ARGUMENT …………………………………………………………………………………………………………….. ….3… [605606]

1
CUPRINS

ARGUMENT …………………………………………………………………………………………………………….. ….3

CAPITOLUL I. Contextul socio -cultural postbelic și destinul literaturii. Repere ale romanului.
1.1. Raportul politic – estetic. De la realismul socialist la recâștigarea esteticului. …………………. 5
1.2. Direcții și tendințe în romanul românesc postbelic. Tradiție și modernitate. Structuri
tematice. Obsesia raportului dintre individ și istor ie……………………………….. ………………………… 9

CAPITOLUL AL II -LEA. Modelul Marin Preda.
2.1. Problema „cuceririi tradiției”. ………………………………………………………………………………….1 6
2.2. S tructuri tematice și construcții narative în proza lui M. Preda (de la proza scurtă la
romane): privire sintetică. ………………………………………………………………………………………………. 20
2.3. Lumea rurală. ………… ……………………………………………………………………………………………….2 4
2.4. Raportul om – istorie. ………………………………………………………………………………………… ……43
2.5. Romanul politic. ……………………………………………………………………………………………………..5 3
2.6. Condiția intelectualului. ………………………………………………………………………………………….. 60

CAPITOLUL AL III -LEA. Perspective ale receptării.
3.1.Receptarea romanelor lui Marin Preda în critica și istoria literară. ……………………. ……………6 7
3.2. Receptarea lui romanelor lui Preda la nivelul programelor școlare și al manualelor
alternative. …………………………………………………………………………………………………………….. …….7 3

CAPITOLUL AL IV -LEA . Aspecte metodico – științifice ale predării, învățării și evaluării
romanelor lui Marin Preda.
4.1. Metode didactice interactive ……………………………………………………………………………………7 7
4.2. Met ode didactice alternative …………………………………………………………………………………….8 5
4.3. Soluții de optimizare a procesului de predare -învățare a romanelor lui Preda prin utilizarea
metodelor activ -participative …………………………………………………………………………………………..8 7
4.4. Experiment pedagogic ……………………………………………………………………………………………. 89
Descrierea resurse lor de organizare a cercetării ………………………………………………………………… 88

2
Metodele folosite în funcție de obiectivele și ipotezele cercetării ……………………………………….. 90
Descrierea funcțională a metode lor aplicate în cercetare ……………………………………………………. 92
Instrumentele de lucru aplicate în cercetare ………………………………………………………………………9 3
Descrierea procedurii de lucru, investigare, analiză și control ……………………………………………..9 4
Etapa inițială – pretestul …………………………………………………………………………………………………9 7
Etapa formativă ………….. ………………………………………………………………………………………………10 2
Etapa finală – posttestul ……………………………………………………………………………………………….11 2
Descri erea analizei datelor și a interpretării rezultatelor ……………………………………………………11 7
Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în diferite etape de evaluare …………………………..118
Rezultatele cercetării ……………………………………………………………………………………………………1 19

CONCLUZII ………………………………………………………………………………….. ………………………….12 1

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………12 3

ANEXE ……………………………………………………………………………………………………… ……………..12 6

……………………………………………………………………………………………… ………………………………….

3

ARGUMENT

În perioada postbelică literatura trebuia să răspundă așteptărilor cititorilor sătui de
lozinci comuniste , dornici să audă adevărul, idei sincere izvorâte din s uflete oneste, iar scriitorii
de valoare artistic ă și morală încearcă acest lucru într -un climat socio -cultural marcat de cenzura
impusă de regimul co mmunist. Începând cu 1944 până în 1989 spiritul creator este infl uențat de
ideologia totalitară, reușind să marcheze orientarea, tematica și problematica literaturii. Însă în
toată această perioadă presiunea politicului asupra esteticului nu s -a manifes tat cu aceeași
rigoare și fo rță, astfel au ieșit de sub tipar cărți valoroase, cu mare ecou în epocă. Programele
școlare îi prezintă liceenilor pe scriitorii canonici Nichita Stănescu, Marin Preda și Marin
Sorescu. Lucrarea de față își propune să prezinte co ordonatele esențiale ale operei marelui
romancier Marin Preda, structurile tematice ale lucrărilor sale, să analizeze raportul dintre om și
societate reflectat de personaje, valorificând receptarea critică. În același timp se va urmări
modul în care Preda este analizat la nivelul programelor școlare și al manualelor alternative.
Ȋn curriculum școlar, competențele specifice analizei și interpretării epicului indică
identificarea și explicarea relațiilor dintre operele studiate și contextul cultural ȋn care au apărut
aceastea, compararea viziunii despre lume, despre condiția umană reflectată ȋn textele literare,
analiza principalel or componente de structură, com poziție și de limbaj specifice textului narativ,
prin urmare sunt vizate construcția personajului, modalități le de caracterizare, tipuri le de
personaje, instanțe le comunicării narative. Atenția deosebită cu care trebuie analizată opera lui
Marin Preda ȋn cursul orelor de limbă și literatură romȃnă ȋn liceu este semnalată și de tipul
itemilor de la exam enul de bacalaureat.
Am ales acestă temă deoarece am vrut să analizez felul în care î n receptarea literaturii
metodele tradiționale: lectura, prelegerea, expunerea, conversația, lucrul cu cartea , și cele
moderne, active -participative și metoda audio -vizul ă se pot îmbina armonios astfel încât elevii
să obțină rezultate mai bune . Ȋn practica pedagogică am observat că metodele active sunt
folosite cu succes pentru analizarea structurii operei epice, deoarece stimulează gȃndirea critică
a elevilor, le dezvolt ă creativitatea și abilități le de comunicare argumentativă și de relaționare ȋn
cadrul grupului, susțin capacitatea de sintetizare a informațiilor și de esențializare.

4
Marin Preda s -a impus prin roman, această specie fiind cel mai des tratată în orele de
română. Romanul prezintă un univers complex, care palpită de viață, trăiri, obiceiuri, credințe,
influențat e de dimensiunea politică, socială, economică a existenței, ceea ce demonstrează
necesitatea abordării interdisciplinare a creației literare. Literat ura se intersectează cu
sociologia, istoria, filozofia, psihologia, artele plastice, muzica.
În capitolul întâi am prezentat contextul socio -politic postbelic care a influenț at major
creația literară , apoi o periodizare a actului artistic autentic . Imedia t după instaurarea
comunismului lit eratur a este trasă pe margine, ifluența lozincilor proletcultiste și puterea
cenzurii fiind atât de mare încât doar câteva opere valoroase au fost publicate. Însă, după 1960,
scriitorii cu viziune au dat naștere unor creații ce au surprins prin originalitatea tehnicilor
narative și care au avut ca supratemă raportul omului cu istoria, cu timpul pe care îl trăiește.
În capitolul al doilea am prezentat coordonatele operei lui Marin Preda, reîntoarcerea lui
la literatura interbelică pentru a stabili conexiuni de valoare cu marile romane, particularitățile
prozei scurte și marile teme ale romanelor: lumea rurală, relația omului cu istoria, obsesia
politicului , iubirea , timpul . De asemenea, am analizat tehnicile narative fol osite în construcția
subiectului și a personajelor.
Capitolul al treilea a fost rezervat evidențierii modului în care lucrările lui Preda au fost
receptate de critici de -a lungul vremii, în timpul vieții, dar și în prezent. Analiza manualelor
alnative arat ă că, deși scriitorul este un reprezentat de seamă al perioadei postbelice, fiind inclus
în lista autorilor canonici, nu toate îi conferă o atenție deosebită, în unele opera sa fiind tratată
cu superficialitate.
În capitolul al patrulea am prezentat un exp eriment didactic ameliorativ care descrie
cercetarea inițiată ce pleacă de la ipoteza că folosirea metodelor activ -participative corelate cu
metoda audio -vizuală și cu cele tradiționale eficientizează receptarea romanelor lui Marin
Preda , apoi am urmărit organizarea cercetării, metodologia ei, prezentarea instrumentelor
cercetării, a colectivelor (experimental și de control), prelucrarea datelor cercetării, rolul și locul
testelor inițiale, de verificare și finale.
Printr -o astfel de lucrare se subliniază modul ȋn care se poate valorifica eficient opera
unui mare scriitor, Marin Preda, ȋn educarea noilor generații de elevi, personajele prezentate ,
conflictele, imaginea lumii putându -se constitui ȋn modele instructiv -educative ȋn cadrul
sistemului de ȋnvățăm ânt

5

CAPITOLUL I. CONTEXTUL SOCIO -CULTURAL POSTBELIC ȘI DESTINUL
LITERATURII. REPERE ALE ROMANULUI.

1.1.Raportul politic – estetic. De la realismul socialist la recâștigarea esteticului.

După cel de -al Doilea Război Mondial literatura română se afl a într-un moment de
stagnare , după ce în perioada interbelică romanul înflorise și dăduse cele mai valoroase opere,
reușind să se sincronizeze cu cel european, mulțumită cenaclului Sburătorul și ideilor teotetice
formulate de Eugen Lovi nescu în lucrările sa le. Această lipsă a creațiilor noi și originale se
poate datora , pe de o parte , presiunii scriitorilor interbelici , a modelelor pe care ei le -au impus:
Liviu Rebreanu, George Călinescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu,
Hortensia Papadat -Bengescu. Ei reuși seră să aducă proza la un nivel de desăvârșire care era
greu de atins și de întrecut. Inevitabil, ceea ce se publica era supus comparației cu proza
consacrată și , de cele mai multe ori , acest lucru dezavantaja noile creații. Se întâmplă însă și ca
după un moment de înnoire, de înflorire să existe o perioadă de stagnare, nemaifiind găsite surse
tematice sau tehnici narative inovatoare. Romanul citadin se dezvoltase, cel rural, de
asemen ea, condiția intelectualului inadaptat, cazurile clinice, proustianismul, psihologismul
fuseseră direcții de mare forță și își epuizaseră energia. Scriitorii nu au mai găs it resurse pentru
a crea ceva cu adevărat uimitor, nou, valoros. Pe de altă parte, în să literatura română suport a o
influență puternică din partea regimului politic de la putere. Conducerea comunist ă se impu sese
prin agresiune, opresiune și transform ase literatur a în mate rial de propagandă, pierzându -și
valoarea artistică, psihologică, mo rală.
Romanul a fost folosit în mod sp ecial în scop proletcultist, pentru a înfățișa
cetățeanului o nouă lume, organizată după regulile ideologiei totalitariste și care să fie exemplu
omului care îl citea și care trebui a să fie îndoctrinat. Mișcarea a fost numită realism socialist ,
concept introdus în 1932 de Stalin și oficializat doi ani mai târziu în Congresul Uniunii
Scriitorilor Sovietici, a cărui esență era impunerea ideii că scopul unic al creației e ra să reflecte
lupta de clasă, ura față de explotatori și formarea „omului nou”, trup și suflet pentru partidul
comunist. Eugen Negrici subliniază în lucrarea Literatura română sub comunism cât de bine era
organizat acest sistem de control: instituția propagandei era conc epută să pregătească soldați

6
ai partidului, adoratori fanatici ai idealului comunist. Preocuparea unică a fost transformarea
temelor ideologice în sentimente active, schimbarea radicală a mentalității și făurirea „omului
nou". Afiată într -un asalt neîntrer upt, literatura acționa la unison cu presa, radioul, școala,
armata și cu oricare altă instituție imaginabilă pentru statornicirea credinței comuniste.1 S-a
impus o anumită schemă epică: tema era lupta binelui politic cu răul politic, oamenii sistemul ui
reușeau să schimbe lumea cea rea, erau anihilate toate încercările de reacțiune, iar complexitatea
psihologică, nuanțările și amănuntele din viața intimă a individului lipse au cu desăvârșire.
Modelul fusese copiat , literatura fiind mai degrabă un calc după aceea sovietic ă decât o etap ă
dintr -un proces istoric firesc2. Scriitorii doar pun eau în practică come nzile venite din partea
partidului ca niște simpli prestatori de servicii. Paul Goma mărturisește cu amărăciune și o
oarecare ironie cum era „deformați” scriitorii încă din facultate. Ca fost student la Fabrica de
Scriitori realist -socialiezi, vorbesc în cuno ștință de cauz ă: tovar ășii no ștri profesori Novicov,
Beniuc, Petru Dumit iru, Gaf ița, T.-G.Maiorescu, Spiegelblatt, I. Oan ă ne tratau ca pe „ viitorii ”
ingineri, se înțelege; pentru a produce omnoul, cel cu un singur cap, în schimb cubic, cu stea -n
frunte […], mai ștrii ne furnizau re țeta realismului sovietialist, aia cu procente le trebuitoare
(atâta lupt ă-dintre -clase; atâta activist -de-partid; atâta caracter -național, atâta „umbră” – cca
1% – , încolo numai cânt și voie -bună), ne indicau modele: „Mitrea Cocor ”, „Pâine alb ă”,
„Drum f ără pulbere ”, „Pasărea furtunii ”, „Vânătoare de lupi”, „Cump ăna luminilor ”…
(vorbesc numai de proz ă), dup ă care ne acordau totala libertatea de alegere…3 Este evident
sarcasmul din finalul afirmației, pentru că era știut că orice abatere de la rețeta literaturii
proletcultiste era aspru pedepsită, interzicerea publicării fiind cea mai blândă sancțiune. În
ecuația artei totalitare, independența este echivalată cu o erezie, iar profilul criticului de
direcție […] este asimilabil cu cel al unui exorcist. Nu nuanțele contează, ci abilitatea de
evacua, d efinitiv, demonii care se încăpățânează să bântuie un imaginar cultural.4
Eugen Negrici vorbește și despre procesul „creației” , oarecum algoritmic : S-a putut
băga de seamă că procesul analogic, metaforic, dificil și individual [al artei] poate fi infinit
accelerat dacă e produs într -o serie de mecanisme multiplicatoare. Materia primă este

1 Eugen Negrici, Literatura română sub comunism , ediția a II -a, Ed. Fundației Pro, București, 2006, p.21 .
2Nicolae Manolescu, Realismul socialist. Literatura „nouă” , „Vatra”, an XXXI, nr. 402 -403,
septe mbrie -octombrie 2004, p. 83.
3 Paul Goma, Amintiri din prezent , „Vatra ”, an XXXI, nr. 402 -403, septembrie -octombrie 2004, pp. 57 -58.
4 Ioan Stanomir, Literatura română în anii ’50 , „România literară”, nr.30, 2003, articol consultat pe 21.08.2019 pe
site-ul http://arhiva.romlit.ro/index.pl/literatura_romn_n_anii_50 .

7
alcătuită din substantive – puține și privilegiate, cum se și cade într -o industrie cu tradiție.
Aceste vocabule prețioase erau extrase din subsol, culese de pe sol, furni zate de istoria eroică a
claselor primare5. Eroii erau niște exemple care își canaliz au toată energia, interesul, pasiunea,
inteligența pen tru țelul partidului, voința lor este să facă bine regimului. Cadrul narativ preferat
este ș antierul, uzina, combinat ul, satul, simboluri ale noii lumi și a ordini i care se impune a, se
construia atunci . Operele de acest gen din acea perioadă sunt astăzi fără valoare artistică, ci doar
istorică, poate și psihologică, pentru a urmări strategiile de manipulare și inoculare a
concepțiilor comuniste în rândul maselor .
O periodizare a literaturii postbelice se poate face în funcție de puterea cenzurii, de felul
în care adevărații scriitori au fost constrânși să rămână pe margine , încercând să nu își trădeze
crezul artistic, să nu se înjos ească . Astefel au căutat modalități de a evita schematismul formulei
literare proletcultiste. Prozatorii au învățat că prezentul trebuie evitat, întrucît nu putea fi
descris pînă la capăt în lumina absolută a adevărului. Prezentul aparținea i deologiei și fusese
confiscat integral de aparatul de propagandă, ca argument. Dar concesia făcută de cenzură
le-a sugerat că se pot ocupa de trecut sau de orice alt subiect care nu implică probleme acute
de interpretare partinică imediată și că sînt „li beri", doar aplecați asupra societății burgheze
sau a istoriei îndepărtate, să practice un realism nemilos.6
Anii `50 au fost cei mari duri, în care a domin at realismul socialist , literatura având
scopul de a manipula, de a pesuada, de a agita , promovând spiritul colectiv și colectivist. Cu
toate acestea în deceniul al șaselea au existat niște realizări literare extraordinare , ce s -au
public at cu uriașe eforturi, ceea ce demonstrează că puterea , talentul și sănătatea principiilor
artistice sunt cele care c ontează pentru a da valoare unei cărți: Bietul Ionaide (1953) de George
Călinescu, Toate pânzele sus! (1954) de Radu Todoran Moromeții , volumul I (1955) de Marin
Preda, Cronică de familie (1957, trei volume ) de Petru Dumitriu, Groapa (1957) de Eugen
Barbu. “Bietul loanide ” a deschis pîrtie pentru romanul citadin și cel tipologic, “Moromeții ”
pentru bogata proză postbelică dedicată lumii satului și ignoratei complexități sufletești a
țăranului; “Groapa ”, pentru prozele pitorești, de mediu exotic, “Toate pînz ele sus! ” pentru
romanele de aventuri și pentru cele înrudite (picarești, fantastice și de anticipație), “Cronică de

5 Eugen Negrici, op.cit. , p.71.
6 Ibidem , p.33.

8
familie ” pentru romanul tipologic, istoric și de mediu.7 Într-un articol, vorbind despre acea
perioadă, Nicolae Breban subliniază graba cu care cei puși să controleze și să distorsioneze
evenimentele literare au încercat să m inima lizeze valoare a creațiilor enumerate mai sus. În
proză, primele fisuri în platoșa stalinismului au fost reușite nu de un P. Dumitriu, Marin Preda
sau G. Cãlinescu, ale căror singulare titluri romanești au fost iute izolate, îngropate în ceara și
zarva cronicarilor vremii ce prosl ăveau pe Francisc Munteanu, Titus Popovici sau V.Em.
Galan8, ultimii trei fiind scriitori proletcultiști.
După 1964, când liderii politici români au încercat o îndepărtare de influența puternică a
comunismului sovietic, a avut loc o slăbire a cenzurii și au apărut romane care vorbesc despre
obsedantul deceniu, despre istoria foarte recentă. De asemenea, creare a unui climat propice
apariției literaturii canonice a fost datorată și schimbărilor produse în domeniul analizei literare
prin apariția unei tinere generații de filologi care au răsturnat rapid clișeele criticii
sociologist -vulgare, ideologizante , optând pentru o critică estetică, creatoare9. Scriitorii au fost
nevoiți să găsesacă subterfugii, tehnici narative, domenii aparent nepericuloase, prin care să
poată trata tema majoră a epocii – raportul individului cu timpul trăit -, dar în același timp să nu
trezească suspiciunile organelor de control , care , deși nu mai manifestau aceeași putere
distrugătoare, erau vigilente : convertirea realului la parabolă, încifrarea simbolică, inserția a
zeci de istorioare parabolice în formulă alegorică , 10chiar și pitorescul etnografic11. De
exemplu, Nicolae Breban mărturisește că la scrierea romanului În absența stăpânilor (1966) a
făcut un pariu, pe care l -a câștigat , învingând realismul socialist la el acasă.: un roman de
uzină, adică având […] unul din eroi pur și simplu un activist de partid .12 Paul Goma a găsit un
domeniu care nu putea creea vreo suspiciune: tematica sportiv ă; în ea nu putea fi aplicat
stalinismul -realist, m ăcar pentru c ă nu existau modele sovietice .13

7 Ibidem , p.34.
8 Nicolae Breban, Renașterea esteticului , „Vatra ”, an XXXI, nr. 402 -403, septembrie -octombrie 2004, p.56.
9 Eugen Simion, În ariergarda avangardei (convorbiri cu Andrei Grigor ), București, Univers enciclopedic, 2004 ,
p.304 .
10 Alina Crihană, Structuri ficționale în romanele generației ’60 , „Lecturi filologic e”, nr.3, 2006, articol consultat
în data de 21.08.2019 pe site -ul https://www.scribd.com/document/368337707/Lecturi -Filologice -Nr-3-2006 .
11 Adrian Deheleanu, Istoria vieții culturale și literare în România comunistă , „Analele Aradului”, anul 1, nr.1,
2015, p.528, articol consultat în data de 21.08.2019 pe site -ul https://www.ccja.ro/ccja/analele –
aradului/pdf/037_Adrian_Deheleanu_Istoria_vietii_culturale.pdf .
12 Nicolae Breban, loc.cit.
13 Paul Goma, loc.cit.

9
Trecerea de la realismul socialist la o literatură canonică autentică s-a datorat în primul
rând contextului politic, începutul epocii de aur ceaușiște încercând să șteargă orice amintire a
influenței majore sovietice. Noii comuniști n-ar fi simțit, în abs ența despărțirii de sovietici,
nicio dorință de a renunța la un concept care convenea de minune felului lor de a citi realitatea
și literatur a.14

1.2. Direcții și tendințe în romanul românesc postbelic. Tradiție și modernitate.
Structuri tematice. Obsesia raportului dintre individ și istorie .

Eugen Negrici în opera Literatura română sub comunism identifică patru etape ale
dezvoltării scrisului în perioada postbelică , marcate de puterea influenței regimului.
Etapa stalinismului integral (1948 -l953) cuprinde proza publicată în anii sovietizării
României , scrisă special pentru a fi în ac ord cu ideologia socialist ă a lui Marx, Engels, Lenin și
Stalin. E ra orientată în special spre adorația moscovită, fiind preferate pamfletele, reportajele
literare, schițe le, nuvele și romane le care aveau teme istoric -educative sau
socialist -propagandistice, al cărui erou era neaparat un om din mijlocul poporului, un proletar
revoluționar care lupta să instaureze ordin ea și care era un model abso lut, în familie și în mediul
său de muncă, fără slăbiciuni și boli , capabil să lupte cu toți care vor răul sistemului. Finalurile
erau întotdeauna fericite, binele socialist învinge a răul contrarevoluționar și duce a la fortificarea
sistemului communist și a puterii sale.
Etapa destalinizării formale (1953 -l964) a fost generată de moarte a lui Stalin în 1953,
când a venit la putere Hrusciov și a scos la lumină toate abuzurile predecesorului său: tortură,
înfometare, crimă în masă , și a instaurat o așa -zisă l iberalizare a literaturii. Însă conducerea de
la București, Gheorghe Gheorghiu -Dej, a mențin ut starea de alertă ,, continuând după ideologia
lui Stalin , chiar dacă el nu mai trăia, spunând că nu se poate face o politică totalitaristă prin
concesii, verificând totodată și devotamentul i ntelectualilor comuniști. El a anticip at astfel
evenimentele reacționare din Ungaria și Berlin. Literatura aservită se schimbă totuși, încercând
să creeze eroi mai complecși, capabili să susțină conflictele dintre indivizi, dintre individ și
colectivul din care face parte, făcând sistemul să fie mai puternic.

14 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , p.897.

10
Câteva reușite au fost extraordinare, revenindu -se la realismul interbe lic și folosindu -se
tehnici narative și tipologii tradiționaliste: Bietul loanide și Scrinul negru de George Călinescu
și Cronică de familie de Petru Dumitriu. Romanele Moromeții (volumul I ) de Marin Preda,
Străinul și Setea de Titus Popovici readuc în pr im plan individul și complexitatea lui
psihologică . Eugen Barbu cu Groapa pune în prim -plan imaginea unei lumi insolite, de la
periferia orașului ale cărei structuri se consolidează treptat, iar Radu Tudoran găsește ca mijloc
de a fugi de literatura aservită romanul de aventuri Toate pânzele sus! , a cărui acțiune se
petrece pe apele învolburate ale mărilor Europei.
După 1956 s -a încerc at o rupere treptată de realismul socialist și d e rămânere în zona
strictă a artei prin tratarea unor teme care să nu aibă nicio legătură cu prezentul, însă această
tendință a fost descurajată de cei care erau puși de sistem să decidă mersul literaturii. Cele
cîteva apariții excepționale de la jumătatea anilor '50 au devenit nucleul veritabilei literaturi
din comunism, alcătuind și patul ei germinativ. Cu exemplul acestor cărți în față, nu numai
prozatorii cu conștiința specificității actului literar, ci și cei care serveau concret politicii
partidului a u tras concluzia că e cazul să ignore exclusivitatea tipologiilor marcate ideologic și
că tipologia și fundamentul ei social s -ar cuveni supuse unui proces de nuanțare și
diversificare15.
Etapa relativei liberalizări începând cu 1964 s-a dator at, în mare parte , apariției unor
tineri plini de entuziasm care își doreau să facă din artă un scop în sine , negând obligativitatea
temelor majore și glasul jupiterian al criticii ,16 cu toate că veteranii realismu lui socialist și alți
noi racol ați de autorit ăți îndeplineau rol ul lor de propagandă. Moartea lui Gheorghe Dej în 1965
și instaurarea lui Nicolae Ceaușescu a u permis ca scriitorii să vorbească despre abuzurile
obsedantului deceniu, deoarece chiar în plenarele partidului s -au făcut cunoscute abuzurile
regimului dejist. După 1966 s -au ivit condițiile nașterii unei specii de proză care doar în
regimurile totalitare și doar în anumite momente ale lor pot fi întîlnite: proza de dezvăluire cu
accente justițiare. S -ar zice că avem de -a face cu o literatură d e cunoaștere care răspunde
vocației veridicului și reprezintă o reacție la mistificarea ideologică a realului operată de
realismul socialist. Procesul de dezideologizare a literaturii ș i de părăsire a realismului
doctrinar a însemnat, așadar, cucerirea tre ptată (și în replică) a literaturii ca literatură (a

15 Negrici, Eug en, op.cit. , pag.150.
16 Ibidem, p.155.

11
autonomiei esteticului), dar și cucerirea treptată (și în replică) a adevărului politico -social.17
Primele dezvăluiri ale ororilor instaurării regimului com unist au cuprinse în operele Moromeții
de Marin Preda și Cordovanii de Ion Lăncrănjan, iar Princepele de Eugen Barbu prezintă
alegoric conducerea totalitaristă, abuzivă, ticăloasă, nedreaptă, agresivă. O altă direcție au avut
romanele Marele singuratic și Intrusul de Marin Preda și Absenții de Augustin Buzura care
încearc au să arate că individul poate să aibă propria sa opțiune morală chiar și într -un sistem
dictatorial, dacă sufletul î i este sincer și conștiința curată. Proza introspectivă și de anliză
psihologică este reprezentată de Anima le bolnave și Îngerul de gips de Nicolae Br eban, iar cea
realistă cu intruziuni mitice și fantastice, de Iarna bărbaților de Ștefan Bănulescu.
Etapa naționalismului com unist , începând cu 1971 , se caracterizează printr -o
modernizare a literaturii nebănuită în contextul totalitarismului. Pornind de la modelul prozei
interbelice române și cel al romanului postbelic francez, scriitorii au cultiv at cu precădere
analiza existențialistă, punând accent ul pe individ și pe re lația lui cu istoria. O tipologie foarte
variată erupe cu o forță extraordinară: romanul politic ( Fețele tăcerii și Vocile nopții de
Augustin Buzura, Biblioteca din Alexandria de Petre Sălcudeanu, Galeria cu viță sălbatică de
Constan tin Țoiu, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda), romanul mitic
(Vânătoarea regală de Dumitru Radu Popescu, Frumoșii nebuni ai marilor orașe de Fănuș
Neagu, Cartea milionarului de Ștefan Bănulescu), realismul cotidian cu reverberații fan tastice
(proza lui Mircea Cărtărescu) . În această perioadă două grupări lietrare au avut un rol deosebit:
școala de la Târgoviște (Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu) și
generația optzeciștilor , scriitori formați sub îndrumarea unor mari profesori universitari :
N. Manolescu, M. Martin, Ov.S. Crohmălniceanu , și în cenaclurile litearare bucureștene:
Junimea, Cenaclul de luni, Cercul de critică . Grupul târgoviștean se compune a din oameni de o
mare cultură , intelectuali desăvârși ți, care au reușit să organizeze o celulă de rezistență
împotriva puterii, să pună în cumpănă critica decisă să recanonizeze, să revizuiască
standardele morale și estetice, ierarhiile false sau distorsionate politic ale deceniilor trecute.18
Optzeciștii au fost mai prolifici în poezie, în proză s -a întâlnit metatextualitatea și un nou tip de
autenticitate.

17 Ibidem , p.158.
18 Ibidem , p. 240.

12
Romanele scrise incepând cu generația ’60 au urmărit cele două direcții impuse de
romanul interbelic: tradiționalist și modernist.
Una dintre tematicile abordate în proza șaizecistă este cea subordonată universului rural,
urmând modelul impus de Marin Preda în 1955. So rin Titel surprinde în tetralogia care cuprinde
romanele Țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977), Clipa cea repede (1979),
Femeie, iată fiul tău! (1983) lumea satului bănățean de la începutul secolului al XIX -lea până în
anii de după ce de -al Doilea Război Mondial. Este descris un spațiu tragic și frumos în același
timp, în care bucătăria, casa și grădina reprezintă zonele securi zate, iar mica zeitate care domină
și veghează este mama. Temele abordate sunt copilăria, adolescența, suferința, singurătatea,
iubirea, trecerea timpului, moartea. Fănuș Neagu surprinde în romanul Îngerul a strigat zona
porturilor dunărene, un spațiu cu o spiritualitate aparte. Scriitorii sunt interesați în mod special
de surprinderea mutațiilor suferite într -o epocă brutală și opresivă într -un spațiu care fusese
prezentat până atunci ca loc al stagnării, al eterniz ării. Satului ca univers arhetipal trăind drama
disoluției (o utopie regresivă, alimentată de nostalgia originilor, o ficțiune construită pe calea
anamnezei, investită cu funcții terapeutice, la fel ca mecanismul narativ care o generează) i se
opune (de fa pt, se poate vorbi mai curând despre două viziuni suprapuse – a lui Don Quijote și
a lui Sancho Panza – corespunzătoare structurii schizoide profunde a acestei lumi ce
pendulează între aparență și esență, stând sub semnul spectacolului, al farsei grotești, al
bâlciului sau al circului) imaginea satului ca lume răsturnată .19
Romanele citadine ale lui Augustin Buzura, N. Breban, P.Georgescu, G. Bălăiță, C. Țoiu
urmăresc o temă comună, a raportului individului cu istoria, a trecerii de la lumea veche la cea
nouă. Tehnicile folosite sunt moderne: multiplicarea și confuzia vocilor și a perspectivelor
narative, ruperea firului cronologic al faptelor prin analepse și prolepse, introspecția.
Omnisciența care organiza logic tot discursul narativ și care înfățișa o lu me ordonată,
coerentă dispare, luându -i locul o realitate relativizată de unghiurile din care este privită. De
exemplu, romanul Vânătoare regală de D.R.Popescu se constituie dintr -o succesiune de șapte
secvențe fără legătură imediată între ele, care se asa mblează treptat, aleatoriu asemeni unui
puzzle. Subiectul urmărește investigația procurorului Trică Dunărințiu în dezlegarea misterului
morții tatălui său, dispărut în împrejurări politice confuze în obsedantul deceniu. În partea a

19 Alina Crihană, Structuri ficționale în romanele generației ’60 , „Lecturi filologice”, nr.3, 2006, articol consultat
în data de 21.08.2019 pe site -ul https://www.scribd.com/document/368337707/Lecturi -Filologice -Nr-3-2006 .

13
cincea, Nicanor povesteș te ce se întâmplase cu mai bine de un deceniu în urmă în satul
Braniștea, amestecând trei perspective: întâmplările percepute de mintea fragedă a copilului din
trecut, reconstiuirea acestora de adultul care decodifică implicațiile politice și analiza
mecan ismelor de declanșare a fricii colective.
Orașul se descoperă sub semnul instabilității, ca spațiu al nonvalorilor, al absurdului, al
abuzurilor în care intelectualul este surprins într -o criză , încorsetat de schimbările aduse de
istorie, de noul regim. Personajele principale sunt niște inadaptați ai lumii ticăloșite care nu
reușesc să găsească rostul existenței, logica timpurilor, astfel se reîntorc într -un trecut pe care îl
rememorează, îl retrăiesc sau îl reconstruiesc. Scriitori saizeciști care au creat eroi care sunt voci
ale conștiințelor abuzate, zdruncinate sunt Augustin Buzura (Mihai Bogdan în Absenții , Dan
Toma în Fețele tăcerii , Ștefan Pintea în Vocile nopții , Ioana Olaru în Refugii) , Constantin Țoiu
(Chiril Merișor din Galeria cu viță sălbatică , Gigi Cristescu sau Titi Streașină din Însoțitorul ),
Alexandru Ivasiuc (eroii din Vestibul, Cunoaștere de noapte , Liviu Dincă din Păsările ),
Nicolae Breban (eroina din Francisca , Irina din Animale bolnave ). Romanele enumerate mai
sus au structura unor tra see inițiatice în care individul se confruntă în primul rând cu sine, cu
propriii demoni pentru a găsi o cale de a trăi într -o lume infernală. Tehnicile narative folosite
sunt analiza, introspecția, rememorarea.
Romanul politic ia forma unor distopii totalitare în care parabola ocultează istoria20:
Racul de Al. Ivasiuc, Lunga călatorie a prizonierului de Sorin Titel, Viața pe un peron și Un
om norocos de Octavian Paler. Acestea sunt romane ale unor trasee inițiatice și ale unor
apocalipsuri, parabole p ostbelice care inițiază și revelează, povestind istorii despre condiția
individului „sub vremuri ”; ele se întreabă dacă renașterea mai e posibilă după „căderea în
lume”21.
Acțiunea din Racul de Al. Ivasiuc se petrece într -o țară fictivă din continentul
sud-american care trece printr -o lovitură de stat care aduce la guvernare un regim totalitar
militar. Teroarea instaurată, discursurile liderului Don Athanasios cinice și demagogice duc cu
gândul la regimul comunist autohton. Lunga călătorie a priz onierului de Sorin Titel este o
parabolă absurdă de tip kafkian, […] obligându -și cititorii să rătăcească, precum prizonierul

20 Alina Crihană, Romanul românesc postbelic: dincolo de romanul politic , „Asymetria”, articol consultat în data
de 21.08.2019 pe sit e-ul http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=253 .
21 Ididem .

14
din roman, prin țări ale nimănui , nedeterminate geografic sau istoric, fără atmosferă și fără
culoare locală .22
Octavian Paler înfățișează în romanul Viața pe un peron refugiul, izolarea unui profesor
de istorie, personajul narator al operei, într -o gară de teama unor îmblânzitori de cobre care
puseseră stăpânire în mod straniu pe orașul în care locuia, terorizându -i pe cetățeni. Îi ține de
urât o doamnă care fugise din localitatea ei pentru că niște dresori de câini instauraseră aceeași
stare de groază și nesiguranță. Cei doi încearcă să analizeze situația sub forma unui proces,
profesorul asumând u-și rolul de avoca t și procuror, iar femeia pe cea de judecător. Sentința va
avea legătură cu destinul bărbatului, cu locul pe care îl va avea în viitor: va fi o victimă sau un
îmblânzitor. Nicolae Manolescu consideră că romanul este o parabolă buzzatiană și jungeriană,
mai degrabă decât kafkiană, fără originalitate, dar bine scrisă și cu un substrat politic evident
pentru vremea când s -a publicat . Criticul consideră că în postura protagonistului autorul
valorifică propria sa experiență morală . Paler a fost o vreme un apropi at și un beneficiar al
puterii comuniste, parlamentar, redactor -șef al unui cotidian important, a trecut apoi într -o
disidență, nu neapărat fățișă […] Nimic din această despărțire nu apare în memorialistică sau
în jurnale. Nici sentimentul de căință pent ru trecut. Nicăieri Paler nu menționează fața
nevăzută a acestui trecut, care își va fi avut partea de compromis și lașitate. Și, iată romanul
luminează parțial tensiunea sufletească și morală la care duplicitatea l -a expus pe autor23. Un
om norocos este o distopie ce surprinde alegoric haosul și violența din societatea românească
subjugată regimului totalitar prin povestea unui bătrân sculptor închis într -un azil de bătrâni
unde ar fi trebuit să meșterească cruci pentru cei care se vor sfârși în acel loc. Î ncet, el
descoperă o mulțime de ciudățenii și mistere care surprin un spațiu mizerabil , unde se petrec o
mulțime de abuzuri (violențe, violuri și asasinate) .
O altă dimensiune a vieții contemporane suprinsă în literatura postbelică este cea a
mediilor marginalizate, exotice, rău famate, care debordau de energie, oportunism, inventivitate
în găsirea strategiilor de a se sustrage rigorilor. Interesul pentru ciud ățenii de comportament,
pentru medii și îndeletniciri noi și pentru inșii bizari va naște (sub semnătura unor E. Barbu, N.
Velea, F. Neagu, D. R. Popescu, Nicuță Tănase etc.) o literatură mai puțin inocentă decât părea
la prima vedere. Chiar și pitorescul etnografic, practicat în prozele despre țigani (E. Barbu),

22 Nicolae Manolescu, op.cit ., p.1119.
23 Ibidem , p.1177.

15
tătari (Z. Stancu), despre comunitățile izolate din zone mai puțin atinse de civilizație
(F. Neagu), reprezintă tot o cale insidioasă de evitare a temelor majore și a tipologiilor
oficiale .24
Și satul și orașul sunt surprinse ca fiind neomogene, lipsite de coerență și valori. Spațiul
rural al șaizeciștilor este o replică plină de amărăciune la imaginea utopică , de vis din scrierile
proletcultiste care sărbătorea u noul și binele adus de noul regim politic. Orașul este spațiul în
care individul superior trebuie să lupte cu sine însuși pentru a putea accepta să trăiască într -o
lume în care abuzurile, nedreptățile, prostia, promiscuitatea domină. Romanul de după anii
șaizeci înfățisează raportul omului cu istoria, cu regimul care atrage după sine tot ceea ce este
mai josnic, dar care la suprafață scandează lozinci utopice.
În concluzie, literatura din perioada postbelică trebuie interpretată și evaluată după
singurul criteriu care este oricând valabil , și anume cel estetic , ținând cont de presiunile enorme
care se exercitau asupra scriitorilor, care își riscau uneori libertatea fizică pentru a -și păstra
libertatea spiritului .

24 Adrian Deheleanu, Istoria vieții culturale și literare în România comunistă , „Analele Aradului”, anul 1, nr.1,
2015, p.528, articol consultat în data de 21.08.2019 pe site -ul https://www.ccja.ro/ccja/analele –
aradului/pdf/037_Adrian_Deheleanu_Istoria_vietii_culturale.pdf .

16
CAPITOLUL AL II -LEA . MODELUL MA RIN PREDA

2.1. Problema „cuceririi tradiției”

Complexitatea psihologică a lumii „Moromeților ” și a eroului ei (Ilie Moromete) se
constituie și ea ca o replică la viziunea idilică semănătoristă (niciodată absentă din literatura
noastră), dar și la concepț ia derivată din zona elitelor și devenită o prejudecată bine înțepenită,
cum că lumea țărănească nu e aptă de marea literatură, fiind lipsită de nuanțe.25
În 1955 este publicat al primul volum al romanului Moromeții a cărui vziune despre
lumea satului este p refigurată de nuvelele apărute anterior. Criticii l -au asociat imediat cu Ion de
Liviu Rebreanu , spunând că ambele opere sunt monografii ale ruralității. Realismul lor este
susținut de perspectiva narativă obiecti vă, heterodiegetică, de prezentarea structurii societății:
primar, învățător, preot, țărani bogați și țărani săraci, notar, jandarm, de surprinderea
obiceiurilor (în Ion, hora, nunta, colindul, Ignatul, în Moromeții , călușul). Raportarea la Ion s-a
făcut d atorită valorii romanului lui Liviu Rebreanu care ilustra la momentul apariției lui o altă
viziune, total diferită de tot ceea ce se publicase până în 1920, de exemplu Duiliu Zamfirescu,
Mihail Sadoveanu , Ioan Slavici . Lumea satului era mult poetizată , încărcată de o moralitate
exagerată (e cazul scriitorilor ardeleni) la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al
XX-lea; sămănătoriștii și poporaniștii creaseră o imagi ne idilică, deformată a omului de la sat .
Exista la acel moment o polemic ă aprigă asupra lumii capabile de trăiri profunde: orașul ca
sursă a literaturii superioare, orașul ca sursă a literaturii psihologice, țăranul ca inapt pentru
proza psihologică, mediul rural ca mediu de inferioară inspirație literară26. Astfel în deceniul
al șaselea, când apare Moromeții, romanul ț ărănesc era respins, considerat învechit, spunându -se
că publicarea unor astfel de opere oprește modernizarea literaturii române și resincronizarea ei
cu cea europeană. Marin Preda este acuzat că a tratat o temă și o lume despre care nu se mai
poate spune nimic. Însă autorul își exprimă intențiile în volumul Imposibila întoarcere spunând :
cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurările întâlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și
existente de altfel și în viața țăranilor, nu și -au mai găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina
eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri

25 Eugen Negrici, op.cit. , p.132.
26 Mihai Ungheanu, Marin Preda. Vocație și aspirație , Ed. Eminescu, București, 1973, p.247.

17
întunecoase, infernale, dar până acum nu le -am găsit un sens… 27Acuzele aduse au fost
extreme de nedrepte , deoarece ulterior Moromeții a fost considerat de la mai bun roman
prihologic rural28, nu la mult timp de la la prima ediție a fost rostit cuvântul capodoperă.
Marin Preda încearcă să refacă firul literaturii române, să stabilească un dialog fictiv cu
marii prozatori care au marcat decisiv parcursul prozei (Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu
Zamfirescu, Rebreanu) într-o perioadă în care presiunea regimului communist asupra artei avea
urmări grave. Prin tematica rurală a primului roman publicat se stabilește o legătură cu operele
de la începuturi, din perioada pașoptistă, când s -a încercat descoperirea specificului național,
apoi cu creațiile din perioada junimistă când imaginea satului domina spațiul literar, ca în final
să trimită spre interbelicii care au reformulat radical viziunea asupra vieții țărănești. În perioada
pașoptistă când imitațiile și traducerile oc upau cea mai mare pondere în preocupările literaților
era nevoie de o sursă de inspirație care să reflecte inflexiunile sufletului românesc și intuiția i -a
îndreptat către lumea satului care păstra o legătură mistică cu natura și folclorul. În perioada
junimistă Creangă reușește să aducă în plan artistic hazul, farmecul, inteligența, spontaneitatea,
plăcerea vorbei, evlaviei, intransigența țăranilor care deși nu duc o viață ușoară găsesc puterea
să se veselească . În aceeași perioadă Slavici surprinde dintr -o perspectivă realist -moralizatoare
satul transilvănean în complexitatea lui, ca loc al decăderilor, al ispitelor, dar și al împăcării
convenționale între oameni de etnii și religii diferite. Rebreanu vine însă în perioada interbelică
cu o viziune zdrobit oare asupra țăranului care este condus de instinctul posesiunii pământului,
renunțând la onoare, sinceritate, respect, dragoste, ignorând colectivitatea care condamna
comportamentul prin legi morale inflexibile.
Marin Preda a folosit motive, a creat personaje care fac trimitere la acești precursori
tocmai pentru a sublinia diferențele dintre opera sa și a înaintașilor. Țăranul generic a fost
înlocuit de un individ superior care nu este preocupat doar de lucrul pământului și de soarta
propriei familii, ci și de mersul istoriei, de felul în care deciziile oamnenilor politici se răsfrâng
asupra celor mulți. Societatea rurală este surprinsă într-un moment de cotitură, când tocmai
acele hotărâri venite de departe, străine de viața lor schimbă până și felul de a fi al individului.
Acest lucru este explicat de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe . Hotărât lucru, Moromete este
cel din urmă țăran, în acest roman al deruralizării satului. Ruptura se explică tocmai prin

27 Marin Preda, Imposibila întoarcere , Ed. Cartea Românească, București, 1972, p. 175.
28 Mihai Ungheanu, op.cit. , p. 243.

18
schimbarea condițiilor sociale. Colectivitatea zugrăvită în „Mara ” este relativ omogenă, ca și
cea din „Baltagul ”, posedând structuri sociale stabile. Ea putea fi „înțeleasă” dintr -o
perspectivă unică, aceea care reflecta o îndelungată experiență și un bun -simț unanim acceptat,
tot astfel cum „scenariu l” Vitoriei Lipan făcea cu putință descifrarea realității. Codul de valori
care fundamenta aceste lumi nu era niciodată pus în discuție cu adevărat. Comportarea
indivizilor nu -l contrazicea decât superficial și provizoriu. […] O tranziție atât de rapidă și de
brutală , într -un timp atât de scurt, ca aceea care se află în centrul „Moromeților ”, provoacă
destrămarea valorilor stabilite și o neîncredere firească în valorile noi .29
Și tehnica narativă folosită de Marin Preda este diferită cea cea a predecesorilor săi. În
Ion și Pădurea spânzuraților perspectiva narativă aparține unui narator omniscient și
omnipresent, impersonal care pătrunde în conștiința personajelor dezvăluind cele mai intime
planuri, dorințe, temeri, neputințe. Precizăr ile subtile cu rol anticipativ arată că destinul
personajelor este prestabilit, iar schimbările de situație sunt excluse. În Mara vocea naratorului
se suprapune când peste cea a colectivității, când peste cea a individului, într -un mod cât se
poate de fire sc. În „Moromeții ” apare limpede o altă vârstă a modelului doric de roman, în
care represiunea auctorială însăși se dovedește neputincioasă: nu se deosebește doar de
privirea înțelegătoare de la Slavici, dar și de dominația necontestată de la Rebreanu.
Protagoniștii pa r a-și fi rec ucerit dreptul la cuvânt: în fond însă naratorul și -a pierdut
suveranitatea lui .30
Paralela cel mai des realizată a fost cu opera lui Liviu Rebreanu chiar de la momentul
apariției. Chiar intenția lui Marin Preda a fost de a crea an umite scene , personaje , cupluri care
să polemizeze cu cele din romanul interbelic. Însăși comparația cu Ion de Liviu Rebreanu
susține calitatea operei nou -apărute, deoarece până la acel moment creația interbelică reprezenta
cea mai valoroasă reprezentare a ruralității. Se pot stabili multiple asemănări între cele romane,
însă cele care contează cel mai mult sunt deosebirile. În ambele opere se observă că țăranii se
străduiesc să facă la timp, cu cea mai mare pricepere, seriozitate și responsabilitate munci le
câmpului pentru că de ele depinde traiul lor în anul următor. Există o stimă deosebită pentru
proprietatea pământului: dorința de a avea loturi multe, de a le păstra neatinse sau de a le obține.

29 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe . Eseu despre romanul românesc , Editura 100+1 Gramar, București, 2003, p.
275-276.
30 Ibidem , p.276.

19
Copiii țăranilor nu merg la școală din varii motive: nu a u cu ce se îmbrăca sau cu ce se încălța,
nu au bani de caiete , sunt trebuincioși pe lângă casă, în gospodărie sau la munca mai ușoară de
la câmp; familia nu se poate lipsi de două brațe de lucru. Duminica e ziua când oamenii ies la
poartă să schimbe o vorb ă sau se duc la horă, se adună pentru a afla noutăți sau pentru a -și da
cu părerea. În Moromeții țăranul nu mai este subjugat de sentimental posesiunii; de exemplu
Boțoghină vinde un lot de pământ pentru a face rost de bani și pentru a merge la sanatoriu să se
trateze de tuberculoză, pe când Ion și Vasile Baciu nu se îndură să plătească un doctor pentru a
le trata copilul, respectiv nevasta. Deosebir i sunt și în ceea ce privește căsătoria dintre un țăran
bogat și unul sărac. În Ion personajul principal face alegerea de a se căsători cu Ana doar din
rațiuni sociale, pentru a restabili onoarea familiei pierdută din cauza unui tată bețiv și a unei
mame credule, și pentru a -și potoli lăcomia. În Moromeții cuplul Birică -Polina este un fe l de
replică dată de Marin Preda lui Liviu Rebreanu, cei doi tineri se iau di n dragoste sinceră, iar
proaspăta nevastă înțelege atunci când vine să locuiască în casa socrilor că ea se cuvine să lupte
pentru pământul care i se cuvenea ca zestre pentru că nu dorește să trăiască în sărăcie. Dar
pământul nu mai are aici forța despotică, demonizantă din romanul lui Rebreanu. Oamenii
constată ca loturile sunt extrem de importante pentru ei , dar reușesc un fel de detașare pe care
nu trebuie să o căutăm în romanul „Ion”. Acolo pământul e atotputernic, devorant. 31
Desigur, după Moromeții romanul satului nu a dispărut, ci doar forța de unificare
simbolică a reprezentărilor lumii sătești, pe care autori precum Creangă, Slavici, Sadoveanu,
Rebreanu sau Preda o fructific aseră în chip exemplar. De atunci încoace, universul sătesc n u a
încetat să fascineze și să -i tenteze pe scriitori cu șansa de a relua cea mai prestigioasă tradiție
a literaturii române. Chiar și după Moromeții, decenii de -a rândul, romancierii s au înt ors la
această temă, îmbiați atât de validitatea ei sociologică – a vorbi despre sat însemna a vorbi
despre lumea românească în una dintre părțile ei cele mai reprezentative –, cât și de șansa de a
intra în dialog canonic cu cei mai importanți prozatori ro mâni.32
Forța cu care personajele lui Marin Preda se individualizează, momentul unic din istoria
satului românesc surprins, viziunea onestă față de lumea rurală , vorba limpede și sigură a
țăranilor, limpezimea cu care este interpretat prezentul trăit demost rează că Moromeții nu poate

31 Mihai Ungheanu, op.cit ., p. 237.
32 Doris Mironescu, „Cum gândim literatura: Moromeții și tradiția romanului sătesc” în revista Caiete critice , nr.12
(338)/2015, p.37, consultată online la data de 27.07.2019 la adresa http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp –
content/uploads/2015/03/CC -12-2015.pdf .

20
fi numit doar un alt roman rural, ci subliniază geniul autorului care a ales la început de drum să
vorbească despre lumea pe care o cunoștea cel mai bine pentru a se împăca cu trecutul său și
pentru a stabili o legătură firească cu trecutul literaturii.

2.2. Structuri tematice și co nstrucții na rative în proza lui Marin Preda (de la proza
scurtă la romane): privire sintetică

Debutul scriitorului are loc în 1942 cu schița Pârlitul , în ziarul Timpul , apoi publică în
același cotidian Calul, Strigoiaca , Salcâmul , Noaptea , La câmp33. Despre chinul debutului
povestește autorul în Viața ca o pradă, despre condițiile grele în care trăia la București, într -o
cameră neîncălzită, cu foarte puține resurse . Ceea ce îi dă putearea de a continua este crezul în
propriul destin, credința oarbă că soarta i -a dat să fie scriitor, prin urmare nu avea dreptul de a
se plânge sau de a renunța. În 1943 citește la cenaclul Sburătorul operele De capul ei și apoi
Calul, așteptând în primul rând părer ea criticului Eugen Lovinescu, care să -i confirme talentul,
valoarea. Acesta spune după ce aude prima nuvelă “Are talent, are talent”, iar despre a doua
“descriptiv, descriptiv”34. În anul 1948 Marin Preda își vede îndeplinit un alt mare vis al său, îi
este publicat volumul Întâlnirea din pământuri , astfel cititorul descoperă un scriitor de o mare
finețe, cu o pu tere extraordinară de observare a ineditului vieții. Unele dintre operele de început
care fuseseră publicate în periodice nu sunt integrate în volu m pentru că autorul avea alte
planuri cu acestea, intentiona să le folosească în lucrări mai ample, de exemplu Salcâmul, Întâia
noapte a lui Anton Tudose, Dimineață de iarnă constituie fragmente moromețiene. Proză
realist -rurală se scrisese și în perioada interbelică și se pune problema dacă se mai poate spune
ceva nou, dacă se poate vorbi de o altă viziun e asupra lumii satului românesc, iar Marin Preda
dovedește că este posibil. Însă în acea perioadă nu valoarea artistică era pusă în discuție, ci
relevanța pe care o avea pentru ideologia comunistă, iar volumul este acuzat că nu se încadrează
în spiritul socialist, propagandist. Astfel în 1949 publică nuvela Ana Roșculeț în care face
anumite concesii tocmai pentru a se încadra în cerințele regimului , dar autorul este acuzat de

33 În acest capitol am folosit datele bibliografice din tabelul cronologic care deschide volumul Întâlnirea din
pământuri de Marin Preda ,Ed. Curtea Veche, București 2010, p.7 -14, alcătuit de Eugen Simion.
34 Eugen Simion, prefaț a volumului Întâlnirea din pământuri , Ed. Curtea Veche, București, 2010, p.16.

21
naturalism, ceea ce era de asemenea nepotrivit. Însă trei ani mai târziu vede lumina tiparului
nuvela Desfășurarea , „corectă” din punct de vedere ideologic (Eugen Simion) care va fi
primită cu mult entuziasm de regim și va primi în acel ași an Premiul de Stat, iar în 1954 va fi
ecranizată.
1955 este anul concretizării unei așteptări mai vechi ; apare după o lungă pregătire primul
volum al romanului Moromeții care îl va consacra deplin pe Marin Preda și care va ilustra
talentul său de scriitor realist. Opera va prim i în 1957 Premiul de Stat pentru Literatură.
Contextu l publicării primei ediții pare unul nepotrivit, cenzura fiind una aprigă, însă scriitorul
găsește portița prin care se strecoară cu abiltate. Răzvan Voncu explică această situație în revista
Caiete critice . Așadar, consacrarea spectaculoasă a lui Marin Preda, în 1955, cu primul volum
din „Moromeții ”, poate fi explicată mai complicat, dar mai puți n tenebros decât prin
intermediul „mâinii Partidului”. Între moartea lui Stalin (1953) și Revoluția din Ungaria
(1956) viața culturală românească, întru totul dependentă de capriciile liniei Partidului, a
cunoscut un început de relaxare, în care au apărut și alte cărți neangajate, a revenit în
literatură Arghezi, Călinescu și a început rubrica în „Contemporanul”, a început restaurarea
bisericilor și mănăstirilor istorice, iar autori care, peste numai câțiva ani, vor înfunda
pușcăriile – ca Ion D. Sîrbu – încă trăiau și scriau liberi. A fost o conjunctură politică
favorabilă și nimic mai mult, de care Preda (scriitor inteligent, cu o abilitate țărănească de a
naviga printre obstacolele vieții literare) s -a folosit, ca și alții. Redogmatizarea de după 1956,
la fel de scurtă și ea, nu mai putea, firește, declasa o carte pe care cititorii și critica o
consacraseră. 35 După șapte ani va apărea prima versiune a romanului Risipitorii , care va suferi
revizuiri ulterioare, iar în 1967 mult așteptatul volul al doilea al Moromeților , căruia îi urmează
la un an distanță Intrusul , distins cu Premiul Uniunii Sriitorilor. Aceeași distincție primește și
Marele singuratic în 1972, iar ritmul prolific al scriiturii se concretizeză prin publicarea în 1975
a volumului I din Delirul, după o amplă documentare la Biblioteca Academiei. Publicarea celui
din urmă roman stârnește nenumărate controverse în țară și străinătate, de ordin politic, datorită
temelor abordate și mediilor prezentate: istoria foarte recentă, figurile politice re ale, al Doilea
Război Mondial, legionarii, viața politică, gazetărească și socială a capitalei, realțiile
interstatale. Uniunea Sovietică este deranjată de apariția acestei cărți și cere liderilor de la

35 Răzvan Voncu, „ Moromeții ” trebuie citit altfel în rev ista „Caiete critice”, nr.12(338)/2015, p.28, consultată
online pe site -ul http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp -content/uploads/2015/03/CC -12-2015.pdf la 6.07.2019.

22
București să ia atitudine. Însă campania de denigrare morală a cărții, în țară și în străinătate,
pe motivul inventat al reabilitării mareșalului Antonescu – care, culmea!, e personaj negativ –,
pornește direct de la oficinele sovietice. Iar cauza nu o reprezintă apariția dictatorului
Antonescu, ci curajul l ui Marin Preda de a vorbi, fie și indirect, despre recucerirea Basarabiei,
în campania din 1941.36 Este un moment de cumpănă, autorul ui i se cere să revizuiască
romanul, ceea ce și face , exact în același an apărând o a doua ediție, „revăzută și adăugită”.
Abia în 1991 Ion Cristoiu va scoate o altă variantă care va avea mențiunea „ediție necenzurată”.
Marin Preda se dezice de toate acuzațiile care i se aduc, având conștiința împăcată fiindcă a
reușit să surprindă traumele unei generații prinse în iureșul is toriei fără nicio vină, eliberând -o
astfel, literar, de toate reprimările pe care era nevoită să le accepte fără a putea ripost a.
Anunțatul volum doi nu va mai apărea nicioadată, însă iese de sub tipar Viața ca o pradă ,
roman autobiografic, primit cu multă simpatie de către cititorii dornici de autenticitate.
Apogeul carierei lui Marin Preda este anul 1980, care coincide, din păcate, cu cel al
morții sale, când Editura Cartea Românească publică Cel mai iubit dintre pământeni , un roman
eveniment, cu un suc ces răsunător la public. Cozile la librării în așteptarea celor trei volume au
rămas un reper clar în analizarea impactului pe care o operă liteară îl poate avea. Mă apropiu,
am impresia, de sfârșitul unui roman pe care l -am început anul trecut: nu „Deliru l”, volumul
doi, ci ceva din intenția de a duce cititorul pe alt drum. Va fi un roman scris cu acel sentiment
adesea întâlnit la scriitorii ajunși la apogeul carierei lor, când îi copleșește ambiția de a
dezvălui întreaga lor experiență. Pesemne, dintr -o neliniște. Nu putem fi siguri dacă marile
noastre proiecte așezate și gândite calm, în care ceea ce ai acumulat se exprimă în spații bine
organizate, se împlinesc în totalitate . Ar însemna să te crezi mereu ca la treizeci de ani, când ai
tot timpul în față. Poate nu mă înșel dacă afirm că este un roman în care vreau să spun totul.37
Însă tocmai acest roman pare să fi fost și blestemul autorului, deoarece există multe supoziții că
moartea autorului la 16 mai nu ar fi fost accidental ă, ci ar fi fost comandată p olitic .
Volume le Întâlnirea din pământuri și Moromeții au ca temă lumea rurală, însă registru
se schimbă începând cu Risipitorii , Intrusul scena operei litera re fiind orașul contemporan, care
se naște în urma industrializării rapide atrăgând o mulțime neomogenă, lipsită de tradiții

36 Ibidem, p.30.
3737 Geo Șerban, Conversație neterminată , interviu cu Marin Preda (1979 -1980), reprodus în volumul Timpul n -a
mai avut răbdare , Ed. Cartea Românească, 1981, p.565.

23
comune, un spațiu cu alte reguli, de exemplu care permite femeii emenciparea rapidă prin
cultură și funcți e social ă. Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni surprind spațiul citadin
cuprins de iureș, când asuprirea, manipularea și controlul celor de la putere este atât de mare
încât individul este condamnat la decădere. În toate romanele, mai puțin Moromeții (I ), este
vorba despre o lume nouă, în care cuvintele de ordine sunt colectivizare, cote, ședințe de partid,
alfabetizare, plan, UTM, colectiv, progres.
Satul în operele prediste este un spațiu închis care nu comunică cu exteriorul sau uneori
foarte puțin prin anumite personaje care călătoresc și vin cu știri îndepărtate, prin ziare, însă are
ritmul lui propriu, organizarea social ă și morală. Uneori emisarii ordinii exterioare își fac
apariția și sunt priviți ca niște intruși: perceptorul care adună fonciirea, învățătorul care
pregătește flăcăii la premilitară, negustorul (Scămosu) care vine cu vești tulburătoare despre
băieții lui Moromete, iar alteori țăranii călătoresc având posibilitatea să compare morala,
învățăturile, crezul, felul lor cu al altora (Pațanghel, Miai, Moromete merg la munte să vândă
grâu, Ilie își duce feciorul la școală) . Se întâmplă ca evenimente străine de viața lor să î i smulgă
pe țărani din comunitatea lor și să îi arunce în vâltorile societății (soldații din Albastra zare a
morții , Soldatul cel mititel sau Parizianul din Delirul) purtând cu ei oriunde ajung spiritualitatea
locului de unde provin , nostalgia .
Vasile Sinefta observă că Marin Preda surprinde două mari ipostaze socio -umane ale
momentului istoric valorificat în întreaga sa creație , a doua jumăta te a secolului al XX -lea: satul
românesc și țăranul roman influențat de evenimentele istorice, politice, socio -umane ale
timpului și destinul intelectualului de fond învins de nonvaloare oficializată.38 Cornel
Ungureanu remarcă faptul că două teme străbat întreaga operă a lui Marin Preda, unite într -un
specaculos echilibru: a inocenței și a violenței .39 Maria -Luiza Cristescu observă că supratema
romanelor lui Preda este lumea, mai precis, lumea lui. Lumea lui Preda a fost mai întâi lumea
universului sătesc, o construcție sprijinită pe dimensiunea timpului. Solidă fiindcă este urmașa
unei nesfârșite tradiții a modului de a trăi într -o colectivitate, cea țărănească. A doua lume este
cea a orașului, a relațiilor sociale, a implicării și răspunderii individului. În oraș, care este din
punct de vedere istoric o colectivitate mai nouă, cu o tradiție mai scurtă, domină relațiile

38 Sinefta Vasile, O istorie didactica a literaturii române , Editur a Napoca Nova, Cluj -Napoca, 2015, p. 250.
39 Cornel Ungureanu, Proza românească de azi , Ed. Cartea Românească, București, 1985, p. 219.

24
sociale, iar nu o mentalitate omogenă.40 Celor două spații ale lumii literare le corespund
modalități diferite de a percepe timpul, vremurile , un laitmotiv al operei predesciene. Timpul
orașului este clipa, momentul, trăirea, experimentul. Timpul satului este viața înaintașului
repetată în viața urmașului, într -un șir fără de început și fără de sfârșit.41 Acesta din urmă este
timpul la care se r aportează Moromete și eroii din nuvele, dar pe care îl refuză băieții mai mari
ai lui Ilie.

2.3.Lumea rurală

Volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri înfățișează lumea satului, fiind surprinse
prin tehnica decupajului momente d in viața țaranilor, frânturi din ritmul zilnic al acestora. Ceea
ce impresionează este stilul clar, cursiv, simplitatea faptelor și detașarea naratorului care este
asemeni unui observator distant și rece , finețea detaliilor . Era firesc ca Marin Preda să înceapă
cu opere care să vorbească despre sat, deaorece această lume era cea pe care o cunoștea cel mai
bine, până în esența ei și al cărui ritm îl va avea permanent în inimă, indiferent unde îl va duce
destinul.
Calul este o schiță care uimește prin simplitatea întâmplării, pr in obiectivitatea narțiunii
și prin atenția cu care sunt surprinse gesturile. Într -o dimineață Florea Gheorghe iese din curtea
sa urmat de un cal bătrân care pare să cunoască drumul pe care îl duce omul, întârziind să pască
un fir de iarbă. Nimic nu preves tește intenția pe care o are bărbatul, planul pe care îl gândise de
ceva vreme, așa cu m se vede din hotărârea cu care merge. Este doar grăbit să termine repede,
înainte de alte treburi care îl așteaptă. Știința scriitorului este de a relata impersonal gest urile
înșelătoare, pregătirea înceată a actului final .42 Naratorul urmărește atitudinea de la di stanță
parcă, iar ace asta decodifică ce este în sufletul omului. Țăranul îi dă apă, că poate i -o fi sete,
zice el; îi vorbește animalului cu blândețe, trece în d rumul său pe la fierar și este cumva
nemulțu mit fiindcă nu îl găsește acasă – avea ceva de luat de la acesta, dar se gândește că se va
descurca cumva. Ceea ce dă de bănuit totuși cititorului este faptul că Florea Gheorghe refuză să
dea un răspuns exact unu i țăran care îl întreabă unde se duce. „Mă duc!” doar atât putu spune,

40 Maria -Luiza Cristescu, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!…” în volumul Timpul n -a mai avut răbdare coord. de
Eugen Simion, Ed. Cartea Românească, București, 1981, p. 373.
41 Ibidem , p.374
42 Eugen Simion , Scriitori români de azi , vol II, Ed. Litera Internațional, București -Chișinău, pag. 183.

25
ca și cum nu avea încotro, trebuia musai să facă ceva ce nu îi era tocmai pe plac. Personajul se
teme să recunoască că -și va omorî calul, el se simte oarecum vinovat față de animal și s e
amăgește ascuzându -și scopul drumului său matinal, amânând conștiința crimei.43 Ajuns într -o
văgăună la marginea satului, cerul se umplu de lumina roșiatică a răsăritului. Momentul când
lovește animalul cu un ciolan de cal, lung și puternic este cel când izbucneșnește toată
neliniștea . „Omul parcă se înfioră, speriat […]prins parcă de o grabă înfricoșată”. Țăranul ar
putea părea o brută care ucide calul care îl slujise cine știe câți ani, însă el nu este indiferent,
rece la această despărțire. „Când îl văz u jos, întins și mare și suflând greu, omul avu un șuierat
lung și scălâmbăiat ca și când ceva s -ar fi spart și ar fi vuit într -însul, ca o tarabă izbită de vânt,
ca și când din cap și din inimă i -ar fi zburat niște păsări și ar fi șuierat după ele; își tr ase
răsuflarea și -și șterse fruntea năclăită de sudoare rece.” Siguranța și seninătatea erau aparente.
Replica unui țăran care tocmai trecea pe acolo „Ia uite, băăă, răzbătu în văgăună strigătul cuiva,
unu' belește un cal! Cu -țu, naaa! Na, bobica, naaa!” trimite înțâmplarea în rândul banalității.
Tot despre un sfârșit este vorba și î n șchița Înainte de moarte . Stancu lui Stăncilă zace și
simte că acestea sunt ultimele lui zile. Terminat de durerile bolii și de grija nevestii care va
rămâne singură cu toate pe cap vrea să știe de la doctor când va fi ceasul, exact când va muri.
Boala i se trase de la săpatul un ei fântâni. Voise să o scape pe femeia lui de o povară „Când o
văz pe nevasta asta, că vine cu vadra cu apă drept pe creștetul capului și tocmai din vale de la
măgură, mă găsesc năbădăile! Ia să fac eu o fântână, mai așa ”, însă îi adusese și mai multă grij ă
și durere. Fântâna o făcuse, avea apă bună și multă , tăiase și salcâmul din spatele casei ca să îi
pună cumpănă, venea lumea de se făcuse potecă prin grădină , dar în familia lui domnea o jale
nemăsurată. Țăranul acum pare să fi ajuns la capătul puterilor , suferința îi macină trupul, mințile
și sufletul : roade scoarța copacului a cărui umbră îl proteja, se trezește din somn obos it cum nu
mai fusese niciodată . „Toți mi -au mâncat zilele, scrâșni Stancu lui Stăncilă. Și Geacă, și
nevastă -mea, și chioru ăla de Mitroi, și ăstă -lalt de dincoace. Niciunul! A! Vreau să știu! Acum
nu-l mai las! Mai pe seară trebuie să vie și -am să -l întreb: Domnule doctor, ce tot doctorii și
nu-ș' ce?! Mai trăiesc sau nu mai trăiesc? Ce, mai trăiesc! Nu mai trăiesc, dar vorba. Cân d?
Când mor, gata! Să -mi spună când, să mă pregătesc, că e daravela dracului și cu asta. Ai murit,
mare scofală! Parcă se face gaură în cer dacă moare Stancu lui Stăncilă!” Eugen Simion observă

43 Nicolae Manolescu, Autorul și eroul lui în volumul Marin P reda. Argument și antologie de Mihai Ungheanu , Ed.
Eminescu, București, 1976, p.43.

26
că psihologiile rurale pe care le examinează Marin Preda nu ap arțin atât unor complicați, cum
s-a mai spus în nenumărate rânduri, cât unor indivizi tipici, surprinși în gesturile lor banale,
însă dintr -o perspectivă analitică deosebită.[…] Intenția sigură a lui Marin Preda este de a se
fi orientat spre zonele neguroa se ale psihologiei, unde sublimul, în formele special e ale etici i
sătești, se unește cu trivialul, afecțiunea cu duritatea, spiritualul cu patologicul.44 Discuția
dintre medic și bolnav este tulburătoare, cel dintâi nu înțelege prea bine ce îi cere țăranul: „Cum
în cutare timp? […] Adică ce -mi ceri dumneata? Că nu vreau să înțeleg bine”. Când Stancu
aude c ă nu va trece toamna, că doctoru l nu îi poate zice ziua cu pricina se enervează atât de tare
încât cu ultimile puteri se repede la el, horcăind și îl strân ge de gât, urlând turbat: „ De unde știi
tu, mă? […] Soarele și Dumnezeii mă -tii, de unde știi tu? Spune, de unde știi tu. Arhanghelii și
steau'. De unde? De unde?"
Într-un alt registru se înscrie nuvela O adunare liniștită al cărei protagonist este
Pațan ghel care spune prietenilor veniți în casa lui într -o zi geroasă de iarnă cum ajuns să -și
strice prietenia cu vecinul său Miai. Personajul întârzie voit începerea povestirii, o pune pe
nevastă să facă gogoși, scoate o sticlă cu țuică galbenăși groas ă. Toată curiozitatea vizitatorilor
are legătură cu mersul lui Pațanghel cu Miai la munte pentru a vinde porumb, de unde se
întoarseră certați. Gazda le cere să aibă răbdare s -o ia „de la un capăt”. El urmărește cu atenție
toate momentele călătoriei lor: cum l-a rugat vecinul să meargă împreună, cum a curățat
porumb, apoi drumul până la Pitești, confiscarea merticului în târg. Când ajunge la istoria cu
cârciumarul căruia Miai nu vrea să îi mai înapoieze sticlele de vin și venise cârciumarul să -l
snopească în b ătaie, Pațanghel precizează tacticos: „Ce am să vă spui acuma, aveți să vedeți
cum își dă […] în petic.“ La un moment dat vine un alt țăran care pierduse începutul istoriei, iar
gazda îi face un rezumat în care înlocuiește numele celor doi călători cu su bstantivul creștin,
arătând astfel că felul în care vede el lucrurile le -ar vedea orice om de bună credință. Toată
nemulțumirea vecinului se datora faptului că într -un sat un învățător dădu pe grâu pre țul cerut,
însă vru să cumpere doar de la unul, de la P ațanghel, zicând că boabele sunt uscate bine, dar
acesta nu mai avea metric fiindcă i -l luaseră la intrarea în târgul din Piteș ti sub pretextul că nu
este conform. Atunci tovarășul de drum refuză să i -l împrumute și de aici ruptura. Gazda se
oprește și la petrecerea de după Anul Nou când Mihalache, ginerele lui Miai, l -a invitat la ei
fiindcă dădea copilul de grindă, un obicei pentru nou -născuți, prilej cu care vecinul îi reproșează

44 Simion, Eugen, Scriitori români de azi , vol II, , p. 184.

27
că nu a venit să îi taie p orcul ca în alți ani, deși nu îi ceruse. „Acuma el, Miai, al dracului, s -a
supărat pe mine că n -a vrut să mă cheme?” Reacțiile lui Pațanghel arată că toți ar trebui să aibă
aceeași claritate în a vedea lucrurile. El are știința povestirii, ca eroii din Hanu Ancuței de
Mihail Sadoveanu, ascultătorii stau cu ochii căscați cât timp v orbește. Știe să citească pe chipul
fiecăruia ce moment i -a plăcut mai mult „eu, Pațanghel, am povestit cum a fost, am sucit -o,
nu-ș' ce, să zicem că nu e așa, E bine, mă? Și să mergem mai departe. Ție, Matei, ți -a plăcut
chestia cu bariera, ție, Țugurlane, să spunem că ți -a plăcut afacerea cu sticlele. […]Tac din gură,
când e vorba de mertic, merg mai departe, dar voi să țineți minte de unde am pornit. Bun. “
Nevasta zice că cine știe ce drăcovenie o să mai spună acum, semn că erau cu toții obișnuiți ca
el să scoată la lumină întâmplări, detalii care pentru alții treceau neobservate. Paranteza care
urmează este o amplă întoarcere în trecut , Pațanghel povestind cum a ajuns Miai să trăiască în
casa socrului său, reușind să îl alun ge chiar și pe feciorul acestuia care se întorsese din război
după mult timp de la încheierea lui, tocmai pentru a arăta ce fel de creștin era vecinul său.
Socrul fusese rugat de învățător să care cu căruța niște material de la gară pentru școală și îl
trimisese pe feciorul său pe Lixandru, dar când să iasă pe poartă apar use Miai și se luară la
ceartă fiindcă nu au cerut bani pentru acest transport. Bătrânul chiar se miră cum să ia bani de la
învățător când f ăcea un act de binefacere pentru școală. Ginerel e este cel care s ărise primul la
bătrân, gata să facă o crimă; noroc că intervenise Pațanghel ce văzuse totul de pe prispă și
aplan ase conflictul. Însă viața în casa alăturată se transformase în calvar, așa că la scurt timp
Lixandru părăsi satul. Nuvela se încheie cu replica protagonistului care arată că nu de el depinde
împăcarea cu Miai. „Dar să mă duc eu la el și să -i spun; eu care îl cunosc, băgați de seamă, de –
atâta vreme, să mă duc la el și să -i spun: Miai, nu fi supărat că n -ai vrut să -mi dai merticu l și n –
ai vrut să mă chemi să -ți ajut la porc! Hai, Miai, nu mai fi supărat . Ei, cum dracu să pot să fac
eu așa ceva?” Mentalitatea sătească, prin vocea lui Pațanghel, proiectează asupra
comportamentului lui Miai o încercare de evaluare morală, cu mijloace satiric -ironice. Aberant
în planul etico -moral al satului, comportamentul lui Miai are totuși justificări psihologice pe
care chiar Pațanghel încearcă a le furniza: personajul este venetic, el vine din afara unui spațiu
cu o alcătuire și o ierarhizare umană deja bine constituite. Aflat la marginea acestei structuri
aspiră la integrare, dar actele lui (lăcomia, invidia) nu intră în rândul celor acceptabile în
ordinea morală a comunității.45

45 Andrei Grigor, Marin Preda –incomodul , Ed.Porto -Franco, Galați, 1996, p.40.

28
Nuvela care dă numele volumui , Întâlnirea din pământuri, are un incipi t ex abrupt,
surprinzând galopul unor cai. Impresia este cea a unei urmăriri, însă nu e vorba decât despre doi
priete ni care făceau o întrecere , dovedindu -și asfel puterea și caramaderia în vederea cererii pe
care unul dintre ei urmează să o facă. Dugu lui Mereuță povestește prietenului să u, al lui Teican,
cum văzuse într -o zi o fată scăldându -se, pe Drina lui Palici, și se îndrăgosti de aceasta. Flăcăul
spune cum îi bătuse inima de tare și cum fusese cuprins de un sentiment de teamă cât o
spionea se din depărtare, parcă ar fi vrut să fugă, însă nu se putu dezlipi, fascinat de sclipirea
pielii ei și de părul lung. Nu mai v ăzuse până atunci o fată dezbrăcată. Seara s e duse la ea la
poartă și a fluierat -o, ea a apărut, dar a părut surprinsă când l -a văzut; aștepta pe altcineva, pe
Achim al lui Achim care a venit la scurt timp și care furios că iubita lui stă de vorbă cu altul îl
provoac ase la o bătaie, duminica dimi neață la stejar . Discuția foarte scurtă dintre cei trei, glasul
fetei parcă plângător îl face pe Dugu să aibă certitudinea că pe el îl place mai mult, deși nu își
vorbiseră niciodată. Atunci seara, după acceptarea d uelului îi spusese fetei că tot duminică se
vor întâlni la o nuntă în sat. Al lui Teican îl avertizează că fetele sunt înșelătoare ; cu toate
acestea îi spune că îl va însoți la bătaia cu m ăciuci .
Dugu se îndrăgostise și visează cu ochii deschiși și când a junge acasă. „ Flăcăul rămase
nemișcat mai departe, sorbind cu ochii jocurile ciudate ale frunzelor; le vedea cum se îmbucau
și se desfăceau. Cum se îmbucau și s e desfăceau; cum se împânzeau și se închegau mereu ;
acum era o c eată de oameni încăierându -se; acum semănau cu tot soiul de animale; de păsărici;
ciudățenii care se tot împleteau și luptau între ele. Ședea cu capul aplecat peste căpătâi, cu părul
atârnându -i în jos. Peste frunte, și aprins tare la față. ” Fragmnetul , liric în esență, nu arătă că
băiatul s -ar gândi direct la Drina, însă jocul frunzelor este unul plin de senzualitate, are o
chemare, o ispită. Personajul este surprins în clipa maturizării, bătaia cu Achim este un moment
de inițiere, o trecere la o altă etapă, trebuie doar să pășe ască dincolo. „Simțea că se petrece cu el
o schimbare.” Tatăl observă din umbră și îi ghicește starea, înțelege plecatul lui seara de acasă ,
și încearcă să controleze de la distanță situația, lasându -i băiatului momentul său. Duminică
dimineața îl avertize ază pe al lui Teican că dacă se va întâmpla ceva „cu ăsta”, el va da
socoteală. Folosirea pronumelui demosntrativ arată că Dugu era cu mintea aiurea și altcineva
trebuia să îi poarte de grijă. Părintele îi întreabă cine îi așteaptă , însă al lui Teican zice că se duc
după iepuri, dar cine să -i creadă că vara s -ar vâna astfel de animale. Flăcăul este tratat de tată

29
cu condescendența cuvenită unor imaturi, lipsiți încă de o identitate precisă, responsabilă și
demnă de luat în seamă.46
Deși Achim îl aștepta cu d oi tovarăși, este învins de cel pe care îl provocase, Dugu fiind
priceput la mânuitul măciucii. „Primitivitatea”, violența sunt aici expresia unei inocențe, a unei
purități.47 Întoarcerea acasă este momentul înțelegerii că viața lui s -a schimbat iremediabil : a
învins în numele iubirii și de aici în colo începe bucuria. „Îi veni în gând că el stătea în mijlocul
bătăturii, și alături de el sunt doi cai pe care îi ținea de căpăstru. Pe urmă, soarele care ardea; și
salcâmii verzi și înalți de primprejur; casele, aerul, pământul, oamenii care se auzeau pe aproape
deschizând gura și scoțând sunete: un fel de izvoare din toate părțile, pe care urechea lui le
prindea ca o scoică tremurătoare; câinele întins în țărână, la umbră, cu ochii jumătate închiși;
țărâna tăcut ă și albă în care caii își aruncau adânc vârful copitei; pe deasupra niște păsărici;
stoluri de porumbei bătând aerul; în sus ceva nesfârșit, albastru, ca o pace adâncă; într -o clipă își
dădu seama de ele și din toate, așa cum le primea, țâsnea o bucurie largă, necunoscută lui până
atunci.”
În această nuvelă laitmotivul central este cel al trezirii. Tatăl îl întreabă direct,
văzându -l stând nemișcat în mijlocul curții când se însoară. „Să nu te puie dracu s -o iai chiar
azi, că eu nu te primesc, te dau afară.” Altă voce are acum Dugu, altă siguranță și alt statut , cel
al bărbatului cu responsabilități pentru femeia lui: „ O să vedem noi, răspunse tânărul de lângă
cai, fără să se mire. O să vedem noi, atunci. (…) Apoi se întoarse și începu să meargă rar, ca un
om plin de griji, spre poarta de la drum pe care o lăsase deschisă.”
O altfel de trezire este surprinsă în schița Colina : o prelungire nepermis ă a buimăcealii,
o contaminare a realității cu senzațiile și stările contradictorii pe care rațiunea le înregistrează în
timpul somnului; atunci când omul înțelege că are un vis urât, că doarme și totuși încearcă să
supună lucidității ceea ce se întâmplă, s ă găsească sensul și rostul faptelor care nu vor să se
suprapună peste ordinea firească a lumii. „Într -o dimineață de toamnă, înainte de revărsatul
zorilor, Vasile Catrina se trezi deodată din somn cuprins de o spaimă grozavă. Numaidecât își
dădu seama că a visat ceva rău, dar buimăceala îl ținea încă înțepenit în pat și nu știa unde se
află: vedea cele două ferestre ale odăii și afară cerul înalt și plin de stele; nu cunoștea nici odaia

46 Ibidem, p.44.
47 Nicolae Manolescu, Autorul și eroul lui în vol. Marin Preda. Argument și antologie de M. Ungheanu , Ed,
Eminescu, București, 1976, p.43.

30
și nici patul în care stătea culcat.” Începe să reînnoade cu greu legă tura cu ziua anterioară, ce
avea de făcut, unde trebuia să se ducă – grâul răsărise rar și galben și era bine să-l verifice pentru
ca în primăvară să îl are și să semene altceva; notarul și primarul vor să comunice sătenilor cine
știe ce și să se adune la primărie. Este irascibil, înjură nervos pe cei care chinuie oamenii cu ale
lor comunicări din care nu înțelege nimeni nimic. Ieșit din sat, în liniștea pustietății câmpului,
este dominat de un sentiment de neliniște, parcă trăind într -o realitate pe care n u o poate
recunoaște , „mirându -se în treacăt cum vârfurile opincilor lui îi ies mereu înainte și cum el nu
simte că talpa i se îndoaie în urmă.” Fenomenele normale toamna, ceața și bruma, sunt
surprinzătoare pentru Vasile. „Tăcerea care acoperea pământul, odată cu năvala neașteptată a
negurei, îl sperie și mai mult. Întâi se miră că stă și se uită ca și când s -ar fi rătăcit. Își simțea
bătăile inimii.” Percepția realului este indusă de starea personajului; colina din fața lui este
acoperită de o ceață groas ă ca un fum și apoi spartă și vâltorită de un vânt ce s -a pornit din
senin. Marginile dealului se ridică și crește ca „o bășică uriașă” , ca mai apoi să se scufunde.
Vasile Catrina este acum stăpânit de mânie, a cărei sursă nu se cunoaște. Când îi apare în cale
un bătrân îmbrăcat în cămașă albă de cânepă, tânărul îl întreabă cu furie ce caută pe acolo, dar
în schimb primește tot o întrebare:„Mă, dar al cui ești tu?”, ceea ce face să îl împingă violent.
De ce este atât de deranjat flăcăul? Naratorul se mulțumește doar să observe personajul, să îi
noteze gesturile și să îi decodeze stările, dar nu pătrunde în mintea și sufletul său pentru a găsi
sursele anxietății lui . Finalul nu rezolvă nimic, ci prezint ă panica lui Vasile. „ Deodată o luă la
goană, nemaiștiind încotro aleargă, cu tot trupul înmuiat de spaimă și gâfâind într -una. Fugea
bezmetic, iar în urma lui sfârâiau, aruncați departe, bulgării și cocenii porumbiștei; băiatul
gonea fără să se uite înapo i, ca și când în urma lui duhuri nevăzute, despre care se povestește
iarna prin case, ieșiseră din colină ori din păduricea de lăstari, și îl urmăreau.” Nicolae
Manolescu spune că aerul de supranatural lipsește cu desăvârșire, iar inexplicabilul reiese din
refuzul naratorului de a sonda interiorul personajului. Spaima flăcăului este nejustificată, iar
sursa ei rămâne misterioasă. Naratorul, deși situat într -o postură privilegiată, este de o absolută
discreție. Nu pătrunde decât superficial în conștiința per sonajului (…) și nu propune nicio
explicație. Renunțarea aceasta frapantă la avantajele omniscienței creează în câteva nuvele o
anumită tensiune, bazată pe incertitudine, pe care însă nu m -aș grăbi s -o consider de natură
fantastic și nici măcar psihologică .48 Însă Andrei Grigor în Marin Preda –incomodul oferă o

48 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , p.251.

31
posibilă cauză a comporamentului tânărului. Unui complex al insignifianței i se datorează
ciudata întâmplare a lui Vasile Catrina din „Colina”. Criza lui e una de identitate, structurile
sale interioa re par a nu mai avea nicio consistență, iar poziția lui în lume se clatină, devine
precară. (…) Raporturile personajului cu realitatea rezultă tocmai din această disoluție a
propriei identități49.
Imaginea de început a lumii rurale ce se desprinde din nuvel e este completată de cea
magistral surprinsă în roamnul Moromeții , o frescă a satului românesc de câmpie în preajma
celui de -al Doilea Război Mondial. Autorul și -a dorit să scrie o tetralogie care să urmărească
destinul unei familii și a rudelor de sânge p e parcursul a câtorva decenii care să cuprindă pe
lângă cele două volume ale Moromeților , Delirul și Marele singuratic . Proiectul este realizat
parțial deoarece anunțatul volum doi al cărții ce urmărește destinul nepotului lui Ilie, Paul
Ștefan, nu mai aju nge să fie scris. Opera este de o importanță remarcabilă atât datorită valorii
estetice, cât și contextului social politic în care este publicată, când literatura suferea din cauza
realismului socialist, servind ca mijloc de proslăvire a regimului communi st, a proletariatului
credincios patriei și a omului nou care luptă pentru instaurarea ordinii noi. Moromeții reușește
să surprindă în primul volum ritmul tradițional al vieții de la sat, aparent liniștită, ordinea
învechită, dar care se află la un punct d e cotitură. Tema este destrămarea familiei tradiționale, ca
în cel de -al doilea volum să fie surprinsă dispariția clasei sociale a țărănimii tradiționale, ca
urmare a unor decizii politice: colectivizarea începută în 1949 prin care era desființată
propriet atea individuală a pământului. Ilie Moromete este un simbol al unei lumi învechite care
încearcă să își păstreze libertate a de gândire și morala, într -o perioadă în care istoria intervine
abuziv în viețile și în sufletele oamenilor, fără a le da posibilita tea să aleagă.
Primul volum are acțiunea fixată în 1937, împărțită în trei mari episoade epice. Cel
dintâi surprinde într -un mod dilatat ce se se întâmplă de la venirea de la sapă a Moromeților,
sâmbătă seara, până a doua zi noaptea, când Polina fuge cu B irică. Această parte surprinde
secvențe din viața familiei și a țăranilor care întregesc tabloul lumii rurale: scăldatul fetelor,
cina, fluieratul flăcăilor la porțile iubitelor, tăierea salcâmului, premilitara, recâștigarea locului
în grupul copiilor de c ătre Niculae cu ajutorul lui Achim, cititul ziarelor în poiana lui Iocan,
colectarea fonciirii, călușul, boala. Ritmul lent al narațiunii lasă impresia că este timp pentru toți

49 Andrei Grigor, op.cit , p.38 -39.

32
și pentru toate, că planurile și gândurile secerte ale personajelor se vor conc retiza sau sse vor
rezolva în vreun fel.
A doua mare secvență este construită în jurul secerișului, momentul cel mai important
din viața agricolă a satului, pentru că o producție bună de grâu însemna bucuria culegerii
roadelor muncii de peste an, promisiunea unei ierni ușoare cu hrană asigurată și posibilitatea de
a face câțiva bani pentru a mai rezolva din problemele familiei. Toată acțiunea din această parte
se înscrie într -un ritual a cărui vechime se pierde în timp. Munca obositoare, grea a sec erișului,
a adunatului snopilor, a căratului, a treieratului este compensată de bunăstarea promisă de
recoltă. Fiecare membru al familiei are un rol dinainte știut pe care și -l ia în primire imediat ce
ajunge la pogon . Prima pâine e mâncată cu religiozitat e de țărani . „Se așezară, toți pe iarbă și
femeia băgă vătraiul în capul țestului. Când scoase pâinea aproape că se îmbătară. Privirile li se
lărgiră, chipurile li se făcură frumoase. Femeia se închină, iar Armeanca, fiul său cel mare și
Țugurlan își luară pălăriile de pe cap. Femeia rupse pâinea și le dădu bucăți mari care în mâinile
lor palpitară de dogoare și abur, parcă ar fi fost vii. Începură să mănânce cu o lăcomie curată și
reculeasă și timp de câte va minute nimeni nu scoase nici un cuvânt.”50
Ultima parte a primului volum înfățișează conflictul ce izbucnește fățiș între Ilie și
băieții lui mai mari, un conflict nebănuit și neînțeles de tată. Până în acel moment părintele a
fost străin de dorințele celor trei, nu știa ce acuze îi aduc aceștia. „Mi-au spus ei mie ceva să le
dau și nu le -am dat? A cerut cineva ceva de la mine și eu am spus nu? Mi -a arătat mie cineva un
drum mai bun pentru ei pe care eu să -l fi ocolit fiindcă așa am vrut eu?” Nilă, Paraschiv și
Achim își doreau o viață mai bună, muncă mai ușoară și bani și pe toate știau că le vor obține
departe de sat, în capital ă. Lovitura cade pe capul lui Moromete ca un trăsnet, mai ales pentru că
el spera că va scăpa de datoriile care îl presau, banca și fonciirea, cu ajutorul băiatului plecat la
Bucur ești cu oile. Dar și în viața satului încep să se precipite evenimente care anunță răsturnări
iminente. Cu o admirabilă intuiție artistică romancierul începe să adune fapte, întâmplări
decisive î ntr-o narațiune grăbită, extrem de succintă. Polina dă foc ca sei Băloșilor, Țugurlan
ajunge la închisoare și acolo se împrietenește cu comuniștii, Paraschiv și Nilă își înfruntă
părintele. Printr -o incontestabilă artă a conducerii narațiunii, sentiment ul că echilibrul

50 Pentru citatele din operă am folosit Moromeții de Marin Preda, Ed. Cartex Serv, București, 2004.

33
instabil al așezărilor din jur se clatină, că s e joacă ultimul act al unei tragedii după care
trebuie să survină cu totul altceva se insinuează în întreaga parte a treia a cărții.51
Ion Bălu susține că toate secvențele sunt cimentate din interior de o idee nu mai puțin
adâncă: irevesbilitatea timpului .52 Laitmotivul acestui roman este timpul care este personificat
încă din primele rânduri ale romanului, asemeni unei zeități pline de îndurare pentru muritori :
„se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”. Chiar întinderea celor trei episoade
narat ive surpinde destrămarea acestei iluzii și imprimarea un ei cadențe noi existenței , alert e,
existând o corespondență între ritmul narării și ritmul vieții. În prima noapte, dinspre sâmbătă
spre duminică, Moromete este chinuit de insomnie, iar Catrina încearcă să își dea seama care
este sursa neliniștii lui. Lungul ei monolog interior scoate la iveală problemele familiei, dar și
concepția că vremurile nu se p oate să fie atât de rele încât să îi preseze și să ia decizii tranșante.
„Se întâmpla ceva în familie?! Poate plecarea lui Achim la București, dar despre asta se vorbise
de prin iarnă, se gândiseră destul. În timpul mesei fusese pomenit numele agentului de urmărire
care avea să vină mâine dimineață după fonciire. Dar și asta era poveste veche; Jupuitu venea în
fiecare an și anul acesta nu avea nimic deosebit față de celălalt. Banca? Dar banca venea taman
la toamnă. Poate că toate aceste amenințări care se t ârau cu anii în urma lor, să se
îngrămădească în acest an pe capul familiei? Da. Dar nici asta nu se putea, fiindcă timpul era
foarte răbdător și amenințările mari se sfărâmau în puzderie de amenințări mai mici pe care cu
ajutorul timpului le ducea zilnic în spinare.” Femeia nu are simțul lumii, nu înțelege schimbările
și mersul societății, însă Moromete observă cum în jurul său se strâng nori necruțători53: prețul
grâului scade foarte mult datorită recoltei bolgate, Jupuitu devine mai amenințător ca nicioda tă
dând țăranilor rău -platnici ultimatumuri , fiul cel mic ale cărui dorințe nu le băgase niciodată în
seamă vrea să meargă mai departe la școală, iar pentru asta trebuie bani pentru taxe, Aristide îi
împrumută bani doar pentru o scurtă perioadă de timp, Pa raschiv și Nilă fură și caii după ce tatăl
lor aflase că Achim nu se ține de oierit la București.
Crizei care izbucnește în sânul familiei Moromete în finalul volumului întâi îi
corespunde alta în volumul al doilea, mult mai puternică ce zdruncină întreg satul și face ca o

51 Ov. S. Crohmălniceanu, Un roman polemic în vol . Marin Preda. Argument și antologie de Mihai Ungheanu , Ed.
Eminescu, București, 1976, p.70.
52 Marin Preda, Moromeții . Tabel chronologic, prefață, note și bibliografie de Ion Bălu, Ed. Albatros, București,
1979 , p.XXIII .
53 Ibidem .

34
lume să dispară. „Dar, ca printr -o spărtură care nu mai putea fi dreasă, începură să năvălească în
acest timp pe scena satului oameni și întâmplări care îl smulseră pe Niculae de acasă, înainte ca
Moromete să vadă reparându -se greșeala l ui față de acest băiat. Erau evenimente pline de
viclenie, care nu se îndreptară de pildă, cum credeau unii, spre Tugurlan, care s -ar fi zis că le
așteptase și nu fără noimă spunea câte cineva prinzând parcă din zbor înțelesul întregii lui vieți:
domnule, Țugurlan e vechi comunist. Așa vechi cum era, trecerea lui prin întâmplările care
urmară fu efemeră și, s -ar fi zis, văzând ce oameni ieșeau acum la iveală, că un sat parcă nu era
o așezare de cel mult două mii de case adunate într -o vale a unui râu și asc unse sub salcâmi, ci o
groapă fără fund din care nu mai încetau să iasă atâția necunoscuți! Cine erau toți ăștia?”
Volumul al doilea se caracterizează printr -o dispersie a narațiunii apărând foarte multe
personaje noi, multe fire epice organizate în jurul conflictelor nenumărate, toate acestea ca semn
al lumii noi care se clădește și în care omul vechi se pierde, își pierde identitatea. Marile
schimb ări istorice, al D oilea Război Mon dial, instaurarea regimului com unist, zdruncină
credința unora ca Moromete că omul poate sta departe de vâltorile sociale, poate rămâne
neschimbat și că pot fi evitate marile conflicte. Personajele din primul volum sunt urmărite
succinct: Moromete descoperă felul în care poate transforma p rodusele obținute de pe pământ
în benefi ciu, adună bani și încearcă să își aducă înapoi băieții de la București, își schimbă
prietenii (Giugudel, Costache al Joachii, Matei Dimir, Nae Cismaru) , Guica moare, Nilă este
ucis în război, Paraschiv se îmbolnăvește de plămâni, Catrina simțindu -se înșe lată de soț pleacă
la Alboaica, fiica ei din prima căsătorie pe care o crescuse socrul ei, Niculae se înscrie la o
școală de partid, Tita și Ilinca se căsătoresc. O mulțime impresionantă de personaje noi își fac
apariția, împinse de răutate, viclenie, dori nță de putere : Isosică, Vasile al Moașei, Zdroncan,
Mantaroșie, Adam Fântână, Bilă, Plotoagă, Gae și fac un joc murdar necunoscut ve chilor țărani .
Conflictele sunt de natură ideologică și social ă. Moromete discută cu fiul său despre noua
ordine care se instaurează și îi cere să îi explice de ce este mai bună decât cea veche. Băiatul
auzise prima dată despre regimul comunist de la notarul din sat , care mai apoi îi devine prieten
și îl ajut ă într-un moment de cumpănă , și care îi vorbise la început ca despre o religie ce are
nevoie de apostoli. Niculae îi spune tatălui înainte de a pleca la școala de partid „O să mă duc în
pustie și de acolo o să mă întorc și o să propăvăduiesc”. Nu e o religie, ci un regim al terorii.
Noii lideri ai satu lui intră în casele oamenilor, le confiscă grânele, îi amenință, le trimit somații
și nu au milă de nimeni. Ba mai mult, sunt răi între ei, complotează unul împotriva celuilalt , pun

35
la cale planuri pline de viclenie, lăsându -se conduși de beția puterii. Su nt țărani fără morală, fără
milă.
Tehnica narativă se diferențiază de cea din proza scurtă. În incipitul romanului un
narator omniscient fi xează timpul și locul acțiunii : „În Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea
celui de -al Doilea Război Mondial , se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața
se scurgea aici fără conflicte mari.” Începutul nu este abrupt ca în nuvele, ci precum o punere în
scenă: personajele vin, se pregătesc, acționează conform firii lor și obiceiurilor pe care le au
fiecar e și care le -au intrat în reflex. Familia Moromete tocmai venise de la sapă, fiii mai mari
dispar căutându -și un loc de odihnă, fetele fug la scăldat, mama singură rămâne să pregătească
masa, iar tatăl iese în drum să vadă dacă apare cineva cu care să schi mbe o vorbă. Niculae
lipsește din această primă secvență semn al dezinteresului tuturor pentru soarta lui. Naratorul în
această parte de început adoptă rolul de observator, urmărind personajele de la distanță,
așteptând cu fiecare în parte să vadă ce se în tâmplă, cine iese în drum. Își face apariția Bălosu,
iar dialogul lui Ilie cu acesta lasă să se intuiască o serie de aspecte ale relației dintre cei doi:
vecinul e cel bogat, Moromete are probleme cu fonciirea, discuția despre vinderea salcâmului
mai fuses e ținută și altădată. Nicolae Manolescu precizează că în această pagină surprindem în
germene nu numai felul de a se comporta al personajului principal în viitorul conflict, dar și
conflictul însuși din primul volum al romanului: un țăran își apără seninăt atea și iluziile
luptând cu o ironică inteligență contra amenințărilor; deși se află strâns într -o menghină care
nu-l slăbește, el speră într -un dar al naturii sau într -un miracol, cu încăpățânarea celui care
refuză să se adapteze valorilor unei lumi pe ca re banul, tranzacțiile și afacerile de tot felul au
urâțit -o; în sfârșit, toată amenințarea i se pare a veni de la o supraindividualitate destul de
abstract ă, statul (Jupuitu nu e decât un mesager supărător), care, fapt imposibil de conceput,
are cu adevărat nevoie de banii lui, ai unui biet țăran ce -și vede liniștit de treburile zilnice.54
Finalul surprinde prin tehnica rezumativă măsurile luate de Ilie pentru a ieși din criza
adâncită de băieții mai mari. „Când se trezi, află că Paraschiv și cu Nilă fugiseră încă de ieri
seară, spărseseră, în lipsa lui, iarăși lada, luaseră toți banii pe care -i găsiseră, aruncaseră cele
mai bune covoare pe spinările cailor și plecaseră amenințând că asta încă nu e totul. Moromete
nu păru surprins de știrea plecării câ t de felul cum cei doi fugiseră; nu -i venea să creadă.” Fără
să se sfătuiască cu nimeni Ilie se ridică tăcut și iese, pentru a -și rezolva ca întotdeauna treburile,

54 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , p.265.

36
ca și cum nimic nu s -ar fi întâmplat. Soluția lui este de a vinde pământul din spatele casei
vecinului Bălosu care de mult timp îl voia pentr a -i face casă feciorului său, însă Ilie nu îi dă
acestuia satisfacția de a -l vedea supărat și neliniștit, arătând „ca și atunci când vânduse
salcâmul, îndepărtat și nepăsător.” Aceasta atitudine nu este con trolată sau voită, Moromete
adâncindu -se în propriile griji, neliniști și nemulțumiri pe care le păstra doar pentru sine. Firea
lui se schimbă, nu mai participă la întâlnirile din poiana lui I ocan, nu mai iese la poartă să stea
ore în șir de vorbă, se înch ide în sine. Se reia motivul timpului, dintr -o altă perspectivă: se
anunță vremuri pline de conflicte, de suferință, de schim bări neprevăzute ale destinului. „ Trei
ani mai târziu, izbucnea cel de -al Doilea Război Mondial . Timpul nu mai avea răbdare.”
Auto rul mărturisește că în Moromeții volumul I timpul se confundă cu istoria. Acest timp cu
care începe și se încheie e o amenințare, firește, istorică. „Moromeții ” volumul I e doar o oază
între două furtuni: prima – războiul din 1914, a doua – războiul început în 1939. Oricum acest
timp, această oază reprezintă pentru eroul principal timpul lui de fericire pe Pământ, care
bineînțele s este amenințat, dar el reușește să amâne amenințările. Ulterior, când istoria devine
fapt prezent și răscolitor, oaza despre care vorbeam, și anume acea a iluziei, se sfârșește…55
Conflictul principal al volumului întâi nu este prezentat încă de la încep ut, ci amânată
descifrarea lui până când toate personajele își vor fi făcut apariția și vor fi cunoscute de cititor.
În capitolul nouă din partea întâi se va face prezentarea întregii problematici a Moromeților și
sursa conflictelor din sânul ei. Problemel e financiare, dorința băieților de a transforma munca
lor în venit și reproșul adus tatălui că nu era la fel ca vecinul lor Bălosu, frica mamei că va fi
alungată la bătrânețe din casă erau durerea, miezul neînțelegerilor și neliniștilor care aveau să
izbucnească exploziv spre final.
Familia era divizată după „fire și neam”, baieții mai mari, copiii lui Ilie din prima
căsătorie urând -o pe mama vitregă fiindcă le ținea partea fetelor ei, Tita și Ilinca, pe care, ziceau
ei, le favoriza punându -le mai puțin la treabă și lăsându -le să își facă haine din lâna oilor.
Această ură era întreținută de mătușa lor Guica, sora tatălui care și -ar fi dorit să fie luată pe
lângă casa fratelui, să îi crească copiii, însă el, tânăr fiind când a murit mama băieților și -a găsit
o nouă nevastă, pe Catrina, care a vea și pământul ei. Vorbele ga Mariei sunt pline de venin și
nasc în sufletul tinerilor dorința de a demonstra, cine știe cui, că nu sunt proștii nimănui. „ Te-a

55 Marin Preda în revista Flacăra , XXIV, nr. 51 -52, 27 dec. 1975 , p 71 apud Marin Preda, Moromeții . Tabel
cronologic, prefață, note și bibliografie de Ion Bălu, Ed. Albatros, București, 1979 , p. 206.

37
îmbrobodit alde tac -tău, să stai și să muncești pentru copi ii lui, să -ți iasă sufletul! E caii voștri,
e averea voastră! Dacă nu murea biata mă -ta, erați și voi în casa voastră, nu ca acum, că n -aveți
loc de puturoasele alea.” Sau imediat după această replică: „ Ați muncit de când erați mici și nu
v-a luat niciodată o haină pe voi, cum e copiii oamenilor. Numai la alea le -a luat. Tita are
crepdeșin, Ilinca ie de mătase, aia are scurteică de catifea… E plină chichița lăzii cu mamudele
și cu icușari. Acolo e munca voastră, proștilor… Eu să fiu ca voi aș sparge lada într -o noapte și
aș lua toate mamudelele!”
Este între tată și fii o diferență majoră în a înțelege lumea și viața la țară. Cei trei credeau
că după ce vor fi cumpărat oile vor putea să se bucure de un trai mai bun, neînțelegând prin asta
că vor mânc a mai bine, ci că vor putea vine laptele, brânza, lâna pentru a face bani. Ceea ce
pune în mișcare nemulțumirea lui Achim, Nilă și Paraschiv este un obscur sentiment de
neliniște în fața soartei de țăran . Fără să știe, cei trei acționau în spiritul veaculu i in
concordanță cu noile norme ale relațiilor de producție. Dorința lor „de a face bani” se
subordona tendinței generale de a produce marfă pentru piață. În esență, conflictul în acest
punct nodal izbucnește. Două mentalități diferite, două moduri de a în țelege existența se
înfruntă ireconciliabil.56 Ilie însă nu intuiește puterea comercială pe care o au bunurile culese de
pe loturile sale. El face un drum la munte pentru a vinde grâu, împreună cu Bălosu, însă se
înduplecă să vândă mai ieftin unei femei cu mulți copii. Omenia este mai importantă decât
profitul. Pentru el pământul semnifică condiția etică a individului, îi asigură independența în
mijlocul lumii și a formelor ei înșelătoare57.
Un alt conflict cu rădăcini vechi este între soț și soție. Catrina vânduse un lot din
pământul ei pentru a salva familia în timpul foametei. Nu -i avea pe copiii ei și cine știe cum de
o convinsese Ilie să facă acest gest; cert este că el promisese femeii că o va trece în actele casei ,
însă amână permanent zicând că doar n -au intrat zilele în sac. Starea de tensiune se acutizează
când nevasta află de la a lui Parizianu că Moromete la București le -a propus să se întoarcă acasă
în sat, să le cumpere loturile pierdute și încă pe atât și să le lase și casa, el putând să își fac ă un
bordei alături. Catrina zace câteva zile de supărare și după o ceartă aprigă pleacă la Marița,
Albo aica, așa cum amenințase de mai multe ori. Copiii încearcă să -i împace zicând că nu s -a

56 Ion Bălu în vol. Marin Preda, Moromeții . Tabel chronologic, prefață, note și bibliografie de Ion Bălu, Ed.
Albatros, București, 1979 , p. XXIV.
57 Ibidem .

38
văzut rușine mai mare ca niște oameni bătrâni și cinstiți ca ei să se despartă. Eforturile sunt
zadarnice, femeia rămânând în continuare departe de soț. O nouă răbufnire, dar nu atât de
intensă, are loc în partea a patra a volumului al doilea, când Moromete îi trece Ilincăi , care
stătuse lângă el și îl îngrijise , jumăt ate de casă și trei pogoane pentru a se putea căsători.
Catrina și Tita vin și cer socoteală , spunând că sunt nedreptățite, dar tatăl se amuză în sinea lui
de naivitatea lor, mirându -se că ele nu au înțeles ce va întâmpla în viitorul apropiat cu pământul
țăranilor, că va fi luat de stat. Când Neculai se întoarce în sat și participă la înmormântarea
tatălui, cere să i se povestească cum a fost moartea, iar din vorbele Ilincăi și ale Mariței se
înțelege că nevasta i -a fost aproape în perioada de suferință și boală.
Romanul Moromeții de Marin Preda este unul realist prin obiectivitatea narațiunii,
veridicitate, surprinderea unor pesonaje tipice, cultul detaliului semnificativ, tematica socială,
stilul sobru și impersonal. Cu toate acestea pentru a prezenta eroii nu este suficientă asoc ierea
lor cu un anumit tip, autorul construind personalități complexe. Asfel dacă se spune doar că
Niculae este tipul ambițiosului, Bălosu parvenitul din mijlocul vieții satului, Polina femeia
voluntară, Ilie țăranul mijlocaș, Jupuitu funcționarul se pier de din cumulul trăsăturilor care îi
particularizează. Firea omului nu poate fi ghicită de la început, ci trebuie observată atent; situații
noi scot la iveală motivații, comportamente surprinzătoare: Ilie îl retrage de al școală pe Niculae
aparent fără moti v, deși o ducea bine cu banii și își permitea să plătească taxele; Catrina se rupe
de familie cum nu se cădea pentru o femeie de vârsta ei; Tita și Ilinca intră în conflict datorită
zestrei pe care tatăl o împarte inechitabil; Țugurlan se retrage la moară și nu își mai exprimă
vocal nemulțumirile într -o vreme când ar fi trebuit să participe activ la viața satului; Moromete
trăiește la șaizeci de ani o idilă cu cumnata lui, Fica, sora primei sale soții , care se pare că îl
iubea din tinerețe. Numărul foarte m are de personaje sugerează impresia varietății nesfârșite a
lumii.
Figura lui Ilie Moromete domină primul volum prin forța de creație de care a dat dovadă
Marin Preda în construcția personajului în mare parte datorită modelului pe care l-a avut, pe
tatăl s ău Tudor Călărașu . Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi -a
fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea; eroul preferat, Moromete, care a existat în
realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment a rămas stabil și profund pent ru toată viața58.

58 Marin Preda, Imposibila intoarcere , Ed. Cartea Românească, ediția a II -a revăzută și adăugită, București 1972,
p.175.

39
Aceasta este mărturisirea autorului în volumul Imposibila întoarcere . De altfel și alte personaje
își au un corespondent în memoria sa afectivă: Niculae pe scriitor în perioada cop ilăriei,
învățătorul Teodorescu, Paraschiv, Nilă și Achim pe frații săi vitregi.
Moromete este un țăran mijlocaș din Câmpia Dunării, împroprietărit ca urmare a
participării la Primul Război Mondial, om inteligent, jovial, ironic, cu un simț ascuțit de a
observa și înțelege oamenii și lumea, dar care uneori dovede ște o naivitate care se întoarce
împotriva lui. Portretul său fizic lipsește ceea ce sugerează că el este un personaj exponențial,
reprezentant al unei lumi care este surprinsă în momentul decăderii ei. Era „la acea vârstă între
tinerețe și bătrânețe când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”.
Ceea ce uimește la acest personaj este latura psihologică pe care i -a creionat -o autorul,
individualizându -l față de ceilalți eroi ai romanului realist rural. Ilie este un spirit contemplati v
care vede lumea satului ca o mare scenă a vieții pe care spectacolul nu se încheie niciodată și pe
care apar permanent oameni și întâmplări noi care merită urmărite, înțelese, discutate. El însuși
joacă conștient diferite roluri. În fața lui Bălosu care îl întreabă de vinderea salcâmului și a
lotului din spatele casei pare a fi un surd; când vine agentul fiscal și îi taie chitanță pentru trei
mii de lei , datorii restante la fonciire , pare a fi indiferent și sigur pe sine; când Aristide îi
sugerează să vin ă la întâlnirile lui pentru ca lumea să -și capete încrederea în el, primarul
chiabur, Ilie pare să nu înțeleagă ce îi cere. De fapt, în spatele acestor roluri sunt temeri,
neputințe, incertitudini, dorința de a -și păstra libertatea, stări atât de intime fi inței sale, încât
sunt ascunse cu chibzuință, pentru ca altele să domine: liniștea, împăcarea cu sine, bucuria,
echilibrul, armonia. Eugen Simion remarca faptul că spiritul lui are nevoie pentru a se
manifesta de public, bucuria este o stare ce înflorește în atmosfera de emulație a dialogului .59
Plăcerea de a interacționa este sesizată încă din prima pagină, când familia se întoarce de la
sapă, iar Ilie iese în drum așteptând pe cineva să schimbe o vorbă. În poiana lui Iocan este
așteptat tocmai pentru intel igența cu care descoperea lucruri noi în articole, care altora le scăpau
și pentru abilitatea de a dirija conversațiile, de a îi împăca pe cei care a veau disensiuni.
Seninătatea, sentimentul suprem al independenței sunt pierdute în momentul în care află c ă
băieții vor să fugă. Lumina pe care Moromete o descoperea în întâmplările și faptele vieții se
stinge, liniștea îl părăsește, și fără liniște, existența nu mai este o încântare, ci o povară60.

59 Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. II, p.206.
60 Ibidem , p.196.

40
Ilie Moromete știe să trăiască frumos, să vadă frumosul și să se bucure de el. Momentul
secerișului este pentru el motiv de împlinire sufletească, de mulțumire , știind că grâul mult și
bun îi va îndestula familia, îl va ajuta să își mai plătească din dator ii și este, de asemenea, un
mod prin care se respectă ritualuri străvechi ale vieții țărănești. „În acest an la seceriș Moromete
n-avea de ce să nu fie ca totdeauna el însuși, adică nepăsător față de ceea ce se aduna în urma
lui, uitând de toate și pierzâ ndu-se pe miriște în contemplări nesfârșite.”
În familie, Ilie Moromete își asumă rolul luării deciziilor, un adevărat lider, care crede că
este datoria lui de tată și soț să se îngrijească de bunăstarea, înțelegerea, mulțumirea tuturor.
Deși intențiile lu i sunt foarte bune, rezultatele se dovedesc potrivnice lui. Afișează un dispreț
vizibil față de părerile Catrinei și față de felul în care aceasta interpretează tot ce se întâmplă din
perspectiva fanatismului creștin. Nu bagă în seamă nemulțumirile copiil or, deși acestea se aud
des în familie. De exemplu, nu crede că Niculae va lua premiul întâi, el având impresia că va
rămâne repetent, nu știe că băiatul mai suferea încă de friguri, două zile îl lăsau și a treia îl
chinuiau, iar băieții mai mari sunt cons iderați nerecunoscători când îi spun tatălui că nu este
priceput să facă bani din recoltele de pe câmp. Orașul despre care vorbesc fiii din prima
căsătorie îi este necunoscut și îl vede ca un loc unde țăranul se pierde pe sine, absorbit de goana
pentru ban i, neștiință. Crede că locul băiețiilor este în satul ale cărui reguli le cunoșteau, iar
dorința lor de chivernisire este patologică, după cum reiese din vorbele spuse lui Scămosu:
„băieții mei sunt bolnavi”. Are timp și răbdare cu alții, însă nu și cu ai săi copii și de aici
drama, decăderea lui morală.
În volumul al doilea, Ilie Moromete este în umbră făcând loc altor figuri să iasă în față,
acest lucru datorită faptului că , pe de o parte, se schimbase ceva în ființa sa după fuga băieților,
și, pe de al tă parte, oamenii care apăruseră pe scena satului și luau decizii, Isosică, Potloagă, nu
aveau nimic din sinceritatea, moralitatea și naturalețea prietenilor săi, Din Vasiliu, Cocoșilă,
Iocan. Fostul primar Aristide era priceput în a -i manipula pentru a ob ține ce își dorea, știa să își
atragă oamenii legii de partea lui (în primul volum, de exemplu, în conflictul cu Țugurlan ,
morarul care fura făină, fiul primarului , scapă nepedepsit, iar țăranul este trimis câteva luni la
închisoare), însă noile figuri care se impuseseră erau conduși de o mânie oarbă, de viclenie și
răutate. Mulțumită discuțiilor cu Niculae, Moromete înțelege ce înseamnă „lumea nouă” care se
clădește sub ochii lor și că țăranilor li se va lua pământul fără ca să poată face ceva. Forțe mult
mai puternice au stabilit, iar cei din sat mai puteau doar să aleagă modul în care să renunțe la

41
pământurile atât de dragi pentru care au luptat în război: de bunăv oie sau cu forța. Tot ce poate
să facă este să întârzie cât de mult poate acest moment, conving ându -l pe Țugurlan să
părăsească silozul și să participe iar la ședințele de partid ; însă nici el nu putuse amâna la
nesfârșit inevitabilul.
Spre finalul vieț ii, Ilie trăiește o poveste de dragoste târzie cu Fica, sora primei sale soții
care îl iubise din tinerețe și care atunci demult ar fi făcut orice, chiar i -ar fi turnat mercur, ca să
o ia pe ea , dacă n -ar fi înțeles de la început că cei doi se iubesc. Cu a cest prilej sunt clarificate
câteva dintre datele trecutului lui Moromete. Flăcău era foarte tăcut, i se spunea Mutul, iar
plăcerea aceasta a vorbei i -a apărut mai târziu, de parcă a fost nevoie de mult timp ca gândurile
să prindă glas. Rădița, mama celor trei băieți mai mari, murise datorită faptului că nu respectase
perioada de lăuzie și avusese relații intime cu soțul ei înainte de a fi restabilită. Când și -a dat
seama că i se apropia ceasul i -a mărturisit Ficăi faptul că ea nu regreta, fiindcă acum că avea trei
copii viața nu îi mai lăsa multe bucurii, ci doar muncă. Ilinca este revoltată de aventura tatălui și
îl avertizează că se face de râs, însă Moromete afirmă ironic că la vârsta lui „nu -ți ajută ce zice
lumea”
Bătrânețea și neputința și moartea lu i Ilie Moromete sunt prezentate cu eleganță de
autor, prin intermediul unor personaje martore. Niculae, ajuns inginer horticultor, se întoarce în
sat la înmormântarea tatălui și o roagă pe Ilinca să îi spună cum se petrecuseră lucrurile . De față
este și Al boaica, fiica din prima căsnicie a Catrinei, care aduce și ea completări. În ultimii ani îi
slăbiseră tare puterile, însă mintea î i rămăsese limpede. Într -una din conversațiile pe care le
avusese cu Vasile, președintele geaceului (Gospodăria agricolă colec tivă), Ilie se arăt ase
interesat de soarta țăranului în general, care reușea să trăiască, să își hrănească animalele și să se
încălzească iarna cu ceea ce producea pe loturile sale . Îi reproșase acestuia că ordinea aceasta
era cea mai potrivită în lumea sa tului. „Tu vrai să dai totul peste cap și nu te gândești: m ă, o fi
bine? O fi rău? Ce face omul fără vite în bătătură? Ce ajunge el? La ce -i mai trebuie curțile și
șoproanele astea? Ce să facă dacă nu mai poate să mai pună și el mâna pe spinarea unui cal, sau
să mai tundă o oaie? Ce vrei să tundă? Câinele?” Dar grija lui se îndreaptase și către vietățile
sălbatice de pe câmpuri, despre care auzise că urmau să fie stârpite cu prafuri aruncate din
avion. „Cine îți spune ție că dacă gonești berzele și tot ce e suflare pe suprafața pământului, pe
motiv că sunt dăunători, nu usuci totul și ajungi să trăiești ca în pustie?” Doctorul care îl
internase în ultimul an din viață le spusese fetelor că nu au ce tratament să îi facă fiindcă

42
„bătrânul nu suferă de vreo bo ală, dar i s -a scurs viața…” Medicului din sat îi spusese cu câteva
zile înainte de moarte: „Domnule […] eu totdeauna am dus o viață independentă”, aceste cuvinte
definind astfel crezul său de -o viață al lui Moromete , să fie un spirit liber.
Unul dintre personajele romanului care este construit contrapunctic cu Moromete este
Țugurlan : cel din urmă este un răzvrătit care încearcă să se revolte prin atitudinea sa, prin
limbajul agresiv față de o soartă cruntă și față de vremurile pline de nedreptăți, ia r cel d intâi este
contemplativul care știe să găsească bucuria de a trăi , indiferent de cât de înșelătoare ar fi
schimbările societății. De asemenea, Țugurlan poate fi considerat unul dintre personajele create
în dialog cu Ion al lui Rebreanu. El este țăranul fără pământ, care lucra cu ziua pe la cei bogați.
Când Moromete aude că trebuie să dea jumătate din grâu , din munca lui coanei Marica de la
care arendase o bucată de pământ se miră și nu înțelege liniștea lui Țugurlan care afirmă că nu e
chiar jum ătate fiindcă lui îi rămân toate paiele. Cel sărac se împăcase în sinea lui cu statutul său
de om a cărui existență depinde de ceilalți și tocmai din această cauză trebuia să accepte
nedreptățile ca fiind normale. Însă spirit lucid și onest simte dezechili brul, iar r evolta lui se
manifestă doar în agresivitatea verbală care îi speria, îi îndepărta pe oamenii din jurul său,
naratorul subliniind felul în care era văzut: „rău și neprietenos, de care satul se cam ferea.”
Omenia îi rămâne, nu este transfigurat d e ură. Ov. Crohmălniceanuremarcă faptul că Marin
Preda reușește să surprindă cu finețe problematica celor care au avut mult de suferit și de
îndurat și din al căror suflet a dispărut bucuria de a trăi. Ne găsim în fața unui analist al
psihologiei umilițilo r, al umanității rănite sufletește de desconsiderarea socială .61
Țugurlan nu e un maniac al gestului furios, ci un adânc nemulțumit care sesizează care
sesizează absurditatea universului în care trăiește și în înțelege, că dacă nu -i opune tentativa sa
de in dependență, va termina printr -o totală alienare .62
Marin Preda surprinde în proza scurtă din volumul Întâlnirea din pământuri și în
romanul Moromeții lumea satului în natura lațea ei, cu un ritm și o sensibilitate proprie, cu
oameni care acționează firesc¸ î n concordanță cu trăirile și credințele lor. Naratorul observă de
la distanță gesturile țăranilor, relațiile lor, temerile și visurile acestora lăsându -le libertatea de
alegere, manifestare. Ceea ce treasaltă în opera rurală predistă este sinceritatea.

61 Ov. Crohmălniceanu, [ Un roman polemic ] în volumul Marin Preda. Argument și antologie de Mihai Ungheanu ,
Ed. Eminescu, București, 1976, p. 63.
62 Mihai Ungheanu, Marin Preda – vocație și aspirație , p. 63.

43
2.4.Relația om-istorie

Una dintre problematicile fundamentale ale operei lui Marin Preda este raportul omului
cu istoria, efectele timpului pe care îl trăiește asupra individului. Autorul m ărturisește fără
istorie romanul se axfisiază . Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Acesta nu e un lucru
atât de abisal și cu asta nu ne putem mulțumi. Este foarte ușor pentru omul de litere să se
adăpostească în spatele necesității istorice și să se eschiveze, în felul acesta, de la a se întreba
nu câtă neces itate conține istoria, ci care e soarta fiecărui om în parte, știind că omul nu are
decât o singură viață de trăit, în timp ce istoria este înceată și nepăsătoare.63
Încă din nuvel e se întrevede această preocupare, de a surprinde eroii prinși în capcanele
vremurilor. Nuvela Albastra zare a morții prezintă un batalion de infanterie surprins în mijlocul
luptelor pentru apărarea capitalei în timpul celui de -al Doilea Război Mondial. Protagoniștii
sunt sublocotenentul Roșu, disprețuit de subaltern, care fusese î mpușcat de un soldat care își
făcea garda de noapte pentru că încercase să -i facă o răutate, caporalul Ana, un țăran care fusese
vrăjit de o fată cu nasul mâncat de porci pentru a nu îi vedea schilodirea sa și pentru a o lua de
nevastă, bucureșteanul Șerbă nescu, contabil cu bani mereu asupra lui care dădea tuturor țigări ,
și sergentul Ionescu, băiat curajos și plin de inițiativă. Cel din urmă surprinde poate cel mai bine
felul în care istoria se joacă cu viața omului și cât de fragilă este stabilitatea în t impul
războiului. Sergentul Ionescu cu câteva zile înainte de începerea acțiunii făcea parte dintr -un
batalion artilerie ce apăra rafinăriile de la Ploiești și fusese cât pe ce să fie ucis de plutonul de
execuție fiindcă ascunsese , împreună cu ceilalți sol dați, fapta unui camarad care omorâse un
pistoloar neamț care îi păzea ca nu cumva românii să zădărnicească atacurile asupra aviației
americane. Solidaritatea tuturor militarilor fusese salvatoare, fiind împrăștiați pe la alte unități
de pe front. Sergentu l povestise toate acestea sublocotenentului Roșu care îl avertizase că
oricând i se poate da de urmă, dacă se află adevărul. Istoria schimbă poz iția lui Ionescu care din
tunar păzit de un pistolar neamț ajunge să fie un pion important în combaterea încercărilor de
retragere a avionelor hitleriste. Acțiunea nuvelei se dinamizează în momentul întoarcerii
armelor când nemții sunt declarați învinși. Deși românii credeau ca acum se puteau întoarce
liniștiți la casele și la familiile lor, pentru batalionul de artilerie de la Otopeni a bia începe lupta

63 Marin Preda, Imposibila intoarcere , Ed. Cartea R omânească, ediția a II -a revăzută și adăugită, București 1972,
p.24.

44
pentru viață. Istoria malefică, ironică îi prinde la mijloc pentru că cu doar patru tunuri trebuia să
anihileze avioanele nemților și să anuleze eventualele atacuri violente asupra capitalei. Poziția
fiindu -le descoperită, sunt atacați de către pistolari, apoi cu avioane de vânătoare care zboară la
mică înălțime din care se trage cu mitraliere și cu bombe. Unii mor „având întipărită pe față
mânia care îl ridicase în picioare și scârba care îl doborâse. «Trăiți v oi în locul meu, părea să
spună acum. Parcă n -o să muriți și voi mai târziu, bătrâni și nenorociți, vai de capul vostru »”64.
O mână de oameni puși să schimbe, să influenteze evoluția luptelor într -un moment cheie al
războiului, ca atâția alți soldați din t ot atâtea puncte strategice ale frontului. Comentariul
naratorului arată că omul prins în ca pcana războiului nu are cum să realizeze grandoarea sau
neînsemnătatea faptelor, sacrificiului său. Lupta lui este o luptă mai mult cu propria frică,
slăbiciune, ne bunie. „Cine poate să știe ora și locul decisive într -o luptă? Fiecare soldat crede că
acolo unde e el, acolo e toiul luptei. Dar cu precizie n -o știe niciunul, și nici tunarii de lângă
Otopeni nu știură chiar în mod sigur ce rol jucase bateria lor în apăr area nu numai a capitalei, ci
și a altor puncte esențiale ale situației militare din acele zile .”65
Volumul al doilea al romanului Moromeții reflectă relația lui Marin Preda cu timpul
istoric în care a trăit, cu vremurile sale care l -au format , el afirmând că în „Moromeții ” am vrut
să fiu drept cu istoria și cu țăranii66. Este prezentat destinul unor săteni și a dramelor acestora
care luptă cu o soartă ce le -a fost stabilită dinainte de alții, necunoscuți lor, din alte locuri
îndepărtate de Siliștea cu voin țe potrivnice lor, ei crez ând ca vor avea succes în a înfrunta
hotărârile celor care ghidau instaurarea regimului totalitar . Nu știu însă ca pleacă de la început
cu șanse nule, că șarpele comunismului este mult mai viclean și mai puternic decât tot ce
cuno scuseră ei până atunci și că acesta nu mai respecta niciuna dintre valorile pe care se
chinuiseră atât de mult să le păstreze și să le sădească în sufletul copiilor lor: dreptul la liberă
adunare și exprimare, garantarea proprietății. Ilie cu prietenii săi liberali trăiseră într -o societate
democratic ă și oricât de multe ar fi fost neajunsurile acestei forme de guvernare în România le
permitea ceea ce credeau ei că este cel mai important –și bine credeau – dreptul de a gândi .
Citind romanul, volumul al doilea, și cunoscând răul pe care comuniștii l -au întins ca o pânză de
păianjen în toate structurile societății, la toate nivelurile statului, tăranii par niște naivi care luptă

64 Marin Preda, Întâlnirea din pământuri , Ed. Curtea veche, București, 2010, p.129.
65 Ibidem , p.131
66 Marin Preda, în prefața volumului Moromeții , Ed. Minerva, București, 1970, p.IX.

45
cu morile de vânt. Când comuniștii pun stăpânire pe sat încep să îi elimine tocmai pe acești
vechi țărani, aducându -le umilință, nedreptate, suferință, amenințare, moarte ( ca în cazul
înecatului). În locul lor apar alții, normalul este înlocuit de anormal: satul se schimbă, oamenii
înclină să creadă ceea c e e nefiresc . „Pentru că în toți acești zece ani multora li se părea că
lucrul cel mai credibil și mai plin de adevăr era cel nefiresc, și, dimpotrivă, cel mai lipsit de
interes și fără noimă era ceea ce era firesc și normal ”.67 O lume dispare și alta îi ia locul. Dar
deciziile la nivel înalt, istoria este ceva îndepărtat, iar pentru scriitor este important ce se
întâmplă cu oamenii, cum sunt influențate relațiile lor, cum fac față celor ce li se întâmplă, cum
adaptează credințele și valorile pe care și le -au format într -o viață la lumea ce se ridică peste
noapte.
Volumul al doilea are parcă autenticitatea unui studiu sociologic, fiind analizate
strategiile prin care cei câțiva țărani comuniști reușesc să se impună, să răstoarne pe unul și să
pună în funcție pe altul, vorbele spuse pentru a tulbura mințile și pentru a nuanța realitatea (ca în
cazul strângerii cotelor când țăranii se revoltă și merg către sat, dar sunt întâmpinați de militari
care trag spre ei -de fapt alți săteni îmbrăcați în haine de milițien i-, sau când Potloagă este dat
jos prin demersurile lui Isosică, sfătuit de soția sa, și înlocuit de Vasile cel însetat de răzbunare,
rudă săracă a fostului primar Aristide).
Cornel Ungureanu afirmă că pentru prima dată, avem în față imaginea unui sat în c are
adevărurile rurale nu sunt schilodite de acțiunea devastatoare a teoriilor despre sat68. Sandu,
soțul Titei, anunțase înainte de a muri, metaforic, uciderea comunității rurale tradiționale și a
stilului de viață specific (de unde știa el?; auizse prin a rmată?) însă nimeni nu înțelege despre ce
vorbește și nu îi d ă importanță. Niculae reținuse vorbele cumnatului de care se apropiase atât de
mult, ca de un tată sau ca de un frate bun de care nu avusese norocul: „Niciunul nu s -a gândit,
părinte, de ce a murit din senin un om, dar el știa, mi -a spus -o de mai multe ori, zicea că e o
boală, am să mor măi Niculae, așa mi -a zis și mi -a spus și boala. Dar el mi -a spus, părinte, că pe
toți ne paște boala asta , o să intre în sat pe furiș și chiar despre un parastas ca ăsta a vorbit, un
parastas general, cu laude . Laudele ce ni se vor aduce vor fi un parastas, așa mi -a spu s și mi-a

67 Marin Preda, Moromeții , vol. II, Ed. Cartex Serv, București, 2004, p.376.
68 Cornel Ungureanu, Proza românească de azi , vol. I Cucerirea tradiției , Ed. Cartea Românească, București,
1985, p.258.

46
spus: «o să mor, măi Niculae, și n -o să apuc parastasul ăsta! » Cum să apuce el parastasul lu i
trăind? La cine se gândea el că o să -i facă parastasul înainte să moară? ”69
Dacă în Moromeții cei care iau marile decizii care învolburează viața satului și o scot din
matcă rămân în umbră, sunt îndepărtați, Delirul aduce în prim -plan imaginea personali tăților
unor vremuri tumultoase: Hitler, Stalin, Antonescu, Carol al II -lea ale căror decizii, ambiții ,
neputințe, iluzii se răsfrâng brusc, abuziv, nemilos asupra celor mulți. Autorul mărturisește că
l-a bântuit mult ideea scrierii unui roman despre eve nimentele cutremurătoare din anii
1940 -1944 pe care însuși le -a trăit într -un București nesigur, paralizat. Cu toate că marile
personalități sunt personaje în carte, autorul mărturiseșt că documentația nu a fost enormă. Nu
doream să scriu un roman i storic de reconstituire a epocii, ci numai să dau glas unor întrebări
cu privire la istoria contemporană, a noastră și a omului, în general, într -o epocă în care
vremurile, așa cum spune Shakespeare, își ieșiseră din țâțâni70.
Titlul operei format dintr -un substantiv comun articulat hotărât arătă cum uneori istoria
pornește de la nebunia unui singur om, Adolf Hitler, care deține, controlează puterea , nebunie
care se răsfrânge ca un blestem asupra milioanelor care nu au habar și nu înțeleg de ce au fost
prinși în iureșul care le vrea poate chiar viața, dacă nu sigur sufletul. „Un om în delir sparge și
distruge tot ce întâlnește în cale. Propria -i casă și cel mult ca rtierul în care poate alerga bezmetic
cu un cuțit în mână. […]Dar dacă înlocuim cartierul cu un continent și individual comandă
armate puternice? Cuvintele și hotărârile devin acte istorice. Prin delirul său istoria se exprimă,
ea însăși în delir… Așa gânde au înfiorați, toți cei de față simțind cum voința lor se înmoaie și
gândirea lor cedează încă o dată în fața deciziilor acestui om bizar, fără identitate, aproape
abstract prin lipsa lui totală de rațiune și omenie…Toți er au cu el prin aderență la ideile lui de
expansiune pe suprafața pământului și prin teamă de gesturile lui ucigașe care îi puteau costa
viața…Da, erau cu el, dar încotro îi ducea spre ce abisuri?! ”71 Portretul pe care îl construiește
autorul dictatorului ce decide soarta atâtor oameni în neb unia lui este unul înspăimântător,
„personaj satanic”, „conștiință malefică”, „marele tartor” asemeni diavolului din cărțile

69 Marin Preda, Moromeții , vol. II, Ed. Cartex Serv, București, 2004, p.41.
70 Marin Preda într -un interviiu realizat de Dinu Flămând publicat in “Amfiteatru” nr.9/ 1977, apud. vol. Timpul
n-a mai avut răbdare , Ed. Cartea Românească, București, 1981, p.25.
71Citatele din romanul Delirul de Marin Preda sunt preluate din ediția publicată de Ed. Cartea Românească,
București în 1987.

47
apocrife72. Generalul Antonescu este suprins dintr -o perspectivă mai umană, cu slăbiciuni,
temeri, neliniști, în acest sens semnific ativă fiind întâlnirea cu mama lui cu care se sfătuiește
pentru a -și găsi liniștea, echilibrul, claritatea gândurilor, într -un moment teribil, când omorurile
legionarilor se intensifică, culminând cu executarea lui Nicolae Iorga. Bătrâna îl primește
neînd uplecată de slăbiciunile fiului ei, conștientizând că deciziile lui sunt definitorii pentru
parcursul neamului românesc și pentru evoluția evenimentelor violente din țară. Femeia îl
sfătuiește să se apare pe sine de eventualele atacuri și să apere și neam ul, să nu dea ordin de
deschidere a focului împotriva legionarilor decât după ce ei vor trage primii în armată, iar ca să
evite un conflict cu Germania să încerce să stabilească o întâlnire cu Hitler. Generalul este
recunoscător mamei și îi promite că evre ii din țară nu vor avea aceeași soartă ca cei din alte
părți.
Însă cei care sunt prinși în miezul lucrurilor, care nu înțeleg de ce li se intâmplă toate
acele tragedii, care simt că lumea așa cum o știau se d ărâmă sunt bieții oameni care trăiesc doar
sufer inți și care primesc lovituri pe care nu au cum să le anticipeze pentru a se feri. Sunt puși în
fața unor fapte străine modului lor de a înțelege până atunci viața, așa cum se întâmplă cu
femeia lui Dumitru al lui Nae, țăranul din Siliștea Gumești care fu sese bătut crunt de leginari la
ordinul lui Victor Bălosu. “Muierea aprinse lampa, venise cu o cămașă nouă și când se uită,
aducând lampa aproape, scoase un țipăt…Nu era un țipăt de groază, ci de uimire: iată,
nenorocirea, răul s -a abătut asupra casei; om ul care o ținea, bărbatul și tatăl, fusese lovit…O
mai scăpa? Spinarea lui lată și puternică, spinarea care căra saci, spinarea care stătea primăvara
și toamna asupra coarnelor plugului, spinarea sa lângă care crescuseră ocrotiți copiii, era
zdrobită și du micată de sânge. Încremeniți, nici copii care să nu înțeleagă și să se cutremure, dar
nici bărbați care să pună mâna pe topoare și să se ducă să -și răzbune tatăl , fiii lui stăteau alături
tăcuți, fără un gest, turburați de neînțeleasa întâmplare. De ce? Ce le făcuse tatăl lor acelor inși?
Când?”

Un alt roman care vizează raportul omului cu istoria este Intrusul care îl are ca
protagonist pe Călin Surupăceanu, un tânar de nici treizeci de ani care povestește întâmplările
care i -au marcat devenirea și i -au decis destinul până în acel moment. El face o întoarcere cu

72 Al. Andriescu, O viziune romanescă a istorie , în vol. Marin Preda. Argument și antologie de M. Ungheanu , Ed,
Eminescu, București, 1976.

48
zece ani în trecut încercând să pună în ordine, să înțeleagă rostul tuturor oamenilor care i -au
ieșit în ca le, a felului în care l -au inflențat și l -au schimbat pentru a o putea lua din nou de la
capăt într -o încercare de redescoperire a sinelui. Era doar un vopsitor ce își petrecea zilele
muncind pe acoperișul unui biserici, îndrăgostit de o fată drăguță, Vior ica, vessel mereu, când
inginerul Dan i -a propus să își schimbe meseria , zicând că este inteligent și are suficientă
sinceritate pentru a ajunge mult mai mult, maistru sau chiar inginer. La scurt timp pleacă
împreună pe un șantier, învață meseria de elect rician și contribuie la ridicarea unui nou oraș,
acolo unde nu era nimic. El este unul dintre oamenii care a u înfipt primul țăruș. Mihai
Ungheanu vede în romanul Intrusul de Marin Preda o variantă modernă a legendei Meșterului
Manole. Se ridică un nou oraș și sufletul multora rămâne îngropat la temeliile lui. Orice operă
de construcție care este o creație are nevoie de asemenea sacrificii. Noul oraș are nevoie, ca un
Moloh, de victime .73
Plecat în armată pentru trei ani, este nevoit să se despartă de lumea plină de verva
ridicării, înălțării, consolidării clădirilor, străzilor , iar când se reîntoarce este cuprins de un
sentiment de nesiguranță, de neliniște: zidurile îi par prea subțiri, iar culorile vii și parcă de
sărbătoare par ale unui oraș ireal. Oameni noi apăruseră, care nu îl mai recunosc ca un
înfăptuitor, ci ca un străin. Regulile se schimbaseră, de exemplu când trebuie să se reangajeze
este uimit cât de multe hârtii trebuie să completeze. În urmă cu cinci ani, când venise pe șantier
nimeni nu îl l uase la întrebări dacă a fost proprietar, legionar, moșier, negustor, chiabur, dacă
părinții, frații, surorile, copiii surorilor și fraților nu au fugit în străinătate și alte multe chestii, c i
doar îi dăduse de lucru . Ceea ce fusese un spațiu virgin, domi nat de dorința de a crea liber, este
acum un loc dominat de birocrația comunistă cu rol de control.
Dispăruse și inginerul Dan, omul care îl făcuse să lase Bucure știul și meseria de
vopsitor, iar lumea evita să vorbească despre el, ba chiar îi rostea numele șoptit. Ce se
întâmplase era un mister pentru Surupăceanu , dar se poate bănui împotrivirea lui față de regim,
singura explicație în acea lume controlată strict de ochii securiștilor și turnătorilor . Prietenii îl
avertizează că e mai bine să tacă, să nu mai pună întrebări, să nu mai comenteze că cine știe
cum se schimbă vorbele și la urechile cui ajung. El vorbise întotdeauna numai de gândise și i se
pare nefiresc ca acum să își schimbe felul. Cineva totuși îl așteptase , Maria, fata pe care o
scăpase din mâinile tatălui bețiv și a le lui Ambrozie Cazaciuc ; ea îi scrisese cât fusese în armată

73 Mihai Ungheanu, Marin Preda. Vocație și aspirație , p.107.

49
scrisori pline de recunoștință la început, apoi treptat renunțase la persoana a doua plural și tonul
deveni cald, plin de sensibilitatea unei îndrăgostite. Veseli a și râsul sincer, bucuria au acum
legătură cu acestă femeie cu care se căsătorește și cu care mai apoi are un copil.
Călin Surupăceanu este un om ambițios, care își propune să urce pe treptele societății.
Face liceul la seral, și înțe lege, cu greu, că p entru a se bucura de rodul muncii lui mai trebuie
ceva: să se înscrie în U niunea Tineretului Muncitor. „Am înțeles imediat că într -adevăr trebuia
să renunț, când era vorba de UTM, la felul meu de a fi și am și renunțat pe loc și am început să
mă uit și eu atent spre prezidiu. ”74 Ajunge secretar și are mari speranțe că va fi propus pentru
școala de maiștri , însă acest lucru nu se întâmplă, pentru că firea lui îl obliga să spună mereu ce
credea că este adevărat și drept. Încercarea de a lupta pentru drepturile femeilor discriminate din
cadrul UTM -ului este văzută ca deplasată de șefi și Călin trăiește primele dezamăgiri, nu mai
este propus pentru școala de maiștri, însă acest lucru nu îl demoralizează, ci, din contră, îl
ambiționează spunând că va munci mai mul t pentru a ajunge inginer. Regimul avea nevoie de
oameni supuși, care să asculte cu strictețe directivele, poate habotnici care să exagereze în
abuzuri ce să inspire frică, nu de cei care căutau adevărul, echitatea.
Două mari lovituri îl adâncesc și mai m ult în lumea aceea care îi era potrivnică:
accidentul și divorțul de Maria. Într -o zi un muncitor căzuse într -o cisternă cu petrol, iar
Surupăceanu intră să îl salveze, însă din cauza lanternei căreia îi cade capacul se produce o
explozie care îl mutilează pe viață. Trimis la București pentru intervenții chirurgicale plastice
delicate revine acasă cu un chip schimonosit care o îndepărtează pe Maria. Gestul lui onest eroic
este interpretat în oraș ca unul sinucigaș. Mai mult colegii îi spun că cel căzut în c isternă era un
bețiv și că chinul său din prezent se datorează nesăbuinței aceluia care venise la muncă așa cum
nu trebuia. Vorbele colegilor și soției par a fi niște reproșuri, niște grave acuzații, însă Călin știe
că nimic nu se suprapune cu ceea ce simț ise el atunci. „Îmi ascultam glasul mulțumit, care era
același dinainte, ca și bucuria care țâșnea din el, nealterată, sau prea puțin. Dovadă era că
izbucnea, ca și înainte, necontrolată, ceea ce însemna că acolo în adâncul ființei mele nu se
întâmplase ch iar nimic, poate doar acest gând care făcea o astfel de descoperire… “ Este
incapabil să își practice meseria de electrician, arsurile îi șubreziseră brațele, și directorul îi
propune un post de paznic al bicicletelor muncitorilor, sub pretextul că va fi un prilej bun pentru
ca el să învețe, chiar dacă leafa va fi mai mică. Acceptă și el sub același pretxt, conștient de

74 Pentru citatele din operă am folosit ediția Marin Preda, Intrusul, Ed. Curtea Veche, București, 2011.

50
regresia sa. Este o situație absurdă, celui care salvase o viață de om i se reproșează gestul său.
Eugen Negrici subliniază că eroul este pus, astfel, în situația să -și regîndească destinul și să
vadă – cu acuitatea pe care însingurarea o amplifică dramatic – oribila evoluție a „umanității"
socialiste și impostura ei funciară .75.
Maria este cea care se rușinează de soțul ei, acuzându -l că nu a reușit să îl facă pe
director să îi plătească un tratament la Viena pentru o operație estetică , se îndepărtează de
chipul schimonosit, nerecunoscând că omul care se ascunde în spatele lui e același. „Dacă
oamenii ar începe imediat să trăiască mar ile adevăruri ale vieții lor, a căror revelație o au la un
moment dat! Pur și simplu să întindă din chiar clipa aceea pasul și să înceapă să meargă pe noul
drum. Suferința care ar urma nu i -ar degrada niciodată și ar putea încă păstra în inimile lor,
neati nse, zilele luminoase pe care le -au trăit până atunc i.” Femeia pe care odată o salvase, pe
care o iubea din toată inima nu poate accepta urmările gestului eroic al lui și îl îndepărtează.
Pentru Călin , Maria era femeia vieții lui și nu poate accepta că ac easta nu îl mai iubește. Este
cea mai mare lovitură divorțul, și pe care o știa în adâncul sfletului său, însă iubirea lui radia
peste presimțirea dezolantă. „Eram tot liniștit, dar ceva îmi spunea că acum voi primi o nouă
lovitură, aceste semne pe care le întâlnisem o și anunțau. Și atunci îmi dădui seama că toată fuga
mea din ultimele săptămâni nu fusese decât tot un semfie un, nevoia instinctivă, inconștientă, de
a sta departe de dușman să prind puteri ca să suport ceea ce mi se pregătea. Într -adevăr, si mțeam
că am în mine această putere. Dar odată cu ea îmi dădeam seama că apăruse în sufletul meu sub
efectul ca de fulger al presentimentului și ceva care simții imediat cum îmi decolorează vederea
și micșorează pentru mine lumina în care se scăldase până a tunci lumea. Culorile se schimbau.
Pentru nimeni nu mai vedeam ce rost are înțelegerea și cruțarea, iar pentru Maria ce rost mai
avea iubirea pentru ea și lupta ca s -o păstrez. Mi -a pregătit o nouă lovitură. E ultimul ei semn. ”
Întors la București, descope ră cu stupoare ca Viorica nu îl uitase, îl așteptase tot acest
timp, îl iubise neîncetat și crescuse cu grijă rodul dragostei lor: un băiat drăguț. Finalul este
deschis, prezintă reîntâlnirea celor doi : „Ea îmi deschise exact ca prima oară și îi văzui frum oșii
ochi crinurii lărgindu -se de bucurie și în același timp de spaimă (…)Spaima ei însă era dublă: se
temea ca nu cumva, văzând ce se petrece cu ea, să nu mă ridic și să plec, și îndărăt să nu mai mă
întorc… ” Plecarea pe Argeș în căutarea inginerului Dan este un nou început pentru omul care

75 Eugen Negrici, op.cit., p.183.

51
pare că nu vrea să renunțe la speranță, oricât de urâte ar fi loviturile vieții, într -un moment în
care politicul degenerase relațiile interumane .
Romanul are o structură circulară, narațiunea fiind făcută la persoana întâi de către
personajul principal, tocmai pentru a arăta autentic felul în care individul se raportează la timpul
pe care îl trăiește. Incipitul romanului prezintă un personaj alungat de neliniști, incertitudini și
neînțelegeri, părăsind orașul atât de nerecunoscător unde își lasă nevasta și copilul, căutând un
alt loc, o altă casă pentru a o lua de la început .„Știu că de azi înainte voi începe drumul de
întoarcere al vieții mele și că va fi atât de lung, încât mă gândesc dacă n -o să-l scurtez singur: n-
am nici treizeci de ani. Asta ține doar de puterea amintirilor mele. Deocamdată m -am hotărât să
părăsesc acest oraș, în care nu sunt nici bătrâni și nici amintiri, cum spun toți pe -aici fără să -și
dea seama ce le iese din gură. ” Însă noul început pentru acest personaj trebuie să fie unul
conștient și asumat, Călin vrea să înțeleagă , rememorând trecutul , tot ceea ce nu a înțeles atu nci
când a trăit prezentul. Poate ceva i -a scăpa t. Perspectiva narativă subiectivă, unică orientează
povestirea spre universu l intim, interior al personajului, narațiunea fiind dublată de pasaje
reflexive, de o sinceritate cutremurătoare.
Finalul este simetric cu începutul, personajul -narator ajunge în același punct, încheie
bucla amintirilor , însă apare o surpriză: Viorica și copilul ei. Personajul pare să mai aibă o
șansă, desigur incertă, ipotetică. Poate își va face o nouă familie, poate va fi din nou fericit, va
iubi iar, va fi respectat, însă în sufletul său va rămâne permanent refuzul de a i se recunoaște
noblețea gestulu i său gratuit, drama eroului care este acuzat, în loc să fie apreciat. „N-aveam ce
face! Adio, băieți! Trăiți și munciți în noul vostru oraș până o să -i dați bătrânii care îi lipsesc și
apoi morții care să asculte în tăcerea mormintelor lor viața urmașilor . Și creați -vă legendele care
or să vă convină. Pe mine m -ați gonit și atât cât asta poate să vă mai pese, nu puteți avea iertarea
mea. Sunteți flămânzi de viață, dar nu de fericire, și singura voastră șansă e că nu sunteți eterni
și că alții mai buni, poa te, vă vor lua locul. Nu sperați că vă vor menaja!… ” Gustul
dezrădăcinării este unul foarte amar , același pe care îl trăiește și Ilie Moromete în propriul său
sat.
Acest roman a fost pus în umbra marilor scrieri, Moromeții, Cel mai iubit dintre
pământeni, Delirul ale lui Marin Preda. „Intrusul” nu strălucește prin construcție, ci prin

52
densitatea materiei epice, prin profunzimea observației umane și prin turnura problematică a
cărții.76
Problematica romanului surprinde și contrariază cititorul tocmai prin soa rta pe care o are
salvatorul împotriva căruia se întorc toți: soția, prietenii, colegii, directorul, fiind văzut cu
circumspecție, nu cu recunoștință. Ar fi trebuit aplaudat, lăudat, respectat și iubit mai mult
pentru gestul său, pentru promptitudinea cu c are sare să salveze o viață. Este în mintea
cititorului o revoltă și o dezaprobare: poate fi lumea atât de rea și indiferentă. Marin Preda
consideră că acesta este fondul societății, că valorile morale cunoscute de toți în teorie nu se
aplică în existența imediată. El își pune eroul în situații limită t ocmai pentru a vedea cum se
raportează el la lume și la universul interior, care sunt energiile pe care le are individul, cum
percepe el tot ce i se întâmplă.
Eugen Negrici observă că în afară de analiza nei ertătoare, minuțioasă, îndrăzneață pe
care o face acelor vremuri mincinoase, de necontenita problematizare la care își supune
circumstanțele și motivul propriei posturi tragice, de voluptatea cu care se culpabilizează, lui
Călin Surupăceanu nu -i stă în put ere să înfăptuiască nimic altceva. Poate doar să viseze la o
lume mai bună, căci mintea lui inițiază utopia unei insule fericite în care el, noul Adam, va face
să se ivească o nouă umanitate77. Pentru Călin râsul și veselia sunt un fel de răspuns și la
bucurii mari și la tristeți. Care este fondul său intim? E limpede că romanul are un secret, e mai
mult decât o dezbatere etică , consideră Eugen Simion. E un fel de parabolă a posibilităților de
existență . Ca un nou Candide (un Candide al epocii industriale!), Călin Surupăceanu reface în
fantezie istoria societății omenești și în această utopică derulare vrea să afle care este cea mai
bună dintre existențe și în ce chip trebuie să trăiască omul pent ru ca fratele să nu -și mai
omoare fratele, pentru ca ura și violența să nu triumfe în lume, împiedicând să se manifeste
vocația spre fericire a omului. El încearcă puterea religiei, verifică efectele forței, ale
înțelepciunii, se întreabă, apoi, dacă omul n-ar trebui readus în starea lui paradisiacă, adică la
starea inocenței78. De ce nu reușește personajul care găsise sursa fericirii, să creeze un spațiu în
care să protejeze tot ceea ce are? Pentru că este singur, Maria doar pare să gândească la fel ca el
la început, însă ea se adaptase orașului nou și fără tradiție, regulilor lui, era ghidată de do amna

76 Mihai Ungheanu, Marin Preda. Argument și antologie de M. Ungheanu, Ed. Eminescu, București, 1976, p.142.
77 Eugen Negrici, op.cit. , p.183.
78 Eugen Simion, Intrusul în volumul Marin Preda. Argument și antologie de M. Ungheanu , Ed. Eminescu,
București, 1976, p.140 -141.

53
Polihroniade care indica direcțiile de dezvoltare a localității. Pentru Călin suferința lui este
purificare, iar bătrâna actriță Sorana prevestise încă de la început destinul tragic: „unui om îi e
câteodată necesară o imensă experiență dureroasă ca să înțeleagă cât de cât ce rost are viața lui
și ar fi o greșeală să ne arogăm noi dreptul de a feri pe cineva să nu se ducă întracolo unde îl
trage ața. Aici am tresărit deodată ca un cal: vasăzică, totuși, omul, numai el poate să -și dea
seama ce poate să -l facă fericit și ce nu? ”79.
Marin Preda subliniază prin operele sale că omul nu se poate sustrage timpului isotoric
în care i -a fost dat să trăiască, protagonișt ii fiind surprinși în moment cruciale ale destinului lor,
de criză, iar pentru a putea trece peste acesta trebuie să reevalueze o pțiunile pentru că
împotrivirea , revolta nu are niciun rezultat.

2.5 Romanul politic

Epoca în care a trăit și a scris Marin Preda a fost una plină de conflicte, cu răsturnări
bruște d e regimuri de conducere, în care individul avea de suferit violențe de neconceput care îi
marcau devenirea spirituală, psihologică, profesională: interzicerea celor bogați de a studia pe
motiv că s unt dușmani ai poporului, condiționarea actului profesional de serviciile aduse
partidului, distrugerea proprietății private, punerea în funcții înalte a brutelor inculte care se
îngrijeau de binele regimului, generalizarea sentimentului de panică. Din ace astă cauză politica
este una dintre laturile care converg întotdeauna cu destinul perosnajului, pentru că omul nu se
poate sustrage colectivității, nu poate trăi izolat și liber.
Cel mai iubit dintre pământeni impresionează cel mai mult la momentul apariț iei prin
dimensiunea politică a discursului literar, deși Marin Preda mărturiseșete că a vrut să scrie un
roman despre dragoste, dat fiind și titlul. Este vorba despre un roman realist, dar pe o temă de
mit. Natura acestui mit ar fi următoarea: o imensă ma joritate a oamenilor aspiră să fie fericiți
prin iubire, nu în sensul biblic al „iubirii aproapelui”, ci în acela al împlinirii prin iubire, care
este un mit etern uman80. Iar fixarea acțiunii într-o perioadă critică pentru societatea
românească, 1940 -1960 , face ca temele abordate să fie multiple. Epoca este prezentă și

79Marin Preda, Intrusul, Ed. Curtea Veche, București, 2011, p. 56.
80Interviu de Constantin Stane scu, 17 februarie1980, publicat în volumul Marin Preda, Creație și morală , Ed.
Cartea Românească, București, 1989, p.578.

54
determinată, căci […] romanul realist este legat de istorie, descrie oameni implicați în
evenimentele vieții social -istorice. Or, acești oameni sunt chiar eroii romanului.81
Cartea a avut î ncă de la momentul apariției un succes enorm, care i -a speriat pe cei de la
conducere într -o oarecare măsură, succes explicabil tocmai prin faptul că român ii aveau nevoie
de o astfel de literatură pentru a defula toate frustrările, neputințele, temerile, t ragediile trăite în
timpul regimului comunist, un regim crunt, tenebros, despotic. Într-un articol din 1976 Marin
Preda sesiza dorința cititorilor de a lua contact cu lietratura de calitate . Am avut și am și acum
despre cititorii de literatură o imagine id eală: ei înțeleg ceea ce scriem, altfel condeiul nostru s –
ar frânge. Avem și dovada paraoxl iritantă: din librăriile noastre dispare aproape imediat tot
ceea ce e bun, oferind un aspect dezolant de lipsă, cu toate că tirajele sunt mari .82 Prin urmare
autoru l simțea că publicul are nevoie de o astfel de operă, cu atât mai mult cu cât în acel timp se
știa foarte puțin despre mecanismele caracatiței comuniste care se infiltrase la toate nivelurile
societătii. Ion Simuț consideră că este vorba despre o literatur ă subversivă. Fenomenul
literaturii subversive e de amploare în perioada Ceaușescu. Exemple ar fi nenumărate, mai ales
din proză și poezie, dar și din teatru sau chiar din critica literară. Cazul cel mai notoriu, deși
târziu, ar fi acela al romanului „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980). Simplu spus,
subversivitatea ar consta în faptul că Marin Preda, prin Victor Petrini, acuză indirect întregul
sistem comunist sub masca anti -stalinismului, de terorism de stat. Nu e o supralicitare sau o
suprainterpretar e. Succesul extraordinar al romanului nu poate fi desprins de acest gând al
cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de
stalinism, într -un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (auto rizată de
cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor) .83
Marin Preda afirmă că romanul a avut o inspirație programată , o revenire la temele din
operele publicate înainte, însă deosebit în amploarea analizei și a expresiei84. Cartea se
individualizează în fața celorlalte și prin tehnica narativă aleasă, perspectiva homodiegetică
accentuând impresia de autenticitate , în roman îmbinându -se istorisirea unor întâmplări din

81 Ibidem.
82 Articolul Viață și literatură , 1976, publicat în volumul Marin Preda, Creație și morală , Ed. Cartea Românească,
Bucureșt i, 1989, p156.
83 Ion Simuț, Strategiile subversivității , în revista „România literară”, nr 19, 2008 consutată pe 3.07.2019 pe siteul
https://arhiva.romlit.ro/index.pl/strategiile_subversivitii?caut=victor%20petrini .
84 Interviu de Constantin Stanescu, 17 februarie1980, publicat în volumul Marin Preda, Creație și morală , Ed.
Cartea Românească, București, 1989, p.578.

55
viața intimă a personajului cu prezentarea și c omentarea unor evenimente politice din
contemporaneitatea autorului. Pentru prozator scrierea acestei opere a fost o necesitate ce s -a
impus și i -a dejucat planul de a redacta Delirul II, deoarece romanul este expresia acelei
presiuni a experienței soc iale și intime a scriitorului, a epocii sale , după c um mărturisește într –
un interviu din 1980.85
Protagonistul, Victor Petrini, este un intelectual, asistent universitar de filozofie care
ajunge să facă cunoștință cu mecanismul complex de intimidare al anchetei politice și cu
fanatismul politic mistificator86 în urma unor împrejurări nevinovate. Viața lui se schimbă în
momentul în care în corespondența care trebuia să îi parvină este găsită de către securitate o
scrisoare de la un vechi prieten din adolescență, I ustin Comănescu, fugit în străinătate,
considerat de regim terorist, dușman al poporului, partizan al grupării Sumanele negre. Finalul
epistolei „Scrie -mi! Eu aștept ordonanțele dumneavoastră.”87 reprezintă pentru oamenii
securității o dovadă clară că Victo r Petrini are legături cu acea grupare de rezistență
anticomunistă și este cauza arestării lui. Ambiguitatea care venea de la paronimia
ordonanțe -ordine face ca întreg sistemul opresiv să se pună în funcțiune și să nu creadă simpla
explicație că fraza finală din scrisoare reprezenta doar o amintire dintr -o piesă de teatru pe care
cei doi o văzuseră împreună. Ancheta a durat trei luni. „Eram smuls din somn în miez de
noapte, dus într -un birou unde un ofițer, totdeauna altul, începea prin a -mi oferi o țigare chiar
din tabachera lui, pe urmă: numele, prenumele, părinții, prietenii și povestirea detaliată a tot
ceea ce am făcut după 23 August până în prezent . Aceeași poveste de zeci de ori, uneori doar
relatată, alteori scrisă.” Interogatoriilor epuizante aveau drept scop mărturisirea a ceea ce voiau
acuzatorii să audă, chiar dacă uneori nu era adevărat – cel terorizat își pierdea mințile și
recunoștea ceea ce nu făcus e nicioadată ca fiind adevărat. Este simbolică în acest sens scena în
care un torționar îl izbește pe întemnițat cu un vătrai , imitând zdrob irea tâmplei; acest gardian
care îi dorea moartea va sfârși împins de Victor înt r-o groapă de scurgere din mină . Tot uși

85 Ibidem , p.579.
86 Victor Tița , Romanul existențialist postbelic: Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban , Ed. Universitaria,
2011, p.180, lucrare consultată în data de 25.07.2019 pe siteul
https://books.google.ro/books?id=g80kB QAAQBAJ&pg=PA180&lpg=PA180&dq=marin+preda+romanul+politic
&source=bl&ots=Fq9TNmdqS0&sig=ACfU3U0LHYPeRxJ4Pik3MIVLEavd4aR3DA&hl=en&sa=X&ved=2ahU
KEwisxryspdXjAhVh2aYKHQz7DuMQ6AEwCHoECAkQAQ#v=onepage&q=marin%20preda%20romanul%20p
olitic&f=false .
87 Citatele din r omanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda sunt preluate din ediția a III -a publicată la
Editura Cartea Românească, 1986.

56
rațiunea lui Petrini rămâne limpede chiar în momentele traum atizante și observă natura umană a
anchetatorilor. „De unde învățaseră acei băieți, care mai toți erau cam de aceeași vârstă cu mine
și păreau toți ori de pe la țară, ori fii de muncitori, tor tura rafinată cu ajutorul unui interogatoriu?
Cine le dezvăluise astfel de secrete, care nu se coc decât prin practică veche în această meserie
și bineînțeles în servicii la fel de vechi și cu tradiție ? […] Simțeau că trăiesc în mod firesc
torturându -mă pe mine și aveau surâsuri fine de fiecare dată când protestam: dar am mai făcut
aceste declarații de sute de ori.”
Pe parcursul celor trei luni de anchetă nu se obțin noi probe și nici alți martori nu apar
care să depună mărturie împotriva lui , așa că în urma unui proces simbolic în care un avocat a
cerut „circumstanțe atenuante” –atât- pentru inculpat, petrini primește trei ani de muncă silnică
la o mină de plumb în Baia Sprie. Ajuns acolo, auzind poveștile celorlalți încarcerați, se miră de
pedeapsa lui mică, cu toate că era nevinovat, mai ales că gândul îl ducea mereu la caietele lui de
însemnări în care vorbea despre o nouă religie din punct de vedere filozofic; doar cuvântul
religie era periculor și l -ar fi făcut vinovat de idealism . După eliberare af lă că era pedeapsa
redusă ca ani era meritul Matildei care se zbătu ca acele caiete care îi fuseseră confiscate din
casă la arestare să nu îi fie interpretate așa cum ar fi trebuit de un profesor în marxism, ba mai
mult femeia reușise să le recupereze și s ă le ascundă bine de tot.
Singura cale de a se consola este pentru Petrini ideea că istoria va face dreptate, roata se
va întoarce, iar acuzatorii, brute lipsite de morală, educație și inteligență, vor deveni acuzați și
vor fi judecați onest după faptele l or. Vorbele lui din timpul unui interogatoriu se doresc a fi
profetice. „O să vie o zi, îi spusei atunci cu o încredere aproape sălbatică în viziunea pe care o
avusei în clipa aceea, când o să fiți în locul meu , dar nu nevinovat, și voi depune mărturie
împotriva dumneavoastră. Cunosc istoria revoluțiilor și vă asigur că totdeauna (și nici revoluția
proletară n -a făcut excepție) cei care s -au aflat în situația dumneavoastră au avut soarta
victimelor lor.” În altă situație tot el afirmă în fața unui torționar: „Nu știți că istoria nu stă pe
loc, că după ce apare un val, se sparge, ș i un altul vine din urmă?” Erau în spatele acsetor
cuvinte speranțele unei întregi generații de oameni onești care suferiseră din cauza regimului
politic opresiv, astfel că Marin Preda este într -un fel liderul lor. Victor Petrini nu ajunge să își
vadă împlinită profeția.
Victor Petrini avea o oarecare idee despre mecanismele sistemului, le putuse constata
înainte ca lui să i se întâmple povestea cu ordonanțele , însă nu le luase în seamă pentru a fi

57
suficient de precaut sau se crezuse mai inteligent decât o amenii josnici care își făcuseră loc.
Văzuse o mulțime de nedreptăți împlinindu -se în jurul său, dar poate ca majoritatea, credea că
lui nu i se poate întâmpla nimic. De exemplu fusese martor la subordonarea prietenului său de la
Filologie Ion Micu, om int egru, ironic și valoros, regimului. Acesta fusese nevoit să țină o
conferință în care să laude un poet proletcultist ale cărui publicații erau subiectul de glumă a
celor doi universitari, ceea ce îl face pe Petrini să îl desconsidere, zicând că se lasă pr ea ușor.
Ion Micu mai fusese închis o dată pentru că luptase pentru un ideal și realizase ușor că nu te poți
împotrivi unei mașinării politice: „Nu mai poți raționa liniștit când ți se îndoaie gârbaciul pe
spinarea goală”. Așa că alege răul cel mai mic ca re i se putea întâmpla: să țină conferința Unele
aspecte ale prelucrării folclorului în opera poetică a lui Ion Amăicălițului” la comanda unuia de
foarte sus. „Multe seri ne ne distraserăm noi pe seama acestui troglodit care scria versuri
neaoșiste elogiin d, amenințându -ne parcă, un soi de țărani primitivi care purtau cu mândrie
țundre sure pe umeri și cât erau ei de devotați partidului și îi stârpeau pe contrarevoluționarii de
prin munți.” Așa cum vedea filologul lucrurile, era c u adevărat o pedeapsă ușoar ă. „P utea fi și
mai rău, să -l pună pe critic să scrie un articol. Verba volant , în timp ce scrisul rămâne acolo
tipărit, spre distracția generațiilor mai tinere, care vin din urmă și caută cu plăcere punctul unde
te-ai compromis.”
Societatea românească din acei ani suferea de mari disfuncționalități: justiția era
subordonată politicii (auzise și el de intervenții brutale în mersul justiției, dar nu crezuse”),
medicii „își omoară pacienții cu nepăsare, fiindcă bolnavul n -a știut ce să facă să fie bine
îngrij it”, milițianului care a descoperit nereguli într -o uzină i se face dosar, este trimis în
judecată și apoi închis pentru câțiva ani. Fostul judecător Ștefan Pop cu care se împrietenise
Petrini fusese dat afară tocmai pentru că pusese în practicălegile fără să țină cont de comenzile
politice și fără să se închine ideologiei comuniste. De exemplu, un chiabur care își plătise la
timp taxele, își predase cotele nu fusese găsit vinovat doar pentru că în satul lui cineva care îl
ura îi inventase o poveste cu care să îl infunde. Doar pentru că era chiabur nu însemna că era un
dușman al poporului și trebuia musai închis ca un delicvent politic. Ba mai mult, fostul
judecător condamnase un colectivist care fusese prins furând porumb. Toate aceste decizii
duseseră la s coaterea lui Ștefan Pop din funcție.
Nici învățământul nu scăpase de reformă, fiind drastic afectat mediul universitar .
„Catedra de filozofie a culturii al cărei șef fusese atâția ani marele poet șî filozof se desființă și

58
toți care predau la ea fură dați afară.” Marele poet la care se face trimitere este cu siguranță
Lucian Blaga. Decanul fusese numitVaintrub, titularul catedrei de marxism , fost medic
stomatolog care își schimbase peste noapte profesia .
În acestă lume răsturnată se întoarce după eliberare V ictor Petrini și cunoaște încet -încet
etapele decăderii totale, descoperind dimensiunile pandemiei comuniste. Când încearcă să se
reintegreze, să își găsească un loc de muncă, realizează că teroare pe care o simțise cât timp
stătuse în carceră începe să se diminueze și începe să se înalțe alta mai amenințătoare:
structurarea politică a societății. Într -o discuție cu prietenul și colegul său Ion Micu despre
relația dintre putere și populație afirmă că „teroarea continuă este necesară pentru a descuraja
orice idee de demnitate și de libertare. Crezuse naiv că eliberat fiind își va putea relua viața de
unde a lăsat -o, însă nimic nu mai era la fel. Primul care îl izbește cu acest adevăr este tatăl său
care, cine știe cum de aflase, îi spune că în cel mai ferici t caz își va găsi de lucru pe vreun
șantier să dea cu lopata. Marin Preda urmărește atent consecințele grotești ale acelei experiențe
devastatoare, umilințele fără număr ale reluării legăturilor cu noua societate, o societate
condusă de personaje abjecte și funcționînd nu altfel decît coloniile de șobolani pe care le
cunoaște bine echipa de deratizare unde abia găsește de lucru filozoful si fostul universitar
Petrini .88
Libertatea individului este complet anulată, deoarece intervenția politicului este peste
tot: condiționează funcții, locuri de muncă, condamnări sau eliberări, influențează relațiile dintre
oameni (prieteni, soți, membri ai familiei), schimbă schemele de valori și starea morală și
intelectuală a individului. Eugen Negrici sublinia faptul că „ Cel mai iubit dintre pămînteni ”
explorează schimbările petrecute în viața oamenilor, în ordinea lor spirituală, în intimitatea
existenței, în starea lor morală, prin „punerea în practică a marilor decizii implacabile" – cum
prudent se exprimă autorul. Ale cui? Ale forurilor comuniste, ne permitem să precizăm noi,
astăzi, cu un mîndru și de nestăvilit curaj!89 Într-o altă discuție, când tatăl îl acuză că se face de
rușine acceptând o slujbă la deratizare, Petrini afirm ă cu amărăciune: „Nu eu mă fac de rușine,
ci cei care nu vor ca închisoarea mea să se termine. Sunt liber, dar de fapt sunt tot închis.”
Volumul al doilea prezintă urmările statutului de fost prizonier politic: despărțirea de
Matilda care se recăsătorește cu Mircea, un om foarte sus în partid, pe ntru o siguranță a

88 Eugen Negrici, op.cit. , p.256.
89 Ibidem .

59
viitorului ei și a fetiței, boala , pierderea prietenilor și găsirea unor slujbe degradante (în echipa
de deratizare a orașului, apoi strungar și în final contabil la ORACA).
O altă problematică pe care o atinge romanul politic Cel mai iu bit dintre pământeni este
cea a libertății artei, autorul introducând o critică dură la adresa literaturii proletcultiste agresive
și stupide de la începutul anilor `50 sub pretextul lecturării de către Victor Petrini a două nuvele
din revista Luceafărul . Prima prezenta un țăran care își vânduse boii înainte de colectivizare și
care se simțea vinovat că a înșelat regimul. Așa că decide să cumpere un motor pe care să -l
doneze cooperativei pentru a -și liniști remușcările. În cealaltă, un țăran „cu înaltă con știință
patriotică” vrea să predea la cooperativa agricolă o cantitate mai mare din producția lui, însă
rigorile birocratice îl împiedică. Nervos, omul se plânge președintelui din sat și amenință că va
face reclamație la Comitetul Central , dar până la urmă conflictul se rezolvă în favoarea sa.
Aceste opere literare trebuiau să fie un exemplu de comportament agreat și apreciat de regimul
comunist. Scrierile de valoare dispăruseră, așa cum constată protagonistul cu regret „numai
lucruri din astea apăreau”.
Cel mai iubit dintre pământeni a urmărit încercarea lui Victor Petrini de a fi fericit prin
iubire într -o perioadă a răsturnărilor sociale, a presiunii politice obsesive și a represiunilor de tip
inchizitorial, individul fiind zdrobit de forța cu care evenim entele străine lui intervin brutal și îi
schimbă destinul.
Eugen Negrici în lucrarea de mare amploare Liteartura română sub comunism sublinia
impactul major pe care l -a avut opera la momentul apariției. Judecâ nd retrospectiv, am zice
astăzi că a fost o carte care, prin impactul provocat asupra unui număr enorm de cititori din
toate categoriile sociale și prin moartea suspectă a autorului ei, a contribuit – ca puține altele –
la anihilarea efectelor, încă sesizabile în România, ale propagandei comuniste e xercitate de
decenii, la risipirea iluziei umanismului socialist și la crearea unor sentimente de antipatie față
de puterea în continuă degradare. Nimeni nu a dat o asemenea palma usturătoare pe obrazul
unui regim care, chiar dacă își nuanțase metodele, ră mînea în esență obscurantist, opresiv,
totalitar, gata s ă strivească sub șenile (cum s -a dovedit puțin mai t ârziu) cea mai firavă
zvâcnire de libertate .90

90 Ibidem .

60
2.6. Condiția intelectualului .

Victor Petrini, eroul romanului Cel mai iubit dintre pământeni de Ma rin Preda, este ti pul
intelectualului lucid care încearcă să găsească sensul experinețelor tragice prin care îl trece
destinul, fără să aibă vreun semn dinainte despre dimensiunea dramelor , și care încearcă să se
purifice prin scris de toată ura, dușmănia, nesiguranța, anxietatea, durerea, disperarea. Asistent
la Catedra de filozofie este obișnuit cu analiza, trăiește într -o lume a ideilor, dar ceea ce face în
închisoare este o confesiune care are rolul de a -l purifica prin sinceritatea destăinuirilor. Nu i se
permite să facă niciun joc în fața foii albe, să ascundă, să mintă, să exagenereze sau să
minimizeze, deoarece s -ar întoarce împotriva propriei ființe și sensibilități. Alex. Ștefănescu îl
consideră un erou slab și lamentabil. Victor Petrini reprezintă ceea ce a rămas neexprimat din
personalitatea lui Marin Preda, după ce acesta și -a scris romanele cu Ilie Moromete. Primul
Marin Preda era sobru și practica o disciplină artistică de fier. Descria situații și istorisea
întâmplări, fără să le comenteze. Ia r el însuși nu apărea în prim -plan. Cel de -al doilea Marin
Preda, reprezentat de Victor Petrini, are comportamentul unui bătrân, care iese în lume cu
hainele șifonate și cu cravata strâmbă, manifestând în plus tendința de a vorbi prea mult despre
sine, făr ă să observe – sau să -i pese – că-i agasează pe cei din jur91.
Victor Petrini își începe manuscrisul într -un moment de criză totală , când este închis și
anchetat pentru ucidere și crede că va primi pedeapsa capitală, încercând astfel, în primul rând,
o împăcare cu sine, cu alegerile și faptele sale din trecut. Rememorarea tuturor celor trăite îl fac
să tragă o concluzie, aceeași sintetizată de Apostolul Pavel „Unde dragoste nu e, nimic nu e.”
Același sentiment etern în toate formele lui: părintească, fi lial, erotică, prietenescă este sensul
însuși al vieții.
Din mărturiile eroului reiese că fusese o fire analitică, încă din adolescență încercase să
aducă mamei, o femeie evlavioasă, devotată și cu frica de pedeapsa divină, argumente că
Dumnezeu nu există și că religia este o mare farsă, iar preoții impostori. Având trufia specifică
vârstei, crezând că doar ideile lui sunt veritabile, el manifestă lipsă de respect pentru părinți, pe

91 Alex Ștefănescu, La o nouă lectură: Marin Preda – „Cel mai iubit dint re pământeni ” în revista
„România literară”, nr.10 din 2004 consultată online la 3.07.2019 la adresa
https://arhiva.romlit.ro/ index.pl/marin_preda___cel_mai_iubit_dintre_pmnteni_?caut=victor%20petrini .

61
cea care i -a dat viață acuzând -o că prin refuzul int imității cu soțul ei îl alungă pe acesta de fapt
în relații extraconjugale.
Spiritul său rebel se manifestă și prin alegerea unui anturaj dubios, colegii serioși
evitându -l, prin intermediul căruia o cunoaște pe Nineta Romulus, o tânără de o moralitate
îndoielnică , care lucra într -un local rău famat. Este prima experiență erotică, iar Victor Petrini
crede că ceea ce simte pentru ea este iubire, fiind acaparat de ușurința cu care aceasta i se
dăruiește, de voluptatea întâlnirilor și magnetizat de spiritul f eminin frivol. Despărțirea de
această primă iubită vine dintr -un motiv aparent banal, dintr -un capriciu, Nineta cerându -i într-
o seară să se plimbe pe o anumită stradă, însă liceanul refuză. Întâmplarea, pe care personajul
n-a premeditat -o totuși, îi furn izează iluzia că poate să opteze. E, desigur, numai o iluzie, dar
ea este intensificată și de proiectarea pe un fundal social al libertăților.92 Nineta dispare
misterios din viața liceanului, reapărând într -un moment mult mai complicat, întâlnind -o ca
bibliotecară la o uzină, „turnătoare”, prostituându -se nu numai fizic, dar și moral, înșirându -și
victimele prinse în capcană cu mijloacele de seducție ale trupului și ale spiritului93.
A doua relatie se consumă în timpul facultății și are un final absurd. La un iversitate era
văzut ca unul dintre cei mai buni studenți, manifestând o vocație deosebită în domeniul complex
al filozofiei, fiind apreciat de profesori și invidiat și apreciat în egală măsură de colegi. Astfel că
nu este uimit atunci când Căprioara, o fa tă extrem de frumoasă, delicată, de o sensibilitate
fragilă, își exprimă dragostea pentru el. Petrini nu mai confundă acum senzualitatea pură cu
comunicarea spirituală superioară, dar persistă în iluzia că poate domina existența,
înnobilând -o cu fasciculul de lumină al prea plinului său sufletesc și intelectual, și ignoră că
întâmplarea erotică tră ită cu Căprioara este doar forma, nu conținutul acesteia94. Impresia că
lucrurile merg prea repede între ei este rapid explicată de situația în care se afla ea, însărcinată
cu un medicinist și abandonată, dornică să -și găsească pe cineva pentr a -și întemeia o familie.
Pentru a -i verifica sinceritatea sentimentelor, Petrini îi cere să facă avort, iar Căprioara acceptă .
Deși un medic îi spune că este prea riscant, cei doi merg la altul care acceptă să facă procedura,
lucrurile luând din acel moment o întorsătu ră haotică: fata dispare pentru totdeauna. Urmează o
anchetă a organelor abilitate, doctorul se internează la nebuni, iar târziu se află că murise

92 Andrei Grigor, op.cit. , p.178.
93 Ibidem .
94 Ibidem, p.180.

62
datorită unei hemoragii, medicul fusese beat când făcuse operația; trupul fetei nu a mai fost
găsit nicioadat ă. Mult mai târziu Petrini își reproșează lașitatea și egoismul bărbătesc,
simțindu -se vinovat moralmente, mai ales că la momentul respectiv fusese bucuros că a scăpat
fără a primi vreo pedeapsă în urma anchet ei. Crezuse ca are dreptul să decidă destinu l unei
alteființe omenești. „Un suflet care ți se predă îl iei in stăpânire cu mare apetit. […] Dacă acest
suflet mi se predase (și în acest sens nu exista nicio îndoială, fusesem fericit de prada mea),
atunci de ce nu o acceptasem așa cum era?”
Devenit profesor Petrini se împrioetenește cu un coleg de limba română, Petrică
Nicolau, pe care îl admiră pentru pasiunea pe care o pune în susținerea ideilor și pentru calitatea
lui de bibliofil împătimit. Această legătură sinceră va fi trădată de Victor care s e îndrăgostește
de soția lui, o femeie fascinantă, a cărei frumusețe îl surprinsese la prima vedere într -o după –
amiază pe stradă : „Nu mă putui stăpâni să nu întorc capul după o siluetă,une passante, cu
splendide picioare în cizme de iarnă…”. Triunghiul Mat ilda-Petrică -Victor este format din
intelectuali între care relațiile se stabilesc atât de ușor, firesc, pasional, însă ascund nemulțumiri,
tensiune, lipsa sincerității, incertitudini indiferent de unghiul din care este privit. Eroul ajunge să
o cunoască p e Matilda ca o femeie cu o personalitate puternică, independentă, furtunoasă, care
își disprețuiește soțul pentru că se lasă intimidat de ea, pentru că nu reacționează la atacurile ei
intenționate care au rolul de a -l umili în fața celorlalți (tatălui, pri etenilor). La rândul său,
Petrică surprine prin lipsa de reacție, prin dependența de autoritatea tatălui său care dorea să îi
coordoneze căsnicia fiului, lucru inacceptabil pentru Matilda. Ea este o arhitectă apreciată cu
simț artistic, o femeie practică, însă toxică în relațiile cu cei apropiați, drept urmare cele patru
căsătorii eșuate ale ei. Victor Petrini asistă la certurile dintre ea și soț, desconsiderându -și
prietenul („Cum dracu au noroc unii și dau peste astfel de femei fascinante…?” ), află problem ele
cele mai intime, situațiile jenante care îi pun pe ambii parteneri într -o lumină negativă. El își
asumă noua existență printr -un rapt, printr -un act de deposedare pe care îl infăptuiește în
dauna prietenului său Petrică Nicolau, cu o reală indiferență față de acesta sau, în orice caz,
fără procese de conștiință. Petrică, o voință slabă, preocupat mai mult de descriere și de
punere în ecuație decât de un demers cognitiv susținut, este tratat ca atare de protagonist, care
nu-i oferă nici șansa rivalități i, nici pe cea a prieteniei.95 Fascinația obsesivă pentru Matilda se
păstrează , cu toate că multe dintre intimitățile dintre cei doi soți îl frapează pe erou . El află că

95 Andrei Grigor, op.cit. , p.182.

63
imobilul luxos în care trăiau era în proprietatea ei, rămas de la primul soț, un evreu care fugise
din țară și de care divorțase fiindcă era grosolan și violent.
Fiind concentrat, departe de ea, Victor îî scrie epistole în care îi cere să grăbească
despăr țirea de Petrică și în care își exprimă patima iubirii pe care o păstrează intactă. Deși
mariajul îi aduce profesorului de română multă nefericire, cauza incapacității de mai scrie
poezii, consideră el, refuză să îi dea acceptul pentru divorț. Este semnifi cativă scena în care cei
trei fac o excursie și petrică se urcă într -un copac și începe să urle înfiorător, semnificând că
înțelege că totul s -a terminat pentru el.
Căsnicia Matildei cu Victor Petrini anunță o perioadă de împliniri, dragoste sinceră, de
cristalizare a mitului fericirii. Însă în plan politic o serie de schimbări absurde și abuzive se
răsfrâng asupra vieții sociale în general, perturbând, distrugând sau punând sub semnul
imposturii relațiile dintre oameni. Acest timp al răsturnării valorilor, al generalizării fricii de a
exprima liber ideile datorită represiunilor de tip inchizitoriu coincide cu ceea ce
personajul -narator numește „perioada Matilda”. E de găsit și în această denumire un argument
favorabil ideii că Petrini reface la ni vel social confruntarea dureroasă trăită esențial în
raporturile cu existența întruchipată de Matilda , în care aflase și iluzia apropierii, dar mai ales
ura inexplicabilă, agresivitatea nebănuită, suspiciunea nejustificată96.
Cei doi ani de fericire trăiți alături de Matilda sunt întrerupți pe de o parte de
divergențele de opinie, Victor intuind că soția nu îi prețuiește profesia la justa valoare și că
disprețuiește cultura, pe de altă parte felului de a se adapta noului regim. Ea consideră că
jocurile comun iștilor trebuie făcute, că nu are niciun rost să exprime contrariul ideilor lor, pe
când Petrini are impresia că schimbările sunt doar de suprafață (deși văzuse cum la o
manifestație un coleg de -al său fusese „ săltat”) și că poate lucra liniștit, liber, n econstrâns de
nimic la o „nouă gnoză”. Dar perioada care începuse vizează scoaterea din funcții, înlăturarea
celor mai valoroși oameni de cultură și înlocuirea cu persoane credincioase regimului, capabile
să facă orice abuzuri, violențe în numele comunism ului.
Om lucid, intelectual cu o gândire superioară Petrini înțelege repede că între teoretizarea
comunismului și felul în care acesta era pus în practică erau diferențe ce nu putea fi anulate și se
simte oarecum amenințat. Într -o discuție cu prietenul său Ion Micu este subliniat faptul că
regimul și -a ales „serv itorii” dintre oamenii cei mai imorali, violenți, inculți. „Să faci să se

96 Ibidem , p.184.

64
încolăcească la picioarele tale masele, cu strigăte isterice de adorație și tu, ca un părinte , să le
dai pe hârtie legi ext rase din viziunile utopice ale umanității și, în realitate, să le calci cu ajutorul
unor indivizi tot din masă, dar selecționați dintre cei mai primitivi, mai cruzi și mai fanatici și să
terorizezi aceste mase, să vii în întâmpinarea pornirilor lor obscure de autoritate și dominație,
iată ce înseamnă pentru unii timpurile moderne.” În planul monologului interior, eroul se
gândește la propriul destin, la soarta care îl așteaptă în timpul regimului totalitarist, crezând că
răul care s -ar putea întâmpla ar fi să ajungă profesor în cine știe ce colț uitat de țară. Era însă
departe de a intui tragismul destinului care îl aștepta: „Fiindcă una este să cunoști amenințările
din istorie și alta să le cunoști pe cele care te pândesc pe tine însuți, în timpul unei isto rii vii,
care se fac sub ochii tăi și în țara ta.”
Cu mult timp înainte, când încă se pierdea în discuții interminabile cu cel care atunci îi
era prieten, Petrică, Petrini descrisese mecanismele racolării și denigrării intelectualilor, semn
că înțelege foa rte bine schimbările societății: „ni se va cere de -aici înainte, la început cu
blândețe, mai apoi cu persuasiune, s -o considerăm [politica] ceva curat. Apoi se va trece foarte
rapid la faza următoare, a aderării. Și toți oportuniștii nu numai că vor adera, dar vor mima
fanatismul și curând ne vor înlătura pe noi ci mai buni, întâi pe cei are au avut neșansa să fi
făcut politică înainte, apoi pe ceilalți, a căror politică e să nu facă politică , și astfel se va adânci
revoluția, care ne va arunca în excese ci ne știe pentru cât timp, cum s -a întâmplat totdeauna în
istorie . Cum noi suntem români și nu francezi, vom adera toți, va adera și el, Petrică Nicolau, și
eu, cu preocupările mele filozofice, fiindcă românul știe multe, de la cronicari și din propria
istorie, că vremurile trec și că important e să scapi cu viață. ” Și totuși Petrini nu va adera
nicioadată la comunism, scârbit de josnicia absolută a regimului, unde ticăloșia supremă constă
în imposibiltatea pentru victimă de a mai supraviețui altfel decât prin abjecție97. Ion Micu,
profesor universitar care trăise experie nța închisorii și nu voia sub nicio formă să o mai repete,
își schimbă profilul moral și intelectual, devenind unul dintre oamenii sistemului. Monica
Lovinescu observ a în anul publicării romanului referitor la soarta intelectualilor din România că
timpuril e s-au înăsprit, nu merge nimeni cu tine în legendă, ca să faci prin sacrificiul tău pe
altarul valorilor absolute să lăcrimeze generațiile următoare citind demnele tale de milă
suferințe. Am decăzut cu toții un pic? Întreaga umanitate? Da, și cine știe câ t de adâncă e
depresiunea care ne amenință, cât ne va trebui și cât de tare trebuie să ne încordăm puterile

97Monica Lovinescu, O istorie a literaturii române pe unde scurte , Ed. Humanitas, București, 2014, p.293.

65
spiritului spre a atinge iarăși acele culmi în care un simplu ocnaș prefera întunericul minelor
de sare, adică moartea sa lentă, decât să vină la lu mină făcând pe călăul98.
Categoric Petrini, intelectual cu valori morale stabile, care nu dorea să facă
compromisuri și servicii regimului, care voia să își creeze propria religie, nu își mai avea locul
în noua lume. Reușise în timpul reformei învățământulu i să se strecoare și să rămână în funcție
și să le predea studenților mai multe cunoștințe decât indicau directivele de partid, însă
imaginea lumii culturale se schimbă total: cel mai de temut om din facultate era un caloriferist,
studenții, fii de țărani bogați deveniți peste noapte „dușmani ai poporului”, sunt exmatriculați,
marele poet Lucian Blaga este înlăturat de la catedră și ocolit de discipolii care îl frecventau
până atunci , un poet fără valoare apare în toate revistele culturale și vrea să preia conducerea
Uniunii Scriitorilor. Însă încarcerarea lui, datorită presupusei alianțe cu un vechi prieten fugit
din țară, partizan al grupării Sumanele negre, duce la destrămarea oricărei iluzii a fericirii, viața
de familie alături de Matilda nu mai există după eliberare.
Când revine din închisoare pentru Petrini nu mai poate fi restabilită în societate condiția
sa de intelectual. Doar conștiința sa înregistrează și analizează schimbările din cei trei ani;
statutul de asistent universitar aparține unui trec ut inaccesibil, vechii prieteni ocolindu -l cu
prudență. Fetița Silvia pe care o are cu Matilda și de care se apropie după eliberare îi dă lui
Victor sentimentul că este cel mai iubit dintre pământeni . Micuța devine pentru tată singura
rațiune de a fi, de a trăi și înțelege că ea va suferi enorm în urma despărțirii părinților. Pagini de
o extremă sensibilitate surprind dragostea pe care Petrini o simte, dar și teama că Silvia va
dispărea mult prea repede din viața lui.
Episodul despărțirii de Matilda este unul încărcat de o tensiune violentă, demonică, cei
doi parteneri revărsându -și prin gesturi și cuvinte dure toate frustrările acumulate. Într-o seară
când se întoarce de la București femeia îi spune că a fost la Mircea care este amantul ei de mai
demult ș i că vrea să divorțeze. Conversația ia o întorsătură brutală: ea aruncă cu un prespapier
greu de cristal în Petrini, iar acesta ripostează lovind -o atât de puterni încât aceasta leșină. O
aduce în simțiri aruncându -i peste față o găleată de apă rece. După un astfel de moment cei doi
se privesc în tăcere ca doi dușmani de moarte.
Ultima experiență erotică a lui Petrini , Suzy, îl face să -și recapete încrederea în mitul
fericirii prin iubire, deși multe aspecte ale trecutului acesteia îi sunt neclare și nasc î n mintea

98 Ibidem .

66
eroului tot felul de suspiciuni. Pe lângă faptul că și ea suferise din partea regimului abuzuri:
fusese anchetată și interogată în timpul judecării tatălui acuzat de șantaj în urma lichidării
fabricii pe care o avea, i se interzisese să facă facul tate, locuința familiei fusese naționalizată,
Suzy vibrează la însemnările lui filozofice, consimtind la ideile și la scepticismul viziunii
ontologice. Dar cum pe Victor pare să îl urmeze la orice ce pas tragicul, destinul parcă
batjocoritor, nici această iubire nu se împlinește datorită faptului că Suzy era căsătorită cu un
alcoolic violent și periculor, care, conform legii, se afla în grija ei. Întâlnirea cu bărbatul ei la
Sinaia îl ia prin surprindere pe Petrini, mai ales ca nici nu știa de existența lui, iar confruntarea
cu acesta din teleferic se sfârșește printr -o nouă crimă. Prin intervenția lui Mircea, protagonistul
primește doar trei ani de detenție și muncă silnică, însă după eliberare reluarea legăturii cu Suzy
este imposibilă. Ea alege să se rupă definitiv, emigrând în Italia.
Eugen Negrici surprinde esența protagonistului, care după atâtea lovituri, dezamăgiri,
trădări, decăderi, suferințe, umilințe crede în continuare în puterea vindicativă a dragostei. Eroul
e un desperado care pune tot ce are, ce mai are, pe această ultimă carte a iubirii absolute,
împărtășite, fericite, căci nimic altceva nu i -a mai rămas, dintr -o viață sfărîmată de istorie,
decît această iluzie. Fără speranță în plan profesional, fără vreo satisfacție în plan social, abia
ieșit dintr -un atroce univers concentraționar unde a cunoscut suferința și umilința, Victor
Petrini știe că va fi sortit să trăiască în subsoluri, printre șobola ni și imbecili, de unde va fi
chemat la interogatorii și frecat, prelucrat de alți șobolani, cei de la cadre și cei cu „munci de
răspundere"99.

99 Eugen Negrici, op.cit ., p.258.

67
CAPITOLUL AL III -LEA. PERSPECTIVE ALE RECEPTĂRII.

3.1.Receptarea romanelor lui Marin Preda în critica și istoria literară.

Opera lui Marin Preda ocupă un loc important în critică, fiindu -i rezervate articole,
eseuri, studii în reviste culturale, monografii ample sau pagini în istoriile literare, acest lucru
datorându -se talentului său și personalității sa le impunătoare care au marcat destinul romanului
românesc în perioada postbelică. Se poate vorbi despre două momente în receptarea scrierilor
lui, înainte de 1989 și după, deoarece unii consideră că succesul lău literar ar fi putut avea
legătură cu indulge nța pe care regimul i -a arătat -o. Revizuirea postdecembristă însă vine să
întărească valoarea operei sale, astfel romanele lui Preda sunt analizate în lucrări ample și în
istorii literare publicate de după 1990, când criticii nu au mai fost influențați pol itic în demersul
exegetic, având deplină libertate de evaluare, interpretare , printre lucrări numărându -se și
următoarele : Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism de Dumitru
Micu, Istoria literaturii române contemporane 1941 -2000 de Alex Ștefănescu, Istoria critică a
literaturii române de Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian
Popa , Literatura română sub comunism de Eugen Negrici, Scriitori români de azi de Eugen
Simion.
Nuvele le reunite în volumul Întâlnirea din pământuri primesc încă de la apariție
aprecierile criticilor care subliniază noua viziune pe care o aduce autorul prin surprinderea
trăirilor afective și a complexității sufletului țărănesc. În 1948 Ov. S. Crohmălniceanu surprinde
modernitatea acestor proze scurte, apropiindu -le de literatura europeană. Marin Preda ne dă în
volumul său o serie de tipuri umane, prinse în aspecte și conflicte diverse. […] „Calul” și mai
ales „La câmp” sunt două exemple tipice de ceea ce s -ar putea numi literatură kafkiană. Ne
referim la un fel de a scrie destul de răspândit în romanul recent occidental și care tinde să dea
corespondentul literar al ideii de neliniște (angoasă) teoretizată de profețiile făcute între patru
pereți de singuraticul profe sor danez Søren Kierkegaard100. Matei Călinescu subliniază forța
pe care o au personajele și sursa energiei descătușate. În cronologia spirituală a eroilor din
nuvelele lui Marin Preda care abordează o tematică actuală, aceasta este prima etapă:

100 Ov.S. Crohmălniceanu, „Întâlnirea din pământuri”, în Contemporanul , nr.82, 1948, apud. Marin Preda,
Întâlnirea din pământuri , ed. Curtea Veche, București, 2010, cap. Referințe critice , pag. 430.

68
revelația l ibertății și, simultan, a responsabilității. Forțele latente ale celor mutilați sufletește
de o inumană exploatare se trezesc brusc101.
Cum era și firesc, polemica lui Marin Preda cu imaginea idilică a vieții tărănești din
literatura de până atunci este surp rinsă de critica literară. Savin Bratu afirma : Satul lui Marin
Preda nu servea nicio teză decât, poate, că nu există o lume aparte a satului decât ca
ipostaziere firească a condiției umane. Satul lui Marin Preda este satul văzut de un țăran
autentic, fără iluzii și fără desperare, cu luciditate comprehensivă în fața socialului ca și a
psihologicului102.
C. Stănescu pune în lumină tehnica narativă folosită de nuvelist și perspectiva din care
sunt văzuți țăranii: autorul alerga cu un pas in urma eroilor, urmărindu -le atent reacțiile, […]
reacții normale mediului în care se produceau, și nu numai mediului, ci și unui mod propriu, ca
nici un altul, de manifestare. Din această privire peste umărul personajelor au ieșit niște scene
admirabile, care par, citi te acum, clasicizate, adică în niciun chip apte de modificări. În toate
simți răsuflarea autorului atingând spatele eroilor care își trăiesc obsesiile, neliniștile,
dramele, „întâmplările” sufletești cu o intensitate excepțională103. Lucian Raicu observă sti lul
rece, distant, anticalofil al scriitorului realist. Un stil lapidar, încordat și enrgic, refractar
diluției sentimentale, mereu în pragul unor dure dezvăluiri, un stil de o exasperare rece, de -o
nerăbdare greu stăpânită, gata de izbucniri violente, un stil al neîmpăcării cu lumea, al
evidențelor proapsete, al mirării și cruzimii, și care știe că pentru a convinge și a risipi îndoiala
trebuie să rămână senin, impersonal și parcă indiferent, parcă „înstrăinat” de ceea ce
relatează, „scos din cauză”. […] În „Întâlnirea din pământuri ”, Marin Preda nu
problematizează, ci afirmă; smulge afirmații naturii, constrânge omul să fie ceea ce este,
acționând decis, purtat de setea adevărului transparent104.
Moromeții este probabil cel mai analizat roman dintre toate operele lui Marin Preda, care
a fost pus în paralel cu Ion al lui Liviu Rebreanu imediat după apariția din 1955. Comparația
este pertinent ă datorită valorii celor două oper e, dar și viziunii total diferite asupra spațiului

101 Matei Călinescu, „Întâlnirea din pământuri”, în Gazeta literară , nr.32, 1960, apud. Marin Preda, Întâlnirea din
pământuri , ed. Curtea Veche, București, 2010, cap. Referințe critice , pag. 433.
102 Savin Bratu, „Însemnări despre n uvela românească contemporană”, în Viața românească , nr.12, 1964, apud.
Marin Preda, Întâlnirea din pământuri , ed. Curtea Veche, București, 2010, cap. Referințe critice , pag. 434.
103 C.Stănescu, „Prezența scriitorului” în Scânteia tineretului , 13 iulie, 196 6, apud. Marin Preda. Argument și
antologie de M. Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976, p. 49.
104 Lucian Raicu, „Întâlnirea din pământuri”, în România literară, nr.19, 9mai 1974, apud. Marin Preda. Argument
și antologie de M. Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976, p. 50.

69
rural românesc la o distanță de 35 de ani. „Moromeții” […] este expresia unei structuri
modelate în timp, romanul lui Ilie Moromete fiind, de fapt, romanul unei structuri istorice. Ceea
ce-l face pe Ilie Moromete să fie egal cu sine, să fie adică un car acter, este structura interioară
finisată de timp105, remarca Mihai Ungheanu.
În legătură cu primul volum al romanului Moromeții s -a afirmat încă de la lansare ideea
că reprezintă una dintre capodoperele literaturii române, așa cum sesizează și mai târziu Eugen
Negrici în Literatura română sub comunism106 și Nicolae Manolescu în Istoria critică a
literaturii române107.
Mihai Ungheanu remarcă legătura pe care acest roman o stabile ște cu marii prozatori
români și desăvârșirea stilului ca un semn al dezvolt ării arte i narative. „Moromeții ” apărea
după experiența prozei lui Caragiale, Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu și folosea toate
cuceririle artistice ale acestor înaintași. Naratorul n -a dispărut din proza lui Marin Preda, el
este un intermediar cu un loc prec is în expunere, dar cu o atitudine neutră, obiectivă.
Personajele se caracterizează exclusiv prin mișcare și limbaj. Percepția limbii vorbite este la
Marin Preda de excepție și dialogurile au o mare naturalețe. Autenticitatea este, dealtfel, cel
mai de sea mă merit al acestei proze. Organele artistice cele mai prețioase ale autorului sunt
văzul și auzul. Dacă în ceea ce privește auzul el a avut înaintași de talia lui Caragiale, felul său
de a vedea sub specia autenticității este fără îndoială de mare precizi e și economie, dând o
mare senzație de adevăr .108 Toate acestea sunt dublate de ritmul lent al narării și de atenția
incordată a povestitorului care lasă personajele să se desfășoare în voie și în același timp le
supraveghează cu strictețe, dupa cum observa Eugen Simion. Vorbind de răbdarea lui Marin
Preda am și definit unu l dintre termenii demersului său epic. […] Modul lui lent, ocolit, ezitant
de a asuma lucrurile, neîncrederea structurată în strategia rapidității. Răbdarea încă o dată, pe
care o pune în a descrie o masă (celebra cină a Moromeților), șederea familiei pe prispă în
timpul unei ploi de vară sau efortul pe care îl depune un bătrân țăran să sape un șanț pentru a
ocroti o biată șiră de paie… Este o strategie epică la mijloc , neobișnuită în proza română. Ea
angajează sintaxa frazei, vocabularul, angajează și un mod de a fi, o relație cu lume dinafară.

105 Mihai Ungheanu, Marin Preda. Vocație și aspirație , p150.
106 Eugen Negrici, op.cit. , p.132.
107 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , p.955.
108 Mihai Ungheanu, Marin Preda. Vocație și aspira ție, p.64.

70
Marin Preda ajunge totdeauna la inima obiectului, dar niciodată în linie dreaptă. Sunt ocoluri
necesare, ezitarea face posibilă meditația, așteptarea este o condiție a cunoașterii109.
În 1956 , Ov.S.Crohmălniceanu s ublinia că odată cu apariția „Moromeților ” se
conturează și mai clar profilul scriitoricesc al lui Marin preda, chiar dincolo de o anumită arie
a vieții țărănești, pe care romanul o acoperă. Ne găsim în fața unui analist al psihologiei
umiliților, al umani tății rănite sufletește de desconsiderarea social ă. Literatur a lui cercetează
cu predilecție naturile chinuite de îndelungi vexațiuni, întoarse înăuntru printr -un ef ort dureros
de stăpânire, suflete muncite de dușmănii ascunse, nemărturisite110. Este cazul l ui Țugurlan, al
lui Niculae, al băieților mai mari și chiar al Catrinei. Însă figura centrală care domină volumul
întâi cu precădere este cea a lui Ilie Moromete. Acesta, oricât ar părea de paradoxal, este
Logica. Uimirile lui în fața tribulațiilor superfi ciei sociale sunt uimirile logicii contrazise .
Ingenuitatea de care s -a vorbit este rezistența acestei structu ri la seducția arbitrarului. Omul
rămâne egal cu sine și cu alții, pentru că posedă fermecata și implacabila mașină a logicii111.
Mai târziu Eugen Negrici vede în protagonistul romanului un om capabil să înțeleagă
mecanismele lumii care se clădea. Astăzi putem afirma că un personaj de o extraordinară
inteligență speculativă, apt de gratuitate și autopersiflare, precum Ilie Moromete, contrazicea
însăși cinica viziune comunistă asupra țăranului ca „tovarăș de drum", primitiv și limitat la
instinctul proprietății, o vreme util proletarului, un factor social lesne de manevrat și de supus
prin trucurile propagandei, cu lozincile si cătușe le Securității112. Nicolae Manolescu în Istoria
critică a literaturii române subliniază lipsa spiritului său economic, personajul crede doar în
păstrarea neștirbită a liniștii sufletești și material e. Inteligent, deși nu cultivat, Moromete nu se
poartă cu ai lui altfel decât se poartă majoritatea țăranilor. E autoritar, discreționar, veritabil
pater familias, egoist și puțintel cinic. Superioritatea lui morală a fost mult exagerată de
critică. Pe soră -sa Guica a deposedat -o de moștenirea părintească , a refuza t să treacă pe
numele Catrinei casa în care locuiesc laolaltă cu copiii din trei căsătorii și a provocat
nepăsător o dramă familială când a încercat să -i readucă în sat pe feciorii mai mari113.

109 Eugen Simion, Un portret în fragmente , în volumul Timpul n -a mai avut răbdare , Ed. Cartea Românească,
București, 1981, p.140.
110 Ov.S.Crohmălniceanu, Moromeții, Viața românească , nr.9, 1956 apud. Marin Preda. Argument și antologie de
M. Unghe anu, Ed. Eminescu, București, 1976, p. 63.
111 Mihai Ungheanu, Marin Preda. Vocație și aspirație , p.151.
112 Eugen Negrici, op.cit , p.132.
113 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , p.957.

71
Delirul lui Marin Preda este de la început o carte iubită de pub lic, motivați a acestui fapt
fiind explicată de Eugen Negrici, și privită cu suspiciune de regim. Romanul nu ar fi avut
succesul fulminant pe care l -a înregistrat (un consistent supliment de tiraj și o ediție nouă în
anul apariției) dacă în centrul lui nu s -ar fi aflat un tînăr fragil cu slăbiciuni și naivități
omenești, dar încă nepervertit moral și politic. Iar în persoana acestui ins timid venit din satul
său într -un mediu străin și încercând să înțeleagă, cu încetineală și bun -simț țărănesc,
mentalitatea citadină și intelectuală, încâlcitele raporturi ale legionarilor cu Antonescu și ale
acestuia cu istoria, cititorii l -au ghicit pe tînărul Preda, persoană care, prin felul său de a fi și
prin autenticitatea scrisului său, căpătase un credit imens în ochii românilor114. Eugen Simion
surprinde marea încărcătură istorică a operei ce reiese și din documentarea riguro asă pe care
autorul a făcut -o. Romanul unui destin colectiv într -o epocă tulbure și tragică (al Doilea Război
Mondial ) ambiționează să fie „Delirul”, carte care nu tinde să tranfigureze istoria reală, ci să
se insereze în ea. Faptul că prozatorul dă o mare extindere documentului și că în acest prim
volum istoria domină, ficțiunea vine dintr -o concepție ce o regăsim și la alți mari romancieri
moderni, interesați de condiția individului în epocile de traumă colectivă (exemplele pot fi
culese de peste tot: de la Malraux până la Michel Déon, Y.Perrault, J.F.Steiner, P.Joffroy
etc.)115.
Intrusul este considerat un curriculum vit ae făcut la mijlocul cărării vieții de un neiubit.
Povestirea se face din orizontul prezentului – un prezent al eșecului, dar și o poartă a speranței.
Preda a preluat tale quale diverse pasaje din „Intrusul ” și le-a transformat în „Cel mai
iubit… ” De pildă , episodul destrămării definitive a cuplului Surupăceanu, când Maria joacă
marea scenă a destăinuirii, dând, ca și Matilda, cărțile pe față, iar Călin o ascultă „behăind” și
afișând o „groasă satisfacție”116. Protagonistul interesează în mod special în aces t roman.
Eroul a fost receptat ca o altă ipostază a personajului contemplativ consacrat de Moromete,
datorită rezistenței în fața agresiunii evenimentelor. Dacă pentru Moromete această formă de

114 Eugen Negrici, op.cit. , p.282 .
115 Eugen Simion, Scriitori români de azi , vol. II, p.251.
116 Monica SPIRIDON, Omul supt vremi (eseu despre Marin Preda, romancierul), Editura Cartea Românească,
București, 1993, pp. 153 -154. apud. Intrusul de Marin Preda, Ed. Curtea Veche, București, 2010 , p.362.

72
rezistență era umorul și dialogul cu sine, pentru Călin Surupă ceanu refugiul este în vis, starea
onirică compensând sau „figurând” realitatea.117
Cel mai iubit dintre pământeni a fost primit cu entuziasm încă de la început și a primit
aprecierile criticilor. Eugen Simion afirmă că este un roman total: romanul unui dest in care
asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr -un destin. […] „Cel mai iubit dintre
pământeni ” este, negreșit, și un roman politic, cel mai substanțial, cel mai curajos (un curaj al
esteticului) ce s -a scris la noi pe o temă gravă, ce rcetată în ultimul deceniu de mulți prozatori.
Nota dominantă a cărții nu este însă dată de manifestarea politicului în existența individului,
tema privilegiată nu e puterea. Marin Preda scrie, în esență, istoria unui sentiment (iubirea)
și-i analizează degradarea progresivă până ce iubirea coboară aproape de abjecție. Destinele
eroilor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demențiale și duse spre limita de jos a
existenței lor (limita insuportabilului), luciditatea lor mărește forța pasiunii, dar n -o apără de
suferință și cădere118.
Eugen Negrici subliniază forța debordantă a romanului care nu reiese doar din
amploarea sa, ci și din densitatea și sinceritatea ideilor. Cel ce povestește sau se confesează în
cărțile lui Preda convinge prin marea lui libertate de g ândire. Aceasta se confundă, de fapt, cu
felul natural în care reacționează autorul la tot ceea ce tradiția culturală, canoanele înalt
artistice, normele gustului rafinat sau ale bunului gust socotesc drept „subtil", „înălțător ",
„nobil", „elevat", în locul „bunului gust", el pune bunul -simț, în locul dialecticii întortocheate
și al speculației intelectuale, elementarul, logica simplă, reducerea la absurd, cobor ârea
brutală pe păm ânt, între lucrurile și relațiile de ordin primar , niciodată amăgitoare. Cu c ât se
află mai sus pe panoplia marilor idei de uz universal, cu c ât mai blazonate principiile și
opiniile vehiculate unanim, cu c ât mai faimoase numele autorilor lor (fie ele al apostolului
Pavel, al lui Goethe, al lui Tolstoi, Dostoievski, Sartre etc.), cu c ât mai atașată e
intelectualitatea de tezaurul ei de teorii, cu atît mai puțin dispus e creatorul „Moromeților ” să
se lase păcălit119.

117 Rodica ZANE, Marin Preda – monografe, antologie comentată, receptare critică , Editura Aula, Brașov, 2001,
pp. 24 -25.
118 Eugen Simion în prefața romanului Cel mai iubit dintre pământeni , Ed. Cartea Românească, ediția a III -a,
București, 1987, p.7-8.
119 Eugen Negrici, op.cit., p.259.

73
Nicolae Manolescu însă în Istoria critică a literaturii române spune că romanul este
inegal scris, că ar fi avut nevoie de o revizuire . „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980) ar fi
putut deveni un roman destul de bun, dacă timpul ar fi mai avut răbdare cu Marin Preda. Este
un roman complicat și inegal, cu pagini strălucite și cu altele facile, î n care autorul a vrut să
pună „tot ce am știut”, după cum a declarat într -un interviu, și mai ales fără concesii
ideologice120.
Cea mai bună concluzie a tuturor acestor repere critice pare este afirmația lui
Paul Georgescu care îl consideră pe Ma rin Preda neîndoielnic un scriitor național , care a avut
conștiința vocației sale încă de la începutul carierei și care și -a cucerit cititorii prin sinceritatea
debordantă. Scriitorul național ar fi, deci, scriitorul cel mai reprezentativ al unui popor și al
unei epoci importante. El, prin tematica sa major -semnificativă, prin problemele reliefate și
chiar prin felul scrierii sale devine reprezentativ pentru viziunea și sensibilitatea unui popor ce
se recunoaște pe sine, ia cunoștință de el însuși prin ope ra unui scriitor. Acesta, scriitorul,
detectează mai întâi sensibilitatea generală, o cristalizează artistic și o amplifică, după care,
firesc, ceilalți se regăsesc în operele acestuia121.

3.2. Receptarea lui romanelor lui Preda la nivelul programelor școla re și al manualelor
alternative.
Studiul literaturii române în ciclul superior al liceului (clasele a XI -a și a XII -a)
urmărește dezvoltarea competenței culturale a elevilor, implicând un demers de contextulaizare
istorică și culturală a fenomenului literar . Disciplina limba și literatura română presupune o
paradigmă comunicativ -funcțională, asigurată de studiul integrat al limbii, al comunicării și al
literaturii, în vederea consolidării competențelor de comunicare orală și scrisă și a deprinderilor
de lectură (capacitatea de a înțelege și interpreta textele, de a fi un cititor competent și autonom,
capacitatea de a înțelege , dintr -o perspectivă personală, viziunea despre lume, despre condiția
umană sau despre artă exprimate în textele studiate). Pent ru clasa a XII -a sunt rezervate
studiului poezia din perioada interbelică, cu reprezentanții canonici George Bacovia, Lucian

120 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , p.962.
121 Paul Georgescu, Marin Preda scriitor national în volumul Timpul n -a mai avut răbdare , Ed. Cartea
Românească, București, 1981 , p.499.

74
Blaga , Tudor Arghezi, Ion Barbu, și perioada postbelică: Nichita Stănescu, Marin Preda și
Marin Sorescu.
Fiind unul dintre autorii canonici, opera lui Marin Preda este analizată în toate
manualele alternative de liceu, programa prevăzând studierea unui roman din perioada 1960 –
1980 și a unuia de după 1980 .
Manualul Editurii Niculescu este coordonat de profesor ul universitar Eugen Negrici și îi
are ca autori pe Octavian Soviany, Dorica Boltașu, Mimi Gramnea, Ana Maria Chemencedji și
Mioara Colțea. Capitolul dedicat lui Marin Preda începe cu un citat din Literatura română sub
comunism a lui Eugen Negrici și conti nuă cu prezentarea succintă a unor date despre viața și
opera romancierului și un scurt rezumat al subiectului operei. Autorii propun interpretarea
operei din trei perspective: roman politic, roma de dragoste și roman eseu, pentru fiecare
propunând câte un fragment suport și sarcini de lucru. Exercițiile sunt fie pentru lucru
individual, care solicită identificarea semnificațiilor unor fragmente, comentarea semnificatiilor
unor timpuri verbale, găsirea unor cuvinte cu semns figurat sau din tr-un câmp semantic
dominant . Pe lângă acestea, strict punctuale pe text, manualul oferă și câteva sarcini de lucru
care vizează analiza textului în ansamblul său, ceea ce presupune ca elevii să fi citit opera: care
este miza politică a acestui roman, care este „vina” lui Petrini pentru care a fost închis prima
dată, comentarea titlui pe care eroul l -a pus esului său, Era ticăloșilor , reconstituirea evol uției
psihologice și intelectuale a eroului. Manualul are și un mic dicționar de autori care îl prezintă
pe Al exandr Soljenițîn și de termeni care decodifică KPZ și Gulag, oferind elevilor ș i câteva
imagini alb -negru: o fotografie a lui Marin Preda, instantanee din lagărele comuniste și mina de
la Baia Sprie.
Manualul Editurii Sigma este coordonat de Nicolae Mano lescu care îi are alături pe
George Ardeleanu, Matei Cerkez, Dumitrița Stoica, Ioana Triculescu și nu are un capitol dedicat
lui Marin Preda. Pentru perioada `60 -`80 este propus romanul Animale bolnave de
Nicolae Breban, iar pentru perioada optz ecistă Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă . La
capitolul studiu lui de caz Tipuri de roman în perioada postbelică este oferit câte un fragment
din volumul al doilea al romanului Moromeții de Marin Preda, din Animale bolnave de Nicolae
Breban și din Orbitor de Mircea Cărtărescu și apoi li se cere elevilor să le analizeze și să le
compare, folosindu -se și de niște repere critice. Demersul este anevoios sau chiar imposibil de

75
pus în practică , dacă elevii nu cunosc subiectele operelor, observații putând fi făcute doar cu
privire la tehnica narativă.
Editura Corint prezintă un manual coordonat de Eugen Simion care îi are alături pe
Florina Rogalski și Daniel Cristea -Enache. Capitolul intitulat Mitul fericirii proiectat în „inima
tragicului” tratează roman ul Cel mai iubit dintre pământeni la un nivel mult superior capacității
de înțelegere a elevilor de liceu de nivel mediu, poate mai potrivit studenților la Filologie. Pe
marginea a trei fragmente este prezentată tematica, conflictele și subiectul operei, insistându -se
pe problematica politicului, după care urmează o serie de exrciții care propun elevilor să facă
paralele între familiile Petrini, Bălosu, Moromete, Micu, Culala etc. sau între Victor Petrini și
Ilie Moromete , să realizeze un proce s literar p entru cele două experien țe carcerale ale eroului
sau să dezbată raportul tragic dintre conștiința morală a omului și un sistem social represiv.
Toate aceste sarcini de lucru vizează cunoașterea mai multor oper e aparținând lui Marin Preda
și stâpânirea unor competențe dezvoltate de analiză a textului literar , care, din păcate, nu se
întâlnește decât la clasele de filologie. Urmează un amplu comentariu al textului, urmărindu -se
momentele cheie ale vieții lui Petrini: experiențele erotice ale lui Victor Petrin i, închisoarea ,
asumarea pa ternității, confesiunea scrisă.
Tot Editura Corint are publicat un manual ai cărui autori sunt Marin Iancu și Alis Popa
care îl prezintă pe Marin Preda doar în studiul de caz Tipuri de roman în perioada postbelică ,
fiind propuse o serie de ex erciții variate și creative pe marginea romanelor Moromeții, Delirul ,
Risipitorii și Intrusul , ceea ce presupune ca elevii să le fi lecturat deja și să aibă cunoștințe
solide de istorie literară, despre tehnici le narative, curente le literare . Dau ca exemplu câțiva
itemi de acest fel .
 Romanul Delirul propune o viziune asupra istoriei, sugerând faptul cã istoria
momentului iese de sub incidența explicabilului. Comentați, din aceastã perspectivã,
semnificația titlului romanului Delirul de M. Preda.
 Sugerând însingurarea fără întoarcere a eroului într -un mediu ce își pierde treptat
dimensiunile generoase inițiale, Intrusul se al ătură romanului Străinul de A. Camus.
„Definitorie, filiația nu atestã atât influența directã, cât oglindește reflectarea național ă a unui
spirit al vremii, izvorât din directa înfruntare a omului cu istoria. Intrusul este un străin
autohton, un om al unei lumi neomogenizate spiritual, pus brutal în fața absurdului prin
inversarea raportului dintre conținutul fapt elor și perceperea formelor.” (Ion Bălu, Marin Preda ,

76
1976, p. 126). Realizați o analogie între Intrusul de Marin Preda și romanul lui Camus privind
singurătatea interioară a celor doi protagoniști.
Ar fi minunat ca la ora de limba și literatura română la clasa a XII -a să poată fi
rezolvate astfel de sarcini de lucru, însă nivelul elevilor este altul, iar interesele, planurile lor de
viitor fiind foarte variate , de cele mai multe ori nici măcar tangențiale măcar cu literatura .
Probabil manualul oferit de E ditura Art este cel mai des utilizat, în special la liceele
tehnologice , fiind alcătuit de Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N.Lascăr, Adrian Săvoiu . În
acesta este analizată opera Moromeții de Marin Preda pentru perioada 1960 -1980. La început
sunt oferite câteva date despre viața și opera lui Marin Preda, apoi sunt prezentate puncte de
reper înainte de analiza textului literar. Secvența didactică este organizată simetric prin analiza a
cinci fragmente din roman: incipitul, scena cinei, meditația lui Ilie pe piatra albă de hotar când
află că Achim a fugit cu oile, finalul volumului întâi și problematica fonciirii în cel de -al doilea
volum, episoade care sunt apoi urmate de precizări cu privire la contextul din care a u fost
extras e și de exerciții variate pe text care vizează înțelegerea, decodarea sensurilor,
caracterizarea personajelor. Pe margine autorii oferă repere critice din Cornel Ungureanu,
Nicolae Manolescu, Eugen Simion , Florin Mugur. Câteva imagini cu autorul, cu tatăl său sau cu
țărani surprinși în timpul lucrului câmpului sau al unor sărbători completează capitolul dedicat
lui Marin Preda.
Oricare dintre aceste manuale este folosit la clasă, rolul profesorului este esențial pentru
coordonarea procesului de predare -învățare -evaluare, de oarece el poate adapta con ținuturile
nivelului de cunoștințe ale elevilor, poate organiza strategii de învățare care să capteze atenția
lor, fie prin folosirea unor metode potrivite fiecărui colectiv în parte, fie prin utilizarea unor
materiale didactice e xemplificative. De asemenea, este esențial ca unele scene să fie lecturate în
clasă și interpreta te pentru a se putea urmări frumusețea stilului autorului, dar și semnificațiile
ascunse, conexiunile care se stabilesc între diverse momente ale operei. Manua lul este doar unul
dintre materialele didactice care pot fi folosite în timpul unei lecții , fișele de lucru, materialele
multimedia, planșele completând registrul mijloacelor didactice.

77

CAPITOLUL AL IV -LEA . ASPECTE METODICO – ȘTIINȚIFICE ALE PREDĂRI I,
ÎNVĂȚĂRII ȘI EVALUĂRII ROMANELOR LUI MARIN PREDA .

4.1. Metode didactice interactive .
Învățământul modern propune o altă aborbarea a conținuturilor , astfel încât elevi i să fie
implicați activ în proc esul de predare -învățare -evaluare prin folosirea unor metode care să
solicite mecanisme ale gândirii, ale imaginației, inteligenței și creativității , scoaterea l or din
zona de ascultător, receptor al unor informații . Importante sunt strategiile pe care le creează
profesorul pentru a trezi interesul elevilor și pentru a -i determina să se implic e activ la ore cu
scopul de a-și forma anumite deprinderi, competențe care să le fie de folos pe tot parcursul
vieții . În analiza romanului Moromeții de Marin Preda am folosit o serie de metode pe care
le-am considerat potrivite nivelului de dezvoltare al elevilor din clasele la care predau și care au
adus un plus valoare demersului instructiv -educativ. În partea ce urmează am ales să le descriu
pe scrurt și să su rprind avantajele și dezavantajele lor pentru a identifica relevanța folosirii lor în
partea experimentală .
Prin metode activ -participative înțelegem toate situațiile , și nu numai metodele active
propriu -zise, în care elevii sunt puși și care -i scot pe ele vi din ipostaza de obiect al formării și -i
transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria lor formare. A activiza înseamnă, deci, a
mobiliza/angaja intens toate forțele psihice de cunoaștere ale elevului, pentru a obține în
procesul didactic perf ormanțe maxime, însoțite constant de efecte instructiv -educative, optimale
în toate componentele personalității. Această direcție importantă de modernizare a strategiilor
didactice valorifică achizițiile cercetărilor psihopedagogice.
Metodica predării lim bii și literaturii române : ghid pentru susținerea examenelor de
definitivare și de acordare a gradelor didactice de Marinela Pavelescu 122, Ghidul profesorului
de Ion Ovidiu Pânișoară 123, Didactica limbii și literaturii române de Emanuela Ilie 124,

122 Marinela Pavelescu, Metodica predării limbii și literaturii române: ghid pentru susținerea examenelor de
definitivare și de acordare a gradelor didactice , Ed. Corint, București, 2010.
123 Ion Ovidiu Pânișoară, Ghidul profesorului , Ed. Polirom, Iaș i, 2017.
124 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 2014.

78
Didactica limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu de Viștian Goia 125 sunt câteva dintre
lucrările în care sunt descrise metodele activ -participative. Nevoia de înnoire a didacticii din
școlile românești a determinat formarea profesorilor cu o vechime mai m are la catedră în
vederea actualizării strategiilor de lucru la clasă , astfel că foarte multe centre universitare au pus
la punct cursuri la care să participe un număr cât mai mare de profesori. Din această cauză am
ales ca să folosesc ca sursă biografică un astfel de suport de curs pentru formare a cadrelor
didactice , deoarece reunește multe dintre metodele pe care le -am folosit în experimentul meu,
clasificate în funcție de tipul activităților cognitive.
Activizarea elevului în timpul orei trebuie să țină cont și de următoarele aspecte:
pregătirea psihologică (specifică) pentru învățare, controlul și prevenirea surselor de distorsiune
a comunicării didacti ce activizatoare, organizarea și desfășurarea rațională pe principii
psihopedagogice a învățării.
Meto dele activ – participative pot fi clasificate astfe l126:
 metode și tehnici de învățare prin colaborare: mozaicul, tehnica acvariului, turul
galeriei, interviul în trei trepte, creioanele la mijloc;
 metode și tehnici bazate pe rezolvarea de problem e: brainstormingul, tehnica
6/3/5, cubul, metoda Frisco;
 metode și tehnici de dezvoltare a gândirii critice: SINELG, Știu/ Vreau să știu/
Am învățat, tehnica ciochinelui, ghidul de anticipație;
 metode de învățare interactiv -creative: metoda asocierii libere a ideilor, metoda
piramidei, explozia stelară, metoda pălăriilor gânditoare;
 metode și tehnici bazate pe experiență: studiul de caz, jurnalul cu dublă intrare,
tehnica scenariilor, incidental critic, simulările;
 metode de dezvoltare a competenței comunic aționale: predarea -învățarea
reciprocă, schimbă perechea, discuția de tip panel, discuția dirijată;
 metode și tehnici moderne de evaluare: metoda R.A.I., tehnica 3 -2-1, harta
conceptual ă.

125 Viștian Goia, Didactica limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu , Ed. Dacia Educațional, Cluj -Napoca,
2008.
126 Metodele prezentate în această parte a lucrării au fost studiate în lucrarea Ștefania Zlate, Luminița Drăghicescu,
Ioana Stăncescu, Abilitare curriculară a cadrelor didactice. Strategii modern de predare -învățare -evaluare , suport
de curs consultat online în data de 11.07.2019 la adresa
https://www.academia.edu/17502544/STRATEGII_MODERNE_DE_PREDARE .

79
Mai jos am ales să prezint metodele pe care le -am folosit în lecțiil e proiectate la
capitolul Moromeții de Marin Preda, pe parcursul experimentului.
Metoda brainstorming -ului (asalt de idei, furtună în creier) are drept scop emiterea
unui număr cât mai mare de soluții, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, î n
vederea obținerii, prin combinarea lor, a unei soluții complexe, creative, de rezolva re a
problemei puse în discuție . Este o metodă de rezolvare creativă a problemelor. Metoda
brainstorming -ului se bazează pe patru principii fundamentale: căutarea în voie a ideilor;
amânarea judecății ideilor; cantitatea mare de idei; schimbul fertil de idei. Rolul profesorului
este de m oderator. În cadrul brainstorming -ului se respectă un set de reguli foarte importante:
toate ideile au caracter de cunoștințe și vor fi tratate ca atare de către participanți; exprimarea
ideilor mai neobișnuite de către participanți va fi încurajată de mod eratorul discuțiilor; nu se va
critica nici o sugestie; se încurajează combinațiile de idei.
Avantaje ale metodei sunt următoarele: stimularea creativității; dezvoltarea gândirii
critice și a capacității de argumentare; dezvoltarea competențelor de comunic are; formarea și
dezvoltarea capacității reflective; participarea activă a tuturor elevilor/cursanților; sporirea
încrederii în sine și a spiritului de inițiativă; dezvoltarea unui climat educațional pozitiv.
Limite metodei sunt: consum mare de timp; reuș ita metodei depinde de calitățile moderatorului
de a conduce discuția în direcția dorită; poate fi obositoare și solicitantă pentru
participanți; propune soluții posibile de rezolvare a problemei, nu și o rezolvare efectivă a
acesteia.
Cubul valorizeaz ă activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui
conținut. Se folosește în scopul explorării unui subiect din mai multe perspective. Oferă o
abordare complexă și integratoare. Colectivul de elevi este împărțit în șase grupe, iar liderul
fiecăreia va arunca zarul pentru a vedea ce sarcină le revine lui și colegilor:
Descrie!, Compară!, Asociază!, Analizează!, Aplică! și Argumentează pro și contra! După care
se trece la rezolvarea sarcinilor de lucru, la prezentarea lucrărilor și discuțiile finale.
Avantaje ale metodei sunt: dezvoltarea capacităților de analiză, sinteză, aplicare,
transfer, argumentare ale elevilor/ cursanților; formarea unei imagini globale asupra problemei
abordate; mai bună înțelegere a problemei abordate, având în veder e cele șase perspective luate
în calcul; motivarea elevilor/cursanților pentru participarea la activitate; activizarea elevilor;
dezvoltarea capacităților comunicaționale. Limite le aplicării metodei vizează posibil a tratarea

80
superficială a perspective lor celorlalte grupe ; consum mare de timp; neimplicarea tuturor
elevilor în rezolvarea sarcinilor din cadrul fiecărui grup.
În cadrul experimentului am folosit metoda cubului în analiza scenei tăierii salcâmului și
într-o lecție de sistematizare a subiectului operei.
Ciorchinele este o tehnică eficientă de predare și învățare care încurajează elevii să
gândească liber și deschis, fiind un tip de "brainstorming" prin care se stimulează evidențierea
legăturilor dintre idei; reprezintă o modalitate de a constru i sau de a realiza asociații noi de idei
sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Etapele realizării ciorchinelui: p rezentarea
cuvântului -cheie sau propozi ției-nucleu ; încuraj area elevi lor să scrie cuvinte sau sintagme în
legătură cu tema pusă în discuție ; realizarea unor conexiuni între idei prin linii ,
creându-se astfel o structură în formă de ciorchine; reflec tarea asupra idelor emise și
conexiunilor realizate .
Avantajel e tehnicii sunt următoarele: fixarea ideilor și structurarea
informațiilor; înțelegerea ideilor; poate fi aplicată atât individual (chiar și la evaluare), cât și la
nivelul întregii clase pentru sistematizarea și consolidarea cunoștințelor; în etapa de ref lecție,
elevii pot fi ghidați prin intermediul unor întrebări, î n ceea ce privește ruparea informațiilor în
funcție de anumite criterii. Însă tehnica are și limite : enunțarea unor idei și urmarea unor piste
nerelevante pentru tema pusă în discuție; timpul îndelungat necesar pentru aplicare; posibila
implicare inegală a elevilor în activitate.
De cele mai multe ori, această metoda am folosit -o la începutul lecției, ca punct de
plecare în analiza diferitelor elemente ale textului narativ, datorită faptului c ă anumiți termeni
numiți de elevi devin cuvinte – cheie care să ghideze discuțiile legate de conflict, perspectivă
narativă, relațiile dintre personaje.
Metoda pălăriilor gânditoare este o altă metodă interactivă, de gândire critică, ce
presupune ca elevii să se transpună într -o anumită ipostază , asumându -și niște atitudini
(obiectivul, criticul, optimistul, subiectivul, speculativul, creativul) pe ntru interpretarea diferită
a unei situații. Elevii trebuie să cunoască bine semnificația fiecărei culor i, simboluri pentru
situația în care sunt puși, și să își asume rolul sugerat de aceasta:
1. pălăria albă este neutră, oferă o privire obiectivă asupra faptelor discutate, limitându -se la a
da informații despre subiectul ales ;

81
2. pălăria galbenă este cea care oferă o perspectivă pozitivă asupra situației, semnifică
gândirea optimistă;
3. pălăria roșie este cea care oferă o perspectivă emoțională asupra faptelor abordate și
semnifică gândirea influențată de afect;
4. pălăria verde exprimă idei noi și ofe ră o perspectivă productivă asupra situației;semnifică
gândirea creativă;
5.pălăria albastră semnifică gândirea speculativă;
6. pălăria neagră este cea care oferă o perspectivă sumbră, judecând faptele și semnifică
gândirea negativistă, critică.
Concret, metoda funcționează astfel: se oferă cazul propus spre a fi discutat și pălăriile
gânditoare elevilor. Cei care poartă pălăria albă trebuie să înceapă cu „faptele sunt
următoarele…”. Enunțurile celor care poartă pălăria roșie se axează pe senti mente: „sentimentul
meu este…” sau „(nu) îmi place că…”. Pălăria nea gră poate începe cu „nu e bine pentru că….” sau „ne
expunem la un mare risc…”, pe când cea galbenă insistă pe „beneficiile sunt următoarele…”. Cei
care poartă pălăria verde se gândesc și la alte alternative: „ce -ar fi dacă…”, iar cei cu pălăria
albastră încearcă să rezume: „care e următorul pas…” sau „haideți să rezumăm…”.
Avantaje ale aplicării metodei pălăriilor gânditoare sunt următoarele: stimulează
capacitatea de interrelaționare; încurajează capacitatea de comunicare și puterea de a lua decizii
a fiecărui elev; dezvoltă mai ales inteligența interpersonală, dar și cea lingvistică; dezvoltă
gândirea; dezvoltă și exersează capacitățile empatice. Limitele acesteia sun t: există posibilitatea
ca metoda să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă activitate recreativă.
Metoda pălăriilor gânditoare am folosit -o în interpretarea scenei cinei, moment cheie din
începutul romanului care reflectă relațiile dintre membrii familiei Moromete.
Harta conceptuală/ cognitivă ia forma unei reprezentări grafice care permite
vizualizarea informațiilor legate de o temă sub formă grafică sistematizată. Realizarea unei hărți
conceptuale impune respectarea următoarelor etape: elaborarea listei de concepte (ide i) și
identificarea exemplelor; transcrierea fiecărui concep t/idee și a fiecăru i exemplu pe o foaie de
hârtie; plasarea pe o coală de flip -chart mai întâi a conceptel or, organizându -le adecvat în
funcție de tipul de hartă conceptuală ce va fi realizată; marc area prin săgeți/ linii a relațiilor de
supraordonare/ subordonare/ derivare/ coordonare stabilite între concepte/idei; notarea pe
săgețile/liniile de interconectare un cuvânt sau mai multe care explică relația dintre c once pte;

82
plasarea pe hartă exemplele identificate, sub conceptele pe care le ilustrează, marcându -se
această conexiune printr -un cuvânt de genul: exemplu .
Principalele avantaje ale utilizării hărților conceptual e sunt: facilitează evaluarea
structurilor cognitive ale elevilor, cu accent pe relațiile stabilite între concepte, idei etc.;
permit profesorului să emită aprecieri referitoare la eficiența stilului de învățare alelevilor și să
îi ajute să -și regleze anumite componente ale acestuia; asigură „vizua lizarea” relației dintre
componenta teoretică și cea practică a pregătirii elevilor; facilitează surprinderea modului în
care gândesc elevii, a modului în care își construiesc demersul cognitiv, permițând ulterior
diferențierea și individualizarea instrui rii; pot fi integrate cu succes în orice strategie de
evaluare. În sfera dezavantajelor sunt incluse: consum mare de timp; risc crescut de
subiectivitate în apreciere în absența unor criterii de evaluare clare; efort intelectual și voluntar
intens din part ea elevilor care trebuie să respecte anumite standarde și rigori impuse de
specificul acestei metode.
Harta conceptuală se pretează orelor de recapitulare și sitematizare, iar la capitolul
dedicat studiului operei Moromeții de Marin Preda am folosit -o pentru a argumenta încadrarea
romanului în realism.
Privite în ansamblu lor, metodele activ -participative au o serie de puncte tari, puncte
slabe, creează oportunități și oferă anumite amenințări. Metodele activ -participative următoarele
puncte tari , valorificate în practica didactică: elevii sunt activizați; este pus în evidență nivelul
de cunoștințe, aptitudini al fiecărui elev; profesorul modern este un cercetător, un gânditor care
reflectă la practica educativă, conștient fi ind de responsabilitatea sa în a cultiva la elevii săi
practici investigative și reflexive; sunt favorizate legăturile și abordărilor transdisciplinare și
interdisciplinare; experiența de cunoaștere, generează cunoaștere; se promovează învățarea prin
colab orare; se pu ne accentu l pe dezvoltarea gândirii critice; elevul exprimă puncte de vedere
proprii referitoare la o problemă.
Punctele slabe identificate ale folosirii metodelor activ -participative au fost
umătoarele: unii elevi pot rămȃne inactivi ȋn timp ul folosirii metodelor moderne la oră;
metodele, formele lor de organizare și desfășurare pot genera haos; competența didactică este
condiția ce asigură eficiență activității didactice și progresul învățământului; unii elevi sunt
captivați de formă (meto dă) și pot ignora fondul (conținutul); sunt cronofage; unii elevi sunt
interesați doar de produsul activității grupei din care fac parte, neluând în considerare ceea ce au

83
realizat celelalte grupe, astfel obiectivele nu se ating; evaluarea exactă a contrib uției fiecărui
copil în rezolvarea sarcinii este dificilă; desfășurarea activităților este condiționată de o serie de
factori externi: spațiul școlar, echipamentele electronice, materialele didactice, planificarea
calendaristică sau factori interni care ț in fie de profesor (experiența în folosirea metodelor
active, atitudinea față de nevoile elevilor de implicare și cooperare), fie de elev (nivelul de
pregătire, competențele de analiză formate până în acel punct, interesul pentru învățare și
cooperare).
Metodele moderne oferă o serie de oportunități : ieșirea din rutina plictisitoare; elevii
învăță unii de la alții, descoperindu -și propriile capacități și limite; elevii vor putea să
sintetizeze cunostințele și să le aplice în moduri variate; deschiderea spre o interpretare inter sau
transdisciplinară a operelor studiate; revizuirea grilei de valori, dar și o serie de amenințări :
crearea unor conflicte între elevi, necunoașterea particularităților individuale ale elevilor,
îndepărtarea de critica literară.
O altă metodă pe care am folosit -o în timpul experimentului la clasă a fost cea
audio -vizuală care se încadrează în categoria metodelor expoz itive și presupune folosirea unui
material video (film, prezentare power -point), audio (melodie, înregistrare) sau a unor imagini
(diagrame, fotografii, caricaturi). Inițial această metodă a fost valorificată la învățarea limbilor
străine, însă beneficiile ei s -au extins și la celelalte discipline. Prezentarea include text,
imagine, sunet, animație, într -un cuvânt, multimedia, apanajul nu mai este exclusiv al lecturii.
Înainte de oră, p rofesorul trebuie: să se întrebe cum va folosi filmul pentru a răspunde nevoilor
elevilor și cum își va atinge obiec tivele; să vizioneze filmul în prealabil (cu cât filmul este mai
scurt, cu atât mai bine.); să asigure cele mai bune condiții fizice pentru vizionare; să știe cum să
opereze cu echipamentul; să capteze atenția elevilor; să -i încurajeze să ia notițe; să su rprindă
reacțiile elevilor.
Metoda audio -vizuală are numeroase puncte tari : îi ajută pe elevi s ă cunoască într -un
timp relativ scurt subiectul operei (există în cinematografia română ecranizări după toate
operele valoroase) ; presupune un efort redus din partea acestora, informația fiind pur și simplu
în fața lor, trebuie doar să o vadă și să o înțeleagă; facilitează formarea reprezentărilor mintale;
elevii sunt mai angajați în activitățile de învățare deoarece computerul, smartphone -ul, tablet a
sunt part e din viața lor zilnică și se simt confortabil când la oră sunt folosite astfel de mijloace;
se respectă principiul intuiției, elevul învățând mai bine dacă vede obiectul în imagini, filme,

84
mai ales dacă este vorba ce ceva nu mai există astăzi; tinerii sun t mai siguri pe ei, se implică în
discuții, fac judecăți de valoare cunoscând subiectul operei; se creează o atitudine pozitivă față
de școală. Însă există și puncte slabe , care trebuie luate în considerare: elevii se îndepărtează de
operă, adevăratul scop al orelor de literatură; filmul/ ecranizarea/ dramatizarea poate să nu
corespundă întru totul adevărului operei; elevii nu mai au posibilitatea de a observa cum se
naște o lume din cuvinte; gândirea abstractă, formală, conceptuală nu se mai dezvoltă; prin
eliminarea lecturii sunt încetinite o serie de funcții cognitive, incluzând percepția, atenția și
concentrarea, memoria, analiza, imaginația, creativitatea; sunt reduse abilitățile de comunicare
în scris, datorită absenței modelului; concept ele operaționa le literare, precum perspectivă
narativă, narator, monolog interior, viziune, nu pot fi explicate; pentru profesori implică un
volum mare de lucru, neexistând o metodologie stabilită, fișe de lucru; școlile au resurse
materiale puține, sunt slab dotate c u mijloace multi -media: videoproiectoare în clase,
calculatoare, ecrane.
Folosirea metodei audio -vizuale oferă o serie de oportunități : crearea unor secvențe de
lecție interesante prin corelarea cu lectura unor secvențe din opera literară; elevii pot parti cipa la
discuții, pot face aprecieri, pot stabili relații datorită faptului că știu subiectul, comparativ cu
situația în care opera le este necunoscută și ei sunt dezinteresați.
Amenințările acestei metode vizează următoarele aspecte: elevii pot trăi cu im presia că
romanul e doar un scenariu de film; poate exista o percepție greșită asupra operei literare
datorită secvențelor care sunt în plus sau în minus într -o ecranizare, datorită viziunii regizorului
sau scenaristului, a limitei de timp sau a condițiilo r de filmare; lipsa lecturii afectează memoria,
capacitatea de a empatiza cu ceilalți, diminuează atenția și concentrarea, împiedică dezvoltarea
gândirii analitice și a imaginației.127
În concluzie, p uși în situații variate de instruire, profesorii, împreună cu elevii trebuie să
folosească acele strategii didactice de tip activ -participativ, având în vedere și valențele
formativ -educative ale acestor metode, procedee, mijloace de învățământ, moduri de organizare
a învățării. Efectele în plan formativ -educativ se referă la implicațiile lor asupra dezvoltării
structurilor intelectuale ale copilului pe termen lung. Însă nu trebuie scăpat din vedere că aceste

127 Roxana Bălan, 10 beneficii pe care le aduce lectura în revista Psychologies , martie, 2016, consultată în data de
14.07.2019 pe site -ul https://psychologies.ro/cunoaste -te/10 -beneficii -pe-care-le-aduce -cititul -2151150 .

85
metode activ -participative trebuie combinate în mod armonios cu cele tradiționale: discuția,
prelegerea, conversația , lectura, explicația.
4.2. Metode alternative
În evaluare , în pedagogia modernă , sunt incluse o serie de metode alternative, de predare
și evalua re, printre acestea numărându -se proiectul, studiul de caz, învățarea dramatizată.
Studiul de caz s-a născut din nevoia apropierii procesului de învățământ de modelul
vieții, al practicii. Caracteristica acestei metode este că permite elevilor o confrunta re directă cu
o situație reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru o stare de lucruri mai
generală pe care aceștia vor ajunge să îl analizeze sub toate aspectele, până vor ajunge la
înțelegerea cât mai complexă a problemei date.128 Prin natura ei, analiza din mai multe unghiuri
a unei probleme conduce la reținerea unor învățăminte extreme de valoroase, iar alteori obligă
elevii să caute mai multe soluții pentru problematica dată. Metoda verifică capacitatea elevilor
de a sistematiza in formația, de a alege esențialul sau ceea ce este relevant, nivelul de pregătire
actual în vederea stabilirii unor conexiuni, deprinderile lor de formulare și argumentare.
Acesată metodă este prevăzută în programa școlară la clasele a XI -a și a XII -a, fiind indicate
o serie de teme care trebuie tratate și sugestii metodologice pentru folosirea ei. Studiu l de caz
presupune o etapă pregătitoare, în care elevii primesc bibliografie, sugestii pentru dezvoltarea temei
sau sarcini de lucru concrete pentru explor area temei; după o documentare prealabilă, elevii vor
realiza o prezentare generală a temei, cu inserarea unor fragmente din texte ilustrative. Studiul de
caz se poate realiza prin investigație sau prin proiecte elaborate de grupe de 4 -6 elevi (1 -2 grupe
pentru fiecare studiu de caz). Studiile de caz vor fi repartizate grupelor încă de la începutul anului
școlar, astfel încât o grupă să aibă un singur studiu de caz. Fiecare prezentare va fi urmată de discuții
cu toată clasa, în care colegii pot cere lămuri ri, pot comenta aspectele care li s -au părut interesante și
pot evalua activitatea grupelor. La rândul său, profesorul va evalua activitatea fiecărei grupe și va
nota elevii.129 La clasa a XII -a, în cadrul studiului de caz Tipuri de roman în perioada postbelică
există posibilitatea ca opera lui Marin Preda să fie tratată mai amplu, plin analiza și a altor scrieri
decât Moromeții sau Cel mai iubit dintre pământeni .
Proiectul este o metodă interactivă care îi solicită pe elevi în a realiza cercetări,
activități pe grupe, interesându -se de ceea ce se petrece în școală și în afara ei. Proiectul poate fi

128 Ioan Cerghit, Metode de învățământ , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1976, p.150.
129 Programa școlară de limba și literature română, ciclul superior al liceului, clasa a XI -a.

86
realizat individual sau în grup, este o metodă a cărei efectuare începe în cl asă, este continuată
acasă și finalizată tot în clasă. Realizarea unui proiect impune clarificarea încă de la început a
modalității de desfășurare și evaluare a proiectului; profesorul stabilește în colaborare cu elevii:
a. tema proiectului;
b. planifica rea activității, adică: stabilirea obiectivelor proiectului, formarea grupelor de
lucru, repartizarea sarcinilor în cadrul grupei;
c. politica resurselor materiale necesare: se va oferi material bibliografic ori sarcina
elevului va consta și în căutarea s urselor bibliografice necesare realizării proiectului;
d. data finalizării proiectului – se recomandă un timp mai îndelungat de realizare, pentru
ca să i se ofere elevului posibilitatea parcurgerii bibliografiei, fișării materialului și parcurgerii
fișelo r în vederea întocmirii lucrării propriu -zise.130
Portofoliul este cartea de vizită a elevului, reprezintă o modalitate de evaluare
complexă, care include rezultatele obținute de elev prin toate celelalte metode și tehnici de
evaluare. Portofoliul urmărește progresul elevului, de la un semestru la altul, de la un an la altul,
de la un ciclu de învățământ la altul, utilitatea lui fiind remarcată de toți agenții educaționali:
a. elevii își pot urmări progresul;
b. elevii și profesorul pot comunica, fiecare el ement component al portofoliului este
verificat și corectat de profesor, observațiile sale fiind consemnate, de regulă, în scris ș i atașate
lucrărilor elevului;
c. elevii, profesorul și părinții pot avea un dialog concret, părinții putând urmări
evoluția , atitudinea copilului lor la limba și literatura română, observațiile profesorului
atrăgându -le atenția asupra unor eventuale probleme ce așteaptă soluționarea.
Portofoliul la limba și literatura română ar putea include: testele inițiale și finale de
verificare a cunoștințelor; proiectele întocmite; fișele de lectură; prezentările de carte;
interviuri imaginare cu personalități ale culturii și literaturii române; benzi desenate, având la
bază o operă literară sau un subiect cotidian; modele de redacta re de bilete, invitații, cărți
poștale, felicitări, scrisori; proiecte de coperte de carte sau de ilustrații după texte studiate; note
de călătorie, realizate cu ocazia unor excursii literare; albume literare, cuprinzând portrete de

130 Mariana Norel, Florentina Sâmihăian, Didactica limbii și a literaturii române , Prog ram de conversie
profesională la nivel postuniversitar pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, 2011, consultat în
data de 17.07.2019 pe site -ul https://www.scribd.com/document/354357883/118305088 -Florentina -Samihaian –
Didactica -Limbii -Si-Literaturii -Romane -2-Opti-pdf

87
scriitori, imagini al e caselor memoriale, reproduceri ale unor coperte de carte; proiecte de
spectacole literare (montaje literar -muzicale, șezători literare); fișe de observare sistematică a
comportamentului elevului, realizate de profesor; autoevaluările elevului.131
Din pra ctica pedagogică la clasele de la liceul tehnologic am observat că dintre cele trei
metode mai potrivite sunt proiectul și portofoliul, studiul de caz fiind de obicei realizat prin
copierea unor referate gata făcute de pe internet, elevii neanalizând dacă informațiile corespund
cu cerințele, dacă datele prezentate sunt corecte și relevante. Proiectul, atunci când presupune o
sarcină care să -i implice și afectiv, este mai atractiv pentru ei.

4.3. Soluții de optimizare a procesului de predare -învățare a romanelor lui Marin Preda
prin utilizarea metodelor activ -participative
Optimizarea strategiilor didactice presupune găsirea unor modalități de îmbinare a
metodelor tradiționale cu cele moderne, de concepere a unora noi și de adaptare la specificul
cognitiv, emoțional și volitiv al elevilor dintr -un anumit grup în vederea atingerii obiectivelor
propuse. Trebuie avute în vedere câteva principii: individualizarea, diferențierea, activizarea și
implicarea conștientă în învățare. Tendința în pedagogia modernă este de activizare a elevului,
urmărindu -se stimularea curiozității și stârnirea interesului pentru cunoaștere, descoperire,
valorificarea achizițiilor anterioare, folosirea lor în mod creativ, f ormarea și exersarea
capacităților de însușire a cunoștințelor prin efort propriu, cultivarea gândirii critice și a
spiritului investigativ .
1. Reevaluarea metodelor tradiționale urmărește ca expunerea, conversația, lectura,
lucrul cu manualul să fie fie folosite în contexte noi: expunerea datelor bibliografice cu ajutorul
unei prezentări power -point, stabilirea prin conversație a unei paralele între acțiunea operei și
realitatea contemporană, problematizarea ( de exemplu, Este vinovat Ilie Moromete de plec area
fiilor mai mari de acas ă? Putea să lupte țăranul român cu partidul comunist pentru a -și păstra
pământul? Guica putea fi oprită din acțiunea ei de a -i întoarce pe fii împotriva tatălui? ),
realizarea unor sondaje de opinie pornind de la subiectul opere i.
2. Folosirea metodelor active urmărește creșterea gradului de implicare a elevului în
activitatea de învățare prin sporirea efortului în rezolvarea sarcinilor de lucru, prin implicarea în
realizarea unor cercetări pe cont propriu. Aceste metode (cubul , explozia stelară, cvintetul, harta

131 Ibidem.

88
conceptual ă, brainstormingul etc.) solicită ca elevul să î și foloseasă memoria, imaginația,
creativitatea, gândirea logică, voința, scoțându -l din starea pasivă pe care o presupune
transmiterea informațiilor gata formul ate. Pentru elev învățarea este o redescoperie.
3. Se urmărește folosirea unor metode cu caracter formativ , care să aibă efect asupra
dezvoltării structurii intelectuale a elevului. Analiza textelor literare dezvoltă, de exemplu,
gândirea autoreflexivă necesară individului pentru înțelegerea lumii în care trăiește.
4. Diversificarea metodologiei didcatice presupune ca profesorii să fie preocupați de
găsirea unor strategii variate pentru adaptarea metodelor și resurselor la specificul clasei de
elevi . Folosirea unui număr foarte mare de meto de poate crea confuzii, însă exe rsarea unora
care să se potrivească nevoilor copiilor, stăpânirea lor și îmbinarea armoniaosă în procesul
educativ au un efect benefic în studiul romanelor lui Marin Preda.
5. Prin folosirea metodei audio -vizuale se pot crea lecții atractive, interesante, care să
încurajeze comunicarea dintre elevi sau comunicarea elevi -profesor. Urmărirea filmului
Moromeții în regia lui Stere Gulea permite crearea unor modele mentale care le dau posibil itatea
elevilor să înțeleagă conflictele, să identifice personajele, să perceapă specificul locului
desfășur ării acțiunii, vestimnetației, preocupărilor personajelor.
6. Dezvoltarea abilităților de redactare a unor compuneri de analiză a textului literar s e
poate face prin sarcini diverse, creative: eseul de cinci minute de sistematizare a informațiilor în
urma unei lecții, jocul de rol prin care elevul se pune în situația unui personaj, eseul care
valorifică informațiile sistematizate în urma unui brainsto rming sau a realizării unei hărți
conceptual e, eseul structurat pe itemi preciși. Compunerile au o importanță deosebită în cadrul
orelor de literatură română pentru că ele reflect ă nivelul capacităților de înțelegere, analiză și
interpretare ale fiecărui e lev.
7. Îmbinarea activității frontale cu cea pe grupe și indiviaduale .

4.4.Experiment pedagogic

Descrierea resurselor de organizare a cercetării

Studiul literaturii este principalul obiectiv al orelor de română din liceu, un demers
complex, datorită multor aspecte care trebuie urmărite (genuri literare, curente, teme literare

89
recurente, motive, procedee artistice, tipologii, mijloace de cercetare, stil, moduri de expunere,
mijloace de caracterizare, perioadă literară etc.) și datorită faptu lui că este un proces cumulativ ,
făcând permanent referire la achizițiile anterioare ale elevului. Pe lângă acestea se pune
problema, mai ales în ceea ce privește epicul și dramaticul, disponibilității elevului de a citi z eci
sau sute de pagini în contextu l preocupărilor actuale ale tinerilor când calculatorul, rețelele de
socializare, tehnologiile diverse ocupă foarte mult din timpul lor. Se știe că foarte mulți d intre
adolescenți fie nu citesc mai deloc, fie refuză să lectureze operele din programa școlară pe
motiv că sunt învechite, plictisitoare, nu se potrivesc cu preocupările lor, vorbesc despre o lume
demult dispărută. Demersul didactic îl are în centru pe e lev, ale cărui nevoi, dorințe, temeri,
potențial trebuie să fie cunoscute de profesor pentru a putea construi un demers didactic care să
îi apropie și să permită o comunicare directă și productivă. Scopul edu cației este acela de a
forma pesonalități, respe ctând particularități le individuale ale fiecărui elev în parte. În prezent
se întrevede necesitatea folosirii tehnologiilor educaționale în procesul didactic, acest lucru
crescând interesul pentru învățare, accesibilizând informația, sistematizând -o într -o formă
plăcută elevilor, eficientizând asimilarea informațiilor și dezvoltarea competențelor de
comunicare. Pentru ora de limba și literatura română de un real ajutor sunt secvenț ele din filme,
prezentările power -point, muzica, chestionarele on -line. Desigur metodele tradiționale nu pot fi
excluse din demersul didactic, ele doar se vor împleti armonios cu cele activ -partic ipative și cu
cele tradiționale.
Manualele alternative oferă sau prea puține sarcini de lucru care să vizeze dezvoltarea
gândirii critic e ale elevilor prin aplicarea unor metode activ -participative, asfel profesorul
trebuie să gândească strategii, fișe de lucru care să vină în ajutorul elevilor, să îi apropie de
literatură ca oglindă a lumii, a vieții pe care o trăiește și o cunoaște , chiar dacă acțiunea se
petrece într -un timp care li se pare lor că nu mai are legătură cu prezentul. Pentru a asigura o
bază solidă de cunoștințe și deprinderi este necesară o predare cu simț de răspundere, pricepere,
dăruire și creativitate. Profesorii au obl igația să creeze o atmosferă propice exprimării ideilor
personale, descoperirii prin mij loace prop rii noul (chiar dacă de fapt e vorbă de ghidarea către
ceva ce trebuie demonstrat).
În această lucrare am încercat să surprind impactul pe care îl are folosirea metodelor
activ -participative corelare cu mijloacele multimedia în abordarea și interpretarea operelor
literare la liceu în vederea eficientizării receptării acestora .

90

Metodele folosite în funcție de ipotezele și obiectivele cercetării

Ipoteza de la care am plecat constă în cercetarea metodologiei de predare la liceu, clasa a
XII-a, a romanului realist postbelic scris de Marin Preda, în sensul că, dacă se utilizează metode
și procedee de predare învățare cu un bogat potențial incluziv, bazate pe implicarea a cât mai
multor elevi dintr -un colectiv co relate cu mijloace multimedia, atunci se obțin rezultate
superioare fața de cele obținute doar prin exersarea metodelor tradiționa le.
Prin metode incluzive se înțelege orice modalitate de folosire eficientă a timpului și care
să ofere posibilitatea tuturor elevilor să se afirme, nu doar celor capabili de performanț ă, ci și
celor cu dificultăți de integrare sau adaptare la cerințele învățării școlare. Am pornit de la
premiza că folosirea metodelor de activizare a elevilor, adaptarea sarcinilor de lucru,
interacțiunea socială în grupuri de lucru și observarea sistematică și obiectivă a rezultatelor ar
conduce la însușirea temeinică a conceptelor operaționale legate de realism, gen epic, tehnici
narative, perspectivă narativ ă, tipologii, cât și la stabilirea unor legături între literatură și viață.
În încercarea de a stabili metodologia predării romanului realist postbelic al lui Marin
Preda, am plecat de la următoarele ipoteze particulare:
 se prezumă că există diferențe semnificative între capacitățile de înțelegere și
înterpretare a mesajului scris, a textelor literare la elevi din același segment de
vârstă;
 se prezumă că există o corelare între performanțele elevilor în învățare și
capacitățile lor de comunicare;
 se prezumă faptul că elevii participă cu mai mult interes la orele de limba și
literatura română care folosesc metode activ -participative și mijloa ce multimedia
îmbinate armonios cu metode tradiționale, decât la cele la care demersul e doar
tradițional.
Pentru verificarea ipotezei am realizat o cercetare de tip experimental care a urmărit
dacă introducerea de metode activ -participative corelate cu mi jloacele multimedia declanșează
acțiuni educaționale noi care au drept urmare optimizarea, ameliorarea, clarificarea sensurilor,
semnificațiilor problemei. Înainte de începerea acestui demers am făcut o serie de observații

91
care au reieșit din sondajele de opinii, discuțiile cu elevii, chestionarele aplicate și care trebuie
avute în vedere:
-atitudinea elev ilor pe care o a u față de școală și de învățare în general influențează
atitudinea lui față de metodele folosite la oră, în special;
-slaba implicare a u nor elevi și însușirea superficială a cunoștințelor ca urmarea a
activităților de grup;
-confuziile și erorile legate de înțelegerea unor noțiuni literare creează neatenție , slabă
participare la oră ;
-mulți elevi nu au capacitatea de a sistematiza informaț iile prim ite în timpul unei lecții și
de a le folosi ulterior în alcătuirea temelor;
-puțini elevi pot face conexiuni între perioade literare, curente, semnificații ale textului
literar.
Pornind de la aceste oportunități și amenințări în anul școlar 2018 -2019 am efectuat
experimentul pedagogic care a pornit de la următoarele obiective:
 valori ficarea caracterului informativ și formativ al conținuturilor prin dezvoltarea
unor activități în conformitate cu tema propusă;
 tratarea graduală a noțiunilor despre romanul realist posbelic;
 exersarea tehnicilor de învățare în vederea însușirii unor cunoștinte și deprinderi
necesare susținerii examenului de bacalaureat;
 utilizarea unor metode activ -participative care asigură învățarea activă;
 corelarea problematicii r omanului realist cu situații reale;
 elaborarea unor modele tehnologice școlare și extrașcolare prin care elevul să fie
antrenat în însușirea cunoștințelor despre romanul lui Marin Preda.
Am utilizat diferite metode în cercetare, cum ar fi următoarele:
o de acumulare a datelor în plan teoretic (studierea bibliografiei, documentarea) și
în plan practic (chestionare, observația pedagogică, testele în general, metodele
experimentale enunțate ce presupun interacțiunea directă cu realitatea
investigată)
o de preluc rare a datelor (cantitative -statistice, calitative – interpretative etc.)

92
Descrierea funcțională a metodelor aplicate în cercetare
Cercetarea experimentală am efectuat -o în anul școlar 2018 -2019, la
Liceul Tehnologic „Traian Vuia” d in Galați, în semestrul al doilea , când am prevăzut în
planificarea calendaristică studiul romanului postbelic , și anume Moromeții de Marin Preda,
prozator din lista autorilor canonici. Clasa experiment este a XII -a B și are un număr de 22 de
elevi, toți băieți, fiind o clasă cu profil tehnologic, specializarea tehnician mecatronist. Nivelul
acestora este mediu, mediile lor de admitere la liceu fiind mici. Deși colectivul este alcătuit în
mare parte din elevi care provin din mediul rural din famil ii cu probleme financiare sau din
elevi care au deja un loc de muncă, totuși ei reușesc să păstreze o legătură onorabilă cu școala.
Părinții elevilor au studii gimnaziale și liceale și nu acordă un interes deosebit cooperării cu
școala în vederea obținerii de către acești a de rezultate mai bune. Jumătate dintre e levi sunt
motivați să susțină examenul de bacalaureat, prin urmare atenția lor asupra disciplinei limba și
literatura română în anul terminal va fi mai ridicată. De asemenea, am folosit în cadrul c ercetării
o clasă de control, martor, formată din 22 de elevi, a XII -a R, profil vocațional -sportiv,
specializarea rugby, cu aceleași particularități psihosociale ca cea aleasă pentru experiment.
În demersul investigativ, am pornit de la premisa că există diferențe remarcabile între
copiii de aceeași vârstă sub raportul dezvoltării intelectuale, afective și voliționale, diferențe ce
trebuie cunoscute și avute în vedere în organizarea procesului de predare -învățare, proces ce
trebuie să fie flexibil și parti cularizat.
În vederea desfășurării cercetării experimentale, am procedat astfel:
o am verificat nivelul general al celor două clase, prin aplicarea unui test predictiv
(inițial);
o am desfășurat în semstrul al doilea cu clasa experiment activități de predare –
învățare folosind metode activ -participative incluzive și metode audio -vizuale pentru însușirea
noțiunilor despre romanul realist postbelic și dezvoltarea competențelor de lucru cu textul epic;
o am aplicat o probă de evaluare sumativă în luna mai, pentru confirmarea
ipotezei.

93
Instrumentele de lucru aplicate în cercetare

În cercetarea didcatică am utilizat următoarele instrumente:
a. Probe de evaluare:
-inițială , predictivă cu scop de diagnoză a nivelului de cunoaștere a textului literar la
început de capitol în vederea organizării activităților didactice în continuare. Proba a cuprins
patru itemi care a vizat verificarea lecturii romanului Moromeții de Marin Preda și stăpânirea
unor noțiuni elementare despre genul epic;
-de control care viza stăpânirea unor concepte operaționale și a subiectului operei la
mijlocul capitolului;
-finală, sumativă, având drept scop verificarea randamentului școlar, a progreselor
elevilor și, în același timp, a lacunelor, dificultăților de învăța re, a punctelor critice, obținerea
unor date despre efectele cumulative ale unui grup de lecții.
b. Fișa de observare individuală mi-a permis urmărirea următoarelor comportamente:
capacități (organizarea și interpretarea datelor, selectarea și organizarea corespunzătoare a
instrumentelor de lucru, descrierea și generalizarea unor procedee, tehnici, relații; utilizarea
materialelor auxiliare pentru a demonstra ceva; identificarea relațiilor); atitudinea elevilor față
de sarcina dată (concentrare a asupra sarcinii de rezolvat, implicarea activă în rezolvarea sarcinii,
punerea unor întrebări pertinente profesorului, completarea / îndeplinirea sarcinii, revizuirea
metodelor utilizate și a rezultatelor); comunicarea (discutarea sarcinii cu profesorul în vederea
înțelegerii acesteia).
c. Chestionarul a fost un instrument prin intermediul căruia am sondat o temă pe care
am considerat -o importantă în cercetarea mea, și anume modul de în care elevii își pregătesc
temele și intereseul lor pen tru lectura cărților din programa școlară.
d. Produsele activității sunt materializări ale cunoștințelor, abilităților valorilor
încorporate de elevi și ele pot da seama de calitatea și profunzimea activității
instructiv -educative. În gama produselor realizate de elevi intră:
 caietele de teme sau notițe;
 fișele de lucru individuale și de grup;
 produsele de grup (postere, planșe, afișe etc.);
 portofoliile.

94

Descrierea procedurii de lucru, investigare, analiză și control

Pentru început am folosit metoda neexperimentală de colectare a datelor cu ajutorul
chestionarului aplicat elevilor care a cuprins cinci itemi semiînchiși, factuali și de motivație,
pentru a vedea care este interesul lor pentru școală, pentru pre gătirea temelor și pentru lectura
operelor literare. Redau mai jos chestionarul și rezultatele acestuia.
Chestionar
1.Cât timp dedici efectuării lecțiilor?
a. mai mult de două ore pe zi;
b. între una și două ore;
c. între jumătate de o oră și o oră ;
d. altă variantă și anume…………………………………………………………………………………
2.Care este strategia de pregătire a lecțiilor?
a. învăț/ citesc lecția și apoi rezolv tema;
b. rezolv doar tema scrisă, folosindu -mă de internet;
c. copiez tema î n clasă;
d. altă variantă și anume……………………………………………………………… ………………..
3.Cum procedezi atunci când ai de citit o carte pentru ora de română?
a. citesc cartea;
b. urmăresc ecranizarea cărții;
c. lecturez un rezuma t de pe internet;
d. altă variantă și anume……………………………………………………………… ………………..
4.Cum crezi că îți poți îmbunătăți situația la învățătură?
a. dedicând mai mult timp învățării lecțiilor și rezolvării problem elor
b. fiind mai atent în clasă;
c. învățând împreună cu alți colegi;
d. altă variantă și anume……………………………………………………………… ………………..
5.Care sunt planurile de viitor după terminarea clasei a XII -a?
a. să dau exam enul de bacalaureat și să urmez o facultate;
b. să dau examenul de bacalaureat și apoi să mă angajez;

95
c. să ma angajez, fără să susțin examenul de bacalaureat;
d. altă variantă și anume……………………………………………………………… …….. …………

Răspunsurile le -am prelucrat într -un tebel pentru a putea fi urmărite mai ușor datele.
1.Cât timp dedici efectuării temelor?
a. mai mult de
două ore pe zi b. între una și
două ore c.între
jumătate de
oră și o oră d. altă variantă și anume :
2 elevi
9% 4 elevi
18% 6 elevi
27% 10 elevi (45%) : deloc, 10 minute, îmi
fac doar ghiozdanul

2. Care este strategia ta de pregătire a lecțiilor?
a. învăț/ citesc
lecția și apoi
rezolv tema b. rezolv doar
tema scrisă,
folosindu -mă
de internet c. copiez tema
în clasă d. altă variantă și anume:
6 elevi
27% 5 elevi
22% 4 elevi
18% 7 elevi (31%) : nimic; încerc doar să
fiu atent în clasă

3.Cum procedezi când ai de citit o carte pentru ora de română ?
a. citesc cartea b. urmăresc
ecranizarea
cărții c. lecturez un
rezumat de pe
internet d. altă variantă și anume:
1 elev
4,5% 5 elevi
22% 6 elevi
27% 10 elevi (45%): nimic

4.Cum crezi că îți poți îmbunătăți situația la învățătură?
a. dedicând mai
mult timp învățării
lec-țiilor și rezol –
vării problemelor b. fiind mai
atent în clasă c. învățând
împreună cu alți
colegi d. altă variantă și anume:

96
6 elevi
27% 6 elevi
27% 3 elevi
14% 7 elevi (31%): nimic, să fac
meditații

5.Care sunt planurile de viitor după terminarea clasei a XII -a?
a. să dau examenul
de bacalaureat și
să urmez o
facultate b. să dau
examenul de
bacalaureat și
apoi să mă
angajez c. să ma angajez,
fără să susțin
examenul de
bacalaureat d. altă variantă și anume:
4 elevi
18% 6 elevi
27% 7 elevi
31% 5 elevi ( 22%): nu sunt încă
hotărât; să plec din țară; să ma
îmi fac o afacere

Din datele furnizate de chestionar se observă interesul scăzut al elevilor pentru învățare
și pentru continuarea studiilor după terminarea liceului. De asemenea, pentru puțini dintre ei
achizițiile făcut e în timpul orei nu sunt întărite, fixate prin lucru individual. Interesul elevilor
pentru lectur ă este aproape inexistent, un singur elev răspunzând că citește operele indicate ,
restul căutând soluții mult mai simple pentru a cunoaște subiectul unui roman, a unei nuvele .
Singura motivație pentru învățare pe care o au este pentru jumătate dintre ei susținerea
examenului de bacalaurea t, însă nici aceasta nu este su ficient de puternică pentru a le schimba
obiceiurile de pregătire a lecțiilor. Prin urmare se im pune găsirea unei soluții ca elevii să
cunoască subiectul unei opere din clasă (fiind imposibil să se citească integr al un roman, timpul
fiind insuf icient) și să își formeze deprinderi de an aliză și interpretare în timpul orelor.
Discuțiile purtate în timp ul anului cu elevii, nu doar în preajma derulării experimentului,
arată că ei consideră că literatura le este nefolositoare după terminarea liceului, în meseria pe
care o vor practica: șofer, mecanic auto, technician transporturi. Astfel am pus accent pe
sublinierea legătur ii literaturii cu viața, chiar dacă lumea surprinsă în opere are altă formă,
clasele sociale sunt diferite de cele din zilele noastre , esența vieții este aceeași: diferențele dintre
generații, iubire, ură, familii destrămate, istorie, con ducători abuzivi.
Metodele observației și testelor le -am subordonat metodei experimentului. Pentru
prelucrarea, iar pentru interpretarea și prezentarea datelor am folosit tabelul cu rezultate,

97
reprezentările grafice (diagramele de tip coloană, linie, cu structură radială), calculul unor indici
statistici (media aritmetică, procentul).

Etapa inițială – pretestul

În această etapă, am aplicat testul predictiv atât elevilor din clasa experiment, cât și celor
din clasa martor cu scopul de a determina performanțele minimale ale elevilor, privind
cunoașterea subiectului romanului Moromeții de Marin Preda și dezvoltarea receptării și
elaborării mesajelor scrise .
Obiectivele testului:
 cunoașterea nivelului de cunoștințe ale elevilor;
 cunoașterea gradului de omogenitate a colectivului de elevi, din punct de
vedere al nivelului de pregătire ;
 soluționarea unor cerințe de analiză și interpretare pe durata unei ore de
curs (50 min.) .
Redau în continuare obiectivele vizate, itemii testului, baremul de evaluare și rezultatele
obținute:

Disciplina: Limba și literatura română
Domeniu de aplicare: elevilo r din claselor a XII -a liceu
Obiective operaționale:
O1: să precizeze rolul unor personaje în operă;
O2: să stabilească relații între personaje;
O3: să fixeze locul actiunii;
O4: să ordoneze logic episoade din operă;
O5: să redacteze un eseu struct urat despre imaginea satului surprinsă în roman .

CONȚINUTUL TESTULUI

I.Stabiliți corespondența dintre elementele din coloanele A și B pr in trasarea unei săgeți astfel
încât să formeze afirmații corecte:

98
Colana A Colana B
Ilie Moromete
Catrina
Guica
Alboaica
Tita
Niculae este f ata Catrinei și a lui Ilie ;
a luat premiul I ;
a vândut un lot de pământ în timpul foametei;
este s ora lui Moromete ;
este fata Catrinei din prima căsătorie;
a vândut salcâmul .

………………….30 puncte
II. Notați în dreptul fiecărui enunț A (adevărat) sau F (fals), urmărind afirmațiile care sunt
adevărate și care sunt false:
1. Acțiunea se desfășoară în Ardeal .
2. Guica nu era căsătorita și nu avea copii.
3. Catrina l -a sprijinit pe Ilie ȋn demersul său de a-i aduce pe băieți de la București.
4. Achim îi trimite tatălui de la București bani pentru a plăti datoriile.
5. În ce l de-al doilea volum, Tita rămâne văduvă .
6. Niculae rămâne în sat ca învățător .
……………………………………….30 puncte
III.Puneți în ordine cronologică următoarele evenimente din romanul Moromeții de Marin
Preda:
a. Moromete se împrumută de la Aristide cu bani pentru a plăti datoriile. b. Catrina pleacă la
Alboaica. c. Guica se ceartă cu Moromete din cauza că a tăiat salcâmul. d. Achim și Paraschiv
fug la București cu caii.
…………………………………….. 12 puncte
IV.Prezentatiți, într -un text de aproximativ 300 de cuvinte , modul în care se reflectă imag inea
satului românesc ȋn romanul Moromeții de Marin Pred a, urmărind: numirea a trei momente din
viața satului ; exemplicarea valorii morale, sociale, estetice pe care le reprezintă aceste
momente; rezumarea secvențelor; exprimarea unei opinii cu privire la rolul momentului surprins
în viața satului. …………………………… 18 puncte
NOTĂ: Toate subiectele sunt obligatorii
Se acordă 10 puncte din oficiu
Timp de lucru 50 de minute

99

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Subiectul I . Câte 5 puncte pentru asocierea corectă:
1-f; 2-c; 3-d;4-ef;5-a;6-b…………………………..(5×6=30 puncte total)
Subiectul II. Câte 5 puncte pentru identificarea corectă a răspunsurilor:
1-F; 2-A; 3-F; 4-F; 5-A; 6-F……………………….(5×6=30 puncte total)
Subiectul III . Câte 3 puncte pentru fiecare dispunere cronologică a evenimentelor:
c, a,d,b. ……………………………………………..(3×4=12 puncte total)
Subiectul IV.
Continut ……………………………………12 puncte
– 3 puncte pentru pentru precizarea oricăror trei momente din viața satului;
– 3 puncte pentru explicarea alegerii și exemplificarea valorilor reprezentate de aceste momente
(pentru ilustrarea unor valo ri sociale, morale, estetice) ;
– 3 puncte pentru prezentarea unor e pisoade reprezentative din viața satului;
– 3 puncte pentru exprimarea unei opinii originale cu privire la modul ȋn care se reflectă
imaginea satului .
Redactare ……………………….. ………….6 puncte
– Corectitudinea limbii utilizate, așezare în pagină, lizibilitate. (Registrul stilistic adecvat
cerinței, claritatea : 2p./1p .; sublinierea ideilor prin intermediul paragrafelor, lizibilitatea: 1p.;
corectitudinea exprimării: 2p./1p . pentru una -două greșe li de lexic sau de morfosintaxă/ 0p.
pentru trei sau mai multe greșeli; ortografia și punctuația: 1p./0p. pentru două sau mai multe
greșeli.) – 6p.
Total…………………………………………………………………..90 puncte
Se acordă 10 puncte din oficiu

În urma evaluării testului, s -au observat următoarele:
 elevii au o cunoaștere superficială a textului literar, în mare parte datorită
faptului că au citit eventual referate de pe internet (cea mai comodă variantă
pentru ei) sau nu au citit deloc ;
 nu pot stabili o înlănțuire logică a faptelor;

100
 există o mare comoditate atunci când se pune problema alcătuirii unei compuneri
mai ample .
Rezultatele elevilor sunt notate în tabelul de mai jos :
Nr.note/
Clasă 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Media
a XII-a B
clasa
experiment – – 1 2 5 5 4 2 1 – 5.05
a XII-a R
clasa martor
– – 2 4 6 3 4 2 – – 6.04

O mai bună reprezentare a rezultatelor obținute se observă din diagramele
corespunzătoare fiecărei clase:

nota 8
5% nota 7
10%
nota 6
25%
nota 5
25%nota 4
20%nota 3
10%nota 2
5%Rezultate test ini țial clasa experiment

101

Concluzii:
Se constată o diferență semnificativă între mediile generale ale celor două clase, ceea ce
reflectă un nivel diferit al cunoștințelor, nu neaparat datorită capacităților lor de învățare, ci a
motivațiile pe care le -au avut în acel moment elevii. Fiind la f inalul clasei a XII-a și
apropiindu -se examenul de bacalaureat unii au fost mai conștiincioși , citind romanul.
Pentru clasa martor am recur s la activități clasice prin folosirea a manualului, insistând
pe rolul profesorului în coordonarea, transmiterea, verificarea și aprecierea
informațiilor/conceptelor, abilităților acumulate, formate și dezvoltate. nota 8
5%
nota 7
11%
nota 6
26%
nota 5
26%nota 4
21%nota 3
11%Rezultate test inițial clasa martor
01234567
nota
10nota
9nota
8nota
7nota
6nota
5nota
4nota
3nota
2nota
1Analiza comparativ ăa rezultatelor
testului inițial
Clasa experiment
Clasa martor

102
Pentru clasa experimentală am urmărit aspectele didactice de mai jos :
▪ diversificarea metodelor (de identificare a informațiil or, de prelucrare, de analiză individuală,
pe grupe și în echipe);
▪ creșterea implicării elevilor în identificarea, însușirea informațiilor, schematizarea,
consolidarea și aplicarea noțiunilor în contexte de învățare diferite, ce permit și încurajează
interpretarea și comunicarea între elevi;
▪ antrenarea elevilor în activități școlare și extrașcolare diverse ce pot trezi și menține interesul
lor pentru literatura .

Etapa formativă

În această etapă, în cadrul lecțiilor de limba și literatura română, am desfășurat activități
în care am utilizat strategii didactice care îmbină metodele activ -participative cu mijloacele
multimedia: filmul Moromeții realizat în regia lui Stere Gulea în 1987, imagini ale satului
românesc interbelic, cântecul lui Mihai Preda Psihotrop132, care să facă lecțiile mai interesante,
să le dezvolte elevilor gândirea logică, să -i ajute să realizeze judecăți de substanță, să îi sprijine
în procesul cunoașterii și interpretării romanului realist postbelic . Metoda audio -vizuală a fost
folosită în relație cu alte metode, fie moderne, fie tradiționale pentru ca ora să aibă un caracter
formativ. După aplicarea testului inițial, elevii din clasa experimentală au urmărit în î ntregime
filmul Moromeții pentru a le facilita cunoașterea subiectului operei, demostrat fiind prin testul
inițial că lectura nu este una dintre preocupările lor și că este cea mai mare piedică în studiul
literaturii. În timpul ecranizării au avut de compl etat o fișă de lucru care viza fixarea
informațiilor (Anexa 1). Însă pentru a nu mă depărta de opera literară, scopul în sine al
studiului, fragmente din roman importante au fost citite în timpul secvențelor de lecție.
Pentru optimizarea procesului de pred are-învățare am aprofundat cerințele programei
curriculare exprimate prin competențe, ceea ce a facilit at activitatea de proiectare pe unități de
învățare, în care accentul a căzut pe activitățile de învățare și pe formare. Am reușit astfel o mai

132 Mihai Preda Psihotrop este un tânăr care a pus pe muzică hip -hop schemele in terpretării mai multor opera din
programa de bacalaureat, fiind un mod de a sintetiza în timpul orelor de limba și literatura română conceptele
operaționale. Piesele se găsesc pe youtube, adresa pentru Moromeții consultată ultima dată în 10.07.2019 este

103
bună cor elare între conținuturi, competențe, strategii didactice, activități de învățare și
modalități de evaluare și autoevaluare.
Prezenta secțiune a lucrării urmărește să exemplifice tipuri de intervenții ameliorative
(factorul de progres, experimental) surveni te în decursul anului școlar, respectiv prezentarea
modului în care au fost aplicate metode activ -participative cu potențial incluziv în cadrul orelor
de limba și literatura română . Am ales unele secvențe din lecții proiectate și răspunsuriele la
care am ajuns cu elevii.

Metode activ -participative folosite în timpul experimentului

Metoda audio -vizuală folosită în partea de început al lecției Tema și viziunea despre
lume a presupus folosirea a patru fotografii cu țărani din perioada interbelică. Elevii împărțiți în
patru grupe au primit câte o imagine (Anexa 2) și o sarcină de lucru cu cinci itemi care vizau
răspunsuri scurte și care avea drept scop crearea de conexiuni c u diferite scene importante din
operă.
 Realizează o conexiune între imaginea surprinsă și secvențele din roman.
 Indică ce anume se potrivește/ corespunde cu opera lui Marin Preda.
 Imaginează -ți ce sunte ar putea fi pe fundalul acțiunii surprinse în fotogra fie.
 Precizeză două aspecte care te impresionează din imagine.
 Argumentează dacă fotografia te ajută să înțelegi mai bine lumea operei sau nu.

Cubul este o metodă care îmbinată cu metodă de învățare prin cooperare care poate fi
folosită în cazul în care s e dorește explorarea unei teme din mai multe perspective. Am pus -o în
legătură cu metoda audio -vizuală și cu lectura pentru a analiza scena tăierii salcâmului. Inițial
elevii au citit fragmentul din manual, apoi au urmărit o secvență din film și apoi au re zolvat
următoarele sarcini de lucru:
Descrie felul în care este tăiat salcâmul de cei doi.
Compară viziunea cărții cu cea a regizorului.
Analizează rolul fondului sonor care însoțește tăierea salcâmului.
Asociază un titlu potrivit secvenței din perspectiva însemnătății copacului pentru Ilie,
Nilă, Catrina, Bălosu (susține cu câteva idei alegerile făcute).

104
Aplică conceptual operațional cultul detaliului pe fragmentul citit.
Argumentează rolul anticipative al tăieri i salcâmului.
De asemenea, am folosit această metodă într -o lecție de sistematizare și consolidare,
sarcinile de lucru fiind următoarele:
Descrie lumea satului așa cum este surprinsă în volumul I.
Compară cele două perspective asupra pământului pe care le au tatăl, respective fiii mai
mari.
Analizează felul în care Niculae este văzut de către membrii familiei.
Asociază următoarelor tipuri personaje din roman: țăranul bogat, țaranul sărac,
mijlocașul, funcționarul, meșteșugarul, intelectualul.
Aplică etichet e metaforice personajelui principal care să surprindă trăsăuri esențiale ale
acestuia.
Argumentează tematica socială a romanului.

Brainstormingul este o metodă potrivită pentru spargerea gheții și pentru implicarea
copiilor mai timizi sau a celor cu un vo lum redus de cunoștințe , deoarece scopul este enunțarea
unui număr cât mai mare de idei, importantă fiind cantitatea, verificarea calității lor fiind
amânată. Folosind această metodă l e-am cerut elevilor să explice titlul în legătură direct ă cu
subiectul operei. Întrebarea problemă a urmăr it scoaterea l a lumină a conflictelor operei: În ce
măsură familia care dă titlul operei este unită ? Problematizarea a scos în evidență personajele al
căror destin este urmărit cu precădere și motivația; de exemplu, Nicul ae cu problemele și
nemulțumirile lui este foarte puțin prezentat de narator, ceea ce este în consonanță cu părerea
tatălui care îl considera total insignifiant sau băieții cei mari se simt bine în prezență mătușii
Guica pentru că aceasta le frănea toate n emulțumirile cu propria ură îndreptată împotriva
Catrinei și a lui Ilie . Răspunsurile se organizează grafic , schematic sub forma unui ciorchine de
la care discuția despre conflictele volumului I.

105

Pornind de la primele observații făcute de elevi , am ghidat discuția spre conflictele care
se dezvoltă pe tot parcursul operei, elevii descoperind cauzele, fe lul în care se manifestă și
urmările dezacordurilor din familia Moromeții.
Aceeași metodă folosită în lecția de argumentare a faptului că Moromeții de Marin Preda
este monografie a satului românesc. Elevii au dat astfel exemple cât mai variate:
Moromeții de Marin Preda –monografie a satului românesc
 sunt prezentate scene din viața cotiadiană: plătirea fonciirii, premilitara, ascu țitul
secerilor, cititul ziarelor;
 surprinderea unor ritualuri din viața țăranilor: secerișul, cina;
 reperele spațio -temporale ex acte;
 suprinderea tuturor claselor sociale;
 problematici multiple: țăranul bogat ia o fată bogată, un țăran vin de pământul
pentru a se putea trata, copiii se întorc împotriva tatălui;
 țăranii fac politică .

Moromeții
de Marin Preda țărani
nici săraci, nici
bogați o familie din
Câmpia Dunării
duc o viață grea
copii două
căsătorii copiii se întorc
împotriva tatălui
Guica îi ridică pe băieți
împotriva tatălui Probleme financiare
Niculae nu este luat
în seamă de nimeni o familie
dezbinată,
mâncată de invidii
și neînțelegeri

106
O altă metodă folosită este cea a horoscopului care se pretează orelor de literatură care
vizează caracterizarea personajelor. Cunoscând textul literar , se încadr ează un personaj într -o
anumită zodie, în funcție de trăsăturile lui definitorii. Elevii au fost împărțiți în patru grupe și
au prim it toți aceeași personaj. Le -am înmânat grila smenelor zodiacale. Opțiunea incadrării în
sfera unui semn zodiacal a fost prezentată pe rând în fața clasei și urmată de discuții care oferă
descoperirea altei soluții, mai potrivite (eventual) sau îmbogățirea arg umetării.

Harta zodiacală
BERBEC
(21.03 – 20.04)
Plin de inițiativă
Ambitios
Hotărît
Egoist
Capricios
Obraznic
Idealism
Egoism TAUR
(21.04 – 21.05)
Harnic
Răbdător
Încăpățîna
Rigid
Hotărît
Posesiv

GEMENI
(22.05 – 20.06)
Activ
Optimist
Încăpățînat
Capricios
Dezordonat
Deștept
Împrăștiat RAC
(21.06 – 20.07) :
Prudent
Sociabil
Grijuliu
Prietenos
Modest
Sensibil
Nesigur
LEU
(21.07 – 21.08)
Optimist
Puternic
Arogant
Orgolios
Nestăpînit
Magnetic
Egoist FECIOARA
(22.08 – 21.09)
Corect
Obiectiv
Analitic
Încăpățînat
Precaut
Nehotărît
Modest
Capacitate analitică
autocritic BALANȚĂ
(22.09 – 22.10)
Intuitiv
Logic
Estetic
Temperat
Autocompătimitor
Nehotărît
Diplomat
Autocompătimitor SCORPION
(23.10 – 22.11)
Hotărît
Întreprinzător
Pasionat
Ager
Arogant
Senzual
Nemilos
Tainic
Nemilos
SĂGETĂTOR
(23.11 – 2O.12)
Neinteresat
Idealist
Compătimitor
Risipitor
Încăpățînat
Lipsit de tact
De neîncredere
Împrăștiat CAPRICORN
(21.12 – 19.01)
Diplomatic
Vesel
Profund
Întreprinzător
Egoist
Materialist
Carierist
Ambițios
Rigid VĂRSĂTOR
(20.01 – 18.02)
Omenos
Meditativ
Onorabil
Binevoitor
Lipsit de simț practic
De neînduplecat
Altruist
Excentric PEȘTI
(19.02 – 20.03) :
Tăcut
Compătimitor
Adaptabil
Supersensibil
Credul
Risipitor
Capricios
Flexibilitate
Autocompătimitor

Cei mai mulți dintre elevi l -au încadrat pe Moromete în zodia vărsător, aducând
urmățoarele argumente pentru suținerea trăsăturilor:

107
 omenos: are pentru cineva o vorbă bună, găsește explicații și înțelegere pentru
comportamentul agresiv al lui Țugurlan , vinde por umbul mai ieftin pentru că îi fusese milă de
femeia cu mulți copii ;
 meditativ: lungile momente de monolog interior (discuția cu sine î nsuși de la
începutul romanului despre prețul grâului, plecarea la București a lui Achim; meditația de pe
piatra albă de hotar) ;
 onorabil : nu își încalcă principiile, își respectă promisiunile, nu face nimic din
ceea ce știe că i -ar păta onoarea;
 lipsit de simț practic : în volumul I, deși are căruță, cai, oi nu știe, nu reușește să
facă bani pentru a -și plăti datoriile;
 de neînduplecat : deși îl dă pe Niculae la școală îl retrage tocmai când se descurca
mai bine cu banii fără vreun motiv anume , nu o trece p e Catrina în actele casei, nu înțelege felul
de a vedea lumea al copiilor mai mari;
 excentric poate fi considerat în comparație cu ceilalți țărani prin limpezimea
gândurilor, prin lungile clipe de meditație.

Niculae a fost încadrat în zodia gemeni, elevii identificând următoarele trăsături:
 pragmatic – văzând că tatăl nu îi dă bani să își continue studiile se înscrie la
școala de partid;
 profud – își caută eul său; vrea să facă o lume mai bună decât cea veche care este
rea;
 multilateral – deși păzea toată ziua oile, este foarte bun la învățătură;
 altruist – își ajută părintele cu bani când impozitele deveniseră foarte mari;
 magnetic – Ileana lui Costică Roșu care îi spălase odată picioarele și Mărioara lui
Fântână fac adevărate pasiuini pentru Niculae;
 perspi cace- în volumul al doilea, când liderii partidului communist din sat fac ca
povestea cu înecatul din timpul de colectare a cotelor să cadă în seama lui, pleacă la București la
notarul care îl cooptase în partid, ajuns acum mare șef, pentru a -l ajuta;
 capricios – face mofturi la mâncare;
 ambiguu – crede în idealismul comunismului, deși știe ce abuzuri se fac în numele
acestui sistem;

108
 neliniștit – vrea să afle răspunsuri profunde ale existenței.

Catrina a fost încadrată de către elevi în zodia taur.
 prudent ă- vinde pământul în timpul foametei cu promisiunea că va fi trecută în
actele casei pentru a avea o siguranță la bătrânețe;
 stoică – îl amenință pe Ilie cu părăsitul foarte mult timp, însă face acest lucru când
vede că nu mai are nicio speranță;
 inflexibilă – împarte lumea în buni și răi în funcție de mersul la biserică;
 convențională – este femeia tipică de la țară care își dă sufletul muncind în
gospodărie și la camp, care nu are dreptul la păreri și la decizii, care trebuie să
suporte ironiile și violențe le soțului ei;
 încăpățânată : are o idee și luptă să o pună în preactica; vrea ca fiul mai mic să
facă școală și insistă la soț până reușește să îl înduplece;
 hotărâtă – luptă pentru a -i schimba destinul cel puțin lui Niculae.

Metoda pălăriilor gânditoare am utilizat -o atât la caracterizarea de personaj, cât și la
analiza unor scene , fiind benefică în dezvoltarea gândirii critice a elevilor . Exemplific în
continuare două situații: interpretarea scenei cinei și receptarea personajului Catrina Moromete
și răspunsurile pe care le -au găsit elevii și pe care le -am complet prin discuțiile finale.
Scena cinei
Pălăria albă . Prezintă felul în care luau masa Moromeții.
Moromeții cinau în tindă la o masă mică și joasă, stand înghesuiți, mâncănd toți cu
linguri de lemn dintr -o farfurie mare pe care Catrina o umplea atunci când se golea. Băieții mari
stăteau spre ușă ca și când ar fi gata în orice moment să se ridice și să plece, având -o în față pe
mama vitregă care îi ținea aproape pe copiii ei făcuți cu Moromete. Tatăl stătea pe pragul celei
de-a doua odăi, mișcându -se în voie și stăpânind pe ceilalți cu privirea. Niculae stătea pe jos,
neavând scaun.
Pălăria galbenă . Prezintă aspecte pozitive ale ritualului cinei.
Cina era momentul în care familia se strângea împr eună și când se puteau discuta
probleme. Ei împărțeau totul, știau că ceea ce munceau, produceau era pentru toți în egală
măsură. Îi făcea să nu fie egoiști. Este o imagine a unității familiei.

109
Pălăria roșie . Identifică s tarea , emoțiile celor care stau la masă.
Catrina este supărată fiindcă Duțulache a furat bucata de brânză și jignită de ironiile
soțului ; de asemenea se observă o oboseală a ei . Niculae este nemulțumit de mâncarea care este
pe masă. Băieții cei mari sunt înfometați după o zi grea de muncă, iar tatăl pare detașat însă se
vede că ceva îl preocupă.
Pălăria neagră . Critică diferite aspecte ale luării mesei de către familia Moromete.
Doar tatăl are loc să se miște în voie, ceilalți stând într -o poziție incomodă, umăr la
umăr. Catrina este singura care se ocupă de pregătirea mâncării, deși era și ea obosită, fusese la
sapă împreună cu ceilalți. Niculae nu are scaun la masa. Precizarea „după fire și neam”
sugerează că nu sunt o familie unită.
Pălăria verde . Fă niște afirmații surprinzătoare cu privi re la familia Moromete.
Țăranii duceau o viață modestă în perioada interbelică.
Munca grea de la camp se compensa greu cu mâncarea frugal.
Moromeții sunt o familie tipică de țărani.
Pălăria albastră . Speculează viitorul familiei Moromete.
Tatăl își va păst ra rolul de lider al familiei până la final, el fiind cel care ia decizii.
Băieții mari se vor desprinde de familie curând, dată fiind și vârsta lor.

Analiza personajului Catrina
Pălaria albă . Prezintă informațiile știute despre personaj.
Este mamă a patr u copii, unul din prima căsătorie pe care l -a abandonat și trei cu Ilie:
Tita, Ilinca și Niculae. Primise pământ fiindcă soțul participase la război. Este urâtă de sora lui
Moromete, Guica, aceasta considerând că i -a luat locul și stârnindu -le și copiilor mai mari
aceleași sentimente, sub pretextul că fetele primesc mai multe deși muncesc mai puțin. În al
doilea volum pleacă de acasă la fata din prima căsătorie, supărată fiind pe soț că nu a trecut -o în
acttele casei. Luptă pentru ca Niculae să meargă la șc oală, încearcă să își convingă soțul
rugându -l pe preot și pe învățător să insiste pe lângă acesta.
Pălăria galbenă . Prezintă motivația opțiunilor personajului.
-rămasă văduvă trebuia să își găsească un soț fiindcă era încă tânără și nu putea sta toată
viața în casa socrilor;

110
-statutul femeii era unul neprivilegiat; pentru că se afla în casa lui Ilie trebuie să vândă
din pământul ei pentru a -i salva în timpul foametei pe copiii lui;
-încearcă să lupte pentru a fi trecută în actele casei pentru a nu alungat ă la bătrânețe de
băieți;
-vrea ca Niculae să meargă la școală pentru a scăpa de viața grea de la sat, de munca
istovitoare de la c âmp, mai ales ca fusese întotdeauna bolnăvicios;
-pleacă la Alboaica când înțelege că a fost păcălită de soț atâția ani .
Pălă ria neagră . Judecă atitudinea personajului față de celelalte personaje.
-este cicălitoare;
-este rece și băieții mai mari;
-renunțase la fiica ei din prima căsătorie lăsându -l socrului pentru a -l crește, dar când are
nevoie, după mulți mulți ani, se duce s ă locuiască la ea;
-își părăsește soțul la bătrânețe.
Pălaria roșie . Adu argumente de ordin afectiv în legătură cu opțiunile personajului.
-este îngrijorată că fetele nu se vor putea căsători cu zestrea pe care o au de la ea, regret ă
că a vândut lotul de pământ fiindcă asta o împiedica pe Tita să se mărite cu Victor Bălosu care
cerea trei pogoane de pământ, iar Catrina nu putea să îi dea decât două;
-are o milă nesfârșită pentru Niculae pentru că nimeni nu îi lua în considerație dorin ța de
a merge la școală și era trimis zilnic cu oile la păscut unde trebuia să se lupte cu afurisita de
Bisisica; nici măcar iarna , când țineau oile acasă , nu putea să se ducă la ore fiindcă nu avea
încălțări; mai presus de toate, băiatul suferea de frigur i, boală care putea fi fatală, dar doar
mama se preocupă de soarta lui;
-este credincioasă, însă apropierea de Dumnezeu vine după ce îi murise un copil și
coșmarurile o chinuiau, iar o vecină o sfătuise că mersul la biserică îi va face bine.
Pălăria verde . Fă niște afirmații surprinzătoare asupra faptelor personajului.
Catrina luptă pentru binele copiilor ei, îndepărtându -se de soț pe care îl vede un dușman.
Catrina este tipul mamei care știe că trebuie să își asume riscuri pentru binele copiilor.
Cel mai m are dușman al Catrinei este Guica.
Fuga ei din volumul al doilea este dat de sentimentul neputinței care vine odată cu
bătrânețea.

111
Pălăria albastră . Speculează una dintre faptele Catrinei, ordonând și cele spuse de
colegii t ăi.
Catrina duce pe tot parcurs ul romanului o luptă cu soțul său pentru binele copiilor și
pentru ea însăși, în loc să facă front comun cu acesta pentru bunăstarea întregii familii.

Harta conceptuală este o metodă potrivită pentru sistematizarea cunoștințelor și am
folosit -o în lecți a finală la acest capitol. După completarea acesteia am dat elevilor o altă
sarcină de lucru, să redacteze un eseu scurt în care să demonstreze prin dezvoltarea a trei
argumente că Moromeții de Marin Preda este un roman realist. Pentru ei cel mai dificilă sarcină
este redactarea de texte, asfel am profitat de schema clară care le permitea urmărirea de
trăsăturilor și a exemplificărilor.

Pe parcursul experimentului elevii au avut de realizat un poroiect intitulat Cine aș fi eu
în romanul „Moromeții ” de Marin Preda ? și au avut de urmărit trei itemi: argumentarea
opțiunii pentru identificarea cu unul dintre personaje; urmărirea destinului personajului ales de
la începutul până la finalul romanului; propunerea unui alt final care să vizeze destinul
personajului. Termenul de documentare și realizare a fost de două săptămâni. Grila de evaluare
folosită fost făcută cunoscută elevilor de la început, cu precizarea că nu se vor puncta proiectele
copiate de pe internet sau de la colegi.
Criterii de evaluare
Nr. cr. Criteriul Punctajul Punctajul
obținut de elevi
1. Proiectul a fost predat la termen 5
2. Analiză critică 10
3. Coerență și limbaj de specialitate 10
4. Originalitate 20
5. Argumentare 20
6. Aspectul general al lucrării 10
7. Folosirea bibliografiei 5
8. Contribuția proprie la realizarea proiectului 10
Total punctaj 90
Din oficiu 10

112

Elevii care au realizat proiecte s -au identificat în cea mai mare parte cu unul dintre
băieții mai mari ai lui Moromete, în primul rând datorită faptului că aveau cam aceeași vârstă cu
personajele, iar dorințele lor coincideau. Și ei visează să plece departe de orașul sau satul natal
și să se realizeze financiar. Destinul celor trei a fost proiectat de elevi dintr -o perspectivă mult
mai o ptimistă, Achim, Paraschiv și Nilă reușind să ajungă oameni realizați financiar. Exercițiul
a fost bun pentru că a demonstrat capacitatea elevilor de a empatiza, le -a dezvoltat abilitățile de
argumentare și de rezumare și le -a stimulat creativitatea.

Etapa finală – posttestul
Probele sumative / finale au fost aplicate la finalul capitolului rezervat studiului
romanului realist postbelic pentru a vedea dacă ipoteza formulată inițial are efecte optimizatoare
în actul de predare -învățare, dacă folosirea met odelor activ -partic ipative și a celei audio -vizuale
sporește interesul pentru literatură al elevilor de la un liceu tehnologic, implicarea lor în oră și
asimilarea de cunoștințe și formarea competențelor.

Test final
Obiective operaționale:
O1: să stabilească o legătură între incipit și final;
O2: să prezinte membrii familiei Moromete;
O3: să precizeze tipul perspectivei narative și a naratorului;
O4: să prezite o scenă reprezentativă din roman;
O5: să ilustreze imaginea familiei țărănești din perio ada interbelică.

I . Răspunde la următoarele ȋntrebări:
1. Stabil ește reperele temporale și spațiale din incipitul romanului, precizand și semnificația lor
ȋn raport cu finalul.
2. Identific ă membrii familiei Moromete și prez intă ipostaza ȋn care este surprins fiecare.
3. Prezintă tipul perspectivei narative și al naratorului.
………………………….3×10=30 puncte
II. Prezintă una dintre scenele importante din roman – cina, tăierea salcâmului, premierea – și
precizează ce relații dintre personaje scoate la lumină .
……………………….30 puncte

113
III. Realiz ează, ȋn 1 -2 pagini, un eseu ȋn care să prezentați particularitățile de construcție a unui
personaj din romanul Moromeții de Marin Preda , urmărind : prezentarea statutului moral, social
și psihologic al personajului; ilustrarea unei trăsături definitorii prin referire la două secvențe,
evidențierea relației personajului ales cu un alt personaj al operei.
……………………………….30 puncte

NOTĂ: Se adaugă 10 puncte din oficiu
Timp de lucru 50 min.

BAREM DE NOTARE

Subiectul I . Câte 10 puncte pentru rezolvarea cerinței fiecărui subpunct.
………………… …………………………(10×3=30 puncte total)
Subiectul II. Conținut -24 de puncte, astfel:
-încadrarea secenței în textul literar 6 puncte (încadrarea corectă și completă -6 puncte; doar
trimitere la momentul din care este extrasă secvența -3 p);
-prezentarea scenei -12 puncte (prezentarea competă -12 puncte; tendință de rezumare – 8 puncte;
amintire doar a scenei 4 puncte) ;
-reliefarea unei relații dintre personaje ce reiese din scenă -6 puncte (prezentare completă și
argumentată – 6 puncte; prezentare i ncompletă – 3 puncte)
Respectarea normelor limbii literare și a limitei de spațiu indicate -6 puncte, astfel:
− registrul stilistic adecvat cerinței – 1 punct ;
− respectarea normelor de exprimare (0 -1 greșeli lexicale sau morfosintactice – 2 p.; 2 greșeli –
1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte ;
− respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 -1 greșeli ortografice și de punctuație –
2 p.; 2 greș eli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte ;
− respectarea limitelor de spațiu indicate 1 punct .

114
Subiectul III
Conținut:
– 10 puncte pentru pentru precizarea statutului social moral și psihologic al personajului ales
(prezentare completă – 10 p uncte, prezentare parțială – 5 puncte, încercare de prezentare – 3
puncte);
– 10 puncte pentru ilustrarea unei trăsături definitorii prin referire la două secevențe
reprezentative (2 puncte numirea trăsăturii, 4 puncte prezentarea secvenței).
Redactare:
-organizarea ideilor în scris -3 puncte :
· 3 puncte pentru text clar, organizat, coerent, cu echilibru între introducere, cuprins și încheiere,
în carec onstrucția paragrafelor subliniază ideile în succesiune logică ;
· 2 puncte pentru text parțial organiza t, cu dezechilibru între componente, în care construcția
paragrafelor nu subliniază ideile în succesiune logică ;
· 1 punct pentru text vag organizat, fără evidențierea trecerii de la o idee la alta ;
− abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte :
· 3 p uncte pentru relație adecvată între idee și argument, utilizare de argumente convingătoare,
formulare de judecăți de valoare relevante ;
· 2 puncte pentru relație parțial adecvată între idee și argument, utilizare de argumente
insuficient de convingătoare, formulare de judecăți parțial relevante ;
· 1 punct pentru relație nerelevantă între idee și argument, schematism ;
− utilizarea limbii literare (stil și vocabular potrivite temei, claritate a enunțului, varietate a
lexicului, sintaxă adecvată 2 p. / vocabul ar restrâns, monoton 1 p.) 2 puncte ;
− ortografia (0 -1 erori: 2 p. / 2 erori: 1 p. / 3 sau mai multe erori: 0 p.) 2 puncte ;
− punctuația (0 -1 erori: 2 p. / 2 erori: 1 p. / 3 sau mai multe erori: 0 p.) 2 puncte ;
− așezarea corectă a textului în pagină, lizi bilitatea 1 punct ;
− încadrarea în limitele de spațiu indicate 1 punct ;
Total…………………………………………………………..90 puncte
Se acordă 10 puncte din oficiu .

115

Rezultatele obținute de elevii celor două clase sunt centralizate în tabelul următor:
Nr.note/
Clasă 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Media
a XII -a B
clasa
experiment 2 5 6 4 4 1 – – – 6.72
a XII -a R
clasa
martor – – 5 5 6 5 1 – – – 6.36

În urma corectării testului final, se observă că diferența între mediile generale ale celor
două clase se accentuează în favoarea clasei experimentale. Faptul că, după un semestru,
aproximativ, elevii clasei experimentale au media mai mare decât au avut -o elevii clasei martor
prima oară, poate fi pus pe seama sedimentării cunoș tințelor și imaginilor, favorizată de o
motivație mai puternică prin folosirea strategiilor didactice interactive, cât și prin apelul la
metoda audio -vizuală.
Am realizat și diagrama distribuirii notelor în procente pentru a fi m ai elocventă
constatarea făcută :

116

Analiza comparativă a rezultatelor testului final arătă că elevii din clasa aexperiment au
obținut rezultate mai bune față de prima evaluare , reușind să depășească perfomanțele elevilor
clasei martor.
nota 9
9%
nota 8
22%
nota7
26%nota 6
17%nota 5
22%nota 4
4%Rezultate test final clasa experiment
nota 9
9%
nota 8
22%
nota7
26%nota 6
17%nota 5
22%nota 4
4%Rezultate test final clasa martor

117

Descrierea analizei datelor și a interpretării rezultatelor

Concluziile desprinse în urma prelucrării statistice a datelor și a analizei calitative, sunt
următoarele: proba finală arată că majoritatea elevilor clasei experiment și -au însușit corect
subiectul romanului, pot face asocieri între perosnaje, înțeleg motivațiile acțiunilor personajelor
și scopul acestora, deci am putea spune că s -a reușit prin abordarea unor strategii de lucru
interactive și a metodei audio -vizuale atât înțelegerea noțiunilor vizate, cât și ușurința
comunicării , nuanțarea limbajului elevilor. Numărul notelor cuprinse în intervalul 7-9 a crescut
semnificativ, iar media finală a crescut de la 5,05 la 6,72, mărindu -se procentul notelor de 9 de
la 0% la 4,5%, a notelor de 8 de la 4,5% la 2 2%, iar a celor de 7 de la 9% la 27%. Pe de altă
parte, s -a înregistrat o scădere a numărului de elevi care au obținut note de 4 de la 18% la 4,5%
și nu au mai fost no te de 2 și 3 .
La clasa martor nu s-au înregistrat modificări semnificative, ele există însă. Diferența
între media rezultatelor obținute la proba inițială: 6,04 și cele obținute la proba finală: 6,36 este
destul de mică, 0,32%, pe când la clasa experiment diferența aceasta este de 1,67% . Deci
rezultatele clasei martor sunt mai slabe decât rezultatele obținute d e clasa experiment. Ținând
cont de faptul că diferența inițială era mai mare între mediile claselor se poate deduce că metoda 01234567
nota 9 nota 8 nota7 nota 6 nota 5 nota 4clasa experiment
clasa martor

118
audio -vizuală combinată cu metodele activ -participative îi ajută pe elevi să își însușească
cunoștințe noi, să dezvolte competențe le de analiză a textului literar .

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute

Analiza comparativă a rezultatelor obținute de clasa experiment la cele două teste:
inițial și final

nota
10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4 nota 3 nota 2 media
Test
inițial – – 1 2 5 5 4 2 1 5.05
Test
final – 1 5 6 4 5 1 – – 6,72

Analiza comparativă a rezultatelor obținute de clasa martor la cele două teste: inițial și
final
0 0125 5
4
2
1
0156
45
1
0 0
nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4 nota 3 nota 2Rezultate test inițial clasa
experiment
Test inițial Test final

119
nota
10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4 nota 3 nota 2 media
Test
inițial – – 2 4 6 3 4 2 6,04
Test
final – – 5 5 6 5 1 – – 6,36

Rezultatele cercetării

Deși rezultatele școlare, măsurate în achiziții îndeosebi cognitive, de identificare,
comparare, explicare și de aplicare, nu sunt spectaculoase, totuși trebuie să mențion ez
schimbarea atitudinii elevilor clasei experimentale față de disciplina limba și litaratura română.
Astfel, pot aminti că participarea lor la lecția de literatură a devenit motivată, interesată de ceea
ce pot dobândi și cum se pot pune în folo sul celorlalți; elevii și-au manifestat interesul și
pentru activitățile extracurriculare cu tematică literar ă (vizionare de spectacole de teatru,
ecranizări, dramatizarea unei secvențe din romanul predist ). Atmosfera de lucru s -a schimbat,
relațiile inter personale s -au dezvoltat, propunând și executând activități didactice în direcția
celor cunoscute, de dezvoltare a gândirii, de învățare activă, creativă. Poate tocmai datorită 0 0246
34
2
0 05 56
5
1
0 0
nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4 nota 3 nota 2Rezultate test inițial clasa martor
Test inițial Test final

120
acestor aspecte sunt deosebit de mulțumi tă de experimentul desfășurat, timpul u lterior,
demonstrând că, din dorința și plăcerea lor de a învăța, se vor rezolva multe dificultăți de
însușire și aplicare a noțiunilor.

121
CONCLUZII

La nivelul ciclului liceal, limba și literatura română ajut ă la consolidarea competen țelor
de comunicare ale elevilor și la dezvoltarea competen ței lor culturale, ceea ce implic ă un demers
de contextualizare istoric ă și cultural ă a fenomenului literar. Prin studiul limbii și al literaturii
române se urm ăresc valori și atitudini care s ă contribuie la formarea unei personalit ăți autonome
a elevilor, capabile de discern ământ și de spirit critic, apte s ă-și argumenteze propriile op țiuni,
dotate cu sensibilitate estetic ă. De asemenea, în programele școlare pentru liceu este evidențiat
faptul că prin studiul limbii și literaturii române se urmă rește și cultivarea interesului pentru
lectur ă și a pl ăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii.
Romanul a ocupat o parte importantă în studiul literaturii la lice u, Marin Preda fiind
unul dintre cei mai reprezentativi prozatori ai perioadei postbelice, un scriitor cu o mare forță de
creație și cel mai studiat la clasele terminale la acest capitol . Subiectele operelor sale s-au
constituit ȋn modele pentru lectori de oarece ele sunt purtătoate de valori moral -etice și estetice.
Lucrarea Valori formativ -educative ale romanelor lui Marin Preda a fost concepută
pentru a aprofunda un aspect important atât pentru literatura româna cât și pentru societatea
română contemporană: studierea personajelor , conflictelor, relațiilor interumane, contextelor
sociale, politice din romanele lui Marin Preda și evidențierea valorilor intructiv -educative ale
acestora.
Prin studiul operelor lui Marin Preda, elevii identifică elem entele cele mai apropiate de
realitățile contemporane, prin ele putând face legături cu istoria apropiată lor, cu ipostaze ale
societății secolului XX, mai ales prin cele mai reprezentative romane ale sale, Moromeții și Cel
mai iubit dintre pământeni , oper e care evidențiază atât imaginea mediul ui rural cât și ale celui
urban. Marin Preda creează tipuri de personaje care aproape că sinonimizează cu viața, cu
realitatea. Personajele prediste reflectă relația omului cu istoria pe care o trăiește în mod direct,
felul în care politicul interferează în viața lor intimă, schimbându -le sensibilitatea, morala,
distrugându -le visuri și planuri. Nimeni nu poate rămâne în afara timpului său, chiar dacă are
această iluzie. Perioada tulbure și instabilă a comunismului est e total necunoscută tinerilor din
ziua de astăzi, astfel studiul romanelor autorului este o mărturie vie a experiențelor
traumatizante ale românilor și o dovadă că istoria trebuie cunoscută pentru a nu fi repetată.

122
Elevii care aprofundează studiul operei lui Marin Preda și ajung să descifreze
adevaratele valori ale societății contemporane , își însușesc mai ușor conținuturile și manifestă
un interes sporit pentru lectură și pentru descoperirea altor opere cu caracter realist . Participând
la activități care să le dezvolte gândirea critică, înțelegând demersul scriitoricesc de la inspirație
la creație literară la elevi se dezvoltă respectul față operele literare, față de anumite categorii
sociale și față de exprimarea lor artistică. Pe de altă parte, se consta tă dorința elevilor de a se
implica activ ȋn cadrul orelor de limba și literatura română atunci când se folosesc metode
active și materiale multimedia .
Prin cele afirmate în demersul meu s-a confirmat ipoteza că reliefarea particularităților
de construcți e a romanului predist în predare determină creșterea eficienței activității didactice
ȋn cadrul orei de literatura româna și conduce la cunoașterea unor valori moral -etice și estetice
necesare vieții, nu numai școlii.
Racordarea noilor sugestii din metodol ogia de instruire vizând activizarea clasei,
cultivarea creativității, cooperarea pentru rea lizarea unei educații incluzive consider că poate
oferi soluții viabile în abordarea predării literaturii române.
Printr -o astfel de lucrare am sublinia t modul ȋn care se poate valorifica eficient opera
unui mare scriitor, Marin Preda, ȋn educarea noilor generații de elevi, subiectul romanelor și
personajele lor putându -se constitui ȋn modele instructiv -educative ȋn cadrul sistemului de
ȋnvățământ.

123
Bibliografie

I.Studii de teorie , critică și istorie literară
A. În volume
Andriescu, Al., O viziune romanescă a istorie , în vol. Marin Preda. Argument și antologie de
M. Ungheanu , Ed, Eminescu, București, 1976
Bălu , Ion, Marin Preda , Ed. Albatros, Bucu rești, 1979
Bratu, Savin , „Însemnări despre n uvela românească contemporană” în volumul Marin Preda,
Întâlnirea din pământuri , Ed. Curtea Veche, București, 2010
Călinescu, Matei , „Întâlnirea din pământuri” în volumul Marin Preda, Întâlnirea din pământuri ,
Ed. Curtea Veche, București, 2010
Cristescu, Maria -Luiza , „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!…” în volumul Timpul n -a mai avut
răbdare coord. de Eugen Simion, Ed. Cart ea Românească, București, 1981
Crohmălniceanu, Ov. S., [Un roman polemic ] în volumul Marin P reda. Argument și antologie
de Mihai Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976
Crohmălniceanu, Ov.S. , „Întâlnirea din pământuri” în volumul Marin Preda, Întâlnirea din
pământuri , ed. Curtea Veche, București, 2010
Crohmălniceanu, Ov.S. , Moromeții, în volumul Marin Preda. Argument și antologie de M.
Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976
Georgescu, Paul , Marin Preda scriitor national în volumul Timpul n -a mai avut răbdare , Ed.
Cartea Românească, București, 1981
Grigor, Andrei , Marin Preda –incomodul , Ed.Porto -Franco, Galați, 1996
Lovinescu, Monica , O istorie a literaturii române pe unde scurte , Ed. Humanitas, București,
2014
Manolescu, Nicolae , Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , Ed. 100+1 Gramar,
București, 2003
Manolescu, Nicolae , Autorul și eroul lui în volumul Marin Preda. Argument și antologie de
Mihai Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976
Manolescu, Nicolae , Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Ed. Paralela 45,
Pitești, 2008

124
Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism , ediția a II -a, Ed. Fundației Pro, București,
2006
Preda, Marin , Creație și morală , Ed. Cartea Românească, București, 1989, p.578.
Preda, Marin , Imposibila intoarcere , Ed. Cartea Românească, ediția a II -a revăzută și adăugită,
București , 1972
Raicu, Lucian , „Întâlnirea din pământuri”, în volumul Marin Preda. Argument și antologie de
M. Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976
Șerban, Geo, Conversație neterminată , interviu cu Marin Preda (1979 -1980), reprodus în
volumul Timpul n -a mai avut răbda re, Ed. Cartea Românească, 1981
Simion, Eugen prefață la Întâlnirea din pământuri , Ed. Curtea Veche, București, 2010
Simion, Eugen , Intrusul în volumul Marin Preda. Argument și antologie de M. Ungheanu ,
Ed. Eminescu, București, 1976
Simion, Eugen , În ariergarda avangardei (convorbiri cu Andrei Grigor ), București,
Ed. Univers Enciclopedic, 2004
Simion, Eugen , Scriitori români de azi , vol. II, Editura Litera Internațional, București -Chișinău,
2002
Simion, Eugen , Un portret în fragmente , în volumul Timpul n -a mai avut răbdare , Ed. Cartea
Românească, București, 1981
Spiridon, Monica , Omul supt vremi (eseu despre Marin Preda, romancierul), în volumul Intrusul
de Marin Preda, Ed. Curtea Veche, București, 2010
Stănescu, C., „Prezența scriitorulu i” în în volumul Marin Preda. Argument și antologie de M.
Ungheanu , Ed. Eminescu, București, 1976
Tița, Victor , Romanul existențialist postbelic: Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban ,
Ed. Universitaria, 2011
Ungheanu, Mihai , Marin Preda – vocație și aspirație , Ed. Mihai Eminescu, București, 1973
Ungheanu, Mihai , Marin Preda. , Ed. Eminescu, București, 1976
Ungureanu, Cornel , Proza românească de azi , vol. I Cucerirea tradiției , Ed. Cartea
Românească, București, 1985
Vasile, Sinefta , O istorie didactica a literaturii române , Editura Napoca Nova, Cluj -Napoca,
2015

125
ZANE, Rodica , Marin Preda – monografe, antologie comentată, receptare critică , Editura
Aula, Brașov, 2001

B. În periodice online
Alina Crihană, Romanul românesc postbelic: dincolo de romanul p olitic , „Asymetria”,
disponibil la adresa http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=253
Breban, Nicolae , Renașterea esteticului , „Vatra”, an XXXI, nr. 402 -403, septembrie -octombrie
2004,
Crihană , Alina, Structuri ficționale în romanele generației ’60 , „Lecturi filologice”, nr.3, 2006,
disponibil la adresa https://www.scribd.com/document/368337707/Lecturi -Filologice -Nr-3-
2006 .
Crihană, Alina , Structuri ficționale în romanele generației ’60 , „Lecturi filologice”, nr.3, 2006,
disponibil la adresa https://www.scribd.com/document/368337707/Lecturi -Filologice -Nr-3-
2006
Deheleanu, Adrian , Istoria vieții culturale și literare în România comunistă , „Analele
Aradului”, anul 1, nr.1, 2015, p.528, disponibil la adresa https://www.ccja.ro/ccja/analele –
aradului/pdf/037_Adrian_Deheleanu_Istoria_vietii_culturale.pdf .
Deheleanu, Adrian , Istoria vieții culturale și lit erare în România comunistă , „Analele
Aradului”, anul 1, nr.1, 2015, p.528, disponibil la adresa https://www.ccja.ro/ccja/analele –
aradului/pdf/03 7_Adrian_Deheleanu_Istoria_vietii_culturale.pdf .
Goma, Paul , Amintiri din prezent , „Vatra”, an XXXI, nr. 402 -403, septembrie -octombrie 2004,
pp. 57 -58, disponibil la adresa https://ro.scribd.com/document/423414470/Revista -Vatra -nr-9-
10-2004 .
Manolescu, Nicolae , Realismul socialist. Literatura „nouă” , „Vatra”, an XXXI, nr. 402 -403,
septembrie -octombrie 2004, p. 83 , disponibil la adresa
https://ro.scribd.com/document/423414470/Revista -Vatra -nr-9-10-2004 .
Mironescu, Doris , „Cum gândim literatura: Moromeții și tradiția romanului sătesc” în revista
Caiete critice , nr.12 (338)/2015 , disponibil la adresa http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp –
content/upl oads/2015/03/CC -12-2015.pdf
Simuț, Ion, Strategiile subversivității , în revista „România literară”, nr 19, 2008, disponibil la
adresa https://arhiva.romlit.ro/index.pl/numarul_19_2008_ro

126
Stanomir, Ioan , Literatura română în anii ’50 , „România literară”, nr.30, 2003, disponibil la
adresa http://arhiva.romlit.ro/index.pl/literatura_romn_n_anii_50 .
Ștefănescu, Alex ., La o nouă lectură: Marin Preda – „Cel mai iubit dintre pământeni” în revista
„România literară”, nr.10 din 2004 disponibil la adresa
http://arhiva.romlit.ro/index.pl/numarul_1 0_2004_ro .
Voncu, Răzvan, Moromeții trebuie citit altfel în revista „Caiete critice”, nr.12(338)/2015,
disponibil la adresa http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp -content/uploads/2015/03/CC -12-
2015.pdf .

II. Romane
Preda , Marin , Cel mai iubit dintre pământeni , ediția a III -a, Editura Cartea Românească, 1986
Preda , Marin , Intrusul , Ed. Curtea Veche, București, 2010
Preda , Marin , Întâlnirea din pământuri , Ed. Curtea Veche, București 2010
Preda , Marin , Marele singuratic , Ed. Cartex, București, 2016
Preda , Marin , Moromeții , Ed. Cartex Serv, București, 2004
Preda , Marin , Risipitorii , Ed. CartexServ, București, 2008
Preda , Marin , Viața ca o pradă , Ed. CartexServ, București, 2005

III.Lucrări metodice

Cerghit, Ioan , Metode de învățământ, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1976
Goia, Viștian , Didactica limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional,
Cluj-Napoca, 2008
Ilie, Emanuela , Didactica limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 2014.
Pânișoară, Ion Ovidiu , Ghidul profesorului , Ed. Polirom, Iași, 2017.
Pavelescu, Marinela , Metodica predării limbii și literaturii române: ghid pentru susținerea
examenelor de definitivare și de acordare a gradelor didactice , Ed. Corint, București, 2010

127
Lucrări metodice consultate online
Bălan, Roxana 10 beneficii pe care le aduce lectura în revista Psychologies , martie, 2016,
consultată pe site -ul https://psychologies.ro/cunoaste -te/10 -beneficii -pe-care-le-aduce -cititul –
2151150
Norel , Mariana, Sâmihăian, Florentina Didactica limbii și a literaturii române , Program de
conversie profesională la nivel postuniversitar pentru cadrele didactice din învăț ământul
preuniversitar, 2011, consultat pe site -ul
https://www.scribd.com/document/354357883/118305088 -Florentina -Samihaian -Didactica –
Limbii -Si-Literaturii -Romane -2-Opti-pdf
Zlate , Ștefania, Drăghicescu, Luminița , Stăncescu, Ioana , Abilitare curriculară a cadrelor
didactice. Strategii modern e de predare -învățare -evaluare , suport de curs consultat la adresa
https://www.academia.edu/17502544/STRATEGII_MODERNE_DE_PREDARE

IV. Webografie
http://caietecritice.fnsa.ro
https://arhiva.romlit.ro
https://books.google.ro
https://www.researchgate.net
https://www.scribd.com

128

Anexe

Anexa 1

Fișă de lucru
Lumea satului în societatea românească
Vizionare film: Moromeții
După romanul lui Marin Preda, regia artistică Stere Gulea

Plan de idei:

1. Locația: _________________________________________________________
2. Timpul acțiunii : __________________________________________________
3. Numele primarului : ______________________________________________
4. Personajul central: _____________________________
5. Familia Moromete :
a) __________________________________
b) __________________________________
c) __________________________________
d) __________________________________
e) __________________________________
f) __________________________________
g) __________________________________
6. Personaje secundare:
a) __________________________________
b) _________________________ _________
c) __________________________________
d) __________________________________
e) __________________________________
7. Ocupațiile sătenilor :
a) _________________________________
b) _________________________________
c) _________________________________
d) _________________ ________________
8. Unelte folosite:
a) ________________________________
b) ________________________________
c) ________________________________
9. Mijlocul de transport: ____________________
10. Alimentația:

129
a) _______________________________
b) _______________________________
c) _______________________________
11. Funcționarii satului:
a) _________________________________
b) _________________________________
c) _________________________________
12. Intelectualitatea satului: __________________________________________
13. Locul de întâlnire al țăranilo r fruntași: _______________________________
(”___________________________________”)
14. Partidele politice evidențiate în film:
a) _______________________________
b) _______________________________
c) _______________________________
15. Principala problemă a țăranului: ___ ___________________________________
16. Dorințele celor patru băieți ai familiei:
a) _________________:__________________________________________
b) _________________:__________________________________________
c) _________________:__________________________________________
d) _________________:__________________________________________
17. Dorințele fetelor: ___________________________________________________
18. Cum se „distrau” țăranii: _____________________________________ _____________
19. Propriul punct de vedere despre film:
_________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
____________________ ___________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_____

130
Anexa 2
Fișă de lucru
Lumea satului în imagini

1. Realizea ză o conexiune între imaginea surprinsă și secvențele din roman.
2. Indică ce anume se potrivește/ corespunde cu opera lui Marin Preda.
3. Imaginează -ți ce sunte ar putea fi pe fundalul acțiunii surprinse în fotografie.
4. Precizeză două aspecte care te impresionează din imagine.
5. Argumentează dacă fotografia te ajută să înțelegi mai bine lumea operei sau nu.

La treieratul grâului; sursa https://adevarul.ro/locale/targu -jiu/proba -pamant -metoda -taranii –
gorj-reusit -sa-i-pacaleasca -comunisti -scape -colectivizare –
1_5773e4795ab6550cb8674aad/index.html

131

Cină tradițională; http://www.ziare.com/piatra -neamt/stiri -actualitate/bucate -traditionale -din-
moldova -de-la-inceputul -anilor -1900 -cum-pregateau -taranii -diresala -balmosul -sau-gatejelele –
5762738
Cu căruța cu porumb la munte!
http://www.rador.ro/2014/12/04/intovara%E1%B9%A3iri -gospodarii -agricole -de-stat-
cooperative -agricole -de-produc%E1%B9%ADie/

132

Țărani citind ziarul
Sursa:
https://www.google.com/search?biw=1366&bih=625&tbm=isch&sa=1&ei=zKolXfnBGsHZxg
Op7LuoDA&q=taranii+socialisti&oq=taranii+socialisti&gs_l=img.3…3026.6770..7134…0.0..0.
303.1428.0j10j0j1……0….1..gws -wiz-img…….0i30j0i24.cV6QB –
Mqkgs#imgrc=I56OcJobnruoTM:

133
Anexa 3

Încadrarea în specia
roman Structură
Tema este
Perspectiva narativă este …………
… …………., naratorul fiind ….
……… .. ……………… ………
…………
……………………………..
Narațiunea se face la
persoan a……………………. În funcție de locul
actiunii:
roman…………
În funcție de
momentul publicării
roman…………
În funcție de
perspectiva narativă
roman…………
În funcție de
curentul
literar ………
Încadrarea
în diferite
tipologii
Veridicitatea este
susținută de:
exemplu
exemplu
exemplu Personajele sunt
……………………
……………
exemple Moromeții
de
Marin Preda

134

135
PROIECT DIDACTIC

LICEUL TEHNOLOGIC TRAIAN VUIA, GALAȚI
PROFESOR: CHETROSU ANCA NICOLETA
DATA: 8.03.2019
CLASA: A XII -A B
DISCIPLINA: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
SUBIECTUL : Romanul „Moromeții” (vol. I) de Marin Preda – Scene antologice.
Cina familiei.
TIPUL LECȚIEI : COMENTARIUL LITERAR AL UNEI OPERE EPICE

COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare
2. Comprehensiunea și interpretarea textelor
3. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situații de comunicare
Obiective operaționale
a) COGNITIVE
La sfârșitul activității, elevii vor fi capabili:
– să ilustreze trăsăturile romanului realist -obiectiv ;
– să rezume scena cinei;
– să plaseze scena cinei în ansamblul romanului ;
– să interpreteze semnificațiile acestei scene ;
– să evidențieze conflicte care reies din acest moment al romanului ;
b) AFECTIVE :
–să-și cultive interesul p entru lectură și gustul estetic în domeniul literaturii;
– să-și formeze unele reprezentări culturale privind evoluția și valorile literaturii române;
-să cultive o atitudine pozitivă față de limba română

136
STRATEGII DIDACTICE:
1. RESURSE PROCEDURALE:
 METODE ȘI PROCEDEE: explicația, conversația, lucrul cu fișe, problematizarea,
metoda audio -vizuală, pălăriile gânditoare, învățarea prin descoperire, ciorchinele
 FORME DE ORGANIZARE: activitate frontală, activitate pe grupe și individuală.
2. RESURSE MATER IALE: fișe de lucru,manualul de limba și literatura română – clasa a
XII-a (Editura Art Educațional), videoproiector, laptop, romanul „Moromeții”(vol. I), flipchart,
tabla de scris
TIMP: 50 de minute

Bibliografie
-de specialitate:
Bălu, Ion, Marin Preda , Ed. Albatros, București, 1979
Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , Ed. 100+1 Gramar,
București, 2003
Preda, Marin, Moromeții (vol.I), Editura Cartex, București,2005

-metodică:
Pavelescu, M arinela , Metodica predării limbii și literaturii române: ghid pentru susținerea
examenelor de definitivare și de acordare a gradelor didactice , Ed. Corint, București, 2010
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală , Edit ura Polirom,
București, 1999

137
SCENARIUL DIDACTIC

I. Organizarea clasei (1’) și verificarea temei (1’).
 Se stabilește ordinea, se notează absențele și se asigură mijloacele necesare desfășurării
activității didactice.
 Se verifică tema de casă: fișe cu citate extrase din romanul Moromeții (vol. I) de Marin
Preda.

II. Momentul ortografic (3’) .
Li se prezintă elevilor un dialog scris pe flipchart:
“-Când ai intrat, lovitear turbarea? Lasă jos! Lasă jos! Lasă jos, nauzi?
-Dăi apă, zise…………liniștit.”
Elevii sunt rugați să identifice greșelile de ortografie și să le explice, după care să ghicească
opera din care a fost extras dialogul și personajele care participă la schimbul de replici.
III. Captarea atenției(1’).
Profesorul pune o întrebare problemă: De ce se numește romanul Moromeții ? Care sunt
semnificațiile titlului?
Elevii răspund, iar profesorul organizează răspunsurile sub forma unui ciorchine.

IV. Anunțarea subiectului lecției noi și a competențelor vizate (1’).
Se anunță subiec tul lecției, precizându -se apoi obiectivele urmărite . Se scrie pe tablă titlul
lecției, iar elevii îl notează în caiete: Moromeții (vol. I) – scene antologice . Cina familiei

V. Actualizarea cunoștințelor acumulate anterior (3’).
Se recapitulează oral trăsăt urile romanului realist -obiectiv:
 Romanul se bazea ză pe relația omului cu timpul .
 Tema romanului este s ocială, se prezintă viața satului românesc din Câmpia Dunării
înaintea izbucnirii celui de -al Doilea Război Mondial(vol.I) și dup ă război (vol. II).
 Personajele sunt tipice, surprinse în situații tipice, reprezentative pentru categoriile
sociale din satul de câmpie.

138
 Perspectiva narativă este obiectivă, faptele sunt prezentate de un narator neimplicat, ce
relatează la persoana a treia.
 Imaginea lumii e ste veridică prin surprinderea unor scene din viață zilnică (cina, cititul
ziarelor, secerișul, ieșitul la poartă), a unor obiceieuri (călușul), sau prin fixarea cu
precizie a timpului și a locului.

VI. Dirijarea învățării și obținerea performanțelor (30’).
Elevii vor viziona scene le de început din ecranizarea romanului “Moromeții”, în regia
lui Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc în rolul principal(1988). Pentru ca vizionarea să fie activă
și nu pasivă, elevii sunt rugați încă de la început să se concentreze asu pra personajelor, să
încerce să le identifice, să sesizeze relațiile dintre acestea și eventualele conflicte, să observe
locul fiecăruia la masă. La sfârșitul vizionării au loc discuții în legătură cu cele mai importante
aspecte sesizate de elevi.
Se fixea ză imaginea pe scena cinei, elevii sunt împărțiți în grupe și primesc fișele de
lucru, după care rezolvă.
Pălăria albă . Prezintă felul în care luau masa Moromeții.
Moromeții cinau în tindă la o masă mică și joasă, stand înghesuiți, mâncănd toți cu
linguri de lemn dintr -o farfurie mare pe care Catrina o umplea atunci când se golea. Băieții mari
stăteau spre ușă ca și când ar fi gata în orice moment să se ridice și să plece, având -o în față pe
mama vitregă care îi ținea aproape pe copiii ei făcuți cu Moromet e. Tatăl stătea pe pragul celei
de-a doua odăi, mișcându -se în voie și stăpânind pe ceilalți cu privirea. Niculae stătea pe jos,
neavând scaun.
Pălăria galbenă . Prezintă aspecte pozitive ale ritualului cinei.
Cina era momentul în care familia se strângea împreună și când se puteau discuta
probleme. Ei împărțeau totul, știau că ceea ce munceau, produceau era pentru toți în egală
măsură. Îi făcea să nu fie egoiști. Este o imagine a unității familiei.
Pălăria roșie. Identifică starea, emoțiile celor care stau la masă.
Catrina este supărată fiindcă Duțulache a furat bucata de brânză și jignită de ironiile
soțului; de asemenea se observă o oboseală a ei. Niculae este nemulțumit de mâncarea care este
pe masă. Băieții cei mari sunt înfometați după o zi grea de mun că, iar tatăl pare detașat însă se
vede că ceva îl preocupă.

139
Pălăria neagră . Critică diferite aspecte ale luării mesei de către familia Moromete.
Doar tatăl are loc să se miște în voie, ceilalți stând într -o poziție incomodă, umăr la
umăr. Catrina este sin gura care se ocupă de pregătirea mâncării, deși era și ea obosită, fusese la
sapă împreună cu ceilalți. Niculae nu are scaun la masa. Precizarea „după fire și neam”
sugerează că nu sunt o familie unită.
Pălăria verde . Fă niște afirmații surprinzătoare cu p rivire la familia Moromete.
Țăranii duceau o viață modestă în perioada interbelică.
Munca grea de la camp se compensa greu cu mâncarea frugal.
Moromeții sunt o familie tipică de țărani.
Pălăria albastră . Speculează viitorul familiei Moromete.
Tatăl își va păstra rolul de lider al familiei până la final, el fiind cel care ia decizii.
Băieții mari se vor desprinde de familie curând, dată fiind și vârsta lor.
Elevii citesc rezolvarea sarcinilor, se fac aprecieri, se discută anumite aspect, se cere
părerea celo rlalte grupe.
VII. Obținerea performanței și asigurarea feed -back -ului.(8’)
Elevii răspund individual la întrebarea dacă se mai păstrează sau nu acest obicei, al cinei
în familie, în ziua de astăzi .
VIII. Aprecieri și notarea elevilor, motivarea notelor (1’) .
IX. Asigura rea retenției și a transferului (1’).
Ca temă pentru acasă, elevii vor primi analiza scenei tăierii salcâmului având în vedere:
rezumarea textului, evidențierea relației dintre tată și Nilă, argumentarea reacției celorlalți
membri ai familiei.

140
Fișă de lucru
Scena cinei familiei Moromete
• Se dă textul:
„Cât ieșeau din iarnă și până aproape de sfântul Niculae, Moromeții mâncau afară în tindă
la o masă josă și rotundă, așezați în jurul ei pe niște scăunele cât palma. Fără să se știe când,
copiii se așezaseră cu vremea unul lângă altul, după fire și neam. Cei trei frați vitregi,
Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în
orice clipă să se scoale de la masă și să plece afară. De cealaltă parte a mese i, lângă vatră,
jumătate întoarsă spre străchinile și oalele cu mâncare de pe foc, stăteau întotdeauna Catrina
Moromete, mama vitregă a celor trei frați, iar lângă ea îi avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca și
pe Tita, copii făcuți cu Moromete. (…)
Moromete stătea parcă deasupra tuturor . Locul lui era pragul celei de -a doua odăi, de pe
care el stăpânea cu privirea pe fiecare. Toți ceilalți stăteau umăr lângă umăr, înghesuiți, masa
fiind prea mică. Moromete n -o mai schimbase de pe vremea primei lui că sătorii, deși numărul
copiilor crescuse. El ședea bine pe pragul lui, putea să se miște în voie și de altfel nimănui nu -i
trecuse prin cap că ar fi bine să se schimbe masa aceea josă și plină de arsurile de la tigaie. ”
(Marin Preda -“Moromeții”,vol. I)
Cerințe:

Pălăria albă . Prezintă felul în care luau masa Moromeții.

Pălăria galbenă . Prezintă aspecte pozitive ale ritualului cinei.

Pălăria roșie. Identifică starea, emoțiile celor care stau la masă.

Pălăria neagră . Critică diferite aspecte ale luării me sei de către familia Moromete.

Pălăria verde . Fă niște afirmații surprinzătoare cu privire la familia Moromete.

Pălăria albastră. Speculează viitorul familiei Moromete.

141