Argument … … … … 1 [603237]

Cuprins

Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 1
Capitolul I: Repere psihologice ale ciclurilor vieții umane ………………………….. ………….. 2
1.1 Perioada vârstelor copilăriei ………………………….. ………………………….. …………………… 2
1.1.1 Prima copilărie (de la 1 la 3 ani – perioada antepreșcolară) ………………………….. . 2
1.1.2 A doua copilărie ( de la 3 la 6 ani – perioada preșcolară) ………………………….. ….. 6
1.1.3 A treia copilărie (de la 6 la 10/11 ani – perioada școlară mică) ………………………. 9
1.2 Procesul dezvoltării în perioada pubertății și adolescenței ………………………….. …….. 12
1.3 Micii oameni mari – ipostaze ale copilăriei românești ………………………….. ………….. 17
Capitolul II: Biblioteca și rolul cultural -educativ ………………………….. …………………….. 20
2.1. Biblioteca – instituție culturală a unei comunități ………………………….. ……………….. 20
2.2. Rolul bibliotecii școlare în dezvoltarea competențelor de comunicare ……………….. 21
2.3. Ludoteca ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
2.4. Mediateca ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 27
Capitolul III: Biblioteca și lectura copiilor: provocări actuale ………………………….. ….. 28
3.1 Lectura copiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 28
3.2 Colecțiile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
3.3 Animația culturală – tipuri și rol ………………………….. ………………………….. ……………. 37
3.4 Jucăria ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 39
Capitolul IV: Forme de organizare a unei biblioteci pentru copii – arhitectură și
design ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42
4.1 Organizarea bibliotecii ca spațiu destinat copiilor ………………………….. ………………… 42
4.2 Organizarea/Personalul ………………………….. ………………………….. ………………………… 44
4.3 Idei și tendințe moderne de organizare a spațiului bibliotecii pentru copii …………… 45
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 53
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 55

1
Argument

„Așa cum vine o zi după alta să lumineze ferestrele casei noastre, tot astfel să răsară
una după alta cărțile înaintea ochilor copiilor noștri – altă cale de izbândă a neamului nu
există.” (Grigore Vieru)
Lucrarea de față își propune să consolide ze ideea importanței dezvoltării și formării
gustului pentru lectură pentru copiii de orice vârstă întrucât chiar și pentru copiii mici lectura
poate fi o activitate distractivă , cu nenumărate oportunități de explorare și joacă.
La baza elaborării acestei lucrări stau următoarele motive: dorința de a găsi
elementele cheie necesare pentru a atrage cititorii de la vârste fragede, necesitatea de a -i și
păstra, recunoștința acestora prin atragerea spre bibliotecă a altor cititori.
Scopul principal al lucrării mele este de a promova cartea în mediul ei principal,
biblioteca, încurajând împrietenirea cititorului cu ea, susținând ideea de citit.
Premisele ce duc la îndeplinirea acestu i scop sunt reprezentate de importanța
cunoașterii elementelor de dezvoltare afectivă, transformările copiilor pe categorii de vârstă
și impactul acestor transformări în zona educațională.
Lucrarea este structurată în patru capitole și pornește de la noț iuni generale spre cele
concrete.
În primul capitol voi încerca să prezint aspectele teoretice referitoare la necesitatea
deprinderii cunoașterii de la vârste fragede întărite de susținerea micilor cititori în acest
demers. Cele trei subcapitole parcurg perioadele și procesele, cu caracteristicile psihologice
specifice, ce duc la formarea unui adult.
În al doilea capitol voi evidenția în cele patru subcapitole rolul cultural -educativ al
bibliotecii . Acest rol este adus în prim -plan prin dezvolta rea competențelor de comunicare,
împlinit prin joc și trecut prin mass -media.
Al tre ilea capitol îmi propun să reprezinte o introducere în lumea aceasta atât de
frumoasă și necesară a civilizației actuale, în lumea cărților. De asemenea, voi prezenta și
succesul formării gustului pentru lectură precum și acela al realizării unei colecții personale.
Ultimul capitol și cel mai important în lucrare prezintă biblioteca pentru copii ca un
mediu prietenos, unde se pot schița idei de activități ce duc de la contactul cu o carte la
lecturarea acesteia.
Voi încerca prin această lucrare să prezint câteva repere în legătură cu organizarea
unei biblioteci destinată celor mici.

2
Capitolul I: Repere psihologice ale ciclurilor vieții umane

1.1 Perioada vârstelor copilăriei

1.1.1 Prima copilărie (de la 1 la 3 ani – perioada antepreșcolară)

Dacă aproape toți specialiștii sunt de acord cu faptul că vârsta la care copilul poate
frecventa o structură documentară trebuie să coboare sub trei ani, momentul precis depinde
atât de condițiile oferite de structura documentară, cât și de copil și părin te.
Sunt de părere că un copil poate să deprindă această bucurie intimă a cunoașterii încă
de la vârste fragede, chiar de 3 -4 ani, prin instalarea în camera lui a propriei biblioteci.
Consider că e bine să capete cât mai devreme o mândrie de proprietar, s ă știe că la el în
cameră își poate aduna DVD -urile, jocurile video, cărțile cu povești, cărțile de colorat,
albumele cu benzi desenate, primele dicționare și enciclopedii, întâile albume de artă.
Astfel, nu va ajunge să se teamă de grandioasa bibliotecă a adulților instalată în birouri
solemne, iar mai târziu nu o va ocoli nici pe cea școlară, de dimensiuni și mai mari.
Această perioadă de o intensivă expansiune subiectivă are unele caracteristici
diferențiale care marchează specificul epocii:
a) Este etapa trăirii experienței de viață curentă. „Copilul începe să fie integrat
în interrelațiile grupului familial și al celor ce frecventează familia. Începe să sesizeze
regulile, interdicțiile, orarul și stilul de viață al familiei, trăind conflicte și stări de confort
psihic sau de euforie condiționate de această realitate complexă. ”1
b) Experiența de viață devine impregnată de învățarea comunicării verbale. „ La
începutul acestei perioade, vorbirea copilului este restrânsă, inconsistentă și încărcată de
mari dificultăți de pronunție – la 3 ani copilul vorbește relativ fluent – în propoziții
inteligibile, dispunând de un limbaj situativ bogat. El poate să formuleze impresii, dorințe,
constatări, interogații etc. ”2 Lumea devine pentru copil un spectacol în ca re îi place să fie
cineva în preajmă, să comunice cu adultul.
c) Elaborează planuri complexe de deplasare motrice pentru a -și atinge scopul.
„Emanciparea relativă de sub tutela mamei și a înlocuitorilor ei este mai evidentă pe planul

1 ȘCHIOPU, Ursula; VERZA Emil. Psihologia Vârstelor. Ciclurile Vieții. București: Editura Didactica și
Pedagogică, 1997, p. 96.
2 Ibidem.

3
acțiunilor decât pe cel afectiv. Pe acesta din urmă se constituie adevărate inflații de dorințe
și intenții moderate doar de teama de a nu pierde afecțiunea și asistența adultului. ”3
Treptat a început să se acumuleze o experiență vastă și complicată prin repetări
auditive, prin facila raportare la obiecte și situații noi a experiențelor trăite și prin
recunoașteri motorii reflexive, în urma cărora se acumulează o bogată experiență de
observaț ii.
Relațiile copilului cu cei din jur ul devin mai complexe. El vrea să atragă și să rețină
adultul în micile lui activități, decupări de joc, activități cu obiecte, de cele mai multe ori.
În timpul primului an, copilul a traversat un important impact biologic și un e vident
șoc social. Treptat a început să se acumuleze o exper iență vastă și complicată prin repetări
auditive, prin facilă raport are la obiecte și situații noi a experiențelor trăite. Un copil, chiar
și la această vârstă are nevoie să experimenteze, să înce rce, să suporte consecințele erorilor
sale și să învețe din ele. Unii autori consideră că până la 3 ani omul achiziționează 60% din
experiența fundamentală de viață.
Ursula Șchiopu desprinde din contextul întregii dezvoltăr i din perioada primei
copilării trei subetape. În prima dintre ele (de la 12 la 18 luni) caracteristică este
„consolidarea mersului și concomitent o mai bună percepere a mediului înconjurător. La 15
luni copilul devine deosebit de nestatornic și instabil, atras de toate reperele câmpului vizual
stimulat de cerințe exterioare. Deplasarea îi oferă condiții prielnice de a căuta prin colțurile
casei, prin sertare, ce este și cum este sub pat, vrea să vadă ce este pe masă și trage fața de
masă, urcă scara și o coboară, întâi în 4 labe, apoi spr ijinindu -se de balustradă și aducând,
pe rând, picioarele pe aceeași treaptă.”4
A doua perioadă, între 18 și 28 de luni, se caracterizează mai ales printr -o „accentuată
dezvoltare a comunicării verbale, și folosirea de soluții noi în diferite situații de viață.
Concomitent, deplasarea devine mai puțin nervoasă și mai subordonată finalizării unor
intenții supuse cerințelor interne. Spre sfârșitul etapei, copilul redevine nervos, deseori, în
faza a treia (dupa 2 ani și jumătate), se dezvoltă o mai largă conc iliere cu adulții, un echilibru
ușor meditativ – copilul este preocupat de aspectele evaluative ale acțiunilor și demersurilor
sale, devine sensibil față de cei din jur, se antrenează în jocuri, uneori cu un partener. ”5
Aceste etape și momente de echilibru sunt urmate de momente de spargere a acestora
prin conduite nervoase, debordante și mai mult sau mai puțin contradictorii față de cerințele

3 Ibidem.
4 Ibidem, p. 97.
5 Ibidem.

4
adultului. Aceste alternanțe pun în evidență „un fel de deplasări ale angajării energiei vitale
și psihice într -o direcție sau alta, direcții ce devin dominante și creează dialectica dezvoltării.
Între 1 și 3 ani continuă dezvoltarea corpului celular al neuronilor, pigmentația lor,
ramificațiile dendridice și sinapsele se înmulțesc, continuă procesul de nuclearizare.
Creșterea neopaliului (creierul nou), a emisferelor cerebrale ( implicate în procesele de
adaptare, învățare și re laționare socială) este activă.”6
Încă de l a vârsta de 3 ani creierul devine asemănător cu cel de adult, în ceea ce
privește reliefurile sale exprimate în circumvoluțiuni și scizuri. Activitatea nervoasă
superioară devine mai complexă.
Cercetările din ultima vreme pun în evidență modificarea bioritmurilor, activarea lor
relativă odată cu creșterea timpului de veghe și scurtarea orelor de somn de la 14/15 (la 1
an) la 11/12 (la 3 ani), dar și creșterea nervozității copilului în spațiu închis, în condiții de
penurie stimulatorie a mediului înconjurător, în condiții de erupții dentare sau de debut de
stări maladive proprii acestei perioade în care f ragilitatea sănătății este relativ mare (se trece
prin bolile copilăriei).
Dezvoltarea mișcărilor este foarte activă între 1 -3 ani. La 18 luni copilul poate duce
la gură lingura cu supă (vărsând o parte din conținutul ei ) și cu ceva mai mult suc ces
alimentele mai consistente.
În jurul vârstei de un an copilul sesizează înțelesul a foarte numeroase cuvinte.
După 1 an copilul construiește propoziții simple de 2, apoi de 3 cuvinte. El începe să
folosească propriul nume în referințele despre sine, după modelu l luat de -a gata de la ceilalți.
Progresele – privind exprimarea – sunt evidente la 2 ani și în alte direcții. „Copilul
începe să -și transfere foamea de experiență senzorială pe planul interogației verbale. La 2
ani se manifestă o fază de ac ută insistență la întrebarea: «Ce este asta?» . Se consideră acest
moment ca un fel de mare identificare a lumii obiectuale. Copilul începe să -și exprime verbal
dorințele, voința, dificultățile, sentimentele. Dorința de comunicare devine intensă. Copilul
se străduiește s ă povestească din ce în ce mai mult ceea ce i s -a întâmplat sau ar fi voit să i
se întmple. Copilul poate învăța mici poezii ori «numărători» care au funcții formative
importante, ca și câteva expresii de salut și de implicaț ie în conduitele reverențioase. ”7
În această perioadă a primei copilării se dezvoltă intens jocul de manipulare sub
influența trebuinței interne de a acționa asupra lumii și a o schimba . Structura culturii
influențează jocul copiilor. În mediul rural, copiii se antrenează în jocuri legate de obiecte și

6 Ibidem, p. 98.
7 Ibidem, pp. 104 -105.

5
situații afară din casă (în curte cu animale, bețe etc.) În creșă, jocurile sunt mai
supravegheate. În toate cazurile sunt influențate de a notimpuri, vârstă și chiar de modă. În
joc „obiectele devin interesante deoarece sunt plasate într -o poziție psihologică care le
favorizează și se supun unei preschimbări încărcate de o energie participativă foarte
intensă. ”8
În aceste faze timpurii ale dezvoltării umane sunt încă puțin coezive cele „trei fațete
mai importante ale sinelui: sinele corporal material (ce se referă la conștientizarea
caracteristicilor proprii corporale), sinele social ( ce se referă la statut, rol-apartenență de
grup social) și sinele spiritual, care se referă la aptitudini, activități și circularea acestora.
Acesta din urmă este, dacă se poate spune, ,,sanc tuarul emoțiilor și dorințelor.”9
Principala sarcină a bibliotecii în raport cu copilul f oarte mic este aceea de a sprijini
familiile în efortul acestora de a oferi copilului condiții bune de dezvoltare fizică și psihică.
Biblioteca poate ajuta părinții să asigure copiilor accesul la lectură, familiarizarea cu
textul scris și cu imaginea. „Alături de biblioteca electronică va exista și biblioteca clasică
cu cărți din vremuri mult sau mai puțin uitate, pe care copiii noștri le vor răsfoi și citi cu mult
nesaț dacă bibliotecarii împreună cu cadrele didactice vor ști să le deschidă sufletul și in ima
către lectură.”10
La această vârstă, copilul este atras și capabil să folosească media, fie că cineva vrea
sau nu vrea acest lucru. Este necesară crearea unui mediu cultural care să prevină mai târziu
apariția iletrismului și a aliterației.
Pentru copil este perioada când se încheie marile achiziții. Mersul devine alergare.
Limbajul se consolidează, vocabularul copilului se îmbogățește spectaculos și este cucerită
gramatica. Este perioada când copiii devin consumatori de imagini și texte. Fac cunoștință
cu poveștile ascultate, cu desenele animate și cu cărțile de colorat.
Și cea mai importantă și recomandată activitate este aceea de lecturare a adultului în
prezența copilului, de exemplu poate citi cu voce tare sau se poate uita la pozele unei cărți,
singur sau cu alți copii, cerând din când în când ajutorul copilului sau comentând cu voce
tare un pasaj, o imagine.

8 Ibidem, p. 115.
9 Ibidem, p. 122.
10 LUPU, Valentina. Îndrumarea metodică locală, județeană și națională a bibliotecarilor școlari. În
Bibliotecă -educație -cultură , 2006, nr. 6, p. 62.

6
1.1.2 A doua copilărie ( de la 3 la 6 ani – perioada preșcolară)

Educația este „acțiunea de dezvoltare a facultăților fizice, intelectuale și morale ale
omului. Ea cuprinde deprinderile luate în timpul copilăriei, de aceea i se zice om de bună
educație, om de rea educație”11.
Tot mai multă lume are acces la cunoaștere, „iar asta nu reflectă doar avansul
democrației, ci și intelec tualizarea existenței. Putem privi lumea ca text: mulți au și făcut -o,
asemănând natura cu o carte în care Creatorul a potrivit ordinea lucrurilor. Ca s -o citim,
trebuie să ne alfabetizăm, iar ca să „știm carte”, mergem la școală și la bibliotecă ”12.
Trei ani este v ârsta la care copilul începe gră dinița și capătă un statut social, se poate
integra, poate socializa și învață lucruri noi. Din punct de vedere psihologi c, este perioada
în care copilul suportă usor despărțirea de mamă. Î n această perioadă jocul are un rol
important în stimularea capacităț ilor intelectuale.
Încă din aceasta perioadă apar o ser ie de diferențe între fete si bă ieți. Se poate observa
o agitație mai mare la băieți, o tendință spre cooperare mai pronunțată la fete însoțită de o
activ itate verba lă mai bogată sau o tendință de izolare a băiețilo r în activități de construcții.
Se consolidează autonomia, comportamentul manifestă o seri e de deprinderi legate de igienă ,
respectarea unui program, reguli, alimentaț ie etc.
În general, ne aștept ăm ca un copil de această vârstă să fie relativ autonom.
Încrederea în sine și optimismul pe care un copil le -a câștigat trăind într -un mediu adecvat
îi permit acestuia o bună adaptare la un mediu nou: copilul este curios să cerceteze, dornic
să învețe lucruri noi și încântat să se pună în valoare.
Tipul fundamental de activitate este jocul, care reprezintă „o decentrare a psihicului
de pe activitatea de percepere pe activitatea de implantație în viața cultural -socială, prin
simbolizări ample și complexe. Tipul de relații se nuanțează și se diversifi că amplificându –
se conduitele din contextul colectivelor de copii. Are loc concomitent și diferențierea
conduitelor față de persoane de diferite vârste și ocupații, aflate în ambianț a cultural -socială
a copilului.”13
Și dezvoltarea fizică este evidentă în perioadă preșcolară. De la 3 la 6 ani are loc
creșterea de la aproximativ 92 cm la 116 cm ca statură, și o creștere de la circa 14 kg la 22

11 ISPIR, V. G.. Principiile educațiunii creștine . București: Tipografia Cărților Bisericești, 1946, p. 5.
12 BACONSCHI, Teodor . Averea bunei educații . București: Editura Univers, 2019, p. 79.
13 ȘCHIOPU, Ursula; VERZA Emil. Op. cit , p. 123.

7
de kg ponderal. De asemenea, are loc o schimbare și dezvoltare a structurii mușchilor,
descrește ponderea țesutului adipos, pielea devine mai elastică, mai densă și mai puțin
friabilă, procesul de osificare este intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice,
claviculare, dantura provizorie începe să se deterioreze și mugurii danturii definit ive se
întăres c. „Deosebit de activă este formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea
autonomiei, prin organizarea de deprinderi și obișnuințe. ”14
Perioada preșcolară este una din perioadele de intensă dezvoltare psihică. Presiunea
structurilor sociale, culturale, absorbția copilului în instituțiile preșcolare solicită toate
posibilitățile lui de adaptare. Diferențele de cerințe din grădiniță și din familie solicită, la
rândul lor, o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradicțiile dintre solicitările externe
și posibilitățile interne devin mai active. „Aceste forme de contradicții constituie puncte de
plecare pentru dezvoltarea explozivă a co mportamentelor, a conduitelor sociale diferențiate,
a câștigării de modalități diverse de activități, a dobândirii de abilități înscrise în programele
grădinițelor. Comunicativitatea și sociabilitatea copilului cresc în aceste condiții. ”15
De altfel, „în grădiniță copilul traversează programe educative diverse care -i măresc
sensibilitatea intelectual -observativă, îl abilitează cu manualități tot mai complexe, uneori îl
pun în contact cu elemente ale simbolisticii artistice (atelierele de creație plastică pe ntru
copii de pe lângă muzee). Imaginația utilizează probabilul fantastic și mai puțin în viața de
fiecare zi (ca efect al influenței planului intelectual corector ), rămânând activă însă în joc.”16
Senzațiile și perc epțiile furnizează materia primă extrem d e importantă pentru planul
mintal și al acțiunilor desfășurării în mediul înconjurător și în cel cultural.
Copilul pre școlar începe să cunoască interiorul și exteriorul locuinței și al grădiniței,
strada pe care merge spre grădiniță, sau eventual magazinul alimentar. Începe să cunoască
denumirea mobilierului, camerele, particularitățile acestora, poate identifica locul a diferite
obiecte. Curiozitatea copilului explorează caracteristicile fiecărui membru al familiei,
identitatea acestora, comportamentul. De asemenea, cunoașterea persoanelor din grădiniță
se realizează ca o identificare a lor. Copilul preșcolar începe să fie interesat de condițiile de
viață, de activitățile și profesiunile umane de bază, ca și de bunurile implicate în aceste
activități (agri cultură, industrie, ateliere, magazine, frizerie, mijloace de transport, librării,
poștă, dispensare, croitorie). Lumea uneltelor începe să fie cunoscută, încep să fie cunoscute

14 Ibidem, p. 124.
15 Ibidem, p. 127.
16 Ibidem, p. 130.

8
semnele de circulație cu privire la oraș și sat și se fac avansuri importante î n ceea ce privește
cunoașterea naturii, plantele și viața lor.
Un deosebit rol în dezvoltarea planului perceptiv și al activării reprezentărilor poate
fi atribuit jocului. Acesta solicită și antrenează vigoarea, forța fizică, rapiditatea, suplețea și
coord onarea, echilibrul, evaluarea spațialității, abilitatea în folosirea diferitelor părți ale
corpului, mâinii și membrelor. Concomitent, jocul solicită ațintirea privirii, reacție la
semnale sonore , tact, sensibilitate cutanată, presiune, temperatură.
Deose bit de activă se manifestă, după 4 ani, capacitatea de memorare. Datorită
vorbirii , memoria capătă caracteristici psihice și sociale importante.
O serie de psihologi, Decroly, Claparede, dar si Istomina, Leontiev, ca și J. Piaget,
referindu -se la memorie, arată că este mai activă în joc. În această condiție, copilul intuiește
cerința fixării și păstrării sarcinilor care i se trasează. Copilul învață poezii și le reproduce
cu plăcere. Reproducerea are însă unele aspecte în care se evidențiază o anumită rigi ditate.
Astfel, copilul nu poate continua recitarea unei poezii dacă este întrerupt, trebuie să
reproducă poezia în întregime.
Dezvoltarea exprimării verbale face de asemenea importante progrese. Se dezvoltă
cerința internă de folosire de cuvinte noi, c reații verbale și fantezii verbale. Construcția
propozițiilor se complică. Expresivitatea vorbirii se amplifică, la fel nuanțarea ei, intonațiile.
Limbajul copiilor conservă aspecte dialectale din familie, fapt ce evidențiază rolul
foarte mare al acesteia în dezvoltarea vorbirii. În vorbire încep să fie folosite numeroase
adjective, structuri comparative și de evaluare, dar și acordări de sen suri aproximative sau
incorecte. „Dezvoltarea vorbirii se realizează și în direcția alcătuirii contextului. Propoziț iile
devin mai lungi și mai complexe. ”17
Pictura, desenul, modelajul, colajul încep să emoționeze și să interese ze pe copil în
mod deosebit după 4 ani.
Activitățile de tip colaje și artizanale sunt, de asemenea, atractive, chiar fascinante
pentru copil. El e îl pun în situația de a domina însușiri particulare ale ma terialelor .
Lectura documentelor începe, firesc, cu cărțile „cu poze”. Fiind însă vorba de copii
peste trei ani, este bine ca aceste cărticele să aibă un text, cât de mic. Nu neapărat pentru
lectu ră, cât pentru a ajuta copilul să distingă spațiul imaginii de cel al textului. Cărțile de
carton sunt cele ma i indicate pentru vârstele mici, deoarece paginile mai groase sunt mai
ușor de dat.

17 Ibidem, pp. 141 -142.

9
Cărțile -obiect și cărțile interactive sunt și ele de dorit, cu condiția ca cineva să poată
supraveghea manipularea lor. Ascultarea poveștilor și a povestirilor, însoțită de imagini
vizuale și auditive, cu scene ilustrate mai mult sau mai puțin dinamice, ge nerează și
construiește, în mental ul copiilor, o puternică panoramă vizuală. „Impresionat de
recunoașterea personajelor și a evenimentelor din poveste, copilul descrie imaginile, reface
întâmplările cu aprecieri personale emoționale, combinând original de taliile într -un sens
sintetic ilustrat în semnificațiile povestirilor.”18
Pentru preșcolar și chiar pentru școlar binele derivă din voința părinților, apoi a
educatoarei, care au în mod absolut dreptate. „O minciună este gravă când nu este crezută.
Dacă es te crezută, nu mai rămâne minciună pentru copilul de 4 ani. ”19
Rolul educatoarei în dezvoltarea conștiinței morale este foarte mare, deoarece
contribuie la conștientizarea regulilor și încălcarea lor în colectiv. Colectivul generează
securitate, situații d e emoții comune de veselie, încântare, entuziasm, autodepășiri. Tot în
colectiv se constituie emoții de mândrie, stări de vinovăție , crize de prestigiu, de pudoare.
Datorită situațiilor de colectiv, se dezvoltă sentimente și emoții legate de relația ce
trebuie să existe între faptele reale și promovarea lor. Ac est tip de stare afectivă și cân d
copilul nu este apreciat pozitiv după ce i s -a promis că se va evalua efortul său, ori el simte
că a corespuns întru totul cerințelor morale
În concluzie , această perioadă preșcolară se caracterizează prin nevoia de joc care
stimulează mintea prin imaginație și prin care copilul dobândește experiență complexă. De
asemenea , jocurile conțin numeroase elemente ce se transm it din generație în generație de
copii.

1.1.3 A treia copilărie (de la 6 la 10/11 ani – perioada școlară mică)

Un copil de această vârstă se apropie foarte mult de imaginea ideală și idilică a
copilăriei, așa cum este ea reprezentată în artă. În fapt, este o vârstă foarte comodă pentru
adultul care interacționează cu copilul.
La această vârstă, copilul este perfect autonom, nu mai are nevoie de supravegherea
permanentă a adultului, de îngrijiri speciale, multe dintre activitățile sale se pot desfășura
fără intervenția adultului: joaca, temele, petre cerea timpului liber.

18 OLARIU, Marian. Pașii copiilor spre lumea culorilor. Ghid metodic. Iași: Editura PIM, 2014, p. 4.
19 ȘCHIOPU, Ursula; VERZA Emil. Op. cit, p.156.

10
Dezvoltarea cognitivă și afectivă a copilului îl transformă pe acesta într -un
interlocutor plăcut adultului, mai ales că, pe baza experienței sale mai largi, adultul se bucură
de o superioritate intelectuală pe care copilul o recunoa ște bucuros.
Perioada dintre intrarea copilului în școală și terminarea ciclului elementar este
adesea descrisă „fie ca un fel de sfârșit al copilăriei, fie cu part icularități de vârstă
asemănătoare cu cele preșcolare, fie ca etapă de debut primar al ado lescenței, fie, în fine, ca
etapă distinctă a copilăriei. În toate cazurile, referirile descriptive sunt mai centrate pe
problemele adaptării școlare și ale învățării decât descrierile privind alte etape ale dezvoltării
psihice, deși se știe că în copilări a timpurie și în perioada preșcolară are loc cea mai
importantă achiziție de experiență adaptativă.”20
Dacă urmărim cu atenție copiii, observăm că, treptat , jocurile de simulare (jocurile
„de-a”) sunt înlocuite cu jocurile cu reguli: jocuri de grup, fie cele specifice copiilor (de -a
rațele și vânătorii, de -a statuile), fie cele practicate și de adulți (volei, fotbal).
Lectura ajută copilul să renunțe la jocurile copilăriei, oferind imaginației sale aceeași
hrană structurantă. Cu alte cuvinte, lectura de c alitate prelungește perioada de creativitate a
fantasmelor. „Prin alfabetizarea copilului, acesta câștigă potențial instrumente valide de
apropiere de toate domeniile culturii și științei contemporane și ale celei ce s -a dezvoltat în
decursul timpului. De cele mai multe ori, școala răspunde și dorinței copilului de a fi ca cei
mari, ca și dorinței de realizare, de satisfacere și dezvoltare a curiozității cognitive a acestuia.
În același timp, școala creează virajul de mentalitate spre lumea realului complex . Această
virare solicită intens adaptarea, iar aceasta din urmă întâmpină la fiecare pas din viața școlară
numeroase confruntări.”21
Școala impune modelele ei de viață, dar și modelele sociale de a gândi și acționa. Ea
creează sentimente sociale și lărge ște viața interioară, cât și condiția de exprimare a acesteia.
Primii patru ani de școală, chiar dacă au fost pregătiți prin frecventarea grădiniței, modifică
regimul, tensiunea și planul de evenimente ce domină în viața copilului.
În perioada celei de a treia copilării, se face o părăsire a intereselor evidente în
perioada preșcolară, ca desenul, modelajul. Din acest motiv, produsele școlarului mic în
aceste domenii devin mai puțin spontane, pline de ștersături.
Se modifică preferințele și pe alte plan uri. Încep să fie preferate biografiile,
legendele. Lecțiile de aritmetică sunt preferate la 7 -8 ani față de lecțiile de științele naturii,
ulterior și cele de științele naturii încep să fie privite cu interes.

20 Ibidem, p. 161.
21 Ibidem, p. 162.

11
La șase ani, copilul este total absorbit de problemele adaptării la viața socială.
Procesul acesta este relativ dificil. Dacă învățătorul insistă numai pe disciplină, copilul
prezintă o adaptare mai grea ce se manifestă prin creșterea nervozității, a oboselii și chiar
tulburări digestive.
Învățarea citit-scrisului și a calculelor elementare constituie achizițiile de bază ale
acestui moment de dezvoltare.
Copilul obține statutul școlar când maturitatea sa socială îi permite, pe de o parte, să
stabilească și să întrețină relații cu semenii, fără a avea nevoie de a recurge la adulți și, pe de
altă parte, să se conformeze regulilor instituției școlare. „Copilul trebuie să se adapteze
simultan la cerințele sociale ale celor trei comunități care constituie acum universul său
(familia, grupul -clasă, grupul de semeni) și să poată trece, fiind ușor adaptabil, de la o
comunitate la alta.”22
Momentul de 8 ani este foarte sensibil si se caracterizează printr -o mai mare
stăpânire a condițiilor de activitate școlară pe ca re le traversează.
După vârsta de nouă ani copilul devine dintr -o dată mai ordonat, mai perseverent în
diferite feluri de activități. Nu trece cu plăcere de la o activ itate la alta. El simte nevoia de a
planifica timpul și activitățile. „Maniera în care un copil profită de timpul său liber este
importantă pentru reușita sa școlară, îmbogățirea personalității sale și adaptarea sa la viața
socială .”23
Desenele, lucrările scrise se îmbunătățesc, se îmbunătățește, devenind adesea de
performanță, și activitatea la orele de aritmetică. Aceasta interesează mult dacă învățătorul
sau învățătoarea sunt destul de abili, pot crea interese statornice pentru aceste domenii.
Progresele în dezvoltarea intelectuală sunt de asemenea evidente. „Între 9 și 10 ani
are loc o creștere evidentă a spiritului de evaluare a copilului, spiritul critic se dezvoltă la
fel. Capacitatea copilului de a aprecia ce anume a omis în răsp unsul la lecție crește.”24
După încheierea perioadei de alfabetizare a primelor două clase primare, putem vorbi
în sens propriu de iletrism: copii care sunt analfabeți deși au frecventat și frecventează
școala. Un astfel de copil are dificultăți severe de a scrie, chiar de a -și scrie numele. Evită
orice formă de lectură, iar dacă este obligat să o facă, citește pe silabe cu mari dificultăți.

22 PLATON, Carolina. Serviciul Psihologic școlar. Chișinău: Editiura EPIGRAF, 2001, p. 29.
23 CUCOȘ, Constantin. Timp ș i temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar .
Iași: Editura POLIROM, 2002, p. 96.
24 ȘCHIOPU, Ursula; VERZA Emil. Op. cit, p. 169.

12
Recuperarea iletrismului este dificilă, mai ales când nu se bazează pe o strânsă
colaborare între părinți, mediul fa milial și școală.
La vârsta de 8 -9 ani se formează treptat capacitatea de a compune, crește capacitatea
de a povesti și de a crea povestiri, se creează în povestiri intriga de acțiune, abilitatea de a
folosi elemente descriptive literare.
Învățarea este de maximă implicație în proces ul dezvoltării psihice. „Există o
evoluție a învățării în decursul primilor 4 ani de școală. Reproducerea activă utilizată în
învățarea de poezii, dar și în timpul lecțiilor, este în clasa I și a II -a un fel de obiectiv al
învățării.”25
Memorarea cunoaște în perioada școlară mică o importantă dezvoltare, ea se
conștientizează ca activitate intelect uală fundamentală în învățare iar repetiția devine
suportul de de bază.
Există numeroase elemente motivaționale implicate în diferitele situații și forme de
învățare. Școlarul de clasa întâi învață sub influența impulsurilor adulților, a dorinței sale de
a se supune statutului de școlar care îl atrage și sub influența dorinței de a nu supăra părinții.
Treptat inter vine în motivație învățătorul sau învățătoarea, locul și rolul psihologic ce capătă
aceștia pentru copii. Cerința de a învăța pentru a satisface un fel de sentiment de identitate
personală sau a familiei și de a păstra afecțiunea părinților și respectul ce lorlalți rămâne o
structură motivațională de bază la copii.
La 10 ani se încheie ciclurile copilăriei. Înarmarea copilu lui pentru lungul drum al
vieții a trecut printr -o primă validare. Astfel, se trece spre perioadele de maturizare tutelată
– din următo arele două subetape ale perioadelor de d ezvoltare și formare a omului.

1.2 Procesul dezvoltării în perioada pubertății și adolescenței

Toate generațiile vârstnice se plâng: „Copiii (sau tinerii) nu mai sunt ca pe vremea
noastră!” și toate au și nu au dreptate.
Din punct de vedere biologic, omul s -a schimbat nesemnificativ de zeci de mii de
ani. Are o copilărie extrordinar de lungă, mai lungă decât a oricărei alte ființe cunoscute,
apoi o perioadă de trecere spre vârsta adultă și apoi devine adult, aște ptându -și cuminte
rândul când va face și el parte din cei care se plâng de generațiile mai tinere.

25 Ibidem, p. 189.

13
Social însă, rolul și statutul copiilor și adolescenților se schimbă de la o societate la
alta, de la un timp la altul. Evul Mediu, afirmă Philippe Aries, în tr-o carte apărută în 1960,
„Copilul și viața de familie sub Vechiul Regim” înțelegea copilul „ca un adult mai mic”26.
Abia ie șit din copilăria mică acesta împărtășea preocupările și viața adulților. Mortalitatea
infantilă ridicată nu permitea un atașament excesiv de copii, iar durata scurtă de viață
impunea o tinerețe la rândul ei scurtă.
Deși există puține asemănări biologice între copilul abia intrat în pubertate de 10 -11
ani și tânărul adult de 18 -19 ani, asemănările sociale și psihologice sunt foarte ma ri.
Pubertatea ca și adolescența – specifice pentru a doua decadă a vieții omului – se
caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare în societatea adultă, cu solicitările ei
sociale, politice, familiale, profesionale etc. Acest parcurs este cu atât mai sinuos, cu cât
viața socială este mai complicată.
Nota dominantă a întregii etape constă în intensa dezvoltare a perso nalității. Tipul
fundamental de activitate pentru perioada pubertății rămâne învățarea și instruirea, teoretică
și practică, inclusiv pregătirea pentru exercitarea corectă a unei activități profesionale
productive. Îmbinarea între școală și pregătirea profesională a re tendința de a optimiza
integrarea școlii și a tineretului
Adolescentul se confruntă cu „i ntrarea într -un nou ciclu de școlarizare cu noi cerințe
și solicitări – mai diversificate cantitativ și calitativ, contactul cu „modele umane” de
profesori, mai dif erențiate, modele de lecții de o mare diversitate constituie o schimbare
generală a cadrului de desfășurare a învățării școlare. Antrenarea în formații artistice, în
cercuri tehnice, în concursuri de fizică, literatură pe școală apoi pe județe creează expe riența
competițiilor și o înțelegere mai largă a valorii activității efectuate ca foarte bună, mediocră
sau slabă. Incertitudinea, pe acest plan specifică majorității copiilor din primele clase
dispare.”27
De cele mai multe ori, „c ompetiția desemnează căut area simultană a aceluiași scop
de către doi sau mai mulți actori sociali interdependenți, astfel încât probabilitatea ca unul
dintre aceștia să -și atingă scopul crește, în timp ce probabilitatea celuilalt descrește.”28

26 PHILIPPE, Aries. L`enfant et la vie familiale sous l `Ancien Régime . Paris: Plon, 1960, p. 486. PHILIPPE,
Aries. L`enfant et la vie familiale sous l`Ancien Régime. În Revue française de sociologie , 1960, nr. 1 -4, p.
486.
27 ȘCHIOPU Ursula; VERZA Emil. Op. cit, p.207.
28 MILCU, Marius. Psihologia relațiilor interpersonale.Comp etiție și conflict. Abordare dinamică. Un model
experimental. Iași: Editura POLIROM, 2005, p. 46.

14
Din punct de vedere psihologic, „creșterea și maturizarea sunt legate de numeroase
stări de disconfort. Se rafinează interesul pentru lectură, filme, T.V., tehnică. Apare, mai
pregnantă, dorința de afirmare personală ca expresie a socializării. Cerința de cunoaștere se
secundează de plăceri intelectual -afective și se angajează atitudinal. Experiența afectivă se
nuanțează și se impregnează de valori.”29
Gustul informației continuă diversificându -se și orientându -se mai mult spre
domeniul profesional și cel social. Tinerii sunt mândri de statutul lor nou. Tot la această
vârstă manifestă un oarecare modernism și simt nevoia un ei participări sociale intense.
Perioada pubertății este vârsta primelor lecturi serioase, adulte. Preadolescentul se
poate confrunta cu teme mari, morale, afective, t ratate serios, poate parcurge o revistă
științifică sau de specialitate în domeniul care îl pasionează, calculatoare, șah, bricolaj,
istorie. Este vârsta când se descoperă cărțile de non -ficțiune, adevărate, nu numai
enciclopediile cu poze. În evoluția sa, preadolescentul are nevoie să se confrunte cu părerile
celorlalți, dar și să discute cu adulții cu care împărtășește aceeași pasiune. Are nevoie să fie
tratat deopotrivă ca un adult, dar și ca un ucenic.
Trebuie să tragem totuși atenția asupra fenomenulu i de fals abandon al lecturii.
Foarte mulți preadolescenți și adolescenți citesc susținut, însă adulții nu observă acest lucru.
Faptul că un adolescent refuză lectura indicată de adulți, refuză „marii -scriitori” pe care
adultul se încăpățânează să -i impună , nu înseamnă că refuză orice lectură. Este uimitor câți
adulți și -ar dori ca tinerii să se aplece asupra unor cărți pe care ei înșiși nici nu le -au deschis
vreodată.
Așteptările părinților față de rezultatele școlare ale copiilor are, de asemenea, un ro l
important în dezvoltarea conștiinței de sine. Mai ales mamele se preocupă de problemele
rezultatelor școlare .
Dacă școala nu a reușit să facă din elevii săi mari sau măcar buni cititori ar trebui să
le ofere măcar competențele minimale de adaptare social ă.
Un adolescent nu este încă complet matur, dar poate da dovadă de multă maturitate,
dacă este tratat ca un partener egal de dialog. Poate înțelege necesitatea lecturii și, chiar dacă
nu este deloc pasionat de ea, își poate dori să se perfecționeze în pr acticile de lectură, astfel
încât să -și atingă scopurile propuse.
Din punct de vedere intelectual, în perioada adolescenței se atinge a proape
maturitatea intelectuală, tânărul dobândind instrumente ale gândirii discursive. În cazul unei

29 ȘCHIOPU, Ursula; VERZA Emil. Op. cit, p. 211.

15
prea sărace alime ntări culturale, acest nivel nu poate fi atins. Între 10 și 12 ani, deschiderea
spre lume se stabilizează definitiv. De la 12 la 14 ani, perioada de puseu de creștere cu
angoasele și opoziționalitatea sa eclipsează pentru moment produsele inteligenței. Înt re 14
și 17 ani trece pe primul plan constituirea concepției despre lume și viață, fapt ce conturează
planurile de viață.
Se consideră, în genere, că în perioada adolescenței gândirea atinge nivelul de
maturizare pe care mulți autori o apreciază ca apogeu al stării ei avansate.
În perioada adolescenței, inteligența devine mult mai activă și intuitivă, dar în
adolescența prelungită mult mai încărcată de competențe.
Treptat, tânărul puber și adolescent intuiește faptul că atât cunoștințele, cât și trăirile
lui sunt „inundate de asociații, izbucniri de amintiri sau de exprimări necontrolate datorate
unor stratificări mai vechi sau mai noi de experiență. ”30
Memorarea și învățarea sunt însă acelea care suferă cele mai importante transformări.
Tânărul știe că prin rep roducere realizează comunicarea, că reproducerea este cartea de vizită
a inteligenței.
De altfel, „memoria are un statut extrem de complex în exprimarea ei pe aceste
planuri intersectate, în care deservește funcții psihologice complexe.”31
În perioada adolescenței și a adolescenței prel ungite este foarte activă dorin ța de a
fi cult – din care motiv tinerii citesc mult și uneori sistematic din literatura clasică, modernă,
contemporană – rețin nume de autori, idei, maxime, citesc biografii celebre, lucrări de
popularizare a științei.
Totodată inteligența și cultura capătă amprente particulare și stil. Se conturează
subid entitatea culturală și atașamentul față de valori autentice.
Se poate observa și „ dezvoltarea inteligenței sociale și o oarecare îngâmfare
gnoseologică. Unii ad olescenți realizează o proastă «digestie» a celor citite. Dacă își
însușesc unele capacități de activitate intelectuală ș i posedă o oarecare hărnicie, «descoperă»
numeroase fenomene, idei cunoscute, fapt ce le dilată conștiința de sine în mo d aberant.”32
Între 16 și 18 ani, se adoptă un mod propr iu de a se iscăli, după exerciții prealabile.
Tot la această vârstă se formează datorită exercițiilor, numeroși algoritmi verbali utili în
luarea de cuvânt în colective, de relatare a unor situații, de dare de seamă și referate orale și
scrise. Se manifest ă, de asemenea, exigențe tot mai mari în exprimare, în discuțiile

30 Ibidem, p. 234.
31 Ibidem.
32 Ibidem, p. 235.

16
constructive și contradictorii, în situațiile de informare, de confesiune. Vorbirea devine mai
nuanțată și plastică, adaptată la circumstanțe. Caracterul melodic al vorbirii devine evident.
În situații mai mult sau mai puțin oficiale și în situații intime în care tânărul sau tânăra
exprimă și conștiința de sine ca valoare, există o mare atenție pentru sensul, semnificația și
folosirea corectă a termenilor. Adolescentul la această vârstă cuno aște put erea foarte mare a
cuvântului.
Se știe că există producții literare interesante efectuate la vârste timpurii. Printre
altele, Rimbaud a scris „Corabia beată” la 17 ani, Eminescu a prezentat poezia „La moartea
lui Aron Pumnul” la 16 ani, Labiș a publicat poemul plin de sensibilitate cu o simbolistică
subtilă, umanist socială, „Moartea căprioarei”, tot la 17 ani, Maiakovski a scris „Norul în
pantaloni”, poem oratoric, cam în aceeași perioadă, Emil Nelligan, poet canadian de o mare
sensibilitate, și -a scris întreaga operă între 17 -19 ani, d upă care a contractat o boală gravă
psihică.
Interesul pentru lectură trece prin romanele de aventură cavalerești de tip Al. Dumas
și ancorează în cărțile lui Jules Vernes, M. Twain, Walter Scott, Jacl London, Radu Tudoran,
Constantin Chiriță, Radu Nor, până pe la 15 -16 ani.
În literatura propriu -zisă, adolescentul este absorbit mai mult de acțiune, de aspectele
confruntărilor de caractere, de îndrăzneala și de voința eroilor. Acum se citesc romanele de
aventuri ca „Toate pânzele sus” (Radu Tudoran) sau „Cireșarii” (C. Chiriță). Aceste tipuri
de lucrări trec prin experiența de lector fără dificultăți, la fel povestirile nu prea lungi, cu
structură umoristică („Domnul Goe” de I. L. Caragiale sau momentele surpriză din „Vizita”
de același autor).
În adolesc ență, tinerii se îndreaptă spre capodoperele literaturii, spre filosofie.
„Începe să se acorde o nouă credibilitate valorică și pasională ideilor încorporate în cărți.
Acestea răspund mai bine setei lui de adevăr și cunoaștere decât lecțiile și chiar decât
realitatea care este mult mai plată și adeseori neinteresantă pe distanțe mari de timp.”33

33 Ibidem, p. 243.

17
1.3 Micii oameni mari – ipostaze ale copilăriei românești

Ion Creangă tare frumos ne spune: „stau câteodată și -mi aduc aminte ce vremi și ce
oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță -Doamne, a mă ridica
băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului .”34
Copiii din opera lui Ion Creangă nu înțeleg rostul școlii, sunt îndărătnici și de aceea
părintele Ioan le aduce ca dar de școală nouă pentru a -i sili spre învățătură, „Calul Bălan” și
pe „Sf. Nicolaie”. Preotul a instituit regula ca, în fiecare sâmbătă să fie ascultați la lecțiile
predate în săptămâ na respectivă apoi să fie pedepsiți în funcție de greșelile făcute. Urmarea
a fost că toți școlarii au început să învețe.
Sigur că în zilele noastre nu se mai pot aplica astfel de metode, crizele de
personalitate ale copiilor ar înflori iar pe de altă pa rte părinții acordă mai mult timp educației
copiilor astfel încât o dată ajuns la școală copilul știe că trebuie să învețe.
Toate amintirile, inclusiv cele mai intime, sunt legate de cadrele sociale în care
individul a crescut iar „socializarea se produc e datorită comunicării cu ceilalți membri ai
grupului. Acesta este unul dintre motivele pentru care amintirile sunt ale noast re și ale altora,
în acelaș i timp.”35
Știm că „î ncă din secolul al XIX -lea societatea și -a impus regulile și interdicțiile în
jocurile și preocupările copiilor în funcție de categoria lor socială, de nivelul lor de educație
și cultură. Cu timpul, tipologia jucăriilor s -a diversificat imens, ieșind din sfera naivității pe
care o presupune jocul infantil.”36
Se impune, în unanimi tate, ideea că timpul pentru joc era smuls din timpul care
trebuia alocat cu precăd ere activităților de tip casnic. Lucian Blaga era trimis cu gâștele la
păscut pe imaș iar jocul se lega în acest context. E vident, nu odată s -a întors acasă fără gâște.
Reteganul și Borgovanu erau trimiși cu vitele și, din nou, regăsim aceeași modalitate de a
construi prietenii, solidarități și jocuri. Se pare că numai Slavici putea să umble nestingherit,
tăind frunze la câini, când și pe unde poftea, căci ai lui se obișnuise ră, în cele din urmă, cu
faptul că odrasla își făcuse un obicei din a colinda prin podgoria Șiriei, adesea până la
Pâncota, fără să -i pese prea mult de consecințe.

34 CREANGĂ, Ion. Amintiri din copilărie . Brașov: Editura Libris, 2012, p. 1.
35 DUMĂNESCU, Luminița. 9 ipostaze ale copilăriei românești. Istorii cu și despre copii de ieri și de azi .
International Book Access, 2008, p. 147.
36 MAJURU, Adrian. Copilăria la români. Schițe și tablouri cu prunci, școl ari și adolescenți . București:
Editura Compania, 2006, p. 73.

18
Nelipsite erau și poveștile, scrise sau povestite la gura sobei. Deja o serie de cărți
pătrundeau în bibliotecile școlare, iar din amintirile unor „școlari de altădată” ajungem la
concluzia că erau într -adevăr citite și copiii se „băteau” pe ele. La Blaj, spre exemplu,
Nicolae Ponoreanu, umilul preot de mai târziu din Apuseni, a cerut de câteva ori „Rănică
vulpoiul” și n -a reușit să pună mâna pe el. Al ții preferau poveștile spuse de părinți la gura
sobei, auzite pe la șezători sau de la ciobani.
Specific anotimpului alb, atunci ca și acum, era colindatul de sărbători. Colindatul,
uratul, sorcova constituiau importante motive de socializare și petrecere în comun a timpului.
Procesul de socializare este o prevedere, care în contextul noilor educaț ii
prefigurează o nouă viziune asupra ființei umane. Consiliul Europei consideră ființa umană
socializată ca „o ființă integră nu numai moral, dar și ca individ național și social, desăvârșită
conceptual, teleologic, spiritual și estetic, echilibrată ecolo gic și sănătoasă fizic, tolerantă
național, cultural și religios, liberă prin conștientizarea propriei valori și a valorilor și
problemelor lumii contemporane, conștientă de propria identitate și de identitatea lumii în
care trăiește, deschisă la schimbare și adaptabilă schimbărilor”.37
Adunați după prietenii sau vecinătăți, pregătiți din vreme de către dascăl sau preot,
copii își luau foarte în serios misiunea lor de vestitori ai nașterii Domnului sau a sosirii
Anului Nou. Trăistuțele încăpătoare erau ump lute de gazde cu mere, colăcei și nuci și vai de
gazda care primea urătorii, îi mergea vestea prin tot satul! Români și unguri laolaltă, ba și
țigani pe ici pe colo, copiii nu se sfiau să meargă împreună la colindat. Și cum de multe ori
la casele maghiaril or Ajunul se ținea cu câteva zile mai devreme, pentru copilul Slavici sau
pentru alții ca el, trăitori în sate mixte sau amestecate, bucuria era de două ori mai mare.
Colindau și mai devreme, umplându -și trăistuțele și o făceau și de două ori într -un an. Î n nici
un alt timp copilăria n -a fost mai frumoasă decât iarna, în preajma sărbătorilor pline de
gusturi și mirosuri, adânc întipărite în m emoria adultului de mai târziu.
Studii recente au confirmat că, în mare parte, „amintirile din copilărie nu se pot
delimita de gusturi și mirosuri. ”38
Astfel că, mirosul cozonacilor care umplea ulițele în ajunul Crăciunului, gustul
orezului cu lapte pregătit special pentru intrarea în postul Crăciunului, sau „lăsata secului”,
pârlitul porcului în paie cu mirosul inconfundabil, toate acestea le vom regăsi în amintiri le

37 CEMORTAN, Stela. Aspecte psihopedagogice ale socializării preșcolarilor. În Cartea. Biblioteca.
Cititorul. Buletin metodic și bibliografic , 2012, nr. 21, pp. 38 -39.
38 LEBLANC, Ronald D. . Food, Orality and Nostalgia for Childhood: Gastronomic Slavophilism in
Midnin eteenth Century Russian Fiction. În: Russian Review , vol. 58, 1999, nr. 2, pp. 244 -267.

19
despre copilărie . La Blaga, papila gustativă reține gustul colivei de la biserica Sfântul
Nicolae din Brașov.
Anii de școală sunt invocați fără excepție în toate memoriile consultate. Amintirea
lor se leagă fie de icoana vreunui dascăl, fie de colegii de năzbâtii. Luminița Dumănescu a
surprins în memorii, uneori chiar în ipostaze inedite, „frânturi dintr -o viață care, școlarilor
de astăzi, obișnuiți cu ultimele găselnițe ale tehnicii și confortului, cu siguranță li s -ar părea
de nesuportat. Și totuși, c e farmec aparte avea viața școlărească, trăită de multe ori departe
de casă, pentru cei care, cu atâtea greutăți și sacrificii, reușeau să meargă la școală! Aventura
începea desigur cu parcurgerea, cale de 4 -5 zile, de cele mai multe ori pe jos, una –două când
mergeau cu trăsura, a drumului care despărțea satul de școală. ”39
Trebuie adăugat faptul și faptul că, legat de școală, se întipărește în mintea autorilor
și este redată uneori destul de complex figura dascălilor, fie blândă sau aspră, molcomă sau
dojenitoare .
Pozitive sau nega tive, chipurile de dascăli zugră vite de către foștii lor elevi, mulți
dintre ei ajunși ,la rândul lor, dascăli, „pedagogi de școală nouă”, fac parte din viața copiilor
de altădată. Pentru cei care au mers la școală și au lăs at o cât de mică însemnare despre viața
lor de școlar, dascălii au reprezentat, după caz, modelele sau contramodelele unei epoci .
Este foarte posibil ca în lumea satelor, în casele țăranilor săraci pe care istoriografia
ni-i înfățișează copleșiți de greut atea sarcinilor și a vieții, copilăria să fi avut o cu totul altă
înfățișare, o cu totul altă valență. Din păcate, în lumea acestor oameni ne este imposibil să
pătrundem, la nivelul pe care l -am dori. Ei nu și -au scris memoriile și cărturarii au scris prea
puțin despre ei în ipostaza lor umană, cea în care se nasc, iubesc și mor. Istoria le -a refuzat
acest statut. Cu toate acestea, cred însă că prin intermediul altor cadre de lectură vom putea
să conturăm imaginile copilăriei la români .

39 DUMĂNESCU, Luminița . Op. cit. , p. 162.

20
Capitolul II: Biblioteca și rolul cultural -educativ

2.1. Biblioteca – instituție culturală a unei comunități

Conform definiției din DEX, cultura este „totalitatea valorilor materiale și spirituale
create de omenire și a instituțiilor necesare pentr u comunicarea acestor valori. Faptul de a
poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de
dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva .”40
În accepțiunea specialiștilor, cultura este o activitate care creeaz ă valori spirituale,
contribuind, în timp, la procesul de socializare a indivizilor, este o stare de spirit, o expresie
a ideii de valoare. Printre definițiile date culturii o remarcăm pe aceea care o identifică drept
„totalitate a valorilor materiale și s pirituale create de omenire, precum și a instituțiilor
necesare pentru comunicarea acestor valori.”41
Pentru păstrarea întregului patrimoniu al spiritualității umane, a ceea ce a creat el mai
bun, cultura are nevoie de un sistem care să definească anumite etape la nivel național și
universal .
Funcția culturală a bibliotecii este mult mai vizibilă în cazul bibliotecilor publice
decât în cazul celorlalte tipuri de bibliotec i fiind parte a misiunii lor în comunitatea deservită.
„Așa cum precizează Manifestul Unesco, bibliotecile publice sunt instituțiile care au
obligația la nivelul comunității deservite, să protejeze și să valorifice moștenirea culturală
locală, să se implice în susținerea manifestărilor culturale și artistice sub forma artelor
vizuale și a artelor spectacolului, realizarea de colaborări, parteneriate, asocieri de diferite
tipuri și mărimi sunt des întâlnite în viața bibliotecilor.”42
Se știe faptul că „b iblioteca a aparținut și aparține în continuare comunității intrând,
de-a lungu l timpului, în tradiția cultu rală a popoarelor. Drumul cărții a fost strâns legat de
cel al bibliotecii.”43

40 Dicționarul explicativ al limbii române . București: Editura Univers enciclopedic, 1998, p. 248.
41 PETRESCU, Victor. Biblioteci românești contemporane. În: REGNEALĂ, Mircea. Tratat de
biblioteconomie. Volumul 1 . București: Editura Asociația bibliotecarilor din România, 2013, p. 205.
42 TÎRZIMAN, Elena. Biblio teca modernă. În: REGNEALĂ, Mircea. Tratat de biblioteconomie. Volumul 2.
Partea 1. Managementul colecțiilor și serviciilor de bibliotecă . București: Editura Asociația bibliotecarilor
din România, 2014, p. 31.
43 SACHELARIE, Octavian Mihail, Biblioteca publică în societatea informației și a cunoașterii. În:
PETRESCU, Victor. Istoria cărții și bibliotecilor. Contribuții la un concept de actualitate. Târgoviște:
Editura Bibliotheca, 2013, p. 181.

21
Bibliotecile au fost gândite drept componente însemnate ale unui sistem social,
cultural -educativ, ce și -au asumat, în primul rând, misiunea inform ativă, formativă, de
documentare.
De asemenea, „b iblioteca nu e un câmp al rodului care se măsoară cu puterea
numă rului așezat sub lucruri, dar ce rodire e mai de preț decât cea a gândului răsărit în
lumină? A avea biblioteci și a le cinsti cum se cuvine, cu vorba și cu fapta înseamnă a potoli
și a înteți deopotrivă cea mai arzătoare sete a omului: aceea de a trăi prin veșnicia dinaintea
lui și de dincolo de el chemarea clipei pe care o străbate.”44
Astfel, p iramidă concepută să se sustragă timpului nivelato r, biblioteca devine astăzi,
prin tehnologii sofisticate, „un simbol al infinitului, o virtualitate prin care cititorii intră într –
o relație periodică cu imaginea cărții, care continuă să se scrie fără a se fi încheiat vreodată,
și a receptării care reverb erează din trecut spre viitor. ”45

2.2. Rolul bibliotecii școlare în dezvoltarea competențelor de comunicare

Bibliotecile școlare și centrele de informare și documentare funcțion ează ca parteneri
ai școlii în procesul de educare și formare a viitorilor adulți. Profesorii văd încă în bibliotecă
un loc unde să li se dezvolte copiilor gustul pentru lectură, biblioteca însă dorește să îi
orienteze și să le formeze tehnici documentare, de regăsire și selectare a informației și
abilități de comunicare atât elevilor, cât și profesorilor. „Condiția umană este legată
fundamental de comunicare. Comunicarea este cea mai neîmplinită nevoie a omului.
Comunicarea deplină este un ideal.”46
Prezentată ca o interfață între oferta documentară și nevoile publicului cititor,
completându -se cu un r ol instructiv și altul formativ, „p uterea bibliotecii nu mai este una
totală, imperativă, ținând de supremația cărții, ci devine una partajată, căutătoare de s prijin
în universul tehnologic.”47

44 STOICA, Ion. Omagi u bibliotecii. În: Buletin de biblioteconomie , 1985, nr. 4, p. 14.
45 Ghid bibliografic de muncă intelectuală . București: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din
București, 2010, p. 27.
46 STOICA, Ion. Scurtă introducere la o enciclopedie a informați ei. 2010, pp. 33 -34. Apud: BANCIU,
Doina; RĂDOI, Mireille. O carte. O bibliotecă. Un om. Ion stoica – omagiu . București: Biblioteca Centrală
Universitară „Carol I” din București, 2015, p. 130.
47 Ghid bibliografic de muncă intelectuală . București: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din
București, 2010, p. 27.

22
Astfel, p regătirea , inteligența, dinamismul, folosirea cu tact a argumentării critice de
către bibliotecar pot constitui punți de legătură către cel care apelează la serviciile sale pentru
o rezolvare rapidă și eficientă a problemelor le gate de studiu și de cercetare.
Totuși, „bibliotecarul nu este un expert universal și, în plus, nu știe ce ținută specifică
vreți voi să dați cercetării voastre. Poate judecă fundamental o operă care vouă vă va folosi
foarte puțin și nu apre ciază alta care vouă vă va fi foarte utilă. Și asta pentru că nu există o
ierarhie prefixată de opere utile și importante. ”48
Bibliotecarul oferă, în general, surse, de la cele mai generale la cele specializate,
puncte de plecare care conduc la stabilirea primelor ierarhii .
Chiar din surse mai vechi aflăm că „i ntegrarea bibliotecii în activitatea școlară se
soldează cu rezultate remarcabile atunci când valențele educative se dezvoltă ca urmări
firești ale colaborării elev -profesor -bibliotecar.”49
Trebuie reținut faptul că „în biblioteca școlară se pot dezvolta relații pe termen lung
cititorii printr -o serie de activități menite să -i apropie de lumea cărților, a ordinii, a
sentimentului de utilitate și a responsabilității. Bibliotecarul, cu sprijinu l corpului de
profesori, precum și a cercurilor de elevi, poate să antreneze elevii la activitatea
bibliotecii.”50
Răsfoind paginile internetului am descoperit cazul unei bibliotecare ce a reușit printr –
o metodă inedită să atragă o mare parte din comunitat ea de care aparține , spre bibliotecă. A
câștigat chiar statutul de „cel mai inspirat bibliotecar din lume” în urma unui concurs
internațional la care au participat oameni din branșă de pe patru continente. A participat cu
un proiect demarat încă din 2012, numit „Fii fitness, nu fatness”. Adică, pe românește, mai
bine să faci sport, decât să fii plinuț. S -a adresat în special femeilor care au nevoie de suplețe.
Și iată că, „în aproape doi ani, peste 60 de doamne și domnișoare din comună s -au înscris la
orele de gimnastică desfășurate în incinta bibliotecii. Nu făceau doar mișcare. Au învățat ce
înseamnă alimentația sănătoasă .”51
S-a realizat astfel promovarea imaginii publice a Bibliotecii, a filialelor, a colecțiilor
de documente și a serviciilor oferite pri n organizarea de activități culturale cu scop educativ

48 Ibidem, p. 37.
49 BUZATU, Elena. Valențe informativ -formative ale bibliotecii școlare. În: Buletin de biblioteconomie ,
1988, nr. 3, p. 4.
50 RUDEANU, Laura. Manualul bibliotecarului șco lar. Organizarea și funcționarea bibliotecilor școlare.
București: Editura Atelier Didactic, 2013, p. 159.
51 GHEORGHE, Dan. Cel mai inspirat bibliotecar din lume trăiește în comuna Pietrari. În: România Liberă
[on-line] [accesat 20 noiembrie 2019]. Disponi bil pe Internet la adresa:
https://romanialibera.ro/special/reportaje/cel -mai-inspirat -bibliotecar -din-lume -traieste -in-comu na-pietrari –
343458 .

23
și recreativ și încheierea de noi parteneriate educaționa le și de loisir pe plan local, național
și internațional.
Astfel, „funcția instructivă a bibliotecii școlare nu mai necesită și alte argumente,
căci, prin însăși rațiunea ei de a exista, furnizează prin diverse forme și pentru toate
domeniile cunoașterii umane, surse sigure de documentare adaptate diferitelor nivele de
înțelegere și răspunzând exigențelor programelor școlare.”52
Biblioteca școlară este cea care vine în întâmpinarea nevoii de lectură a tinerilor
cititori prin personal specializat care îl ajută pe cititor să se descurce în meandrele lecturilor,
într-o epocă dominată de tot mai sofisticate instrumente de comunicare.
Știm din totdeauna că „biblioteca este un depozit al cunoștințelor omenești de unde
se poate urmări cu ușurință desfășurarea proceselor de creație ș i continua elaborare a
culturii.”53
Biblioteca, instituție de cultură, prin specificul organizării sale ofe ră o ordonare a
cărților după criterii științifice pe cote, genuri și clase, iar mai nou mai conține colecții de
ziare, reviste, video -playere, CD -uri, uneori de preferat un calculator, totul ambientat cu
citate despre rolul cărții în viața spirituală. Aic i tânărul cititor deprinde rigoarea: e întâmpinat
de un orar, un program de activitate, cărți așezate ordonat. Oricât de fascinantă ar fi imaginea
bibliotecii cu cărțile marilor scriitori, Mircea Cărtărescu, Gustave Flaubert, Umberto Eco,
lumea minunată a poveștilor Creangă și Frații Grimm, acest spațiu este puțin seducător dacă
este păzit cu strictețe și bibliotecarul este sobru.
Comunicarea bibliotecar -cititor are un mare rol în atragerea către lectură de către
bibliotecar „care știe să -i întâmpine să le îndrume lectura, să -i determine să comunice, să -și
împărtășească din experiența lor de lectori astfel încât comunicarea să devină și act de
cuminecare.”54
În mod schematic, sistemul de învățământ, primește intrări (oameni, materiale, bani,
informații), le tratează în interiorul său prin procesul de transformare specific și „livrează”
sub formă de ieșiri rezultatele dorite societății. Practic ieșirile le constituie indivizii instruiți.
Sistemul de învățământ, ca sistem educativ, este supus reglării prin feed -back ca
orice alt sistem deschis. Spunând acestea ne raportăm la principiul enunțat conform căruia

52 LEIK, Alexandrina. Ridicarea randamentului lecturii elevilor, rezultat al colaborării bibliotecii școlare cu
întregul colectiv didactic al școlii. În: Biblioteca. Buletin trimestrial de biblioteconomie , 1988, nr. 2, p. 19.
53 ROMAN, Eliza. Un nou tip de bibliotecă: softward -urile. În: Buletin de biblioteconomie , 1986, nr. 2, p. 28.
54 ARGATU, Daniela. Biblioteca – poartă spre comunicare. În: ARGATU, Daniela. Comunicare și
cuminicare în bibliotecile școlare sucevene. Sesiunea interjudețeană de comunicări și referate tiințifice .
Suceava: Editura „George Tofan”, 2009, p. 60.

24
„sistemele deschise fac, în mod constant, schimb de informații, energie sau materie cu
mediul înconjurător .”55
Orice sistem deschis dispune de:
-control intern asupra calității și cantității producției sale;
-control extern, prin feed -back.
Ca sistem educațional deschis, biblioteca școlară dispune atât de controlul intern cât
și de feed -back. Procesul de învățământ s -a desfă șurat, pe parcursul ultimilor an i, în
condițiile implementării re formei: manuale alternative, o evaluare continuă a activității de
învățare și cu noi instrumente ale elevilor: portofoliile, referatele, etc. Utilizarea bibliotecii
de către elevi și cadrele didactice a fost întotdeauna o p ractică eficientă a învățământului, iar
în societatea actuală, opțiunea pentru adâncirea rolului informației a dus la abordarea
bibliotecilor ca instrument absolut necesar procesului de învățământ și educație.
Bibliotecile școlare organizează în colaborare cu cadrele didactice activități privind:
„stimularea interesului pentru lectură al elevilor și îndrumarea lecturii acestora, studiul
individual al elevilor și îndrumarea lor în tehnicile muncii intelectuale, educația permanentă
a elevilor, asigurarea stud iului individual al cadrelor didactice din școală.”56
S-a dovedit că practica utilizării diverselor tipuri de instrumente de informare se
repercutează favorabil nu numai asupra bagajului de cunoștințe, ci determină preocupări de
formare și dezvoltare a tehnicilor de muncă intelectuală la elevi. Cultura informației a
devenit un imperativ al timpului nostru, al școlii moderne, al învățământului actual.
Valoarea pe care biblioteca școlară o poate adăuga la procesul educațional se reflectă,
printre altele, î n posibilitatea elevilor de a -și dezvolta anumite abilități de utilizare a
informației, atât în contextul școlii, cât mai ales după absolvirea acesteia.
Astfel, se poate afirma că biblioteca școlară adaugă valoare în mai multe domenii
majore : poate suplini golul informațional care -i desparte pe elevii p roveniți din medii
defavorizate, unde accesul la informație, precum și utilizarea și evaluarea acesteia sunt
deficitare, de colegii lor mai bine pregătiți sau cu posibilități materiale mai bune. Folosind
informația copiii câștigă încredere în forțele proprii, fiind capabili să analizeze, să pună
întrebări, să cerceteze lumea înconjurătoare, să comunice.

55 SCARLAT, Tania. Funcția educațională a bibliotecii. În: LUPU, Valentina. Biblioteca – centru de
documentare și informare. Iași: Editura Pim, 2010, pp. 59 -61.
56 BULUȚĂ, Gheorghe; PETRESCU, Victor; SACHELARIE, Octavian Mihail. Biblioteca XXI . Management
& Marketing . Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2012, p. 160.

25
Prin susținerea, și mai ales prin aplicarea proiectelor de culturalizare, „biblioteca
școlară contribuie la formarea capacităților de lectură și studiu individual, la formarea
personalității, orientând, de la un anumit nivel, elevii, dincolo de instruirea de bază, oferindu –
le informații suplimentare, putând să dezvolte aceste abilități și comportamentul în fața
slovei scrise. ”57
Biblioteca școlară poate constitui un refugiu unde pot veni în contact cu valoarea și
pentru acei copii pentru care contextul școlar este o experiență stresantă sau sunt mai puțin
dotați din punct de vedere intelectual sau pentru cei defa vorizați social. Unii elevi își pot
pune în valoare aptitudinile, preluând unele sarcini, alții își pot îmbunătăți relațiile sociale
cu ceilalți colegi.
Biblioteca școlară este cea care favorizează formarea și dezvoltarea capacităților
necesare regăsirii informației la elevi. Astfel, ne formăm și îmbogățim o cultură generală
„necesară fiecărui om, reprezentată printr -un sistem de cunoștințe, deprinderi asimilate și
formate în cadrul acțiunii educaționale care îi oferă individului posibilitatea elaborării u nei
viziuni de ansamblu asupra lumii.”58

2.3. Ludoteca

Ludoteca poate fi descrisă ca un spațiu ce ne oferă o diversitate de jocuri si jucării,
toate acestea fiind propuse publicului cititor.
Ludoteca încurajează comunicarea și schimbul de experiență între generații, prin
jocul liber și cu ajutorul angajaților ludotecii.
Multă vreme, jocul a fost considerat „o activitate fără sens, o manifestare distractivă
pentru timpul liber, o dezlănțuire d e energie și vitalitate, dovadă a sănătății fizice a copiilor.
Însă studiile de psihologie au demonstrat rolul pe care îl are în evoluția omului, în
dezvoltarea unei minți ascuțite, perspicace, fiind un vector important în educația și formarea
individului pentru o viață normală. ”59
În opera sa, Freud a demons trat că jocul este elementul pri mordial în construcția și
dezvoltarea copilului ca individ, în dezvoltarea eului în raport cu lumea, fiind, în același

57 SCARLAT, Tania . Op. cit., p. 61.
58 POPESCU, Cristina. Fluxul informațional în activitatea de cercetare . București: Editura univers
enciclopedic gold, 2012, p. 22.
59 CORPACI, Nicoleta. Ludoteca sau „Arta persuasiunii” în educație. București: Biblioteca Națională a
României. Informare și Documentare, 2013, p. 119.

26
timp, și o terapie în sine. La rândul său, medicul e nglez Donald Winnicott a descris jocul „ca
pe o activitate spontană, un fenomen tranzacțional și vital. El face distincția între cei trei
termeni care definesc jocul și anume: jocul creat în societate pe bază de reguli, cu capacități
sociale, comunicaționa le, jocul liber, de divertisment, condus de creativitate, fantezie,
inventivitate, jocul ca act creator, ce oferă individului libertate totală astfel încât să creeze,
să inventeze și să se exprime liber.”60
Voi da exemplu de două jocuri: primul se numește „Atenție… deschidem cartea”.
„Se ia o carte oarecare sau una aleasă de cei care participă la jocul literar. Cel care conduce
jocul deschide cartea la întâmplare. Se alege apoi o literă (prima, sau a treia, sau a douăzecea
etc., aflate pe pagina respectivă) . Găsirea acestei litere declanșează jocul.
Timp de trei minute, toți participanții scriu fiecare pe o foaie de hârtie separată –
nume de scriitori, de oameni celebri, de personaje literare, denumiri geografice, titluri de
cărți etc. Tema pe care se desfășoară jocul se stabilește dinainte.
După tre cerea celor trei minute, jocul se oprește. Unul dintre participanți citește cu
voce tare cuvintele pe care le -a scris. Cele care au fost scrise și de către alții sunt eliminate.
Câștigă cel care are mai multe cuvinte neeliminate. Este însă declarat câștigă tor numai după
ce a fost chestionat sumar de către conducătorul jocului, asupra unora dintre numele proprii
sau dintre titlurile pe care le -a scris. Jocul continuă cu acea literă, de pe o altă pagină.”61
Un alt exemplu de joc ar putea fi următorul: „se scriu pe un rând de fișe numele mai
multor scriitori. Pe alte fișe, se scriu titlurile operelor acestor scriitori. Apoi, fișele se
amestecă și se împart, în număr egal, participanților. Cineva începe jocul anunțând numele
unui scriitor care se află printre fișele pe care le -a primit: ceilalți îi oferă fișe cu titluri ale
lucrărilor scriitorului respectiv. Dacă cineva greșește, i se scade un punct. Câștigătorul care
reușește să alcătuiască mai multe seturi complete (cu numele unui scriitor și cu titlurile
lucrărilor lui) și care are cele mai pu ține greșeli.”62
Ludoteca e ste un loc al vieții, în care sunt derulate animații specifice în relație cu
jocul: turnee, spectacole, sărbători, ateliere etc.

60 Ibidem , p. 126.
61 Jocuri în bibli otecă . În Biblioteca almanah. Supliment al revistei bibliotec , 1996, p. 166.
62 Ibidem , p. 16 6.

27
2.4. Mediateca

În timp ce internetul propulseaz ă consu mul global de media, el erodează totodată
media tr adițională.
Ziarele au su ferit cel mai mult din concurenț a internetului, fiind urmate de reviste.
A fi om de cultură înseamnă azi „nu numai să pozezi în ceva, ci să mergi și să înțelegi
singur ceva. ”63 Remarcăm faptul că „u niversul tehnologic actual are menirea de a
reconfigura profilul spiritual al tânărului. Probabil că dintotdeauna ființa în formare a fost
mai sensibilă la nou, și -a apropiat mai repede și ma i profund ceea ce știi nța sau tehnica i -au
pus la dispoziție. Dar cum și acestea din urmă cunosc dezvoltări mai lente sau mai bruște,
tot la fel și impactul lor asupra personalității tinerilor a fost variat.”64
De asemenea, „tehnicul are o influență notabilă asupra mecanismelor de învățare sau
asupra structurilor de formare. Decantarea unei culturi digitale produce reponderări în ceea
ce privește mecanismele antrenate în învățare, dar și reorientări în ceea ce privește motivația
sau obiec tele învățării. Judecând lucrurile din acest punct de vedere, poate că ar trebui să fim
mai înțelegători față de declinul culturii cărții în favoarea culturii digitale – cel puțin dacă
avem în vedere modul cum se raportează tinerii la cele două tipuri de e xpresie culturală.”65

63 CUCOȘ, Constantin. Educația – Iubire, edificare, desăvârșire , Iași: Editura Polirom, 2008, p. 37.
64 Ibidem , p. 48.
65 Ibidem , p. 50.

28
Capitolul III: Biblioteca și lectura copiilor: provocări actuale

3.1 Lectura copiilor

Acest aspect reprezintă o introducere în lumea aceasta atât de frumoasă, necesară și
intimă a civilizației actuale.
Este bine ca începând încă de la vârsta școlară când îi punem în mână cărți fără text
sau cu text puțin pe care i -l citim noi părinții, sau cărți de colorat, să -i insuflăm copilului
respectul pentru carte, obișnuința de a o păstra.
Să explicăm copiilor no ștri cine face și cum se face o carte și vom reuși astfel să le
trezim și pe această cale interesul și respectul față de ea. „Emulația pentru lectură între
membrii familiei, laudele adresate celui ce citește și îngrijește cărțile constituie mijloace
educat ive excelente care stau la îndemâna oricărui părinte. El trebuie să le explice
convingător copiilor, atunci când se ivește ocazia, că în societatea noastră de azi și mai ales
de mâine, nimănui nu -i place să fie considerat și tratat drept incult, singura ca le de a evita o
astfel de situație fiind lectura.”66
Firește, informarea și formarea prin carte se completează armonios cu cea făcută prin
reviste, ziare, spectacole, radio și televiziune , dar baza o constituie cartea. „Există o forță
educativă a cărții ref lectată în colecțiile bibliotecare .”67
Așa cum bine se știe, o carte o dată citită stimulează la lectura alteia, o carte o dată
păstrată atrage după sine dorința de -a avea și alte cărți. Și astfel, copilul începe să -și
înjghebeze o bibliotecă.
Dar o bibli otecă nu înseamnă unul sau mai multe rafturi pline cu cărți, achiziționate
la întâmplare, chiar dacă numărul acestora este destul de mare . „O bibliotecă personală
trebuie să reprezinte gustul, interesele și concepția posesorului, atât în privința selecționării
cât și în organizarea propriu -zisă a cărților. Lipsa de sistem într -o privință sau alta nu poate
duce decât la o îngrămădire informă de volume, adunate și puse de -a valma fără posibilitatea
de a fi folosite de copiii noștri cu ușurință, ori d e câte ori le sunt necesare, ba chiar
inspirându -le o anume dezordine intelectuală.”68

66 TRANCĂ, Dumitru. Biblioteca copiilor noștri . București: Editura Didactică și Pedagogică, 1969, p. 14.
67 LUPU, Valentina. Pacea – o temă majoră în educația tineretului școlar . În: Biblioteca . Buletin trimestrial
de biblioteconomie , 1986, nr. 4, p. 12.
68 TRANCĂ, Dumitru. Op. cit., p. 15.

29
După cum este ușor de presupus, „succesul alcătuirii unei biblioteci personale, dar
mai important decât acesta, dobândirea de către copiii noștri a deprinderii de a citi în mod
regulat și de a asimila lectura, depinde de autoritatea și de prestigiul cultural al părinților. ”69
Numai îndemnurile și sfaturile nu sunt întotdeauna suficiente. Controlul lecturii, prin sondaj,
explicațiile necesare, organi zarea de discuții conduse cu maiestrie, ca să nu aibă aerul că se
continuă lecțiile, eventual antrenarea altor copii în discuții dau roade dintre cele mai
frumoase. Cu încetul, prestigiul de care se bucură în ochii copiilor noștri la această vârstă
forța f izică, îndrăzneala, curajul, face locul cuvenit prestigiului cultural, intelectual și moral.
Acum se pune și mai acut în sânul familiei delicata problemă a autorității și prestigiului
părintesc.
Este de la sine înțeles că temeliile primei biblioteci a cop iilor sunt puse de părinți.
Lor le revine meritul și răspunderea. Nu încape îndoială că această bibliotecă destinată
preșcolarilor nu este propriu -zis o bibliotecă. „Cartea acestei vârste este o carte specială în
care textul lipsește sau este redus, redact at la nivelul posibilităților de înțelegere ale copilului
și se bazează în cazul acesta, pe sprijinul nemijlocit al părinților care trebui e să îndeplinească
și rolul de cititori .”70
Prima formă de lectură pentru copii sunt imaginile, prezentate în pliante de carton cu
desene colorate, reprezentân d figuri de animale domestice, de oameni, locuința, câteva
plante și flori, inse cte dintre cele mai familiare. O formă originală introdusă nu demult și la
noi în țară, o reprezintă basmele decupate, care, prin plier i și replieri sau deschideri ale
coperților, „transformă în reliefuri personajele celor mai cunoscute basme: „Capra cu trei
iezi”, „Scufița roșie”, „Punguța cu doi bani” etc. Un text foarte scurt permite părinților o
povestire simplă a faptelor. „Cărțile de colorat, uneori simplă galerie de animale domestice
sau de plante cunoscute, alteori scurte povestiri în imagini, permit copiilor să refacă după
propria fantezie coloristică sau după modelele însoțitoare , suita de întâmplări.”71
Dragostea pentru carte și formarea unei biblioteci trebuie să fie stimulate
concomitent, așa cum am mai spus, cu grija pentr u păstrarea cărților.
Încă de la primele cărți, copilul trebuie învățat să le păstreze, să le respecte. O dată
cu începerea școlii, când i se dezvoltă sen timentul responsabilității, când devine obiect al
unei opinii colective, sau poate chiar mai devreme, „el trebuie să capete – ca un semn de
emancipare – și o răspundere culturală în familie, îngrijirea propriilor cărți, ordinea în

69 Ibidem , p. 49.
70 Ibidem , p. 20.
71 Ibidem , p. 21 .

30
bibliotecă fiind foarte p otrivite în acest sens. Putem începe chiar cu joaca de -a bibliotecarul
(făcută însă de copil cu seriozitate). Se va ivi astfel respectul și dragostea trainică față de
cărți, prietenii și sfătuitorii lui de mai târziu și de totdeauna.”72
Este momentul în c lasa a V -a, tot în scopuri educative, ca în vederea sporirii
interesului copiilor pentru completarea bibliotecii, să le încredințăm sarcina cumpărării unor
cărți din librărie, stimulându -i la strângerea fondurilor necesare, prin economii făcute special
în acest scop .
O dată cu trecerea anilor, numărul de cărți va crește în bibliotecă. Învățat, în scopuri
educative, să o desconsidere a lui, copilul trebuie să ajungă s -o considere „a noastră”. Nu se
poate constitui pentru fiecare membru al familiei o bibliotecă, ar fi inutil și absurd. Cărțile
cumpărate în primii ani de școală, trebuie dăruite altor copii.
De altfel, în mod necesar, rafturile rezervate la început pentru biblioteca școlarului
nostru se contopesc cu restul bibliotecii. Extinderea responsabilității de bibliotecar de la
cărțile care îi sunt rezervate num ai lui, la cărțile întregii familii, va facilita integrarea
bibliotecii pe rsonale în biblioteca familiei.
Trecerea de la o etapă școlară la alta superioară reprezintă întotdeauna un „moment
de emancipare, cel puțin psihologică, dacă nu și intelectuală. ”73 Unii adolescenți devansează
lecturile recomandate de școală, alții, resimțind abia acum nevoia organică de lectură, produc
adevărate surprize familiei prin ritmul intensificat cu care parcurg biblioteca. Se observă
înclinații mai precise spre un anume gen de lectură: unii mai iubesc încă fabulația, călătoriile,
alții se orientează spre fantezia lirică, cei mai mulți spre marea literatură, alții descoperă mari
satisf acții în lecturile științifice.
De îndată ce a ajuns în ultimele clase, elevul are nevoie de lecturi mai intense, ultimul
ciclu școlar trebuind să încheie procesul de formare a culturii lui generale. La această vârstă,
în biblioteca copilului nostru apar lucrări care pot fi folosite în egală măsură de toți membrii
familiei pentru ca, treptat, o as emenea bibliotecă să se contopească cu biblioteca familială.
Nu este nicio nenorocire dacă tânărul își va păstra unul sau mai multe rafturi cu cărțile alese
de el pe c are le iubește în mod deosebit. „ Dimpotrivă, cumpărarea cărților nefiind un
monopol al un ui singur membru al familiei, fiecare contri buie la completarea bibliotecii .”74
Vizita săptămânală în librăria din c artier sau din comună, devenită cu vremea
obișnuință chiar dacă nu se soldează neapărat cu o achiziție, aduce neașteptate foloase

72 Ibidem , p. 31 .
73 Ibidem , p. 60 .
74 Ibidem , p. 65 .

31
copiilor noștri în privința informării. Obiceiul de a cerceta ultimele apariții, de a răsfoi
diferite cărți, de a citi în diagonală prefețele, notele, cuprinsul sau tabla de materii, devine
treptat o admirabilă sursă de informații. Poate că nimic nu vorbește mai bi ne despre o carte
decât ea însăși. Astfel se întipăresc în minte nume de autori și titluri de cărți care chiar dacă
nu vor fi cumpărate și nu vor folosi imediat copiilor, îi vor ajuta în cine știe ce împrejurări,
le vor fi oricum de folos.
Așezarea cărțil or în rafturile librăriilor, în general făcută după clasificarea zecimală
universală, sau pe grupe mari de materii în librările mai mici, îl va ajuta pe adolescent să -și
organizeze convenabil biblioteca personală sau a familiei. Actul propriu -zis al cumpăr ării îl
va determina să facă selecții riguroase și să cheltuiască cu maximum de folos sumele care -i
sunt acordate în acest scop.
O mențiune deosebită în recomandările privind alcătuirea unei biblioteci „merită
instrumentele de informare intelectuală perma nente, de lucru cotidian, cum sunt hărțile,
atlasele, lucrările bibliografice, dicționarele lingvistice, dicționarele de limbi străine ,
ghidurile de conversație, repertoriile, cataloagele, sintezele, istoriile literare sau ale științelor,
dicționarele enci clopedice.”75
Proporțiile și organizarea unei biblioteci depind de câțiva factori importanți
(Figura1) printre care criteriul de selecție, sumele rezervate cumpărării, mobilierul și spațiul
disponibil din locuință. Aceștia sunt în mod obiectiv factori limitativi. Profilul spiritual al
familiei, ocupațiile, numărul de membri determină mai întâi criteriile d e selecție, căci
biblioteca unui inginer constructor se va deosebi de biblioteca unui medic sau a unui profesor
de matematică ori a unuia de limba și literatura română.

75 Ibidem , p. 75 .

32

Figura 1. Factori ce contribuie la organizarea bibliotecii

Toate bibliot ecile însă, oricât de diferite ar fi preocupările diverselor familii, au un
fond comun. Acesta este alcătuit din operele fundamentale ale clasicilor literaturii române,
din lucrările remarcabile ale scriitorilor români dintre cele două războaie și ale scri itorilor
contemporani, din marile valo ri ale literaturii universale.
Al doilea factor determinant în alcătuirea unei biblioteci îl reprezintă mijloacele
financiare destinate de familie acestui scop. Acolo unde fondurile sunt mai mici, este
recomandabil să se urmărească mai ales colecțiile ieftine. Este de la sine înțeles că acolo
unde fondurile disponibile sunt mai mari, orientarea va fi de la început către edițiile de
prestigiu, texte definitive, ediții de autor, de referință.
Nu după multă vreme însă, pentru tânărul sau tânăra care s -a deprins cu cititul,
biblioteca familiei, pe care ei înșiși au gospodărit -o nu va mai fi îndestulătoare. Nu vor fi
suficiente nici c ărțile pe care le vor găsi în biblioteca prietenilor. De aceea, este indicat încă
din primii ani de școală, cu ajutorul părinților, să -i îndreptăm spre biblioteca școlii. Aici se
vor deprinde cu disciplina împrumutului, cu restituirea în termen și în bune condiții a cărților.
Folosirea bibliotecii școlare le va deschide orizonturi noi în lumea cărților, îi va stimula, îi
va apropia de această lume minunată. Bibliotecile școlare, chiar cele mai modeste, cuprind
cel puțin minimul necesar prevăzut în programa de învățământ într -o grupare făcută pe clase
și vârstă. Bibliotecile liceelor cu tradiție conțin de obicei fonduri considerabile de carte, a tât
ca număr cât și ca valoare. ORGANIZAREA
BIBLIOTECIICriteriul
de
selecție
Bugetul
alocat
SpațiulMobilierul
Factori

33
Trebuie reținut faptul că „î n frecventarea bibliotecilor, unii copii trebuie ajutaț i să-și
învingă o anumită timiditate a începutului, iar alții să se obișnuiască cu cititul în comun.
După câteva încercări făcute împreună cu un coleg sau prieten, totul intră în normal, iar
răsfoirea paginilor în liniștea sălilor de lectură ajunge să nu t ulbure, ci să mărească pofta de
lectură și de studiu.”76
Vizitarea unei biblioteci împreună cu părinții, chiar din clasele mici, explicațiile
primite de la bibliotecari, efectuarea câtorva lecturi, însoțit de unul din părinți sau frații mai
mari, ajută în modul cel mai concret și direct la familiarizarea copilului cu viitorul climat de
lectură și studiu din biblioteca publică. Când va reveni singur, va găsi o ambianță primitoare,
din care nu va mai dori să evadeze niciodată, căci această lume mirifică a cărții captivează
cu adevărat.

3.2 Colecțiile

Colecțiile au o importanță vitală pentru bibliotecă, fiind un element constitutiv și
bază a funcționării ei. Din simpla definiție a bibliotecii de „colecție organizată de
documente” se subînțelege că fără documente fără colecții ea nu poate exista.
Totodată, colecțiile prezintă valoare materială considerabilă. Cărțile, bazele de date,
alte documente ale bibliotecii sunt costisitoare, solicitând obținerea mijloacelor financiare,
crearea condițiilor pentru pă strarea și utilizarea rațională a documentelor.
Publicul utilizator al bibliotecii este vectorul principal care stă la baza constituirii și
dezvoltării colecțiilor.
Optimizarea achizițiilor (Figura2) de documente prin reorientarea spre:
– cooperarea efortu rilor cu alte biblioteci pentru achizițonarea în comun a resurselor
– încurajarea donațiilor către bibliotecă
– amplificarea schimbului de documente

76 Ibidem , p. 92 .

34

Figura 2. Optimizarea achizițiilor
Se înțelege că „persoanele aflate în posturi de conducere trebuie să-și asume
responsabilitatea planificării în propriul compartiment de muncă și să conlucreze la
elaborarea planului general al organizației” deoarece astăzi, mai mult decât oricând,
„planificarea strategică a devenit factor esențial în încercarea bibliote cilor de a -și stabili
singure viitorul.”77
Problematica dezvoltării fondurilor bibliotecii constituie doar un punct de plecare
pentru înțelegerea complexității muncii desfășurate de bibliotecarii de la clasificarea și
catalogarea documentelor. „Colecțiile unei biblioteci se diferențiază într -o gamă variată,
având atât colecții de bază, destinate conservării și consultării în sală, cât și colecții uzuale
de consum, destinate consultării direct la raft de către toți utilizatorii sau împrumutului la
domiciliul beneficiarilor.”78
Esențial este și contactul direct al bibliotecarilor cu publicul cititor. Observarea
utilizatorilor, analiza registrului cu evidența împrumuturilor zilnice sunt metode improvizate

77 STUEART, Robert D.; MORAN, Barbara B .. Managementul pentru biblioteci și centre de informare.
Ediția a 4-a. București: ABBPR, 1998, p. 25.
78 POPESCU, Cristina. Știința bibliotecii între concept și practică. București: Editura univers enciclopedic
gold, 2012, p. 178. Depozit legalAchiziție
curentă și
retrospectivă de
documente
Optimizarea
achizițiilorAbonamente
pentru ziare și
reviste
Schimb între
biblioteciDonații

35
care pot conduce la obținerea unor date importante privi nd grupurile de utilizatori și
interesele lor informaționale și educaționale.
Constituirea și sporirea patrimoniului de documente determină valoarea culturală și
creșterea rolului informativ al bibliotecii în raza comunității care acționează ca factor acti v
de educare și transformare culturală a populației. Ținerea colecțiilor bibliotecii la zi poate
contribui la îmbunătățirea imaginii și serviciilor bibliotecii.
Orientarea generală a activității de dezvoltare a colecțiilor dintr -o bibliotecă se
bazează pe anumite decizii inițiale care stau la baza formulării liniilor generale ale politicii
de achiziții.
Politica de dezvoltare a fondului de publicații cuprinde trei tipuri de prevederi:
prevederi referitoare la folosirea eficientă a resurselor financiare, pr evederi privind
funcționarea compartimentului și împărțirea sarcinilor tuturor membrilor secției respective,
prevederi cu privire la gestionarea fondurilor de documente noi achiziționate în așa fel încât
să permită accesul egal al utilizatorului la toate d isciplinele cunoașterii și practicii umane.
Modernizarea activităților de creștere progresivă a colecțiilor este impusă de
necesitatea satisfacerii cerințelor de informare științifică, culturală și educațională a
persoanelor care apelează la serviciile bi bliotecii.
Experiența biblioteconomică a dovedit că numai în cazul menținerii unui microclimat
organizat și bine administrat, desfășurarea activităților de dezvoltare și prelucrare
biblioteconomică a noilor documente poate deveni eficace și eficientă contr ibuind la
„asigurarea unui număr corespunzător de publicații pentru lectura motivată de anumite
interese sau de divertisment dar și achiziția unor lucrări de referință valoroase, românești sau
străine, de interes mai larg.”79
Serviciile de bibliotecă destinate tinerilor ar trebui să ofere o variantă de tranziție de
la cele destinate copiilor, la cele pentru adulți, bazându -se pe nevoile specifice ale tinerilor.
Tinerii au dreptul la servicii care să se adreseze nevoilor lor educaționale , informaționale ,
culturale și de petrecere a timpului liber. Serviciile de bibliotecă trebuie să promoveze
alfabetizarea, învățarea pe tot parcursul vieții, alfabetizarea inform ațională și lectura de
plăcere. „Prin lectură, elevul are acces la multitudinea de informații deoarece atât literatura
de specialitate, cât și cea beletristică, prezintă o viziune a realității.”80 Cele 10 scopuri de

79 BĂCIUȚ, Nicolae. Repere culturale mureșene 2005. Târgu -Mureș: Editura Tipomur, 2005, p.7.
80 FORTIN, Simona. Lectura și școala. În ANTONESCU, S. M. ; FORTIN, Simona . Lectura copiilor și
adolescenților. Ghidul centrelor de documentare și informare, al bibliotecilor școlare și al bibliotecilor
publice pentru copii. București: Editura Semn de carte, 2009, p. 63.

36
mai jos oferă bibliotecilor un cadru ce ar trebui respectat în procesul de dezvoltare a
serviciilor pentru tineri:
1. Biblioteca și -a stabilit politici clare cu privire la dreptul tinerilor de a avea acces
liber la resursele sale, de a -și selecta materiale le potrivite nevoilor lor, fără cenzură.
2. Programul bibliotecii pentru tineret es te conceput în mod eficient, în conformitate
cu cel e mai bune practici.
3. Există o distribuție echitabilă a resurselor, în sprij inul programelor și serviciilor
destinate tinerilor.
4. Personalul bibliotecii cunoaște dezvoltarea adolescenților și a resurselor potrivite
acestei vârste, inclusiv a tinerilor cu nevoi speciale.
5. Biblioteca pune la dispoziție un spectru larg d e materiale actuale, de interes pentru
tineri, în scopul încurajării învățării pe tot parcurs ul vieții, al alfabetizării, al motivării
lecturii și al creșterii interesului pentru lectură.
6. Biblioteca oferă resurse ce vin în întâmpi narea nevoilor educaționale ale tinerilor.
7. Biblioteca îi sprijină pe cei tineri în formarea abilităților necesare accesării
eficiente a tuturor resurselor bibliotecii și pe ntru a se iniția în căutarea de informații și
folosirea calculatorului.
8. Biblioteca favorizează dezvoltarea tinerilor, ofer indu-le aceastora posibilitatea de
a participa la planificarea și implementarea activită ților și serviciilor ce le sunt destinate și
de a desfășura activități de volu ntariat.
9. Biblioteca pune la dispoziția tinerilor un spați u ce le este exclusiv destinat,
atrăgător și care să le reflecte stilul de viață.
10. Biblioteca lucrează în parteneriat cu alte insti tuții și organizații comunitare pentru
a sprijini toate aspect ele legate de o dezvoltare sănătoasă și plină de succes a tinerilor.
Rezumând, s erviciile destinate tinerilor ar trebui concepute în colaborare cu
reprezentanți ai grupului țintă. Tinerii ar trebui implicați activ în planificarea, implementarea
și evaluar ea resurselor, a serviciilor și a activităților. Aceștia trebuie tratați cu respect și
bunăvoință, iar biblioteca trebuie să -și arate dorința de a le valida alegerile, chiar dacă
acestea diferă de cele pe care ea le oferea în mod tradițional. Bibliotecile care își structurează
activitățile și serviciile în contextul unor modele de dezvoltare a tinerilor pot oferi soluția
unei tranziții de succes de la adolescență la maturitate.

37
3.3 Animația culturală – tipuri și rol

Biblioteca publică este centrul de informare care pune la dispoziția tuturor
utilizatorilor informații și cunoștințe din toate domeniile.
Serviciile bibliotecii publice trebuie să fie accesibile oricui, indiferent de sex, vârstă,
religie, naționalitate sau statut social. Urmând aceste dezid erate biblioteconomia actuală
pune un accent foarte important pe rolul bibliotecii în formarea unor cetățeni responsabili și
de o anumită calitate. De aceea are o importanță covârșitoare strategia de atragere a
potențialilor utilizatori către serviciile bi bliotecii publice. Venind în sprijinul acestei politici
în cadrul profesiei de bibliotecar s -a diferențiat funcția de animator, specializare de ultimă
oră, destinată atragerii de noi „ clienți” către cultura scrisă, c ombaterii analfabetismului și
iletrismul ui, dar și educării cetățeanului.
Animația are mai multe componente. Ea implică valorificarea colecțiilor, demersul
educațional, o dimensiune de asistență socială și una de management. Această activitate
vizează pe de o parte comunitatea iar pe de altă par te vizează autoritățile, care trebuie să
înțeleagă și să susțină biblioteca.
Tipuri de animație culturală
Acțiunea de animație pentru publicul infantil
Se preocupă în mod special de educația timpurie a viitorului public. În acest sens se
opereaza cu ludoteci, spațiu de familiarizare a copilului mic și foarte mic cu biblioteca Aici
se concep programe speciale, se organizează ore de lectură și spectacole, cu copii și
marionete, copiii cântă, recită, desenează, joacă teatru. Biblioteca organizează diferi te
concursuri, organizează expoziții cu desene făcute de copii, oferă diferite premii.
Acțiunea de animație pentru adolescenți și tineri
Miza educației acestui public este deosebit de mare, pe de o parte pentru că el este în
formare și constituie viitorul public adult și de vârsta a treia, și pe de alta parte pentru că el
reprezintă viitorul electorat de care depinde politica țării și politicile locale; de calitatea lui
intelectuală, morală, civică va depinde calitatea vieții în viitor. Iată de ce are bibli oteca
alături de școală un rol decisiv în viața contemporană.
Prin programele sale bibilteca poate atrage, poate oferi un mod de „ evadare pozitivă”,
o formă benevolă de cunoaștere, un spa țiu primitor. Educația se face „ spontan”, aparent fără
nici un efort, este adaptată nivelului elevilor, le oferă satisfacții până atunci necunoscute.
Acțiunea de animație pentru publicul adult

38
Pentru această categorie biblioteca trebuie să ofere mai multe posibiliăți de formare,
de informare și de atragere a lor către serviciile bibliotecii. Organizarea unor cursuri de
croitorie, gastronomie, întâlniri cu personalități din localitate (indiferent din ce domeniu),
organizarea unor cursuri de bridge, rummy, canastă pot fi câteva soluții.
Animația pentru publicul de vârsta a treia
Această categorie de utilizatori poate fi atrasă prin mai multe metode: achiziții de
ziare centrale și locale, organizarea de cluburi diverse (șah, table, scrabble, canastă, bridge,
grădinărit, creșterea animalelor mici), organizarea de întâlniri c u personalități locale, oferirea
unui spațiu unde persoanele se întâlnesc la o „ șuetă”, oferirea unor informații despre
sănătate, asistență socială, etc.
Rolul animației culturale în formarea tinerei generații
Avantajele observate în urma promovării cultur ii prin intermediul acțiunilor precum
valorificarea patrimoniului local, animații culturale, expoziții, lansări de carte etc sunt
multidimensionale. Dintre acestea, cele mai vizibile sunt oportunitatea construirii unei relații
speciale de comunicare între cadrele didactice și elevi, implicarea comunității locale în viața
școlii, dezvoltarea de parteneriate, participarea activă a elevului la propriul traseu de învățare
și dezvoltare, organizarea de schimburi de experiență și proiecte, abordări transdisciplin are,
deschiderea învățării spre viață, promovarea egalității șanselor tuturor la educație.
Acțiunile cultural -educative și informaționale au ca scop promovarea valorilor
culturale naționale și universale, formarea și dezvoltarea nivelului de cultură genera lă și
informațională a copiilor prin intermediul mijloacelor specifice instituției bibliotecare.
Obiectivele animației culturale:
– promovarea cărții și a lecturii printre copii;
– formarea deprinderilor de lectură permanentă și a culturii informaționale a
beneficiarilor;
– răspândirea cunoștințelor și informației de ordin cultural;
– satisfacerea intereselor și cerințelor de informare, studiu și delectare a
beneficiarilor;
– atragerea noilor beneficiari la Bibliotecă;
– promovarea serviciilor Bibliotecii;
– promovarea valorilor literare și culturale ;
– creșterea prestigiului copilului -cititor în mediul școlar și comunitar;
– sporirea imaginii cărții și bibliotecii în comunitate;
– dezvoltarea capacităților creative la copii;

39
– atragerea la lectură a tuturo r copiilor, de la vârsta cea mai fragedă, la micuții
stimularea curiozității și dragostei față de carte.
Beneficiari
Beneficiarii acțiunilor cultural -educative și informaționale desfășurate în Bibliotecă
sunt utilizatorii și non -utilizatorii Bibliotecii st ructurați pe următoarele categorii:
– preșcolari
– elevi din ciclul primar (7 -10 ani)
– elevi din ciclul gimnazial (11 -16 ani)
– elevi din ciclul liceal (peste 16 ani)
– îndrumători de lectură (părinți, pedagogi, bibliotecari ș.a.)
RECOMANDĂRI:
Prin realizarea activităților culturale în asemenea instituții „vom aduce un aport în
culturalizarea și socializarea copiilor, care sunt viitorul nostru. ”81

3.4 Jucăria

Activitatea de joc rămâne de departe cea mai contribuantă în formarea personalității.
Jocul se consideră ca o activitate fizică sau mintală gratuită, ce se realizează doar datorită
plăcerii ce o provoacă.
La 18 luni, copilul poate deveni în joc avion, ma șină, tren, iar uneori pisică, robinet,
orice. În acest moment al dezvoltării ontogenetice este dominant încă jocul cu obiecte,
acțiunea creând consistență rolului trăit de copil în joc.
La 2 ani, copilul se joacă cca 90% din timp. Totuși părăsește ușor j ocul pentru masă.
„La 2 ani și jumătate copilul preferă jucăriile cu roți cu care poate transporta – jucăriile
mecanice, combinele, jucăriile muzicale, păpuși, animale, marionete, schemele ludice de
proiectare devin mai active, dar și jocurile distractive, cum sunt baloanele de săpun, teatrul
de marionete.”82
La 3 ani jocul este încă legat de obiecte și cuprinde elemente numeroase de manualitate
activă. Totuși, încep sa apară terenuri noi, mai complexe de antrenare ale acestuia. Interesul

81 ALEXEEVA, Olga. Rolul animației culturale în formarea tinerei generații . În: BiblioCity. Biblioteca
Municipală „B.P. Hasdeu”. Buletinul filialei municipale a Asociației Bibliotecarilor din Moldova [on -line]
[accesat 15 decembrie 2019]. Disponibil pe Internet la adresa:
http://wwwbibliocity.blogspot.com/2010/03/rolul -animatiei -culturale -in-formarea.html .
82 ȘCHIOPU, Ursula. Op. cit., p. 117.

40
mare al copilului față de adulți, conduitele și forțele acestuia creează jocului o nouă
consistență. Copilul începe să decupeze din conduitele umane din jur momente, situații și să
le reproducă. În aceste condiții capătă teren jocul cu subiect și rol.
Jocul este, de asemenea, „un teren de antrenare a atenției, de focalizare, concentrare,
ca și de dezvoltare extensivă a atenției, adică de distribuire, de lărgire a angajării psihice.
Concentrarea crește de la 5 -7 minute la preșcolarul mic, la 12 -14 minute la preșcolarii
mijlocii și 20 -25 de minute la cei mari – în situații obișnuite, și chiar 45 -50 minute în joc –
în audiția de povești ori vizionarea de diafilme, teatru de copii și alte situații culturale.”83
La 4 ani, jocul nu mai este izolat. Partenerul con cret este solicitat, deși copilul de 4
ani nu este întotdeauna mulțumit de el, din care motiv are numeroase intervenții extrajoc în
care spune partenerului ce să facă.
Imaginația se antrenează nu numai în joc, ci și în activități creatoare. Perioada
preșco lară este prima în care copilul devine abilitat, manifestând aptitudini. „Domeniul
muzicii, al desenului, al picturii, al colajului, chiar pirogravura, modelajul sunt abordate de
copii cu succes.”84
A te juca la vârsta copilăriei este sinonim cu a acționa la modul efectiv, cu a deprinde
primele reguli sociale, cu a te integra într -o ordine cu care trebuie să te obișnuiești la un
moment dat. Orice om normal trece, inevitabil, și printr -o fază ludică, f ixată, mai ales, în
perioada copilăriei. O astfel de activitate reprezintă anticamera socializării, culturalizării și
integrării în viață. Este modul propriu al copilăriei de a se manifesta, este anunțul gingaș și
semnificativ al unei noi existențe, este r ăspunsul pe care copilul îl prefigurează pentru
vremurile de mai târziu.
A te juca este o modalitate de antrenament al unor facultăți prezente, care se
pregătesc să facă față unor solicitări viitoare. Prin joc, copilul își dezvoltă personalitatea și
se face util, într -un mod specific, pe o scenă dimensionată pe măsura lui. În și prin joc copilul
descoperă lumea și se descoperă pe sine – cu ceea ce are, poate și vrea să devină. Jocul este
maniera lui de a munci, de a se face vizibil, de a -și anunța prezența , de a -și manifesta voința.
Trebuie luat în considerare faptul că „o jucărie trebuie să invite la acțiune, să solicite
interes și voință, ingeniozitate și creativitate. Ea nu trebuie să îi ofere copilului totul, să nu
facă din copil un simplu manipulator a l unor obiecte, un spectator al unor conduite asamblate
mecanic. O jucărie este bună în măsura în care îl pune pe gânduri, îi dinamizează imaginația,
îi creează un orizont de aspirații, îi animă sentimentele. O jucărie este bună nu atât prin ceea

83 Ibidem , p. 135.
84 Ibidem, p. 150 .

41
ce oferă, ci prin ceea ce lasă să „pună” copilul în ea (gânduri, afecțiune, pasiune, acțiune),
practic prin ceea ce solicită copilului să facă. La o adică, ea trebuie să rămână opera lui, să
aibă capacitatea de a fi manevrată, demontată, recreată. ”85
Crearea unor j ucării cu performanțe nemaiîntâlnite (eventual cu cele pe care prezintă
niște ființe vii) e ca și cum ai fura copilului apetența de a le anima el însuși, de a le aureola
cu calități pe care ar dori el însuși să le aibă. Înseamnă să performezi la aceste obi ecte
predispoziții în dauna dezvoltării lor la copil. Cu cât jucăria va avea mai multe calități, cu
atât copilul va fi mai sărac în potențialități. Să luăm, de pildă, jocurile electronice.
Programele inteligente merg pe ideea unor algoritmi procedurali pre figurați și pe o zonă de
libertate predeterminată, care pot depăși multitudinea de posibilități reale pe care le au cei
aflați în fața monitorului. Desigur, se pot ivi mai multe trasee sau proceduri, dar întotdeauna
ele sunt limitate, fiind montate în arh itectura complicată a programului. Căile, oricât de
multe ar fi, sunt induse de alții, nelăsând copilului posibilitatea de a experimenta variantele
lui, chit că acestea sunt mai complicate sau nu duc nicăieri.
Oricât de mult ar evolua industria jucăriilor, mai ales ramurile care fructifică
achizițiile informaticii, nu trebuie desconsiderate jocurile și jucăriile simple, neelectronice,
bazate pe motricitatea fizică sau antrenarea unore obiecte din jur, ființând ca jucării propriu –
zise sau fiind asimilate ace stora. Să ne amintim de jocurile de altădată ale copilului de la
țară, care își amenaja un univers ludic din te miri ce (mingea din păr de vacă, arcul cu săgeți
din nuiele de alun, ciocălăul și cârpele adiacente ce deveneau păpușă, hainele mamei sau ale
bunicii ce -l făceau să devină altcineva, lutul maleabil după ploile de vară, jocul de -a v-ați
ascunselea prin crânguri etc.). Toate acestea îi puteau rezerva acelui copil un câmp de acțiune
și de interacțiune pe care, s -o recunoaștem, actualul arsenal de joc uri electronice este capabil
doar pe alocuri să -l atingă. Jucăria nu este numai un simplu obiect, ci o stare, un inductor al
unei lumi pe cale de a se crea și al unei ființe capabile să se plămădească în conformitate cu
ea.
Știm că și adulții au nevoie de ludic. Dar să nu -i uităm pe copii și să nu devenim
egoiști, „pentru că noi, cei mari, trebuie s -o recunoaștem, ne -am fabricat destule „jucării” și
ocazii de „joacă”. Să nu le distrugem copilăria dându -le jucării de care nu au nevoie sau îi
fac să fie aseme nea nouă…înainte de vreme!”86

85 CUCOȘ, Constantin. Educația – Iubire, edificare, desăvârșire , Iași: Editura Polirom, 2008, pp. 43 -45.
86 Ibidem.

42
Capitolul IV: Forme de organizare a unei biblioteci pentru copii –
arhitectură și design

4.1 Organizarea bibliotecii ca spațiu destinat copiilor

În condițiile exploziei informaționale, cerințele de documentare ale societății au
crescut și vor crește enorm. „Acest fenomen obligă bibliotecile la modernizarea activității
lor, înțelegând prin aceasta atât modernizarea metodelor tehnice de lucru, cât și
modernizarea procedeelor de comunicare cu cititorii.”87
În aceeași direcție, bibliotecile trebuie să aibă în vedere pe lângă modernizarea
activității și a metodelor de lucru, și asigurarea unui spațiu pe care nevoia vizuală a copiilor
îl solicită și care îi motivează să își pornească motoarele activității intelectuale.
Fiecare copil trebuie să se familiarizeze și să se simtă confortabil la biblioteca din
localitatea sa și să știe să se orienteze într -o bibliotecă, în general.
Prin oferirea unei game largi de materiale și activități, bibliotecile publice le oferă,
de fapt, copiilor șansa de a experimenta plăcerea lecturii și entuziasmul descoperirii de noi
cunoștințe. Copiii și părinții trebuie învățați cum să folosească biblioteca în modul cel mai
eficient și cum să -și dezvolte abilitățile în utilizarea surselor de informare tradiționale sau
electronice.
Multe biblioteci au o zonă pentru cititorii tineri, zonă care nu este explicit semnalată,
întrucât se știe că „această grupă de vârstă își găsește spațiul ș i materialele care o interesează
între secțiile pentru copii și cele pentru adulți. Pe de altă parte, secțiile pentru tineret nu sunt
semnalate și pentru că se știe că interesele lor înclină spre problematica din materialele
pentru adulți și se evită, astf el, influențarea lor, lăsându -i să se orienteze singuri.”88
Biblioteca trebuie să ofere evenimente speciale pentru copii, cum sunt poveștile, sau
alte activități bazate pe serviciile și resursele bibliotecii.
Copiii ar trebui încurajați să frecventeze bibl ioteca de la cele mai mici vârste,
deoarece acest fapt va crește probabilitatea ca ei să rămână utilizatorii bibliotecii și în viitor.
Convenția Națiunilor Unite asupra Drepturilor copilului subliniază dreptul fiecărui
copil de a se dezvolta la potențialul său maxim, dreptul la acces liber și gratuit la informație,
materiale și programe .

87 IVAN, Petruța. Educarea beneficiarului bibliotecii pentru receptarea informațiilor prin intermediul
cataloagelorI . În: Biblioteca. Buletin de biblioteconomie , 1985, nr. 1 -2, p. 48.
88 Biblioteca publică -o resursă pentru comunitate . Cluj -Napoca: Casa Cărții de Știință, 2000, p. 29.

43
Grupurile țintă, vizate de bibliotecile pentru copii, la nivel de individ sau grup, sunt:
• copii de la 0 -3 ani
• preșcolari
• școlari cu vârsta sub 13 ani
• gru puri cu nevoi speciale
• părinți și alți membri de familie
• persoane care au cop ii în îngrijire (tutori, asistenți maternali etc. )
• adulți care l ucrează cu copii, cărți și alte mijloace de informare.
Scopuri
• de a facilita dreptul fiecărui copil la :
– informație
– inițiere vizuală, digitală și multimedia
– dezvoltare culturală
– dezvoltarea abilităților de lectură
– învățare pe tot parcursul vieții
– programe de creativitate, destinate timpului liber
• de a oferi copiilor acces liber la toate sur sele de informare
• de a oferi activități va riate pentru copii, părinți sau persoane care au copii în îngrijire
• de a facilita integrarea familiilor în comunitate
• de a sprijini copiii și de a pleda pentru libertatea și siguranța lor
• de a încuraja copi ii să devină oameni încrezător i și competenți
• de a milita pentru o lume pașnică
Materiale
Biblioteci le pentru copii ar trebui să -și îmbogățească fondul cu publicații în toate
formatele: tipărite (cărți, periodice, benzi desenate, broșuri), electronice (CD-uri, DVD -uri,
casete), cu jucării, jocuri educative, calcula toare, soft -uri și conectare la internet .
Criterii de selecție
Pentru crearea c olecției și oferta de servicii, biliotecarii ar trebui să aleagă materiale:
• de foarte bună calitate
• potrivite vârstei
• actuale și exacte
• care să reflecteze valori și opinii cât mai diferite
• care să reflecte cultura comunității locale
• care să introducă ideea comunității globale.

44
Spațiu
Copiii de toate vârstele ar trebui să perceapă biblioteca dre pt un spațiu deschis,
primitor, atractiv și liniștit.
Ideal ar fi ca secția pent ru copii să -și ofere serviciile într-un spațiu special amenajat,
care poate fi recunoscut cu ușuri nță (ex. mobilier, decorațiuni, culori specifice), sep arat de
celelalte compar timente ale bibliotecii.
Biblioteca se constitui e într -un spațiu public în care copiii se pot întâlni atât față în
față, cât și în mediul virtual.
Servicii
Serviciile destinate copiilor sunt importante și ar trebui tratate la egalitate cu cele
destinate adulților. Bibliotecile pentru copii ar trebui să vină în întâmpinarea nevoilor de
informare, culturale și de petrecere a timpului liber ale copiilor:
• împrumutând o gamă cât mai variată de publicații
• oferind informații și servicii de referință
• ajutând copiii să -și aleagă materialele
• inițiind copiii în operațiunea de selectare a publicațiilor și dezvoltând serviciile de
bibliotecă
• oferind cursuri de inițiere pentru obținerea de competențe în utilizarea bibliotecii și
alfabetizarea informaționa lă
• organizând activități motivante (promovarea lecturii)
• oferind lectură de povești sau alte proiecte de stimulare a creativității
• educând părinții și persoanele care au în îngrijire copii
• oferind servicii de referință și inițiere persoanelor c are au copii în îngrijire,
educatorilor, profesorilor și bibliotecarilor
• colaborând și susținând organizațiile și instituțiile ce activează în comunitate.

4.2 Organizarea/Personalul

Resurse umane
Niște biblioteci pentru copii cu adevărat eficiente și conduse profesionist necesită
bibliotecari calificați și dedicați.
Competențele necesare sunt:
• entuziasmul

45
• înalte abilități de comunicare, relaționare interpersonală, activitate în echipă și
capacitate de rezolvare a problemelor
• capacitatea de integrare într-o rețea și de cooperare
• inițiativa, flexibilitatea și deschiderea față de schimbare
• capacitatea de a analiza nevoile utilizatorilor, de a planifica, organiza și evalua
serviciile și proiectele bibliotecii
• interesul pentru dobândirea de noi competențe și pentru dezvoltarea profesională
Bibliotecarii din secțiile pentru copii au, de asemenea, nevoie de cunoștințe legate
de:
• psihologia și dezvoltarea copilului
• modalități de de zvoltare și promovare a lecturii
• activități artistice și culturale
• literatura pentru copii, pe suport tradițional sau electronic.
Este foarte important ca bibliotecarii din secțiile pentru copii să participe și la
planificarea activității bibliotecii ca întreg, pentru a asigura introducerea printre obiectivele
majore și planurile pe termen lung ale instituției, a ridicării gradului d e conștientizare și
suport pentru serviciile dedicate copiilor.
Informațiile fiabile sunt absolut necesare în procesul de evaluare și îmbunătățire a
performanțelor:
• întocmirea de statistici cu privire la resurse, personal, servicii, circulația
document elor, activități culturale etc., care să ofere date pentru planificarea activității, să
evidențieze responsabilitatea și să conducă la decizii luate în cunoștință de cauză
• măsurarea indicatorilor de performanță a personalului, prin raportare la
competen țele standard.

4.3 Idei și tendințe moderne de organizare a spațiului bibliotecii pentru copii

Biblioteca pentru copii trebuie să reprezinte un spațiu luminat, cu multe ferestre, fără
a împiedica „viața” de afară să fie prezentă în imaginea copilului. Spațiul nu trebuie să fie
„infantilizat”, spațiile consacrate copiilor nu trebuie să le cre eze impresia de decor de
bebeluș sub pretextul de a se pune la înălțimea copiilor.
Uneori aceștia, înainte să fie formați de sistemul ed ucativ, au o percepție spo ntană
mult mai clară despre ei înșiși și despre alții, despre lumea î n care trăiesc, fără a o reduce sau

46
a coborî. Ei au o capacitate creatoare extraordinară pentru a -și zămisli propria lor lume, să o
descrie și să o r eprezinte mai ales prin desene, ceea ce nu exclude adaptarea mobilierului, a
suporturilor informaționale.
Mobilierul este un element ce joacă un rol deosebit de important prin impactul vizual
și prin facilitățile pe care acesta le oferă. Dispunerea lui înd eamnă curajos tânărul cititor să
se delecteze cu lecturarea cărților aranjate în acel decor.
Cel mai important factor dintr -o biblioteca rămâne lumina ca și condiție esențială pentru o
lectură plăcută.

Figura 3. Exemplu de bibliotecă luminoasă
datorită ferestrelor mari
sursa: https://www.facebook.com/citimlaneni
book/photos/a.1950645275034630/27965617
00442979/?type=3&theater

Figura 4. Cărți aranjate pe o structură tip
arbore
Sursa: https://www.facebook.com/citimlaneni
book/photos/a.1950645275034630/27889027
24542210/?type=3&theater

Se pot crea elemente de decor inedite, precum cele prezentate în imaginile de mai
sus, cum ar fi un arbore de cărți (Figura 4) sau aranjarea clasică prezentată în imaginea din
stânga (Figura 3) . Prezența plantelor într -o bibliotecă pentru copii crează un cadru natural,
familiar, curat.
Prin ieș irea din obișnuit, ca și consecință a practicării unui design modern, îndemnăm
la dezvoltarea imaginației copiilor dar mai ales crearea de condiții prielnice lecturării.
Copilul va fi atras în primul rând de formele interesante ale rafturilor (Figurile 5,6 ,7,8) iar
tânărul adolescent se va simți bine într -un spațiu pe gustul lui.

47

Figura 5. Model de dispunere a rafturilor
https://www.faceboo k.com/citimlanenibook/photos
/a.1950645275034630/2788902667875549/?type=3
&theater
Figura 6. Model de dispunere a
rafturilor
https://www.fac ebook.com/citimlaneni
book/photos/a.1950645275034630/27
88902777875538/?type=3&theater

Figura 7. Model de dispunere a rafturilor
https://www.facebook.com/citimlanenibook/photos
/a.1950645275034630/2734204513345365/?type=3
&theater
Figura 8. Model de dispunere a
rafturilor
https://www.facebook.com/citimlaneni
book/photos/a.1950645275034630/27
34204576678692/?type=3&theater

Pentru un cititor începător este greu să facă față unui efort intelectual de câteva ore
astfel că el are nevoie de stimuli suplimentari între pauzele de lectură.
Confortul nu trebuie să lipsească pentru a asigura o poziție de relaxare dar și
sănătoasă în același timp pentru fiecare cititor.
Captivarea interesului și atenției se poate face și prin mesaje expuse de îndemn la
lectură, de prezentare a avantajelor cititului sau printr -un joc simplu de cuvinte care să fie la
îndemână.
Mobilierul modern sugerat în imaginile de mai jos (Figurile 9 și 10) dă o notă specială
prin însuși simplitatea lui, formând involuntar bunul gust.

48
Pentru ca literatura să reziste vremurilor, trebuie să ofere cititorului senzația că are
un rol de neînlocuit pe tot parcursul lecturii, să -l implice la tot pasul.

Figura 9. Model de dispunere a rafturilor
https://www.facebook.com/citimlanenibook/photos
/a.1950645275034630/2734204440012039/?type=3
&theater
Figura 10. Model de dispunere a
rafturilor
https://www.facebook.com/citimlaneni
book/photos/a.1950645275034630/271
0928449006305/?type=3&theater

Promovarea cărții și a lecturii, cât și promovarea informației reprezintă activitățile
principale pe care se bazează biblioteca publică. Celelalte funcții sunt și ele foarte
importante, dar complementare acestei funcții de bază. Cartea și lectura au fost și trebuie să
rămână componente principale ale bibliotecii moderne.
Prin carte, lectură, cunoaștere și informație de calitate societatea poate fi schimbată
în bine. Tehnologiile moderne sunt foarte importante și pot contribui la îmbunătățirea
calității v ieții cetățenilor, dar numai în condițiile în care sunt utilizate adecvat. Când se va
înțelege faptul că informatizarea nu reprezintă scopul bibliotecii, iar tehnologiile sunt doar
mijloace de realizare a misiunii bibliotecii, toate lucrurile se vor reașez a la locul lor. Până
atunci bibliotecarii nu trebuie să scape din vizor cartea, lectura și informația de calitate. Mai
ales în aceste timpuri, când se crede (eronat) că internetul și calculatorul pot înlocui cartea,
biblioteca și bibliotecarul.
Drumul spr e cunoaștere și dezvoltare trece prin lectură și cu cât mai greu este bagajul
de cunoștințe adunat în rezultatul lecturii, cu atât mai largi sunt orizonturile pe care o
persoană le poate cuprinde. Prin lectură se transmite memoria colectivă a omenirii, de aici și
marea apreciere de care cartea și lectura s -au bucurat încă de la începuturi. Probabil nu există
alte lucruri sau fenomene care să fi fost mai elogiate decât cartea și puține sunt marile
personalități care să nu fi pătruns în marile valori, ascunse printre pagini și să nu fi trimis
mesajul acestei prețuiri către urmași.

49
În ultimii ani se vorbește tot mai mult despre criza lecturii, deși trebuie de menționat că
părerile specialiștilor sunt foarte divizate. Cert este faptul, că îngrijorarea privind st area
lecturii, ca bază a cunoașterii, este una de proporții internaționale. Problema este cu atât mai
mare cu cât și o mare parte dintre cei care citesc nu înțeleg sensul celor citite.
Bibliotecile pro -active și moderne fac tot posibilul pentru a oferi resursele necesare
satisfacerii necesităților comunității – fie că este vorba despre educație, sănătate sau chiar
probleme legate de mediu. Însă aceste eforturi necesită resurse considerabile, iar bugetul
bibliotecilor nu este suficient. În acest sens, „im pactul colectiv” presupune că o bibliotecă
își poate extinde resursele prin colaborarea cu ați membri ai comunității sau organizații
locale.
Astăzi, bibliotecarii se confruntă cu percepția învechită (dar rezistentă) că bibliotecile se
ocupă doar cu oferire a de împrumuturi. În timp ce împrumutul și colecțiile rămân unele
dintre scopurile de bază ale bibliotecii, nu putem simplifica întreaga activitate a unei
biblioteci la asta. „Studiile arată că în bibliotecile din SUA cărțile electronice, muzica,
filmele ș i alte resurse multimedia constituie o parte considerabilă a circulației din biblioteci.
Dar cărțile electronice și software -urile nu sunt unicele bunuri pe care o bibliotecă le poate
împrumuta – multe biblioteci oferă împrumut de tablete sau chiar aparate de măsurare a
energiei electrice (biblioteca din Ann Harbor, statul Michigan) și elemente de decor
interior. ”89
Oamenilor trebuie să li se ofere acces fizic la cartea expusă. Să o poată răsfoi, pipăi,
mirosi. O carte nedeschisă este doar un obiect, ca un pantof sau o haină.
Aici aveți un exemplu din SUA: Poți înv ăța o grămadă de la o marionetă (Figura 11).

Figura 11. Marionetă sugestivă
sursa: https://anbpriasi.files.wordpress.com/2015/05/0a3b22bd5a9fe37e5765a0a53998e5d1.jpg

89 Cele mai noi tendințe în bibliotecile de azi. [on-line] [accesat 15 martie 2020]. Disponibil pe Internet la
adresa: http://resurse.bnrm.md/phocadownload/resource_center/CELE -MAI -NOI-TENDINTE -IN-
BIBLIOTECILE -DE-AZI.pdf .

50
Expoziția este colorată, cărțile la îndemână, ușor de răsfoit, titlul este unul inedit,
tematica – la fel, amplasamentul este în mijlocul încăperii, nu într -o extremitate a sălii, unde
se găsesc, de regulă, vitrinele de carte.
La Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași s-au pregătit trei spații expoziționale după
principiile enunțate mai sus.
Primul dintre ele se numește „Lecturi de noapte bună ” (Figura 12).

Figura 12. Decor sugestiv „ Lecturi de noapte bună ”
sursa: https://anbpriasi.wordpress.com/2015/05/12/metode -inedite -si-ieftine -de-amenajare -a-
spatiului -bibliotecii/
Tematica și titlurile sunt principalele motive care determină oamenii să împrumute
cărți. Oamenii aleg în funcție de interes. Această expoziție și -a îndeplinit scopul pentru că a
reușit cu puțin efort și multă imaginație să scoată cartea de la raft și să o plaseze nu într -o
vitrin ă, ci pe retina utilizatorului.
O altă expoziție: „ Ziua Internațională a dansului. Invită o carte la dans! ” (Figura 13)

Figura 13. Expoziție „ Ziua Internațională a dansului. Invită o carte la dans! ”
sursa: https://anbpriasi.wordpress.com/2015/05/12/metode -inedite -si-ieftine -de-amenajare -a-
spatiului -bibliotecii/

51
Cred că ave m aici de -a face puțin cu „păcălirea consumatorului”. Nu știu câtă nevoie
reală au avut ei de ea în momentul în care au ales cartea din pătuț sau din cărucior, dar, după
ce-au pus mâna pe ea, așa li s -a părut. Un concept de bază în marketing spune că nevoi a
cuiva de un anumit produs se și creează, nu doar se exploatează.
Iar dacă exemplul acestor expoziții fac ca acea nevoie după un titlu / tematică să se
nască în mintea beneficiarului atunci înseamnă că ne -am atins scopul.
Trebuie să precizăm și un alt aspect ce ține de ceea ce transmite expoziția despre
bibliotecă. Utilizatorului i se cr eează impresia că unei astfel de biblioteci îi pasă de ei, de
utilizatori, mai ales de cei de vârste fragede și până la urmă asta trebuie să transmită o
instituție finan țată din bani publici prin acțiunile sale.
Utilizatorii vor povesti și altora experința plăcută de la bibliotecă și acest fenomen
va încuraja și alte biblioteci să îl practice.
Categoria de public copii cu vârsta cuprinsă între 0 – 14 ani este una dintre cele mai
bine reprezentate categorii de vârstă din totalul utilizatorilor bibliotecilor publice. „Serviciile
oferite de bibliotecile publice din România copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 – 14 ani au
cunoscut o dezvoltare semnificativă datorită programulu i Biblionet, care a însemnat, pe
lângă dotarea bibliotecilor cu noi tehnologii (calculatoare, scannere, videoproiectoare,
imprimate, software educațional ș.a.) și formarea profesională a bibliotecarilor. Cursurile
urmate de aceștia în cadrul programului (I T/LIB și BSNB) le -au permis să dezvolte noi
servicii de bibliotecă, astfel încât să poată răspunde cât mai adecvat la nevoile extrem de
diverse ale tinerilor cititori .”90
În prezent, copiii beneficiază în bibliotecile publice de servicii din sfera accesul ui la
informație, servicii educaționale și de petrecere a timpului liber și servicii mixte, ele
acoperind aproape în totalitate nevoile acestei categorii. Se constată că proporția în care
acești utilizatori folosesc serviciile tradiționale de bibliotecă (î mprumutul la domiciliu,
consultarea documentelor în sălile de lectură, activități dedicate lecturii) este asemănătoare
cu cea a utilizării serviciilor moderne (instruire în utilizarea calculatorului, acces la baze de
date, la programe de aplicație, jocuri electronice de ultima generație), susținute prin
intermediul noilor tehnologii.
Bibliotecile nu se mai rezumă doar la depozitarea materialelor educaționale, ci acum,
mai mult decât oricând, devin o parte activă a ecosistemului educațional al comunităților .

90 Ghid pentru servicii de bibliotecă destinate copiilor. [on-line] [accesat 28 martie 2020]. Disponibil pe
Internet la adresa: https://www.ifla.org/files/assets/libraries -for-children -and-ya/publications/guidelines -for-
childrens -libraries -services -ro.pdf .

52
Tot mai mulți adulți caută oportunități accesibile și ieftine de învățare – atât pentru
dezvoltare profesională, cât și personală. Bibliotecile le vin în întâmpinare, oferind resurse
și servicii de începere a unei cariere și angajare în câmpul muncii, le cții echivalente cu
programul școlar de liceu, precum și programe de începere a unei afaceri.
Creșterea numărului de biblioteci, inclusiv a celor din mediul rural, care oferă servicii
de împrumut interbibliotecar, alături de prezența în spațiul virtua l și a utilizării social media
de către majoritatea dintre ele în scopul facilitării accesului la informație și punerii în comun
a resurselor, a permis acestora să ofere servicii de bibliotecă superioare calitativ. În aceeași
măsură, modalitatea de raportare a bibliotecilor la noile te hnologii indică un grad de
maturitate și de adaptabilitate, capacitatea de a găsi soluții la condițiile bugetare deficitare,
capacitatea de colaborare în interiorul sistemului, premise absolut necesare pentru
consolidarea și dezvoltarea în continuare a sis temului de biblioteci.
De asemenea, programele și serviciile de bibliotecă sunt comparabile cu cele
existente pe plan internațional în ceea ce privește obiectivele și rezultatele urmărite. Ceea ce
face diferența între programele bibliotecilor din alte sta te și a celor din România este lipsa
unui spațiu generos dedicat acestei categorii de vârstă și lipsa unor programe de formare
specializată pentru bibliotecarii secțiilor pentru copii. În condițiile în care există aceste
neajunsuri, faptul că bibliotecarii români reușesc să dezvolte programe comparabile, că
participă în mod direct și activ în forurile internaționale care construiesc politici pentru
dezvoltarea acestui sector al bibliologiei, că pot prezenta modele de bune practici de interes
pentru celelalt e state nu pot decât să confirme și să asigure că etapa de dezvoltare în care se
situează este firească, potrivită și pozitivă.
Pentru a asigura consolidarea și progresul bibliotecilor în continuare, domeniile
cărora ar trebui să li se acorde o atenție sp orită sunt reprezent ate de asigurarea infrastructurii
și de pregătirea adecvată și permanentă a personalului de specialitate. Secțiile pentru copii
sunt cele care formează și asigură un viitor utilizator capabil să folosească într -o manieră
eficientă și ex perimentată sursele de informare, să perceapă învățarea pe tot parcursul vieții
ca pe o condiție esențială a evoluției și bunăstării personale și, nu în ultimul rând, dezvoltă
gustul pentru lectură.
Elaborarea unor politici și strategii la nivel local și național, alături de implicarea
activă a bibliotecarilor și a asociațiilor de profil în tot acest proces constituie principalele
mijloace prin care se poate asigura dezvoltarea bibliotecilor în general și a secții lor pentru
copii în particular.

53
Concluzii

În urma citirii acestei lucrări putem afirma cu certitudine faptul că lectura este un
instrument ce dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, și îi ajută astfel să -și
formeze capacitățile de gândire și limbaj.
Am pus accentul în această lucrare p e încurajarea micilor cititori spre lectură, spre
mediul propice desfășurării acestui act, adică spre bibliotecă.
M-au interesat cu precădere și impedimentele tinerilor în a citi, dintre care enumăr:
presiunea anumitor categorii sociale sau a unor colectiv e, crizele dezvoltării fizice și
psihologice specifice fiecărei vârste, iletrismul, contactul cu diverse „modele umane”.
Am considerat că este foarte important de precizat faptul că este necesar ca fiecare
să-și formeze propriile gusturi pentru lectură precum și o bibliotecă personală.
Am prezentat biblioteca școlară ca pe cea care vine în întâmpinarea nevoii de lectură
a tinerilor cititori prin personal specializat care îl ajută pe cititor să se descurce în ideea de
lectură, într -o epocă dominată de tot mai sofisticate instrumente de comunicare.
De asemenea, am expus două instrumente pentru îndeplinirea rolului cultural –
educativ al bibliotecii și anume ludoteca și mediateca.
Am pus accent pe ideea de confort a unei biblioteci, unde fiecare copil trebuie să se
familiarizeze și să știe să se orienteze. Am exemplificat prin imagini câteva sugestii ce pot
prin ideea de spațiu luminat, aerisit, modern, să insufle dorința de lectură .
În primul capitol am prezentat aspectele teoretice referitoare la necesitatea
deprinderii cunoașterii de la vârste fragede întărite de susținerea micilor cititori în acest
demers. Toate aceste elemente aplicate corect în viața unui tânăr cititor vor for ma un adult
doritor de lectură și u om împlinit din punct de vedere cultural.
În al doilea capitol am evidențiat rolul cultural -educativ al bibliotecii, afirmând că
aceasta poate suplini golul informațional al elevilor proveniți din medii defavorizate.
Folosind informația copiii câștigă încredere în forțele proprii, fiind capabili să analizeze, să
pună întrebări, să cerceteze lumea înconjurătoare, să comunice. Prin aceasta, biblioteca
devine un pilon foarte important în creșterea și educația copiilor.
În al treilea capitol am arătat importanța unei lecturi adaptate specificului vârstei în
viața copilului. De asemenea, am scos în evidență câteva metode prin care putem îndrăgosti
copiii de lectură și de cărți; metode adaptate vârstei și capacității copiilor d e a le înțelege.

54
În ultimul capitol am subliniat importanța unei biblioteci bine organizate pentru
fiecare categorie de vârstă. Dacă în capitolul precedent am prezentat câteva metode prin care
copiii sunt atrași spre lectură, în acest capitol am accentuat rolul pe care îl poate juca spațiul
dintr -o bibliotecă pentru ca un copil să îndrăgească lectura. O bibliotecă organizată după
câteva principii estetice creează condiții pentru un viitor utilizator capabil să folosească într –
o manieră eficientă și experim entată sursele de informare, să perceapă învățarea pe tot
parcursul vieții ca pe o condiție esențială a evoluției și bunăstării personale și, nu în ultimul
rând, dezvoltă gustul pentru lectură.
În încheiere doresc să aduc alese mulțumiri doamnei îndrumăt or conf . dr. Cristina
Popescu ce mi -a dat repere importante în realizarea acestei lucrări.

55
Bibliografie

Monografii:

BACONSCHI, Teodor . Averea bunei educații . București: Editura Univers, 2019, 236 p.
BANCIU, Doina; RĂDOI, Mireille. O carte. O bibliotecă. Un om. Ion stoica – omagiu .
București: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București, 2015, 448 p.
BIBLIOTECA publică -o resursă pentru comunitate . Cluj -Napoca: Casa Cărții de Știință,
2000, 152 p.
BULUȚĂ, Gheorghe; PETRESCU, Victor; SACHELARIE, Octavian Mihail. Biblioteca
XXI. Management & Marketing . Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2012, 255 p.
BĂCIUȚ, Nicolae. Repere culturale mureșene 2005. Târgu -Mureș: Editura Tipomur, 2005,
157 p.
CORPACI, Nicoleta. Ludoteca sau „Arta persuasiuni i” în educație. București: Biblioteca
Națională a României. Informare și Documentare, 2013, 220 p.
CREANGĂ, Ion. Amintiri din copilărie . Brașov: Editura Libris, 2012, 288 p.
CUCOȘ, Constantin. Educația – Iubire, edificare, desăvârșire , Iași: Editura Poliro m, 2008,
222 p.
CUCOȘ, Constantin. Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al
timpului școlar . Iași: Editura POLIROM, 2002, 161 p.
DICȚIONARUL explicativ al limbii române . București: Editura Univers enciclopedic, 1998,
1192 p.
DUMĂNESCU, Luminița. 9 ipostaze ale copilăriei românești. Istorii cu și despre copii de
ieri și de azi . International Book Access, 2008, 200 p.

56
GHID bibliografic de muncă intelectuală . București: Biblioteca Centrală Universitară
„Carol I” din București, 2 010, 352 p.
ISPIR, V. G.. Principiile educațiunii creștine . București: Tipografia Cărților Bisericești,
1946, 46 p.
MAJURU, Adrian. Copilăria la români. Schițe și tablouri cu prunci, școlari și adolescenți .
București: Editura Compania, 2006, 392 p.
MILCU , Marius. Psihologia relațiilor interpersonale. Competiție și conflict. Abordare
dinamică. Un model experimental. Iași: Editura POLIROM, 2005, 224 p.
OLARIU, Marian. Pașii copiilor spre lumea culorilor. Ghid metodic. Iași: Editura PIM,
2014, 40 p.
PLATON, Carolina. Serviciul Psihologic școlar. Chișinău: Editiura EPIGRAF, 2001, 167 p.
POPESCU, Cristina. Fluxul informațional în activitatea de cercetare . București: Editura
univers enciclopedic gold, 2012, 238 p.
POPESCU, Cristina. Știința bibliotecii între concept și practică. București: Editura univers
enciclopedic gold, 2012, 303 p.
RUDEANU, Laura. Manualul bibliotecarului școlar. Organizarea și funcționarea
bibliotecilor școlare. București: Editura Atelier Didactic, 2013, 172 p.
STUEART, Robert D.; MORAN, Barbara B .. Managementul pentru biblioteci și centre de
informare. Ediția a 4 -a. București: ABBPR, 1998, 310 p.
ȘCHIOPU, Ursula; VERZA Emil. Psihologia Vârstelor. Ciclurile Vieții. București: Editura
Didactica și Pedagogică, 1997, 493 p.
TRANCĂ, Dumitru. Biblioteca copiilor noștri . București: Editura Didactică și Pedagogică,
1969, 94 p.

57
Studii și articole:

ARGATU, Daniela. Biblioteca – poartă spre comunicare. În: ARGATU, Daniela.
Comunicare și cuminicare în bibliotecile școlare sucevene . Sesiunea interjudețeană
de comunicări și referate tiințifice . Suceava: Editura „George Tofan”, 2009, p. 53 –
57.
BUZATU, Elena. Valențe informativ -formative ale bibliotecii școlare. În: Buletin de
biblioteconomie , 1988, nr. 3, p. 3-4.
CEMORTAN, Stela. Asp ecte psihopedagogice ale socializării preșcolarilor. În Cartea.
Biblioteca. Cititorul. Buletin metodic și bibliografic , 2012, nr. 21 , pp. 38 -42.
IVAN, Petruța. Educarea beneficiarului bibliotecii pentru receptarea informațiilor prin
intermediul cataloagelorI . În: Biblioteca. Buletin de biblioteconomie , 1985, nr. 1 -2,
p. 48-49.
FORTIN, Simona. Lectura și școala. În ANTONESCU, S. M. ; FORTIN, Simona . Lectura
copiilor și adolescenților. Ghidul centrelor de documentare și informare, al
bibliotecilor ș colare și al bibliotecilor publice pentru copii. București: Editura Semn
de carte, 2009, p. 59-73.
JOCURI în bibliotecă . În Biblioteca almanah. Supliment al revistei bibliotec , 1996, p. 166 –
176.
LEBLANC, Ronald D.. Food, Orality and Nostalgia for Childhood : Gastronomic
Slavophilism in Midnineteenth Century Russian Fiction. În: Russian Review , vol. 58,
1999, nr. 2, pp. 244 -267.
LEIK, Alexandrina. Ridicarea randamentului lecturii elevilor, rezultat al colaborării
bibliotecii școlare cu întregul colectiv didac tic al școlii. În: Biblioteca. Buletin
trimestrial de biblioteconomie , 1988, nr. 2, p. 19-21.

58
LUPU, Valentina. Îndrumarea metodică locală, județeană și națională a bibliotecarilor
școlari. În Bibliotecă -educație -cultură , 2006, nr. 6, p. 62 -66.
LUPU, Valentina. Pacea – o temă majoră în educația tineretului școlar . În: Biblioteca .
Buletin trimestrial de biblioteconomie , 1986, nr. 4, p. 12-13.
PETRESCU, Victor, Biblioteci românești contemporane. În: REGNEALĂ, Mircea. Tratat
de biblioteconomie. Volu mul 1 . București: Editura Asociația bibliotecarilor din
România, 2013, p. 205-222.
PHILIPPE, Aries. L`enfant et la vie familiale sous l`Ancien Régime. În Revue française de
sociologie , 1960, nr. 1-4, p. 486-488.
ROMAN, Eliza. Un nou tip de bibliotecă: softward -urile. În: Buletin de biblioteconomie ,
1986, nr. 2, p. 28.
SACHELARIE, Octavian Mihail, Biblioteca publică în societatea informației și a
cunoașterii. În: PETRESCU, Victor. Istoria cărții și bibliotecilor. C ontribuții la un
concept de actualitate. Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2013, p. 181-190.
SCARLAT, Tania. Funcția educațională a bibliotecii. În: LUPU, Valentina. Biblioteca –
centru de documentare și informare. Iași: Editura Pim, 2010, p. 57 -62.
STOICA, Ion. Omagiu bibliotecii. În: Buletin de biblioteconomie , 1985,nr. 4, p. 14.
TÎRZIMAN, Elena. Biblioteca modernă. În: REGNEALĂ, Mircea. Tratat de
biblioteconomie. Volumul 2. Partea 1. Managementul colecțiilor și serviciilor de
bibliotecă . București: Editura Asociația bibliotecarilor din România, 2014, p. 23-34.

Resurse web:

ALEXEEVA, Olga. Rolul animației culturale în formarea tinerei generații . În: BiblioCity.
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Buletinul filialei municipale a Asociației

59
Bibliotecarilor din Moldova [on -line] [accesat 15 decembrie 2019]. Disponibil pe
Internet la adresa: http://wwwbibliocity.blogspot.com/2010/03/rolul -animatiei –
culturale -in-formarea.html .
CELE mai noi tendințe în bibliotecile de azi. [on-line] [accesat 15 martie 2020]. Disponibil
pe Internet la adresa: http://resurse.bnrm.md/phocadownload/resource_center/CELE –
MAI -NOI-TENDINTE -IN-BIBLIOTECILE -DE-AZI.pdf .
GHEORGHE, Dan. Cel mai inspirat bibliotecar din lume trăiește în comuna Pietrari. În:
România Liberă [on -line] [accesat 20 noiembrie 2019]. Disponibil pe Internet la
adresa: https://romanialibera.ro/special/reportaje/cel -mai-inspirat -bibliotecar -din-
lume -traieste -in-comuna -pietrari-343458 .
GHID pentru servicii de bibliotecă destinate copiilor. [on-line] [accesat 28 martie 2020].
Disponibil pe Internet la adresa: https://www.ifla.org/files/assets/libraries -for-children -and-
ya/publications/guidelines -for-childrens -libraries -services -ro.pdf .