulmeni a luat ființă pentru a răspunde nevoilor de instruire și educare ale copiilor din comuna Ulmeni.

Respectând tradițiile locale și naționale și cuceririle științelor moderne, cadrele didactice depun mari eforturi pentru educarea tinerei generații în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, al demnitații și al toleranței, al schimbului liber de opinii.

Formarea personalității umane este finalitatea pe care o realizăm prin însușirea cunoștințelor științifice, a valorilor culturii naționale și universale. La fel de importantă este cultivarea sensibilității față de valorile moral –civice, față de respectul pentru natură și mediul înconjurător.

Școala își propune, bazându-se pe sprijinul comunității, să contribuie la dezvoltarea personalității copiilor, la profesionalizarea lor și la integrarea socială.

1.5.5. Ținte strategice

T1- Asigurarea calității actului educațional;

T2- Formarea continuă a cadrelor didactice în perspectiva unui învățământul centrat pe competențe ;

T3- Realizarea de programe educaționale specifice nevoii de formare a elevilor; T4- Crearea unui climat de siguranță fizică și libertate de gândire și exprimare;

T5- Dezvoltarea de proiecte, parteneriate educaționale (locale, judetene,

interjudetene, naționale, europene);

T6 – Redimensionarea relației școală –familie-comunitate

1.6. Importanța biologiei în viața elevului

Biologia se adresează deopotrivă intelectului și afectului, sensibilizând auditoriul indiferent de vârsta celui care o studiază.

Știința viului, biologia surprinde în mii de ipostaze, gingășia și forța, nemișcarea și viteza amețitoare, culorile curcubeului și imitația cromatică, viața cât o secundă sau un secol, certitudinea eredității și miracolul variabilității, impunând fiecăruia și tuturora, uimire, admirație, delectare.

Biologia este știința ce studiază viața dar și mediul de viață al organismelor vii. Studierea biologiei are ca scop final în educația elevului, formarea unor atitudini și deprinderi referitoare la impactul biologiei asupra naturii și a societății, dezvoltarea capacităților de explorare /investigare, în scopul rezolvării de probleme specifice biologiei, dezvoltării capacităților de comunicare,iar atunci când este necesar să utilizeze corect limbajul specific biologiei.

Studiul biologiei contribuie și la dezvoltarea armonioasă a capacităților fizice și intelectuale ale omului. Biologia școlară de astăzi contribuie la realizarea educației morale de formare a unor generații cu o conduită etică superioară.

Disciplinele biologice ca: botanica, zoologia, ecologia, care militează pentru ocrotirea naturii și protecția mediului ambiant, participă activ la educare civică a tinerilor, iar cele ca: anatomia și fiziologia omului, igiena, genetica, au o contribuție deosebit de importantă în educarea pentru sănătate.

Tinerii înțeleg în timp că între dezvoltarea economică, civilizația tehnologică și mediul înconjurător există o corelație ce trebuie să rămână armonioasă.

Educația tinerei generații, educație realizată și prin intermediul orelor de biologie și a profesorului de biologie este un proces dificil și îndelungat, însă cu perseverență și multă răbdare, profesorul reușește să adune firicel de nisip langă firicel de nisip, să netezească o plajă a sufletului și a minți.

Este adevarat că ea este mereu spălată de valuri și zburătăcită de vânt, dar întotdeauna ceva din ceea ce a fost zidit nu are moarte, chiar dacă pentru restul efortul trebuie refăcut.

1.6.1.Educația ecologică

Are ca obiectiv general dezvoltarea gradului de conștiință și a simțului responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale.

Protecția naturii devine tot mai mult una dintre cele mai importante preocupari ale societății contemporane și prezintă trei aspecte importante: păstrarea zonelor nepoluate, prevenirea deteriorării mediului și acțiunii de reconstrucție ecologică.

Interesul și dragostea pentru natură la majoritatea copiilor sunt instinctive, iar comportamentele și convingerile formate copiilor la o varstă fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viața.

Scopul principal al educației este acela de a oferi fiecărui individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală responsabilă față de mediul în care trăiește.

1.7. Aplicarea principiilor didactice și biologice în proiectarea predării și învățării Biologiei

Principiile didactice reprezintă un sistem de norme care fundamentează procesul instructiv–educativ și orientează proiectarea, organizarea și desfășurarea procesului de predare–învățare. Didactica actuală formulează principiile și le clasifică astfel:

Principii cu caracter general: principiul legării teoriei cu practica; principiul luării în considerare a particularităților de vârstă și individuale ale elevilor.

Principii care se impun asupra conținutului : principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor; principiul sistematizării și continuității cunoștințelor.

3. Principii care acționează asupra metodologiei și a formelor de organizare a activităților: principiul participării active și conștiente a elevilor la activitatea de învățare; principiul unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract (al intuiției); principiul temeiniciei și durabilității performanțelor de învățare; Principiile au un caracter legic, obiectiv, sistemic, algoritmic și dinamic.

1.7.1.Principiul legării teoriei de practică (a componentei

ideatice a învățării cu cea acțională, aplicativă a învățării)

În predarea biologiei a cărui obiect de activitate este „descifrarea naturii”,

orientează programele, respectiv obiectivele/competențle, resursele materiale, metodele, evaluarea activităților didactice.

Orice activitate (lecție, sedință de cerc, oră optională ) trebuie să includă un moment aplicativ ce dezvoltă priceperile și deprinderile specifice științelor biologice. Ceea ce se învață prin aplicații concrete se însușește mult mai temeinic și cu o motivație puternică.

Se pare că prea des suntem acuzați că în biologie domină teoreticul față de practic, de prea multe ori știm denumirea științifică a unei plante sau a unui animal dar nu-l recunoaștem în natură. În învățământul biologic românesc trebuie să crească ponderea aplicativului pornind de la proiectare, punând accentul pe obiectivele–competențele formative.

In felul acesta se trece de la a învăța pentru a ști la a învăța pentru a fi și a deveni.

Realizarea raportului optim între teorie și practică conduce la:

demonstrarea corectitudinii și veridicității teoriilor;

clarificarea cunoștințelor însușite anterior;

-verificarea gradului de întelegere a elevilor;

formarea priceperilor și deprinderilor de utilizare a ustensilelor și aparaturii de laborator;

facilitarea retenției și transferului de cunoștințe; formarea și consolidarea convingerilor și atitudinilor privind valoarea științei;

asigurarea condițiilor integrării sociale și profesionale.

1.7.2. Principiul individualizării și diferențierii învățării

Apare ca o necesitate a adaptării conținuturilor cât și a strategiilor instructiv-educative la particularitățile de vârstă a elevilor, asigurând o mai bună valorificare a calităților individuale sau de grup.

Posibilitățiile elevului exprimă raportul dintre două componente ale personalității:

– Statică, care se referă la ceea ce este acesta la un moment dat, la ceea ce știe și simte ca rezultat al achizițiilor anterioare;

– Dinamică, care se referă la ceea ce poate și vrea pentru viitor. Fiecare lecție va cuprinde o succesiune de activități individuale sau de grup, în funcție de nivelul elevilor, de înclinații, aptitudini, interese, motivații.

Acest principiu presupune cunoașterea și evaluarea corectă a fiecărui elev cât și integrarea într-un sistem în care alternează activitățile independente cu cele de grup sau colectiv. Problema dificilă este selectarea conținuturilor pentru crearea unui sistem deschis care să permită progresul fiecăruia.

Elevii selectați pentru cercuri sau olimpiade școlare cu nivel de performanță ridicat, pot constitui o modalitate de ridicare a ștachetei învățământului, oferindu-le o șansă de manifestare în concordanță cu înzestrarea și pregătirea lor.

1.7.3. Principiul accesibiliății

Condiționează transmiterea și însușirea informației corelată cu posibilitățile de înțelegere a elevilor.

Acest principiu este o consecință a celui anterior. Profesorul este vectorul cel mai

important al expunerii unui material astfel încât acesta să fie înțeles, interpretat, acceptat. Proiectarea trebuie să țină cont de resursele umane avute la dispoziție: nivelul claselor și al elevilor.

Fixarea obiectivelor și performanțelor este condiționată de justa corelare între mijloace, metode, forme de organizare și nivelul de înțelegere al elevilor.

Desigur acest principiu trebuie corelat și cu celelalte principii deja enunțate pornind de la:

simplu-complex sau de la ușor la greu;

cunoscut-necunoscut ;

apropiat-depărtat;

particular-general ;

concret-abstract.

Profesorul asigură accesibilitatea dar și progresul. Solicitarea elevilor trebuie să fie realistă, să se înscrie în limitele posibilului și necesarului.

1.7.4. Principiul sistematizării și continuității în

predare-învățare

Se regăsește în produsele curriculare: programă, planificările calendaristice, proiectele pedagogice,asigurând o ordonare logică a unităților de învățare, constituind un sistem informațional care respectă adevărurile științelor biologice.

Aceasta exclude fragmentarea, izolarea, incoerența și dezordinea secvențelor informaționale. Informațiile nestructurate se uită ușor.

Alegerea unui manual alternativ trebuie să țină cont de acest principiu ca și întregul sistem de evaluare a cunoștințelor.

Predarea sistematică poate fi asigurată prin însăși logica disciplinei. Se știe că ordonarea unei discipline poate fi :

lineară – presupune o predare fără revenirea și îmbogățirea fondului primar de cunoștințe;

-concentrică- vizează revenirea la nucleul inițial și amplificarea acestuia cu noi date ce pot fi asimilate la vârste diferite ;

-genetică (istorică) – evocarea proceselor și fenomenelor se realizează prin raportarea la devenirea lor în timp (cf. Cucos ).

Poate nici o altă disciplină nu reflectă atât de exact ce înseamnă sistematizarea, cum o reușește Biologia: studiul grupelor de viețuitoare se realizează riguros sub forma arborelui filogenetic.

Continuitatea este expresia legăturilor ce se stabilesc între conținuturile asimilate în momente distincte.

În predarea științelor biologice, continuitatea este reflectată prin faptul că noțiunile noi se sprijină pe cele anterioare, cum ar fi de exemplu studiul țesuturilor în care se pornește de la noțiunile despre celulă.

1.7.5. Principiul intuiției (al unității dintre senzorial și

rațional, dintre concret și abstract)

Se realizează prin îmbinarea materialului didactic intuitiv–natural cu cel de substituție (mulaje, machete, folii, diapozitive, filme etc.), a imaginii cu cuvântul, evitându-se „verbalismul imaginii”.

Acest principiu se aplică în special la nivelul învățământului primar și gimnazial, fapt care justifică interesul elevilor pentru tot ce înseamnă ore de biologie. Și poate că abandonarea acestui principiu la nivel liceal face ca Biologia să nu se bucure de aceeași atenție din partea elevilor.

Respectarea acestui principiu necesită folosirea metodelor demonstrației, modelării, experimentului, observației, simulării etc.

Condițile care trebuie respectate pentru aplicarea acestui principiu sunt:

organizarea intuiției să se realizeze stimulativ, la nivelul motivației intrinseci;

folosirea materialului intuitiv să determine implicarea rațională , pentru a contribui la dezvoltarea gândirii;

procesul de intuire să fie dirijat, pentru a contribui la dezvoltarea spiritului de observație ;

intuirea să se realizeze prin intermediul a cât mai multor simțuri, pentru a asigura o cunoaștere profundă și întelegerea fenomenelor, cu cât mai mulți receptori sunt activați cu atât informația are șansa să se fixeze mai eficient;

intuiția să se exercite și în plan intern, pentru a contribui la formarea capacităților de autocunoaștere și autoevaluare.

1.7.6. Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor

Elevii nu trebuie să fie doar beneficiarii unor răspunsuri „de-a gata „ , elevii trebuie conștientizați de semnificația conexiunilor esențiale prin depunerea unui efort mental și acțional bazat pe motivația și satisfacția învățării.

Pentru a evita învățarea mecanică și folosirea exagerată a itemilor ce vizează memoria, profesorul trebuie să determine manifestarea gândirii creative. Înclinația către activitate este naturală la copil, drept pentru care dascălul va încerca să valorifice atent această preocupare.

1.7.7. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor,

priceperilor,deprinderilor(a durabilități performanțelor)

Învățarea temeinică presupune: persistență în timp, fidelitate, profunzime și utilitate (funcționalitate).

Acest principiu se bazează pe relația întelegere–învățare–memorare–stocare–reactualizare–aplicare.

Orice achiziție se va face presupunând că este valoroasă și benefică individului. Este indicat să se memoreze numai ceea ce s-a înțeles. Se recomandă repetarea în aceeași ordine a predării dar și în succesiune inversă însușirii inițiale, recapitularea prilejuind o resemnificare a cunoștințelor. Însăși evaluarea îl predispune pe elev la o însușire temeinică ca remediu al uitării. Aplicarea cunoștințelor în practică este cea mai sigură formă prin care asigurăm temeinicia celor învățate.

De aceea se vor folosi consecvent lucrările practice și experimentale, aplicațiile în teren pentru recunoașterea și identificarea speciilor de plante si animale, a asociațiilor vegetale, ecosistemelor în ansamblul lor, etc.

In predarea Biologiei se impune și respectarea principiilor general biologice:

principiul unitătii dintre organism si mediu ;

principiul integralității materiei vii, care funcționează ca un tot unitar;

principiul corelației dintre structură și funcție;

principiul care atestă posibilitatea transformării dirijate a eredității organismelor ;

principiul dezvoltării materiei vii de la simplu la complex și de la inferior la superior;

principiul autoreglării proceselor biologice.

1.8. Paradigma învățământului centrat pe elev

Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituției școlare noi exigențe de pregătire a tinerei generații.

Asumându-și responsabilitățile de formare a cetățenilor, școala, se vede nevoită să se adapteze mereu, prin proiecte curriculare novatoare, rapidelor schimbări economice și sociale care influențează hotărâtor concepția privind rolul sistemului de învățământ.

Până nu demult se considera că obiectul prioritar al învățământului ar consta în instruirea sau transmiterea de cunoștințe de la profesor spre elevi.

Într-o asemenea optică învățarea se rezuma la înregistrarea,păstrarea și reproducerea unor cunoștințe pe care profesorul le considera necesare pentru cultura lor generală. Gândirea și acțiunea elevilor erau direcționate și dirijate în mod riguros din exterior.

Activitatea instructiv-educativă era una de tip „predică-interogatoriu „. Nu se încuraja cercetarea și descoperirea, ci veșnicul exercițiu reproductiv.

Experiența de viață a elevilor și cotidianul concret erau ignorate.

Filozofia învățământului românesc din ultimele decenii se concretiza îndeosebi prin: autocentrare, autosuficiență, intelectualism, autoritarism, hiperierarhizare, hipercentralizare, depersonalizare, conservatorism si inegalitate de șanse.

În învățământul tradițional, temele erau mai importante decât dezvoltarea persoanei, programa mai importantă decât elevii, cunoștințele abstracte mai importante decât cele aplicative, abilitățile teoretico-discursive mai importante decât cele comportamentale, informarea mai importantă decât formarea.

Informționalul, transmiterea și acumularea de cunoștinte reprezentau centrul instruirii.

În atenția unei asemenea abordări unilaterale, învățământul modern și-a îndreptat atenția spre învățarea elevilor, priviți ca subiecți activi ai propriei lor formări.

Punctul de vedere adoptat astăzi proclamă „primatul învățării elevilor în raport cu predarea profesorului”. Schimbarea priorităților în domeniul obiectivelor a impus și o deplasare a rolului central atribuit de obicei profesorului spre elev, considerându-se că „învățământul este mult mai eficient dacă este centrat pe elev și pe activitatea sa”. Are loc o transformare radicală a modelului instructiv–educativ, centrat acum pe rezultate.

Modelul centrat pe profesor vede în transferul de informații scopul principal al învățământului; cel centrat pe învățătură activă a elevului pune accentul pe achiziția de competențe, pe asimilarea și utilizarea de cunoștințe, cât și pe dorința de a continua să învețe pe toată durata vieții.

Obiectivele urmărite de către profesor în școala tradițională se limitau la transmiterea unui volum cât mai mare de cunoștințe elaborate și a unor procedee determinate de operare, solicitându-le elevilor o activitate mintală de memorare, reproducere și imitare.

Se acorda o importanță excesivă predării rigide care nu permitea elevilor să intervină, să aibă inițiative sau să adere la alte opinii. Învățământul modern pune accent pe latura formativă a învățării, preocupându-se de identificarea unor modalități eficiente de organizare și îndrumare a activității elevilor.

În locul unui învățământ verbalist și pasiv, bazat pe transmiterea și receptarea unor cunoștințe elaborate se promovează ideea de efort personal, adică de a-l pune pe elev în contact direct cu sursa de informare, îndemnându-l la căutări, explorări, cercetări care să-l conducă la redescoperirea adevărului pe cât posibil prin forțe proprii. Învățarea devine astfel o experiență esențialmente personală.

Învățământul modern aduce în centrul atenției elevul, cu particularitățile, trebuințele și interesele sale.

O asemenea abordare aduce schimbări de fond în predarea disciplinelor școlare.

Profesorul devine organizatorul unor experiențe de învățare relevante, creând un mediu educațional care încurajază motivația intrinsecă, angajarea elevilor și interacțiunea pozitivă.

A preda nu înseamnă să procedezi în așa fel încât anumite conținuturi să se întipărească în memoria unui elev pasiv, dar receptiv, ci mai ales, să-l înveți pe acesta să participe activ la procesul didactic.

Profesorul stimulează, organizează, îndrumă experiențele de învățare ale elevilor, încurajați să aibă inițiative și curaj de a acționa.

Se realizează trecerea de la învățarea perceptivă, relativ pasivă, la învățarea activă, al cărui randament este considerabil mai mare. Astăzi învățarea tinde, din ce în ce mai mult, să devină anticipativă.

Caută soluții supraviețuirii pe termen lung în vremuri de discontinuitate, de

schimbări rapide si esențiale. În acest context, sensul învățării trece de la „ce învățăm? „ la „cum învățăm?” , la asigurarea acelor instrumente și mecanisme care să-l ajute pe elev „să învețe cum să învețe „ învățarea novatoare trebuie să fie participativă la toate nivelurile. Școala modernă nu mai este posibilă fără implicarea și participarea activă a elevului care trebuie să devină un partener motivat și avizat al procesului de învățare.

Democratizarea relației cu elevul este nu doar un act de deontologie profesională, ci o dimensiune necesară a unui real proces de reformă.

În fața tuturor provocărilor societății moderne, învățământul, și prin el, tehnicile și strategiile de învățare trebuie să depășască tendința de enciclopedism, de cunoaștere exhautistă sau de simplă reproducere a unor informații îndelung memorate.

Învățării de tip enciclopedic trebuie să-i contrapunem o cultură a acțiunii contextualizate, memorării excesive să-i raspundem cu tehnici de argumentare, gândirii reproductive și informației, „de-a gata„ să le opunem gândirea critică, pozitivă și constructivă.

De la paradigma piagetiană a „îndopării cu cunoștințe„ tranzităm spre un învățământ centrat pe participare și pe dezvoltarea funcțiilor cognitive cu scopul ameliorării rezultatelor.

Este vorba de un continum ce merge de la învățământul tradițional axat pe paradigma transmiterii, la un învățământ care se ambiționează să favorizeze dezvoltarea gândirii, a facultăților de dobândire și folosire a cunoștințelor, de creație în cunoaștere la toate vârstele, unul focalizat pe dezvoltarea capacităților de a face față situațiilor noi de învățare sau de viață.

1.8.1. Învțarea și creativitatea în sistemul instructiv – educativ

Prin însăși trăsătura ei definitorie, originalitatea, creativitatea pare a fi incompatibilă cu ideea de educație deliberată.

Multă vreme creativitatea a fost privită ca un privilegiu dobândit ereditar de o minoritate, urmarea fiind faptul că școala nu a acordat atenție specială acestui subiect. Astăzi s-a stabilit că activitatea creatoare reprezintă într-o măsură apreciabilă abilități învățate, drept urmare, cultivarea gândirii novatoare a devenit o sarcină importantă a școlii contemporane.

Un lucru este sigur, capacitatea creatoare nu se realizează în nici un caz de la sine, doar stimulând gândirea logică, nici o trăsătură a personalității umane nu este exclusiv ereditară și nici una exclusiv ambientală.

Activitățile educative care merg în direcția creativității vizează în primul rând gândirea prin factorul ei general –inteligența.

Ea poate devenii mai eficientă dacă este ajutată să-și însușască tehnicile de gândire, instrumentele intelectuale flexibile și operaționale specifice gândirii divergente.

Chiar și memoria înțeleasă ca depozitarul cunoștințelor, emoțiilor, este doar la prima vedere antagonică creativității.

Implicată în acțiuni creative, ea poate să confere fluxuri de cunoștințe ca materie primă, dar și stocuri de priceperi și aptitudini. Nu în ultimul rând, imaginația, componenta cea mai importantă a creativității, beneficiază poate cel mai mult de pe urma acțiunilor de acest tip.

Devenind un obiectiv prioritar al învățământului, educarea și dezvoltarea creativității la copiii de toate vârstele presupune o restructurare a procesului de învățământ la toate nivelurile sale.

Acest deziderat poate fi urmărit prin încurajarea inițiativelor proprii, a manifestărilor spontane, prin formarea unor atitudini pozitive față de tot ce este nou, prin formarea și dezvoltarea aptitudinilor creative.În funcție de specificul diferitelor discipline de studiu, acest obiectiv cu caracter general poate fi nuanțat și particularizat.

Fiecare materie de învățământ și fiecare domeniu de activitate oferă condiții generale, dar mai ales, condiții specifice de aplicare a principiilor ce vizează dezvoltarea gândirii creatoare.

Conținutul acestor discipline trebuie să prevadă activități educaționale și sarcini pe care elevii trebuie să le rezolve pentru a-și forma în cadrul lor deprinderi în direcția amintită.

Odată ce s-a stabilit ideea transferului creativității de la nivelul unui domeniu specific la nivelul potențialului creativ general sub formă de abilități cognitive, atitudinale și trăsături de caracter, înseamnă că în urmărirea acestui obiectiv pot fi implicați toți educatorii inițiați ei înșiși și formați în această direcție.

Pentru majoritatea disciplinelor, calea principală o constituie metodele de lucru activ–participative cu tinerii: brainstorming-ul, experimentul, studiul de caz, jocul didactic, învațarea prin descoperire. Toate se bazează pe interacțiunea colectivă între cei ce învață, pe discuții, schimburi spontane de idei, impresii, păreri în cadrul clasei și observații independente.

Ceea ce se urmărește în principal prin aceste metode este ca profesorul să propună o problemă pe care tinerii să o rezolve singuri sau în activități pe grupe.

Dacă problema este dificil de rezolvat profesorul poate intervenii cu întrebări ajutătoare apelând la metoda descoperirii dirijate sau a dialogului dirijat. Și metodele tradiționale dacă sunt folosite cu pricepere pot direcționa și stimula potentialul creativ al tinerilor.

Observația, exercitiul, conversația, studiul individual se pot converti prin înoire, astfel încât să corespundă noilor cerințe ale pedagogiei creativității.

Ele pot fi folosite cu succes acolo unde metodele moderne sunt mai greu de aplicat sau chiar în completarea acestora.

Nu trebuie subestimat rolul profesorului în stimularea potentialului creativ. El trebuie să încurajeze curiozitatea, deschiderea și spontaneitatea tinerilor prin crearea unei atmosfere destinse de apropiere, care să înlăture blocajele afective, folosind în același timp metode de lucru adecvate.

Este cunoscut faptul că succesul în predarea unei discipline de învățământ nu este condiționat numai de stapânirea specialității.

Cunoașterea temeinică a conținutului materiei de studiu este o condiție necesară dar nu suficientă, mai ales dacă ținem seama de cerințele pedagogice moderne.

Calitățile personale, experiența didactică și folosirea cu pricepere și inteligența

metodelor de predare pot să asigure aceste cerințe ale învățământului actual.

„O metodă atestată ca fiind bună se transformă în contrariul ei, poate deveni chiar o caricatură în mâinile unui profesor nepriceput”(I.Radu, N.Ionescu, „Experiența didactică și creativitatea” p. 85).

O primă regulă ar fi ca profesorul să fie preocupat să învețe de la predecesorii săi. Aceasta pentru a se evita superficialitatea și lipsa de coeziune în transmiterea cunoștințelor din dorința de a urmări cu orice preț „creativitatea”.

Sarcina profesorului constă apoi în transmiterea conținutului de cunoștințe și standarde elevului într-un mod care să-l facă să fie receptiv la acestea.

Modul de gândire al elevului nu trebuie să fie limitat și înhibat de ceea ce învață . El trebuie să devină capabil să depășască limitele cunoștințelor sale și să poată să le abordeze și înțeleagă la nevoie și întru-un nou mod.

Profesorul trebuie să creeze provocări și ocazii pentru elevul său, în care el să dovedească că poate să folosească ,liber și creativ cele învățate. Profesorul cu o gândire deschisă caută să pună în valoare diferențele de personalitate, să stimuleze și să cultive interesele și talentele fiecărui copil.

El va căuta să-i ajute să se bucure de experientele care permit să se dovedească creativi și să-i învețe să aprecieze aceste experiențe și realizările lor,fie că este vorba de cele personale sau ale celorlalți.

Tinerii răspund cu entuziasm și bucurie la noile forme si metode de învățare.

1.8.2. Cât de bine ne cunoaștem elevii ? Știm ce nevoi au ? Sunt pregătiți pentru impactul cu lumea reală ?

Cunoașterea resurselor umane reprezintă cheia unei activități cu obiectivele propuse îndeplinite „softul” pe care se modelează întregul proces de educație.

Abordarea sistemică și complexă a unei ore de curs se manifestă prin : obiective, curriculum, conținuturi, evaluare, psihologia vârstelor, psihologia fiecărei persoane implicate în procesul de educație, relații sociale, relații profesor-elev, relații elev-elev, strategii și tehnici, familia, tipuri de comunicare și enumerarea ar putea continua.

Prin urmare, cunoașterea elevului este necesară pentru:

-Proiectarea, derularea eficientă a activităților de predare–învățare-evaluare;

-Crearea unui mediu pozitiv de învățare în care „să savureze”experiențele

învățarii;

Adaptarea și modelarea strategiilor și tehnicilor de învățare, conținuturilor,

metodelor de evaluare în funcție de vârsta/disciplina /aptitudini si abilități/interese/ calități personale;

Realizarea conexiunilor transdisciplinare, integrate ;

Asigurarea consilierii și „coaching-ului”pentru rezolvarea situațiilor

problematice și de criză și dezvoltarea responsabilitătii individuale. Dezvoltarea potențialului fiecărui individ și îmbunătățirea evaluării;

Tratarea diferențiată și individualizată a elevilor;

Asigurarea managementului clasei și dezvoltarea echipei;

Împuternicirea elevilor pentru reușita școlară și în viață;

Diversificarea ocaziilor pentru dezvoltarea talentelor și obținerea â

performanțelor;

Câștigarea și trăirea satisfacției profesionale (cadrul didactic)

1.8.3. Formarea elevilor

Care este rolul unui profesor in zilele noastre? Ce așteptări au elevii dar și părinții acestora de la profesori ? Care este opinia dascălilor despre sistemul de învățământ actual? Iată câteva intrebări menite să atragă atenția asupra problemelor cu care societatea se confruntă în ultimii ani. Unde greșim? Cine greșește ?

Tinerii sunt tot mai putin atrași de școală și pe zi ce trece găsesc tot mai puține motivații pentru a învăța.

Ce ar trebui să schimbăm …………..și unde?

Poate dacă în clasă mesele n-ar fi pătrate ci rotunde, dacă profesorul s-ar apropia de elevi, dacă la ora de dirigenție ar fi adusă o persoană cunoscută, un model pentru ei (cum ar fi,ca, la această oră să participe un avocat, un fotbalist etc., care să le dea o motivație, că se poate și altfel, nu chiar în fiecare oră de dirigenție –măcar o dată sau de doua ori pe semestru); dacă s-ar vorbi la ședințe despre problemele elevului, dacă părinții nu s-ar mulțumi doar cu răspunsul „Bine „ la întrebarea „Cum a fost azi la școală? „

Profesorul formează „profesionistul„ de mâine, omul care va fi dat societății care va ști să pună întrebări, va avea o cultură generală, va fi corect, va muncii, va avea principii, așadar, se presupune că rolul profesorului este de a instrui, de a forma.

Idealul ar fi ca profesorul să îl învețe pe elev ceva, să îl invețe cum să facă. De asemenea să îi inoculeze ideea că importanța este valoarea unui om, nu numărul banilor, ci modul în care sunt câstigați, că fetele din cluburi nu sunt modele, ci mamele noastre.

Rolul părintelui este să il educe, cei „7 ani de-acasă „ se fac acasă, nu la școală.

Într-adevăr părinții lucrează mult, sunt obosiți și stresați, dar trebuie să înteleagă că ei au rolul major în educarea copiilor lor, nu profesorii.

Elevii trebuie să își dea seama că într-o zi vor fi doar ei singuri, doar cu ce știu, cu ce au înțeles, și vor trebui să facă față într-o lume nouă, globalizată dar individualizată. Lumea de mâine nu va mai fi a celor ignoranți, ci a celor bine pregătiți, siguri pe ei. Societatea are nevoie de specialiști, de buni meseriași, de oameni bine instruiți pe care să se poată baza.

Un profesor trebuie să pună accent pe educația sufletului mai întâi, și apoi pe cunoștințele învățate mot-a-mot dintr-o carte; a fi profesor este o experiență unică și plăcută, tu îi inveți pe ei cunoștințe care le vor fi utile în viitor, ei te învață pe tine să te întorci la simplitate.

1.8.4. Relația profesor-elev

Predarea este o activitate generală –toată lumea o practică. Părinții iși invață copiii, angajatorul iși învață angajații,antrenorii iși învață jucătorii, soțiile își învață soții(și invers), și, desigur, profesorii își învață elevii.

Adulții petrec o perioada ireversibilă învățându-i pe tineri. O parte din acest timp este ca un premiu, deoarece ajutându-i pe copiii de orice vârstă să învețe aptitudini noi, avem parte de o experiența veselă.

Te face să te simți bine –ca părinte, profesor sau tânăr lider –că ai o contribuție la creșterea unui copil, că ai dat ceva din tine pentru a îmbogății viața unei alte persoane și că i-ai lărgit repertoriul de aptitudini.

Dar așa cum știe toată lumea să-i înveți pe tineri poate fi foarte frustrant și plin de dezamăgiri.

De prea multe ori părinții, profesorii, descoperă că dorința lor entuziasmantă de a-i învăța ceva folositor pe tineri nu este privită și de ei cu la fel de mult entuziasm. Dimpotrivă, uneori profesorii se confruntă cu o încăpățânare maximă, cu lipsa motivației, cu lipsa atenției, cu un dezinteres inexplicabil și de multe ori cu ostilitate.

Atunci când tinerii, parcă fără motiv, refuză să învețe ceea ce adulții le oferă în mod altruist, predatul numai entuziast nu mai este. De fapt, poate fi o experiență chinuitoare care duce la sentimente de neadaptabilitate, la lipsa speranței, la exasperare, și de prea multe ori,la resentimente față de învățăcelul încăpățânat și nerecunoscător.

Ce face diferența dintre o metoda de predare care funcționează, o metodă de predare care te recompensează și una care îți aduce doar neplăceri ? Cu siguranță sunt mai mulți factori care influențează rezultatul efortului depus pentru a învăța pe cineva.

Este esențial să ne concentrăm pe faptul că predarea și învățarea sunt două funcții diferite –două procese separate și distincte

O deosebire importantă este aceea că procesul de predare este susținut de o persoană, în timp ce procesul de învățare se petrece în interiorul unei persoane.

Dacă procesele de predare –învățare funcționează eficient,trebuie să existe o relație unică între cele două părți-un fel de conexiune sau legătură între profesor și elev.

1.9. ”Pași spre Europa ”- Învățământul românesc de la tradițional la modern

Scopul învățământului de azi constă în dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor, a capacității de a gândi, pentru rezolvarea de probleme, a înțelege, a inova, a lua decizii și a comunica eficient.

Pentru a atinge acest țel, școlile și clasele de elevi trebuie să ofere o atmosfera cât mai favorabilă dezvoltării gândirii, să încurajeze discutarea și exprimarea ideilor, convingerilor și a filozofiilor.

Școala devine astfel un centru de stimulare a gândirii și învățării, în care informația constituie catalizatorul gândirii în primul rând și nu punctul final al acestuia.

Trecerea de la tradițional la modern se bazează pe trecerea de la un curriculum tradițional care respectă nevoile sistemului de învățământ specific național, la un curriculum bazat pe competențe care respectă nevoile și dorințele elevului, acesta deținând controlul asupra metodei, continuțului și ritmului.

Ca urmare, procesul de învățământ cunoaște acum o abordare modernă, centrată pe elev și/sau grup. Ambii agenți educaționali (Profesorul și elevul ) vor avea de împlinit noi roluri și își vor asuma noi dimensiuni ale performanței la finele demersului de predare –învățare.

Elevul din actor supus scenariilor didactice, se va transforma în co-autor la conturarea și afirmarea propriei personalități.

Profesorul va selecta și va folosi cu măiestrie și eficiență logistica didactică modernă (metode, tehnici, procedee și mijloace de învățământ) în sensul creșterii gradului de participare/implicare personală a elevului la dezvoltarea structurilor cognitiv-motrice și practico-aplicative.

Aspectele de care trebuie să se țină cont în trecerea la o abordare care se bazează pe învățarea centrată pe elev includ: reluarea formării profesorilor, asigurarea resurselor de învățământ, integrarea și folosirea eficientă a mijloacelor de învățământ în activitatea didactică și creșterea calității acestora, aplicarea flexibilă a standardelor, schimbarea sistemului care prevede perioade obligatorii (inclusiv abordarea „anului suplimentar” pentru elevii identificați ca având nevoi educaționale speciale), recunoașterea opțiunilor, acreditarea parțială și ajustarea elevilor (în special pentru evaluare), fără compromiterea acordării calificării. În context socio-economic, școala este un sistem organizațional care se inserează în dinamica și mutațiile societății românești actuale.

Elevul, viitoarea resursă de muncă pentru o societate cu o economie în curs de globalizare, cu piețe în curs de mondializare, cu o tehnologie a comunicării și informației care evoluează rapid, cu o diversitate a profesiunilor adaptate pieței europene a muncii, este obligat să facă față acestor exigențe prin nivelul instructiv –educativ pe care școala il ajută să și-l formeze.

Vector al construirii unei societăți moderne, profesorul trebuie să-și asume dimensiunea responsabilității –calității actului instructiv-educativ orientat spre creșterea gradului de civilizație și a formării și dezvoltării omului modern adaptat ritmului evoluției mondiale.

CAPITOLUL II

METODE INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE –EVALUARE LA DISCIPLINA DE BIOLOGIE

Motto1: „Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins” (PLUTARH):

Motto 2: „Spune-mi și voi uita, preda-mi și poate îmi voi aminti, implică-mă și voi învăța”(CONFUCIUS)

„Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de vedere, educația va rămâne o artă : arta de a adapta la o situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie”.

Pentru a atinge un nivel optim în proiectarea și realizarea unei activități educaționale se pune accent pe felul cum se desfășoară aceasta și implică probleme organizatorice, procedurale și materiale.

Astfel apare termenul de „tehnologie didactică” care acceptă două puncte de vedere : primul se referă la ansamblul mijloacelor audio-vizuale ce se utilizează în practica educativă, iar al doilea se referă la ansamblul structural al metodelor, mijloacelor de învățământ, al strategiilor de organizare a predării-învățării, pune în aplicație, în strânsă corelare cu obiectivele pedagogice, conținuturile transmise, formele de realizare a instruirii și modalitățiile de evaluare.

Drumul parcurs pentru atingerea obiectivelor educaționale îl constituie metoda didactică. Etimologic, termenul metodă provine din grecescul „methodes’’, care înseamnă „drum spre”.

Metodele de învățământ pot fi definite ca „modalități de acțiune cu ajutorul cărora elevii, în mod independent sau sub îndrumarea profesorului își însușesc cunoștințe, își formează priceperi și deprinderi, aptitudini, atitudini, concepția despre lume și viață” (M.Ionescu, V. Chis, p.126).

Metoda este selectată de cadrul didactic și este pusă în aplicare în lecții sau activități extra-școlare; presupune, în toate cazurile o colaborare între profesor și elev, participarea lor la căutare de soluții, la distingerea dintre adevăr și eroare și care, sub o formă a unor variante și /sau procedee selecționate, se folosește pentru asimilarea cunoștințelor, a trăirilor valorice și a stimulării spiritului creativ.

Cand se alege o metodă, se ține cont de finalitățile educației, de conținutul procesului instructiv, de particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevilor, de psihosociologia grupurilor școlare, de natura mijloacelor de învățământ, de experiența și competența cadrului didactic.

O metodă se definește prin predominanța unor caracteristici la un moment dat, caracteristici ce se pot metamorfoza astfel încât metoda să fie satisfăcătoare într-o clasă, complementară sau chiar contrară.

Astfel o metodă tradițională poate evolua spre modernitate în măsura în care secvențele procedurale care le compun îngăduie restructurări inedite sau când circumstanțele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode moderne surprindem secvențe destul de tradiționale sau descoperim că variante ale acestei metode erau de mult cunoscute și aplicate.

Consider că fiecare metodă, și nu mă refer doar la clasificarea în funcție de axa istorică, apare sub forma unor variante și aspecte diferite, încât, în mod difuz, în cadrul unei metode, de exemplu cea clasică, se poate naște treptat tendințe de modernism.

Ele apar și se concretizează în variante metodologice compozite, prin difuziunea permanentă a unor trăsături și prin articularea a două sau mai multe metode.

O variantă de clasificare a metodelor educaționale se poate pronunța în jurul axei istorice:metode clasice, tradiționale și metode moderne.

Metode tradiționale (expunerea, prelegerea, dictarea) sunt izvorâte din ideea că elevii sunt ca niște depozite în care profesorul pune la păstrare cunoștințele predate, iar la sfârsitul anului va cere depunerile, plus o dobândă substanțială.

Predarea este centrată pe profesor, care tinde să-și păstreze imaginea de atotștiutor care nu lasă loc contrazicerilor sau dialogului.

Metode interactive nu mai sunt o noutate și totusi sunt destul de puțin aplicate.

Sunt utile pentru că elevul și nu numai, învață mai bine dacă este angajat cu toate forțele într-o acțiune.

Statisticile sunt destul de precise în acest sens: reținem 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem, 50% din ceea ce auzim și vedem în același timp, 80% din ceea ce spunem și 90% din ceea ce spunem în timp ce facem un lucru.

Prin implicarea elevilor și cointeresarea lor, ei devin mai motivați, iar șansa de a obține schimbări comportamentale, cognitive, crește.

Cele învățate nu sunt pur și simplu înregistrate, ci vor forma, în plan mental, asocieri creative, link-uri către alte informații stocate, care fac memorarea mai eficientă.

Lucrul alături și împreună cu ceilalți este un exercițiu de formare a priceperilor și deprinderilor, mai ales în biologie, de stimulare a lucrului în echipă, de formare a abilităților de comunicare.

Profesorul nu mai este un simplu emițător de informație iar elevul nu mai este un simplu receptor pasiv, cei doi devin parteneri într-un demers didactic în care elevul capătă calități deosebite,uneori chiar de coordonator al unei activități

2.1. Cercetarea pedagogica

Cercetarea pedagogică este o acțiune de observare și investigare, pe baza careia cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educațional.

Unul dintre aspectele educaționale ce pot constitui obiectul cercetarii pedagogice poate fi „Utilizarea metodelor didactice interactive moderne la disciplina de biologie”. Inovarea în învățământ se realizează atat prin generalizarea experientei avansate, cât și prin experimentare.

Practica educativă constituie pentru cercetător o sursă de cunoaștere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive.

Rolul cercetării pedagogice constă în : explicarea, interpretarea, generalizarea și inovarea fenomenului educațional prin schimbări de structură sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente.

2.1.1. Obiectivele cercetarii

În cadrul acestei cercetări mi-am propus urmatoarele obiective:

– identificarea nivelului de cunoștințe al elevilor ;

– urmărirea progreselor înregistrate de elevi în urma folosirii metodelor de predare-

învățare interactive moderne privind însușirea noțiunilor ;

– înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevi la testarea prin folosirea metodelor traditionale si a metodelor moderne;

– analiza relației dintre rezultate și învățarea prin metode didactice moderne;

-interpretarea rezultatelor elevilor la testele administrate, analiza climatului educational, a climatului interpersonal, a motivației și satisfacției în activitatea didactica.

2.1.2. Ipoteza cercetarii

Ipoteza de lucru pe care mi-am propus să o verific în planul practic al realități școlare a fost folosirea atât a metodelor tradiționale de predare–învățare, cât și a celor interactive moderne, făcând un studiu comparativ al rezultatelor obținute de către elevi la testele administrate, privind eficiența aplicării metodelor moderne în detrimentul celor tradiționale. Se vor folosi metode de informare și documentare elaborându-se ca instrumente de lucru: teste cu diferite tipuri de itemi în cadrul aplicării metodelor interactive moderne.

2.1.3. Organizarea cercetării

Etapa experimentală , s-a realizat pe parcursul anului școlar 2015-2016 la clasa a V-a si a VI-a. Am urmărit activizarea elevilor, prin tratarea diferențiată, diversificarea și adaptarea strategiilor didactice, formarea cunoștințelor, deprinderilor și aptitudinilor în dezvoltarea competențelor urmărite.

La clasele de control s-au folosit pentru fixarea conceptelor predate metode tradiționale de predare- evaluare iar la clasele experiment aceste concepte au fost fixate folosind metode interactive moderne de predare-invățare.

2.1.4. Metodologia cercetării

Pentru realizarea obiectivelor propuse am folosit ca metode de cercetare pedagogică : metode didactice interactive moderne de predare-învățare-evaluare:

metoda cubului ;

mozaicul;

știu-vreau să știu–am învățat;

diagrama venn;

metoda proiectelor.

2.1.5. Prezentarea eșantioanelor

Eșantionarea reprezintă alegerea unui număr de subiecți din populația școlară ce urmează a fi supuși experimentării sau controlului cercetării. În acest caz se folosește numai eșantionul experimental.

Clasele experiment sunt formate din elevii claselor aV-a B și a VI-a B iar clasele de control din elevii claselor aV-a A și a VI-a A de la Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Ulmeni.

Efectivul clasei a V-a A este format din 15 elevi, dintre care 12 fete și 3băieți.În clasa a V-a B sunt 22 elevi, dintre care 14 fete si 8 băieți.

Efectivul clasei a VI-a A este format din 20 elevi, dintre care 11 fete și 9 băieți.În clasa a VI-aB sunt 14 elevi, dintre care 6 băieți și 8 fete.

Cele 4 clase supuse experimentării sunt aproape egale în ceea ce privește variabilele: conceptul de inteligență, medie de vârstă, randamentul școlar, mediul cultural asigurat de familie.

În vederea desfășurării cercetării experimentale am procedat astfel:

– am desfășurat activități de predare –învățare folosind metode tradiționale și metode moderne pentru însușirea și dezvoltarea noțiunilor ;

– am aplicat probe de evaluare formativă la finalul fiecărei unități de conținut conform programei scolare în vigoare.

2. 2. Metoda Cubului

Creată de Cowan în 1980, metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei noțiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele șase fațete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv.

Intenția acestei metode este de a evidenția prin aceste șase fațade ale cubului, cât mai multe tipuri de operații mentale,corespunzatoare următoarelor categorii de cunoștințe implicate în demersul de învățare:

-Fațada 1 se referă la/stimulează cunoștințele empirice, raportate la capacitățile de identificare, denumire descriere și memorizare ;

-Fațada 2 si 3 se referă la/antrenează cunoștințele intelectuale,implicând operațiile de întelegere, cele de comparare, de ordonare, de clasificare si relaționare;

-Fațada 4 stimulează cunoștințele raționale,presupunând abilități analitice și sintetice, raționamente inductive si deductive;

-Fațadele 5 si 6 antrenează cunoștințele decizionale, valorizând capacitatea de a emite judecăți de valoare asupra subiectului propus, de a lua decizii, de a construi argumente.

Concret, în cele șase fațade ale cubului, elevii trebuie să raspundă la urmatoarele instructiuni :

1. Descrie – cum arată ?

2. Aplică – semnificații, surse de inspirație

3. Analizează – structura

4. Compară– cu ce se aseamănă și prin ce se diferențiază?

5. Asociază – la ce te face să te gândești?

6. Argumentează – pro sau contra

Etape necesare pentru aplicarea metodei:

Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,

analizează, asociază, aplică, argumentează ;

Anunțarea subiectului pus în discuție; în realizarea lor;

Împărțirea clasei în 6 grupe prin mai multe modalități, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului.

Modul de distribuire a perspectivei este decis de profesor, în funcție de timpul pe care îl are la dispoziție, de cât de bine cunoaște colectivul de elevi.

Distribuirea perspectivelor se poate face aleator; fiecare grupă rostogolește cubul și primeșe ca sarcină de lucru perspectiva care pică cu fața în sus.

Chiar profesorul poate atribui fiecărui grup o perspectivă ;

– Redactarea finală și împărțirea ei celorlalte grupe ;

– Afișarea formei finale pe tablă sau pe foi de flipchard în clasă.

Analiza swot a metodei cubului

Puncte tari :

Solicită gândirea elevului;

Acoperă neajunsurile învățării individualizate;

Oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe deoarece presupune abordarea unei teme din mai multe perspective ;

Dezvoltă abilități de comunicare;

Nu limitează exprimarea părerilor sau a punctelor de vedere individuale

Lărgeste viziunea asupra temei;

Puncte slabe:

– Are eficiență scăzută în grupurile mari ;

– Se poate stabili mai greu contribuția fiecarui elev la rezolvarea sarcinii de lucru.

Oportunități:

– Stimulează creativitatea elevilor ;

– Favorizează colaborarea elevilor în găsirea răspunsurilor.

Amenintări:

Unii elevi muncesc și pentru alții;

Unii elevi pot domina grupul ;

Productivitatea unor elevi mai timizi poate scădea atunci când sunt puși în situația de a colabora cu alții.

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: Scoala Gimnaziala “Grigore Moisil “Ulmeni

Profesor : Ion Viforița

Aria curriculară: Matematică și științe

Disciplina: Biologie

Clasa: a V- a

Unitatea de învățare : Organele de înmulțire ale unei plante cu flori

Subiectul lecției: Fructul

Resurse de timp: 50 de minute

Tipul lecției: transmitere și însușire de noi cunoștințe

Scopul lecției: cunoașterea etapelor de formare a fructului și a principalelor tipuri de fructe

Competențe specifice:

1.4 Explicarea alcătuirii generale a unei plante cu flori

2.1 Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/ investigării lumii vegetale

3.1 Exersarea utilizării unor surse de informare

5.1 Utilizarea în viața cotidiană a cunoștințelor de biologie vegetală

Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii trebuie:

O.1: să enumere transformările pe care le suferă componentele florii după

fecundație pe desen sau mulaj

O.2: să clasifice fructele după consistența peretelui ovarului, pe baza observării

materialului proaspăt de pe mese și imaginilor din manual;fiecare elev să dea cel puțin 2 ex

O.3: să exemplifice minim 2 tipuri de fructe dehiscente și indehiscente

O.4: să evidențieze câte 3 modalități de răspândire a fructelor și a semințelor

O.5: să explice semificația notiunii „angiosperme” pe baza informațiilor predate de

profesor

O.6: să precizeze importanța fructelor pe baza cunoștințelor din viața cotidiană și a

noțiunilor predate

Demersul didactic

a. Resurse procedurale:observația, metoda cubului, conversația euristică, învățarea prin descoperire,explicația,demonstrația

b. Resurse materiale :

pentru întreaga clasă: fructe proaspete sau conservate, planșe cu tipuri de fructe, videoproiector, prezentare power point

pentru fiecare elev : manualul,fișa de activitate,fructe,vase de sticlă, amestec de glicerină cu alcool,fișa de evaluare

pentru fiecare grupă: fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie,atlas botanic

c.Forma de organizare a activității: frontal și pe grupe.

Evaluare : formativă -prin chestionare orală și prin fișă de evaluare

Bibliografie :

Mohan G., Ardelean A., Mihail Aurora., – Biologie – manual pentru clasa a V-a Ed. All Educațional, 2000

Ignat Elena,Țăran Ileana – Ghid de evaluare – Biologie,Ed.Risoprint, Cluj Napoca, 1999

Popovici I., Moruzi C., Toma I., – Atlas Botanic, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003

Lazăr Viorel, Nicolae Mariana, – Lecția – Forma de bază a organizării

procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina Biologie, Ed. Arves,2007

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

FIȘA DE ACTIVITATE

GRUPA I. DESCRIE

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas botanic, fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie planșe, imagini

Mod de lucru :

De câte feluri sunt fructele?

Sarcini de lucru

Observă fructele de pe masa de lucru și din imaginile de mai jos

Descrie forma, mărimea,culoarea,consistența(tare,uscat,cărnos) acestora.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

FIȘA DE ACTIVITATE

GRUPA II. COMPARĂ

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas botanic, fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie planșe, imagini

Mod de lucru :

Compară fructele pe care le-ai observat.

Ce fructe comestibile și necomestibile cunoști?

Sarcini de lucru

Observă fructele de pe masa de lucru și din imaginile de mai jos

Ce este asemănător și ce este diferit la fructele observate?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

FIȘA DE ACTIVITATE

GRUPA III. ANALIZEAZĂ

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas botanic, fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie planșe, imagini

Mod de lucru :

Analizează fructele de pe masa de lucru.

Sarcini de lucru

Observă fructele de pe masa de lucru și din imaginile de mai jos.

Precizează din ce este alcătuit fructul și evidențiază tipurile de fructe după structură.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

FIȘA DE ACTIVITATE

GRUPA IV. ASOCIAZĂ

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas botanic, fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie planșe, imagini

Mod de lucru :

Ce legătură există între structura și funcțiile fructului ?

Sarcini de lucru

Observă fructele de pe masa de lucru și din imaginile de mai jos.

Corelați structura cu funcțiile fructului.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

FIȘA DE ACTIVITATE

GRUPA V. APLICĂ

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas botanic, fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie planșe, imagini

Mod de lucru :

Aplică cunoștințele teoretice în practică și descrie importanța fructelor.

Sarcini de lucru

Observă fructele de pe masa de lucru și din imaginile de mai jos.

La ce se folosesc acestea? Ce importanță au ?

………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………..

FIȘA DE ACTIVITATE

GRUPA VI. ARGUMENTEAZĂ

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas botanic, fructe proaspete și conservate, lupe, truse de biologie planșe, imagini

Mod de lucru :

Argumentează pro sau contra.

Sarcini de lucru

Observă fructele de pe masa de lucru și din imaginile de mai jos.

Există și fructe false?Argumentează și explică.

………………………………………………………………………………………………………………………………..

Numele…………………………………….

Prenumele………………………

Clasa………………

FIȘA DE EVALUARE

FRUCTUL

1.Completați spațiile punctate cu noțiunile potrivite:

a.Organele de înmulțire ale unei plante sunt:………………………….. și……………………………….

b.După consistența pericarpului fructele pot fi……………………………. și…………………………….

2.Desenați o floare și colorați partea care se va transforma în fruct.

3.Completați tabelul de mai jos și dați câte două exemple din fiecare categorie de fructe.

Barem de corectare:

Subiectul 1 10 puncte

a) floarea, fructul, sămânța

b) fructe uscate, fructe cărnoase

Subiectul 2 – vor realiza desenul 30 puncte

Subiectul 3 50 punCte

Fructe uscate: – care se deschid: fasole,mazăre

– care nu se deschid:floarea soarelui,grâu,porumb

– Fructe cărnoase: – care se deschid: castan, nuc

– care nu se deschid:cireș, prun, pătlăgea

Se acorda din oficiu 10 puncte

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Unitatea de învățare: Alcătuirea unei plante cu flori

Conținuturi tematice: Fructul

Competențe derivate:

C1 – Enumerarea organelor de înmulțire ale plantelor;

C2 – Clasificarea fructelor după consistența peretelui ovarului;

C3 – Evidențierea părților componente care se vor transforma în fruct;

C4 – Precizarea importanței fructelor pe baza cunoștințelor din viața cotidiana și a noțiunilor predate.

Corelația item-competențe derivate urmărite privind testul de evaluare:

Rezultatele obținute la testare au fost:

Concluzii

Având in vedere gradul mediu de dificultate al itemilor acestor teste, rezultatele au fost mulțumitoare.

O parte din elevi au aplicat corect cunoștințele acumulate.

Atât clasa de control cât și clasa experiment au întâmpinat dificultăți in rezolvarea itemului 4

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt reprezentate și în diagrama din fig.1.

(Fig.1)

Analizând diagrama din fig.1, se pot constata rezultatele bune obținute de clasa experiment.

Primul si al treilea item au fost realizați de toți elevii, atât de clasa de control cât și de clasa experiment, itemul 2 a fost realizat de majoritatea elevilor de la ambele clase . Al patrulea item a creat dificultate unor elevi.

S-a observat că 2 elevi de la clasa experiment și 3 de la clasa de control nu au scris corect.

Cei care au obținut rezultate slabe sunt elevi cu ritm lent de lucru, nu sunt constanți în învățare, tratează cu superficialitate itemii evaluării, nu tratează toate subiectele.

2.3. Metoda Știu- Vreau să știu –Am învățat

Modelul de structurare a lecției Știu-Vreau să știu- Am învățat (know-Want to know-Learned sau K-W-K) creat de Donna Ogle cu scopul lecturării textelor expozitive, poate fi utilizat în lecțiile de biologie. Semnificația initialelor K-W-K este explicată prin întrebările ;- Ce știu?,-Ce vreau să știu?, -Ce am învățat?

Acest model este structurat în cinci etape în care se evidențiază clar situația de plecare (ceea ce știau elevii), aspectele pe care doresc să le cunoască în timpul activității (consemnate în rubrica ,,Vreau să știu” ) și ceea ce au dobândit în procesul de învățare (idei consemnate în rubrica,, Am învățat,,).Transpunerea modelului în lecție presupune parcurgerea a cinci pași:

1. – Prima etapa, centrată pe întrebarea ,,Ce știu despre subiect?,, Se suprapune momentului relativ formal de actualizare a cunoștințelor anterioare („idei-ancoră”), din lecția tradițională sau etapei de evocare a cunoștințelor din modelul ERR. Această etapă obligatorie este importantă deoarece sunt aduse la suprafață cunoștințe și deprinderi învățate la școală și în afara ei, ceea ce permite ca noile conținuturi să fie relaționate pe fundamentul celor vechi, cunoscute, familiare elevilor.

2. – A doua etapă, centrată pe întrebarea,, Ce vreau să știu ?,, presupune realizarea unei liste de întrebări prin care, subiectul este înscris în sfera de interes a elevilor. Listarea întrebărilor se poate face prin mai multe proceduri. Pentru motivarea elevilor și cu scopul atenției spre conținutul textului, după câteva dorințe exprimate de elevi, se adaugă unele întrebări sau aspecte pe care „dorim„ să le cunoaștem noi. În aplicarea acestui „truc„ este bine ca subiectele propuse să fie formulate incitant. În completarea rubricii ,,Vreau să știu,, elevii nu sunt obligați să formuleze întrebări cu conținut strict biologic. Este dificil să scrii pe tablă întrebările știind că textul nu conține răspunsul și că o sursa reală de informare este dificil de găsit. Este interesant să asculți ce anume îi interesează pe elevi, este un câstig faptul că scot la suprafață frământările lor și le exprimă public, ai posibilitatea să observi că gândesc profund asupra problemelor. Fiecare întrebare din rubrica ,,Vreau să stiu” poate fi corelată cu o cunoștință anterioară din rubrica Știu.

3. – Etapa a treia –începutul învățării- cuprinde confruntarea elevilor cu noile cunoștințe în diferite forme (text, materiale grafice sau fotografii, etc.), căutarea răspunsurilor la întrebările listate, întelegerea noilor informații prin prisma cunoștințelor anterioare și construirea unor sensuri noi. Pentru ca elevii să-și mențină interesul sunt preferate textele cu un limbaj mai plastic, mai incitant, cu elemente noi care să emoționeze și să stimuleze curiozitatea. Dacă textele din manual sunt redate după niște tipare rigide, textele oferite de către profesor ar trebui să sparga aceste granițe. Textele complicate sunt prea lungi, cu multe detalii nesemnificative, solicită mult timp pentru lecturare și supraâncarcă elevul.

Exemplu :

Activitate în perechi (în grupuri sau profesorul citește textul ) : Citiți lecția din manual. Căutați răspunsurile la întrebările din rubrica „ Vreau să știu „și consemnați-le în rubrica „ Am învățat „. Aveți la dispoziție cinci minute.

Activitate frontala : Vom citi pe rând întrebările din rubrica „ Vreau să știu „și vom răspunde la ele.

4. – Etapa a patra, centrată pe aserțiunea „ Am învățat „ presupune o monitorizare și o conștientizare a cunoștințelor noi, o comparare cu vechile cunoștințe și cu expectanțele elevilor exprimate în rubrica „Vreau să știu „. Etapa se structurează în jurul întrebărilor : Care sunt cunoștințele noi dobândite?, Cum răspund acestea întrebărilor noastre inițiale ?, Există răspunsuri pentru care nu am formulat întrebări ?, Ce altceva aș dori să mai aflu despre subiect?

Exemplu :

Activitate frontală : Voi scrie răspunsul la întrebări în rubrica „Am invatat”. Dacă nu este timp suficient în lecție, elevii vor citi textul și vor completa tabelul acasă. Completarea rubricii „Am învățat „ este cea mai dificilă deoarece textele nu conțin toate răspunsurile la întrebările formulate.

Discutând despre resursele posibile de informare, adesea se menționează internetul, dar majoritatea elevilor nu au acces la acestea decât cu costuri mari.

Multe intrebări riscă să rămână fără răspuns în cadrul lecțiilor sau solicită profesorul la o activitate suplimentară.

5. – Etapa a cincea, centrată pe întrebarea „Ce altceva aș dori să aflu despre subiect?” implică o extindere a învățării centrată pe întrebările care nu au avut răspuns în text sau pe întrebări noi care au fost formulate ca reacție a lecturării textului.

Tabelul de pe tablă poate cuprinde încă două coloane : una „Ce altceva aș dori să aflu despre subiect ? ” în care să includ noile întrebări, și alta „Cum / unde aflu?” în care se specifică sursele în care vor fi căutate răspunsurile sau strategiile de căutare.

Se discută cu elevii asupra locurilor în care să caute informații și cum să le caute.

Se organizează atlase, CD-uri, enciclopedii etc., se împart responsabilitățile pe grupuri. Completarea rubricilor „Am învățat „și „Ce altceva aș dori să aflu despre subiect?” corespunde momentului tradițional de fixare a noilor cunoștințe, însă se diferențiază de acesta prin faptul că rezultatele învățării sunt corelate cu așteptările specificate la începutul lecției.

Puncte tari :

Valoarea randamentului pentru lecțiile de biologie constă în următoarele:

cunoștințele noi sunt corelate cu cunoștințele anterioare și cu expectanțele elevilor exprimate prin întrebări ;

facilitează formarea unor sisteme de cunoștințe interlegate logic și semantic.

PROIECT DIDACTIC

Profesor :Ion Viforita

Scoala Gimnazială “Grigore Moisil”Ulmeni

Clasa: a VI-a

Disciplina: Biologie

Unitatea de invatare :Mamifere

Tema lectiei: Mamifere carnivore – Pisica

Tipul lectiei: mixta

Scopul lectiei : Evidentierea trasaturilor specifice mamiferelor carnivore în corelație cu modul si mediul de viata.

Competente derivate

C1 Descrierea alcatuirii externe a pisicii .

C2 Explicarea stucturii și funcțiilor organismului unui mamifer

C3 Identificarea adaptarilor specifice mamiferelor carnivore.

C4 Observarea si recunoasterea altor mamifere din aceasta grupă.

Strategia didactica

Metode si procedee: observația, conversația, învățarea prin descoperire , explozia stelară Stiu/Vreau să știu/Am învățat

Mijloace de invatamant: manuale, atlase, fișe de lucru, videoproiector , prezentare power-point

Forme de organizare : individuala, frontala, pe grupe

Bibliografie

Maria Brandusoiu,Constanta Androne – „Biologie-manual pentru clasa aVI a” Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2006

Aglaia Ionel, Zoe Partin- Biologie-manual pentru clasa a VI-a Ed. Humanitas Educațional, București, 2000

Prof dr.Viorel lazar, prof. Mariana Nicolae – Lectia – Forma de baza a organizarii procesului de predare-invatare-evaluare la disciplina biologie- Ed Arves.

DESFASURAREA LECTIEI

SCHEMA LOGICĂ

A LECȚIEI ”MAMIFERE CARNIVORE”

PISICA –

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE CARNIVORE – PISICA

GRUPA I

Materiale necesare; manualul de biologie, . fișa de activitate, atlase, miniplansa cu pisica,

Sarcini de lucru: învățați prin descoperire

Observă in imaginile din manual și atlas pisica ,

Citește textul cu atenție din manual

Descrie alcătuirea corpului la pisică – cap,

-trunchi

– membre

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE CARNIVORE – PISICA

GRUPA II

Materiale necesare; manualul de biologie, . fișa de activitate, atlase, miniplanșa cu pisica,

Sarcini de lucru: învățați prin descoperire

Observă în imaginile din manual și atlas pisica ,

Citește textul cu atenție din manual

Precizați funcțiile corpului – sensibilitatea( auz, văz, miros, pipăit)

-locomoția

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE CARNIVORE – PISICA

GRUPA III

Materiale necesare; manualul de biologie, . fișa de activitate, atlase, miniplansa cu pisica,

Sarcini de lucru: învățați prin descoperire

Observă în imaginile din manual și atlas pisica ,

Citește textul cu atenție din manual

Precizați modul de hrănire și tipul de dentiție specific mamiferelor carnivore

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE CARNIVORE – PISICA

GRUPA IV

Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, atlase, miniplansa cu pisica.

Sarcini de lucru: învățați prin descoperire

Observă în imaginile din manual și atlas pisica

Citește textul cu atenție din manual

Precizați importanța pisicii în viața omului

Notați alte mamifere carnivore înrudite

NUMELE ȘI PRENUMELE: ………………………………………………….

Fișă de autoevaluare

Desenează cum arată pupilele ochiului pisicii ziua și noaptea.

Completează dentiția pisicii pe desenul următor:

3. Completează rebusul:

A A

cade întotdeauna în picioare

cu ei sfâșie hrana

cu ele sfărâmă oasele

cu ei desface carnea de pe oase

animal sălbatic, simbol al șireteniei

B

Ce cuvânt apare pe coloana A-B?

4. Taie cu câte o linie greșelile din textul următor:

Mamiferele carnivore au o dentiție incompletă, lipsesc incisivii. Simțurile agere le ajută să descopere prada, pe care o prind cu gura și cu ghearele lor slabe și puțin ascuțite.

Barem de corectare :

Subiectul 1 : 1 punct

Pupilă ingustă și verticală ziua

Pupilă rotundă noaptea

Subiectul2: 3 puncte

Incisivi,canini, măsele

Subiectul 3: 4 puncte

pisica,canini,carnasiere,incisivi,vulpea

Cuvântul care apare pe coloana A-B = carne

Subiectul 4: greșeli= dentiție incompletă, lipsesc incisivi 1 punct

ghiare slabe și puțin ascuțite

Se acordă din oficiu 1 punct

EXPLOZIA STELARĂ

PISICA

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Clasa aVI-a

Unitatea de învățare: Mamifere

Conținuturi tematice: Mamifere carnivore

Competențe derivate:

C1 – Descrierea alcătuirii externe a pisicii;

C2 – Explicarea structurii și funcțiilor organismului unui mamifer;

C3 – Identificarea adaptărilor specifice mamiferelor carnivore;

C4 – Observarea și recunoașterea altor mamifere din această grupă.

Corelația item-competențe derivate urmărite prin testul de evaluare

Rezultatele obținute la testare au fost :

Concluzii:

Atât elevii clasei de control cât și elevii clasei experiment au reușit să rezolve

itemul1 în totalitate

La itemul2 mulți elevi de la ambele clase au rezolvat cerința parțial, itemul 3 a

fost realizat în mare parte de majoritatea elevilor de la clasa experiment iar de elevii de la clasa de control mulții l- au realizat parțial,itemul 4 a fosst rezolvat in totalitate de elevii ambelor clase.

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt prezentate și în diagrama din fig.2.

(Fig.2)

Analizând diagrama prezentată, se constată rezultatele mulțumitoare obținute de elevii celor două clase, ținând cont de media pe clasă.

Este de remarcat că aproape același număr de elevi au luat note de 10.

La clasa de control se constată o creștere în ceea ce privește numărul elevilor cu performanțe medii care au note de 7.

Un număr de doi elevi de la fiecare clasă au luat note de 6 și tot același număr de doi elevi ,au luat aceleași note ,de data aceasta notele fiind de 4.

Itemii 1, 3 și 4nu au creat probleme aceștia fiind realizati aproape de toți elevii.

Itemul 2 având un grad mai mare de dificultate a fost realizat de mulți elevi parțial

2.4. Metoda Mozaiculului (Jingsaw)

In limba engleză jingsăw puzzle înseamnă mozaic.Această metodă asigură cooperarea și îi implică pe elevi în propria lor educație, ajutându-se unii de alții să înțeleagă lecțiile, în orice domeniu din curriculum.

Poate fi folosită pentru însușirea de noi cunoștințe, pentru realizarea unui studiu de grup, atunci când elevii citesc un text, atunci când elevii ascultă o prezentare , etc.,poate fi aplicată la clase de orice mărime și este bine că grupurile care se formează să fie compuse din elevi cât mai diferiți.

Cadrele didactice vor depune un plus de efort pentru a întocmii fișele de expert și eventual pentru a reconstitui textul manualului (sunt texte care au o dificultate prea mare în concepere și exprimare pentru ca elevii să poată lucra cu ele, fără ajutor ) dar aceste materiale pot fi folosite la toate clasele de pe nivelul respectiv si in anii consecutivi (dacă nu se schimbă programele școlare ).

Metoda Mozaic poate fi utilizată pe parcursul unei singure lecții sau pe parcursul mai multor lecții consecutive.Ideal ar fi în aceeași zi sau o ora după alta. Organizarea colectivului de elevi depinde de complexitatea lecției. Spre exemplu, la o lecție de biologie în care se invață ”Sămânța „ vom împărți clasa în mai multe grupuri de experți și mai puține grupuri de bază.

Pași de urmat :

Stabilirea temei = tema de studiu se stabilește de către profesor în 4 sau 5 subteme. Pentru fiecare subtemă,se pot stabili elemente pe care să pună accent elevul, atunci cand studiază materialul în mod independent. Ele pot fi formulate fie sub formă de întrebări, sau un text lacunar ce va fi completat ăn faza individuală.

Profesorul realizează o fișa-expert cu cele patru sau cinci subteme propuse și le oferă fiecărui grup, numerotate de la1 la 4-5;

1. Formarea grupelor de bază = se împarte clasa în echipe eterogene de câte 4-5 elevi. Fiecare elev din echipă primește un numar de la 1 la 4-5 și are ca sarcină independentă de studiat subtema care îi corespunde numărului său.

2. Faza independentă: fiecare elev studiază subtema lui în clasă sau poate constitui

o temă pentru acasă, realizată înaintea organizării mozaicului.

3. Constituirea grupurilor de experți.

După faza independentă experții cu același număr se reunesc, constituind grupe de experți și dezbat problema împreună. Elevii cu cifra 1 vor forma prima grupă de experți , cei cu cifra 2, a doua grupă de experți, etc .Mesele de lucru ale grupurilor de experți se plasează în zone diferite ale sălii de clasa, pentru a nu se deranja reciproc.

Faza discuțiilor în grupul de experți :

Elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent, au loc discuții, se adaugă elemente noi și se stabilește strategia care va fi adoptată pentru a preda noțiunile precizate în fișa, colegilor din grupul de baza.

4.Reîntoarcerea în echipa de bază.

Faza raportului de echipă : Experții transmit cunoștințele asimilate, rețin cunoștințele transmise de colegi, experți în celelalte subteme. Se transmite scurt, concis,atractiv, fiecare elev predă celorlalți secvența de lecție precizată în fișa de expert. În fiecare grup de bază, toți elevii vor avea o sarcină: să-i facă pe colegi să înțeleagă un fragment din lecție, să rețină cele mai importante noțiuni, să-și noteze în caietul de notițe, ideile principale, realizandu-și propriul plan de idei.

5. Faza finală de evaluare :

Faza demonstrației: grupele prezintă rezultatele întregii clase.În acest moment elevii demonstrează ce au învățat. Profesorul pune întrebări, cere un raport sau dă spre rezolvare fiecărui elev o fișă de evaluare.Dacă evaluarea este orală, profesorul adresează câte o întrebare fiecărui elev ,iar acesta va răspunde fără ajutorul echipei.

Avantajul metodei

Constă în caracterul formativ pronunțat. Astfel, ea își concentrează Ea își concentrează atenția asupra dezvoltării capacităților de ascultare, vorbire, reflectare, gândire creativa, rezolvare de probleme și cooperare.

PROIECT DIDACTIC

Data :

Clasa : a-V-a

Aria curriculara: Matematică și științe ale naturii

Profesor : Ion Viforița

Obiectul: Biologie-Botanică

Unitatea de învățare: Alcătuirea unei plante cu flori

Subiectul:Sămânța

Tipul lecției: predare de noi cunoștințe

Competențe specifice:

Identificarea plantelor și grupelor de plante;

Stabilirea de relații între factorii de mediu și diversitatea plantelor;

Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/investigării lumii vegetale;

Competențe derivate:

Enumerarea principalelor tipuri de semințe;

Prezentarea alcătuirii interne a seminței;

Definirea termenului de germinație;

Enumerarea factoririlor interni și externi care favorizează germinația;

Prezentarea etapelor germinației.

Demersul didactic:

a. Resurse procedurale: conversația euristică, observația, învățarea prin descoperire, mozaicul;

b. Resurse materiale: manual, material vegetal proaspăt ( semințe de fasole în diferite stadii de germinare), atlasul botanic, tăvițe, coli albe, marker, carioci, fișe de activitate.

c. Forma de activitate: frontal, pe grupe

Metode de evaluare: formativa, prin fisa de evalure

Locul desfasurarii: sala de clasă

Bibliografie:

1. Floarea Dobran – Biologie. Manual pentru clasa a V a, Editura Teora, București 2004;

2.Viorel Lazar, Mariana Nicolae-Lectia forma de baza a organizarii procesului de predare-invatare-evaluare la disciplina biologie, Editura Arves, 2007;

3.Viorel Lazar. –Metode utilizate in predarea biologiei, Editura Arvens, 2009

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

SĂMÂNȚA –

FIȘA DE EXPERT 1

– Alcătuirea seminței – Semințele provin din ovulele fecundate. Ea este un veritabil organism viu care va da naștere unui nou individ .

– Tegumentul este un inveliș impermeabil care protejază sămânța ,el are diferite culori.

– Embrionul este partea cea mai importantă a seminței .Conține deja toate părțile care vor da naștere noii plante: -rădăcinița, care va deveni rădăcină;

-tulpinița, care va deveni tulpină;

-mugurașul, care va forma primele frunzulițe;

-cotiledoanele, care sunt în număr de două la fasole și conțin

rezervele alimentare ale seminței.

– Substanțele de rezervă sunt consumate în timpul germinației (încolțirii) până își va forma organele asimilatoare.

– Sarcini de lucru:

– citește cu atentie textul

– realizează o schemă din care să reiasă alcătuirea seminței de fasole

– Unde se găsește tegumentul?

– Ce rol au cotiledoanele?

– Din ce este alcătuit embrionul?

SĂMÂNȚA

FIȘA DE EXPERT 2

Germinația semințelor – Sămânța poate fi comparată cu o plăntuță în miniatură. În această stare ea traversează perioade nefavorabile. Ea trăiește într-o stare latentă,continuând să respire , dar schimburile respiratorii sunt foarte slabe.

Semințele conțin puțină apă și astfel rezistă maibine frigului. Numeroase semințe formate vara evită să încolțească toamna, pentru că tinerele plăntuțe, fragile,vor pieri în timpul iernii înghețând.

Conditiile interne pentru germinare

Sarcini de lucru:

– citeste cu atentie textul din manual

– analizează factorii interni ce asigură germinarea semințelor

– Cum trebuie sa fie sământa ca să poata germina?

SĂMĂNȚA

FIȘA DE EXPERT 3

Germinația semințelor- Plantele, ca toate organismele , depind de o serie de factori:umiditate,temperatură. Prezența acestora este indispensabilă si germinației.

– Prezența apei este necesară la început pentru ca semințele să se umfle , tegumentul să crape și să apară rădăcina.Plantele pot folosi substanțele de rezervă (din cotiledoane) numai după ce acestea vor fi combinate cu apă, devenind ușor de transportat.

– Rolul temperaturii este la fel de important .Semințele care germinează au nevoie de temperaturi cuprinse între anumite limite extreme, diferite pentru fiecare specie.

Condițiile externe pentru germinare

Sarcini de lucru:

– citește cu atentie textul

– analizează factorii externi ce asigură germinarea semințelor

– Ce rol are apa?

– De ce are nevoie de lumină?

– Cum trebuie sa fie temperatură?

SĂMÂNȚA

FIȘA DE EXPERT 4

Germinația semințelor -în timpul germinației au loc procese importante ce se petrec succesiv : – a) Îmbibarea = semințele puse în sol se îmbibă cu apă, deci ele se

umflă.

– b) Formarea plantulei = Tegumentul se deschide (crapă), fiind presat de țesuturile din interior și lasă să iasă rădăcinuța, care se orientează vertical, în jos.Curând rădăcina își formează perișorori absorbanți, cu care va absorbi apa și sărurile minerale necesare. Treptat, se vor forma mici ramificații.

– c)Tulpina = După ieșirea rădăcinii, tulpinița crește, se orientează vertical în sus și se transformă în tulpină.

– d)Frunzulițele = La fasole se întâmplă următorul fenomen: cotiledoanele sunt scoase afară odată cu tulpinița. Substanțele de rezervă sunt aproape epuizate.La lumină, cotiledoanele devin verzi,deci pot , pentru un timp,să realizeze fotosinteza.Între timp,mugurașul embrionului formează primele frunze adevărate. Cotiledoanele devin inutile și cad.

1.Etapele procesului de germinare

Sarcini de lucru:

– citește cu atentie textul

– identifică modificările ce însoțesc trecerea de la sămânță la planta adultă

– Care organ se dezvoltă primul?

– Cum se orientează radăcina? Dar tulpina?

– De ce îndeplinesc cotiledoanele rolul de frunză?

Nume……………………… Data……………….

Prenume…………………………….

TEST

Semințele se formează din…………………………..după ……………………………….acestora.

Tegumentul este…………………………………extern al seminței.

Embrionul…………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………..

…………………………………….. sunt părțile seminței ,care conțin substanțe de rezervă.

Pentru încolțirea seminței sunt necesare condiții:

a) interne:- ……………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………..

b) externe:- ……………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………..

După numărul de cotiledoane din semințe plantele pot fi:

………………………………………………………………………………………..

Barem de corectare:

Subiectul1 : ovule,fecundarea 1 punct

Subiectul 2 : învelișul 1 punct

Subiectul 3 :Embrionul conține toate părțile plantei care vor da naștere noii plăntuțe=rădăcinuța, tulpinița, mugurașul, cotiledoanele. 1 punct

Subiectul 4: cotiledoanele 1 punct

Subiectul 5: -condiții interne= să conțină puțină apă, să fie matură, să aibe putere de germinare, să fie întreagă,sănătoasă,neatacată de paraziți

-condiții externe= prezența apei, aerului, temperatura,lumina 3 puncte

Subiectul 6: angiosperme dicotiledonate(2 cotiledoane),angiosperme monocotiledonate(1 cotiledon) 2 puncte

Se acordă din oficiu 1 punct

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Clasa: a V-a

Unitatea de învățare: Alcătuirea unei plante cu flori

Conținuturi tematice : Sămânța

Competențe derivate urmărite prin testul de evaluare:

C1-Enumerarea principalelor tipuri de semințe ;

C2-Prezentarea alcătirii interne a seminței;

C3- Definirea termenului de germinație;

C4 – Enumerarea factorilor interni și externi care favorizează germinația;

C5- Prezentarea etapelor germinației.

Corelație itemi-competențe derivate

Rezultatele obținute la testare au fost:

Concluzii:

Unii elevi, datorită neatenției sau a superficialității au greșit la definirea noțiunilor.

S-a observat că elevii clasei experiment stăpânesc cunoștințele,aplicându-le în contextul dat.

Un număr mare de elevi de la clasa experiment au reușit să rezolve toți itemii.

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt reprezentate și în diagrama din fig.3

(fig.3)

Analizând datele din diagrama de mai sus se observă că rezultatele obținute de cele două clase diferă, clasa experiment fiind net superioară.

Se constată că din fiecare clasă, câte doi elevi au obținut note de 5, un elev de la clasa experiment nota 6, iar unul de la clasa de control a obținut nota 1(punctul din oficiu).

Au fost obținute note de 7 de un număr de 3 elevi la clasa de control și 4 elevi la clasa experiment.

Note de 10 au fost obținute de 7 elevi laclasa de control și 15 la clasa experiment.

Primul item, deși foarte ușor a creat dificultățipentru destui elevi.Cele mai frecvente probleme s-audatorat citirii neatente a enunțurilor. Al doilea,al treilea și al patrulea au fost realizați de majoritatea elevilor.

La itemul 5 un număr mare de elevi de la clasa de control au dat răspunsuri greșite, întâmpinând dificultăți în identificarea conditiilor interne și externe necesare încolțirii seminței. Itemul 6 a fost realizat de majoritatea elevilor.

2.5. Metoda Diagrama Venn

VENN ÎN STIVĂ

VENN LINEAR

Definitie: Este o metodă grafică prin care se compară evenimente, procese, fapte istorice și personalități.Metoda poate fi folosită în:

-Activitațile de învățare;

-Activitățile de fixare a cunoștințelor;

-Evaluarea sumativă a unei unități de învățare;

-Temă pentru acasă;

Metoda Venn dezvoltă la elevi:

-Capacitatea de ierarhizare a unor termeni;

-Capacitatea de înțelegere a relațiilor dintre două sau mai multe noțiuni,procese, evenimente;

-Capacitatea de rezolvare a unei probleme sau situații problemă;

-Spiritul de analiză sistematică;

-Capacitatea de argumentare.

Reprezintă un organizator cognitiv format din două cercuri parțial suprapuse în care se reprezintă asemănările și deosebirile între două aspecte, procese, evenimente, idei, concepte, în cazul nostru între două animale din aceeați grupă.

-În spațiul care se suprapun cele două cercuri se scriu asemănările;

-În spațiile rămase libere se scriu deosebirile;

-Elevii pot lucra individual, în perechi sau în echipă.

Etape:

– 1. Fiecare elev completează cercurile cu informațiile referitoare la conținuturile de comparat, în zona suprapusă ,notează asemănările;

– 2. Se prezintă produsele, se afișază, se analizează, se corectează.

– 3. Se realizează o evaluare formativă.

PROIECT DIDACTIC

PROFESOR: Ion Viforita

UNITATEA ȘCOLARA: Școala Gimnaziala “Grigore Moisil “Ulmeni

CLASA.: a VI-a

SUBIECTUL: Mamifere inferioare

TIPUL LECȚIEI: comunicare/ însușire de noi cunoștințe

SCOPUL LECȚIEI: dobândirea de către elevi a unor noțiuni despre mamiferele inferioare și răspândirea lor pe glob.

COMPETENȚE SPECIFICE:

C1 – definirea mamiferelor;

C2 – clasificarea mamiferelor în funcție de gradul de dezvoltare al puilor la naștere, de mediul de viață și de modul de hrănire;

C3 – enumerarea mamiferelor inferioare;

C4 – precizarea mediului de viață al acestor mamifere;

C5 – descrierea ornitorincului și a cangurului;

C6 – identificarea caracterelor de inferioritate.

RESURSE EDUCAȚIONALE:

a) procedurale: – METODE ȘI PROCEDEE: conversația euristică, observația, învățarea prin descoperire, diagrama Venn.

– FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală.

b)materiale : mulaje, atlase anatomice, prezentare Power Point, filmul documentar,fișe de lucru imagini videoproiector, calculator.

c)temporale: 50 min

BIBLIOGRAFIE:

A. Ionel, Z. Partin, Biologie-cls.VI, 1998, Ed. Humanitas, Bucuresti

M. Brândușoiu, C. Androne, Biologie-cls.VI, 2006, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucuresti.

I. Iordache, Metodica predarii biologiei, 1995, Ed. Universitatii Al.I. Cuza, Iasi

Maria Eliza Dulamă – Metode , strategii și tehnici didactice activizante”, Editura Clusium, 2002.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

SCHIȚA LECȚIEI

Mamifere inferioare- Cangurul și ornitorincul

FIȘA DE EVALUARE

Identificați mamiferele din imaginile de mai jos precum si pățile componente ale

acestora.

Citiți cu atenție afirmațiile următoare.Dacă apreciați că afirmația este adevărată ,

scrieți, , în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației , litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți litera F.

Monotremele sunt mamifere primitive care prezintă caractere de reptilă și mamifere.

Marsupialele au unele caractere de superioritate față de monotreme.

Ornitorincul naște pui.

Enumerați asemănările și deosebirile dintre ornitorinc și cangur.

Barem de corectare:

Subiectul 1: cioc ca de rață, cap, trunchi, membre anterioare, membre posterioare, coadă scurtă ,lată și turtită (Ornitorinc)

Cap, trunchi, membre coadă lungă și puternică, marsupiu 30 puncte

Subiectiul 2: a) A 30 puncte

b) A

c) F

Subiectul3: Asemănări = trăiesc în Australia și Noua Guinee,au corpul acoperit cu păr,își hrănesc puii cu lapte,sunt homeoterme

Deosebiri = Ornitorincul:semiacvatic, insectivor, cioc de rață, membrană interdigitală, se deplasează prin înot și târâre, are cloacă și se înmulțește prin ouă

Cangurul:terestru, erbivor, marsupiu, coadă lungă, se deplasează prin salturi, naște pui 30 puncte

Se acordă din oficiu 10 puncte

Test de evaluare formativă

Clasa a VI-a

Unitatea de învățare: Mamifere

Conținuturi tematice: Mamifere inferioare

Competențe derivate urmărite pentru testul de evaluare:

C1- definirea mamiferelor;

C2- clasificarea mamiferelor în funcție de gradul de dezvoltare al puilor la naștere,de mediul de viață și de modul de hrănire;

C3- Enumerarea mamiferelor inferioare;

C4- Precizarea mediului de viață al acestor mamifere;

C5- Descrierea Ornitorincului și al Cangurului;

C6- Identificarea caracterelor de inferioritate

Corelația item-competențe derivate

Rezultatele obținute la testare au fost:

Concluzii:

Elevii din clasa experiment au aplicat cunoștințele teoretice în cadrul lecției ,,Mamifere inferioare,,

Toți elevii, de la ambele clase au reușit să identifice mamiferele din imagini, precum și părțile lor componente.

La itemul 2 s-au detașat net elevii clasei experiment,majoritatea au apreciat corect afirmațiile referitoare la clasificarea mamiferelor inferioare în funcție de gradul de dezvoltare al puilor ; de la clasa de control doar jumătate dintre elevi au reușit să rezolve acest item.

La itemul 3au întâmpinat probleme cei din clasa de control,unde deasemeni doar jumătate dintre elevi răspunzând corect .

Din rezultatele obținute s-a constatat că elevii din clasa experiment aplică cunoștințele dobândite, stăpânesc noțiunile specifice grupei mamiferelor inferioare.

O parte din elevii clasei de control stăpânesc noțiunile specifice grupei mamiferelor inferioare dar nu reușesc să le aplice în contexte noi.

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt reprezentate si in diagrama din fig.4.

(fig.4)

Analiza datelor din diagrama de mai sus arată că rezultatele obținute de elevii clasei experiment la proba de evaluare formativă sunt superioare celor obținute de elevii clasei de control.

Comparând rezultatele în urma evaluărilor, la clasa experiment se observă promovabilitatea tuturor elevilor (cu exceptia unuia) și o creștere calitativă a rezultatelor obținute,atât a celor care întâmpină dificultăți la învățătură, cât și a celor care dovedesc posibilități deosebite.

S-a constatat că elevii din clasa experiment aplică cunoștințele dobândite, stăpânesc noțiunile specifice grupei de mamifere inferioare.

Elevii clasei de control stăpânesc noțiunile specifice grupei mamiferelor inferioare, dar nu toți reușesc să le aplice în context.

2.6. Metoda Proiectelor

Ideea învățării bazate pe proiect a fost lansată de William H. Kilpatrick, prin lucrarea „The Project Method (1918).

Proiectul este o metodă interactivă de predare- învățare, care presupune o microcercetare sau o investigare sistematica a unui subiect care prezintă interes pentru copii. Metoda proiectelor este fundamentată pe principiul învățării prin acțiune practică, cu finalitate reală (learning by doing”), ceea ce ii conferă și motivația necesară.

Opusă instrucției verbaliste și livrești, învățarea prin realizarea de proiecte reprezintă un mod mai cuprinzător de organizare a procesului de învățamânt prin care pot fi satisfăcute cerințele unei educații pragmatice, în spiritul acțiunii și independenței în gândire. Elevul trebuie să învețe să acționeze după ce a gândit în prealabil și să ajungă la concluzia că o activitate proiectată se desfăsoară mai rapid, iar greșelile pot fi evitate în mai mare măsură de la început, dacă efortul prealabil de gândire a fost mai mare și mai îndelungat. Analiza unor lucrări ale elevilor (de exemplu „ciornele „ pentru rezolvarea unor probleme), permite observarea a nenumărate încercări, retușări, reluări, greșeli, etc.î n care s-a investit o mare cantitate de muncă și de timp, tocmai pentru că a lipsit concentrarea asupra unui „plan,, de acțiune prealabil.

În „pedagogia proiectivă modernă „ proiectul este înțeles ca o temă de cercetare orientată spre atingerea unui scop bine precizat ce urmează a fi realizat, pe cât posibil, prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu activitatea practica.

Pentru aceasta, elevii își aleg sau primesc o temă relativ cuprinzătoare, pe care o realizează în forme variate de studiu, de investigație și de activitatea practică, fie individual, fie prin efort colectiv, în echipă.

Astfel proiectul devine concomitent și acțiune de cercetare și acțiune practică, subordonată împlinirii unor sarcini concrete de instrucție și educație.

Elevul se deprinde astfel să învețe și din cercetare și din activitatea practică, să-și însușească atât procesualitatea științei, cât și conținutul acesteia, raportându-se direct la activitatea practică.

În funcție de natura concretă a activității, efortul se materializează de fiecare dată, fie într-o „lucrare stiințifică „prezentată la sfarșitul semestrului /an școlar (model tehnic, dosar documentar, ghid, dicționar, construirea unui aparat/ dispozitivul, etc.

Elevii sunt puși în situația de a anticipa : un rezultat, căile de a ajunge la el, materialele și mijloacele ce se vor utiliză.

Anticiparea rezultatului presupune o reprezentare a ceea ce urmează să se efectueze în sensul unei prefigurări cât mai clare a acestuia. De la o astfel de clarificare rezultă și celelalte activități și anume: elaborarea etapelor prin care trece lucrarea, selectarea și procurarea materialelor necesare, alegerea mijloacelor și procedeelor de lucru, stabilirea termenelor de execuție (dacă este cazul ), a diferitelor responsabilități (dacă este o activitate în grup) și alte elemente specifice domeniului în care se proiectează.

Proiectarea se bazează pe un program complet de lucru, în care sunt cuprinse toate elementele necesare unei astfel de lucrări. Învățarea bazată pe proiecte presupune selectarea de informații, prelucrarea și sistematizarea acestora, formularea de întrebări care să călăuzească investigația,interacțiuni în cadrul grupului, comunicarea rezultatelor, corelarea lor, realizarea unui produs final.

Din cele menționate se desprind câteva norme ce trebuie respectate într-o astfel de activitate.

Normele activităților proiective:

– subiectul propus spre proiectare să prezinte interes pentru elevi și să fie acceptat ca o munca plăcută;

– elevii să elaboreze proiectul pe baza formulării clare a lucrărilor, fie de către fiecare grupă în parte, fie prin discuții cu profesorul;

– elevii să aibă o mare libertate de acțiune spre a se putea asigura manifestarea originalității și a inventivității ;

– în anumite momente ale lucrului și mai ales în final, trebuie efectuată o

apreciere critică a proiectelor pe baza unor criterii stabilite anterior cu elevii;

– elevii pot lucra atat individual (de pildă pentru documentare ) căt și în grup

(detalierea proiectului, analiza lui critică, etc.)

– munca profesorului să se concentreze asupra asigurării mijloacelor de informare a elevilor, a cooperării cu elevii în stabilirea obiectivelor și a condițiilor; profesorul poate sugera posibilități noi, încurajează manifestările de originalitate, moderează analiza critică a proiectelor, pune la dispoziția elevilor unele materiale de documentare (altele decât cele procurate de elevii inșiși ), organizează unele întâlniri cu specialiștii.

2.6.1. Etapele posibile in realizarea unui proiect

(adoptat după C. Ulrich, Managementul clasei invatarea prin cooperare, F.S.D.

Bucuresti,1999)

Alegerea temei ;

Stabilirea obiectivelor ;

Planificarea activităților:

– distribuirea responsabilităților în cadrul grupului (în cazul unui proiect care se realizează în grup);

– identificarea surselor de informare ;

– stabilirea și procurarea resurselor (materialelor);

– stabilirea unui calendar al desfășurării activităților (analiza șidistribuirea realistă a timpului necesar);

– alegerea metodelor ce vor fi folosite.

4. Cercetarea sau investigarea propriu-zisa (care se derulează de regulă pe o perioadă mai mare de timp ).

5. Realizarea produselor finale (rapoarte, postere, articole, albume, hărți, cărti, etc.).

6. Prezentarea rezultatelor / transmiterea acestora celorlalți colegi sau/și altor persoane (elevi din scoală, profesori, membrii ai comunității, etc.

7. Evaluarea cercetării/activităților derulate (individual sau în grup, de către cadrul didactic sau de către potențiali beneficiari ai proiectului produselor realizate.

Această metodă :

– oferă foarte bune oportunităti pentru abordări interdisciplinare ale unor teme, fenomene, etc.;

–facilitează învățarea prin cooperare (lucrul în grup ) ;

-dezvoltă capacitățile de investigare și de sistematizare a informațiilor. ;

-sporesc motivația pentru învățare prin apelul la situații din viața cotidiană și prin implicarea elevilor;

-facilitează utilizarea metodelor moderne de evaluare (portofoliu, autoevaluarea,etc.);

-permit valorificarea unor surse diverse de informare și de documentare;

-stimulează autonomia elevilor și creativitatea acestora;

-oferă tuturor elevilor posibilitatea de a contribui, într-un fel sau altul, la realizarea produsului final. ;

Evaluarea se poate face utilizand diverse fișe de evaluare și autoevaluare, individuale, care urmăresc realizarea competențelor pe parcursul mai multor ani de studiu

În condițiile în care dorim să realizăm evaluarea competențelor prin realizarea unui proiect de către elevi sau un grup de elevi, evaluarea se va face pe baza unor criterii de evaluare referitoare la concepția și realizarea proiectului.

Nu este potrivit să utilizăm note, litere sau scări de valorizare, dar ar fi foarte bine să marcăm printr-un semn grafic cazul în care elevul manifestă o competență de fiecare dată când aceasta ii este cerută și prin alt semn grafic,cazul în care elevul manifestă rareori acea competență.

Dacă se constată că performanțele unui elev sunt slabe la anumite competențe, va trebui să remediem la urmatoarele activități, iar dacă se constată că performanțele majorității elevilor sunt slabe în acest domeniu, profesorul va trebui să-și revizuiască strategiile de predare.

Pentru ca evaluarea să vina în ajutorul elevului este recomandabil ca fișele de evaluare să fie prezentate o dată cu prezentarea activităților care se vor derula, astfel incât elevul să înțeleagă mai bine ce anume se așteaptă de la el, ce criterii de evaluare vor putea fi urmărite.

SCOALA GIMNAZIALĂ ,,GRIGORE MOISIL,, ULMENI

PROIECT EDUCATIONAL

Coordonator:prof. ION VIFORIȚA

prof. ARSENE FLORINA

IMNUL ECO

Ref. Pământul e-n pericol

Noi vrem să il salvăm

Și la scoală

Noi asta învățăm.

Veniți si voi cu toții

Să ne ajutați

Și planeta noastră

Curată s-o păstrați.

Suntem ecologiștii

Pământul ocrotim

Și cand vom crește mari

Vrem sănatoși să fim.

Ref.

Orice hârtie mică

In coș o aruncăm

Și orice floricică

Noi știm să o udăm.

Ref.

Vă oferim un sfat

Ce nu-i greu de urmat

Natura s-o protejați

Curată s-o pastrați.

Ref.

ARGUMENT

Mediul este tot ceea ce vedem în jurul nostru și tot ceea ce ne înconjoara. El reprezintă lumea vie a plantelor și animalelor, fenomene ce se petrec în natură și munca omului.

Pentru o viată mai sănătoasă, copiii au nevoie de o lume cinstită și adevărată, mai frumoasă, mai bogată decât am moștenit-o.

Chiar dacă am primit această “valorasă” moștenire de la străbunii noștri trebuie “să luptăm” pentru a o menține.

Natura nu se mai poate “curăța” singură și este pândită de pericolul de a se imbolnăvi. Astfel, ea are nevoie de ajutorul omului.

Prin acest proiect urmărim conștientizarea pericolului intervențiilor abuzive ale omului în natură și orientarea cadrelor didactice, a copiilor și părinților spre formarea unor atitudini și deprinderi pozitive în domeniul protecției mediului.

În prezent copiii trăiesc foarte departe de natură și au puține prilejuri de a intra în contact intim cu ea sau de a avea experiențe directe in mediul natural. De fapt copiii au nevoie să trăiască într-un spațiu natural, nepoluat, ferit de noxele lumii civilizate, are nevoie să cunoască natura în frumusețea și acuratețea ei.

Prin educația ecologică copiilor li se dezvoltă disponibilități pentru ocrotirea naturii și sunt sensibilizați prin trăiri empatice în spiritul protejării și ocrotirii plantelor și animalelor, a mediului natural.

Prin activitațile de educație ecologică se urmărește familiarizarea copiilor cu mediul natural în care trăiesc și adaptarea lor la condițiile de viață impuse de realitatea lumii înconjurătoare.

Dacă copiii sunt educați în spirit ecologic, mâine vom avea o TERRA mai curată, mai verde, mai veselă si mai proaspăta.

Activitațile concepute interdisciplinar sau extracurriculare, ajută la formarea, educarea copiilor pentru integrarea responsabilă în relația cu mediul.

Parcurgerea programului didactic propus va determina formarea deprinderilor, capacitatilor intelectuale și naționale de investigare, de cercetare, de aplicații practice, a dezvoltării sensibilitații față de mediul înconjurător și implicit la realizarea unei conduite – atitudini corecte pentru o viață sigură, sănătoasă, curată.

Copilul de azi care cunoaște valoarea mediului înconjurător va fi cetățeanul de mâine care va lupta contra poluării apei și a distrugerii pădurilor, a construirii unor locuințe care să nu afecteze starea sănătătii lui și a tuturor celor din jurul său.

DESCRIEREA PROGRAMULUI

Grup țintă

copiii clasei a V-a de la Școala Gimnazială ,,Grigore Moisil,, Ulmeni

cadrele didactice: profesoarele Ion Viforița ,Arsene Florina, Stan Daniela ,Pavel Viorica;

parinții copiilor.

Metodologie

stabilirea activitaților specifice programului;

derularea activitatilor;

MIJLOACE DE REALIZARE

. excursii, vizite;

. activități practice (sădire pomi fructiferi, arbori, plantare de flori, îngrijirea spațiilor verzi).

Metode

Observația;

Conversația;

Demonstrația;

Exercițiul;

problematizarea;

jocul didactic;

invățarea prin descoperire.

Durata programului

anul scolar 2015/2016

Resurse umane

cadrele didactice;

părinții copiilor;

copiii clasei a V-a;

Primaria Ulmeni;

Resurse materiale

unelte de lucru;

semințe , răsaduri;

costumație de protecție;

teren din incinta școlii;

adăpost pentru animalul de companie al grupei;

planșe;

CD-uri;

Colecții de materiale;

internet;

presă.

Resurse financiare

sponsorizări;

donații;

fonduri obținute din vânzarea unor produse realizate de copii.

Coordonare

echipa de lucru: cadrele didactice cuprinse în proiect;

Scop

formarea și dezvoltarea concepție științifice despre mediul înconjurător cu modalități specifice vârstei; intercondiționarea între cunoștințele dobândite, a convingerilor formate, a atitudinilor și comportamentului într-un tot unitar;

crearea unui comportament adecvat al copiilor față de mediul înconjurător;

conștientizarea actului de protecție și conservare a mediului, de promovare a unor cunoștințe și conduite ecologice;

îngrijirea spațiului verde și a animalului de companie al grupei pentru constituirea unui mediu educațional care să motiveze copilul în procesul de protejare a naturii, a animalelor de companie ( porcusor de guineea, papagali, câine, pisică etc.);

înțelegerea legăturilor care există între diferitele organisme și mediul lor de viață.

Obiective specifice

privind copiii

stimularea imaginației, a creativității și încurajarea copilului în a exprima opinii și stări sufletești legate de protejarea naturii, precum și motivarea acestora;

stimularea copiilor pentru a desfășura activitați cu caracter experimental și demonstrativ prin care să contribuie la păstrarea sănătății mediului în care trăiesc;

să-și însusească și să înțeleagă semnificația unor termeni noi din domeniul ecologic;

stimularea curiozității și dorinței pentru ocrotirea și ingrijirea unor animale de companie (porcușor de guineea, papagali, câine, pisică, etc.);

să-și însușească normele de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societații, formarea unor comportamente pozitive față de mediu și a unor atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă normele ecologice.

privind cadrele didactice

să insufle copiilor respect față de natură și să-i implice în activități de îngrijire și protecție a mediului;

să realizeze contacte cu diverse instituții (pe linie de protecție a mediului, sivicultură, protectie a plantelor, a animalelor, etc.) cu ajutorul cărora și împreună cu ele să desfășoare diferite activtați;

abilitatea cadrelor didactice cu capacitatea de a construi un mediu educațional care să motiveze copilul în procesul de protejare și ocrotire a mediului.

privind părinții și alți factori educativi

conștientizarea părinților și a altor factori educaționali la amenajarea spațiului din jurul școlii și rolul în formarea și dezvoltarea propriilor copii;

creșterea gradului de implicare a părinților și a celorlalți factori educționali în activitatea școlii și crearea unui mediu plăcut, sănătos, util și funcțional;

să sprijine moral și material acțiunile din timpul derulării proiectului.

ACTIVITĂȚILE PROPUSE ÎN CADRUL PROIECTULUI

MONITORIZARE, EVALUARE

Chestionare;

Program artistic;

Expoziție cu vânzare;

Carnaval cu costumații realizate din materiale reciclabile;

Album cu fotografii din activitatea noastră;

CD cu momente din activitățile desfășurate.

Dragi părinti,

Pe parcursul unui an, vom desfășura activitați diverse, din care să învățăm să protejăm și să conservăm mediul înconjurator. Suntem foarte curioși și dornici să aflăm cum putem păstra curat mediul înconjurător, cum putem îmbunătății starea lui. De aceea vă rugăm să participați alături de noi la activități , să ne mijlociți întâlniri cu reprezentanți ai unor instituții care ne-ar putea ajuta în realizarea obiectivelor propuse și să ne sprijiniți în acțiunile pe care ni le propunem prin donații și sponsorizări (orice sumă, cât de mică, ne va ajuta să procurăm materialele necesare). În speranța că ne veți sprijinii , vă multumim.

Școala Ulmeni

01.10.2015

Copiii și profesorii

SCOALA GIMNAZIALĂ ”GRIGORE MOISIL” ULMENI

NR. …254…./ 01.10.2015

CĂTRE ,

PRIMARIA COMUNEI ULMENI

Pentru o viață mai sănătoasă, copiii au nevoie de o lume cinstită și adevărată, mai frumoasă, mai bogată decât am moștenit-o. Chiar dacă am primit aceasta “valoroasă” moștenire de la străbunii noștri trebuie “să luptăm” pentru a o menține. Natura nu se mai poate “curața” singură și este pândită de pericolul de a se îmbolnăvi. Astfel, ea are nevoie de ajutorul omului.

În acest sens, clasa a V-a de la Școala Gimnazială ,,Grigore Moisil,, Ulmeni, a întocmit un proiect educațional, „Prietenii naturii”, prin care se urmărește familiarizarea copiilor cu mediul natural în care trăiesc și adaptarea lor la condițiile de viață impuse de realitatea lumii înconjurătoare.

Dacă copiii sunt educați în spirit ecologic, mâine vom avea o TERRA mai curată, mai verde, mai veselă si mai proaspătă.

De aceea vă rugăm să ne sprijiniți în derularea acestui proiect.

Vă mulțumim!

CU RESPECT,

Profesori: Ion Viforița,

Arsene Florina

CALENDARUL ECOLOGISTULUI

MARTIE

APRILIE

MAI

CALENDARUL ECOLOGISTULUI

IUNIE

SEPTEMBRIE

OCTOMBRIE

PRIETENII NATURII

(scenetă)

Copiii cântă: Imnul ecologistilor

Ecologist 1: Noi suntem ecologistii

Și natura o îndrăgim

Pentru toți colegii noștri

Exemplu bun noi vrem să fim.

Vom da sfaturi multe, multe

Celor care vor s-asculte,

Căci scopul nostru e mare

Să scăpăm de poluare.

Ecologist 2: Noaptea stă pe gânduri

Tăcută la fereastră

O auzim cum plânge

E planeta noastră.

Pământu-i bun, și-a fost mereu,

Așa mi-a spus tăticul meu

Să ocrotim acest Pământ,

Că-i tot ce-avem mai bun, mai sfânt.

Pământul: Arborii mi i-au tăiat,

Subsolul mi-a fost forat,

În apele Învolburate

Sunt substanțe poluante.

Păsări, gaze, animale

Se sfârșesc pierdute-n zare

Că-n aer e poluare

De la fabrici și motoare.

Natura: Eu sunt natura si vă spun

Că am venit cu un gând bun

Vreau s-arăt la orișicare

Că viața fară poluare

Ar fi mai bună, mai frumoasă,

Ar face cinste-n orice casă.

Spuneți copii de ce oare

Are nevoie o floare,

Ca să crească, să-nflorească

Privirea să ne-nveselească?

Ecologist 3: De ce are nevoie o floare?

Și de aer, și de soare,

Și de copii harnici care,

Să o ude când e mult soare.

Dragii mei, drept să vă spun

La flori apa știu să pun.

Le-ngrijesc, le ocrotesc

Și astfel florile cresc.

Ecologist 4: Nu rupeți florile copii

Că-s și ele finițe vii

Tulpina lor viața are

De-o rupeți, le doare tare.

Când încep a înflorii

Udați-le dragi copii.

De aceea eu spun tare,

Îngrijește orice floare.

Ecologist 5: Nu rupe floarea ce se-nalță-n soare,

Mai bine-i aduci apă cu o stropitoare!

Nu te-agăța de crengile din pomi,

Că nu te lasă vara la umbra lor să dormi!

Învață de pe-acuma să ocrotești, copile,

Fii grijuliu cu toate, învață de la mine!

Cântec: Copiii și florile

Ecologist 6: Spune-mi tu dragă pădure

Ce te supără pe tine?

Te văd tristă-ngândurată,

Dezgolită, supărată.

Nici păsări nu-ți ciripesc

Oare nu te mai iubesc?

Copac 1: Ce stii tu , dragă copile

Pe-aici multă lume vine

Au venit și oameni răi

Și-au distrus copacii mei.

De exemplu Mâzgălici;

Mâzgalici: Salut, pădure!

Copac 1: De câte ori aicea vine,

E jale mare și e chin.

Mâzgălici: Am talente fel de fel

Sculptez, pictez de mititel.

La grupă chiar din prima zi

Pe masă am facut o casă

C-un vârf de cui,

Și ce frumoasă!

Dar nu stă bine să mă laud

Cu fapte vreau să dovedesc

Recunoscut sunt și-n sculptură

V-arat î-ndată nu glumesc.

Copac 2: Au, au nu mă lovi!

Mâzgalici: Întâi coaja să o iau!

Copac 2: Au, au nu mă lovi!

Sunt încă tânăr, vreau să mai trăiesc

Copiii buni mă ocrotesc.

Lovești tu micul pui de pom?

Ce-ai zice dac-ar fi om?

Tatăl meu de te-ar vedea

Ai primi ce-ai merita!

Mâzgalici: Pentru talent și pentru artă

Nici un copac securea mea

Nu iartă!

Copac 2: Au, au nu mă lovi!

Copiii vin și-l iau în brațe pe Mazgălici.

Cântec: Vai ce lucru ai făcut, văleleu , văleleu…….

Creanga din copac ai rupt văleu, văleu ……….

Și apoi l-ai zgâriat văleleu ,……….

Uite cum l-ai mutilat văleu, văleu……

Ecologist 7: Hai să-l lămurim

De ce pădurea noi o ocrotim.

De vrei să vezi pomii verzi

Scoarăța să nu le-o retezi!

Pădurile sunt uzine

De oxigen pentru tine!

Nu-i mai rupe crengile!

Nu-ți mai scrie numele

Pe toate trunchiurile!

Că pomul îți dă verdeată

Și-o mare poftă de viață.

Cântec: Popas

Ecologist 8: Dacă vreți s-aveți cu toții

Apă mereu de băut

Și setea să v-o potoliți

Ocrotiți izvoarele, nu le otrăviți.

Plantele vor pânge-ntruna

Și vor putrezi,

Aducând și boli cumplite

Printre noi, copii.

Ecologist 9: Dacă mergeți la plimbare

Prin parcul frumos și mare,

Nu călcați iarba copii,

Că ea se va ofilii.

Va plânge cu lacrimi amare

Sub talpă la fiecare.

Ecologist 10: Iarba-i pusă ca să crească,

Pământul să-l ocrotească.

Lui îi este plăpumioară,

Nouă dulce primăvară.

Oameni buni salvași Pământul,

Care greu ne poartă-n spate.

Risipiț în jur cuvântul

Omenie, bunătate.

Ecologist 11: Voi oameni mari, mereu grăbiți

Pământul geme și suspină

Il poluați, și-l otrăviți

Aveți răbdare și mai multă milă.

Să învățăm să ocrotim natura.

Să învățăm că ea înseamnă mult.

Să învățăm că viață avem doar una

Și vrem să dăinuim pe acest Pământ.

Cântec: Tainele naturii

Ecologist 12: Învață de la apă să ai statornic drum.

Învață de la greier când singur ești să cânți.

Învață de la Lună să nu te înspăimânți.

Învață de la vultur când umerii ți-s grei

Și du-te la furnică să vezi povara ei.

Ecologist 13: Învață de la floare să fii gingaș ca ea.

Învață de la miel să ai blândețea sa.

Învață de la vântul ce-adie pe poteci,

Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.

Învață de la păsări să fi mai mult în zbor.

Învață de la toate că toate-ți sunt surori.

Ecologist 14: Iubește tot ce te-nconjoară

Și apa din izvor.

Iubește florile, pădurea,

Înaltul munților.

Și păsări care ciripesc

Din zori și până-n seară.

Iubește toate câte sunt

Și câte vezi pe-acest Pământ.

Ecologist 15: Iubește câmpul înverzit

Și Dunărea și marea.

Iubește aerul curat

Și cerul fără nori.

Iubiți natura prea curată

Când încă nu e prea târziu

Copii și vârstnici laolaltă

Să păstrăm Pământul viu.

Toții ecologiști vor spune pe rând:

Iubiți natura!

Uniți-vă puterile pentru a o proteja!

Bucurați-vă de ceea ce vă oferă ea!

Iubiți si ocrotiți animalele!

Ține-ți deșeurile departe de ape!

Inamicii naturii sunt dușmanii sănătății!

Nu lasați resturi de gunoaie prin păduri!

Admirați, dar nu distrugeți!

Totul depinde de noi!

Udați florile!

Râul păstrați-l curat!

Acestea sunt câteva sfaturi demne de urmat!

Iubiți natura!

Cântec: Lăsați Terra să traiască

Lasati Terra să traiască,da,da,da!

Florile să înflorească, da, da, da!

Aerul îl vrem curat

Nu să fie poluat

Lăsați Terra să traiască, da, da, da!

Pădurea s-o ocrotiți , da, da, da!

Că v-ajută să trăiți, da, da, da!

Păsările zbor ușor

Ascultați cântecul lor

Lăsați Terra să traiască, da, da, da!

Apele vor să respire, da, da, da!

De reziduri ele-s pline, da, da, da!

Pământul să il salvați

De ce-i rău să-l apărați

Lasați Terra să traiască, da, da, da!

Timpul de descompunere a diverselor materiale aruncate de noi la gunoi… sau…

Nu te gândii că ești Dumnezeul naturii, căci tu faci parte din ea.

Să nu-ti faci chip cioplit, nici altă asemănare pe scoarța copacilor.

Nu considera ecologia o modă, căci ea este cu adevarat o știință.

Adu-ți aminte de natură și cinstește-o.

Cinstește PĂMÂNTUL – tatăl tău și APA – mama ta pentru ca să-ți fie bine și mulți ani să trăiești pe TERRA

Să nu ucizi animalele și să nu rupi plantele fără discernământ.

Să nu iei din natură mai mult decât trebuie.

Nu lua naturii ceea ce ii aparține.

Nu te minții pe tine însuți, spunându-ți că planeta este în siguranță.

10. Să nu poftești la ceea ce are natura mai de pret.

COLȚUL VERDE

PANOUL ACTIVITĂȚILOR

OBIECTE ,,ECO,, CONFECȚIONATE DE ELEVI DIN MATERIALE RECICLABILE

Elevul de azi care cunoaște valoarea unei bucăți de hârtie, a unei sticle sau a unui recipient din material plastic va fi cetățeanul de mâine care va ști să utilizeze rațional fiecare lucru.

ACTIVITĂȚII DE ECOLOGIZARE

PARTICIPANȚII: ȘCOALA ȘI PĂRINȚII

CAPITOLUL III

MODELUL CLASIC ȘI MODERN ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ROMÂNESC

3.1. Influența mijloacelor TIC asupra procesului de predare-învățare –evaluare

„Orice metodă rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de vedere, educația va ramane o artă :arta de a adapta la o situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie ,,( Gaston Milaret).

Pentru a atinge un nivel optim in proiectarea și realizarea unei activități educaționale, se pune accent pe felul cum se desfășoară aceasta și implică probleme organizatorice, procedurale și materiale.

Tehnologia didactică, alături de metode, însumează și ansamblul mijloacelor audio- vizuale, care se utilizează în practica educativa.

Noile tehnologii au produs schimbări, modificări în toate domeniile și era de așteptat ca la un moment dat acest progres să influențeze și procesul de predare –învățare. Astfel elevii sunt nevoiți să învețe să gestioneze un numar impresionant de informații, să le analizeze, să ia decizii, să-și dezvolte cunoștințele pentru a face față provocărilor tehnologice actuale. In ceea ce privește personalul didactic, sunt necesare eforturi de formare profesională.

Totalitatea instrumentelor care aparțin tehnologiei informațiilor și comunicărilor sunt binecunoscute sub denumirea de T.I.C.

In aceasta categorie as include :calculatorul, internetul, posta electronica, imprimanta, videoproiectorul.

Toate acestea reprezintă realități pe care elevii le experimentează în fiecare zi.

La rândul lui, cadrul didactic este pus în situația de a opta între continuarea demersului său educațional în mod conservator, folosind metodele tradiționale, ignorând tendințele de schimbare sau acceptarea provocării și implementarea în același timp a noilor tehnologii în activitatea sa didactică.

În cadrul orelor de biologie instrumentele TIC facilitează procesul de predare –învățare și uneori chiar de evaluare (chiar dacă ne gândim la simplele teste alcătuite cu ajutorul calculatorului, la imprimantă sau scannerul care ne ajută să multiplicăm materialele), ne oferă posibilitatea de a căuta, ne învață a colecta și procesa în mod corect informația și de a o folosi într-o manieră critica și sistematică.

De asemenea se dezvoltă abilitatea de a folosi instrumente digitale pentru a produce, prezenta și înțelege singuri informații complexe : abilitatea de a accesa, căuta și folosi servicii bazate pe internet.

Folosirea mijloacelor TIC sprijină dezvoltarea gândirii critice, a creativității și în același timp dezvolta o atitudine critică și reflexivă față de informația disponibilă. În activitatea de dascăl, cu ajutorul unui calculator se pot elabora și redacta pe calculator planuri de lecții, schiâțe, desene, scheme,fișe de lucru individuale,sau în grup pentru elevi ; aceste materiale stocate, sub formă de fișiere, pot fi periodic actualizate.

De asemenea se pot utiliza facilități multimedia pentru a susține auditiv și vizual teoria (prezentări multimedia ), se pot accesa informații de pe CD–uri, dischete, etc.

Analiza swot a influenței mijloacelor TIC în procesul educativ

Puncte tari:

– prin utilizarea TIC se dobândește o eficientizare a procesului educațional;

– aproape toate unitățile de învățământ posedă laboratoare de informatică sau cel puțin un calculator la dispoziția cadrelor didactice ;

– programele de formare continuă a cadrelor didactice includ folosirea echipamentelor noi, a calculatoarelor, fapt care duce la modernizarea modului de lucru al profesorilor ;

– elevii vor fi deja familiarizați încă din școlile gimnaziale cu ceea ce înseamnă informație, a informa, a se informa, a selecta, iși vor putea forma o viziune complexa asupra lecțiilor învățate, datorită surplusului de informație găsit pe internet, care le permite cunoașterea unui lucru din mai multe puncte de vedere, abordarea unei teme din perspectiva mai multor critici;

– lărgirea orizontului cunoașterii,elevul nu se mai limitează la cunoștințele pe care i le transmite cadrul didactic.

Elevul are posibilitatea de a găsi argumente pentru a-și susține proprile idei, păreri,

opinii,cunoașterea, aprofundarea, asimilarea unui vast bagaj de cunoștințe, într-o perioadă mult mai scurtă decât prin modalități care nu includ folosirea mijloacelor TIC.

Puncte slabe :

– majoritatea cadrelor didactice și manageriale din sistem nu au abilități suficiente de utilizare a resurselor TIC în educație;

– capacitatea pieței locale de absorbție a produselor și serviciilor TIC este actualmente redusă, fapt cauzat de nivelul redus de cunoaștere și conștientizare a beneficiilor TIC, precum și de puterea de cumparare scăzută a populației datorită salarilor reduse.;

– lipsa motivației profesorilor pentru utilizarea TIC la orele de curs ;

– teama de nou care poate produce refuzul cadrelor didactice de a-și înlocui propriile metode conservatoare cu cele moderne, facilitate de mijloacele TIC;

– imposibilitatea desfășurări în cele mai bune condiții a lecțiilor în eventualitatea lipsei temporare a energiei electrice;

– necesitatea aprofundării unor noțiuni teoretice pentru a folosi corect mijloacele de informare computerizată;

– lipsa unui calculator pe care să îl poată folosi acasă (atât elevul cât și cadrul didactic).

Oportunități:

– piața produselor și serviciilor TIC înregistrează rate continue de creștere; – sporește ponderea utilizatorilor tineri pe Internet, ceea ce promite o noua generație inițiată în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicații. Un impact favorabil în acest sens, îl au centrele de instruire on-line, publicarea cărților digitale, apariția tabletelor ;

– colaborarea cu alte unități școlare din țară sau chiar din alte țări ;

– realizarea unor parteneriate interșcolare;

– posibilitatea efectuării procesului de predare-învățare între mai multe persoane din locații diferite (prin intermediul Skype);

– posibilitatea învățării redactarii unor texte nonfuncționale prin completarea unor formulare găsite on-line (CV european)

– elevii vor învăța înca de la o vârstă fragedă cum să realizeze documente în diferite programe (Word, Excel), cum să se documenteze (dictionare on-line, Google, Bing), cum să-și selecteze informația în funcție de nevoile lor, la un moment dat; – Tic sporește libertatea de a fi informat, libertatea de a-și alege informația dorită , ajută și la dezvoltarea creativității, imaginației, inteligenței ; încă de mici, copilașii înlocuiesc hârtia și creioanele colorate cu anumite programe care le permit același lucru (Paint); – efectuarea unor cursuri on-line, pregătirea elevului, viitor adult, pentru a deveni un individ care să se poată integra cu ușurința in societate (obținerea unor burse școlare în urma efectuării unor examene on-line, efectuarea unor cursuri de formare profesională, de formare continuă a cadrelor didactice și nu numai).

Amenințări:

– persistă încă mari discrepanțe între mediul urban și rural, precum și între diferite categorii sociale. Prin urmare nu există acces la tehnologiile informaționale și de comunicații pentru toată populația țării în egală măsură (și aici mă refer la școlile din mediul rural, cu o situație precară );

– prețul acestor tehnologii este destul de ridicat în comparație cu salariile din economia națională, ceea ce determină efectuarea de reparații a mijloacelor TIC în baza unor costuri ridicate, ceea ce împiedică cumpărarea mijloacelor noi de informare ;

– cadrele didactice de vârsta a doua și a treia sunt prea puțin informate în domeniul respectiv, nu conștientizează încă numeroasele avantaje pe care le oferă utilizarea computerului și internetului ;

– dacă este folosit ă prea des aceeași metodă sau dacă instrumentele TIC nu sunt folosite corespunzător, vor favoriza monotonia, plictiseala, neânțelegerea noțiunilor, îngreunarea procesului de predare –învățare.

– obținerea unor rezultate mai slabe la evaluare datorită incapacitații elevilor de a folosi corespunzător mijloacelor TIC ;

– diminuarea capacitații de exprimare orală.

3.2.Digitalizarea – sabia cu două tăișuri :

Nivelul societații de mâine, al disprețului pentru actul de cultură, pentru lectură, este hrănit din plin de o industrie extrem de puternică si agresivă. Smartphone-urile, iphone-urile, tabletele, au înlocuit de ani buni, în preferințele tinerei generații, cartea. Internetul, această proiecție virtuală a lumii în care trăim, oferă copiilor și adolescenților de astăzi toate informațiile de care au nevoie, dar mai ales toate informațiile pe care și le doresc.

Nu mai au nevoie de cărți, nu mai au nevoie de exercițiul aritmeticii, calculatorul le oferă automat și de la cele mai fragede vârste, soluția la orice problema.

Copiii iși petrec o mare parte din zi cu ochi în calculator sau în televizor, cu acordul sau fără acordul părinților, filmele pe care le urmăresc nu sunt întotdeauna adecvate vârstei lor și treptat, înlocuiesc cărțile.

Generațiile tinere sunt obișnuite de mici cu societatea digitalizată, iar paradigma audio-vizualului se insinuează încet, dar sigur în mentalul lor, impingând la periferie paradigma tiparului.

Așa se face că la finalul clasei a VIII-a, acești elevi sau o mare parte dintre ei sunt incapabili să comenteze un text literar, puțini dintre ei pot spune cu ușurința tabla înmulțirii și mult mai puțini iți pot spune zece titluri de cărți pe care le-au citit de-a lungul gimnaziului.

Acești tineri pășesc în liceu deja cu carențe uriașe în cultura lor generală, iar aici, în liceu, analfabetismul lor funcțional se consolidează.

3.3 AeL – O tehnologie de vârf în sistemul educațional românesc

Sistemul Educațional Informatizat este un program complex inițiat de Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susținerea procesului de predare –învățare în învățământul preuniversitar cu tehnologii de ultimă oră.Programul sprijină obiectivele reformei educaționale.

SEI a fost proiectat ca o soluție integrată la nivel național dintr-o rețea de soluții locale și regionale.Toate sistemele regionale sunt la rândul lor integrate într-o rețea națională ,conectate și controlate de către unitatea de management a programului SEI, situată la MECT.

Programul SEI pune la dispoziția beneficiarilor noi instrumente didactice pentru utilizarea în școli, crescând astfel calitatea procesului educațional.Oferă un substitut pentru instrumentele sau experimentele de laborator costisitoare sau periculoase pentru cei care le manevrează.

3.3.1 Software-ul educațional și conținutul electronic

Înainte de a fi distribuit în școli, conțimutul educațional este evaluat de către comisii constituite pe discipline de studiu și numite de către MECT.

Evaluarea ia în calcul atât criterii tehnice ( metrici de calitate software, cum sunt: utilizabilitatea, performanța,și fiabilitatea)și criterii profesionale (interactivitatea, acuratețea științifică, abordarea metodologică.

Un accent deosebit se pune pe integrarea soluțiilor IT în sistemul educațional și acceptarea tehnologiilor de ultimă generație ca instrument puternic și valoros, dar totuși un instrument (și nu singurul) pentru utilizarea la clasă de către profesor și elev în egală măsură, împreună cu tabla și creta.

AeL –un sistem de predare/invățare și management al conținutului

AeL este coloana vertebrală a programului SEI, oferind suport pentru predare/invățare, evaluare și notare, administrarea, proiectarea și monitorizarea conținutului.

AeL permite vizualizarea și administrarea unor tipuri vaste de conținut educațional precum: materiale, tutoriale, exerciții, simulări, jocuri educative.Biblioteca de materiale educaționale acționează ca un gestionar de materiale:este adaptabilă, configurabilă, indexabilă și permite o căutare facilă.

Chiar și utilizatorii începători pot:

-crea conținut (editor HTML încorporat, editor de teste și de dicționare);

-importă/exportă conținut din fișiere,arhive de resurse utilizând standarde de împachetare precum SCORM și IMS;

Conținutul poate fi structurat și adaptat în funcție de nevoile profesorilor și îmbogățit cu informații legate de curiculă, cuvinte cheie, versiune, autor, etc.

AeL este optimizat pentru învățare sincronă, profesorul controlând în întregime lecția, creând, coordonând și monitorizând procesul educațional.

AeL oferă de asemenea facilități pentru învățarea asincronă (în ritmul fiecărui elev) proiecte în colaborare și învățare la distanță.

Posibilitatea de comunicare sincronă și asincronă:mail intern/extern, notificări și discuții în grup:

-teste electronice și asistență pentru notare;

-teste on-line și off-line;

-teste cu sau fără limită de timp;

-teste de auto-evaluare.

Asistență în crearea de teste bazate pe modele predefinite, care include:

-selectarea uneia/mai multor opțiuni;

-răspunsuri libere;

-răspuns de tip adevărat/fals;

-răspuns de tip adevărat/adevărat parțial/fals;

-administrarea electronică și integrarea testelor și fișelor elevilor;

Testele sunt integrate cu fișele de studiu ale elevilor, sistemul păstrând evidența evoluției pentru elev.

AeL este un instrument modern, pe care profesorul îl folosește în sala de clasă împreună cu tabla și creta.

Lecțiile Ael

Unul dintre conceptele valoroase pe care se bazează platforma Ael este acela de momente de lecție.

Profesorul are la dispoziție o bază de date, inclusă în platformă și mereu îmbogățită cu conținut educațional, conținut prezentat sub formă de pachete de lecții din curricula oficială. Un pachet de lecții este format din mai multe momente independente ce pot fi folosite de profesor în funcție de strategia didactică pe care o adoptă, de tipul lecției pe care o desfășoară dar și în funcție de nivelul clasei la care predă. Pachetele de lecții sunt arhivate în două formate: SCORM (integrabile AeL)și ZIP (momentele pot fi deschise și folosite în afara platformei AeL)

Profesorii au la dispoziție un nou instrument de căutare a conținutului educațional de care au nevoie la clasă, dar și elevii pot accesa momentele de lecție de pe computerele personale, unde nu au instalată platforma Ael.

PROIECT DE ACTIVITATE

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială ,,Grigore Moisil,, Ulmeni

Nume și prenume profesor: Ion Viforița

Clasa: a V-a

Data:

Structura proiectului de activitate

Unitatea de învățare: Diversitatea lumii vii

Tema: PORUMBUL

Tipul lecției: Predare-evaluare

Obiective de referință:

1.2 – Să identifice grupe și specii de plante

– Să stabilească relații între factorii de mediu și diversitatea plantelor

Obiective operaționale:

O1 – să enumere și să clasifice plantele cultivate;

O2 – să îndeplinească sarcinile stabilite de aplicația AeL;

Strategii de realizare:

Metode: observația, conversația, explicația, lecția AeL, brainstorming;

Mijloace: calculator, lecție Ael, atlas botanic, manual

Bibliografie:

Metodica predării biologiei – Ion Iordache, Manual de biologie, clasa a V-a, Atlas

botanic

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Organizarea clasei

Anunțarea temei și a obiectivelor

Captarea atenției: Prezentarea unei plante – PORUMBUL

Sarcinile de lucru:

– rezolavați exercițiul 2 pagina 140 (manual)

– descoperiți alcătuirea plantei și principalele caracteristici ale rădăcinii porumbului (etapă lecție AeL)

– descoperiți caracteristicile tulpinii porumbului (etapă lecție AeL);

– descoperiți caracteristicile frunzei porumbului (etapă lecție AeL);

– descoperiți caracteristicile florilor porumbului (etapă lecție AeL);

– prezentați fenomenele de polenizare și fecundație și implicit formarea fructului și a seminței;

– descoperiți caracteristicile fructlui și seminței porumbului (etapă lecție AeL);

– enumerați plantele înrudite cu porumbul urmărind imaginile din atlasul botanic;

– descoperiți mai multe informații despre importanța porumbului în viața omului (etapă lecție AeL).

e. Evaluare : Test: – completați spațiile libere;

Test: – realizați concordanța; (etape lecție AeL)

Test: – „Vrei să fii câștigător?”

Temă: Reprezentați grafic porumbul

Anunțarea activității următoare: Recapitulare: Plante monocotiledonate

MOMENTE ALE LECȚIEI

Beneficii :

Programul SEI se concentrează asupra școlilor. Beneficiul programului de informatizare a învătământului preuniversitar este creșterea gradului de cunoștințe IT al populației, în special al tinerilor absolvenți. Cele mai importante efecte sunt focalizate pe școlari, pe termen lung. Profesorii și elevii au șanse reale de a lucra împreună la proiecte informatice.

Este important de remarcat faptul că principala provocare a programului SEI,nu este distribuirea de computere, software educațional sau conectare la Internet, ci oamenii, sutele de mii de profesori angajați în sistemul educațional românesc.

Cel mai mare risc al proiectului nu este numărul insuficient de computere, ci utilizarea inadecvată, sau și mai rău, neutilizarea acestora.

Concluzii:

Implementarea SEI este un proces complex prin care scopul urmărit este:

-asigurarea accesului la tehnologie pentru profesori și elevi;

-elaborarea și validarea unei metodologii pentru utilizarea tehnologiilor informaționale în educație;

-instruirea profesorilor

CONCLUZII FINALE

Ne confruntăm cu toții cu problemele actuale ale sistemului de invățământ.

Ca urmare a modernizării, acest sistem trebuie acum să învețe individul să extragă esențialul din general, asta trebuie să-i invățăm pe elevii noștrii

De aici și diversificarea metodelor de predare –învățare.Câți dintre noi nu am citit despre metodele interactive de predare?

Foarte multe cărții de specialitate tratează acest subiect, dar puțini dintre noi avem timp să aplicâm aceste metode

Unul dintre ,,blocaje,,este ridicat tocmai de programa încărcată care nu ne permite să ne abatem prea mult de la metodele tradiționale .

Metodele interactive fac diferența în stilul didactic.La disciplina predată ,biologia , comunicarea statică nu este recomandată .

Cunoașterea stilurilor de învățare va duce către alegerea oricărui tip de metodă interactivă. Interiorizarea mesajului profesorului se face pe căi diferențiate, astfel că un demers bazat pe conlucrare va încuraja adaptarea elevilor în funcție de inteligențele sale.

Profesorul este dator să găsească noi metode pentru ca activitățile didactice să fie cât mai atractive pentru elevi .

Este esențial ca și cadre didactice, să căutăm constant metode predispuse inovației .

Lecția de biologie trebuie să se desfășoare într-un climat favorabil pentru ca personalitatea psihică și biologică a elevilor să se manifeste într-un mod natural, climat care elimină în mare , timiditatea, stângăcia și teama unor elevi față de noțiunile din lecție.

Astfel metodele interactive folosite de mine în lecție, au ajutat elevii pentru o însu-

șire cât mai corectă și rapidă a noțiunilor.

Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru prin aplicarea metodelor didactice interactive moderne si a celor traditionale.

Am remarcat faptul ca metodele didactice moderne au un efect benefic.

Metodele moderne sunt o noutate pentru elevi, ele urmăresc fixarea cunoștințelor și competențelor precum și utilizarea acestora în procesul de predare –învățare. În lucrarea de față, prin aplicarea testelor de evaluare, am realizat un studiu comparativ al rezultatelor obținute de către elevi la testele administrate.

Am remarcat faptul că rezultate mai bune la teste au fost obținute de clasele experiment la care am aplicat metodele moderne interactive..

Rezultatele obținute de elevi în etapa experimentală au fost măsurate, înregistrate, sistematizate și interpretate.

Reamintesc că testele au fost aplicate elevilor de clasa a V-a si a VI-a, clasele de control au fost constituite din 15 elevi la clasa a V-a A (12 fete si 3băieți ) respectiv 20 elevi la clasa aVI-a A (11 fete și 9 băieți), iar clasele experiment au fost constituite din 22 elevi la clasa aV-a B (14 fete și 8 băieți ), respectiv 14 elevi la clasa a VI-a B (6 fete și 8 băieți ). Comparând rezultatele în urma evaluărilor, la clasa experiment, se observă o creștere calitativă a rezultatelor obținute de toți elevii, atât a celor care întampină dificultăți la învățătură cât și a celor care dovedesc posibilități deosebite.

La clasa de control, în urma rezultatelor obținute, se observă o creștere ușoară a rezultatelor pe parcursul cercetării.

Rezultatele din etapa experimentală reprezintă note mai mici față de notele obținute de clasa experiment. În cadrul orelor de biologie, prin modul în care am conceput lecțiile, elevii au fost atrași de informațiile acumulate prin aplicarea metodelor interactive moderne fiind antrenați în aprofundarea cunoștințelor.

Noțiunile de baza au fost definite cât mai riguros posibil în raport cu particularitățile de vârstă ale elevilor.

Densitatea cunoștințelor a fost relativ mică, noile cunoștințe au fost reprezentate uniform pentru a evita blocarea elevilor. Nu toți elevii au învatat substanțial noțiunile predate și nici nu au atins aceeași profunzime, dar aproape toți și-au însușit cel puțin o înțelegere calitativă a celor mai importante idei, când noțiunile au fost predate în context larg.

Unii elevi, puțini la număr au manifestat interes deosebit pentru aspectele teoretice, alții au fost interesați de consecințe mai abstracte si desigur multi au fost pasionati de latura experimentală, practica.

Rezultatele activității experimentale, pe care am desfășurat-o la clasă reflectă efectul benefic al aplicării metodelor moderne interactive asupra dezvoltării capacităților intelectuale ale elevilor.

În experiența mea profesională am observat că generațiile actuale sunt extrem de vivace, caracterizate de o curiozitate ,,încrezută,, ,aș spune, în sensul că elevii se simt destul de siguri pe forțele lor intelectuale pentru a tatona adevărul informațional, cu ajutorul unui ,,far,, calauzitor (profesorul ,în speță).

Astfel mi-am întărit convingerea că meșteșugul de dascăl reclamă creativitate, alături de componenta empatică.

În lucrul meu cu elevi, la disciplina de biologie, am recurs la activități în echipă , pornind de la metodele interactive, precum Cubul, Știu –Vreau să știu-Am învățat, Mozaicul, Diagrama Venn, Proiectul, dezvoltând capacități de analiză , comparație sinteză ,ce sunt cultivate mult mai ușor , treptat și prin consens benevol la nivelul elevilor.

Concluzia generala ce reiese din prezenta cercetare este ca elevii sunt atrasi de nou, favorizand placerea elevilor de a afla si a sti, creativitatea, autoafirmarea, usurinta de a se schimba repulsia pe care le-o da monotonia, in scopul valorificarii potentialului intelectual de care dispun.

Mai jos am creat o analiză cu puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințari care planează asupra predării activ –participative.

Puncte tari:

-realizează o bună receptare a mesajului scris ;

-încurajează exprimarea unor puncte de vedere proprii;

-încurajează participarea la lecție a întregii clase de elevi, lucrul în echipă;

-presupun un efort intelectual concentrat prin schimbul reciproc de idei;

-devin o provocare pentru elevi , trezindu-le interesul și curiozitatea;

-consolidează relațiile dintre elevi cu diferite niveluri de asimilare a cunoștințelor;

-generează sentimente de acceptare, simpatie și instaurează bună înțelegere, armonie.

Puncte slabe:

-presupune un buget de timp mai mare decăt cel prevăzut în curriculum;

Sunt mai obositoare pentru actorii actului didactic;

-generează profesorului greutăți în sensul că-l pune uneori în imposibilitatea de a evalua corect elevul cu potențialul mai mic de asimilare a cunoștințelor în comparație cu elevul dotat;

-dialogul consumă mult timp și uneori se dovedește ineficient;

-se observă scăderea ritmuluii de învățare a elevilor dotați;

-se impun frecvent punctele de vedere doar ale unor participanți.

Oportunități:

-formează abilități de sistematizare și consolidare a cunoștințelor noi prin raportarea permanentă la text;

-favorizează dialogul, discuția-condiții care contribuie la educarea spiritului critic și a obiectivității;

-mobilierul clasei permite gruparea elevilor în funcție de cerințele orei;

-elevii interesați, deschiși la nou, dornici să se afirme;

-determină creșterea respectului de sine, a încrederii în forțele proprii;

-contribuie la creșterea gradului de inventivitate în sensul găsirii unor conexiuni noi între idei.

Amenințari:

-uneori se poate instaura pasivitatea, tendința de dominare și superficialitatea în asimilarea cunoștințelor;

-apare pericolul diminuării densității lecției;

-apare pericolul neparticipării suficiente a unui anumit număr de elevi la procesul de învățare colectiv;

-evaluarea rămâne în continuare clasică.

Pornind de la această premisă, am constituit lucrarea mea pentru obținerea gradului didactic I , având ca temă ,,Utilizarea metodelor interactive moderne,, cu exemple concrete care pot fi de un real ajutor pentru toți. Consider că aceste metode folosite acolo unde este cazul și nu permanent, sunt de un real folos în cunoașterea capacităților elevilor pentru a putea scoate randamentul scontat.

BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit,I, Metode de învățământ ed.aIII-a, București, Editura Didactică și pedagogică, 1997;

2. Pintilie, Mariana, Metode moderne de învățare-evaluare, Editura Eurodidactica, Cluj-Napoca, 2003,

3. Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga (ș.a ) ,,Metode interactive de grup,, Editura Arves, Craiova;

4. Crenguța –Lăcrămioara Oprea (2008)-,,Strategii didactice interactive,, ed.a III-a, EDP, București;

5. Ion –Ovidiu Pânișoară (2006)-,,Comunicarea eficientă,, ediția a-III-a, Editura Polirom, Iași;

6. Rodica Leonte, Mihai Stanciu (2004)-,,Strategii activ- participative de predare în ciclul primar, Bacău;

7. Venera Mihaela Cojocariu (2004)-,,Teoria și metodologia instruirii,,EDP, București;

8. Cerghit,I (2008),Sisteme de instruire alternative și complementare.Structuri, stiluri și strategii, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Iași,Editura Polirom;

9. Cerghit,I, Neacșu,I, Negreț-Dobridor,I, Pânișoară,I.-O (2001), Prelegeri pedagogice, Iași, Editura Polirom;

10. Albulescu,I.,Albulescu,M.,(2000), Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Iași, Editura Polirom;

11. Lazăr, V., Caprarin D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Ed. Arves, 2008;

12. Ionescu, M., Radu, L,Didactica modernă, Cluj- Napoca, Dacia, 1995;

13. Iordache Ion ,și colab.,Metodica predării-învățării biologiei, Iași, Ed. Solaris, 2004;

14. Tudor, V.,Metodica predării biologiei la clasele V-VIII, București, EDP, 1982;

15. Mitroforu, N., 1987 – Aptitudini și capacități; aptitudinea pedagogică. Curs de psihologie școlară.Universitatea București.

16. Postelnicu, C., 2000- Fundamente ale didacticii școlare. Ed. Aramis, București

17. Țârcovnicu V., Popeagă V., 1970, Pedagogie generală. Ed. Didactică și Pedagogică București.

18. Planshard E., 1992 – Cercetarea în pedagogie. Ed. Didactică și Pedagogică, București.

19. Stanciu I., 1976 – Școala și destinele pedagogice în sec. XX.

20. Vlăsceanu L., 1982 – Metodologia cercetării pedagogice. Ed. Didactică și Pedagogică, București.

21. Daneșul A., Chicez A., Mandache A., 1964 – Pedagogia. Ed. Didactică și Pedagogică, București.

22. Nicola I., 1996 – Tratat de pedagogie. Ed. Didactică și Pedagogică, București.

ANEXĂ

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnata Mușa S. Viforița (căs. Ion ), profesor de biologie la Școala Gimnazială,,Grigore Moisil,,Ulmeni, declar pe propria-mi răspundere că lucrarea metodico-stiințifică pentru obținerea gradului didactic I, cu tema:,, Utilizarea metodelor didactice interactve moderne la disciplina de biologie,, a fost elaborată de mine cu ajutorul coordonatorului științific.

În lucrare nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date din alte surse fără a fi citate sau precizate sursele preluării.

Aceasta este declarația mea pe care o susțin și o semnez.

Profesor:

Mușa S. Viforița (căs.Ion)

Școala Gimnazială ,,Grigore Moisil,, Ulmeni, Călarași

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: ARGUMENT……………………………………………………………… 3 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1.Sistemul de învățământ în România……………………………………………………6 1.2.Conceptul de sistem… [311379] (ID: 311379)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

ARGUMENT……………………………………………………………… 3 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1.Sistemul de învățământ în România……………………………………………………6 1.2.Conceptul de sistem… [311379]

Copyright Notice

Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea. [600562]

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ Marketingul organizării de evenimente Cluj Capitala Europeană a Tineretului 2015 Coordonator… [302639]

Synthesis and structural characterization of copper( II) polyhydroxolactate [610280]

Lector univ. dr. Ramona Ciobanu Absolventă: Arghira Ana-Maria Brașov 2017 Curtea de Conturi a României Arghira Ana -Maria 2 UNIVERSITATEA… [617965]

2 Titular curs: Conf. univ. dr. Ion Albulescu Adres ă birou: Cl ădirea „Pedagogica”, Str. Sindicatelor, nr. 7, Cabin etul 25 E-mail:… [622726]

ÎMBUNĂTĂȚIREA STIMEI DE SINE LA ADOLESCENȚI Profesor îndrumător : Lect. Drd. Laura Elena Năstasă Absolvent: Grigorescu Andreea -2009- Introducere și… [611314]

Copyright Notice

Similar Posts