Arestul LA Domicliu

Diverse

Arestul LA Domicliu

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 83d63dc1111c439947c495ac233384bd55694610_320536_1 ===

Introducere

Am ales să redactez lucrarea cu titlul ”ARESTUL LA DOMICILIU” având în vedere îndeosebi faptul că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare un nou Cod de procedură penală, care a modificat în mod semnificativ fața și modul de desfășurare a procesului penal. Noua reglementare fundamentală procedural penală a introdus în sistemul juridic din România o serie de instituții noi, care nu erau reglementate înainte de anul 2014. Spre exemplu, a fost introdusă instituția camerei preliminare sau cea a judecătorului de drepturi și libertăți. Printre noutățile aduse de Codul de procedură penală se numără și crearea unei noi măsuri preventive, cea a arestului la domiciliu. Această măsură preventivă este mai puțin severă decât măsura arestului la domiciliu și are ca rol degrevarea penitenciarelor din țara noastră, precum și a arestului poliției. Măsura arestului la domiciliu nu era reglementată în fostul Cod de procedură penală, printre măsurile preventive ce puteau fi dispuse față de învinuit sau inculpat. Consider oportună introducerea acestei noi măsuri preventive, întrucât în acest mod, inculpații care nu prezintă o periculozitate sporită, vor fi privați de libertate, însă penitenciarele nu vor fi aglomerate de acestea. De asemenea, trebuie avută în vedere si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat destul de frecvent statul român, pentru nerespectarea libertății individului. Prin adoptarea noului Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010) s-a urmărit reducerea duratei proceselor penale, precum și simplificarea procedurilor penale. De asemenea, s-a urmărit crearea unei jurisprudențe unitare la nivel național, care să respecte standardele internaționale în materie penală. Având în vedere intervenția energică a Curții Constituționale în materie procesual penal, capitolul măsurilor preventiv cunoscând modificări semnificative ca urmare a deciziilor de neconstituționalitate, am considerat oportun să concep o lucrare care să vizeze materia măsurilor preventive. Din cadrul măsurilor preventive am ales să prezint arestul la domiciliu, având în vedere faptul că este o instituție nouă, cu o aplicație practică ridicată. Urmare a tuturor acestor motive, am ales să concep lucrarea cu titlul ”Arestul la domiciliu”. Pe parcursul acestei lucrări voi încerca să lămuresc locul pe care această măsură o ocupă în cadrul măsurilor preventive , condițiile în care se poate dispune, durata pe care o poate avea, în diferitele faze ale procesului penal. De asemenea, voi avea în vedere deciziile de neconstituționalitate din această materie, pronunțate de Curtea Constituțională până la data redactării prezentei lucrări. Lucrarea se va prezenta sub forma a două mari părți: o parte teoretică, prin care voi încerca să prezint opiniile din lucrările de specialitate apărute după adoptarea noului Cod de procedură penală, precum și să îmi exprim puncte de vedere și o parte practică, având în vedere faptul că măsura arestului la domiciliu este des întâlnită în practica judiciară.

PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL I.

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

1. Măsurile preventive din cadrul Codului de procedură penală

1.1. Cadrul general

Instituția măsurilor preventive este una din acele instituții care a suferit modificări semnificative ca urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a unui nou Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010). Noul Cod de procedură penală, ca și vechea reglementare, prevede în mod expres care sunt măsurile preventive care pot fi dispuse în cadrul procesului penal. Astfel, potrivit art. 202 alin. (4) NCPP măsurile preventive sunt:

a) reținerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauțiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.

Ordinea în care legiutorul a ales să prezinte aceste măsuri nu este una întâmplătoare, ele fiind prevăzute în funcție de gravitatea lor, de la cea mai ușoară, care este considerată măsura reținerii, până la cea mai gravă, care este considerată măsura arestului preventiv. Singura măsură preventivă care poate fi dispusă față de suspect este măsura reținerii. Toate celelalte măsuri preventive pot fi dispune numai față de inculpat. Având în vedere jurisprudența CEDO, legiuitorul a ales să prevadă expres, în cadrul art. 202 C. pr. pen. , principiul proporționalității oricărei măsuri preventive cu gravitatea acuzației adusă unei persoane, precum și a principiului necesității unei astfel de măsuri pentru realizarea scopului legitim urmărit prin dispunerea sa. În principiu, măsura arestului preventiv, având în vedere faptul că este cea mai aspră măsură preventivă, are un caracter excepțional și subsidiar față de celelalte măsuri preventive, urmând a fi dispusă numai în cazul în care luarea uneia dintre celelalte măsuri nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului pentru care s-a dispus luarea unei măsuri preventive. În funcție de măsura preventivă despre care vorbim, există organe judiciare diferite care au competența de a o dispune. Spre exemplu, măsura reținerii poate fi dispusă de către organul de cercetare penală sau de către procuror, numai în cursul urmăririi penale. Conform art. 203 alin. (4)-(6) NCPP, organul de cercetare penală și procuror dispun cu privire la luarea unei măsuri preventive prin ordonanță, în timp ce judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată iau măsuri preventive prin încheiere motivată.

1.2. Scopul și condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive

Măsurile preventive sunt măsuri privative sau restrictive de drepturi, ce se dispun în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori în scopul de a preveni comiterea unei alte infracțiuni. Având în vedere faptul că prin luarea măsurilor preventive se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei, legiuitorul a prevăzut o serie de garanții procesuale, care să interzică aplicarea unor măsuri preventive în mod arbitrar. Pentru aplicarea măsurilor preventive trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții generale:

să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a comis o infracțiune.

În literatura de specialitate se arată că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informațiicare să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca respectiva persoană să fi comis o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii urmează să se aprecieze in concreto, raportat la fiecare cauză.

să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

Această condițiea apare ca fiind inutilă, întrucât într-un asemenea caz urmează a se dispune clasarea, în faza de urmărire penală, ori achitarea sau încetarea procesului penal. Ori, atâta vreme cât nu mai vorbim despre un proces penal, nu vom putea vorbi nici despre aplicarea unei măsuri preventive.

măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației ce îi este adusă persoanei față de care se dispune și să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Se apreciază că trebuie să existe o anumită concordanță între măsurile de prevenție și sistemul sancționator penal, în sensul în care, starea de libertate sau privare de libertate ar trebui să corespundă într-o oarecare măsură stării existente după aplicarea sancțiunilor penale, ca urmare a finalizării procesului penal.

pentru infracțiunea comisă, legea să prevadă pedeapsa detențiunii pe viață, a închisorii sau a amenzii.

audierea suspectului sau a inculpatului, anterior luării măsurii, în prezența avocatului ales sau desemnat din oficiu.

Codul de procedură impune ca, anterior luării unei măsuri preventive, suspectul sau inculpatul să fie audiat în prezența unui avocat. Această condiție poate să lipsească, spre exemplu, în cazul în care inculpatul se sustrage de la efectuarea procedurilor penale sau atunci când înțelege să uzeze de dreptul la tăcere. Aceste cinci condiții reprezintă condiții generale, necesare pentru dispunerea oricăreia dintre măsurile preventive. Pe lângă acestea, vor exista și condiții speciale ce trebuie îndeplinite pentru luarea uneia dintre măsurile preventive.

CAPITOLUL II.

MĂSURA ARESTULUI LA DOMICILIU

1. Aspecte generale

Arestul la domiciliu este o măsură preventivă nouă în sistemul juridic din România. Aceasta a fost introdusă în cadrul măsurilor preventive ca urmare a adoptării unui nou Cod de procedură penală la data de 1 februarie 2014. Aceasta este o măsură preventivă care poate fi dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, constând în privarea de libertate a inculpatului. Este o măsură intermediară, situată între arestul preventiv și măsura controlului judiciar. Prin introducerea acestei noi măsuri preventive s-a urmărit să se ofere organelor judiciare o mai mare varietate de individualizare a modului de executare a unei măsuri preventive. Spre deosebire de măsura arestului preventiv, care se execută în locuri de detenție, în condiții stricte prevăzute de legislația specială, măsura arestului la domiciliu este o măsură preventivă privativă de libertate mai lejeră, având în vedere că libertatea inculpatului va fi restrânsă la perimetrul domiciliului său. Prin imobil în care locuiește inculpatul nu se înțelege doar imobilul în care acesta își are domiciliul legal, ci și imobilul în care locuiește în fapt

2. Condiții pentru dispunerea măsurii arestului la domiciliu

În doctrină se arată faptul că există două categorii mari de situați în care se poate dispune luarea măsurii la domiciliu. Măsura arestului la domiciliu se poate dispune în cursul urmăririi penale, în cadrul procedurii de cameră preliminară, precum și în cursul judecății.

2.1. Ipoteze de arest la domiciliu independente de condiția pericolului pentru ordinea publică

În această situație, pentru a se putea dispune arestul la domiciliu trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabiă că inculpatul a comis infracțiunea (nu prezintă relevanță cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru aceasta).

Pentru a se dispune măsura arestului la domiciliu nu prezintă importanță dacă acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ori forma de vinovăție sau forma în care a fost comisă infracțiunea: faptă consumată, tentativată, faptă epuizată. Arestul la domiciliu poate fi dispus atât în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede detențiunea pe viață, închisoarea sau închisoarea alternativ cu pedeapsa amenzii penale. Nu se poate dispune măsura arestului la domiciliu față de inculpat dacă există suspiciunea rezonabilă că acesta a comis o infracțiune asupra unui membru de familie (spre exemplu, rele tratamente aplicate minorului). În acest caz, nu prezintă importanță dacă persona vătămată locuiește sau nu în același spațiu cu inculpatul. De asemenea, nu se va putea dispune măsura arestului la domiciliu cu privire la inculpatul care anterior a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de evadare. Într-un asemenea caz, există un risc ca măsura preventivă a arestului la domiciliu să nu fie eficientă, având în vedere atitudinea anterioară a inculpatului.

să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

În cazul în care există vreunul din impedimentele prevăzute de art. 16 C. pr. pen. , se va dispune o soluție de clasare, în cursul urmăririi penale ori o soluție de achitare sau încetare a procesului penal, în cursul fazei de judecată.

să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea față de care există suspiciunea că inculpatul ar fi comis-o

Codul de procedură penală impune ca măsura arestului la domiciliu să fie dispusă numai față de inculpat. Astfel, această măsură preventivă nu poate fi dispusă înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale.

să fie incident unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a)-d) NCPP:

inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru asemenea acte;

inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un exerpt sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să încheie o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune.

măsura arestului la domiciliu să fie necesară și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirere penală sau judecată ori al prevenirii comiterii unei alte infracțiuni.

În acest caz, trebuie să se demonstreze atât caracterul necesar al măsurii arestului preventiv, cât și insuficiența altor măsuri preventive mai ușoare (spre exemplu, controlul judiciar), în vederea atingerii aceluiași scop.

măsura arestului la domiciliu să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

audierea prealabilă a inculpatului în prezența avocatului ales sau din oficiu

Se poate dispune măsura arestului la domiciliu fără ascultarea acestuia atunci când acesta se sustrage, deși a fost legal citat ori atunci când inculpatul înțelege să nu ofere declarații.

2.1. Arestul la domiciliu dispus în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul

În această situație, pentru a putea fi dispusă măsura arestului la domiciliu trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis: o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane (în aceste două cazuri, este necesar ca inculpatul să fi acționat cu intenție), o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălarea banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică, o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare;

să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

să se fi dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea față de care există suspiciunea că a fost comisă de inculpat;

inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv pentru comiterea unei infracțiuni de evadare;

arestul la domiciliu să fie necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică;

măsura arestului la domiciliu să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;

audierea prealabilă a inculpatului în prezența unui avocat ales sau numit din oficiu.

Cele două ipoteze în care se poate solicita luarea măsurii arestului la domiciliu nu se exclud, putând exista situații în care măsura să se bazeze atât pe motivele prevăzute de art. 218 rap. la art. 223 alin (1) lit. a)-d) NCPP, cât și pe motivul prevăzut de art. 218 rap.la art. 223 alin. (2) C. pr. pen.

3. Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de urmărire penală

3.1. Organul competent să dispună luarea măsurii arestului la domiciliu

Măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă și pe parcursul fazei de urmărire penală, însă numai după punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat. În această fază a procesului penal, compentența de a dispune asupra cu privire la măsura arestului la domiciliu revine în mod exclusiv judecătorului de drepturi și libertăți. În ceea ce privește competența teritorială a judecătorului de drepturi și libertăți care poate dispune luarea acestei măsuri, aceasta este alternativă, măsura putând fi dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți:

de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță;

de la instanța egală în grad instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, în a cărei circumcripție se află locul unde s-a constatat comiterea infracțiunii;

de la instanța egală în grad instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supravegheză urmărirea penală.

Sesizarea judecătorului de drepturi, în vederea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, se realizează de către procurorul de caz, din oficiu sau la cererea organelor de cercetare penală. Judecătorul de drepturi și libertăți urmează să fie sesizat prin intermediul unui referat. În afară de cazul în care este sesizat în mod direct de către procuror, cu privire la luarea măsurii arestului la domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți mai poate dispune luarea măsurii arestului la domiciliu în următoarele situații:

în cazul respingerii propunerii procurorului de arestare preventivă a inculpatului;

în cazul înlocuirii măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune cu o măsură privativă mai severă;

în cadrul procedurii de soluționare a constetațiilor împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale.

3.2. Procedura prevăzută pentru dispunerea măsurii

În vederea dispunerii măsurii preventive a arestului la domiciliu, procurorul de caz va înainta judecătorului de drepturi și libertăți competent propunerea motivată de luare a măsurii, precum și dosarul cauzei. În termen de maxim 24 de ore de la momentul înregistrării propunerii, judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen în vederea soluționării în camera de consiliu a propunerii și dispune citarea inculpatului. În cazul în care inculpatul se prezintă la termenul fixat, audierea acestuia este obligatorie. De asemenea, prezența unui avocat ales sau din oficiu, care să asigure asistența juridică a inculpatului este obligatorie, precum și prezența procurorului. Judecătorul de drepturi și libertăți poate admite sau respinge propunerea procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu, printr-o încheiere motivată. Pronunțarea soluției se va face în camera de consiliu. În caz de respingere a propunerii privind arestul la domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți va putea să dispună, din oficiu, luarea unei măsuri preventive mai ușoare (controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune). În cazul în care s-a admis propunerea de luare a măsurii arestului la domiciliu, în încheiere trebuie să se arate și durata pentru care s-a dispus măsura, obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească inculpatul pe durata ei, precum și organul însărcinat cu supravegherea ei. Împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți a dispus asupra măsurii preventive a arestului la domiciliu, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, respectiv de la comunicare, pentru cei lipsă. În faza de urmărire penală, după soluționarea propunerii de către judecătorul de drepturi și libertăți, dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la momentul expirării termenului de formulare a contestației.

3.3. Durata măsurii arestului la domiciliu în faza de urmărire penală

În cursulul urmăririi penale, durata arestului la domiciliu se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 30 de zile. Această măsură poate fi prelungită, în caz de necesitate doar în două situații:

dacă se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii;

dacă au apărut temeiuri noi de fapt sau de drept care justifică menținerea măsurii arestului preventiv.

În vederea prelungirii măsurii arestului la domiciliu, procurorul trebuie să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înaintea expirării duratei măsurii. În cursul urmăririi penale, măsura arestului la domiciliu, indiferent de numărul de prelungiri, nu poate depăși durata maximă de 180 de zile. Împlinirea acestui termen maxim determină încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu. Inculpatul aflat în de arest la domiciliu este considerat ca fiind în stare de arest preventiv. Urmare a deciziei de neconstituționalitate din 3 noiembrie 2015 a Curții Constituționale, prin care s-a arătat că dispozițiile art. 222 alin. (10) care prevedeau că ”durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale” sunt neconstituționale, urmează ca durata privării de libertate ca urmare a măsurii arestului la domiciliu să se ia în considerare pentru calculul duratei maxime pe care o poate avea măsura arestului preventiv pe parcursul urmării penale.

4. Luarea măsurii arestului la domiciliu în cadrul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății

În cursul fazei de cameră preliminară, competența de a dispune cu privire la măsura arestului la domiciliu revine judecătorului de cameră preliminară în fața căruia se află cauza, ca urmare a sezizării instanței prin rechizitoriul emis de procurorul de caz. Luarea măsurii arestului la domiciliu poate fi solicitată direct de către procuror, prin rechizitoriu, ori poate fi cerută printr-o cerere separată, după momentul declanșării procedurii de cameră preliminară. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea de a se autoseziza cu privire la necesitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu față de inculpat. În cazul în care inculpatul a fost trimis în judecată aflându-se deja în executarea măsurii arestului la domiciliu, judecătorul de cameră preliminară are obligația de a verifica temeinicia și legalitatea acestei măsuri mai înainte de expirarea acesteia, putând dispune menținerea, revocarea sau înlocuirea acesteia. În cursul fazei de cameră preliminară, procedura de dispunere a măsurii preventive a arestului la domiciliu este identică cu procedura ce se urmează în cadrul fazei de urmărire penală. În faza de judecată, competența de a dispune cu privire la măsura arestului la domiciliu revine completului în fața căruia se află spre soluționare cauza, procedura de luare a măsurii fiind aceeași ca cea din cursul urmării penale. Spre deosebire de faza de urmărire penală și de faza de cameră preliminară, sedința în care se dispune cu privire la luarea măsurii arestului preventiv este, după caz, publică sau nepublică (nepublicitate ce rezultă din cazurile prevăzute de lege). De asemenea, contestația împotriva măsurilor preventive dispune în cursul judecății se soluționează în ședință publică. Urmare a modificării art. 222 C. pr. pen. prin intermediul OUG 24/2015 din 30 iunie 2015, s-a adăugat un alineat nou, alin. (12) care prevede că pe parcursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile. În cursul fazei de cameră preliminară, măsura arestului la domiciliu se verficiă periodic, din oficiu, la intervale ce nu trebuie să depășească 30 de zile. Pe parcursul judecății, măsura se verifică din oficiu, periodic, la intervale ce nu trebuie să depășească 60 de zile. În cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestului la domiciliu nu poate să depășească un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătate din maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectulul judecății. În orice situație, durata arestului la domiciliu, pentru perioada judecății în primă instanță nu poate depăși 5 ani. Toate aceste termene care reglementează durata maximă pe care o poate avea măsura arestului la domiciliu pe parcursul judecății în primă instanță curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul în care acesta a fost trimis în judecată în stare de arest. În situația în care măsura arestului la domiciliu a fost dispusă pe parcursul fazei de cameră preliminară, a judecății în primă instanță sau în lipsa inculpatului, termenele încep să curgă de la punerea în executare a măsurilor. Conform art. 399 alin. (9) C. pr. pen. , durata măsurii arestului la domiciliu dispus față de inculpat se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea ueni zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.

5. Conținutul măsurii arestului la domiciliu

Principala obligația a inculpatului, pe parcursul măsurii arestului la domiciliu, constă în interdicția impusă acestuia de a nu părăsi domiciliul unde locuiește, fără încuviințarea organului judiciar. Măsura arestului la domiciliu se poate executa nu numai la locul unde inculpatul domiciliază, ci și în orice alt imobil în care inculpatul locuiește cu forme legale. Alături de obligația principală, inculpatul va trebui să respecte și alte obligații, ce se vor dispune prin intermediul încheierii prin care se aplică măsura arestului la domiciliu, și anume:

obligația de a se prezenta în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, ori de câte ori este chemat;

să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii sau experții, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar.

Cu caracter de obligație preventivă, lăsată la aprecierea organului judiciar, inculpatul poate fi obligat, ca pe durata arestului la domiciliu, să poarte un sistem electornic de supraveghere. În afară de aceste obligații, legiuitorul român a ales să nu permită impunerea și de alte obligații inculpatului. Conform Codului de procedură penală, inculpatul supus măsurii preventive a arestului la domiciliu, poate să părăsească imobilul în următoarele situații:

pentru a se prezenta la chemarea organelor judiciare;

În acest caz, organul judiciar procedează fie la citarea inculpatului, fie la aducerea acestuia cu mandat. În situația în care se dispune citarea inculpatului, organul care efectuează citarea are obligația de a anunța organul care se ocupă cu supravegherea executării măsurii arestului la domiciliu.

în temeiul unei aprobări prealabile obținute de către inculpat de la organul judiciar care a dispus măsura preventivă sau în fața căruia se află cauza la momentul formulării unei asemenea cereri;

Inculpatul trebuie să formuleze în scris o asemenea cerere, organul judiciar urmând să dispună cu privire la oportunitatea permisiunii de a părăsii imobilul. Pot constitui motive temeinice care să determine părăsirea domiciliului:

prezentarea la locul de muncă;

prezentarea la cursurile de învățământ sau de formare profesională;

prezentarea la activități similare;

procurarea mijloacelor esențiale de existență;

alte situații temeinic justificate.

în cazuri urgente, pentru motive întemeiate, fără o aprobare prealabilă

Codul de procedură penală nu prevede care ar fi motivele întemeiate ce ar putea determina părăsirea domiciliului unde se execută măsura privativă de libertate, fără o aprobare prealabilă din partea organelor judiciare. Cu toate acestea, art. 127 din Legea nr. 254/2013, arată că reprezintă motive întemeiate care să îl autorizeze pe inculpat să părăsească domiciliul existența unui pericol imediat care amenință viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său sau al altei persoane sau un interes general. Spre exemplu, inculpatul este îndreptățit să părăsească imobilul în situația în care se declanșează un incendiu. Temeinicia motivelor care au determinat părăsirea domiciliului vor fi analizate de către organul ce supraveghează executarea măsurii arestului la domiciliu. Inculpatul are obligația de a informa imediat organul ce supraveghează executarea măsurii, cu privire la intervenirea unui caz ce a determinat părăsirea domiciliului.

6. Punerea în executare a măsurii arestului la domiciliu

Judecătorul sau instanța care dispune luarea măsurii arestului la domiciliu are obligația de a menționa în cuprinsul încheierii locul unde se va executa măsura arestului la domiciliu. Pentru punerea în executare a măsurii arestului la domiciliu, organul care a dispus luarea acestei măsuri nu dispune și emiterea unui mandat. Temeiul executării este reprezentat, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, de încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată prin care s-a dispus măsura preventivă a arestului la domiciliu. Organul judiciar care emite încheierea trebuie să indice li instituția, organul sau autoritatea căreia îi revine sarcina de a supraveghea îndeplinirea de către inculpat a obligațiilor impuse ca urmarea luării măsurii arestului preventiv. Potrivit art. 125 din Legea nr. 254/2013, îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului este supravegheată de către organul de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul, stabilit prin încheiere. Ca urmare a primirii unei copii după încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu, organul de supraveghere desemnează reprezentanți care se deplasează la domiciliul inculpatului, îl identifică și îl legitimează. După aceste operațiuni, organul de supraveghere întocmește un program, care curpinde modul de executare a arestului la domiciliu, obligația de informare în situația părăsirii locuinței în cazuri de urgență, precum și, dacă este cazul, condițiile de părăsire, deplasare și revenire la domiciliu, care i se comunic, de îndată, sub semnătură.

7. Supravegherea măsurii

Executarea măsurii arestului la domiciliu este supravegheată de instituții, organe sau autorități special autorizate în acest sens. Pe lângă organele de poliție desemnate cu supravegherea executării măsurii arestului la domiciliu, au atribuții importante în vederea executării acestei măsuri și serviciul public de evidență a persoanelor, precum și organele de frontieră, care trebuie să îl dea pe inculpat în consemn la frontieră, împiedicând astfel o eventuală părăsire a tării de către acesta. Principalele atribuții ale organului care supraveghează executarea arestului la domiciliu sunt următoarele:

efectuarea, periodic sau la sesizare, a unor vizite inopinante, la locuința inculpatului sau a locurilor stabilite prin încheierea judecătorului sau a instanței, în scopul verificării modului în care persoană supravegheată își respectă obligațiile.Efectuarea unor astfele de vizite este adusă de îndată la cunoștința organului judiciar care a dispus măsura;

pentru verificarea modului în care se execută obligațiile de către inculpat, organele de supraveghere pot pătrunde în imobilul ce a fost stabilit pentru executarea măsurii, fără acordul inculpatului sau a persoanelor care locuiesc cu acesta.

în ipoteza în care constată nerespectarea măsurii și a obligațiilor impuse, întocmește o sesizare motivată, pe care o înaintează, de îndată, procurorului, în timpul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, ori a instanței, în cursul judecății.

8. Înlocuirea, revocarea și încetarea măsurii

Revocarea măsurii arestului la domiciliu este măsura procesuală prin care se revine asupra măsurii arestului la domiciliu, în situația în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu este măsura ce poate fi dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară sau de către instanță, în cazul în care s-au modificat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri sau au apărut temeiuri noi care justifică înlocuirea măsurii. Arestul la domiciliu poate fi înlocuit cu o măsură mai ușoară (control judiciar sau control judiciar pe cauțiune) ori cu una mai aspră (arestul preventiv). Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, cu una din aceste măsuri, este necesar să fie îndeplinite condițiile specifice dispunerii măsurii respective. În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care îi revin, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu. Înlocuirea nu este obligatorie, fiind lăsat la aprecierea judecătorului sau a instanței dacă, în funcție de comportamentul inculpatului și temeiurile de fapt și drept existente în cauză se impune sau nu înlocuirea. Arestul la domiciliu nu poate fi înlocuit cu măsura reținerii. Revocarea sau înlocuirea măsurii arestului la domiciliu se poate dispune la cererea scrisă a inculpatului, a procurorului sau din oficiu. Dacă se formulează atât o cerere de revocare, cât și o cerere de înlocuirea a arestului preventiv,în fața aceluiași organ judiciar, acesta nu va putea dispune în același timp atât înlocuirea arestului la domiciliu și înlocuirea acestei măsuri. Judecătorul sau instanța va putea respinge ambele cereri sau poate admite una dintre ele, respingând-o pe cealaltă. Încetarea de drept constituie finalizarea, în temeiul legii, a privării de libertate impusă ca urmare a luării măsurii arestului la domiciliu. În aceste cazuri, măsura va înceta independent de temeiurile care subzistă. Măsura arestului la domiciliu încetează de drept:

la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului de 30 de zile, dacă judecătorul de cameră preliminară nu a procedat la verificarea legalității temeiniciei arestului la domiciliu, respectiv la expirarea termenului de 60 de zile, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestului la domiciliu, în interiorul acestui termen.

în cazul în care procurorul dispune clasarea sau renunțarea la urmărirea penală.

În aceste cazuri, procesul penal se finalizează, astfel încât măsura preventivă nu poate exista în afara acestuia.

în cazul în care instanța pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă.

în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțată de prima instanță, în caz de condamnare.

la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare

În toate aceste cazuri, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată are obligația de a constata încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului (cu excepția cazului în care se află în executarea unei alte măsuri preventive, într-o altă cauză). În cazul în care procurorul dispune clasarea, acesta va trebui să constate și încetarea măsurii arestului la domiciliu, în cadrul ordonanței prin care a dispus clasare. Inculpatul poate solicita judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței să constante încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu. Cererea va fi soluționată în camera de consiliu (în cursul urmăririi penale și în cursul procedurii de cameră preliminară) ori în ședință publică (în cursul judecății). Participarea procurorului este obligatorie. De asemenea, este obligatorie asigurarea asistenței juridice a inculpatului, de către un avocat ales sau unul numit din oficiu. Împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu (indiferent de soluție) pot face contestație procurorul sau inculpatul, în termen de 48 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți sau de la comunicare, pentru cei lipsă la momentul pronunțării. Constestația formulată împotriva încheierii prin care s-a constat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensivă de executare, încheierea fiind executorie.

PARTEA PRACTICĂ

CAPITOLUL I.

PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. Într-o speță soluționată de instanța supremă din țara noastră, s-a decis că inculpatul Ș.D.C nu prezintă un pericol social ridicat, astfel încât a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Astel, instanța, prin încheierea nr. 24 din data de 14 ianuarie 2016, a dispus să admită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul Ș.D.C. În temeiul art.242 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 218 C.pr.pen., înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului Ș.D.C cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. În temeiul art.221 alin.1 și 2 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu inculpatul Ș.D.C are următoarele obligații: – să nu părăsească imobilul în care locuiește, respectiv cel situat în satul Izvorani, comuna Ciolpani, jud. Ilfov, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza; – să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; – să nu comunice cu inculpatul, martorii ori experții din cauză. În temeiul art. 221 alin. 7 C.pr.pen., inculpatul are obligația să informeze autoritatea desemnată cu supravegherea – respectiv organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește – și organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în fața căruia se află cauza, în situația în care părăsește imobilul fără permisiunea organului judiciar pe o durată de timp strict necesară, în cazuri urgente și pentru motive întemeiate. În baza art. 221 alin. 4 și 11 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin pe durata acesteia sau dacă există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. Dispune punerea în libertate a inculpatului Ș.D.C, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 41/UP din 14 decembrie 2015 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. 4405/1/2015, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 35 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare. (I.C.C.J. , s. pen. , încheierea nr. 24/2016, disponibilă pe www.scj.ro).

2. Într-o altă cauză, aceeași instanță a dispus ca inculpata U.E.B. să poată să părăsească domiciliul unde își execută măsură preventivă a arestului la domiciliului pentru a se prezenta la locul de muncă. Astfel, prin încheierea nr. 127 din 21 februarie 2015, a fost admisă cererea de încuviințare a părăsirii domiciliului formulată de inculpataU.E.B., cercetată în stare de arest la domiciliu în dosarul nr.880/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție. În baza art.221 alin.6 raportat la art. 53 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, permite inculpatei U.E.B. să părăsească domiciliul din municipiul București, complex Stejarii, Str., sector 1, în data de 23 februarie 2015, în intervalul orar 15:00-19:00, în vederea prezentării acesteia la ședința Camerei Deputaților din 23 februarie 2015, orele 16:00. În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la comunicare. (I.C.C.J, s. pen. , încheierea nr. 275/2015, disponiblă pe www.scj.ro)

3. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că nu există un motiv pentru a distinge între hotărârile instanței prin care se dispune luarea sau menținerea arestului și hotărârile prin care se verifică legalitatea stării de arest. Toate aceste proceduri trebuie să ofere un minimum de garanții procesuale, iar jurisprudența Curții în interpretarea art. 5 parag. 3 privind recursul în materia privării de libertate este, în principiu, aplicabilă procedurii prevăzute de art. 5 parag. 3. Cu toate acestea, pe tărâmul procedurilor care intră sub incidența art. 5 parag. 3, Curtea a arătat că instanțele naționale poate decide să nu aștepte până când persoana privată de libertate alege să fie reprezentată de avocat, iar autoritățile nu au obligația de a-i asigura asistență juridică gratuită. Chiar și în acest context, sosirea cu întârziere a avocaților reclamantului poate justifica începerea ședinței de judecată, dar nu și refuzul de a permite participarea acestora la ședința de judecată (CEDO, hotărârea din 25 octombrie 2007, în cauza Lebedev c. Rusiei, disponibilă la http://hudoc.echr.coe.int).

4. Într-o altă cauză soluționată în calea de atac de Curtea de Apel Cluj, s-a decis că, deși inculpatul are o vârstă înaintată, acesta nu poate beneficia de o înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că prin propunerea nr. …/2014 din data de 25 septembrie 2014, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 septembrie 2014 sub nr. …/2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 octombrie 2014 și până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului S.V., …, cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, motivat de faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții unei persoane și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, raportat și la temperamentul violent al inculpatului, apreciind că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru familia sa. Totodată, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară și pentru a se împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală și de la judecată, pentru a preîntâmpina comiterea altor infracțiuni. Pe de altă parte urmărirea penală nu a fost finalizată, la dosar urmând a se depune raportul medico-legal privind autopsia victimei. În fapt s-a reținut că la data de 5 septembrie 2014, în jurul orei 01:30, parchetul a fost sesizat despre săvârșirea unei infracțiuni de omor săvârșite într-o locuință din comuna …, satul … , județul Bistrița-Năsăud, între membri aceleiași familii ( fila 1). Tot la acea dată s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 199 al. 1 din codul penal și în cursul aceleiași zile, stabilindu-se că autor al infracțiunii este numitul S.V. – tatăl victimei – s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de acesta pentru comiterea infracțiunii mai susmenționate, stabilindu-se că în noaptea de 4/5 septembrie 2014 pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, l-a lovit cu cuțitul în două rânduri pe fiul său, pe numitul S.D., una dintre loviturile aplicate cu cuțitul, respectiv cea din zona toracelui, producând decesul victimei (f.2,28). Față de S.V. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța procurorului din 5 septembrie 2014 ( fila 32). Inculpatul a recunoscut că și-a lovit fiul cu cuțitul, dar a susținut că a făcut aceasta fiind amenințat cu moartea și lovit anterior cu pumnii de către victimă (filele 27,30,31,34,35). Soția inculpatului și mama victimei a precizat că inculpatul a fost cel agresiv, că și-a lovit fiul cu cuțitul numai pentru că acesta îi ceruse să nu se mai manifeste agresiv în limbaj și că anterior de a fi lovit de inculpat, victima i-ar fi dat un brânci ușor inculpatului care era pe pat. Același martor a susținut că s-a dus la fiul său să îl îndepărteze de inculpat, dar că acesta după ce l-a lovit cu cuțitul în piept pe fiul său, a mai dat odată cu cuțitul în brațul victimei, acest aspect coroborându-se cu actul medico-legal și cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei ( filele 5,6,15). Astfel, având în vedere că inculpatul S.V. se află în situația prevăzută de art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că a săvârșit o infracțiune de omor, deci o infracțiune intenționată împotriva viații unei persoane, în conformitate cu dispozițiile art. 224 Cod procedură penală al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 al. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a propus Tribunalului Bistrița-Năsăud arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 septembrie 2014 ( filele 52,53). Prin Încheierea penală nr.190/CC/2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, propunerea procurorului a fost admisă, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului până la data de 4 octombrie 2014, inclusiv (filele 54-56). Ținând seama că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 223 al. 2 din Codul de procedură penală, iar comiterea infracțiunilor rezultă din materialul probatoriu administrat ( procese-verbale de sesizare și de cercetare a locului faptei, act medico-legal, declarații ale persoanei vătămate, martori și suspect/inculpat), în conformitate cu disp.art. 234 Cod procedură penală, art. 223 al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 5 octombrie 2014 și până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului S.V., …, cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, pentru motivele învederate anterior. Examinând actele și lucrările dosarului s-a constatat prin Încheierea penală nr. 190/CC/2014 pronunțată la data de 5 septembrie 2014 de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul cu nr. …/2014, s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.V., …, în prezent deținut în Arestul IPJ Bistrița-Năsăud, cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 5.09.2014 și până la data de 4.10 2014 inclusiv. In cauză s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.223 al.1 Cod procedură penală, întrucât din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care se derulează cercetările penale. Deși inculpatul a avansat ideea legitimei apărări în fața fiului său, probele dosarului (declarația martorei S.F. – martor ocular) indică faptul că inculpatul a declanșat incidentul, întrucât a început să vorbească urât cu soția sa și cu fiul său – care nu avea nimic în mâini, și care i-a reproșat tatălui său felul cum vorbește, și l-a împins, după care inculpatul l-a lovit pe fiul său cu cuțitul în zona toracelui, iar apoi încă o dată în zona brațului. În ceea ce privește circumstanțele concrete ale comiterii faptei, cercetările penale sunt în derulare, în prezent constatându-se că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de omor. În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.223 al.2 Cod procedură penală, întrucât fapta pretins comisă de către inculpat, pentru care se efectuează cercetări penale, este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a calității victimei, care era fiul inculpatului, dar și a faptului că acțiunea ilicită derulată de către inculpat s-a soldat cu decesul acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. S-a menționat faptul că din probele dosarului rezultă faptul că inculpatul este o fire violentă, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice – conform declarației soției sale, martora S.M., au avut o relație zbuciumată de-a lungul timpului, întrucât inculpatul, din cauza consumului de alcool, o înjura, o amenința cu moartea, și chiar a bătut-o de vreo 4 ori, motive pentru care martora a părăsit domiciliul conjugal pentru o perioadă de trei ani, locuind la fiica sa, F., în orașul Bistrița. S-a apreciat că măsura arestării preventive este singura adecvată în cauză, chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată, avându-se în vedere faptul că relația sa cu soția sa este tensionată în plus, datorită decesului fiului lor, existând riscul comiterii unei alte violențe, exercitată fie asupra acesteia, fie asupra altei persoane, în condițiile în care inculpatul și-a justificat fapta prin simpla afirmație că l-a ucis pe fiul său fiindcă acesta s-a înrăit (declarația martorei F.F.). Pe de altă parte, întrucât există riscul instaurării în rândul opiniei publice a unei stări de temere, determinată de faptul că inculpatul, pe fondul unei noi stări de nervozitate, determinată sau nu de consumul de alcool, ar putea comite o altă faptă violentă gravă, ca și a unei stări de neîncredere în fermitatea organelor judiciare, în condițiile în care față de cei bănuiți de comiterea unor fapte atât de grave, soldate cu decesul unor persoane, s-ar lua măsuri preventive alternative, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, celelalte măsuri preventive fiind apreciate la acest moment procesual ca fiind neadecvate. Potrivit art. 234 alin. (1) C. proc. pen., „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”. Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, se apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât temeiurile care au condus la luarea măsurii privative de libertate subzistă, nu au dispărut, fiind întrunite în continuare disp. art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece inculpatul este cercetat pentru o infracțiune contra vieții, pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani, natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmările faptei sale, soldată cu decesul fiului inculpatului. Chiar și având în vedere vârsta înaintată a inculpatului, precum și lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune, fiind cea mai adecvată situației inculpatului, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada agresivității inculpatului pe baza consumului de alcool. În concret, potrivit declarației soției acestuia, după ce și-a înjunghiat băiatul, fiind apostrofat de soție, a amenințat că o omoară și pe ea. Așa fiind, există pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni cu violență de către inculpat, în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate. Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că prin propunerea nr. …/2014 din data de 25 septembrie 2014, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 septembrie 2014 sub nr. …/2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 octombrie 2014 și până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului S.V., …, cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, motivat de faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții unei persoane și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, raportat și la temperamentul violent al inculpatului, apreciind că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru familia sa. Totodată, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară și pentru a se împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală și de la judecată, pentru a preîntâmpina comiterea altor infracțiuni. Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în baza art.223, 218 și 234 C.proc.pen.pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului. Solicitarea apărătorului inculpatului de a se înlocui arestul preventiv cu arestul la domiciliu nu este fondată și nici posibilă întrucât în art. 218 alin 3 Cod procedură penală se învederează textual că „ măsura arestului la domiciliu nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie”. Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că solicitarea procurorului de prelungire a arestării preventive este fondată, de la dosarul de urmărire penală lipsind o probă științifică esențială, vizând actul medico-legal prin care să se ateste efectuarea autopsiei victimei. Raportat la acest aspect, ținând cont și de motivele evocate mai sus în considerentele încheierii, magistratul de drepturi și libertăți de la Curte, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S.V. în baza art. 425 alin 7 pct 1 lit b Cod procedură penală, împotriva încheierii penale nr.201 din 26.09.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bistrița Năsăud. (C.A. Cluj, s. penală, încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 144 din 1 octombrie 2014, disponibilă la http://legeaz.net/spete-penal/solicitare-inocuire-arest-domiciliu-144-2014 ).

5. Într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosarul nr. 2454/85/2015, inculpata G.I.P. , inculpata este acuzată de comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 rap. la art 188 NCP. În aceste condiții, față de inculpată, într-o primă fază s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, cu interdicția de părăsi raza localității Bazna. În noaptea de 27 spre 28 octombrie, inculpata a fost surprinsă de către poliție în municipiul Mediaș, în incinta unei incinte. Poliția fusese sesizată pentru a se prezenta la local, având în vedere faptul că a avut loc un eveniment violent, eveniment în care a fost implicată și inculpata, în calitate de victimă. Urmare a încălcării condițiilor privind măsura controlului judiciar, poliția a sesizat judecătorul de cameră preliminară, în fața căruia se afla cauza. Judecătorul a dispus, prin încheierea din data de 30 octombrie 2015 înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 octombrie 2014. Încheierea a rămas definitivă, ca urmare a respingerii contestației de către Curtea de Apel Alba.

CAPITOLUL II.

ACTE PROCEDURALE RELEVANTE

1. Încheiere de admitere/respingere a propunerii de arest la domiciliu de către judecătorul de drepturi și libertăți

DOSAR NR. ….

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA …….

ÎNCHEIERE

Ședința din camera de consiliu din data de ……….

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: ……….

GREFIER : ……….

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria……………. a fost reprezentat de procuror …………

Pe rol soluționarea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A.B., formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria …………….. .

La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul A.B., personal și asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială nr…/avocat din oficiu cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. …

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Judecătorul de drepturi și libertăți procedează la audierea inculpatului, conform art. 219 alin. (5) C. proc. pen., declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A.B.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că ………..

Apărătorul din oficiu/ales al inculpatului A.B., solicită …………

Inculpatul A.B., având ultimul cuvânt, arată că ………………..

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de ……………………… sub nr. ……/……/……….. , Parchetul de pe lângă Judecătoria … a solicitat luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A.B., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ………, prevăzută de art. …. .

În fapt, s-a reținut că ………………………

Inculpatul a fost reținut de la data de …….. ora … de către ………, pentru 24 de ore, până la data de …………. ora …., iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria … nr. …………/P/………………. din …………………… s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A.B. pentru săvârșirea infracțiunii de ………, prevăzute de art. …. ………….

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată, în conformitate cu dispozițiile art. 218, art. . proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite/nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului.

Astfel, potrivit art. 218 alin. (1) și (2) C. proc. pen., „(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). (2) Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.”

Potrivit art. . proc. pen., “ (1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.

(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”.

Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, în cauză, ………..

Față de aceste considerente, în baza art. 218, art. 219 C. proc. pen., va admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria ….. și, în baza art. . proc. pen. raportat la art. . proc. pen. și art. 223 alin. … C. proc. pen va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, pe o durată de ….. zile, de la ………… la ………… inclusiv.

În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. va impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din ….., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu persoana vătămată … sau membrii de familie ai acesteia, respectiv …., cu alți participanți la comiterea infracțiunii, respectiv….. cu martorii …. ori experții ….., precum și cu …

În baza art. 221 alin. (3) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va purta permanent un sistem electronic de supraveghere.

În baza art. 221alin. (4) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de …. lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria …

În baza art. . proc. pen. raportat la art. . proc. pen. și art. 223 alin. … C. proc. pen., dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A.B. (date prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. pen.), pe o durată de … zile, de la data de … la data de …., inclusiv.

În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din ….., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu persoana vătămată … sau membrii de familie ai acesteia, respectiv …., cu alți participanți la comiterea infracțiunii, respectiv….. cu martorii …. ori experții ….., precum și cu …

În baza art. 221 alin. (3) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va purta permanent un sistem electronic de supraveghere.

În baza art. 221alin. (4) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de … lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare/comunicare.

Pronunțată în camera de consiliu, azi, …, ora …

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,

2. Adresă de comunicare a minutei încheierii de luare a măsurii arestului la domiciliu către organul de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul (care este și organ de supraveghere, conform art. 125 din Legea nr. 254/2013)

R O M Â N I A Dosar nr. ………. /…../……….

(INSTANȚA) ………………………………. Emisă la data de ……………..

Sediul ………..

Tel……………

Fax ………………….

Operator de date cu caracter personal nr.

Către,

DGPMB/IPJ …

Vă facem cunoscut că prin încheierea din data de ….., pronunțată în dosarul nr….., definitivă prin …., s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul………….., porecla …………… născut(ă) la data de …………….în …………….. CNP ……………………, fiul/fiica lui ……………. și al …………….. , cetățenia …………………, starea civilă ………., studii ………………, situația militară ………….., studii ……….., profesia/ocupație ………….., loc de muncă …………., cu domiciliul în ……………………. și reședința/f.f.l. în …………………., cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură în…… (ne)cunoscut(ă) cu antecedente penale.

Vă înaintăm alăturat copia minutei încheierii din data de …., în vederea punerii în executare a măsurii.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,

3. Încheiere de acordare a permisiunii de părăsire a imobilului

DOSAR NR. …

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA …….

ÎNCHEIERE

Ședința din camera de consiliu din data de ……….

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI : ……….

GREFIER : ……….

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria ……………. a fost reprezentat de procuror …………

Pe rol soluționarea cererii de acordare a permisiunii de părăsire a imobilului, formulată de inculpatul A.B.

La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul A.B., personal si asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială nr…/avocat din oficiu cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. …

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul, prin avocat din oficiu/ales solicită încuviințarea probei cu . ….

Reprezentantul Ministerului Public solicită încuviințarea/respingerea probei cu …., arătând că ….

Analizând cererea formulată, judecătorul de drepturi și libertăți dispune încuviințarea/respingerea probei cu …., pentru următoarele considerente: …

Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea cererii de acordare a permisiunii de părăsire a imobilului, formulată de inculpatul A.B.

Avocatul din oficiu/ales al inculpatului A.B., solicită ………… Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că ………..

Inculpatul A.B., având ultimul cuvânt, arată că ………………..

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de ……………………… sub nr. ……/……/……….. , inculpatul A.B., cercetat pentru …………… a solicitat să se dispună acordarea permisiunii de părăsire a imobilului din ……

În susținerea cererii, s-a arătat că, ………………………

Inculpatul a fost reținut de la data de …….. ora … de către ………, pentru 24 de ore, până la data de …………. ora …., iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria … nr. …………/P/………………. din …………………… s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A.B. pentru săvârșirea infracțiunii ………….

Prin încheierea din data de ….., pronunțată de ……., în dosarul nr. ……., s-a dispus măsura arestului la domiciliu față de inculpatul A.B., pe o durată de … zile, de la data de ……., la data de ….., inclusiv.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată, în conformitate cu dispozițiile art. 221 alin. (6) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite/nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii formulate de inculpat.

Astfel, potrivit art. 221 alin. (1) C. proc. pen., „Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.”

Potrivit alin. (6) al art. . proc. pen., “La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.”

Analizând dispozițiile legale invocate și probele administrate, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, în cauză, ………..

Față de aceste considerente, în baza art. 221 alin. (6) C. proc. pen., va admite cererea formulată de inculpatul A.B. și va permite acestuia ca, pe durata măsurii arestului la domiciliu să părăsească imobilul din ….., în următoarele condiții …../ va respinge cererea formulată de inculpatul A.B., ca neîntemeiată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de …. lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Minută de admitere a cererii

Admite cererea formulată de inculpatul A.B. (date prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. pen.).

În baza art. 221 alin. (6) C. proc. pen., acordă inculpatului A.B., pe durata măsurii arestului la domiciliu, dispusă prin încheierea din data de ….. a ……., permisiunea de părăsire a imobilului din ……, în următoarele condiții: ……………..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de … lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare/comunicare.

Pronunțată în camera de consiliu, azi, …, ora …..

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,

Concluzii

Măsura arestului la domiciliu este o măsură preventivă nouă, ce nu se regăsea între măsurile preventive din cadrul vechii reglementări. Legiuitorul român s-a inspirat din legislația procesual penală italiană pentru a crea această nouă instituție juridică. Dincolo de neajunsurile modului de reglementare a instituției măsurii arestului la domiciliu, relevate de practică, precum și de numeroasele decizii de neconstituționalitate ale Curții Constituționale a României, este o măsură preventivă binevenită în legislația procesual penală. Această măsură privativă de libertate creează beneficii atât în persoana inculpatului, care, deși este privat de libertate, nu se află în celula unui loc de deținere, cât și pentru stat, care nu consumă bani pentru întreținerea unei persoane ce se află în arest preventiv. Măsura arestului la domiciliu este o măsură ce se poate dispune doar față de inculpat, adică doar după momentul punerii în mișcare a acțiunii penale. Pe parcursul fazei de urmărire penală, competența de a dispunea luarea acestei măsuri o are judecătorul de drepturi și libertăți. În cadrul procedurii de cameră preliminare, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă de judecătorul de cameră preliminară, în timp ce, pe parcursul fazei de judecată, compentența de a se pronunța cu privire la măsura arestului la domiciliu revine instanței de judecată care soluționează cauza. Pentru a se putea dispune luarea măsurii arestului la domiciliu, există anumite condiții ce trebuie îndeplinite. Aceste condiții se aseamănă destul de mult cu condițiile ce trebuie să fie îndeplinite pentru dispunerea celorlalte măsuri preventive, iar în ceea ce privește măsura arestului preventiv, condițiile sunt identice. Astfel, la alegea uneia dintre măsurile preventive prevăzută de actualul Cod de procedură penală, judecătorul sau instanța va trebui să aibă în vedere toate temeiurile de fapt și de drept ce există în cauză și să dispună aplicarea celei mai potrivite măsuri. Pe parcursul fazei de urmărire penală, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, putând fi prelungită. Durata totală a măsurii arestului la domiciliu, pe parcursul fazei de urmărire penală, poate fi de cel mult 180. Ca urmare a modificării Codului de procedură penală, prin intermediul OUG nr. 24/2015 din 30 iunie 2015, s-a prevăzut faptul că, pe parcursul procedurii de cameră preliminară și a judecății, arestul la domiciliu se dispune pentru o perioadă de cel mult 30 de zile. Ca urmare a deciziei de neconstituționalitate din data de 3 noiembrie 2015, ce a avut ca obiect art. 222 alin. (10) C. pr. pen. , care prevedea că ”durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale”, durata arestului la domiciliu urmează a fi avută în vedere la calcularea duratei maxime pentru care poate fi dispusă măsura arestului preventiv pe parcursul fazei de urmărire penală. Un rol important în modul de executare al măsurii arestului la domiciliu, îl au organele de poliție, acestea fiind cele care vor supraveghea modul în care inculpatul execută măsura, precum și dacă acesta respectă obligațiile impuse de organul judiciar care a luat măsura. În cazul în care sesizează faptul că inculpatul nu execută corespunzător măsura arestului la domiciliu, organul de supraveghere are îndatorirea de a sesiza judecătorul sau instanța care a dispus măsura. Urmare a sesizării, judecătorul sau instanța va stabili care au fost încălcările ce s-au produs, motivele care au determinat aaceste încălcări, precum și dacă este cazul să înlocuiască măsura arestului la domiciliu cu cea a arestului preventiv, neexistând o obligație în acest sens. Deși inculpatul este privat de libertate la domiciliul său, instanța îi poate permite, în anumite condiții să părăsească domiciliul, spre exemplu pentru a se prezenta la locul de muncă. În anumite situații excepționale (spre exemplu, declanșarea unui incendiu), inculpatul va putea părăsi domiciliul, fără încuviințarea prealabilă a organelor judiciare. El va trebui să anunțe, de îndată, organul ce se ocupă de supraveghere, cu privire la cele petrecute. Codul de procedură prevede o serie de cazuri în care măsura arestului la domiciliu poate fi revocată, înlocuită sau să înceteze. În final, arăt că este de lăudat dorința legiuitorului de a introduce în peisajul procesual penal din România o nouă măsură preventivă, care aduce o serie de beneficii pentru toți participanții din cadrul unui proces, însă, așa cum se poate remarca cu ușurință, mai sunt lucruri care trebuie modificate, pentru ca această instituție să funcționeze la capacitate maximă.

Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Crișu Anastasiu, Drept procesual penal, ediția a 4-a, Editura Hamangiu, București, 2013.

2. ***, Jurisprudență obligatorie pentru aplicarea noilor Coduri penale, Editura Hamangiu, București, 2014.

3. Muraru Ion, , Drept constituțional și instituții politice, Universitatea Ecologică București, Facultatea de Drept București, 1990.

4. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea generală, ediția a 3-a, Editura Universul Juridic, București, 2013.

5. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea generală- În lumina noului Cod de procedură penală, Editura Universul Juridic, București, 2014. 6. Răileanu Ruxandra-Paula, Elemente de noutate în desfășurarea procesului penal aduse prin Noul Cod de procedură penală, S.N.G., disponibil la http://www.grefieri.ro. 7. Udroiu Mihail, Procedură penală. Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2014. 8. Udroiu Mihail, Fișe de procedură penală. Partea generală. Partea specială, ediția a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2015. 9. Voicu Corina, Uzlău Andreea Simona, Tudor Georgiana, Văduva Victor, Noul Cod de procedură penală. Ghid de aplicare pentru practicieni. 10. Volonciu Nicolae, Uzlău Andreea Simona (coordonatori), Moroșanu Raluca, Tudor Georgiana, Atasiei Daniel, Voicu Corina, Ghigheci Cristinel, Văduva Victor, Gheorghe Teodor- Viorel, Chiriță Cătălin, Noul Cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, București, 2014.

II. Articole de specialitate

1. Alexandru Marian, Măsurile preventive în reglementarea fostului și noului Cod de procedură penală. Privire comparativă, disponibil la www.universuljudiric.ro.

III. Resure internet

1. http://juri.ro

2. www.ccr.ro

3. http://legeaz.net

4. www.inm-lex.ro

5. www.scj.ro

=== 83d63dc1111c439947c495ac233384bd55694610_320536_2 ===

Universitatea de Vest Vasile Goldiș Arad

Facultatea de Drept

Specializarea: Drept

Arestul la domiciliu

Coordonator științific:

Absolvent:

Arad

~2016~

Abrevieri

alin. alineatul

art. articolul

C.A. Curtea de apel

C.C. Curtea Constituțională

C.D. Culegere de decizii

C.E.D.O. Curtea Europeană a Drepturilor Omului

C.S.J. Curtea Supremă de Justiție

C. pen. Codul penal

C. pr. pen. Codul de procedură penală

dec. decizia

ed. ediția

Ed. Editura

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casație și Justiție

lit. litera

M. Of. Monitorul Oficial al României, partea I

NCP noul Cod penal

NCPP noul Cod de procedură penală

parag. paragraful

pct. punctul

s. pen. secția penală

sent. sentința

Trib. Tribunalul

Trib. Suprem Tribunalul Suprem

vol. volumul

=== 83d63dc1111c439947c495ac233384bd55694610_320538_1 ===