Argument … … ..2 [629639]

Cuprins

Argument ……………………………………………………………………………………… ………………………… ..2
I. Introducere
I.1. Cuvinte cheie și definiții consacrate. …………………………………………. …………………. ……..3
I.2. Arhitectura vinăritului – geneză și evoluție…………………………………………………………. ..4
I.3. Peisaj viticol…………………………………………………………………………… ……………………… .10
I.4. Viticultura pe teritoriul României de -a lungul timpului………………………………………… 15
II. Turismul oenologic
II.1. Istoria turismului viniviticol………………………………………………….. ……………. …………..1 9
II.2. Drumuri ale vinului…………………………………………………………………………….. ………….. 20
II.3. România – areale viticole și drumuri ale vinului………………………………………. …………2 4
III. Tendințe actuale în arhitectura vinului
III.1. Concepte și direcții contemporane …………………………………….. …………………………….. 27
III.2. Păstrarea tehnologiilor tradiționale …………………………………………………………………… 29
III.3. Criterii de proiectare…………………. ………………………… ………………………………………… 32
IV. Vinării contemporane
IV.1. Valorificarea patrimoniului construit……………………………………………………………….. 33
IV.2. Crame noi – „arhitectura de autor”………………………………………………………………… ..43
V. Concluzii
V.1. Concluzii generale…………………………….. ………………………………………….. ………………. 50
V.2. Pivnița brâncovenească de la Izvoru -Dulce, Merei……………………… ……………….. …….51
V.3. Transpunerea cercetării în proiectul de diplomă……………………………………………… ….55
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………… ……… 57

2
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Argument

Reprezentând o componentă relativ nouă a turismului, enoturismul începe să vină în
atenția publicului la începutul secolului al XX -lea. Ulterior, această ramură a turismului
capătă din ce în ce mai multă amploare, fiind consider ată un factor cheie în industria de
vinificație. Conform lucrării Wine Tourism Around the World , un bun exemplu îl reprezintă
Germania unde, la sfârșitul anilor ’70, fiecare dintre cele 11 areale viticole are propriul său
Weinstraßen (drum al vinului ), ce ajută la întelegerea și, ca atare, la vinderea vinului german1.
Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă arealul viticol Napa Valley care este, conform
statisticilor, a doua cea mai vizitată atracție turistică din statul California , după Disneyland2.
În acest context, marii producători din industria vinificației au înțeles că, alături de
calitatea vinului produs, un al factor important îl reprezintă relaționarea directă a
consumatorului cu zona de proveninență a vinului și, ca atare, au început să pună di n ce în ce
mai mult accent pe arhitectura cramelor, c ăutând arhitecți cu renume care să transforme halele
de producție în obiecte arhitecturale cu rol de reprezentare, dar și dezvoltarea unor programe
conexe, precum unități de cazare, care să se regăsea scă în complexele viticole.
Pe teritoriul României, cultura viței de vie se practică din cele mai vechi timpuri, iar
noțiunea de drum al vinului se întâlnește încă din perioada de domnie a lui Constantin
Brâncoveanu, cu sensul de traseu itinerant, domnitor ul mergând să viziteze toamna, când se
culeg viile, domeniile pe care le deținea: „Apoi viind vremia culesului viilor, au mersu măria
sa și la Pitești înpreună cu doamna mării sale și cu toată casa și cu toți boiarii, de au fost la
culesul viilor acolo (.. .)”3.
În România contemporană, deși nelipsit de argumente de ordin economic, social sau
istoric, turismul oenologic este exploatat într -o pondere foarte mică în raport cu potențialul pe
care îl are, iar demersurile făcute pentru promovarea acestuia sunt t imide și izolate. În acest
context, studiul de față are drept scop cercetarea turismului oenologic, în încercarea de a
stabili, la nivel național, zone cu potențial turistic de acest fel și direcții ce ar putea fi urmate
în vederea îmbunătățirii peisajului cultural viticol al României .

1 CAMBOURNE, Brock, HALL , C. Michael, MACIONIS, Niki, SHARPLES, Liz (editori) – Wine Tourism Around the World , New York:
Editura Routledge, 2011, pag.2. Text original : „(…) th e Weinlehrpfad [instructional wine path ] help to explain and therefore sell German
wine, and by the end of the 1970s practically all the eleven wine regions had their own Weinstraßen [wine road] ”
2 Idem, pag. 56. Text original: „(…) Brown (1981) reports that the vineyards of the Napa Valley, California, are the second most visited
toursit attractions in that State after Disneyland.”
3 GRECEANU, Radu – Istoria domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688 -1714) , București:Editura Academiei Repub licii
Socialiste România, 1970, pag.115

3
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
I. Introducere

I.1. Cuvinte cheie și definiții consacrate

Patrimoniu cultural – „este un grup de resurse moștenite din trecut pe care oamenii le
identifică, independent de proprietarul lor, ca o reflexie și expresie a valoril or, credințelor,
cunoștințelor și tradițiilor lor. Include toate aspectele mediului înconjurător ce rezultă din
interacțiunea între oameni și locuri de -a lungul timpului”4
Peisaj cultural – „se constituie din proprietăți culturale reprezentând opera [munci i comune a
naturii și a omului]. Este ilustrarea evoluției societății și a așezărilor de -a lungul timpului, în
directă legătură cu anumite constrângeri fizice și/sau oportunități oferite de cadrul natural ori
de factori sociali, economici și culturali, atâ t din mediul intern cât și din mediul extern”.5
Peisaj cultural viticol – „se constituie dintr -un anumit tip de peisaj agricol, întrunind
următoarele caracteristici: este rezultatul muncii omului și a interacțiunii ființei umane cu
mediul înconjurător; est e adesea situat în zone dens populate, ilustrând schimbul între diferite
culturi tradiționale; (…) este în directă legătură atât cu patrimoniul tangibil (arhitectură
vernaculară, tipuri de așezări, pivnițe etc.), precum și cu elemente patrimoniale intang ibile,
incluzând anumite tradiții sau ritualuri de sporire a fertilității solurilor”6
Turism oenologic – „activitatea în care principalul factor motivațional îl constituie vizitarea
domeniilor viticole, vinăriilor ori festivaluri ce presupun degustarea vin urilor și/sau
descoperirea caracterului unui anumit areal viticol”7
Cramă – „crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se
depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare
etc. într -un cadru rustic. — Cf. sb. Kr a m a ”8

4 Definiția a fost enunțată în cadrul Convenției -cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, adoptată
la Faro, la 27 octombrie 2005. Text original: „cultural heritage is a gr oup of resources inherited from the past which people identify,
independently of ownership, as a reflection and expression of their constantly evolving values, beliefs, knowledge and tradit ions. It includes
all aspects of the environment resulting from the interaction between people and places through time”
5 Definiție extrasă din Operational Guidelines for the Implementation of the World Heritage Convention , ediția din ianuarie 2008, art.47.
Text original: „Cultural landscapes are cultural properties and r epresent the [combined works of nature and of man] designated in Article1 of
the Convention . They are illustrative of the evolution of human society and settlement over time, under the influence of the physical
constraints and/or opportunities presented by their natural environment and of successive social, economic and cultural forces, both external
and internal.”
6 Definiție extrasă din: MITCHELL, Nora, RÖSSLER, Mechtild, TRICAUD, Pierre -Marie (editori) în World Heritage Cultural Landscapes.
A Handbook fo r Conservation and Management, Paris: Editura UNESCO World Heritage Center, 2009, pag. 91. Text original: „Vineyard
cultural landscapes are a specific type of agricultural landscape represented by its entire production and land -use system: vineyard culture s
are the result of human work and the interaction between people and their enviroment; vineyards are often located in areas wi th a long human
presence, and illustrate the exchange between different cultural traditions; (…) vineyard landscape are linked with tangible heritage
(vernacular architecture, settlement systems, cellars etc.), as well as with intangible elements, including cultural traditio ns and harvest
rituals.”
7 Definiția a fost enunțată de prof. Michael C. Hall în anul 1996. Text original : „visitation to vineyards, wineries, wine festivals and wine
shows for which grape wine tasting and/or experiencing the attributes of a grape wine region are the prime motivating factors for visitors”
8 Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române , ediț ia a II -a, București: Editura Univers Enciclopedic, 1998

4
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
I.2. Arhitectura vinăritului – geneză și evoluție

Chiar dacă nu se poate afirma cu certitudine când anume ia naștere producția vinului,
arheologii apreciază că începuturile cultivării viței de vie încep cu apr oximativ 8000 de ani în
urmă, în Asia Mică, mai precis în zona caucaziană ocupată în prezent de Iran și Georgia. Tot
de atunci se presupune că există și primele clădiri aferente vinăritului, sub forma depozitelor,
atât pentru struguri, cât și pentru vin.
Villa în Imperiul Roman
Deși grecii sunt considerați ca fiind
pionierii vinificației în zona m editeraneeană,
primii constructori de clădiri destinate
propriu -zis producerii vinului sunt romanii ,
sub forma așa -numitelor villa rustica . În acest
sens, dovezi sunt aduse de „săpăturile
arheologice întreprinse începând cu anul
1970, ca cele efectuate în lungul râului Mosel
și cele din zona Palatinatului, care au relevat
ziduri de cărămidă și bazine de piatră ale unor
camere de p resă romane, datând între anii
100-500 d.Hr. ”9 Mai mult, în celebrul tratat
De architectura (27-22 î.Hr.), Vitruviu dă
indicații precise referitoare la încăperile
destinate depozitării vinului, sugerând că, în
cadrul villei romane, acestea ar trebui
amplasate în imediata vecinătate a prese i de
ulei și a bucătăriei, „(…) având ferestrele
orientate către nord. Într-o încăpere în care
ferestrele sunt orientate către oricare alt punct
cardinal, căldura va pătrunde, diminuând
calitatea vinului10”.

9 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – Wine and Architecture , München: Editura Detail, 2012,
pag.10. Text original: „Since 1970, archeological excavations – such as those carried out along the Mosel River and in the Palatinate region
of Germany – have exposed the brick walls and stone basins of Roman press rooms in the first to fifth centuries AD.”
10 VITRUVIUS; trad. MORGAN, Morris Hicky – The Ten Books on Architecture , Cartea VI, Cambridge: Harvard University Press, 1914,
pag. 184. Text original : „(…) Adjoining it should be the wine room with its windows lighted from the north. In a room with windows on any
other quarter so that the sun heat it, the heat will get into th e wine and make it weak.”
Fig. 1 – VILLA RUSTICA , Boscoreale , Italia (circa 40 -30 î.Hr.)
B – bucătărie; N – loc de luat masa; P – cameră cu două prese de vin;
Q – coridor; R – încăpere pentru fermentarea vinului; Y – cameră cu
presă de ulei

5
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Exemple de ville ce ilustrează recomandările l ui Vitruviu sunt : Villa di Diomede , de la
Pompeii (sec. al II -lea î.Hr.) sau Villa Adriana , la Tivoli (118 -134 d.Hr.), ambele având ample
pivnițe subterane, pentru producerea și depozitarea vinului. Deși producția vinului este
întotdeauna legată de villa, depozitarea lui se poate realiza și în locuri independente de
aceasta, din rațiuni de spațiu. Astfel, romanii apelează la rețele de tuneluri să pate în masivi,
asigurând în acest fel condiții optime de temperatură și umiditate vinului. As emenea
„peșteri” , având dimensiuni remarcabile, se pot găsi în Saint -Émilion (Franța), Tokaj
(Ungaria), Kästrich – Mainz (Germania) etc.

Fig. 2 – VILLA di DIOMEDE, Pompei , Italia (sec. al II -lea î.Hr.)
Evul Mediu
Dacă în Roma antică producția vinului era strâns legată de locuință, după căderea
Imperiului Roman, în special datorită invadatorilor de religie musulmană, producția de vin se
mută, într -o mare măsură, în cadrul mânăstirilor. Călugării se preocupă de cultivarea viței de
vie, dar și de cercetări și experimente î n vederea îmbunătățirii calității vinului. În a doua parte
a Evului Mediu, d atorită comercializării vinului, apare o concurență acerbă , dar și benefică ,
între centrele monastice producătoare de vin, aceasta fiind perioada de înflorire a podgoriilor
franțuz ești.

6
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Ansamblurile mânăstirești erau prevăzute cu spații care să poată adăposti vinăria, cu
încăperile necesare pentru depozitarea ustensilelor, a preselor, precum și pivnițele care
adăposteau butoaiel e de vin. Spre exemplu, planul abați ei St. Gall (Elveția) prezenta o pivniță
de 40 metri lungime și 10 metri lățime, amplasată chiar în mijlocul complexul ui, în imediata
vecinătate a cl austrului, ilustrând importanță pe care o reprezintă vinul în economia
mânăstirii. Un alt exemplu este ilustrat de Benedict ini în Burgundia, acolo unde cultivă ample
plantații de viță de vie , punând mare
accent pe producția vinului în cadrul
mânăstirilor Dijon și Cluny .
Însă cel mai mare aport în
dezvoltarea vinificației în această
epocă îl aduce Ordinul Cistercian,
începând cu secolul al XI -lea. În
acest sens, cel mai important
exemplu îl constituie abația
Eberbach , fondată de Cistercieni în
anul 1136, în regiunea Rheingau.
Aici este dezvoltată constant, de -a
lungul timpului, producția vinului, astfel încât în secolul al XVI -lea, aceasta ajunge să fie cea
mai mare unitate de producție din lume, procesând peste 250000 litri de vin pe an. Din punct
de vedere arhitectural, este considerată ca fiind una din cele mai bine conservate abații
europene în stil romanic, cu elemente de gotic timpuriu.
Începând cu secolul al XIV -lea, producția de vin revine din ce în ce mai mult în cadrul
clădirilor rezidențiale ori administrative , sub forma castelelor fortificate prevăzute cu pivnițe
având dimeniuni impresionante. Acum apare noțiunea d e wine castle , dar „care nu se referă
neapărat la o clădire impunătoare, prevăzută cu coloane, turnuri, creneluri, pavilioane, curți
interioare ori grădini amenajate; se referă, mai degrabă, la o construcție situată în mediul
rural, casă ori conac, al căru i pro prietar se ocupă cu producerea vinului, mulțumindu -se cu o
arhitectură simplistă.”11

11 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit. , pag. 13. Text original: „It may not necessarily refer to
a majestic building with columns, turrets, battlements, pavilions, courtyards and landscaped gro unds; rather, it may simply signify a country
house or mansion whose owner is involved with winemaking and is content with the simplest architectural accoutrements.”
Fig. 3 – ABAȚIA ST. GALL , Elveția (sec. al IX -lea) – plan ideal
10 – pivniță de vin (pe latura vestică a cluastrului)

7
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Château Haut -Brion
Deși construcții aferente producerii vinului apar încă din Antichitate, până în secolul al
XVI-lea, aceste construcții se constituie ca anexe, fie în cadrul clădirilor rezidențiale, fie în
cadrul mânăstirilor, așa cum a fost arătat anterior, urmând ca, abia în Renaștere să apară prima
clădire concepută special pentru producerea vinului. În anul 1533, Jean de Pontac (1488 –
1589) achiziționează dome niul Haut -Brion ,
în zona Bordeaux, Franța, unde pune bazele
unei crame , fiind, totodată, pentru prima
oară când se încearcă asocierea vinului cu
locul de proveniență . Astfel, vinul
comercializat de Jean de Pontac, poartă atât
denumirea proprietarului, cât și denumirea
domeniului, Haut -Brion.
De altfel, în perioada Renașterii, la jumătatea secolului al XVI -lea, apare și se
consolidează, în zona Bordeaux, conceptul de château , asociat ulterior, în mod eronat, cu
ideea de castel în sensul de reședință nobili ară. În realitate, „château se referă la un anumit cru
(semnificând un anumit terroir sau o anumită localizare), astfel încât nu poate fi vorba de
renumele sau calitatea vinului.”12
Ulterior, aceste château -uri urmează să fie puternic modificate , în sensu l de mărire a
capacității de producție și stocare, prin adăugarea de noi construcții, ducând, astfel, la
ansambluri foarte variate din punct de vedere arhitectural. Un bun exemplu în acest sens îl
constituie Schloss Vollrads , unul din cele mai vechi ansamb luri viticole din zona Rheingau
(Germania) al cărui schelet se constituie dintr -o locuință -turn, în stil gotic, înconjurată,
ulterior, de clădiri de secol XVII, în stil baroc.
Perioada de tranziție de la Renaștere la Baroc este una prosperă pentru industri a
vinului, secolul al XVII -lea fiind cel în care se consolidează, în Franța, conceptul de cramă , în
sensul propriu, actual. Ca atare, în această perioadă, majoritatea „castelelor situate în zone cu
o bogată cultură a viței de vie sunt refuncționalizate în scopul adaptării lor la necesitățile
procesului de producție a vinului.”13

12 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit. , pag. 13. Text original : „(…) the name château is
associated with a particular cru (signifying a terroir or location), and is for this reason not an indication of a wine ’s renown or excellence.”
13 PIRAZZINI , Veronica – Cantine , Milano: Editura Motta Architettura, 2008 , pag. 7. Text original : „i castelli antistanti le aree ricche di
vigneti, vengono trasformati in edifici adibiti alla produzione.”
Fig. 4 – CHÂTEAU HAUT -BRION ,Bordeaux,Franța (1533)

8
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Secolul al XVIII -lea este marcat de călugărul Pierre Pérignon care, în cadrul abației
Hautvillers, din regiunea Champagne (Franța), studiază procesul fermentării secundare a unor
soiuri de vin îmbuteliate, ducând la apariția vinului spumant.
Revoluția industrială a secolului al XIX -lea
Începutul secolului al XIX -lea constituie un important moment în evoluția vinăritului
și a arhitecturii aferente acestuia datorită, pe de -o parte, a emigrării masive a europenilor în
America, iar pe de altă parte, datorită noilor posibiltăți tehnologice aduse de Revoluția
Industrială. Ca urmare a emigrării în Lumea Nouă, exportul de vin ia amploare și, ca atare,
este necesară mărirea capacității de pr oducție a vinăriilor. În plus, cercetările întreprinse acum
în domeniul vinificației relevă anumite procese chimice pe care vinul le suferă în contact cu
agenții externi, astfel încât se constată necesitatea cre ări unor spații pentru producerea și
depozita rea vinului în conformitate cu posibilitățile noilor tehnologii. Spre exemplu, una din
cercetările întreprinse de Louis Pasteur (1822 -1895) în anul 1850 arată faptul că, dacă vinul
este încălzit până la o temperatură de 70șC, bacteria care transformă vinul în oțet moare.
Ținând cont de toți acești factori, această perioadă este marcată de o schimbare
radicală în ceea ce privește arhitectura vinului, în sensul în care se trece de la producția în
castele și mânăstiri, la procesarea vinului în hale industriale de mari dimensiuni, ce facilitează
producția la o scară mult mai amplă, în conformitate cu noile cerințe ale pieței.
Cu toate acestea, proprietarii cramelor nu neglijează componenta estetică a concepției
arhitecturale a acestora, după cum reiese din exem plele următoare:
Este momentul în care, pentru depozitarea vinului, atât normal, cât și spumant, în
condiții optime, se reia ideea realizării de tuneluri săpate în stâncă, dar la o scară mult mai
mare. Două exemple celebre în acest sens le reprezintă pivni țele-tunel Moët&Chandon , având
o lungime de 28 kilometri, respectiv Codorníu , cu o lungime de 30 kilometri.
În Spania, pivnița principală a cooperativei viticole Gandesa , din Tarragona, este
concepută în anul 1920 de către Cèsar Martinell în stil Art Nouv eau, fiind puternic influențat
de arhitectura contemporanului său, Antoni Gaudí.

Fig. 5 – BODEGA COOPERATIVA DE GANDESA , Tarragona, Spania (1920, arh. Cèsar Martinell )

9
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Crama de vinuri spumante Kupferberg , din Kästrich – Mainz (Germania) ilustrează,
de as emenea, importanța acordată componentei estetice în conceperea arhitecturală a acestei
perioade în domeniul vinăritului. Astfel, din dorința adaptării clădirilor acestui ansamblu la
noile tendințe arhitecturale, se derulează o serie de lucrări în vederea m odernizării cramei
concepute inițial în anul 1856 de către Joseph Laské (clădire simetrică, cu motive neo -gotice
pe fațadă). În 1860 se realizează o extindere pe trei niveluri, urmând ca, în anul 1866,
Christian Adalbert Kupferberg să contracteze Conrad Kr aus pentru a ridica două clădiri noi,
în stil ne orenascentist, având anumite motive baroce și neoclasice . Una dintre clădiri
adăpostește, de asemenea, impresionanta „Traubensaal” (sala strugurilor), în stil Art Nouveau.
Încercarea de a adapta necesitate a de a păstra rolul de reprezentare al obiectului de
arhitectură cu nevoile industrializării si posibilitățile tehnologice ale epocii sunt, poate, cel
mai bine subliniate de clădirea Real Bodega de La Concha , proiectată în anul 1862 de Joseph
Coogan, după schițele inginerului francez Gustave Eiffel.
Concepută ca un proiect -experiment, clădirea este considerată, în scurt timp, o reușita,
devenind un prototip al construcțiilor pe structură metalică în zonă. Structura, de plan circular,
are o deschidere de 30 ,5 metri în diametru, cu un luminator central de aproape 7 metri
diametru . Acoperirea se compune dintr -o rețea format ă din 24 grinzi cu zăbrele, rigidizate cu
inele metalice radiale, ce sprijină pe zidul perimetral de inchidere, la partea exterioară.14

14 Wine Store at Xerez , în The Engineer , vol. 29 (ianuarie -iunie 1870), publicat pe 18 martie 1870, pag. 158
Fig. 6 – REAL BODEGA de LA CONCHA Jerez de la Frontera, Spania (1862, arh. Joseph Coogan, constructor – Messrs )

10
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Secolul al XX -lea
În prima jumătate a acestui secol industria vinăritului pierd e teren, pe de -o parte,
datorită crizei cauzate de apariția filoxerei, pe de altă parte, datorită situației economice
cauzată de cele două Războaie Mondiale precum și a prohibiț iei, în cazul particular al Statelor
Unite ale Americii. Drept urmare, în ceea ce privește arhitectura, proiectele de crame din
această perioadă se rezumă, în mare parte, la extinderi, restaurări sau reconversii ale
construcțiilor existente.
După 1950 î nsă, redresarea economică, coroborată cu utilizarea la scară din ce în ce
mai largă a betonului armat, au dus la o
puternică revitalizare a acestei industrii. Un
moment marcant în această privință îl
constituie proiectul pentru Château Lafite
Rothschild , realizat în anul 1987. Încercând să
obțină avantaje de natură economică și
tehnică, dar și să răspundă nevoii de a realiza
un sistem de răcire în zona de depozitare a
vinurilor, arhitectul catalan Ricardo Bofil
obtează pentru o construcție circulară, îngrop ată integr al, lucru posibil datorită str ucturii din
beton armat.
Anii ’90 marchează o nouă atitudine cu implicații culturale, favorizată de amploarea
pe care o capătă turismul oneologic. În consecință, producătorii de vin apelează tot mai mult
la arhitec ți celebri, cu scopul de a transforma cramele în obiecte arhitecturale „de autor” ,
lucru care este, în mod evident, benefic atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce
privește dezvoltarea programelor de arhitectură specifice industriei vinului.

I.3. Peisaj cultural viticol

O dată cu emanciparea clasei sociale de mijloc, la jumătatea secolului al XIX -lea,
oamenii încep să fie din ce în ce mai interesați nu doar de calitatea vinului, dar și de originea
acestuia și modul în care este produs. În plan cultural, un efect direct al acestui fapt este,
desigur, încercarea producătorilor de a lega imaginea propriilor crame de istoria și tradițiile
locurilor în care se găsesc. Se poate vorbi, deci, despre conceptul de genius loci care, așa cum
teoretizea ză arhitectul norvegian Christian Norberg -Schulz, se compune din două atribute :
Fig. 7 – CHÂTEAU LAFITE ROTHSCHILD
Médoc, Franța (1987, arh. Ricardo Bofill)

11
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
semnificația și structura, unde „semnificația oricărui element constă în relaționarea acestuia
cu alte elemente, adică acesta se definește prin prisma a ceea ce el [acumuleaz ă]. Un obiect
este un obiect prin prisma virtuții sale de a acumula.”15
Așadar, nu putem vorbi de vin fără a ține cont de locul de proveniență al acestuia, de
caracteristicile arealului viticol, fie ele de natură pedoclimatică, fie de natură culturală . În
contextul în care, așa cum am arătat anterior, turismul oenologic ia amploare, în special în a
doua jumătate a secolului al XX -lea, în anul 1992, noțiunea de peisaj cultural se legitimează,
fiind definită în cadrul celei de -a XVI -a Convenție a World Herit age Committee din cadrul
UNESCO . Mai mult, tot în cadrul acestei Convenții este definită, ca ramură aparte a
peisajului cultural , noțiunea de peisaj cultural viticol , având drept atribut , printre altele, o
strânsă „legătură atât cu patrimoniul tangibil (ar hitectură vernaculară, tipuri de așezări, pivnițe
etc.), precum și cu elemente patrimoniale intangibile, incluzând anumite tradiții sau ritualuri
de sporire a fertilității solurilor ”16, confirmând, încă o dată, conexiunea care există între
factorul cultural și industria vinificației.
Ulterior, în Lista Patrimoniului UNESCO au fost înscrise următoarele areale viticole:

15 NORBERG -SCHULZ , Christian – Genius Loci, towards o phenomenology of architecture , New York: Editura Rizzoli, 1980, pag. 166.
Text original: „The ‘meaning’ of any object consists in its relationships to other objects, that is, it consists in what the object ‘gathers’ . A
thing is a thing by virtue of its gathering.”
16 MITCHELL, Nora, RÖSSLER, Mechtild, TRICAUD, Pierre -Marie (editori) – op.cit. , pag. 91. Text original : „ (…) vineyard landscape are
linked with tangible heritage (vernacular architecture, settlement systems, cellars etc.), as well as with intangible elements, including cultural
traditions and harvest rituals.”
Fig. 8 – HARTA PEISAJELOR CULTURALE VITICO LE ÎNSCRISE ÎN LISTA PATRIMONIULUI UNESCO

12
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Jurisdicția Saint -Emilion , Franța – 1999
Situată la 40 kilometri de Bordeaux, această zonă este dedicată exclusiv cultivării viței
de vie, ce a fost adusă aici de către romani, dar care începe să capete amploare în Evul Mediu.
Începând cu secolul al XI -lea, aici se construiesc numeroase catedrale și mânăstiri ce pot fi
vizitate și astăzi, lucru datorat amplasării sale care face ca satele ce o compun să fie vizitate
de pelerini aflați în tranzit către Santiago de Compostela. 17
Valea Loirei, între Sully -sur-Loire și Chalonnes , Franța – 2000
Valea Loirei reprezintă o zonă cu un important peisaj cultural, atât prin prisma
monumentelor istorice, în special châtea u-uri, care se găsesc aici, cât și prin prisma
diversității culturale și a tradițiilor și meșteșugurilor practicate, încă, de localnici. Printre
localitățile care se remarcă cel mai mult, trebuiesc amintite Sully, Orléans, Blois, Amboise,
Tours, Saumur ori Angers. O altă caracteristică importantă a acestei zone este diversitatea
modului în care este utilizat terenul, trecând de la un țesut urban, foarte dens, la întinse zone
cultivate cu viță de vie.18
Regiunea viticolă Alto Duro, Portugal ia – 2001
Este o zonă inclusă în Lista patrimoniului UNESCO exclusiv prin prisma atributului
de peisaj cultural viticol , aici cultivându -se viță de vie încă de acum 2000 de ani, a ceastă
lungă tradiție în viticultură producând un peisaj cultural remarcabil ă. Începând cu secolul al
XVIII -lea, aici se produc e renumitul vin de Porto .19

Fig. 9 – NEW ILLUSTRATED MAP OF THE DOURO (realizată de artistul britanic David Eley , incluzând 130 de ilustrații )
Valea Rinului de Sus , Germania – 2002
Este o zonă recunoscut ă pentru monumentele sale istorice, amplasate în cele 60 de
orașele foarte prospere din punct de vedere economic, datorită amplasării strategice, în lungul
fluviului Rin. Pe lângă localități, peisajul cultural este completat de ruinele a peste 40 de

17 www.whc.unesco.org , accesat la data de 19.03.2014
18 Ibidem
19 Ibidem

13
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
castele, dar si de întinsele culturi de viță de vie, pentru care acum aproximativ 1000 de ani,
dealurile din zonă au fost terasate.20
Regiunea viticolă Tokaj, Ungaria – 2002
Peisajul cultural viticol al acestei regiun ilustrează o lungă tradiție în producția v inului
în această zonă. Ceea ce o face unică este rețeaua de culturi de viță de vie, vinării, ferme, sate
și mici orașele, conectate între ele cu pivnițe subterane sub formă de tuneluri. De asemenea,
strictele reglementări impuse de mai bine de trei secole , în ceea ce privește industria
vinăritului în zonă, ilustrează importanța pe care o are această ocupație aici.21
Peisajul viticol al insulei Pico, Portugalia – 2004
Fiind a doua insulă ca mărime din arhipelagul Azore, Pico se remarcă prin peisajul
viticol ce se constituie dintr -o succesiune impresionantă de ziduri de piatră, datând din secolul
al XV -lea, organizate sub forma unei trame rectangulare, având drept scop protejarea viței de
vie de vânt și inundații. Acest peisaj, a cărui stare de conservare est e remarcabilă, este
completat de clădiri istorice precum locuințe, pivnițe ori biserici construite în tehnici
tradiționale, folosind materiale locale.22
Terasele cu viță de vie din Lavaux, Elveția – 2007
Întinzându -se pe o lungime de aproximativ
30 kilo metri, de -a lungul malului lacului
Lausanne, aceste terase plantate cu viță de vie
acoperă terenul accidentat al muntelui, între sate și
lac. Deși există anumite dovezi care pot plasa
cultivarea viței de vie în această zonă încă din
vremea Imperiului Roman , aceste terase datează
din secolul al XI -lea, atunci când mânăstirile
benedictine și cisterciene controlau regiunea.
Acest peisaj viticol este considerat foarte important prin prisma dovezii unei lungi
interacțiuni între om și cadrul natural, în vederea dezvoltării acestei activități, fapt ce atestă,
încă o dată, importanța vinăritului. 23
Pe lângă regiunile viticole amintite mai sus există o serie de areale viticole care, deși
neincluse în Lista Patrimoniului UNESCO, au o importanță similară în istoria vi năritului, prin
prisma atributelor culturale pe care le ilustrează. Printre acestea se numără:

20 www.whc.unesco.org , accesat la data de 20.03.2014
21 Ibidem
22 Ibidem
23 Ibidem
Fig. 10 – PLANTAȚIE TERASATĂ DE VIȚĂ DE VIE
Lavaux, Elveția

14
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Napa Valley, California, Statele Unite ale Americii
Este considerată cea mai importantă regiune
viticolă din lumea nouă , numărând, în prezent, peste 450
de crame și fiind una din cele mai populare destinații în
domeniul turismului oenologic, cu peste 4.5 milioane de
vizitatori anual. În această regiune, producția de vin
datează din secolul al XIX dar, datorită unor factori
precum marea invazie a filoxerei sau Pr ohibiția, aceasta
s-a dezvoltat cu adevărat începând cu anul 1960.
Maipo Valley, Chile
Având culturi de viță de vie întinse pe mai bine de
3000 hectare, această regiune este renumită pentru
vinurile Cabernet , produse aici de mai bine de 150 de
ani.
Barossa Valley, Australia
Situată în partea de sud a Australiei , această regiune este cultivată cu vin încă din
secolul al XIX -lea. Spre deosebire de majoritatea vinurilor australiene, puternic influențate de
britanici, vinurile produse în această zonă au or igini germane. Renumite sunt în special
vinurile roșii obținute din specia de struguri denumită Syrah (sau Shiraz ), cultivată pe o
suprafață de peste 142600 hectare.24

Se poate observa, așadar, cum aceste peisaje culturale viticole au în comun faptul că
întrunesc o serie de atribute precum :
„(…)calitatea arhitecturală, a țesutului ori ambianța generală a orașelor, satelor,
chateau -urilor și vinăriilor de mici dimensiuni, care reprezintă punctul de pornire al
viticul turii și al comerțului cu vin. Toate a ceste atribute vizibile ale peisajului cultural
sunt deseori completate de o anumită atmosferă, un mediu înconjurător atra ctiv care
face ca toate aceste regiuni viticole să atragă un număr impresionant de vizitatori, care
nu călătoresc în aceste locuri doa r pentru a degusta vinuri.”25

24 www.en.wikipedia.org , accesat la data de 20.03.2014
25 CAMBOURNE, Brock, HALL , C. Michael, MACIONIS, Niki, SHARPLES, Liz (editori ) – op.cit. , pag. 4. Text original: „The cultural
landscape of viticulture is embellished by the situation, architectural qualities, layout, and general ambiance of the towns, villages, chateaux,
and more modest wineries that are the foci of viniculture an d the wine trade. The tangible attributes of this special cultural landscape are
further complemented by a praticular atmosphere, an appealing envirmonet that is part of the reason why wine regions of the w olrd over
attract endless streams of visitors, who come not just to sample the wines.”
Fig. 11 – HARTĂ VITICOLĂ A NAPA VALLEY

15
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
I.4. Viticultura pe teritoriul României de -a lungul timpului

Așa cum relatează istoricul francez Raymon Billiard, cultura viței de vie se regăsește
pe teritoriul României încă din antichitate : „Dintre toate părțile Europei, Tracia a fost, poate,
cea mai veche și cea mai respectată pentru vinurile sale și aceea care și -a păstrat mai mult
timp prestigiul”26. Deși se presupune că în teritoriul carpato -danubiano -pontic se cultiva viță
de vie înca din anii 700 î.Hr., dovezi concre te în acest sens apar abia în perioada regelui
Burebista (82 -44 î.Hr.), care ordonă, conform izvoarelor istorice, defrișarea viilor. Ulterior, în
perioada de ocupație a Daciei de către romani, T raian (53 -117 d.Hr.) bate moneda Dacia
Felix, ce ilustrează ac eastă regiune prin prisma unei femei ce ține în brațe doi copii, unul
purtând un ciorchine de st ruguri, celălalt spice de grâu. Datorită lipsei de informații referitoare
la evoluția aceste zone pe o durată de aproape 1000 de ani, mențiuni concrete despre
viticultură mai apar abia în Evul Mediu când, așa cum relatează majoritatea scrierilor, vinurile
produse în Moldova și Țara Românească sunt exportate în cantități mari, în special la
Constantinopol, Varșovia sau Viena, prin prisma calității incontestabile p e care o au. Chiar și
sub dominația Imperiului Otoman (total dezinteresat de vin, prin prisma populației de religie
musulmană) viticultura continuă să fie practicată și să se dezvolte ajungând ca, la 1862,
suprafața cultivată de viță de vie să fie de aprox imativ 100000 hectare.

Fig. 12 – HARTA ECONOMICĂ A ȚĂRII ROMÂNEȘTI ÎN SEC. al XVII -lea – al XVIII -lea

26 BILLIARD, Raymond – La vigne dans l ’antiquité , Lyon: Librarie H. Lardanchet, 1913, pag.66. Text original : „(…)de toutes les contrées
d’Europe, la Thrace fut peut -être la plus anciennement réputée pour ses vins, et c elle qui conserva le plus longtemps son prestige”

16
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Sfârșitul secolului al XIX -lea este marcat și aici, ca în întreaga Europă, de criza
produsă de apariția filoxerei. Pentru a redresa patrimoniul viticol , puternic afectat, pe teritoriul
României au fost aduse din Franța soiur de viță precum Pinot Noir, Cabernet Savignon,
Merlot, Chardonnay, Aligoté sau Cabernet Sauvignon, astfel încât, în prezent, aceste soiuri au
devenit puternic ancorate în cultura viti colă a țării. Succesul acestui proiect de redresare este
ilustrat de următoarea afirmație a arhitectului Gheorghe Mandrea, vorbind despre lucrările
necesar e dării în folosință a antrepozitelor de vin București: „Cînd se vor esecuta și aceste
lucrărǐ, atunc ǐ și comuna șǐ ar avea compensațiunea pentru sacrificiile aduse, căcǐ acéstă
rampă va aduce un venit colosal caseǐ comunale.”27 A doua jumătate a secolului al XX -lea
este marcată de o reorientare c ătre soiurile de viță autohtone, însă producția de vin acuză un
oarecare declin.
În ceea ce privește arhitectura vinului pe teritoriul României , ea se rezumă, în mare
parte, la clădiri -anexă în cadrul gospodăriilor ori mânăstirilor, precum casele de presă, iar
pentru depozitare se utilizează pivnițe modeste , din p iatră, îngropate parțial sau total în
pământ, constituind, totodată, socl ul pentru casa ce stă deasupra. În cepând cu secolul al XIV –
lea, pe acest prototip vernacul ar se va dezvolta arhitectura laică de zid , ce își va găsi apogeul
în casele boierești sau do mnești ale secolelor al XVII -lea și al XVIII -lea. Astfel, „(…) acestea
prezintă un spațiu de locuire mult ridicat de la sol, situat deasupra unor încăperi boltite de
relativ mari dimensiuni, zidite din cărămidă – pivnițele sau beciurile – , ce au nivelul de
călcare situat în general sub nivelul solului.”28 Începând cu deceniul al doilea al secolului al
XVII -lea, pivnițele se dezvoltă atât ca spațialitate cât și ca sisteme de boltire, culminând, la
sfârșitul secolului, cu pivnița casei mici a ansamblului br âncovenesc de la Potlogi, acolo unde
se consideră a fi utilizat pentru prima oară în arhitectura laică sistemul de boltire cu stâlp
central care „susține patru arce dublouri puternice cu corespondență în zidurile de contur,
formând impreună cu pandantivii sferici structura pe care se descarcă patru calote de
dimensiuni mari.”29 Constantin Brâncoveanu utilizează acest sistem de boltire atât la casa
mare de la Potlogi (Dâmbovița), cât și la Mogoșoaia (Ilfov) urmând ca, ulteior, să fie preluat,
la scară mai mic ă, la multe dintre casele boierilor acelori vremuri, fie ele în orașe sau pe
moșiile de reședință. Ulterior, la sfârșitul secolului al XVIII -lea, configurația pivnițelor se
simplifică, revenindu -se la sistemul cu boltă semicilindrică prijinită pe arce dubl ouri.

27 MANDREA, Gheorghe – Antrepositele de vinuri din București în Analele Architecturei , nr. 10 din 1891 (anul II), București: Tipografia
Curții Regale F. Göbl Fii, 1892, pag. 184
28 BRĂTULEANU, Anca – Curți do mnești și boierești în România. Valahia veacurilor al XVII -lea și al XVIII -lea, București: Editura
Simetria, 1997, pag. 14
29 Idem, pag. 16

17
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Despre secolul al XIX -lea nu există foarte multe informații legate de arhitectura
aferentă industriei vinificației, însă se poate deduce că aceasta s -a subordonat arhitecturii
industriale a epocii, caracterizată de hale de producție pe structură met alică, dovadă în acest
sens fiind proiectul realizat de arhitectul Gheorghe Mandrea pentru antrepozitele de vin din
București, pe care îl descrie în Analele Arhitecturii din anul 1891 după cum urmează:
„Încă pe timpul cînd d Cîmpineanu era Primar, subsemna tul a făcut parte din o
comisiune ce se întrunea în localul Ospeluluǐ Comunal, spre a pune basele unuǐ
program de construcțiune pentru Antrepositele de vinurǐ din Capitală.
⁞
Destinul a vrut ca eŭ să fiŭ numit architect șef al Primărieǐ și ca atare am fost
însărcinat cu elaborarea planurilor pentru construcția de maǐ sus.
⁞
Întreaga construcțiune este executată din materialele cele maǐ solide; cărămida
este de cea presată din fabrica Societățiǐ romîne de construcțiune. Piatra întrebuințată
la stîlpiǐ din pi vniță precum și scările este piatră din carierele de la Bellia. Învelitórea
este de zink No.13. Lemnăria nu s ’a întrebuințat la acéstă clădire de cît la tîmplărie și
astăriala învelitóreǐ. Tóte bolțile pivnițelor sunt executate între traverse de fer armate ,
și cu modul acesta am reușit a obține o pivniță spaciósă, fără ca stâlpiǐ de sprijinire să
încurce manevrarea butóelor.
Pivnița este tótă betonată și cimentată. Betonul s ’a executat în o grosime de
0.30 m., ca să împedice orǐ -ce infiltrațiune și spre a o bține o pivniță uscată, salutară
conservăreǐ vinurilor. Afară de acésta s ’a lăsat și ventilația necesară în ḑiduri, precum
s’a canalisat și solul, ast -fel că pivnița să se pótă spăla și curăți. Aceste canalurǐ staŭ în
legătură cu canalul cel mare care l ’am construit tot cu acéstă ocasiune, fiind -că, cînd
vin apele marǐ, canalul colector este menit a conduce parte din apele Dîmbovițeǐ, de
aceea și mărimea secțiuneǐ luǐ.
De la pivniță conduce o scară mare cu treǐ camurǐ la rampa închisă din partere.
Comunicaț ia pentru butóe între partere și pivniță se efecuiază prin 4
deschi ḑeturi în bolte, care sunt acoperite cu capace solide de fer. Patru macarale marǐ
înlesnește ridicarea și lăsarea butóielor în pivniță. Macaralele suportă fie -care o
greutate de …kgr. Tot ast-fel de macarale se vor așeza și la porțile pivnițelor pentru
ridicarea butóelor în care.”30

30 MANDREA, Gheorghe – Op. cit. , pp. 183 -184

18
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
La sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea apar o serie de fabrici
de vin noi, probabil în aceeași manieră arhitecturală, printre car e amintim următoarele fabrici
de vinuri spumante: Fabrica Müller , la Brăila (1883), Fabrica Rhein , Azuga (în anul 1903
transformă pivnița de vinuri în fabrică de vinuri spumante), Fabrica Mott din București
(1913), Fabrica Chambery de la Focșani (1922) ș.a .31
În a doua jumătate a secolului al XX -lea, după instaurarea regimului comunist,
industria viticolă suferă, în special datorită întroducerii pe scară largă a soiurilor hibride în
cadrul noii forme de organizare a activităților agricole, sub forma I.A.S. -urilor. Ca atare, în
ceea ce privește arhitectura, aceasta se rezumă la halele de producție realizate, în mare parte,
după proiecte -tip.

31 www.vinurispumante.ro , accesat la data de 22.03.2014
Fig. 13 – ANTREPOZITUL DE VINURI , București (1891, arh. Gheorghe Mandrea ) – secțiune (sus) + plan parter (jos)

19
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
II. Turismul oenologic

II.1. Istoria turismului viniviticol

Această ramură a turismului are o istorie relativ recentă , începând să se contureze cu
adevărat abia la jumătatea secolului al X IX-lea. Printre factorii care au favorizat dezvoltarea
acestei ramuri a turismului se numără, în primul rând, revoluția socială ce a dus la
emanciparea clasei de mijloc care devine, înc epând de acum, interesată de vin după modelul
aristocratic apreciind atât calitatea bauturii , cât aspectul cultural al locului de proveniență. Un
alt aspect favorabil dezvoltării turismului oenologic îl reprezintă, desigur, revoluția industrială
din domeni ul transporturilor, ce duce la realizarea unor mari rețele de cale ferată, favorizând,
astfel, parcurgerea unor distanțe mari într -un timp mult mai scurt. În plus, producătorii de vin
au contribuit intens la dezvoltarea turismului oenolo gic deoarece acesta „reprezintă un mod
excepțional de a stabil ii relații cu clienții care, pe de -o parte, pot experimenta misterul
strugurilor, iar pe de altă parte, posibilitatea ca aceștia să cumpere vin direct de la porțile
cramelor reprezintă, pentru multe dintre vinări ile de mici dimensiuni, o componentă esențială
în ceea ce privește rentabilitatea afacerii.”32
În anul 1855 este pentru prima oară când vinurile sunt asociate în mod direct cu locul
lor de proveniență, prin publicarea lucrării Classification officielle des vins de Bordeaux ,
lucrare întocmită la cererea explicită a lui Napoléon III cu ocazia Expoziției de la Paris din
același an. Această clasificare a fost realizată de agenții ce tranzacționau vin, care au notat
vinurile în funcție de reputația château -lui de proveniență, reușind astfel „să furnizeze un
instrument de marketing pentru o regiune, legitimând anumite château -uri ca podgorii
acreditate ce aveau să devină, la rândul lor, destinații turistice.”33
Întrucât turismul oenologic tinde să focalizeze două in dustrii diferite – cea a turismului
și cea a vinăritului – cu scopul de a obține o potențare reciprocă, trebuie adusă în discuție încă
o dată noțiunea de peisaj cultural , ca factor comun a celor două domenii. Așadar, fie că este
vorba de factori ce țin de industria vinăritului, precum soiurile de viță, terroir -ul ori vinul, ca
produs finit, fie că vorbim de elemente specifice turismului, precum atracțiile turistice,
arhitectura vernaculară specifică unei anumite zone ori tradițiile locale, toate acestea sun t

32 CAMBOURNE, Brock, HALL , C. Michael, MACIONIS, Niki, SHARPLES, Liz (editori) – op.cit. , pag.1. Text original : „For the wine
industry, wine tourism is a very important way to build up relationships with customers who can experien ce first hand the romance of the
grape, while for many smaller wineries direct selling to visitors at the cellar door is often essential to their business suc cess.”
33 Idem , pag. 2 . Text original: „(…) it also served to provide a marketing tool for a regi on and identified specific châteaux as classified
growths which in themselves became visitor attractions.”

20
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
determinate de cadrul în care se găsește un anumit areal viticol, de contextul cultural ce îl
individualizează, stârnind astfel interesul vizitatorilor . Conștientizând acest lucru, anumite
crame de dimensiuni ceva mai reduse s -au orientat către o politic ă în care turismul oenologic
joacă un rol extrem de important, în condițiile în care, pentru a exclude cheltuielile pe care le
presupune un spațiu de desfacere, optează să vândă vinul pe care îl produc exclusiv în cadrul
vinăriilor. Pe lângă acest aspect c u efect imediat, prin încurajarea și dezvoltarea turismului
oenologic, producătorii încearcă să obțină și efecte pe termen lung, precum educarea
oamenilor în domeniul vinificației sau obținerea de feedback pentru un anumit produs, înainte
ca acesta să fie introdus în rețelele de distribuție.
Un studiu întreprins de cercetătorii Véronique Bigotte și Tim Dodd, ambii profesori
asociați ai Texas Tech University in Lubbock, enumeră următoarele avantaje ale turismului
oenologic, din perspectiva producătorilor: ex punere crescută față de consumator, construirea
unui brand puternic, reducerea costurilor pentru distribuție sau oportunitățile educării
publicului, dar și dezavant aje precum creșterea costurilor ori necesitatea de capitalu lui inițial,
ambele datorate unit ăților de cazare și alimentație.34
Ținând cont de toate cele enunțate mai sus, începând cu a doua jumătate a secolului al
XX-lea, turismul oenologic se devoltă foarte puternic, astfel încât, în prezent, majoritatea
țărilor cu tradiție în vinărit încearcă s ă implementeze diverse proiecte și strategii de dezvoltare
la nivel național, în vederea dezvoltării regiunilor viticole, profitând de aportul economic al
turismului.

II.2. Drumuri ale vinului

Așa cum a fost arătat anterior, beneficiile turismului oen ologic în ceea ce privește
industria vinăritului a u fost sesizat e de către producători astfel încât, ulterior, au fost gândite
și implementate diverse strategii în vederea educării publicului în acest domeniu. Printre
diverse le măsuri, aplicate la scară ma i mică sau mai mare, începând cu anii ’20 ai secolului
trecut au început să se dezvolte așa -numitele drumuri ale vinului , având ca scop atragerea
turiștilor . Astfel, în cadrul unei regiuni viticole se realizează o rețea de legături care aduce la
un loc nu doar cramele din acea zonă, dar si celelalte elemente patrimoniale, naturale ori
construite, dând naștere unor trasee itinerante cu real potențial turistic.

34 BIGOTTE, Véronique, DODD, Tim – Perceptual Differences Among Visitor Groups to Wineries , în Journal of Travel Research , Ianuarie
1997, vol. 35, nr. 3 (46 -51)

21
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Pentru o dezvoltare controlată și bine organizată a turismului oenologic, au fost
înființate o ser ie de organizații, precum Consiliul European al Regiunilor Viticole
(Assembleia das Regiõ es Europeias Viticolas) sau RECEVIN (având drept scop îmbunătățirea
standardului de viață al locuitorilor din regiunile viticole, prin promovarea vinului și a
turismul ui). De asemenea, Uniunea Europeană a implementat anumite programe pentru a
promova turismul viticol la nivel regional, cum ar fi LEADER sau Ouverture . În plus ,
Consiliul European al Regiunilor Viticole a enunțat politicile pe care dorește să le pună în
aplicare pentru a dezvolta zonele viticole cu potențial turistic, după cum urmează: realizarea
unui inventar al drumurilor vinului în Europa, implementarea la nivel european a unui sistem
standardizat de marcaje și pictograme pentru marcarea acestor drumuri, enunțarea unor
standarde și cerințe minime de acreditare ce trebuiesc respectate, facilitarea realizării de noi
drumuri ale vinului și realizarea de produse de marketing colaterale, precum tipărirea de
ghiduri informative despre rețeaua de drumuri ale vin ului ori dezvoltarea unor platforme on –
line cu rol informativ în acest domeniu.35 Ulterior, a ceeași organizație a elaborat lucrarea A
Methodological Guide to Wine Roads , care aduce în atenția publicului principalii actori ai
turismului viniviticol, precum ș i modurile în care aceștia pot aduce beneficii cât mai mari.
Germania
Este prima țară care introduce conceptul de drum al vinului , la inițiativa lui Josef
Bürckel, care vine cu ideea de a creea o rută care să conecteze toate arealele viticole
importante din Germania . Aceast drum este inaugurat în data de 19 octombrie 1935 și se
întinde pe o lungime de 85 kilometri, pornind din Schweigen -Rechtenbach , aproape de granița
cu Franța, și încheindu -se la Bockenheim , traversând
regiunea viticolă Pfalz . Pentru a marca acest traseu
turistic, în anul 1936 este construit Deutsches
Weintor (Poarta Vinului German) lângă granița cu
Franța, la intrarea pe traseul turistic. În plus,
drumurile locale din această regiune au fost
redenumite, astfel încât să conțină și terme nul de
Weinstraße , iar municipalităților de aici li s -a impus să adauge denumirilor localităților
sintagma an der Weinstraße. Pe lângă multitudinea de crame, monumente istorice sau peisaje
culturale, printre atracțiile turistice de aici se numără: cel mai mare butoi din lume, în
localitatea Bad Dürkheim (cu diametrul de 13.5 metri), cel mai mare festival al vinului din

35 CAMBOURNE, Brock, HALL, Michael, JOHNSON, Gary, MACIONIS, Niki, MITCHELL, Richard, SHARPLES, Liz (editori) – The
Maturing Wine Tourism Product: An International Overview, în Wine Tourism Around the World , New York: Editura Routledge, 2011
Fig. 14 – VALEA RINULUI DE SUS, Germania

22
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
lume, în aceeași localitate (adunând anual peste 600000 turiști), precum și cea mai veche
podgorie din Germania, Traminer Weinberg , veche de peste 400 de ani, în localitatea Rhodt
unter Rietburg .36 În plus, așa cum se poate observa în capitolul anterio r, parte din regiunea
traversată de acest drum al vinului – Oberrhei nische Tiefebene (Valea Rin ului de sus) – este
înscrisă în Lista Patrimoniul ui UNESCO, fapt ce atestă, cu siguranță, seminifcația culturală și
potențialul turistic pe care acesta le are.
Franța
Deși se identifică ca țara vinurilor, Franța nu a beneficiat, asemeni Germaniei, de o
strategie de dezvoltare a turismului oenologic cont rolată la nivel național, mulți dintre
producători fiind destul de rezervați în a -și deschide porțile vizitatorilor. Cu toate acestea,
începând cu 1980, datorită constrîngerilor economice din mediul rural, mulți dintre micii
producători de vin au decis să de orienteze către turism cu scopul de a vinde vinul direct de la
cramă . Bucurându -se deja de recunoaștere la nivel mondial, pentru calitatea vinurilor produse
aici, turismul a luat repede amploare. În prezent, în Franța există 10 drumuri ale vinului,
aferente celor 10 areale viticole majore: Alsace, Armagnac, Bordeaux (incluzând jurisdicția
Saint Emilion ), Bourgogne, Champagne, Jura și Savoie, Languedoc -Roussillon, Provence,
Val de Loire și Vallée du Rhô ne.
Vorbind despre strategii de dezvoltare a tur ismului
viniviticol, cel mai bun exemplu îl reprezintă Languedoc –
Roussillon unde autoritățile locale au fost foarte active, prin
Comité Régional du Tourisme , care a conceput un drum al
vinului ce conectează toate atracțiile turistice din zonă, nu doar
cram ele, cu scopul de a crește economia din mediul rural.
Ulterior, turismul s -a dezvoltat și în celelalte regiuni, mai ales datorită implicării
producătorilor în dezvoltarea infrastructurii turistice, prin realizarea de muzee ale vinului,
centre de cercetare , de expoziții, unități de cazare și alimentație publică ș.a. astfel că, în
prezent, drumurile vinului au fost asociate cu alte atracții din zonele respective. Spre exemplu,
în Alsace , traseul itinerant al cramelor este completat de traseul castelelor din zonă, iar în
Bourgogne , un program intitulat Bourgogne découverte: de vignes en caves (Descoperă
Burgundia: de la vița de vie la pivnițe) a implementat un traseu itinerant bazat pe cursuri de
educare a vizitatorilor în domeniul vinificației.37

36 www.germanwineroute.com , accesat la data de 23.03.2014
37 FROCHOT, Isabelle – Wine Tourism in France: a paradox? , în Wine Tourism Around the World , New York: Editura Routledge, 2011
Fig. 15 – LANGUEDOC, Franța

23
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Italia
Fiind cel mai mare producător de vin la nivel mondial,
Italia face demersuri pentru dezvoltarea turismului oenologic
abia în anul 1993, prin înființarea asociației Movimento
Turismo del Vino . O dată cu înființarea acestei asociații încep
să se elaboreze prog rame ample pentru atragerea turiștilor,
printre care, desigur, realizarea de trasee itinerante pentru toate
cele 20 de regiuni viticole ale Italiei: Abruzzo, Basilicata,
Calabria, Campania, Emilia -Romagna, Friuli -Venezia Giulia, Lazio, Liguria, Lombardia,
Marche, Molise, Piemonte, Puglia, Sardegna, Sicilia, Toscana, Trentino Alto Adige, Umbria,
Valle d ’Aosta și Veneto.38
Statele Unite ale Americii , Canada și Australia
Dacă în Europa dezvoltarea turismului oenologic este încetinită din cauza
producătorilor conservatori, care sunt destul de sceptici în ceea ce privește primirea publicului
larg în vinări, în Lumea Nouă , fiind o ocupație relativ recentă , vinăritul s -a axat foarte tare pe
implicarea directă a consumatorului, în special în scopul de a oferi educ ația necesară în
domeniu. Pentru a ajuta la dezvoltarea acestei industrii, statul s -a implicat foarte activ, prin
crearea unui cadru legislativ favorabil, în cazul Statelor Unite ale Americii și Canadei, ori prin
finanțare, în cazul Australiei. În consecin ță, comparativ cu Franța, spre exemplu, unde doar
5% din producătorii de vin sunt implicați activ în turismul viniviticol, în Australia peste 90%
dintre aceștia oferă degustări și tururi ghidate ale cramelor .
Cel mai bun exemplu de dezvoltare a turismulu i oenologic, poate chiar la nivel
mondial, îl reprezintă Napa Valley , din statul California. Fiind una dintre cele mai mari
regiuni viticole din lume, cu peste 240 de crame (dintr -un total de 700 în statul California),
această zonă începe să se dezvolte cu adevărat abia începând cu anul 1960. Cu o strategie
axată pe un aport economic puternic al turismului, în prezent Napa Valley oferă peste 17000
locuri de muncă din industria vinăritului, atrăgând, în a nul 1998, 5 milioane vizitatori,
generând încasări de peste 600 milioane dolari americani.39 „Unele persoane consideră că
turismul oenologic s -a dezvoltat atât de puternic în această zonă, încât producția vinului în
sine a devenit o activitate secundară.”40 Având un exemplu de asemenea anvergură, în Statele

38 www.movimentoturismovino.it , accesat la data de 23.03.2014
39 Conform raportului întocmit de Napa Valley Vintners Association , în anul 1999
40 SKINNER, Angela M. – Napa Valley, California: a model of wine region development , în Wine To urism Around the World , New York:
Editura Routledge, 2011, pag. 284. Text original: „It has been suggested that wine tourism has become so successful that wine -making is
now a peripheral activity.”
Fig. 16 – REGIUNEA VENETO, Italia

24
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Unite ale Americii au luat naștere o serie de organizații, precum Oregon Wine Advisory
Board, Texas Wine Marketing Institute sau New York Wine and Grape Foundation, finanțate
prin programe guvernamentale, cu scopul de a stabili strategii de dezvoltare a indu striei
viticole.
Deși are o istorie relativ recentă, turismul viniviticol capătă din ce în ce mai multă
amploare, în special datorită beneficiilor aduse micilor producători, astfel că, în prezent încep
să apară din ce în ce mai multe proiecte concepute l a scară macro -teritorială, cum ar fi
drumurile vinului din Africa de Sud (primul inaugurat în anul 1971, în Stellenbosch; în
prezent există 14 astfel de trasee în lungul râului Orange River ) dar și în Europa de Est,
exemple în acest sens fiind rutele itine rante realizate în regiunea Tokaji, din Ungaria, sau cele
peste 20 de trasee turistice concepute în regiunile viticole din Slovenia.

II.3. România – areale viticole și drumuri ale vinului

În România nu se poate vorbi de turism viniviticol până la încep utul secolului al XXI –
lea, o dată cu integrarea României în Uniunea Europeană atunci când, prin atragerea unor
fonduri structurale, au început să se conceapă anumite programe de dezvoltare în acest
domeniu. Cu toate acestea, lipsa unei strategii coerente, la nivel național, a dus la rezultate
timide și izolate. Alți factori, precum lipsa infrastructurii sau promovarea slabă pe plan
internațional, încetinesc și ei dezvoltarea industriei vinăritului în România deși, așa cum a fost
relatat anterior, din punct de vedere cultural, există o lungă și bogată istorie în acest sens.
Cultura viței de vie pe teritoriul țării noastre se întindea, în 2002, pe o suprafață de
2427000 hectare41, fiind grupată în 18 areale viticole: Babadag, Bohotin, Cernătești –
Podgoria, Cot ești, Cotnari, Dealu l Bujor, Dealu Mare, Huși, Iana, Iași, Murfatlar, Nicorești,
Odobești, Oltina, Panciu, Pietroasele, Sarica Niculițel și Ștefănești. Pentru a sublinia
potențialul pe care România îl are în ceea ce privește industria viticolă, trebuie men ționat
faptul că, din punct de vedere al producției, aceasta se află pe locul 6 în Europa și pe locul 9 la
nivel mondial , generând venituri considerabile din exportul vinului în țări precum Germania,
Marea Britanie ori Statele Unite ale Americii.
În anul 2001, în România a luat ființă Asociația Producătorilor și Exportatorilor de
Vinuri din România , cu misiunea declarată de „promovare a excelenței în industria vinului ca
premisă a creșteriicompetitivității sale” , iar ca principale direcții de acțiune crear ea unui cadru

41 Conform raportului România – țara vinului, întocmit în a nul 2003 de către Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri, România

25
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
legislativ favorabil acestei industrii, informarea și documentarea publicului, cercetarea,
precum și promovarea vinurilor românești și a regiunilor viticole pe plan internațional.42
În domeniul turismului oenologic, această asociație a elabo rat un proiect intitulat
România -țara vinului , în cadrul căruia a enunțat, pentru fiecare regiune a țării, anumite trasee
itinerante ale vinului, după modelul occidental. Astfel, pentru Moldova se propune un traseu
ce include podgoriile Cotnari, Iași, Huși , Dealul Bujorului, încheindu -se la Viile Vrancei ,
pentru Muntenia și O ltenia, pornind din est, un prim posibil traseu este cel care merge în
lungul Dealului Istrița, ce include centrele Zorești, Merei, Pietroasa, Breaza -Buzău, Cricov,
Tohani, Ceptura, Url ați, Valea Călugărească și Boldești , apoi un alt traseu prin dealurile
Piteștiului, ce include cent rele viticole Ștefănești, Topoloveni și Valea Mare -Dâmbovița ,
precum și podgoriile de la Sâmburești și Drăgășani. Pentru Transilvania, proiectul propune
un traseu care străbate podgoriile Târnave, Alba, Aiud și Lechinta, iar pentru Dobrogea
Murfatlar, Istria -Babagad, Sarica -Niculițel și Oltina.
Pornind de la aceste posibile drumuri ale vinului, autoritățile locale au început să pună
în aplicare diverse strate gii pentru implementarea și promovarea turismului viniviticol. Cu
toate acestea, în lipsa unui proiect gândit la nivel național, efectul obținut este unul diminuat,
astfel încât, în prezent, pe harta României, drumuri ale vinului se găsesc izolat, fără a s e
bucura de o popularitate crescută în rândul turiștilor.
Un exemplu în acest sens îl constituie Drumul vinului din județul Alba, implementat
de Asociația Țara Vinului. Acesta conectează patru dintre cele mai importante podgorii din
Transilvania, și anume Alba (Țara Vinului), Aiud, Sebeș -Apold și Târnave , reunind, totodată o
multitudine de monumente istorice printre care o serie de biserici fortificate, Cetatea Alba
Carolina, Castrul roman din Alba Iulia, Cetatea Aiudului ori Castelul Bethlen.43
În Moldova, cel mai cunoscut traseu viticol este cel care unește Cotnari de Odobești.
Dintre acestea, cel mai coerent pare să fie Drumul vinului din județul Prahova, ce se
găsește în podgoria Dealul Mare , în lungul unei vechi rute comerciale europene care lega
vestul Europei de Marea Neagră. Acest traseu străbate localitățile Filipeștii de Pădure,
Florești, Băicoi, Plopeni, Zamfira, Boldești, Scăieni, Bucov, Vărbila, Valea Călugărească,
Jercălăi, Urlați, Ceptura, Mizil și Tohani , fiind o zonă importantă nu doar în cee a ce privește
vinăritul, dar și din punct de vedere arhitectural, aici găsindu -se, încă, ruine ale multora dintre
reședințele boierilor și domnitorilor Țării Românești. Așadar, asemeni modelului occidental,
acest drum al vinului dorește să pună în valoare nu doar caracterul viticol al zonei, ci toate

42 www.wineromania.com , accesat la data de 23.03.2014
43 www.taravinului.ro , accesat la data de 23.03.2014

26
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
elementele de patrimoniu cultural ce se regăsesc aici. Mergând spre est, în continuarea acestui
drum, dar în județul Buzău, s -a realizat Drumul cramelor , între Săhăteni și municipiul Buzău,
străbătând localităț ile Năeni, Breaza, Bădeni, Pietroasele, Izvoru -Dulce, Merei și Zorești. Ca
și Drumul vinului din județul Prahova, și acest traseu include numeroase atracții turistice, pe
lângă cramele din zonă, precum siturile arheologice de la Pietroasele și Sărata -Monte oru sau
stațiunea balneo -cimaterică aflată tot la Sărata -Monteoru .
Ținând cont de toți acești factori, este lesne de înțeles că potențialul turismului
viniviticol nu trebuie ignorat în vederea dezvoltării industriei viticole la nivel național.
Revenind, totuși, la ideea anterioară, conform căreia ar fi mult mai utilă o strategie de
dezvoltare gândită la nivel macro -teritorial, Drumul vinului , din județul Prahova, și Drumul
cramelor, din județul Buzău, constituie un bun exemplu în acest sens. Deși pe plan local ele
își ating scopul, fiind concepute ca atracții turistice, divizarea arealului viticol Pietroasele –
Dealul Mare în două parți, câte una în fiecare județ, diminuează beneficiile aduse de acestea
întrucât ele ar putea fi promovate ca un singur traseu, legând Ploieștiul de Buzău, având ca
premisă numitorul comun pe care îl constituie monumentele de arhitectură b râncovenească ce
se găsesc aici.
Așadar, în ipoteza în care drumul ce străbate arealul viticol Dealul Mare -Pietroasele
ar fi dezvoltat ca un tr aseu itinerant unitar, acesta ar putea fi promovat nu doar ca drum al
vinului , dar și ca rută cu caracter documentar în ceea ce privește moștenirea arhitecturală
brâncovenească a acestei zone, precum în Alsace (Franța) , drumul vinului coincide cu un
traseu itinerant al castelelor din zonă.

Fig. 17 – PROFILUL ALTIMETRIC AL DEALULUI ISTRIȚĂ, CU PRINCIPALELE CRAME DINTRE PLOIEȘTI ȘI BUZĂU

27
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
III. Tendințe actuale în arhitectura vinului

III.1. Concepte și direcții

Așa cum a fost arătat în capitolul referitor la istoria arhitecturii vinăritului, încă din
evul mediu, o dată cu apariția primei „fabrici” din vin, producătorii au fost preocupați și foarte
atenți vis -a-vis de imaginea cramei , aceasta jucând un important rol de reprezentare. Acest
aspect rămâne perfect valabil și în ceea ce privește arhitectura contemporană a vinăriilor,
lucru cu atât mai intere sant cu cât, programul în sine este unul strict funcțional. Drept
consecință, privind peisajul arhitectural al cramelor contemporane, se poate observa o mare
diversitate de soluții și rezolvări, unele mai conservatoare, încercând să se intergeze în
context ul natural în care se găsesc, altele care încearcă să integreze în ansamblurile viticole
clădiri istorice, iar altele jucând un important rol de reprezentare, așa -numita „arhitectură de
autor” , toate adaptate, desigur, la tehnologiile și metodele actuale a tât din punct de vedere
arhitectural, cât și din punct de vedere a procesului de vinificație.
În plus, în contextul în care, așa cum a fost arătat anterior, deschiderea vinăriilor către
publicul larg joacă un rol din ce în ce mai important în economia ind ustriei vinăritului,
ansamblurile viticole suferă și ele transformări, pentru a se adapta situației actuale. Astfel, pe
lângă programul propriu -zis al cramelor, arhitecții trebuie să răspundă unor noi cerințe,
integrând ansamblurilor unități de cazare, de alimentație publică, facilități de SPA, conferințe,
săli de documentare etc.
Deși analizând arhitectura cramelor contemporane, se constată rezolvări și atitudini
dintre cele mai diverse, se pot extrage , totuși, o serie de concepte și direcții comune , în
concoradnță cu tendințele actua le în domeniul arhitecturii, printre care:
Dezvoltare durabilă / sustenabilitate
Acest concept, definit ca fiind „dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor
prezentului, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a -și satis face propriile
nevoi”44, se regăsește din ce în ce mai des în ceea ce privește arhitectura vinăriilor, nu doar la
nivel micro, al clădirii în sine, dar mai ales la nivel macro -teritorial, așa cum este cazul
strategiilor de dezvoltare a anumitor regiuni viti cole. Este esențială o dezvoltare care să nu
afecteze în mod ireversibil mediul natural, atât de important în industria vinăritului, prin

44 Definiția a fost enunțată de World Commission on Environment and Development (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare) în
raportul Our Common Future (cunoscut și sub denumirea de Brundtland Report ), în anul 1987. Text original : „the [hu man] needs of the
present without compromising the ability of future generations to meet their own needs”

28
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
prisma terroir -ului, și care să permităm astfel, menținerea condițiilor de mediu în care se
dezvoltă un anumit soi de viță de vie. Ca atare, sunt luate in calcul probleme precum
planificarea de proximitate sau revegetalizarea.
De asemenea, n u puține sunt exemplele în care elemente de natură să eficientizeze
funcționarea unei clădiri sunt cele care duc la întreaga soluție a proiectului. Conform
indicațiilor U.S. Green Building Council , principalele puncte ce trebuiesc urmărite în
demersul de a obține o clădire sustenabilă sunt următoarele: amplasament sustenabil, eficiență
din punct de vedere al consumului de apă, eficiență energetică, natura materialelor și
calitatea ambientului interior al clădirii.45
Toți acești factori sunt importanți în egală măsură, în cazul programului de arhitectură
al vinăriei, în special prin prisma importanței calității ambientului interior, dato rat procesului
tehnologic al vinificației care necesită condiții optime în ceea ce privește temperatura,
umiditatea sau ventilația naturală a spațiilor. Așadar, este absolut necesar să se ia în calcul, în
faza de proiectare a unei vinării, elemente precum orientarea față de punctele cardinale, o
bună izolare termică ori folosirea materialelor locale.
Pentru a ilustra importanța care este acordată conceptului de sustenabilitate și modul în
care acesta influențează soluțiile arhitecturale, putem remarca, spr e exemplu, ca, din
necesitatea unei izolări termice foarte eficiente, mulți dintre arhitecți optează să conceapă
crame parția l sau total îngropate în pământ, astfel încât să obțină spații închise cu temperatura
și umiditate constante tot timpul anului.
Conservare integrată
Acest concept „se referă la procesele de dezvoltare sustenabilă, culturală și a mediului
înconjurtător, în zone istorice, integrând conceptul de conservare în instrumentele de
planificare și management. Conservarea integrată necesită mij loace juridice, administrativ e,
financiar e și tehnice, precum și o implicare activă a întregii comunități.”46
Acest concept prezintă două obiective esențiale: pe de -o parte, conservarea
patrimoniului propriu -zisă, prin instituirea unor mecanisme de protecț ie cât mai eficiente,
adoptarea de m ăsuri pentru conservarea sau îmbun ătățirea st ării fizice a elementelor
constitutive ale patrimoniului ori demararea a cât mai multor proiecte de punere în valoare a
patrimoniului cultural, iar pe de altă parte, integrare a patrimoniului în viața societății

45 Conform LEED New Construction. Version 2.2. Reference Guide , publicat de U.S. Green Building Council în octombrie 2007
46 Principles for Capacity Bui lding through Education and Training in Safeguarding and Integrated Conservation of Cultural Heritage ,
ICOMOS -CIF Capacity Building, 30 Septembrie 2013, pag.2. Definiția a fost enunțată în Charta Europeană a Patrimoniului Arhitectural,
Amsterdam, adoptată în cadrul celui de -al IV -lea Congres al Consiliului European, din 25 -27 Iunie 1975. Text original : „(…)refers to the
processes of culturally and environmentally sustainable development in historic areas, integrating conservation with the plan ning and
management instruments. Integrated conservation depends on legal, administrative, financial and technical support, and the infor med
involvement of the heritage community as a whole.”

29
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
contemporante, prin implementarea de programe de dezvoltare locală, regională și națională,
care să includă problematica patrimoniului cultural, sau cooperarea între elementele de
planificare și dezvoltare a teritoriului la nivel local și regional în scopul utilizării cât mai
eficiente a elementelor care constitutie patrimoniul cultural.
Se acordă, astfel, o mare importanță politicii de conservare privită ca management
activ, și nu doar în vederea simplei protejări a mon umentelor istorice, bazându -se, în mod
evident, pe metode specifice de conservare, restaurare și punere în valoare a elementelor
patrimoniale.
Accesibilitate și ospitalitate
Așa cum a fost subliniat anterior, turismul a devenit o componentă esențială în
industria vinificației, astfel încât, în mod firesc, arhitectura cramelor trebuie să răspundă unor
noi cerințe și nevoi ale consumatorului. Mare parte din complexele viticole integrează, în
prezent, facilități de cazare, de alimentație publică, săli de deg ustare, dar și facilități de
educare și documentare, precum săli de cursuri ori săli de conferințe. Toate acestea trebuiesc
integrate, fiind în directă legătură cu crama propriu -zisă. Mai mult, unele dintre vinării sunt
concepute ca adevărate muzee, facili tând vizitatorului să observe întreg procesul tehnologic
de vinificație, prin parcurgerea unor trasee bine stabilite, pornind de la vița de vie și terminând
în săli de degustare a produsului finit. În plus, prin prisma calităților terapeutice ale vinului,
anumite vinării facilitează vizitatorilor săli de SPA unde se efectuează tratamente de vino –
terapie.
În acest context, un alt factor important în reprezintă accesibilitatea în încercarea de a
oferi persoanelor cu dizabilități aceleași posibilități și faci lități ca oricărei alte persoane.
Astfel, arhitectura se subordonează acestor nevoi care, uneori , devin un element primordial în
elaborarea soluțiilor. Elemente precum mobilierul urban , căile de acces ori rampele sunt
integrate în concepția spațială a cram elor, pentru a facilita oricărui vizitator să beneficieze de
toate serviciile și informațiile pe care producătorul le pune la dispoziție.

III.2. Păstrarea tehnologiilor tradiț ionale

Lăsând la o parte aceste pricipii generale în ceea ce privește arhitectura contemp orană,
precum și diversitatea soluțiilor, trebuie revenit la ideea că programul în sine este unul strict
funcțional. Prin prisma acestui fapt este esențial ca, înainte de a proiecta o vinărie, un arhitect
să fie familiarizat cu procesul tehnologic de vinif icație, care păstrează principiile tradițional e

30
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
de producere a vinului . Acest proces presupune următoarele op erațiuni majore ce au implicații
directe în concepția spațială a cramei :
Macerarea
După efectuarea recepției strugurilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din
punct de vedere calitativ, pentru a se stabili c oncentrația de zahăr din boabe , cu ajutorul unui
utilaj denumit zdrobitor ciorchinator , boabele de struguri se separă de ciorchini , obținându -se
mustul primar , constând în amestecul dintre pulpă, semințe și suc. Apoi, în cazul vinurilor
roșii, acesta este transferat în cisterne de tip rotor , unde este lăsat la macerat pe o durată de
timp ce poate dura de la câteva zile, la câteva săptămâni, în funcție de caracteristicile
viitorului vin. În cazul vinurilor albe, mustul primar este introdus în cisterne tip blacher , fără
a fi supus procesului de macerare, aceasta fiind singura diferență majoră între tehnologiile de
vinificație ale vinului alb, respectiv ale celui roșu.
Tescuirea
Presupune filtrarea mustului primar , în vederea separării sucului de părțile solid e ale
acestuia, realizeazându -se cu ajutorul unor prese pneumatice, hidraulice ori mecanice. În urma
acestui proces, rezultă două tipuri de must, must rabat și must de presă , primul dintre acestea
urmând a fi utilizat pentru obținerea vi nului, cel de -al do ilea putând f i prelucrat pentru a
obține fie un vin de calitate inferioară, fie coniac. După acest proces, mustul rabat este filtrat
și transferat în cisternele de fermentare.
Fermentarea
Reprezintă procesul prin care, sub acțiunea agenților externi sau a drojdiilor de
fermentare, zahărul din must se transformă în alcool, obținându -se vinul. Tradițional, acest
proces se realiza în butoaie de lemn prevăzute cu dopuri de fermentare pentru etanșeizare.
Datorită implicațiilor majore pe care fermentația le are în ceea ce privește calitatea și
caracteristicile vinului obținut, butoaiele de lemn au fost înlocuite cu rezervoare din inox,
pentru o mai bună igienizare, etanșeizare și control al condițiilor de fermentare .
Îmbătrânirea și condiționarea
După ce proces ul de fermentare se încheie, vinul este extras din rezervoarele de inox,
fiind astfel separat de drojdiile ce se vor fi depus pe fundul acestuia, și este mutat în butoaie
de lemn, rezervoare sau alte recipiente în vederea îm bătrânirii și/sau condiționării. Alegerea
recipientului în care urmează să se desfășoare acest proce ține de tipul de vin și de calitățile
care se doresc a fi obținute. În principiu, butoaiele de lemn sunt folosite pentru vinurile roșii,
care trebuiesc lăsate la îmbătrânire o perioadă ma i lungă de timp, pentru a avea timp să

31
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
dezvolte buchetul, extrăgând tanini din lemn. Pentru vinurile albe, condiționarea durează mai
puțin, efectuându -se, de cele mai multe ori, în containere de inox.
Funcție de vinul care urmează a fi produs, de -a lungu l acestui proces se pot efectua o
serie de operațiuni de condiționare și tratament, precum sulfurarea, dezacidificarea sau
stabilizarea, prin adaosul de aditivi.47
Îmbutelierea
Este ultima etapă din procesul de producție a vinului. Dupa procesul de îmbăt rânire și
condiționare, vinul trece printr -o serie de filtrări finale urmând ca, apoi, într -un mediu septic,
să se realizeze îmbutelierea și sigilarea sticlelor. Ulterior, vinurile sunt fie scoase pe piață, fie
depozitate în enoteci, în vederea continuării procesului de îmbătrânire.

47 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit., pag. 23
Fig. 18 – PROCESUL TEHNOLOGIC DE VINIFICAȚIE, ÎN FU NCȚIE DE TIPURILE DE VIN PRODUSE

32
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
III.3. Criterii de proiectare

Trebuie subliniat că, pe lângă fluxul tehnologic care determină configurația
planimetrică a unei crame , o serie de criterii ce țin de natura climatului interior trebuiesc
îndeplinite cu rigoare . Cel mai important dintre acestea îl constituie încăperea în care sunt
depozitate butoaiele cu vin de -a lungul procesului de îmbătrânire și condiționare. Astfel, aici
trebuie să fie un spațiu care să ofere un climat optim pentru vin, un mediu uscat, răcor os cu
temperaturi medii și, mai ales constante de -a lungul anului, de 10 -12șC , ferit de îngheț iarna.
În cazul butoaielor de lemn, acestea trebuiesc ținute în încăperi separate față de rezervoarele
metalice, întrucât necesită o umiditate ridicat, de circa 85%.
Un alt aspect important îl constituie spațiul necesar pentru verificarea și manevrarea
periodică a butoaielor, spre deosebire de rezervoarele metalice, mult mai economice din punct
de vedere al ocupării spațiului.
De asemenea, în organizarea funcțio nală a unei vinării este important de înțeles că
spațiul care adăpostește rezervoarele de fermentare este, de fapt, un spațiu multifuncțional,
aici desfășurându -se mare parte din procesul tehnologic: recepția strugurilor, sortarea,
desciorchinarea, zdrobi rea, macerarea, tescuirea și, deisgur, fermentarea.

33
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
IV. Vinării contemporane

Luând în considerare toți factorii prezentați în capitolul anterior, lucrarea îsi propune
să ilustreze în continuare, prin exemple, modul în care arhitecții răspund î n prezent tuturor
acestor date de temă. În vederea acestei analize, se propune o clasificare a vinăriilor în funcție
de rolul de reprezentare pe care obiectul de arhitectură îl joacă – fie crame care își asociază
imaginea cu patrimoniul cultural, prin inte grarea unor monumente istorice, fie crame care se
doresc a fi obiecte de autor , în care un rol important îl joacă nu numai imaginea obiectului în
sine, dar și numele arhitectului. Prin prisma importanței turismului viniviticol în contextul
economic actual, această clasificare este, la rândul ei, sub -împărțită în crame care se rezumă
la producția vinului si crame care înglobează, pe lângă spațiile de producție, unități de cazare
ori alte funcțiuni conexe.

IV.1. Valorificarea patrimoniului construit

În ce le ce u rmează , vor fi analizate o serie de exemple care integrează în partiul
arhitectural diverse monumente istorice, fie că vorbim de restaurare, refuncționalizare,
reconversie sau simpla conservare, din dorința de a obține din aceste construcții un fact or
cheie atât din punct de vedere turistic, cât și din punct de vedere al imaginii. Se va analiza atât
metoda de intervenție asupra monumentelor, cât și integrarea lor în noile complexe viticol e
prin relaționarea funcțională a acest ora cu extinderile conte mporane.
Vorbind despre proiecte care presupun existența pe sit a unor clădiri istorici, este
important de sta bilit modul în care arhitecții s e raportează la acestea în noile soluții de
arhitectură. În acest sens, proiectele analizate au fost clasificate astfel încât să se poată stabili
metoda în care patrimoniul construit existent poate fi reutilizat în concordanță cu cerințele
actuale în ceea ce privește arhitectura cramelor, după cum urmează:
Remodelare presupune atât conversia din punct de vedere func țional, cât și intevenții
asupra aspectului exterior al clădirii. „Acest tip de intervenție învelește vechea structură cu o
nouă anvelopantă: intervenția se poate constitui ca un acoperiș de protecție a vechii clădiri sau
o poate îngloba total.”48

48 BOLLACK, Françoise Astorg – Old Buildings, New Forms. New directions in architectural transformations , New York: The Monacelli
Press, 2013, pag. 113. Text original: „This type of intervention wraps the older structure in a new mantle: the additi on may spread an
overhead umbrella to provide protection to a buildings that become fragile or it may encapsulate an older, smaller structure in an all -around
enclosure”

34
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Un bu n exemplu îl constituie Mas Rodó Winery49, care presupune conversia
funcțională a unui depozit agricol construit în anii ’70 peste o l ocuință tradițională catalană,
datând din secolul al XVIII -lea. Soluția integrează structura veche, concentrându -se pe
obținerea unei imagini și a unei distribuții funcționale în concordanță cu noul program de
arhitectură, acela al vinăriei. Pentru obținerea unui climat interior favorabil depozitării
vinului, arhitectul îmbracă vechea structura de zidărie cu o fațadă nouă, înt r-un limbaj
contemporan, obținând astfel un sistem de fațadă dublă, foarte eficient din punct de vedere al
izolării termice. Cele două închideri conlucrează în sensul în care fațada nouă asigură un
climat optim procesului de fermentare, în timp ce vechea z idărie din piatră menține umiditatea
și temperatura constante în zona de îmbătrânire a vinului.
Extindere a, privită ca o intervenție în scopul de a completa un ansamblu .
„Presupune realizarea unei clădiri noi, prin continuitate sau ruptură (estetică ori
stilistică) față de monumentul istoric, păstrând sau nu funcțiunea: construcția nou
poate să comunicie cu cea veche printr -o articulație, la nivelul acoperișului, al
subsolului, sau prin intermediul unei dale amenajate (adiție, prelungire etc.) sau poate
să fie independentă păstrând, însă, o oarecare legătură cu monumentul (curte, grădină,
subsol etc.) .”50

49 Proiectul, situat în Sant Joan de Mediona (Spania), a fost realizat în anul 2008, de către Sala Ferusic Architects fiind premiat cu mențiune
în cadrul concursului Vivir con Madera (premiu acordat de Foment de les Arts i del Disseny, asociație catalană pentru promovarea artelor și
design -ului), în același an. Trebuie subliniat faptul că in tervenția se rezumă doar la hala realizată în anii ’70, astfel că arhitectul optează, în
mod firesc, să se raporteze la celelalte clădiri aflate pe sit, care și -au păstrat imaginea inițială, din secolul al XVIII -lea. În acest sens, noua
fațadă es te finisat ă cu lemn, pentru a rămâ ne în aceeasi gamă cromatică, respectând raportul plin -gol al clădirilor istorice, care sunt restaurate
și integrate în complexul viticol. Astfel, arhitectul reușește atît să se subordoneze contextului istoric, cât și să marcheze reconversia prin
anumite accente realizate într -un limbaj arhitectural contemporan, obținând o vinărie cu o imagine puternică, fiind considerată o reușită atât
din punct de vedere arhitectural, cât și prin prisma calității vinului produs aici.
50 ROUILLARD, D ominique – Architectures contemporaines et monuments historiques. Guide des réalisations en France depuis 1980 ,
Paris: Editions Le Moniteur, 2006, pag. 171. Text original: „L’<extension> c ’est la <création> d ’un b âtiment neuf, dans la continuité ou en
rupture (esthétique ou stylistique) avec le monument, en conservant ou en changeant l ’affectation: construction soit contiguë à l’ancien, par
un bâ timent -aile, par les toits, de manière souterraine, par une dale aménagée, etc. (l’<addition>, le <prolongement>, etc.); soit détachée, tout
en étant mise en relation avec le monument existant (cour, jardin, sous -sol, etc.) ”
Fig. 19 – MAS RODÓ WINERY , Sant Joan de Mediona, Spania (2008, Sala Ferusic Architects)

35
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Din definiția dată anterior, se pot extrage două tipuri distincte de abordare:
Extindere contextualistă , făcând referire la acel tip de intervenții care s e raportează la
un monument istoric printr -o relație de subordonare față de acesta din urmă , atât la nivel
volumetric, cât și în ceea ce privește limbajul arhitectural folosit ori materialele utilizate la
finisaje, în încercarea de a integra cât mai bine p osibil noua clădire la contextul existent.
În ceea ce privește cramele fără unități de cazare , intervenția este impusă de punerea
în valoare a clădiril or istorice ca obiecte arhitecturale cu rol de reprezentare, utilizate pentru a
adăposti funcțiunile publ ice, iar noile extinderi sunt, în general, folosite pentru a găzdui
procesul tehnologic.
În acest sens, trebuie remarcată extinderea realizată la Cantina San Michael -Eppan51,
situată pe Drumul Vinului Sud -Tirolian (Italia) . Sediul administrativ al cramei se găsește în
clădirea principală a domeniului, construită în anul 1909 în stil Art Nouveau , ilustrând
puternica tradiție pe care această regiune o are în domeniul vinăritului, în timp ce pentru noua
extindere, arhitectul optează pentru o volumetrie simpl ă, cu linii moderne, care se
subordonează ansamblului, realizând și o conexiune subterană între cele două corpuri. Pentru
a aduce nota de contemporaneitate dorită de beneficiari, amenajarea interioară se bazează pe
un limbaj contemporan, utilizând linii fo arte dinamice ori contraste puternice între materiale,
în special în spațiul destinat magazinului de prezentare. „Simbolismul și emoția învăluie
întreg spațiul, chiar dacă, uneori, este vorba doar de anumite detalii, precum dopurile de
butoaie inserate în mâna curentă din stejar masiv, care stimulează simțurile, invitând
vizitatorul să le atingă.”52

51 Extinderea a fost proiectată în anul 2011 de către Walter Angonese Architekt
52 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit., pag. 94. Text original : „Symbolism and emotionalism
suffuse the entire space, even if it is sometimes mere details, such as the barrel stoppers let into the handrail of the mass ive oak counter, that
stimulate the senses by inviting touch.”
Fig. 20 – CANTINA SAN MICHAEL -EPPAN , Appiano, Italia (2011, Walter Angonese Architekt )

36
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Un alt exemplu care ilustrează acest tip de abordare îl reprezintă IXSIR W inery53,
situată în Basbin (Liban). Proiectul, realizat în anul 2012 de către Raëd Abi llama Architects ,
presupune a realizarea unei vinării în imediata vecinătate a construcți ei existente pe sit, datând
din secolul al XIX -lea. Ținând cont de amplasamentul proiectului, situat într -un punct înalt în
care se pot observa atât peisajul înconjurăt or, cât și localitatea Basbina, proiectul urmărește să
realizeze o relație coerent ă între clădire a nouă și locuința tradițională, un permanent dialog cu
mediul înconjurător, încercând ca noile lucrări să aducă modificări cât mai mici peisajului.
Scopul arh itectului a fost ca din punctul cel mai înalt al sitului, acolo unde este amplasată
clădirea istorică, să nu fie percepută în niciun fel noua construicție a vinăriei , extinderea
dezvoltându -se sub acoperișul înverzit care pornește în mod firesc, de la nive lul de călcare
natural al terenului. Casa veche reprezintă , simbolic, elementul unificator între peisaj și
intervenția contempor ană, nedezvăluită vizitatorului, legătura dintre corpul istoric și
extinderea contemporană realizându -se prin intermediul unei a rticulații subterane.
În România, un exemplu de extindere contextualistă îl reprezintă proiectul realizat în
2011 de biroul austriac de arhitectură i-unit ( arh. Volker Miklautz și arh. Markus Gärtner)
pentru realizarea Cramei Lacerta , din Fințești, județul Buzău. Pornind de la construcția
existentă pe sit, un conac datând din 1901, proiectat de arhitectul Ion Mincu , tema de
proiectare a presupus atât restaurarea conacului, cât și proiectul pentru noua unitate de
producție. Pentru generarea soluției noii crame, arhitecții au încearc at să stabilească un dialog
coerent între cele trei elemente pe care ei le consideră definitorii: tradiția, omul și peisajul. În
viziunea arhitecților, aceste trei elemente sunt ilustrate în soluția propusă după cum urmează:
tradiția – prin restaurarea conacului și realizarea noii vinări i astfel încât să existe o legătură

53 Proiectul, concepută ca un spațiu cu valențe culturale și educative , a fost premiat în anul 2011 cu Green Good Design Award (Premiu
acordat anual de The European Centre for Architecture, Art, Design and Urban Studies). Propunând conceptul de parcurs ca instru ment
generator al configurației spațiale , noua vinărie este organizării sub forma unui muzeu, folosind un sistem de rampe prin care vizitatoul
parcurge un traseu în care observă procesul de fabricare a vinului prin prisma experiențelor arhitecturale.
Fig. 21 – IXSIR WINERY , Basbin, Liban (2012, Raëd Abillama Architects )

37
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
coerentă între cele două obiecte de arhitectură, cel din urmă având rolul de a pune în valoare
clădirea istorică în cadrul ansamblului, omul – prin scara ansamblu lui, facilitând un parcurs
coerent pentru înțelegerea vinului și a viticulturii în raport cu activitatea umană , respectiv
peisajul – imaginat ca factor de intermediere între vin și cadrul cultural.54
În ceea ce privește extinderile care presupun, pe lâng ă funcțiunea de cramă, și
funcțiuni conexe, incluzând unități de cazare , se pot remarca două atitudini opuse.
Un prim curent apărut este legat de prefer ința arhitecților de a adapt a clădirile
existente pentru a adăposti camerele de cazare, realizând ast fel o extindere dedi cată exlusiv
procesului de produ cere a vinului, pentru o mai bună adaptare a clădirii cramei la tehnologiile
actuale de vinificație. U n exemplu îl constituie Finca Bell -lloc55, din Palamós (Spania), al
cărui domeniu se constituie din cât eva dealuri, o casă de secol XIX și un schit închinat Sfintei
Maria. Pentru unitatea de cazare arhitecții optează să restaureze casa existentă aflată pe sit, în
timp ce, reintepretând colina unui deal plantat cu viță de vie, vinăria este concepută sub form a

54 www.i -unit.at , accesat la data de 28.03.2014
55 Acest proiect a fost conceput pornind de la ideea de a transpune, prin noua extindere, conexiunea metaforică dintre spațiul c elest, cel
terestru și cel subpământean, sub forma unui parcurs care să permită filtrarea luminii și a aerului, dar și contactul direct, permanent, dintre
vizitator și natură, fie că este vorba de peisaj, aer sau relief.
Fig. 22 – CRAMA LACERTA , Fințești, România (2011, i-unit – arh. Volker Miklautz și arh. Markus Gärtner )
Fig. 23 – FINCA BELL -LLOC , Palamós, Spania (2007, RCR Aranda Pigem Arquitectos )

38
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
unui traseu inițiatic, care pornerște de la nivelul de călcare al terenului și care poartă, apoi,
vizitatorul, în subteran, realizându -se o adevărată scenografie în care anumite secvențe
marchează diverse etape ale procesului de vinificație . Parcurgând a cest traseu, vizitatorul este
purtat, prin vinărie, de la intrarea în domeniu până în apropierea clădirii istorice.
O altă abordare conceptuală este apărută din dorința de a oferi vizitatorilor condiții cât
mai bune de cazare , în concorda nță cu standarde le contemporane. Arhitecții optează în a
amplasa camer ele de cazare în clădirile noi, așa cum este cazul vinăriei Quinta do Vallado ,
din Vilarinho dos Freires (Portugalia) . Aflată în Regiunea Viticolă Alto Douro – încadrată în
Lista Patrimoniului UNESCO – această vinărie și -a propus să dezvolte turismul viniviticol
prin realizarea anumitor facilități turiștilor, printre care un hotel și o zonă de degustare, în
imediata vecinătate a complexului viticol existent, constituit în mare parte din clădiri
construi te la începutul secolului al XVIII -lea. Arhitecți i au optat pentru o inserție modernă, cu
identitate proprie, dar care să țină seamă de peisaj și de clădirile existente. Cu alte cuvinte, așa
cum spune arhitectul Vieira de Campos, „sa reunească arhitectura, existentul și peisajul într –
un tot unitar”56. Pentru a se integra în peisajul natural al văii, arhitecții au conceput o
volumetrie relativ simplă, orientată către vale, ce urmărește curbele de nivel ale terenului
abrupt, ilustrând imaginea unui masiv stânc os, prin prisma finisajului din piatră naturală, în
timp ce legătura dintre extinderea contemporană și clădirea istorică a vinăriei este realizată
prin subteran. Intervenția poate fi considerată o reușită, în sensul în care își atinge scopul de a
obține un obiect de arhitectură contemporan fără a altera peisajul valoros al regiunii Alto
Douro.

56 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit., pag. 46. Text original: „the callenge lies in bringing
architecture, building and landscape together into a unified whole.”
Fig. 24 – CRAMA QUINTA do VALLADO , Vilarinh o dos Freires, Portugalia (2011, Guedes + de Campos)

39
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
În România, o astfel de abordare se regăsește Crama Avincis , proiectată de B.B.M.
Group (arh. Alexandru Beldiman) în anul 2011. Tema de proiectare a acestei crame a
presupus, încă de la început, două operațiuni distincte, constând în restaurarea conacului
existent pe sit, construit în anul 1906 în stil neoromânesc, respectiv realizarea unei clădiri noi
care să adăpostească producția de vin. În generarea soluției au fost urmărite două idei de bază:
realizarea unei compoziții care să pună în valoare conacul și, în ceea ce privește restaurarea
acestuia, păstrarea a cât mai multe elemente originare. În ceea ce privește noua vinărie, ea „se
remarcă prin volume simple și v iguroase, prin folosirea materialelor naturale de proveniență
locală, prin grija pentru detaliu și, nu în ultimul rând, prin finisaje de calitate.”57 Aceasta se
compune din două corpuri de clădire, despărțite de drumul pe unde strugurii sunt aduși din vie
și introduși în fabrică. Volumetria concepută într -o manieră contemporană, cu linii
minimaliste, se integrează armonios în peisaj, atât prin gabarit, cât și prin finisaj. Pe lângă
spațiile de producție, aici se mai găsesc o sală de degustare, o sală de prot ocol, 16 camere de
cazare, precum și un spațiu multifuncțional. În concluzie, „trebuie să subliniem calitățile în
materie de sustenabilitate culturală a proiectului, eleganța cu care a reușit să îmbine armonios
vechiul și noul într -un complex modern, ce va lorifică din plin frumusețea și darurile naturii
din zona Drăgășani.”58
Extindere prin contrast făcând referire la acel tip de extinderi care au rolul de a fi
obiecte de arhitectură cu rol de reprezentare, fără a se raporta în niciun fel la context, de cele
mai multe ori, contrastul vechi -nou realizându -se prin personalizarea excesivă a volumetriei și
prin limbajul arhitectural discrepant .

57 ȚUGUI, Reka – Crama Avincis , în Igloo , nr. 115 -116 (iulie -august 2011), pag.49
58 BUICĂ, Viorica, ȚUGUI, Reka (editori) – 15re: arhitecturi văzute prin igloo, București: Editura IglooMedia, 2012, pag. 67
Fig. 25 – CRAMA AVINCIS , Drăgășani, România (2011, B.B.M. Group – arh. Alexandru Beldiman )

40
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Vorbind despre crame, un prim exemplu în acest sens îl constituie Loisium Visitors ’
Center & Hotel, realizat în 2006 de Steven Holl Architects , în Langenlois (Austria). Conceptul
care a stat la baza acestui proiect a fost realizarea unei legături metaforice între lumea
subterană – a pivnițelor – și lumea supraterană – a peisajului cultural viticol – deschisă
publicului l arg. Pentru a realiza aceast ă conexiune, arhitectul folosește trei elemente distincte:
sistemul de bolți îngropat în pământ, ce alcătuiește pivnițele vechi de peste 900 de ani,
existente pe sit, centrul educațional viticol, pe pământ și hotelul, deasupra p ământului. Deși la
nivel conceptual există o relație coerentă între vechi și nou, din punct de vedere al limbajului
arhitectural, extindere a contemporană se detașează evident față de construcția istorică,
arhitectul realizând o distincție clară între cele trei elemente care compun proiectul. Astfel,
legătura dintre vechi și nou se rezumă la o serie de rampe exterioare, posibile trasee sugerate
de arhitect, dar volumetria impunătoare, concepută în linii contemporane, se detașează
puternic de monumentul pe ca re îl plasează în plan secund , minimanizându -l.
Un exemplu mult mai elocvent pentru acest tip de intervenție îl constituie Bodega
Marqués de Riscal , a cărei extindere a fost proiectată în anul 2006 de Gehry Partners . În
cadrul unui amplu proces de dezvolt are a turismului în regiunea Marqués de Riscal (Spania),
arhitectul Frank Owen Gehry a fost solicitat să realizeze în imediata vecinătate a clădirii
vinăriei, construită în anul 1860, un obiect arhitectural care să devină un reper în zonă și care
să includ ă funțiuni publice pentru vizitatori, printre care un hotel, un restaurant și un muzeu al
vinului. Astfel, proiectul propune o clădire sculpturală, foarte prezentă, care ignoră complet
contextul istoric în care este amplasată, arhitectul punându -și amprent a pe clădire prin stilul
care l -a consacrat, concepând o coajă nestructurală din plăci ondulate de titan, care prin
prisma culorilor și a reflexiilor, simbolizează vinul în diverse forme. „Gehry a ales, intr –
adevăr, tinaul roz pentru a simboliza vinul roșu (culoare ce poate fi chiar mai intensă, funcție
Fig. 26 – LOISIUM VISITORS ’ CENTER & HOTEL , Langenlois, Austria (2006, Steven Holl Architects )

41
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
de condițiile meteorologice), iar pe cel auriu pentru a reprezenta vinul alb. Plancile ondulate
argintii nu simbolizează, așa cum mulți s -au grăbit să concluzioneze, folia de aluminiu pusă
pe gâtul sticlei, ci, mai degrabă, vinul curgând dintr -o sticlă.”59 Deși ignoră complet contextul
istoric în care se găsește, clădirea este apreciată prin prisma faptului că a reușit să devină un
reper în lumea iubitorilor de vin, atrăgând un număr impresionant de turiști.
Juxtapunere , preupunând o intervenție în care „clădirea nouă este amplasată în
imediata vecinătate a celei vechi, fără însă a dialoga în mod direct cu aceasta. (…) Separarea
vizuală dintre cele două se realizează prin diferența de limbaj arhitectural, d e materiale, culori
și texturi contrastante sau abstractizare volumetrică.”60 Mai trebuie menționat faptul că
exemplele din această categorie sunt tipul de crame fără unități de cazare .
Pentru a ilustra acest tip de intervenție, de remarcat este proiectul r ealizat în 2010 de
către Nadau Lavergne Architects , care a presupus extinderea unității de producție a C hâteau
Barde-Haut. Situat în regiunea Saint Émilion, clasată în Lista Patrimoniului UNESCO în anul
1999, acest domeniu se integrează perfect în pesiajul cultural al zonei. Partea istorică este
constituită din clădiri pavilionare din piatră, datând din secolul al XIX, cu înălțimi reduse,
adăpostind funcțiunile necesare vinăriei. Pentru a rezolva tema de proiectare, arhitecții
francezi inserează între două clădiri vechi, din piatră, două volume noi, concepute într -o
manieră contemporană, unul care să adăpostească noua linie de producție, celălalt având rol
de recepție. Opțiunea de a utiliza o linie contemporană, contrastantă prin materiale, dar
perfect integ rată din punct de vedere volumetric, este răspunsul la întrebarea care a stat la

59 PETKANAS, Christopher – A Gehry Hotel in Basque Country , în Travel and Leisure , decembrie 2006. Text original : „(…) Gehry did
indeed choose pink titanium to signify red wine (the color is often deeper, depending on meteorological conditions) and gold to represent
white wine and bottle netting. The undulating ribbons are not, however, a metaphor for the foil on a bottleneck, as so many h ave confidently
concluded without bothering to ask, bu t rather for wine flooding out of a bottle.”
60 BOLLACK, Françoise Astorg – Op. cit. , pag. 141. Text original : „With juxtaposed interventions, the addition stands next to the original
building and does not engage in an obvious dialogue with the older struct ure. (…) The visual separation is established by a combination of
distinct styles, different materials palettes, contrasting colors and textures, or volumetric abstraction.”
Fig. 27 – MARQ UÉS DE RISCAL , Spania (2006, Gehry Partners )

42
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
baza întregului proiect: Cum se pot împăca identitatea locului, trăsăturile excepționale și
unicitatea acestuia, cu inovațiile tehnologice?61 Noile volumetrii se încadrează per fect în
context, iar corpul care adăpostește recepția vine să completeze spațiul dintre cele două clădiri
istorice, respectând aliniamentul acestora la stradă. Cu toate acestea, prin utilizarea unui
material constrastant – Cor-Ten – clădirea nouă își ind eplinește dublul rol de a marca
intervenția contemporană, și de a marca accesul în spațiul de recepție, destinat publicului.
Un alt proiect care se încadrează în acest tip de intervenție este cel al extinderii
realizate în 2011 la Château Cheval Blanc62, din Saint Émilion (Franța). În conceperea noii
clădiri, arhitectul optează pentru o soluție care să se subordoneze cadrului natural, o
construcție percepută ca punct belvedere, care face legătura dintre clădirea istorică a
castelului, aflat în imediata vecin ătate, și peisajul înconjurător . Împrumutând liniile curbe ale
dealurilor din zonă, clădirea dezvoltă un sistem complex de rampe care pleacă firesc de la
nivelul solului, ajungând în punctul de observație, pe acoperișul înverzit al vinăriei, permițând
vizitatorilor o mai bună vizualizare și înțelegere a peisajului. Legătura dintre noua clădire și
clădirea fostei orangerii a domeniului este realizată printr -o articulație simplă, vitrată în
întregime, având rol recepție ori, dacă este necesar, spațiu de degus tare.63

61 www.nadaulavergne.com , accesat la data de 26.03.2014
62 Proiectul a fost realizat de arhitectul francez Christian de Portzamparc, vinăria fiind, ulterior, certificată cu standardul Haute Qualité
Environnementale (Standard în Franța referitor la clădirile ecologice , bazat pe principiile dezvoltării durabile , controlat de Association pour
la Haute Qualité Environnementale)
63 Prin această articulație se face accesul în sala cuvelor de fermentare, gândite spectaculos, în același limbaj, cel al liniil or curbe. Pornind de
la forma unui pahar p entru degustare, arhitectul concepe 52 de bazine din beton a căror dinamică este gândită astfel încât să optimizeze
oxigenarea mustului în procesul de fermentare. De aici se ajunge în curtea interioară, concepută ca spațiu multifuncțional, d elimitată de o
zonă de birouri, de unde oenologii supervizează întreaga activitate din vinărie. În subsol se găsește pivnița unde, pentru a facilita o bună
ventilație, spațiul este delimitat de inchideri perforate.
Fig. 28 – CHÂTEAU BARDE -HAUT , Saint Émilion, Franța (2010, Nadau Lavergne Architects )

43
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL

IV.2. Crame noi – „arhitectura de autor”

O serie de crame noi, din dorința de a își creea o imagine puternică, apelează la
arhitectur ă ca instrument de branding, fie prin prisma unor obiecte sculpturale, cu
personalitate puternică, fie prin pris ma numelui unor arhitecți recunoscuți la nivel mondial. În
vederea realizării acestei analize, studiul de față sub-împarte tipul de intervenții , în crame care
se rezumă la producția vinului și crame care înglobează, pe lângă spațiile de producție, unități
de cazare ori alte funcțiuni conexe.
Vorbind despre cramele fără unități de cazare , se pot distinge o serie de trăsături
comune, printre care, permanenta preocupare de a realiza construcții sustenabile, cu un
consum energentic cât mai redus, dar și dorinț a de a obține un obiect cu valențe de reper
vizual care să dialogheze cu peisajul cultural în care acestea se găsesc.
Un prim exemplu îl constituie Dominus Winery , din Yountville (Statele Unite ale
Americii) proiectată de elvețienii Herzog & de Meuron în 1997. Ideea care a stat la baza
acestui proiect a fost aceea de a integra clădirea în peisaj, motiv pentru care a fost concepută
în forma unul volum simplu, paralelipipedic, care să se piardă în orizontalele peisajului.
Planimetric, soluția a fost generată de rațiuni funcționale, fiind divizată în trei zone majore:
cea a rezervoarelor de fermentare, cea a îmbătrânirii vinului în butoaie de lemn de stejar, și
cea a depozitării vinului după îmbuteliere.64 Această divizare se poate citi și la exterior, prin
intermediul celor două alei majore ale domeniului, care traversează clădirea, împărțind -o
astfel în cele trei zone funcționale amintite mai sus. Una din aceste două alei constituie
accesul în zona de degustare, destinat vizitatorilor, trasformând -o astfel, în tr-un spațiu public,

64 www.herzo gdemeuron.com , accesat la data de 27.03.2014
Fig. 29 – CHÂTEAU CHEVAL BLANC , Saint Émilion, Franța (2011, Christian de Portzamparc )

44
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
o zonă deschisă de recepție. În ceea ce privește finisajul exterior, acesta a fost tot o rezultantă
de ordin tehnologic, din dorința de a creea un climat interior optim pentru vin. Datorită
diferențelor foarte mari de temperatură zi -noapte din Napa Valley, pentru a menține o
temperatură și o umiditate constante la interior, arhitecții apelează la dublarea pereților cortină
cu o alcătuire din spărtură de piatră, prinsă în plase metalice.65
Un al doilea exemplu în care elementul princip al al soluției de arhitectură îl constituie
cadrul natural este cel al vinăriei Rocca di Frassinello , proiectată în 2007 de către Renzo
Piano Building Workshop . Situat în localitatea Gavorrano (Italia), crama se găsește în
mijlocul viței de vie, astfel că arhitectul concepe noua construcție sub forma unui sagrato66,
dorind să obțină din aceasta un spațiu public multifuncțional, în aer liber. Profitând de panta
naturală a terenului, clădirea se dezvoltă în trepte, în jurul acestui spațiu public, facilitând
vizitatorului să observe peisajul înconjurător.67 Deși are dimeniuni considerabile, clădirea nu
pare să perturbe peisajul ci, din contră, pare să se integreze armonios, ieșind, parcă, din dealul
situat în fundal. Un accent vertical, concretizat într -un turn v opsit roșu, pentru a aminti de
turnurile palatelor toscane, are rolul de a atrage atenția privitorului de la depărtare. Prin toate
aceste caracteristici, această clădire ilustrează perfect ideea care stă la baza arhitecturii
practicate de Renzo Piano, aceea „de a nu distruge natura prin intermediul arhitecturii, ci de a
integra arhitectura în peisaj.”68

65 Bucățile de piatră sunt așezate mai dens, sau mai puțin dens, în funcție de nevoile spațiului interior pe care îl inchid , în acest fel, clădirea
prezentând un spectaculos joc de lumini
66 Spațiu binecuvântat în fața intrării în biserică, deseori delimitate de coloane sau balustrade, sau supraînălțat și dezvoltat pe gradene,
conform ALDO, Gabrielli – Grande Dizionario Italiano, Milano: Editura Hoepli, 2011. Text original: „[sa-grà-to] ant. o lett. sacrato s.m. 1.
Spazio di terreno benedetto davanti all'entrata di una chiesa, spesso delimitato da colonne e balaustre o sopraelevato e munito di gradini ”
67 Sub acest spațiu public se dezvoltă pivnița, concepută dramatic, sub forma unui teatru roman, pe ale carui gra dene, în loc de spectatori, se
găsesc butoaiele de vin. În centrul acestui spațiu, în zona cea mai joasă, cea a scenei, se găsește spațiul pentru degustare, iluminat teatral, de
sus, printr -un luminator de mici dimensiuni. Zona de producție, dezvoltată în jurul aceste pivnițe, aplică perfect principiul utilizării căderii
gravitaționale în procesul de vinificație, prin mici găuri prevăzue în plafon, care permit introducerea boabelor de struguri în rezervoarele de
fermentare de la nivelul superior.
68 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit., pag. 89. Text original : „Piano ’s philosophy is not to
eradicate nature through architecture, but to integrate architecture into the landscape.”
Fig. 30 – DOMINUS WINERY , Napa Vall ey, Statele Unite ale Americii (1997, Herzog & de Meuron )

45
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Rămânând la ideea de a concepe arhitectura în raport cu peisajul în conjurător, vorbind
despre proiectul pe care l -a conceput pentru Château Faugères , arhitectul Mario Botta relata
că proiectul invită la o mediere între arhitectura rațională, creeată de om, și evoluția naturală a
peisajului rural . Amplasată pe înălțimea unui deal, „catedrala vinului” – așa cum îi place
arhitectului să o numească – vegheaz ă peste întreg domeniul, constituind o prezență
impunătoare. Cu toate acestea, nu iese în evidență nici prin finisaje, nici prin extravaganță,
arătând respectul cuvenit față de castelele istorice din zonă. Dovadă a raportării permanente la
peisaj o constit uie tocmai cea mai impozantă parte a clădirii, un turn central, dezvoltat pe o
înălțime considerabilă, astfel încât să ofere vizitatorului un punct de observație asupra
întregului domeniu69, în timp ce, pentru încăperile tehnice, Mario Botta concepe o volum etrie
mult mai discretă, dezvoltată pe orizontală, ce iese din deal și intersectează turnul pentru care
constituie, din punct de vedere compozițional, o bază, un element de echilibru.70

69 Domeniul include, pe lângă întinsa plantaț ie de viță, reședința restaurată a domeniului Faugères – datând din secolul al XVIII -lea – precum
și vechiile pivnițe, folosite în prezent exclusiv pentru depozitarea vinurilor Castillon.
70 Profitând de panta terenului, procesul tehnologic este conceput pe verticală, pentru a facilita utilizarea principiului atracției gravitaționale.
Fig. 31 – CRAMA ROCCA di FRASSINELLO , Gavorrano, Italia (2007, Renzo Piano Building Workshop )
Fig. 32 – CHÂTEAU FAUGÈRES , Saint -Étienne -de-Lisse , Franța (2008, Mario Botta )

46
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Un bun exemplu de stabilire a unui dialog coerent între tehnologie și peisaj îl
reprezintă Bodegas Portia , proiectată de Foster and Partners în anul 2010. Crama situată în
Gumiel de Izán (Spania) este prima vinărie proiectată de arhitectul britanic . Acesta a început
prin a studia procesul tehnologic și nevoile primare ale unei vinării , pentru a ilustra cele trei
componente esențial e ale procesului de vinificație. Volumetria a fost concepută având un plan
stelat, cu trei brațe, corespunzând ficăreia dintre cele trei etape majore în producerea vinului:
fermentare, îmbătrânir e, respectiv depozitare. Ideea arhitectului a fost de a reuni topografia
sitului cu nevoile de natură tehnologică într -o armonie perfectă pentru a obține condiții optime
de lucru. În stilul caracteristic lui Norman Foster, accentul cade pe aspectele tehnol ogice, așa
încât, pentru a obține un consum redus de energie în vederea obținerii unui climat interior
optim, clădirea este parțial îngropată, întegrându -se, totodată, în peisajul plat în care aceasta
se găsește. Din punct de vedere al organizării planimet rice, cele trei brațe corespunzătoare
procesului de producție sunt interconectate între ele și cu zona administrativă, amplasată în
centrul stelei. Ținând cont de toate aceste aspecte, „ceea ce este cu adevărat remarcabil la
Bodegas Portia este îmbinarea p erfectă între fucționalism și impresionantele calități
arhitecturale.”71
Poate cel mai bun exemplu de integrare în peisaj a unei intervenții cu rol de
reprezentare îl constituie crama Quinta do Portal , proiectată de arhitectul portughez Álvaro
Siza Vieira , în anul 2010. Amplasată în localitatea Celeriós do Douro (Portugalia), într -o zonă
foarte valoroasă din punct de vedere al peisajului cultural viticol – regiunea Alto Douro –
arhitectul și -a propu s realiz area unei construcți i care să se integreze sitului72. Întreaga

71 WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – op.cit., pag. 32. Text original: „The most remarkable thing
about Bodegas Portia is its combination of perfe ct functionalism and ipressive architectural style.”
72 O altă problemă majoră a acestui proiect a constituit -o necesitatea ca noua construcție să adăpostească două tipuri de vin ce necesită
condiții diferite de depozitare. Pentru a rezolva probleme legate de climatul interior specific celor două tipuri de vin, Álvaro Siza organizează
clădirea pe trei niveluri. Astfel, ultimul nivel se găsește îngropat la 9 metri sub cota de călcare a terenului, asigurând o temperatură constantă
Fig. 33 – BODEGAS PORT IA, Gumiel de Izán, Spania (2010, Foster and Partners )

47
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
construcție este realizată pe structură mixtă de beton și oțel, lăsată aparent în interiorul
pivniței. Finisajul exterior este realizat prin alternarea panourilor de plută cu placajul din
ardezie de Douro, oferind o imagine unică, perfect integra tă în peisaj. Alegerea panourilor de
plută ca finisaj exterior derivă din rațiuni de ordin tehnic, acest material fiind un bun izolator
termic, dar are și conotații simbolice, fiind considerat un material specific Portugaliei. În anul
2011, această interve nție a fost premiată cu Prémio de Arquitectura do Douro73, confirmând
astfel calitățile remarcabile pe care proiectul le are, în special prin prisma integrării în cadrul
natural al văii Douro.
În ceea ce privește vinăriile prevăzute cu unități de cazare , se remarcă o permanentă
preocupare a arhitecților de a oferi, pe lângă o funcționare optimă a cramei, posibilitatea
vizitatorilor de a experimenta vinul și procesul de vinificație sub toate aspectele, prin
intermediul unor forme arhitectur ale special conc epute în acest sens . Fie că este vorba de
vizitarea cramei, fie că este vorba de modul în care utilizatorul este pu s în relație cu peisajul
viticol în care acestea se găsesc, vizitatorului trebuie să îi fie stimulate simțurile (tactil, vizual
și gustativ).
Un prim exemplu îl constituie Sonoma Vineyard Estate , proiectată de Aidlin Darling
Design , în 2005. Situat în Sonoma Mountain (Statele Unite ale Americii ), ansamblu l intră în
dialog cu peisajul înconjurător, pentru a facilita vizitatorilor o experiență u nică a cadrului
natural. Abordarea arhitecților a fost aceea de a jongla cu cadrul construit, cu peisajul și
topografia locului astfel încât să rezulte un dialog senzorial între obiectele de arhitectuă și
contextul natural, obținut și dintr -o corență funcț ională. Bazat pe un amplu studiu al istoriei

de 12șC, și o umiditate de 80 %, parametrii optimi pentru depozitarea vinului roșu, iar la nivelul al doilea, climatul interior prezintă o
temperatură de 17 șC, necesară depozitării vinului de Porto. La nivelul superior, realizat suprateran, este organizată zona p ublica, constituită
din camere de prezentare și o terasă amplă de unde vizitatorii pot observa întregul domeniu.
73 Premiu acordat anual de către Comissão de Coordenação e Desenvolvemento Regional do Norte (Comisia pentru Coordonare și
Dezvoltare Regională Nord) din Portugalia
Fig. 34 – CRAMA QUINTA do PORTAL , Alto Douro, Portugalia (2010, Álvaro Siza Vieira )

48
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
locului, ansamblul oferă o bună înțelegere a sitului din punct de vedere fizic, temporal și
metaforic. Clădirile concepute sunt într -un permanent dialog cu natura, discret inserate în
peisaj și oferind utilizato rului o succesiune de cadre asupra mediu lui înconjurător. Fiecare
corp de clădire, precum și ansamblul în întregul său, au menirea de a facilita o bună
desfășurare a activităților de zi cu zi pe care le presupun vinăritul, fiind expresia vieții duse în
cadrul unei gospodări i. Clădirea care adăpostește unitățile de cazare pentru vizitatori se
dezvoltă pe platoul existent, delimitat de munte și plantația de viță de vie, prezentând, către
munte, un perete brut, din pământ, iar spre domeniu o succesiune de gr ădini terasate. Toate
clădirile ansamblului au fost astfel concepute încât să stimuleze simțurile – tactil, olfactiv și
auditiv – astfel încât, în subconștient, omul să își imagineze istoria locului, motiv pentru care
există o paletă bogată de finisaje, te mperate de volumetriile simple, curate, ale construcțiilor.
Un alt proiect inedit în ceea ce privește experiența oferită vizitatorilor îl constituie
L’And Vineyards Hotel74, construit în anul 2011 în localitatea Montemor -o-Novo (Portugalia).
Generarea proiectului a fost declanșată de ideea unui ansamblu care să îmbine experiența
rurală a producției de vin cu destinați a turistică de vacanță. În acest sens, amplasamentul
proiectului, situat pe o vale lină, cu orientare sudică, a fost gândit ca un sistem compu s din
grupuri de vile și case înșiruite terasate, tipic fostei așezări agricole Alentejo, în care clădirea
hotelului reprezintă piesa principală a ansamblului. Pe lângă faptul că oferă vizitatorilor toate
facilitățile unei destinații de vacanță, precum res taurant, SPA sau piscină acoperită, acesta
funcțion ează și ca vinărie, lăsând turiștilor posibilitatea de a experimenta într -un mod inedit
întreg procesul de vinificație, de la selectarea strugurilor până la filtrare și îmbuteliere.75

74 Proiectul a fost realizat de biroul de arhitectură Promontorio
75 Inspirat de patio -urile tradiționale ale localității Alentejo, clădirea se constituie sub forma unei prisme articulate, din care au fost
îndepărtate cele patru colțuri, pentru a obține spați i intime, umbrite, în locul acestora. În plus, construcția a fost atent poziționată pe sit, astfel
încât fiecare zonă să beneficieze de o orientare optimă, intersectând solul în zonele în care să aducă modificări minime asup ra topografiei
terenului.
Fig. 35 – SONOMA VINEYARD ESTATE , Sonoma Mountain, Statele Unite ale Americii (2005, Aidlin Darling Design )

49
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Atenția acordată peisa jului și topografiei locului au fost elemente primordiale , ce au dus la o
bună integrare a intervenției în peisaj, factor esențial în condițiile în care amplasamentul se
află în apropierea localității Évora, declarată sit UNESCO.

Fig. 36 – L’AND VINEYARD S HOTEL , Montemoro -o-Novo, Portugalia (2011, Promontorio )
O experiență la fel de interesantă oferă și ansamblul Weinkulturgut Longen Schlöder ,
proiectat de Matteo Thun & Partners . Arhitec ții realizează acest complex de cazare îmbinând
două concepte major e: Botanical Architecture, respectiv Small Size Architecture. Situl este
imaginat ca un sat tradițional, în care vizitatorilor le este oferită posibilitatea de a trăi o
experiență bazată pe nevoile primare, ale unei vieți simpl e, în armonie cu natura. Unit ățile de
cazare sunt concepute sub forma a 20 de case de mici dimen siuni, realizate d in materiale
naturale locale. C asele beneficiază de propria grădină, pentru a aminti utili zatorului de
locuința tradițională, auto -suficientă. Deși un proiect simplist în aparență, ansamblul creat
prezintă reale calități arhitecturale , inegrându -se în peisajul natural la care se raportează în
totalitate , motiv pentru care a fost premiat în 2013 cu distincția Architekturpreis Wein.76

76 Prem iu acordat de Ministerium für Umwelt, Landwirtschaft, Ernährung, Weinbau und Forsten Rheinland -Pfalz (Ministerul Mediului,
Agriculturii, Nutritiei, Viticulturii și Pădurilor din Rheinland -Pfalz), Architektenkammer Rheinland -Pfalz (Ordinul Arhitecților din
Rheindland -Pfalz) și Deutscher Weinbauverband e.V. (Asociația Viticultorilor Germani)
Fig. 3 7 – WEINKULTURGUT LONGEN SCHLÖDER , Steim Hemmes Wirtz, Germania (2013, Matteo Thun & Partners )

50
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
V. Concluzii

V.1. Concluzii generale

Analizând istoria vinăritului prin prisma evoluției programelor de arhitectur ă aferente
acesteia, lucrarea de față aduce în prim -plan rolul de reprezentare pe care obiectul de
arhitectură îl are în dezvoltarea și recunoașterea unei crame. După cum a fost ar ătat, începând
cu anul 1855, prin elaborarea Classification officielle des vins de Bordeaux, există în mod
oficial o relaționare directă între vin și arhitectură, astfel că industria vinificației și
patrimoniul cultural se vor dezvolta, ulterior, într -o simbioză ce va duce la apariția și
puternica dezvoltare a turismului oenologic.
Înțelegând importanța pe care turismul o are în dezvoltarea industriei viniviticole,
producătorii și autoritățile fac demersuri comune pentru a promova anumite zone viticole c a
având reale valențe culturale , lucru recunoscut ulterior de UNESCO prin înscrierea acestora în
Lista Patrimoniului Mondial și definirea noțiunii de patrimoniu cultural viticol. Ca o
consecință firească, în încercarea de a exploata acest cadru favorabil, multe dintre țările cu
tradiție în industria vinului au demarat ample proiecte de promovare și dezvoltare a area lor
viticole, pentru a sprijini dezvoltarea producătorilor locali, prin realizarea anumitor trasee
itinerante, sub denumirea de „drum al vinului ”.
În paralel cu aceste proiecte gândite la nivel macro -zonal, producătorii încearcă și ei să
exploateze cât mai mult compone nta culturală astfel că, ținând cont de importanța pe care o
are obiectul arhitectural în istoria vinăritului, încearcă fie să își lege imaginea cramei de o
anumită clădire istorică, fie să angajeze arhitecți cu renume , pentru a realiza clădiri cu rol de
reprezentare, așa cum a fost pr ezentat în clasificarea anterioară .
Pe lângă rolul de reprezentare, un aspect important în arhitec tura contemporană a
cramelor îl constituie, în concodranță cu direcția generală a arhitecturii actuale, noțiuni
precum ecologia și sustenabilitatea, având consecințe atât asupra calității vinurilor produse,
cât și asupra eficientizării procesului tehnologi c, prin reducerea impactului asupra mediului
înconjurător.
Toate aceste precupări au drept scop principal încercarea de a răspunde la cerințele
actuale ale unei crame, acelea de a facilita un dialog optim între producător și consumator, de
a realiza o con exiune benefică între producție și loisir .

51
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Ținând cont de aspecte le prezentate în această lucrare , se poate constata că, în prezent,
arhitectura cramelor este caracterizată de o permanentă preocupare pentru o cât mai bună
relaționare între vec hi și nou, î ntre tradiție și in ovație, ilustrate printr -o îmbinare armonioasă
între vin, privit ca bun cultural, și tehnologie .
V.2. Pivnița brâncovenească de la Izvoru -Dulce, Merei
Arealul viticol Pietroasele – Dealul Mare , situat la bazele dealului Istrița, în lung ul
drumului ce leagă Buzăul de Ploiești, prezintă o bogată tradiție în producerea vinului, în
special a vinului roșu, remarcându -se printr -un terroir cu reale calități, asemănător celui din
regiunea Bordeaux, Franța.
În acest context, de -a lungul istori ei majoritatea familiilor boierești din Țara
Românească caută să dețină proprietăți în zonă, culminând cu întinsele domenii pe care
familia Cantacuzino și chiar domnitorul Constantin Brancoveanu le au aici . Favorizată și de
amplasamentul între două rute co merciale majore, această regiune cunoaște o puternică
dezvoltare începând cu domnia lui Brâncoveanu, care cumpără aici întinse terenuri pe care
cultivă viță de vie pentru a produce și, ulterior, exporta vin. Importanța pe care o joacă vinul
în economia Țăr ii Românești în timpul lui Brâncoveanu este ușor de înțeles, în contextul în
care, alături de carnea porc, este singurul produs pentru care Poarta nu prezintă interes, putând
fi astfel exportat către Transilvania și Polonia. În concluzie, domnitorul încear că să exp loateze
cât mai eficient această importantă sursă de venit, așa cum subliniază și istoricul Paul
Cernovodeanu:
„Dispozițiile tot mai insistente ale voievodului și măsurile stabilite pentru
lucrul viilor, îngrădirea și protejarea loturilor cu sadu ri, pentru reglementarea
obligațiilor posesorilor de vii față de domnie, își găsesc pe deplin explicația,
producția vinicolă, valorificarea roadelor podgoriilor oferind posibilitatea unor
însemnate câștiguri.
Voievodul însuși și familia sa aveau în stăpâni re circa 355 de pogoane de vie
și alte aproximativ 40 de vii, fiind prezent în vremea culesului împreună cu sfetnicii
săi în podgoria de la Pitești ș.a. cu vinuri renumite, căutate cu interes de negustori și
case de comerț din Transilvania, din sud -estul, centrul și răsăritul Europei. De aceea,
suprafețe întinse de loturi roditoare, dar și de țelină, părăsiști sau se pădure, precum
și utilajele și mijloacele necesare activităților viticole, case pentru buți, solmnuri,
tocitori, hârdae, corite, teascuri ș.a. vor fi translatate în posesiunea acelora angrenați

52
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
în producția și comerțul cu vinuri, în rândul cărora se situează acum mai mulți
negustori și oameni de afaceri.”77

Prin prisma acestor fapte istor ice, în prezent, pe teritoriul viticol Pietroa sele-Dealu
Mare se regăsesc numeroase monumente de arhitectură, ruine ale vechilor case boiereșt i,
conturând, astfel, un traseu itinerant al arhitecturii civile cuprinsă între secolele al XIV -lea și
al XVIII -lea.
Printre aceste construcții istorice se numără și pivni ța brâncovenească situată în satul
Izvoru -Dulce, comuna Merei, județul Buzău , clasată în Lista Monumentelor Istorice 2010 sub
denumirea de Pivniță brâncovenească , datată 1691 -1715 (cod L.M.I.: BZ -II-m-B-02413) .
Înainte de a enunța mărturiile istorice refe ritoare la această pivniță, trebuie menționat
că vechea denumire a actualei localități Izvoru -Dulce era Sărata ,78 precum și faptul că despre
informațiile prezentate mai jos nu se poate afirma cu certitudine că ar face referire chiar la
pivnița studiată dar, prin prisma localizării geografice, această ipoteză este destul de
plauzibilă. Deși nu se cunoaște cu exactitate apartenența acesteia, se poate presupune că ar fi
aparținut chiar domnitorului Constantin Brâncoveanu, având drept premisă următorul citat:
„…Deci domnul înțelegînd, fiind și vreme frumoasă dă preumblare și mai
vîrtos că dă cînd zidise măriia sa sfînta mănăstire Rîmnecul niciodată nu mersese să o
vază, și pentru aceia mai mult, iar și ca să să primble, gătitu -se-au și la zi întîi a lui
septemv rie, denpreună cu toată casa mării sale și cu toată boerimea, au purces den
Tîrgoviște. Și fiind rugat dă boiarii ce să afla în Prahova ca să meargă pă la satele
lor, măria sa, ca un domnu blînd și înțelept, priimind, au mersu întîi la Mărginenii lui
Mihai u Cantacuzino vel spatar, // unde făcîndu -i frumos și minunat ospăț, s -au sculat
dă au mersu și au făcut masul la Filipeștii lui Constandin Cantacuzino stolnecul. Și au
fost și a doao zi, dă prînzu, iar după prînzu, în diseară, s -au sculat și mersu la
Filipeștii Tomii Cantacuzino vel postelnic și au făcut și a doao zi prînzul acolo. Și de
acolo au mersu la Măgurenii lui Șerban Cantacuzino biv vel paharnec, ospătîndu -l și
acolo foarte frumos. Și dă acolo au mersu la Scăiani , la viile mării sale, unde șăzînd
vreo 5 -6 zile, văzînd și pivnița ce făcuse acolo la vii și lăsînd și izvod și măsură ca să
facă case, s -au sculat și au mersu la viile mării sale la Șchei și de acolo la Sărata .”79

77 CERNOVODEANU, Paul – Comerțul țărilor române în secolul al XVII -lea, în Revista Istorică , 33 (1980), nr. 6, pp. 32 -33
78 Conform IORGULESCU, Basil – Dicționarul Geograf ic, statistic, economic și istoric al județului Buzău , București: Stab. Grafic J. V.
Socecu, 1892
79 GRECEANU, Radu – Istoria domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688 -1714), București: Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1970, pp. 228 -229

53
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
O altă ipoteză care stă la baza afirmării că pivnița de la Izvoru -Dulce a aparținut
domnitorului re iese din textul istoricului Constantin Giurescu, care afirmă că „Brâncoveanu a
zidit din nou – <din pajiște>, după expresia consacrată – nu mai puțin de patru palate – la
București, Mogoșoaia, Potlogi și Sâmbăta de Jos (vezi si vo l. III, ediția a doua, pp. 200 -202);
apoi zece curți cu case de zid, pivnițe etc., la Obilești și Dobreni în Ilfov; la Valea Schiailor
lângă Mizil; la Sărata, în Buzău; (…) ”80
O altă mărturie importantă în ceea ce privește istoria acestei pivnițe o constituie o
serie de documente extrase din arhivele familiei Cantacuzino, enunțate mai jos în ordine
cronologică:
„25 decembrie 7148 (1634)
<Matei -Vodă, nepotul de fiu al marelui și prea -bunului răposatului Io Basarab
Voevod, dă lui Constandin Mare -Postelnic și fii -lor câți îi va dărui Dumnezeu ocina în
sat în Sărata, în județul Buzău, toată partea jupăniței Maria, fata lui Staico Postelnic
din Bucov, și fetelor ei, Elina, jupânița lui Ianiu Spătar, cu deal de vie (…)>
28 ianuarie 7169 (1655)
<Eu Ele na, care am fost jupâneasca răposatului Constandin Cantacuzino Vel
Postelnic, fata răposatului Io Șerban -Vodă, nepoata jupânesei Marii, strănepoata
jupânesei Ancăi ot Coiani, așijderea și despre maica mea, răposata Doamna Elena,
nepoata lui Udriște Vistier , strănepoata lui Drăghici Dvornic ot Mărgineni, adeverez
cu acest catastih al mieu, cum am ales și am dat (…)
Sărata od sud Buzău. Intr -acest sat avem noi dentr -o jumătate de sat 3 părți;
să aibă a le ține 5 frați: Șărban, Costandin, Mihaiu, Mateiu, Iorda che. Însă la deal să –

80 GIURESCU, Constantin C. – Istoria Românilor , volumul al III -lea, partea a II -a, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă,
1946, pag. 990
Fig. 38 – PIVNIȚA BRÂNCOVENEASCĂ DE LA IZVORU -DULCE, MEREI, JUDEȚUL BUZĂU , perspectivă exterioară

54
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
și ție fieștecarele a lui vie, iar câmpul și pădurea să le fie de obște; numai fii -mieu
Drăghici să n -aibă treabă într -acesta, ci să -ș ție cumpărătoarea lui, cu viile lui, cu
pimnița lui, pentru că l -am lăsat de ș -au cumpărat acea part e, el singur cu bună voia
mea (…)>
7171 (1657)
<Matei Vodă dă să fie lui Drăghici Vel Paharnic ocină și rumâni în sat în
Sărata ot sud Buzău, toată partea lui Mihaiu Corn. ot Sărata, însă stânjeni 475, den
câmpu, den pădure, den apă, den dealul cu vii, de preste tot hotarul și rumâni pre
nume Ion cu feciorii lui și Lade cu feciorii lui, pentru că i -au cumpărat Drăghici Vel
Paharnic de la Stoichiță Spătar, feciorul lui Mihaiu Corn. ot Sărata, pre bani gata as.
66250 și cu zapis de vânzare de la mâna lui. >
7176 (1662)
<Io Radu Leon Voevod (…) mi cinstitei jupănesei Elenei Postelniceasa,
nepoata răposatului Udriște Vistierul și cu feciorii ei: Drăghici Spătarul, Șerban
Postelnicnl, Costandin, Mihai, Matei, lordache, și cu ai lor feciori, câți Dumnezeu le
va dărui, ca să le fie lor toate satele, moșiile și rumânii și țiganii, cate să trag de la
moșii lor: (…) ot Sărata a patra parte. >
15 ianuarie 7227 (1713)
<Matei Crețulescu Vel Stolnic scrie: Ancuții, fiicii meale, care mi -a logodit
Măria Sa răposatul șă pr ea bunul Io Ioan Alexandru -Vodă Mavrocordat după
Pătrașco Postelnic Bulăceanul, îi las întâi blagoslovenia lui Dumnezeu […] și la
Sărata din viile de casă pogoane 60 și suflete de țigani și alte scule, haine, vite,
precum să vor vedea în foia iei de ze stre, cea iscălită de mine (…) >
14 septembrie 1793
<Io Alexandru Costandin Murux Voevod, dat -am domnescul nostru hrisov
credincios boerilor Domniei mele Constandin Vel Sărdar și Iordache Vel Sărdar,
frații Măgureni, ca să aibă a ține și a stăpâni cu bună p ace toate moșiile, viile și
acareturile care mai jos să arată, anume, a dica: (…) moșie la Sărata sud Buzău,
treizeci și trei pogoane vie cu case. >
11 decembrie 1824
<Fiindcă după petrecerea răpsaților părinților noștri, Iordache Cantacuzino și
Maria Cant acuzino, rămiind noi cel mai jos iscăliți doi frați, care am și venit în
vârstă, înșine noi de a noastră bună voie învoindu -ne între noi amândoi, am și

55
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
împărțit toată periusia părintească, cu chipul ce să arată mai jos. Partea mea, fratelui
cel mare, Costa chi Cantacuzino:Moșia Sărata din sud Buzău, din hotar până în hotar,
cu toată via părintească casele și altele ce să află pă dânsa. Moșioara din sud Buzău,
ce-i zice Muscel. >”81
Din punct de vedere arhitectural, pivnița de la Izvoru -Dulce urmărește cu pre cizie
configurația spațială a pivnița casei mici a ansamblului brâncovenesc de la Potlogi,
considerată prototip pentru sistemul de boltire cu stâlp central.82 Astfel, pivnița prezintă
sistemul specific epocii brâncovenești, cu patru bolți -calote sferice spr ijinite pe un stâlp
central, cu ziduri groase de circa 1.00m, din zidărie de cărămidă și piatră. Paramentul este de
tip cărămidă + piatră în casete de cărămidă. Diametrul calotelor este de circa 4.25 metri, iar
înălțimea maximă a pivniței de 6.00 metri. Di n păcate nu se cunoaște nimic despre locnuința
ce se găsea deasupra acestei pivnițe, singurul lucru ce aminteșe de aceasta fiind treptele de
piatră de pe fațada nordică, ce duceau la nivelul locuinței.
V.3. Transpunerea cercetării în proiectul de diplomă
Pornind de la concluzia mai sus enunțată, aceea că, în prezent, prin prisma tendințelor
actuale în ceea ce privește industria vinăritului, se caută în permanență un dialog coerent între
producție și loisir , proiectul de diplomă, intitulat „Revitalizarea pi vniței brâncovenești de la
Izvoru -Dulce, județul Buzău – Cramă și complex turistic viniviticol” dorește să întrunească
trăsăturile unui proiect pilot, al cărui concept să fie preluat ulterior în vederea punerii în
valoare a peisajului cultural viticol existent pe teritoriul României, atât prin exploatarea
arealelor viticole, cât și prin valorificarea și gestionarea patrimoniului cultural, construit sau
natural.

81 IORGA, Nicolae – Despre Cantacuzini. Studii basate în parte pe documentele inedite din arhi va d-lui. G.Gr. Cantacuznio , București:
Institutul de Arte Grafice și Editură „Minerva”, 1902
82 BRĂTULEANU, Anca – op. cit.
Fig. 39 – PIVNIȚA BRÂNCOVENEASCĂ DE LA IZVORU -DULCE, MEREI, J UDEȚUL BUZĂU , perspectivă interioară

56
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Concept: ideea care a stat la baza acestui proiect a fost aceea de a pune în valoare
monumentul istoric prezent pe s it, atât prin refuncționalizare și conservare , cât și printr -o
intervenție care să se subordoneze acestuia și care să se integreze cât mai bine în peisajul
înconjurător, dar care să ofer e un răspuns contemporan probleme prezentate în lu crarea de
față, pentru a se constitui ca un reper, un obiect cu rol de reprezentare.
De asemenea, pentru a facilita un dialog optim între producător și vizitator, pe lângă
unitatea de cazare și funcțiunile conexe acesteia, întreaga vinărie este concepută sub forma
unui parcurs muzeal, în care vizitatorul poate experimenta procesul de vinificație în totalitate,
de la culesul strugurilor la îmbuteliere.
Astfel, proiectul propune o reinterpretare contemporană a incintei brâncovenești ,
pornind de la geometr ia riguroasă a acesteia și de la modul în care clădirile anexă se
desfășurau perimetral, în jurul casei boierești care stă liber ă, în centru. Pent ru a obține acest
efect, ideea d e incintă rectangulară este sugerată prin realizarea unei dale înverzite peste care
sunt amplasate volumele noi, cu linii contemporane, toate dezvoltate și orientate în jurul
pivniței istorice.
În plus, din rațiuni de sustenabilitate, proiectul ține cont atât de principiul procesului
tehnologic de vinificație gravitațional, pentru a reduce consumul energetic, cât și de aspecte
legate de izolarea termică eficientă, atât prin îngroparea cramei în pământ, cât și prin
utilizarea acoperișurilor înverzite și a orientării optime față de punctele cardinale.
Prin toate aceste elemente, p roiectul se constituie ca un ansamblu contemporan,
sustenabil, care stabilește o strânsă legătură între tehnologiile actuale și caracterul istoric al
sitului și care, în mod esențial, trebuie să se subordoneze atât cadrului natural, cât și pivniței
brâncov enești pe care încearcă să o valorifice.

Fig. 40 – SCHEMĂ DE CONCEPT A PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

57
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Bibliografie

1. Bibliografie primară
ALDO, Gabrielli – Grande Dizionario Italiano, Milano: Editura Hoepli, 2011
BILLIARD, Raymond – La vigne dans l ’antiquité , Lyon: Librarie H. Lardanchet, 1913
BOLLACK, Françoise Astorg – Old Buildings, New Forms. New directions in architectural
transformations , New York: The Monacelli Press, 2013
BRĂTULEANU, Anca – Curți domnești și boierești în România. Valahia veacurilor al XVII –
lea și al XVIII -lea, București: Editura Simetria, 1997
BUICĂ, Viorica, ȚUGUI, Reka (editori) – 15re: arhitecturi văzute prin igloo, București:
Editura IglooMedia, 2012
CAMBOURNE, Brock, HALL, C. Michael, MACIONIS, Niki, SHARPLES, Liz (editori) –
Wine Tourism Around the World , New York: Editura Routledge, 2011
Dicționarului Explicativ al Limbii Române , ediția a II -a, București: Editura Univers
Enciclopedic, 1998
GIURESCU, Constantin C. – Istoria Românilor , volumul al III -lea, partea a II -a, București:
Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
GRECEANU , Radu – Istoria domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688 –
1714) , București:Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1970
IORGULESCU, Basil – Dicționarul Geografic, statistic, economic și istoric al județului
Buzău , București: Stab. Grafic J. V. Socecu, 1892
LEED New Construction. Version 2.2. Reference Guide , Washington: U.S. Green Building
Council, 2007
MITCHELL, Nora, RÖSSLER, Mechtild, TR ICAUD, Pierre -Marie (editori) – World Heritage
Cultural Landscapes. A Handbook for Conservatio n and Management, Paris: UNESCO
World Heritage Center, 2009
NORBERG -SCHULZ, Christian – Genius Loci, towards o phenomenology of architecture ,
New York: Editura Rizzoli, 1980
Petit Larousse Illustré, ediția a XXVI -a, Paris: Editura Librairie Larousse, 1907
PIRAZZINI, Veronica – Cantine , Milano: Editura Motta Architettura, 2008
ROUILLARD, Dominique – Architectures contemporaines et monuments historiques. Guide
des réalisations en France depuis 1980 , Paris: Editions Le Moniteur, 2006

58
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
World Heritage Expert Meet ing on Vineyard Cultural Landscapes. 11 -14 July 2001, Tokaj,
Hungary , Budapesta: Hungarian World Heritage Committee, 2002
WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – Wine and
Architecture, München: Editura Detail, 2012
2. Bibliografie se cundară
BLOSZIES, Charles – Old Buildings, New Designs. Architectural Transformations , New
York: Princeton Architectural Press, 2012
BUTLER, W.Richard, HALL, C.Michael, JENKINS, John (editori) – Tourism and
Recreation in Rural Areas , Chichester: Editura Jo hn Wiley, 1998
CARLSEN, Jack, CHARTERS, Stephen (editori) – Global Wine Tourism: research,
management and marketing , Wallingford: Editura Cabi, 2006
CARROON, Jean – Sustainable Preservation. Greening Existing Buildings , New Jersey: John
Wiley & Sons, 2010
CHIORINO, Francesca – Cantine secolo XXI. Architetture e paesaggi del vino , Milano:
Mondadon Electa, 2011
CHOAY, Françoise; trad. KOVÁCS, Kázmér – Alegoria patrimoniului , București: Editura
Simetria, 1998
ECO, Umberto; trad. POPESCU, George – Cum se face o teză de licență , Constanța: Editura
Pontica, 2000
FOWLOW, Loraine, STANWICK, Sean – Wine by Design , New Jersey: John Wiley & Sons,
2010
FOTINO, Dionisie; trad. SION, George – Istoria Daciei , București: Editura Valahia, 2008
GRECESCU, Constantin (editor) – Istoria Țării Romînești de la octombrie 1688 pînă la
martie 1717 , București: Editura Științifică, 1959
HALL, Derek, ROBERTS, Lesley (editori) – Rural Tourism and Recreation. principles to
practice , Wallingford: Editura Cabi, 2001
HALL, C. Michael, SHARP LES, Liz (editori) – Food and Wine Festivals and Events Around
the World. Development, management and markets , Oxford: Butterworth -Heinemann, 2008
HOINĂRESCU, Călin, HOINĂRESCU, Manuela – Habitatul rural tradițional prahovean ,
Ploiești: Editura Restitutio Edit, 2013
IONESCU, Ștefan, PANAIT, I. Panati – Constantin Vodă Brîncoveanu. Viața, domnia,
epoca , București: Editura Științifică, 1969

59
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
IORGA, Nicoale; trad. IORGA -PIPPIDI, Liliana – Bizanț după Bizanț , București: Editura
100+1 Gramar, 2002
IORGA, Nicolae – Istoria comerțului românesc , București: Tipografia „Tiparul Românesc”,
1937
LAHOVARI, George Ioan – Marele Dicționar Geografic al Romîniei , București: Stab. Grafic
J. V. Socecu, 1898
LECCA, Octav -George – Familiile boierești române , București: Editura Mu zeul Literaturii
Române, 2008
MAROTTA, Antonello – Contemporary Museums , Milano: Editura Skira, 2010
Moștenirea brâncovenească , Mogoșoaia: Editura Centrul Cultural Palatele Brâncovenești,
2008.
NICOLESCU, Corina – Case, conace și palate vechi românești , Bu curești: Editura
Meridiane, 1979
NICOLESCU, Valeriu – Sărata -Merei: 500 de ani de atestare documentară , Buzău: Editura
Editgraph, 2010
PUȘCAȘU, Voica – Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Țara Românească și Moldova
până la sfârșitul secolului al XVIII -lea, București: Editura Vremea, 2001
SINIGALIA, Tereza – Arhitectura civilă de zid din Țara Românească în secolele XIV -XVIII ,
București: Editura Vremea, 2000
STOICESCU, Nicolae – Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România ,
București: E ditura Mitropoliei Olteniei, 1970
TOHĂNEANU, Veniamin – Mănăstirea Brîncoveanu Sîmbăta de Sus , Sibiu: Editura
Centrului Mitropolitan Sibiu, 1980
VÎRTOSU, Emil, VÎRTOSU, Ion (editori) – Așezămintele brâncovenești. O sută de ani dela
înființare, 1838 -1938 , București: Imprimeria Națională, 1938
3. Articole și reviste
ARChALP , Decembrie 2013, nr. 6, Torino: Istituto di Architettura Montana, 2013
BIGOTTE, Véronique, DODD, Tim – „Perceptual Differences Among Visitor Groups to
Wineries ”, în Journal of Travel Research , Ianuarie 1997, vol. 35, nr. 3 (46 -51)
CERNOVODEANU, Paul – „Comerțul țărilor române în secolul al XVII -lea”, în Revista
Istorică , 33 (1980), nr. 6

60
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
DRĂGHICEANU, Virgil – „Curțile domnești brâncovenești – Doicești” în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Isto rice, Iulie -Septembrie 1909 (anul II), București: Institutul de
Arte Grafice „Carol Göbl ”, 1909
DRĂGHICEANU, Virgil – „Curțile domnești brâncovenești – Mogoșoaia” în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice , Octombrie -Decembrie 1909 (anul II), București: Institutul
de Arte Grafice „Carol Göbl ”, 1909
DRĂGHICEANU, Virgil – „Curțile domnești brâncovenești – Potlogi” în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice , 1910 (anul III), București: Institutul de Arte Grafice
„Carol Göbl ”, 1910
DRĂGHICEANU, Virgil – „Curțile domnești brâncovenești – curți și conace fărâmate” în
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice , 1911 (anul IV), București: Tipografia
„Gutenberg”, 1911
DRĂGHICEANU, Virgil – „Casa Cantacuzinilor din Măgureni” în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice , Ianuarie -Martie 1924 (anul XVII), Craiova: Institutul de Arte Grafice
„Ramuri”, 1924
FROCHOT, Isabelle – „Wine Tourism in France: a paradox? ”, în Wine Tourism Around the
World , New York: Editura Routledge, 2011
LEFALVRE, Llane – „Loisium Visitors ’ Center, Austria ”, în Architectural Record,
nr.07/2004
MANDREA, Gheorghe – „Antrepositele de vinuri din București” în Analele Architecturei , nr.
10 din 1891 (anul II), București: Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, 1892
PETKANAS, Christopher – „A Gehry Hotel in Basque Country ”, în Travel and Leisure ,
decembrie 2006
SKINNER, Angela M. – „Napa Valley, California: a model of wine region development ”, în
Wine Tourism Around the World , New York: Editura Routledge, 2011
TAYLOR, Karen – „Extreme Estates / Borde aux”, în France Magazine, nr. 92 (iarna 2009 –
2010)
ȚUGUI, Reka – „Crama Avincis ”, în Igloo , nr. 115 -116 (iulie -august 2011)
„Wine Store at Xerez ”, în The Engineer , vol. 29 (ianuarie -iunie 1870), publicat pe 18 martie
1870

61
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
4. Webografie
www.aasarchitecture.com
www.angonesewalter.it
www.archdaily.com
www.archello.com
www.architectural -review.com
www.architecturelover.com
www.architecture.mapolimagazin.com
www.arquideas.net
www.assohqe.org
www.bvizioz.com
www.ccdr -n.pt
www.chi -athenaeum.org
www.detail.de
www.details.com
www.diearchitekten.org
www.dourovalley.eu
www.en.wikipedia.org
www.fad.cat
www.fincabell -lloc.com
www.germanwineroute.com
www.herzogdemeuron.com
www.i -unit.at
www.loirevalleytourism.com
www.matteothun.com
www.movimentoturismovino.it
www.nadaulavergne.com
www.portzamparc.com
www.pro montorio.net
www.raarchitects.com
www.rcrarquitectes.es
www.rpbw.com
www.s aint-emilion -tourisme.com

62
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
www.stevenholl.com
www.taravinului.ro
www.tokaj.hu
www.travelbuza u.com
www.vinurispumante.ro
www.whc.unesco.org
www.wikitravel.org
www.wineromani a.com
5. Surse imagini
Copertă: http://orzokitchenjournal.files.wordpress.com/2013/08/barolo -sketch.jpg
Fig.1: VITRUVIUS; trad. MORGAN, Morris Hicky – The Ten Books on Architecture , Cartea
VI, Cambridge: Harvard University Press, 1914, pag. 188
Fig.2: http://pompei.sns.it/immagini/ext/GO0/GO0_0104.jpg
Fig.3: LE GOFF, Jacques; trad. HOLBAN, Maria – Civilizația occidentului medieval ,
București: Editura Științifică, 1970, pag. 181
Fig.4: http://www.vincemagazin.hu/wpcontent/uploads/2014/02/chateau_hautbrion_1900.jpg
Fig.5: stânga – http://calaix.gencat.cat/bitstream/handle/10687/14669/afotoD_11804_11.jpg ;
dreapta – http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f5/Celler_Gan desa_voltes.jpg
Fig.6: stânga – Wine Store at Xerez , în The Engineer , vol. 29 (ianuarie -iunie 1870), publicat
pe 18 martie 1870, pag. 158 ;
dreapta – http://farm9.staticflickr.c om/8234/8462747026_da7733f1c4_b.jpg
Fig.7: http://www.ricardobofill.cn/biblioteca/items/623/Chateau_Lafite –
Rotschild_Pouillac_Francia_Ricardo_Bofill_Taller_Arquitectura_05.jpg
Fig.8: https://www.google.com/maps
Fig.9: http://www.thedrinksbusiness.com/wordpress/wp –
content/uploads/2013/05/douromap.jpg
Fig.10: http://3.bp.blogspot.com/ –
pj1asEZKfEI/Tt5VWUHAzUI/AAAAAAAA CWs/XpmR6fP_2eM/s1600/img673.jpg
Fig.11: http://weimax.com/images/Napa_Valley_1950_Map.jpg
Fig.12: IONESCU, Ștefan, PANAIT, I. Panati – Constantin Vodă Brîncoveanu. Viața,
domnia, epoca , București: Editura Științifică, 1969
Fig.13: MANDREA, Gheorghe – Antrepositele de vinuri din București în Analele
Architecturei , nr. 10 din 1891 (anul II), București: Tipografia Curții Re gale F. Göbl Fii, 1892

63
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
Fig.14: https://static -secure.guim.co.uk/sys –
images/Travel/Pix/pictures/2012/6/6/1338983034699/Bacharach -lies-on-a-bend –008.jpg
Fig.15:
http://1.bp.blogspot.com/_4rt8ZNTPE3M/S0dEkIWrfJI/AAAAAAAAHbk/RKRxmNeuiyI/s1280
-h/ZIMG_9576.JPG
Fig.16: http://static.panoramio.com/photos/large/70780791.jpg
Fig.17: profil altimetric – https://www.romaniadigitala.ro/blog/profil -dealul -istrita/
Fig.18: stânga – http://winefolly.com/wp -content/uploads/2013/04/HOW -WHITE -WINE -IS-
MADE.png ;
centru – http://winefol ly.com/wp -content/uploads/2013/03/how -is-red-wine -made.png ;
dreapta – http://winefolly.com/wp -content/uploads/2013/07/how -champagne -is-made –
infographic.pn g
Fig.19: http://www.archdaily.com/156586/spring -in-pantone -375c -mas-rodo -winery -sala-
ferusic -architects/
Fig.20: http://www.stmichael.it/smartedit/images/header/kellerei_verlauf.jpg
Fig.21: http://www.archdaily.com/397667/ixs ir-winery -raed-abillama -architects/
Fig.22: stânga – http://3.bp.blogspot.com/ –
v9n8Bxvg_SI/TmiBDC1gYFI/AAAAAAAACdU/mGf4O6sx3xc/s1600/8.jpg ;
centru – http://i -unit.at/?p=49
dreapta – http://www.red -white.ro/images/crama/Helikopter6 -Kopie.jpg
Fig.23: stânga – http://www.landezine.com/wp –
content/uploads/2010/11/rcr_arquitectes_bodegas_bell_lloc_11.jpg ;
dreapta – http://www.architectural -review.com/Journals/8/Files/2010/5/24/Bell -Lloc.jpg
Fig.24: stânga –
http://www.quintessentialwines.com/ assets/client/Image/Winery%20Photos%202/Vallado/Val
lado_22.jpg
dreapta – http://2.bp.blogspot.com/ –
xFn6uaNOCU8/Ue7 jPntZ0bI/AAAAAAAAE_s/TKuzn5CKiiQ/s1600/Fachada+Hotel+rural+v
inico+Qta+do+Vallado.jpg
Fig.25: ȚUGUI, Reka – Crama Avincis , în Igloo , nr. 115 -116 (iulie -august 2011), pp. 48 -57
Fig.26: jos, stânga – http://www.stevenholl.com/project -detail.php?id=85&search=loisium ;
jos, dreapta – http://ad009cdnb.archdaily.net/wp –
content/uploads/200 8/08/469703679_cr3733137.jpg ;

64
ARHITECTURA CRAMELOR și PEISAJUL CULTURAL VITICOL
sus, stânga – http://www.stevenholl.com/project -detail.php?id=51&search=loisium ;
sus, centru – http://ad009cdnb.archdaily.net/wp –
content/uploads/2008/08/723123098_cr3733604.jpg ;
sus, dreapta – http://2.bp.blogspot.com/ –
mv6ECZiyd14/TpSCykPuTI/AAAAAAAAAPI/oRLomDLg1Po/s640/444248507_cr3733220.jpg
Fig.27: http://www.laesenciadelvino.com/img/publicidad/ciudad_ del_vino.jpg
Fig.28: http://www.archdaily.com/166598/chateau -barde -haut-winery -nadau -lavergne –
architects/
Fig.29: http://c1038.r38.cf3.rackcdn.com/group5/building44030/media/drkt_neurrgq.jpg
Fig.30: stânga – http://dominuses tate.com/dominus/wp –
content/themes/dominus/images/home.jpg ;
dreapta – http://25.media.tumblr.com/tumblr_m6n5tjQRuN1r56udmo1_1280.jpg
Fig.31: stânga, sus – http://488px.thumber.it/http://www.enoicheillusioni.com/wp –
content/uploads/Rocca -di-Frassinello -1.jpg ;
stânga, jos – http://www.ioamofirenze.it/wordpress/wp -content/uploads/2013/06/Schermata –
06-2456461 -alle-23.52.34.png ;
dreapta – http://www.costadeivini.com/public/files/RoccaFrWineryHR.jpg
Fig.32: http://aquitaine.media.tourinsoft.eu/upload/Faugeres -exterieur.jpg
Fig.33: WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – Wine and
Architecture, München: Editura Detail, 2012, pp. 30-31
Fig.34: stânga – http://www.casadegouvaes.com/use rfiles/image/blog/quinta -do-portal –
sabrosa.jpg ;
dreapta – WOSCHE, Heinz -Gert, DUHME, Denis, FRIEDERICHS, Katrin (editori) – Wine
and Architecture, München: Editura Detail, 2012, pag. 85
Fig.35: http://www.aidlindarlingdesign.com/residential.html#
Fig.36: http://www.archdaily.com/315702/land -vineyards -hotel -promontorio -studio -mk27 –
marc io-kogan/
Fig.37: stânga – http://www.diearchitekten.org/bilddb_roh.php?idx=5290 ;
dreapta – http://www.matteothun.com/files/immaginiMediaGallery/2013/6/Longen2_E.jpg