Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan [611269]

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

1
Listă abrevieri

Alin. Alineatul
Art. Articolul
B.J. Buletinul Jurisprudenței
C. Contra/împotriva
C.A. Curtea de Apel
CCR Curtea Constituțională a României
CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Compl. Complet
Convenția Convenția europeană a drepturilor omului
CSM Consiliul Superior al Magistraturii
Hot. Hotărârea
IPJ Inspectoratul de Poli ție Județean
ÎCCJ Înalta Curte de Casație și Justiție
Lit. Litera
M.Of Monitorul Oficial
NCPP Noul Cod de Procedură Penală
NCP Noul Cod Penal
Nr. Numărul
Op. cit. Opera citată
OUG Ordonața de Urgență a Guvernului
P./pp. pagina/paginile
Parag. Paragraful
Pct. Punctul
PJ Parchetul de pe lângă Judecătorie
PT Parchetul de pe lângă Tribunal
RIL Recurs în interesul legii
UE Uniunea European ă
Vol. Volumul

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

2 ARESTUL LA DOMICILIU

Considerații introductive

Prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală la 1
februarie 2014, legislația procesual penală a României a fost aliniată la
legislația și practica judiciară a statelor membre UE. Astfel, s -a făcut o
separare a funcțiilor judiciare în procesul penal prin introducerea
instituției judecătorului de drepturi și libertăți și cea a judecătorului de
cameră preliminară. Printre alte noi instituții, a fost introdusă și măsura
preventivă a arestului la domiciliu, fiind atât de necesară, mai ales în
contex tul suprapopulării centrelor de arest preventiv cât și pentru lărgirea
opțiunilor pe care judecătorul le are la îndemână în cazul luării unei
măsuri preventive, pentru buna desfășurare a procesului penal.
După cum se arată în expunerea de motive a noului Cod de
procedură penală, acesta " are drept scop esențial crearea unui cadru
legislativ modern în materie procesual penală, care să răspundă pe
deplin imperativelor funcționării unei justiții moderne, adaptate
așteptărilor sociale, precum și necesității cr eșterii calității acestui serviciu
public. Dispozițiile proiectului noului Cod de procedură penală urmăresc
să răspundă unor cerințe actuale, precum accelerarea duratei
procedurilor penale, simplificarea acestora și crearea unei jurisprudențe
unitare, în a cord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În egală măsură, proiectul urmărește să răspundă și exigențelor de
previzibilitate a procedurilor judiciare ce decurg din Convenția europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților f undamentale și,
implicit, din cele statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului. "1
Sigur că, de la intrarea în vigoare și până în prezent, o serie de
articole din Cod au fost declarate neconstituționale, unele fiind puse în
acord cu deci ziile Curții Constituționale, altele urmând. În orice caz, va
mai trece o perioadă de timp până ce Codul se va " așeza " și nu va mai
suferi modificări.
Chiar și tema ce urmează să o tratăm – arestul la domiciliu – a
suferit modificări în urma constatării neconstituționalității unor articole,
ultima decizie în acest sens având în vedere neconstituționalitatea
dispozițiilor art. 220 alin. (1) NCPP, care permit luarea măsur ii arestului
la domiciliu, în condițiile în care anterior inculpatul a fost arestat
(preventiv sau la domiciliu) în aceeași cauză, în lipsa unor temeiuri noi
care fac necesară privarea sa de libertate.

1www.juridice.ro/wp -content/uploads/2015/07/Expunere -de-motive -Proiectul -Legii -privindCodul -de-
procedura -penala -forma -transmisaParlamentului.doc

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

3 Măsura arestului la domiciliu a fost transplantată2 în Codul nostru
din legislația procesual penală italiană ( arresti domiciliari ).
Actualitatea și importanța temei este dată de posibilitatea organului
judiciar de a dispune această pedeapsă ca alternativă la arestarea
preventivă, mai ales în realitatea vrem urilor, când centrele de arest sunt
suprapopulate iar condițiile sunt improprii pentru deținere.
Arestul la domiciliu are o lungă istorie sub o formă
neconvențională. Astfel, primul caz în care întâlnim " arestul la domiciliu "
este cel al Sfântului Aposto l Pavel, care, în primul secol creștin, în jurul
vârstei de 60 de ani, a fost plasat la Roma în custodia libera , timp de 2
ani. În 1633, filosoful, fizicianul și astronomul Galileo Galilei a
experimentat și el " arestul la domiciliu ", după ce a fost condamn at a
doua oară de un tribunal inchizitorial. Acesta și -a petrecut tot restul vieții
în casa sa de lângă Florența. Țarul Nicolae al II -lea al Rusiei a fost ținut
în arest la domiciliu, împreună cu familia sa, din 1917 până în 1918, la
moartea lor3. Prima se ntință executată în arest la domiciliu sub
monitorizare electronică a fost pronunțată în 1983, în Boston4. De aici,
arestul la domiciliu ( house arrest ) s-a dezvoltat în SUA, ulterior ajungând
și în Europa.
Lucrarea de față este structurată în 6 capitole, desfășurate în
secțiuni și subsecțiuni.
Capitolul 1, intitulat " Măsurile preventive privative de libertate ",
dorește să stabilească locul arestului la domiciliu ca măsură preventivă
privativă de libertate în sensul art. 5 parag. 3 al Convenției europene a
drepturilor omului, măsură asimilată arestării preventive în contextul
lipsirii de libertate.
În capitolul 2 am tratat condițiile generale și cazurile de luare a
măsurii arestului la domiciliu în funcție de etapa procesuală în care se
află cauza la momen tul dispunerii măsurii.
În capitolul 3 am evidențiat conținutul măsurii arestului la domiciliu,
executarea și supravegherea acestei măsuri cât și durata pentru care se
poate dispune, în funcție de etapa procesuală în care se află inculpatul.
Capitolul 4 tratează despre verificarea măsurii arestului la domiciliu
în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății.
În capitolul 5 am tratat despre cazurile de încetare de drept,
revocare a arestului la domiciliu cât și despre înlocuirea arestului la
domiciliu cu o măsura mai ușoară sau mai grea, în funcție de împrejurări.
În ultimul capitol am evidențiat aspecte de drept comparat privind
arestul la domiciliu în Italia, Republica Moldova, Franța, Bosnia și

2 Pentru "teoria transplantului juridic " a se vedea Roghină R. C., Logica și efectele transplantului
constituțional din 1866, Editura Universul Juridic, București, 2016, pp. 26 -47.
3 Lilly J. R., Ball R. A., A brief history of house arrest and electronic monitoring, in Northern Kentucky
Law Review, Vol. 13/343 from 1986 -1987, pp. 359 -360.
4 https://en.wikipedia.org/wiki/House_arrest

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

4 Herțegovina și Letonia, scoțând în evidență pri ncipalele caracteristici ale
arestului la domiciliu.
Pentru unele secțiuni am expus și jurisprudență relevantă din care
să reiasă partea practică a arestului la domiciliu.
În concluzii am evidențiat importanța și punctele forte ale arestului
la domiciliu și am formulat o propunere de lege ferendă, o propunere de
modificare a unui articol din Legea privind executarea pedepselor
privative de libertate, în sensul stabilirii în concret a unei sintagme, și nu
în ultimul rând, am evidențiat un posibil caz de in compatibilitate a
judecătorului de cameră preliminară și a instanței de judecată.
Din punct de vedere metodologic, am încercat să utilizăm metodele
de interpretare a dreptului, având în prim -plan noțiunile
studiate/cercetate, cât și principiile generale a le dreptului penal și
procesual penal.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

5 CAPITOLUL 1. MĂSURILE PREVENTIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.1 Măsurile procesuale

Pentru buna desfășurare a procesului penal și a realizării scopului
acestei activități judiciare, legiuitorul a reglementat instituția măsurilor
procesuale, măsuri ce urmăresc să prevină sau să înlăture eventualele
situații care ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal.
În doctrină, noțiunea de măsuri procesuale a primit mai multe
definiții, elementele fiind, tot uși comune. Un autor consideră măsurile
procesuale ca fiind "instituții de drept procesual penal care constau în
anumite privațiuni sau constrângeri personale ori reale determinate de
condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal"5. O altă
definiție consideră măsurile procesuale drept "instituții de constrângere
ce pot fi dispuse de către organele judiciare penale pentru buna
desfășurare a procesului penal și asigurarea realizării obiectului
acțiunilor exercitate în procesul penal. "6
Măsurile procesuale pot fi dispuse numai în cursul procesului
penal, deci după începerea urmăririi penale, unele măsuri putând fi
menținute un anumit interval de timp și după stingerea procesului penal,
de exemplu, menținerea măsurilor asiguratorii de către p rocuror după
clasarea cauzei sau de către instanța de judecată, când aceasta lasă
nesulționată acțiunea civilă7. Scopul măsurilor procesuale diferă de la o
categorie de măsuri la alta. Întrucât nu sunt necesare în orice cauză
penală, acestea apar ca posibi lități care sunt luate de organele judiciare
în funcție de necesitățile concrete ale fiecărei cauze.
În mod firesc, capătă un caracter adiacent față de acțiunea
principală. Măsurile sunt dispuse pe toată perioada în care se menține
situația care le -a impus, fiind revocate la încetarea împrejurărilor care au
condus la luarea lor. De aici reiese caracterul provizoriu al măsurilor
procesuale. Cu mici excepții8, măsurile procesuale au caracter facultativ,
luarea lor fiind lăsată la aprecierea organelor ju diciare.
După criteriul legal, măsurile procesuale sunt clasificate în:
a) măsuri preventive;
b) măsuri de siguranță cu caracter medical;
c) măsuri asiguratorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației
anterioare.

5 Lorincz A. -L., Drept procesual penal, vol.I , Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 243, apud
Dongoroz V., Kahane S., Antoniu G., Bulai C., Iliescu N., Stănoiu R., Explicații teoretice ale codului de
procedură penală român, Partea generală, vol I, Editura academiei, București, 1975, p. 308.
6 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Part ea generală, Editura Universul Juridic,
București, 2015, p. 593.
7 Boțian E., Drept procesual penal. Note de curs, Editura Burg, Sibiu, 2016, p.105.
8 În cazul infracțiunilor de corupție și a celor asimilate infracțiunilor de corupție, luarea măsurii
asigu ratorii este obligatorie potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

6 1.2 Măsurile preventive

Măsurile preventive sunt instituții de drept procesual penal cu
caracter de constrângere prin care suspectul sau inculpatul este privat
de libertate sau i se restrânge libertatea de mișcare în scopul bunei
desfășurări a procesului penal sau a prevenirii săv ârșirii unei alte
infracțiuni. Acestea își găsesc temeiul în "nevoile create de interesul
superior al realizării scopului procesului penal"9.
Măsurile preventive se dispun în cauzele penale doar dacă există
suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de
legea penală, scopul acestora fiind asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal prin împiedicarea sustragerii suspectului sau
inculpatului de la urmărirea penală sau judecată ori al prevenirii săvârșirii
unei noi infracțiuni. "Buna desfășurare a procesului penal poate fi
asigurată prin luarea măsurilor preventive în sensul că se evită riscul ca
suspectul sau inculpatul să încerce împiedicarea aflării adevărului în
cauză prin influențarea martorilor sau experților ori prin distrugere a sau
alterarea mijloacelor materiale de probă "10.
După ingerința în libertatea individuală, măsurile preventive se
împart în:
– măsuri restrictive de libertate (controlul judiciar și controlul judiciar pe
cauțiune),
– măsuri privative de libertate (reținerea, arestul la domiciliu, și arestarea
preventivă).
Măsura reținerii este singura care poate fi luată față de suspect,
celelalte putând fi luate numai față de inculpat, deci numai după punerea
în mișcare a acțiunii penale. Astfel, măsurile prevent ive pot fi luate în
cursul urmăririi penale, în procedura de cameră preliminară și în cursul
judecății, până la pronunțarea unei hotărâri definitive11.
Art. 202 alin (3) NCPP consacră principiul proporționalității măsurii
preventive în raport cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care
aceasta este luată, pentru realizarea scopului urmărit, în cazurile și
procedura prevăzute de lege. Reiterăm caracterul facultativ al măsurilor
preventive, care sunt lăsate la aprecierea instaței în funcție de
împrej urările fiecărei cauze.
Măsurile preventive sunt apropiate ca regim de executare de
sancțiunile penale privative de libertate. Diferența dintre acestea fiind că
măsurile preventive se dispun în cursul procesului penal iar sancțiunile
sunt puse în executar e la finalul procesului penal. Măsurile preventive au
caracter provizoriu pe când sancțiunile penale au caracter definitiv.

9 Neagu I., Damaschin M., op. cit., p. 596.
10 Lorincz A. -L., op. cit., p.246.
11 Gheorghe D., Gheorghe E. A., Drept procesual penal , Editura Universul Juridic, București, 2012 , p.
229.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

7 În tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitvă a
hotărârii judecătorești, prevenția se realizează "prin măsurile preve ntive
pe care le dispune judecătorul, care are posibilitatea izolării inculpatului
de societate, sau restricționarea libertății sale, pe o perioadă limitată de
timp, în vederea evitării săvârșirii de infracțiuni de către inculpat ori de
către alte persoane predispuse la încălcarea legii penale "12.

1.3 M ăsurile preventive privative de libertate în lumina art.5 din
Convenția europeană a drepturilor omului

Libertatea individuală este un drept fundamental garantat atât de
Convenția europeană a drepturilor omului13 (art. 5) cât și de Constituția
României (art. 23). Libertatea are o legătură indisolubilă cu materia
penală și nu este un drept absolut, fiind susceptibil de limitări serioase,
autoritățile statului putând dispune privarea de libertate în cazurile
limitativ prevăzute de Convenție, dar cu anumite garanții procesuale.
CEDO14 a statuat că scopul Convenției privind acest drept într -o
societate democratică "este acela de a proteja libertatea și siguranța
persoanei împotriva arestărilor și deținerilor arbi trare, deoarece nimeni
nu poate fi privat de libertatea sa” 15.

1.3.1 Privarea licită de libertate

Pentru a fi legală, în litera și în spiritul Convenției, orice privare de
libertate a unui individ trebuie să se facă în limitele impuse de aceasta și
în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de
legislația națională, per a contrario, orice arestare nelegală este o negare
a dreptului la libertate și siguranță a persoanei în cauză. Cu alte cuvinte,
arestarea sau deținerea trebuie să respecte "scopul esențial al art.5:
protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale" 16. Ori,
acest lucru presupune un ansamblu de drepturi materiale și un control
jurisdicțional independent.
Cu privire la măsurile preventive privative de libertate, ne vom
raporta la articolul 5, parag. 1, lit. c) din Convenție, care garantează
oricărui indi vid dreptul la libertate, cu excepția cazurilor limitativ
prevăzute:

12 Șimonescu -Diaconu R., "Crime prevention" din perspectiva instituțiilor penale și procesual penale,
în Studii de Securitate Publică, Vol. 4, 2015, p. 81.
13 Denumită în continuare " Convenția", este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de
Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma. A intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953.
România a ratificat Convenția la 20 iunie 1994.
14 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, denumit ă "Curtea" doar pe parcursul acestei secțiuni.
15 C. Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor omului, vol.I , Editura All Beck, București, 2005, p.277.
16 Ibidem, p.277.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

8 "Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu
poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în
conformitate cu căile legale:
c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața
autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a
bănui "că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a
crede în necesitatea de a -l împiedica să săvârșească o infracțiune sau
să fugă după săvârșirea acesteia".
Termenul libertate folosit în textul Convenției, are în vedere
"libertatea individuală în accepțiunea ei clasică, adică libertatea fizică a
persoanei " 17 iar termenul siguranță trebuie raportat la libertate, prin
acesta înțelegând "protecția contra i ngerințelor arbitrare ale autorității
publice în dreptul la libertate " 18.
Curtea nu definește, însă, noțiunea de privare de libertate , aceasta
urmând a fi privită în contextul unei s ituații date, plecând de la niște
criterii stipulate in concreto19, pornind de la situația persoanei prin "luarea
în considerare a ansamblului criteriilor ce au a fi aplicate, precum,
natura, durata, efectele și modalitățile de executare a măsurii în
discuț ie"20. Concret, Curtea consideră privată de libertate o persoană
aflată într -un spațiu de detenție, chiar dacă posibilitatea de mișcare este
mai largă, iar o persoană este în libertate atunci când nu este ținută într –
un perimetru, chiar dacă libertatea de mișcare suferă anumite limitări.
Prin urmare, articolul 5 din Convenție nu se aplică măsurilor restrictive
de libertate.
Pentru ca o privare de libertate să fie licită trebuie să se înscrie
într-unul din cazurile prevăzute de Convenție (parag. 1 lit. a) -f) ale art.
521) și să fie reglementată de legislația națională. Vorbim, așadar, despre
legalitatea măsurii, al cărui caracter are în vedere scopul suprem al art.
5, protejarea persoanei împotriva arbitrariului.
Curtea admite privarea de libertate în situația supracitată a art.5
parag. 1 lit. c), cu scopul menționat, aducerea persoanei în fața autorității
judiciare competente, instituind trei motive verosimile care justifică
arestarea/reținerea ei. Prima situație prevede că persoana poate fi
arestată c ând există motive verosimile a se bănui că a săvârșit o
infracțiune. Este imperios necesar ca bănuielile să fie legitime, plauzibile,
verosimile ( suspiciuni rezonabile în legislația noastră) pentru ca lipsirea
de libertate să fie justificată, întrucât, num ai astfel de bănuieli (constând
în fapte sau informații) pot convinge un observator obiectiv (judecător) că
persoana în cauză a săvârșit o infracțiune. Organele de urmărire penală

17 Ibidem , p.282.
18 R. Chiriță, Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii și explicații. Vol.I, Editura C.H.
Beck, București, 2007, p.186.
19 CEDO, Engel și alții c. Olanda, hot. din 8 iunie 1976, parag. 59.
20 C. Bîrsan, op. cit., p.288.
21 Privarea de libertate în contextul dreptului penal este reglementată la lit. a) – deținerea în urma unei
condamnări – și c) – arestarea sau deținerea unei persoane bănuite că a săvârșit o infracțiune.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

9 au obligația de a aduna probe care să susțină o acuzație asupra celui
aresta t, în lipsa acestora "fiind imposibilă arestarea unei persoane pe
baza unor simple intuiții, impresii, zvonuri sau prejudecăți"22. Astfel,
Curtea a constatat că arestarea unor persoane pentru existența unor
bănuieli sincere23 contravine art. 5 din Convenție.
A doua situație prevăzută de Convenție este aceea care permite
arestarea sau deținerea unei persoane față de care există motive
teminice că va comite o infracțiune iar prin luarea măsurii va fi
împiedicată să o săvârșeasc ă. Curtea consideră această situație drept
un " mijloc de a împiedica o infracțiune concretă și determinată"24.
Ultima situație reglementată de Convenție are în vedere arestarea
unei persoane (bănuite că a comis o infracțiune) spre a o împiedica
sustrageri i de la urmărirea penală. Organele de urmărire penală pot
recurge la această privare de libertate dacă din probe reiese bănuiala
rezonabilă că persoana în cauză vrea să se sustragă de la urmărirea
penală. Instanța națională este cea care verifică veridicit atea riscului
invocat, luând măsura arestării în caz de confirmare, ori, în cazul în care
nu mai subzistă riscul enunțat, punând persoana în libertate. Este
necesară încetarea deținerii preventive atunci când măsura nu mai este
justificată.

1.3.2 Garanți ile instituite pentru persoanele private de libertate

Scopul garanțiilor const ă în protejarea persoanei împotriva arestării
sau deținerii abuzive. Chiar dacă la momentul privării de libertate au
existat motive temeinice care au condus la această măsura, este posibil
ca după trecerea unui timp să nu mai fie justificată privarea de libertate.
Pentru aceste motive, autorii Convenției au instituit o serie de garanții
substanțiale sau drepturi garantate persoanelor aflate în detenție.
Paragraful 2 consacră dr eptul persoanei private de libertate de a fi
informată despre motivele invocate de organele de urmărire penală cu
privire la arestarea sa. Această informare se face în cel mai scurt timp
într-o limbă pe care persoana în cauză o înțelege, rațiunea fiind ace ea
de atingere a scopului garanției. "Autoritatea statală care efectuează
arestarea… are îndatorirea să comunice celui arestat, într -o limbă pe
care el o înțelege, motivele de fapt și de drept ale arestării sale, pentru
ca el să o poată contesta în fața unui tribunal, "25 respectând în acest
mod dreptul la apărare, care este un principiu fundamental al dreptului
penal.

22 R. Chiriță, op. cit., pp. 205 -206.
23 CEDO, Fox, Campbell și Hartley c. Marea Britanie, hot. din 30 august 1990, parag. 31 -32; CEDO,
K.-F c. Germania, hot. din 27 noiembrie 1997, parag. 57.
24 CEDO, Lawless c. Irlanda, hot. din 1 iulie 1961, parag. 14.
25 C. Bîrsan, op. cit., p.333.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

10 Prezentarea faptelor și a normelor legale se aduc la cunoștința
persoanei arestate în cel mai scurt timp și pentru ca aceasta să poată
exercita calea de atac în virtutea obținerii unei decizii cu privire la
legalitatea privării de libertate.
Paragraful 3 conferă dreptul de a fi adus de îndată în fața unui
judecător care să hotărască cu privire la măsura arestării, pe de o parte,
și dreptul p ersoanei de a fi judecată într -un termen rezonabil și de a fi
liberată în cursul procedurii, pe de altă parte. Această garanție impune
statelor "obligația pozitivă de a aduce în mod automat persoana arestată
în fața unui magistrat."26 Noțiunea de îndată nu are un sens precis,
Curtea apreciind asupra obligației impusă de text în funcție de
circumstanțele fiecărei cauze.
A doua garanție din acest paragraf instituie încă o obligație în
sarcina organelor de urmărire penală, aceea de a aduce persoana
arestată î n fața instanței într -un termen rezonabil sau de a fi eliberată,
până la proces sau în cursul acestuia, "asigurându -se prin mijloace
adecvate, prezența ei la proces."27
Paragraful 4 consacră dreptul persoanei deținute la o cale de atac
în fața unui tribuna l care să statueze asupra legalității deținerii sale.
Astfel, "contestația trebuie soluționată de îndată iar cel în cauză pus în
libertate în măsura în care tribunalul hotărăște că deținerea este
nelegală."28 Această dispoziție este transplantată din dreptu l anglo –
saxon, instituția habeas corpus.29
Amintim și dreptul la despăgubiri (pentru deținere ilegală) instituit
de paragraful 5, despre care nu vom vorbi întrucât nu face obiectul
cercetării noastre. După cum vom vedea în cele ce urmează, toate
garanțiile instituite de articolul 5 se regăsesc în legislația noastră,
asigurând protecție împotriva arbitrariului.

1.4 Asimilarea arestului la domiciliu cu arestul preventiv în
contextul privării de libertate

După cum am văzut, măsurile preventive sunt de două feluri:
privative de libertate și neprivative de libertate. Întrucât măsura arestului
la domiciliu este o noutate în Codul procesual penal, credem că este
necesar să analizăm dacă arestul la domiciliu este o ingerință în dreptul
la libertate, dacă această măsură este privativă ori restrictivă de libertate.

26 CEDO, McGoffe c. Suedia, hot. din 26 octombrie 1984, parag. 84.
27 C. Bîrsan, op. cit., p.357.
28 D. Gomien, Introducere în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Editura All, București, 19 96,
p.36.
29 Procedură care are ca scop verificarea legalității deținerii unei persoane, fără a lua în calcul
vinovăția sa.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

11 Pentru a determina dacă o persoană este privată de libertate,
instanța europeană a considerat că se impune analizarea situației
concrete a acesteia, ținând cont de genul, durata, efectele și modalitățil e
de executare a măsurii. Astfel, în cauza Guzzardi, CEDO a constatat că
un individ izolat de autorități pe o insulă de câțiva km² pe care se mai
aflau un penitenciar și câteva clădiri administrative, neavând posibilitatea
interacțiunii cu puținii locuito ri ai insulei, reprezintă o gravă ingerință în
dreptul la libertate. "Lipsa de libertate poate, totuși, să ia numeroase alte
forme. Varietatea lor este sporită de evoluția standardelor juridice…
Tratamentul reclamat se aseamănă cu detenția într -o "închisoare
deschisă" sau angajarea într -o unitate disciplinară"30. CEDO a statuat că
diferența dintre privarea și restricția asupra libertății este totuși doar una
de grad sau intensitate, și nu una de natură sau de substanță iar ipsa de
libertate poate, t otuși, să ia numeroase alte forme (pe lângă forma
clasică a deținerii într -o celulă special destinată) varietatea lor fiind
sporită de evoluția standardelor juridice și a atitudinilor.
Analizând conținutul măsurii arestului la domiciliu, observăm că
aceas ta se dispune de judecător și constă în obligația inculpatului de a
nu părăsi imobilul în care locuiește, pe o perioadă nedeterminată, fără
încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, având de îndeplinit
anumite obligații: să se prezinte în fața organelor judiciare când este
chemat și să nu comunice cu anumite persoane (persoana vătămată,
membrii familiei acesteia, martori, experți, alți participanți la infracțiunea
de care este acuzat, etc.).
Relevante pentru analiza noastră sunt două aspecte : faptul că
măsura este dispusă doar de judecător ( observator obiectiv) și că
inculpatul este obligat să nu părăsească imobilul său, deci un spațiu
limitat . Spre deosebire de controlul judiciar unde se poate impune
interdicția de a părăsi localitatea sau ț ara, fapt ce reprezintă o restricție a
dreptului la liberă circulație, atât în cazul arestului la domicliu cât și în
cazul arestului preventiv, inculpatului i se impune să se afle într -un loc
anume desemnat. Astfel, Curtea Constituțională31 constată că, "din
perspectiva naturii/substanței, măsura preventivă a arestului la domiciliu
este similară cu cea a arestului preventiv "32 De asemenea, condițiile
pentru luarea măsurii arestului la domiciliu sunt aceleași de la arestarea
preventivă, Curtea considerând că și din această perspectivă cele două
măsuri preventive au un regim juridic similar33. Cele două măsuri sunt
similare și în ceea ce privește durata lor, astfel, acestea se dispun în
cursul urmăririi penale pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, putând fi
prelungită, în caz de necesitate, fiecare prelungire neputând să
depășească 30 de zile, durata maximă fiind de 180 de zile.

30 CEDO, Guzzardi c. Italia, hot. din 6 noiembrie, 1980, parag. 95.
31 Denumită în continuare "Curtea" pe parcursul acestei subsecțiuni .
32 CCR, Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, parag. 20.
33 CCR, Decizia nr. 361 din 7 mai 2015, parag. 15.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

12 Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că "măsura
arestului la domiciliu este similară arestării preventive, atât sub aspec tul
includerii lor în categoria măsurilor preventive, cât și sub aspectul naturii
lor privative de libertate, al identității cauzelor și condițiilor în care cele
două măsuri pot fi dispuse și al modului similar de dispunere și
prelungire a lor"34.
Mai mult , înainte ca măsura arestului la domiciliu să fie
reglementată în legislația noastră, ICCJ, printr -un recurs în interesul legii
a statuat că arestul la domiciliu este o măsură privativă de libertate iar
durata acestuia executat în străinătate trebuie luată în calcul și dedusă
din durata închisorii, aplicată de instanțele române35, astfel că, legislația
în vigoare prevede deducerea duratei arestului la domiciliu din pedeapsa
aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din
pedeapsă.
În concluzie, "stabilirea naturii măsurii preventive a arestului la
domiciliu în sensul că această măsură este o măsură preventivă
privativă de libertate determină faptul că aceasta trebuie însoțită de
ansamblul garanțiilor recunoscute în cazul măsurii preven tive privative
de libertate a arestului preventiv"36 aceste garanții nefiind altele decât
cele prevăzute în secțiunea anterioară.

34 CCR, Decizia nr. 740 din 3 noiembrie 2015, parag. 26.
35 ICCJ, compl. RIL, Decizia nr. 22 din 12 octombrie 2009, publicată în M. Of. nr. 290 din 04.05.2010.
36 CCR, Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2017, parag. 17.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

13 CAPITOLUL 2. CONDIȚIILE GENERALE ȘI LUAREA MĂSURII
ARESTULUI LA DOMICILIU
2.1 Condițiile generale și cazurile de luare a măsurii arestului la
domiciliu

Conform art. 221 alin. (1) NCPP, arestul la domiciliu este o măsură
preventivă care constă în "obligația impusă inculpatului, pe o perioadă
determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea
organului jud iciar care a dispus măsura sau în fața căreia se află cauza,
și de a se supune unor restricții stabilite de acesta."
Acesta poate fi dispus de judecătorul de drepturi și libertăți în faza
urmăririi penale, de judecătorul de cameră preliminară în etapa c amerei
preliminare și de instanța de judecată în cursul judecății numai dacă sunt
îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și art. 202
alin. (1) -(3), și anume:
– dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o
infracțiune (condiție generală prealabilă); după cum am văzut în
subsecțiunea 1.3.1, în accepțiunea CEDO, prin suspiciune rezonabilă
înțelegem acele fapte sau informații care reies din probele administrate
de organele judiciare și conduc judecătorul la convingerea că inculpatul
a săvârșit fapta penală de care este acuzat. "Suspiciunea rezonabilă
este o bănuială a organului judiciar, fie el polițist, procuror, judecător, dar
o bănuială făcută în limitele unei aprecieri normale, obișnuite, în mod
echilibra t, cumpătat, fără exagerări… Bănuiala, fie ea și rezonabilă, nu
poate fi asimilată ca sens cu o certitudine"37. Măsura arestului la
domiciliu se poate dispune și în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea
penală se pune în mișcare la plângerea prealabil ă a persoanei vătămate
sau pentru care este posibilă împăcarea. "Nu prezintă importanță forma
în care a fost comisă infracțiunea: tentativă, faptă consumată ori
epuizată"38.
– dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a
procesului pe nal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea
penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni .
Măsura are scop preventiv pe parcursul procesului penal. În doctrină s -a
apreciat că trebuie dovedit caracterul necesa r al măsurii privative de
libertate cât și "caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai
ușoare pentru realizarea cu aceași eficiență a scopurilor prevăzute de
art. 202 NCPP"39.
– măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatul ui și
necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia . Se

37 Diaconu D. V., Arestarea preventivă – regulă sau excepție în desfășurarea procesului penal, în
Revista Universul Juridic, nr. 4/2015, p.8.
38 Udroiu M. Procedură penală. Partea generlă, Editura C.H. Beck, București, 2015, p.564.
39 Ibidem, pp. 565 -566.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

14 instituie un echilibru just între aplicarea arestului la domiciliu și scopul
urmărit de acesta. Condiția are în vedere protejarea inculpatului
împotriva arbitrariului. Judecător ul trebuie să țină cont de gradul de
pericol al infracțiunii, vârsta, sănătatea, starea familială a inculpatului cât
și alte împrejurări ce țin de persoana inculpatului.
– să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau
exercitarea acțiunii pena le. În acest sens, judecătorul verifică existența
vreunui impediment din cele prevăzute de art. 16 NCPP. Prin această
condiție se verifică legalitatea punerii în mișcare a acțiunii penale, căci
existența unui impediment trebuia să conducă organul de urmări re
penală la dispunerea soluției de clasare.
– să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru
care se solicită luarea măsurii arestului la domiciliu. Cu excepția reținerii,
care poate fi luată și față de suspect, celelalte măsuri pre ventive se pot
lua doar față de inculpat, fie el și minor.
– să nu existe suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o
infracțiune asupra unui membru al familiei. Motivul care stă la baza
acestei condiții negative este acela că "ar fi lipsit de eficie nță și
realmente periculos ca inculpatul să fie silit să coabiteze cu cel pe care l –
a vătămat, chiar dacă aceasta se constată doar pe baza unei suspiciuni
rezonabile"40. În opinia noastră, problema majoră nu este coabitarea
inculpatului cu persoana vătămată, primordială fiind, în fapt, siguranța
persoanei vătămate. Gheorghiță Mateuț consideră că această condiție
este reglementată defectuos, ar fi trebuit să se prevadă loc uirea efectivă
a inculpatului cu familia sa, întrucât sunt situații în care inculpatul nu
locuiește cu familia. Totuși, acest aspect rămâne la aprecierea liberă a
judecătorului.
– inculpatul să nu fi fost anterior condamnat definitv pentru infracțiunea
de evadare. Măsura arestului la domiciliu ar fi ineficientă în acest caz,
existând probabilitatea ca inculpatul să părăsească imobilul și să nu
respecte obligațiile impuse de judecător.
– să existe unul dintre următoarele cazuri:
a. inculpatul a fugit ori s -a ascuns, în scopul de a se sustrage de la
urmărirea penală sau de la judecată ori a făcut pregătiri pentru astfel de
acte. În acest sens, măsura are în vedere buna desfășurare a procesului
penal.
b. inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comit erea
infracțiunii, un martor sau un expert să distrugă ori să sustragă
mijloacele materiale de probă ori să determine o altă persoană la un
astfel de comportament. Fapta este în sine o infracțiune ce urmărește
zădărnicirea aflării adevărului în vederea nep edepsirii autorului.

40 Mateuț Gh., Arestul la domiciliu – alternativă la arestarea preventivă în lumina noului Cod de
procedură penală, în Studia Iurisprudentia nr. 4/2014, p.12.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

15 c. inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau
încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
d. există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a
acțiunii penale, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau
pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni. Intenția săvârșirii unei noi
infracțiuni denotă caracterul infracțional al inculpatului și gradul de
pericol ridicat, justificând, astfel, luarea măsurii.
– inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată c ontra vieții, o infracțiune
prin care s -a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o
infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte
legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic
de per soane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede
ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj,
ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin
mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare. Constatarea că
privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de
pericol pentru ordinea publică se face pe baza evaluării gravității faptei, a
modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a
mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor
împrejurări privitoare la persoana acestuia. Pericolul pe care îl prezintă
inculpatul pentru ordinea publică se deduc e din comportamentul agresiv
al inculpatului, natura infracțiunii de care este învinuit, antecedentele
penale, pericolul concret al infracțiunii săvârșite, pericolul ca lăsarea în
libertate a inculpatului să aibă ca urmare împiedicarea bunei desfășurări
a procesului penal cât și săvârșirea altor infracțiuni41.
– inculpatul este audiat în prealabil de judecător în prezența avocatului
ales sau numit din oficiu. Audierea cât și prezența avocatului constituie o
garanție a dreptului la apărare împotriva privării de libertate în mod
arbitrar. Ca excepție, măsura poate fi luată și fără audierea inculpatului
atunci când acesta nu este prezent deși a fost legal citat dar și în situația
în care, deși prezent, invocă dreptul de a păstra tăcerea și a nu da nicio
declaraț ie42.
Art. 218 alin. (4) NCPP menționează obligația judecătorului de a
comunica, în scris, sub semnătură, inculpatului față de care a fost luată
măsura arestului la domiciliu, următoarele drepturi:
– dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a
contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei
măsuri cu o altă măsură preventivă;
– drepturile prevăzute la art. 83 NCPP:

41 C.A. Timișoara, secția penală, decizia penală nr. 1151 din 8.11.2010 în B.J. C.A. Timișoara, 2010.
42 Udroiu M., op. cit., p.566.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

16 a) dreptul de a nu da nicio declarație pe parcurs ul procesului penal,
atrăgându -i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio
consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi
folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
a1) dreptul de a fi informat cu privire la f apta pentru care este cercetat și
încadrarea juridică a acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în
cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna u n avocat din
oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de
lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii
penale și civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu
înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h) alte drepturi prevăzute de lege.
– drepturile prevăzute la art. 210 NCPP:
(1) Dreptul de a încunoștința personal sau de a solicita organului judiciar
care a dispus măsura să încunoștințeze un membru al familiei sale ori o
altă persoană desemnată de ace asta despre luarea măsurii arestului la
domiciliu.
(2) Dreptul de a încunoștința sau de a solicita încunoștințarea misiunii
diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetățean este sau,
după caz, a unei organizații internaționale umanitare, da că nu dorește să
beneficieze de asistența autorităților din țara sa de origine, ori a
reprezentanței organizației internaționale competente, dacă este refugiat
sau, din orice alt motiv, se află sub protecția unei astfel de organizații.
În cazul în care p ersoana nu poate sau refuză să semneze
drepturile care i -au fost comunicate, se va încheia un proces -verbal în
acest sens.
Pe lângă aceste cazuri în care se poate dispune măsura arestului
la domiciliu, pentru anumite categorii de persoane, legea impune ce rințe
suplimentare. Astfel, parlamentarii nu pot fi arestați la domiciliu fără
încuviințarea Camerei Parlamentului din care fac parte, după ascultarea
lor (art. 72 alin. (2) din Constituție); judecătorii, procurorii și magistrații –
asistenți nu pot fi arest ați la domiciliu fără încuviințarea secției CSM
corespunzătoare funcției lor43.

43 Art. 95 alin (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

17
2.2 Măsura arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale
2.2.1 Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de
drepturi și libertăți

În cursul urmăririi penale, procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală în cauză este cel îndrituit să solicite
dispunerea arestului la domiciliu față de inculpat. Astfel, dacă din probele
de la dosar reiese necesitatea dispunerii acestei măsuri și sunt
îndeplinite condițiile pe care le -am tratat în secțiunea anterioară,
procurorul formulează o propunere motivată în vederea luării măsurii.
Propunerea motivată împreună cu copiile certificate de grefa
parchetului (dosarul în original rămâne la parchet în vederea soluționării
urmăririi penale) se înaintează spre soluționare, potrivit art. 219 alin. (1):
– Judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță sau
– Judecăto rului de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în
grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s -a constatat
săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectuează sau supraveghează urmări rea penală.
Dosarul se repartizează aleatoriu. Primind propunerea, judecătorul
de drepturi și libertăți desemnat fixează termenul la care va soluționa în
24 de ore de la înregistrarea propunerii și dispune citarea inculpatului.
Dacă inculpatul se află î n stare de reținere, ora și data se
comunică procurorului, căruia îi incumbă obligația de a asigura prezența
inculpatului în fața judecătorului de drepturi și libertăți. Acesta va aduce
la cunoștință data și ora apărătorului inculpatului și, la cerere, va permite
acestuia să consulte dosarul cauzei, în scopul pregătirii apărării44. Dacă
inculpatul se află în stare de libertate, acesta va fi citat la domiciliu, atât
în sensul clasic (art. 257 -262) cât și prin notă telefonică sau telegrafică,
ori prin intermed iul poștei electronice, cu acordul acestuia.
După cum observăm, termenele în această procedură sunt foarte
scurte. În literatura de specialitate s -a apreciat că acestea "decurg atât
din caracterul urgent al procedurii, cât și din necesitatea apărării efec tive
a valorii juridice atinse de presupusa activitate infracțională"45.
Soluționarea propunerii se face în camera de consiliu iar
neprezentarea inculpatului nu împiedică soluționarea propunerii de către
judecătorul de drepturi și libertăți. Când acesta este prezent se
procedează la audierea sa, nu înainte de a -i fi aduse la cunoștință
infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu da nicio declarație.
Dacă inculpatul dorește să dea declarații, acesta va fi audiat despre

44 Udroiu M., op. cit., p.571.
45 Mateuț Gh., op. cit., p. 14.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

18 fapta și motivele pe care se întemeiază propunerea de luare a arestului
la domiciliu.
Participarea procurorului cât și asistența juridică a înculpatului sunt
obligatorii, această măsură având în vedere "garantarea principiului
caracterului echitabil al procesului penal și implicit a l egalității armelor, al
principiului dreptului la apărare "46.Inculpatul poate să -și desemneze un
avocat ales sau, în lipsa acestuia, i se va desemna un avocat din oficiu.
După ascultarea inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți va
da cuvântul, p e rând, procurorului și avocatului, inculpatul având ultimul
cuvânt. Urmează deliberarea și consemnarea soluției în minută, apoi
pronunțarea soluției în camera de consiliu.
Soluțiile pe care le poate da judecătorul de drepturi și libertăți sunt:
– Admite rea propunerii și dispunerea luării măsurii arestului la domiciliu
pentru o perioadă de maxim 30 de zile, în situația în care sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și art. 202 alin. (1) -(3). În
cuprinsul încheierii, judecătorul de dre pturi și libertăți trebuie să
precizeze "obligațiile instituite inculpatului, organul care efectuează
supravegherea, cât și consecințele nerespectării obligațiilor"47.
– Respingerea propunerii în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile
pentru a se dispune această măsură.
– Respingerea propunerii de luare a arestului la domiciliu și luarea
măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, când
judecătorul constată că arestul la domiciliu nu este proporțional cu
scopul urmărit.
În toate cazurile, judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță prin
încheiere motivată. NCPP nu prevede emiterea unui mandat în acest
sens, măsura arestului la domiciliu fiind pusă în executare prin
comunicarea unei copii după încheiere către organele d e poliție care vor
supraveghea executarea acesteia.
Încheierea se comunică procurorului și inculpatului care au lipsit de
la pronunțare. Dacă soluția judecătorului de drepturi și libertăți nu a fost
atacată cu contestație (în termen de 48 de ore la pronun țare, dacă
procurorul și inculpatul au fost prezenți la pronunțare, sau de la
comunicare, dacă aceștia au lipsit de la pronunțare) dosarul se restituie
procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de
contestație.

46 Sabău G. V., O nouă măsură preventivă – arestul la domiciliu, în Conferința Internațională de Drept,
Studii Europene și Relații Internaționale, Vol I ., 2014, p. 403.
47 Crișu A., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Hamangiu, București, 2017, p.487.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

19 2.2.2 Calea de atac împotriva incheierii prin care s -a dispus arestul
la domiciliu în cursul urmăririi penale

Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți a dispus
asupra măsurii arestului la domiciliu poate fi atacată cu contestație atât
de inculpat cât și de procuror, în termen de 48 de ore, termen ce curge
fie de la pronunțare, fie de la comunicarea soluției. "Termenul de 48 de
ore de declarare a contestației este unul procedural, iar nerespectarea
lui atrage respingerea contestației ca tardiv introdusă "48.
Nu este suspensivă de executare contestația împotriva încheierii
prin care s -a dispus arestul la domiciliu. Depunerea contestației nu
suspendă efectele încheierii prin care s -a dispus luarea măsurii. Chiar
dacă încheierea nu este definitivă, este executorie de la momentul
pronunțării.
Potrivit art. 204 NCPP, contestația se depune la judecătorul de
drepturi și libertăți care a pronunțat încheierea atacată iar acesta o
înaintează, împreună cu dosarul cauzei, în termen de 48 de ore de la
înregistrare, judecăto rului de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic
superioară.
Dacă încheierea atacată a fost pronunțată de judecătorul de
drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația va
fi soluționată de un complet format din 2 judecători de drepturi și
libertăți49 de la aceeași instanță.
Contestația se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare
(având în vedere caracterul urgent în această situație). Judecătorul de
drepturi și libertăți fixează termenul și citează incul patul în vederea
soluționării. Participarea procurorului este obligatorie.
Prezența inculpatului la soluționarea contestației este obligatorie,
excepție făcând cazurile în care acesta lipsește nejustificat, este
dispărut, se sustrage, ori din cauza stării de sănătate, din cauză de forță
majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului.
Inculpatul privat de libertate care, cu acordul său, participă la
soluționarea contestației prin videoconferință, fiind reprezentat de un
apărător ales sau numit din oficiu, se socotește a fi prezent.
În toate cazurile, asistența juridică a inculpatului este obligatorie.
Soluționarea contestației se face în camera de consiliu50
(caracterul nepublic al urmăririi penale) potrivit principiului
contradictor ialității. După ascultarea inculpatului (dacă este prezent și
dorește să dea declarații), judecătorul de drepturi și libertăți va da
cuvântul, pe rând, procurorului și avocatului, inculpatul având ultimul

48 Ibidem, p. 458.
49 Art. 31 alin (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004.
50 A se vedea ICCJ, compl. RIL, Decizia nr. 4 din 29 septembrie 2014, publicată în M.Of. nr. 821 din
11.11.2014.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

20 cuvânt. Urmează deliberarea și consemnarea soluției în minută, apoi
pronunțarea soluției în camera de consiliu. Judecătorul de drepturi și
libertăți se pronunță prin încheiere motivată, putând dispune una din
următoarele soluții51:
– Admite contestația și respinge propunerea de arest la domiciliu, punând
inculpatul în libertate, dacă prin încheierea atacată cu contestație a fost
dispusă luarea măsurii arestului la domiciliu;
– Admite contestația și respinge propunerea de arest la domiciliu, luând
măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauț iune și
punerea de îndată în libertate a inculpatului (dacă nu este arestat în altă
cauză), dacă prin încheierea atacată cu contestație a fost dispusă luarea
măsurii arestului la domiciliu; "nu va dispune înlocuirea măsurii arestului
la domiciliu cu măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe
cauțiune, ci luarea uneia dintre aceste din urmă măsuri preventive"52,
întrucât înlocuirea măsurii intervine în alt moment procesual și din rațiuni
diferite, după cum vom vedea în capitolul 5;
– Admite con testația și dispune luarea măsurii arestului la domiciliu, dacă
prin încheierea atacată a fost respinsă propunerea procurorului sau dacă
a respins propunerea de arest la domiciliu și a dispus luarea măsurii
controlului judiciar sau a controlului judiciar p e cauțiune;
– Respinge contestația ca neîntemeiată sau tardiv introdusă;
– Ia act de retragerea contestației.
Dosarul se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la
soluționarea contestației.
Judecătorul de drepturi și libertăți care a soluționat o contestație
prin care a dispus asupra măsurii arestului la domicliu, nu este
incompatibil să soluționeze o contestație privind propunerea de
prelungire, revocare sau înlocuire a arestului la domiciliu, însă va fi
incompatibil să soluționeze o contestați e privind menținerea acestei
măsuri în etapa camerei preliminare sau în cursul judecății.53
O nouă propunere de arest la domiciliu poate fi formulată de
procuror, după respingerea definitvă a acestei măsuri de către judecător,
numai dacă au intervenit teme iuri noi54 care care să justifice privarea de
libertate a inculpatului.

51 Potrivit art. 425¹ alin. (4), la soluționarea contestației împotriva încheierii privind o m ăsură preventivă
se poate dispune o măsură mai puțin gravă decât cea solicitată sau dispusă prin încheierea
contestată, respectându -se principiul neagravării situației în propria cale de atac.
52 Udroiu M., op. cit., p.576.
53 bidem, p. 476.
54 Prin "temeiuri noi" se înțeleg acele împrejurări inexistente sau necunoscute la momentul propunerii
inițiale al arestului la domiciliu, atât temeiuri de fapt, cât și de drept. Deci nu cazurile de privare de
libertate să fie noi, ci temeiurile de fapt sau de drept descop erite după soluționarea inițială a propunerii
arestului la domiciliu.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

21 2.3 Măsura arestului la domiciliu în procedura de cameră
preliminară
2.3.1 Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de
cameră preliminară

După finalizarea urmăriri i penale și trimiterea în judecată a
inculpatului, prin rechizitoriu, dosarul ajunge, prin repartizare aleatorie, la
un judecător de cameră preliminară55, care, din oficiu sau la propunerea
motivată a procurorului poate dispune cu privire la luarea măsurii
arestului la domiciliu, dacă din probele de la dosar reiese necesitatea
dispunerii acestei măsuri și sunt îndeplinite condițiile pe care le -am tratat
în secțiunea 2.1. Când procurorul este cel care formulează propunerea
de luare a măsurii arestului la domiciliu, aceasta se poate face fie prin
rechizitoriu, fie separat, printr -o propunere motivată în cursul camerei
preliminare.
Potrivit art. 203 alin. (4) , competența în cazul luării arestului la
domiciliu în procedura de cameră preliminară revine judecătorului de
cameră preliminară.
Primind propunerea, judecătorul de cameră preliminară fixează
termenul la care va soluționa luarea măsurii și dispune citare a
inculpatului. Soluționarea propunerii se face în camera de consiliu iar
neprezentarea inculpatului nu împiedică soluționarea propunerii de către
judecătorul de cameră preliminară. Când acesta este prezent se
procedează la audierea sa, nu înainte de a -i fi adus la cunoștință dreptul
de a nu face nicio declarație. Dacă inculpatul dorește să dea declarații,
acesta va fi audiat despre fapta și motivele pe care se întemeiază
propunerea de luare a arestului la domiciliu.
Participarea procurorului cât și asist ența juridică a înculpatului sunt
obligatorii. Inculpatul poate să -și desemneze un avocat ales sau, în lipsa
acestuia, i se va desemna un avocat din oficiu.
După ascultarea inculpatului, judecătorul de cameră preliminară va
da cuvântul, pe rând, procuroru lui și avocatului, inculpatul având ultimul
cuvânt. Urmează deliberarea și consemnarea soluției în minută, apoi
pronunțarea soluției în camera de consiliu.
Soluțiile pe care le poate da judecătorul de cameră preliminară
sunt:
– Admiterea propunerii și di spunerea luării măsurii arestului la domiciliu
pentru o perioadă de maxim 30 de zile, în situația în care sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și art. 202 alin. (1) -(3). În
cuprinsul încheierii, judecătorul de cameră preliminară treb uie să

55 Camera preliminară este o nouă etapă a procesului penal ce, potrivit art. 342 NCPP, constă în
verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanț ei, precum și
verificarea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

22 precizeze obligațiile instituite inculpatului, organul care efectuează
supravegherea, cât și consecințele nerespectării obligațiilor.
– Respingerea propunerii în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile
pentru a se dispune această măsură.
– Respingerea propunerii de luare a arestului la domiciliu și luarea
măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, când
judecătorul constată că arestul la domiciliu nu este proporțional cu
scopul urmărit.
În toate cazurile, judecător ul de cameră preliminară se pronunță
prin încheiere motivată . Copia după încheiere "se comunică organelor de
poliție în a căror circumscripție se află imobilul în care locuiește
inculpatul"56 și care vor supraveghea executarea acesteia.
Inculpatului față d e care a fost luată măsura arestului la domiciliu i
se comunică, în scris, sub semnătură, drepturile prevăzute la art. 83, art.
210 alin. (1) și (2), cât și cele menționate la art. 218 alin. (4), expuse în
secțiunea 2.1.
Soluția este executorie. Încheiere a se comunică procurorului și
inculpatului care au lipsit de la pronunțare. Soluția judecătorului de
cameră preliminară poate fi atacată cu contestație în termen de 48 de
ore de la pronunțare, dacă procurorul și inculpatul au fost prezenți la
pronunțare, s au de la comunicare, dacă aceștia au lipsit de la
pronunțare.
Soluția legislativă de la art. 220 alin. (1) NCPP prin care se permite
luarea măsurii arestului la domiciliu în condițiile în care inculpatul a mai
fost arestat preventiv sau la domiciliu în ac eeași cauză, în lipsa unor
temeiuri noi care fac necesară privarea de libertate, este
neconstituțională. CCR a apreciat că temeiurile care stau la baza luării
măsurii arestului la domiciliu își pierd din intensitate odată cu trecerea
timpului iar prelungir ea măsurii nu se mai poate baza pe aceleași
temeiuri care au condus la luarea măsurii, ci pe existența unor temeiuri
noi.
Astfel, Curtea a apreciat că "imposibilitatea dispunerii din nou a
unei măsuri preventive privative de libertate față de inculpatul care a mai
fost anterior arestat la domiciliu sau arestat preventiv în aceeași cauză,
în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al
judecății, dacă nu au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea
sa de libertate, se constituie într -o garanție ce însoțește măsurile
preventive privative de libertate. Din această perspectivă, Curtea
constată, cu atât mai mult, că dispunerea u nei noi măsuri preventive
privative de libertate, după ce anterior față de persoana respectivă a mai
fost dispusă o măsură preventivă privativă de libertate, nu se poate baza

56 Udroiu M., Fișe de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2016,
p.353.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

23 pe aceleași temeiuri care au fundamentat dispunerea primei măsuri
preventive priv ative de libertate."57

2.3.2 Calea de atac împotriva incheierii prin care s -a dispus arestul
la domiciliu în procedura de cameră preliminară

Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus
asupra măsurii arestului la domiciliu poate fi at acată cu contestație atât
de inculpat cât și de procuror, în termen de 48 de ore, termen ce curge
fie de la pronunțare, fie de la comunicarea soluției.
Potrivit art. 205 alin. (1) NCPP, contestația se depune la
judecătorul de cameră preliminară care a pr onunțat încheierea atacată
iar acesta o înaintează, împreună cu dosarul cauzei, în termen de 48 de
ore de la înregistrare, judecătorului de cameră preliminară de la instanța
ierarhic superioară.
Dacă încheierea contestată a fost pronunțată de judecătorul de
cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația
va fi soluționată de un complet format din 2 judecători de cameră
preliminară de la aceeași instanță.
Contestația împotriva încheierii prin care s -a dispus arestul la
domiciliu n u este suspensivă de executare.
Contestația se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare.
Judecătorul de cameră preliminară fixează termenul și citează inculpatul
în vederea soluționării. Participarea procurorului este obligatorie.
Prezența in culpatului la soluționarea contestației este obligatorie,
excepție făcând cazurile în care acesta lipsește nejustificat, este
dispărut, se sustrage, ori din cauza stării de sănătate, din cauză de forță
majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faț a judecătorului.
Inculpatul privat de libertate care, cu acordul său, participă la
soluționarea contestației prin videoconferință, fiind reprezentat de un
apărător ales sau numit din oficiu, se socotește a fi prezent.
În toate cazurile, asistența juridic ă a inculpatului este obligatorie.
Soluționarea contestației se face în camera de consiliu58 potrivit
principiului contradictorialității. După ascultarea inculpatului (dacă este
prezent și dorește să facă declarații), judecătorul de cameră preliminară
va da cuvântul, pe rând, procurorului și avocatului, inculpatul având
ultimul cuvânt. Urmează deliberarea și consemnarea soluției în minută,
apoi pronunțarea soluției în camera de consiliu. Judecătorul de cameră

57 CCR, Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2017, parag. 28 -29.
58 Întrucât ne aflăm în procedura de cameră preliminară, care este o etapă intermediară între
urmărirea penală și judecata pe fond, soluționarea contestației, la fel ca luarea măsurii, se face în
camera de consiliu. Încă nu a fost dispus ă începerea judecății, deci nu se aplică principiul publicității
ședinței de judecată.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

24 preliminară se pronunță prin încheiere motivată , putând dispune una din
următoarele soluții:
– Admite contestația și respinge propunerea de arest la domiciliu, punând
inculpatul în libertate, dacă prin încheierea atacată cu contestație a fost
dispusă luarea măsurii arestului la domiciliu;
– Admite cont estația și respinge propunerea de arest la domiciliu, luând
măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune și
punerea de îndată în libertate a inculpatului (dacă nu este arestat în altă
cauză), dacă prin încheierea atacată cu contestați e a fost dispusă luarea
măsurii arestului la domiciliu;
– Admite contestația și dispune luare măsurii arestului la domiciliu, dacă
prin încheierea atacată a fost respinsă propunerea procurorului sau dacă
a respins propunerea de arest la domiciliu și a disp us luarea măsurii
controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune;
– Respinge contestația ca neîntemeiată sau tardiv introdusă;
– Ia act de retragerea contestației.
Reiterăm soluția CCR prin care s -a statuat că față de un inculpat
care a mai fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeași cauză, nu se
mai poate dispune măsura arestului la domiciliu în lipsa unor temeiuri noi
care fac necesară privarea de libertate.

2.4 Măsura arestului la domiciliu în cursul judecății
2.4.1 Luarea măsurii arestului la domiciliu de către instanța de
judecată

Potrivit art. 203 alin. (4), competența în cazul luării arestului la
domiciliu în cursul judecății revine instanței de judecată, respectiv
"completului de judecată care soluționează cauza în primă instanță sau
instanței care soluționează cauza în calea de atac a apelului"59.
Instanța de judecată poate, din oficiu sau la propunerea motivată a
procurorului, să analizeze necesitatea luării măsur ii arestului la domiciliu.
Primind propunerea sau invocând din oficiu necesitatea luării
măsurii, completul de judecată fixează termenul la care va soluționa
luarea măsurii și dispune citarea inculpatului. Soluționarea propunerii se
face în ședință public ă60 iar neprezentarea inculpatului nu împiedică
soluționarea propunerii de către instanța de judecată. Când acesta este
prezent se procedează la audierea sa, nu înainte de a -i fi adus la
cunoștință dreptul de a nu da nicio declarație. Dacă inculpatul doreșt e să
dea declarații, acesta va fi audiat despre fapta și motivele pe care se
întemeiază propunerea de luare a arestului la domiciliu.

59 Boroi A., Negruț G., Drept procesual penal , Editura Hamangiu, București, 2017, p.349.
60 Etapa judecării în fond sau în apel se desfășoară potrivit principiului publicității ședinței de judecată,
consacrată în art. 352 NCPP.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

25 Participarea procurorului cât și asistența juridică a înculpatului sunt
obligatorii. Inculpatul poate să -și desemneze un avocat ales sau, în lipsa
acestuia, i se va desemna un avocat din oficiu.
După ascultarea inculpatului, președintele completului de judecată
va da cuvântul, pe rând, procurorului și avocatului, inculpatul având
ultimul cuvânt. Urmează deliberarea și conse mnarea soluției în minută,
apoi pronunțarea soluției în ședință publică. "Instanța nu se poate
pronunța asupra necesității luării măsurii arestului la domiciliu, prin
sentință, respectiv decizie"61.
Soluțiile pe care le poate da instanța de judecată sunt:
– Admiterea propunerii și dispunerea luării măsurii arestului la domiciliu
pentru o perioadă de maxim 30 de zile, în situația în care sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și art. 202 alin. (1) -(3). În
cuprinsul încheierii, instanța de judecată trebuie să precizeze obligațiile
instituite inculpatului, organul care efectuează supravegherea, cât și
consecințele nerespectării obligațiilor.
– Respingerea propunerii în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile
pentru a se dispune a ceastă măsură.
– Respingerea propunerii de luare a arestului la domiciliu și luarea
măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, când
instanța de judecată constată că arestul la domiciliu nu este proporțional
cu scopul urmărit.
Reiterăm soluția CCR prin care s -a statuat că față de un inculpat
care a mai fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeași cauză, nu se
mai poate dispune măsura arestului la domiciliu în lipsa unor temeiuri noi
care fac necesară privarea de libertate.
În toate cazurile, instanța de judecată se pronunță prin încheiere
motivată . Dacă s -a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu, copia
după încheiere se comunică organelor de poliție în a căror circumscripție
se află imobilul în care locuiește inculpatul și care vor supraveghea
executarea acesteia.
Inculpatului față de care a fost luată măsura arestului la domiciliu i
se comunică, în scris, sub semnătură, drepturile prevăzute la art. 83, art.
210 alin. (1) și (2), cât și cele menționate la art. 218 alin. (4), expuse în
secțiunea 2.1.
Soluția este executorie de la pronunțare. Încheierea se comunică
procurorului și inculpatului care au lipsit de la pronunțare. Soluția
instanței de judecată poate fi atacată cu contestație în termen de 48 de
ore de la pronun țare, dacă procurorul și inculpatul au fost prezenți la
pronunțare, sau de la comunicare, dacă aceștia au lipsit de la
pronunțare.

61 Udroiu M., Fișe de procedură penală…, p. 357.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

26 2.4.2 Calea de atac împotriva incheierii prin care s -a dispus arestul
la domiciliu în cursul judecății

Încheierea prin ca re instanța de judecată a dispus asupra măsurii
arestului la domiciliu poate fi atacată cu contestație atât de inculpat cât și
de procuror, în termen de 48 de ore, termen ce curge fie de la
pronunțare, fie de la comunicarea soluției.
Potrivit art. 206 alin. (1) NCPP, contestația se depune la instanța
care a pronunțat încheierea atacată iar aceasta o înaintează, împreună
cu dosarul cauzei, în termen de 48 de ore de la înregistrare, instanței
ierarhic superioare. "Încheierea instanței de apel prin care ac easta
dispune asupra arestului la domiciliu este definitivă indiferent de soluția
pronunțată "62.
Dacă încheierea contestată a fost pronunțată de completul Înaltei
Curți de Casație și Justiție care judecă în primă instanță, contestația va fi
soluționată de un complet format din 5 judecători de la aceeași instanță.
Contestația împotriva încheierii prin care s -a dispus arestul la
domiciliu nu este suspensivă de executare.
Contestația se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare .
Instanța de judecată fixează termenul și citează inculpatul în vederea
soluționării. Participarea procurorului este obligatorie.
Prezența inculpatului la soluționarea contestației este obligatorie,
excepție făcând cazurile în care acesta lipsește nejust ificat, este
dispărut, se sustrage, ori din cauza stării de sănătate, din cauză de forță
majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului.
Neprezentarea inculpatului legal citat nu împiedică soluționarea
contestației.
La soluționarea contestației în cursul judecății, NCPP nu prevede
că asistența juridică a inculpatului este obligatorie în toate cazurile,
făcându -se aplicarea art. 90 NCPP63
Soluționarea contestației se face în ședință publică, potrivit
principiului contradictorialității . După ascultarea inculpatului (dacă este
prezent și dorește să dea declarații), președintele completului de
judecată va da cuvântul, pe rând, procurorului și avocatului, inculpatul
având ultimul cuvânt. Urmează deliberarea și consemnarea soluției în
minut ă, apoi pronunțarea soluției în ședință publică. Instanța de judecată

62 Idem, Procedură penală… p.582.
63 Asistența juridică este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într -un centru de detenție ori într -un centru
educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura
de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri prevăzute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și -ar putea face singur
apărarea;
c) în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

27 se pronunță prin încheiere motivată, putând dispune una din următoarele
soluții:
– Admite contestația și respinge propunerea de arest la domiciliu, punând
inculpatul în libertate, dacă p rin încheierea atacată cu contestație a fost
dispusă luarea măsurii arestului la domiciliu;
– Admite contestația și respinge propunerea de arest la domiciliu, luând
măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune și
punerea de îndată în libertate a inculpatului (dacă nu este arestat în altă
cauză), dacă prin încheierea atacată cu contestație a fost dispusă luarea
măsurii arestului la domiciliu;
– Admite contestația și dispune luare măsurii arestului la domiciliu, dacă
prin încheierea atac ată a fost respinsă propunerea procurorului sau dacă
a respins propunerea de arest la domiciliu și a dispus luarea măsurii
controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune;
– Respinge contestația ca neîntemeiată sau tardiv introdusă;
– Ia act de retragerea contestației.
Potrivit Deciziei CCR nr. 22/2017, față de un inculpat care a mai
fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeași cauză, nu se mai poate
dispune măsura arestului la domiciliu în lipsa unor temeiuri noi care fac
necesară privar ea de libertate.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

28 CAPITOLUL 3. CONȚINUTUL ȘI DURATA ARESTULUI LA
DOMICILIU
3.1 Conținutul măsurii arestului la domiciliu

Măsura în sine a arestului la domiciliu, potrivit art. 221 alin. (1)
NCPP, constă în obligația impusă inculpatului de a nu părăsi im obilul în
care locuiește, pe o perioadă nedeterminată, fără permisiunea organului
judiciar care a dispus măsura (judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată) sau în fața
căruia se află cauza, și de a se sup une unor restricții (obligații, după cum
vom vedea) stabilite de acesta.
Prin imobil în care se execută arestul la domiciliu se înțelege
"locuința inculpatului, încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând
de acestea"64. Nu prezintă interes felul locu inței, aceasta putând fi
garsonieră, casă cu curte și grădină ori altă construcție ce implică un
spațiu delimitat, inculpatul nefiind ținut doar în clădire, ci având
posibilitatea de mișcare în tot perimetrul împrejmuit. Per a contrario,
măsura nu poate fi dispusă dacă inculpatul nu deține locuință, fiind un
om al străzii. Măsura poate fi dispusă și atunci când inculpatul locuiește
într-un cămin sau într -un imobil deținut în baza unui contract de
locațiune, contract de comodat ori în alte condiții, cu permi siunea de a
locui acolo.
Pe lângă obligația de a nu părăsi imobilul, inculpatul trebuie să se
supună altor două obligații:
a) Să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului
de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminar ă sau a
instanței de judecată ori de câte ori este chemat (obligația de a face );
b) Să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai
acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori
experții, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar (obligația
de a nu face ).
În doctrină s -a apreciat c ă obligațiile sunt insuficiente și nu exercită
o prevenție veritabilă. În acest sens "trebuia adoptată soluția legiuitorului
francez, care permite judecătorului să poată impune inculpatului pe
lângă arestul la domiciliu oricare dintre obligațiile ce pot fi impuse în
cadrul controlului judiciar, inclusiv interzicerea accesării unor servicii
online prin intermediul unui computer conectat la internet, în cazul unui
inculpat acuzat de comiterea unor infracțiuni informatice"65, completând
și noi lista cu infracți unea de înșelăciune prin celebra metodă
"accidentul", executată prin intermediul telefoniei fixe sau mobile, la care
inculpatul arestat la domiciliu poate avea acces.

64 Art. 126 din Legea 254/2013.
65 Mateuț Gh., op. cit. p.16.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

29 Pe lângă obligațiile enumerate, organul judiciar poate dispune
inculpatului ca pe durata arestului la domiciliu să poarte un sistem
electronic de supraveghere. Acest sistem de supraveghere este un
senzor electronic sau brățară electronică ce se montează l a glezna
inculpatului. Senzorul transmite semnale GPS către un server la care
poliția are acces. Astfel, organul de supraveghere poate vedea în timp
real dacă inculpatul se află la domiciliu sau dacă a părăsit imobilul.
Împotriva manipulării frauduloase a sistemului electronic de
supraveghere, aceste sisteme de supraveghere semnalează către
serverul central orice tentativă de îndepărtare66. Astfel, sistemul de
supraveghere reprezintă o măsură veritabilă, care "permite
supravegherea inculpatului, fără deplasa rea celor însărcinați cu
supravegherea (instituția, organul sau autoritatea desemnate de organul
judiciar care a dispus arestul la domiciliu, organul de poliție) "67.
Obligațiile impuse inculpatului sunt prevăzute în mod expres în
încheierea prin care s -a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu,
atrăgând atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a
măsurii sau a obligațiilor, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită
cu măsura mai grea a arestării preventive.
NCPP menționează ș i cazurile în care imobilul poate fi părăsit:
a. pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea
acestora;
b. în cazuri urgente, cu motive întemeiate, fără încuviințarea
judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră
preliminară s au a instanței de judecată, pe durată de timp strict
necesară, informând imediat organul de supraveghere și organul judiciar
care a luat măsura sau în fața căruia se află cauza. În acest sens, se află
în această situație "inculpatul care a părăsit imobilul pentru a salva de la
un pericol imediat viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a
altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un
interes general"68. Desigur c ă în aceste situații, organul de supraveghere
verifică realitatea și temeinicia motivelor invocate.
c. la cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi
și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată,
prin încheiere, îi poate permite inculpatului să părăsească imobilu l pentru
prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire
profesională ori alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor
esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate,
pentru o perioadă determi nată de timp, numai dacă este necesar pentru
realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.

66 Ștefan C. -E., Dumitrescu A., Argumente pro și contra măsurii preventive a arestului la domiciliu, în
Studii de Securitate Publică, Vol. 3, Nr. 1(9), Ian -Mar. 2014, p. 18.
67 Fanu -Moca A., Roșu C., Arestul la domiciliu – o măsură preventivă cu caracter de noutate în
legislația română, în Revista Dreptul nr. 1/2014, p.92
68 Art. 127 din Legea 254/2013.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

30 Deducem din acestea că arestul la domiciliu este o măsură mai
blândă decât arestarea preventivă dar mai severă decât controlul
judiciar. "Umanis mul măsurii arestului la domiciliu reiese din aceste
prevederi care conțin atenuări ale regimului juridic strict impus. "69 Textul
de lege nu definește sintagma situații temeinic justificate, rămânând în
sarcina judecătorului să aprecieze cu privire la acele situații. Considerăm
că această prevedere nu protejează suficient inculpatul împotriva
arbitrariului.
În vederea punerii în executare a supravegherii măsurii arestului la
domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră
preliminară sau instanța de judecată care a dispus măsura va comunica
copia încheierii inculpatului și instituției, organului sau autorității
desemnate cu supravegherea sa, organului de poliție în a cărui
circumscripție locuiește acesta, seviciului public comunitar de evidență a
persoanelor și organelor de frontieră.
Menționăm că, spre deosebire de arestarea preventivă, în cazul
dispunerii arestului la domiciliu nu se emite mandat de arestare.
Autoritatea desemnată cu supravegherea inculpatului aflat în arest
la domi ciliu are obligația de a verifica periodic dacă inculpatul respectă
măsura sau obligațiile. În acest sens, organul de poliție va face vizite
inopinate la domiciliul inculpatului, periodic sau la sesizare, în orice
moment al zilei. "Vizitele inopinate efect uate de către organul de
supraveghere trebuie aduse de îndată la cunoștința judecătorului de
drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței
de judecată, în funcție de cine a dispus măsura"70.
Legea nr. 254/2013 privind executa rea pedepselor și a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal nu prevede intervalul orar în care organul de poliție poate verifica
respectarea de către inculpat a măsurii și a obligațiilor, apreciindu -se în
doctrină că "în situația dată persoana se află în executarea unei hotărâri
judecătorești astfel încât controlul exercitat de organul de poliție trebuie
să fie strict reglementat"71.
Opinăm că în acest caz, s -ar impune o reglementare a orelor de
vizită după modelul orelor între care se poate face percheziția domiciliară
prevăzută la art. 159 alin. (3) NCPP, nu mai devreme de ora 6:00 și nu
mai târziu de orele 20:00. Desigur, în situația în care organul de
supraveghere are date despre in culpat că acesta a săvârșit sau urmează
să săvârșească o nouă infracțiune, vizita inopinată se poate face și în
afara orelor sus -menționate.

69 Mateuț Gh., op. cit. p.17.
70 Fanu -Moca A., Roșu C., op. cit., p.95.
71 Grigorie I., Scurte considerații privind măsurile preventive privative de libertate în reglementarea
noului Cod de procedură penală, în Revista de Studii Juridice nr. 2/2015, p.268.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

31 Tot în acest scop, NCPP prevede că organul de poliție însărcinat
cu supravegherea arestului la domiciliu poate păt runde în imobilul în
care se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor
care locuiesc împreună cu acesta, în scopul de a supraveghea
respectarea măsurii.
În literatura de specialitate72s-a considerat că această măsură este
excesivă și nej ustificată. Dar, măsura în sine se realizează potrivit
dispozițiilor procesual penale, a legii privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal și nu în ultimul rând, potrivit exec utării unei hotârâri
judecătorești. Ori, Constituția, în art. 27 alin.(2) lit. a) prevede că se
poate deroga de la inviolabilitatea domiciliului în situația executării unei
hotârâri judecătorești.
Dacă organul de supraveghere constată că inculpatul aflat în arest
la domiciliu a încălcat obligațiile impuse prin încheiere, acesta va sesiza
de îndată procurorul în cursul urmăririi penale, sau în celelalte etape ale
procesului penal, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată, după caz.
În caz ul în care instanța a constatat că inculpatul a încălcat cu rea –
credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile menționate în
încheiere ori există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit cu
intenție o nouă infracțiune pentru care s -a dispus pune rea în mișcare a
acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu
sau la cererea motivată a procurorului, poate dispune înlocuirea măsurii
arestului la domiciliu cu m ăsura arestării preventive.

3.1.1 JURISPRUDENȚĂ. Încuviințarea părăsirii imobilului în temeiul
art. 221 alin. (6)

Prin încheierea penală nr. 196/DL/22.10.2015 pronunțată de
judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. s -a respins ca
nefondată cererea formulată de inculpata V. P. O. M. privind
încuviințarea părăsirii domiciliului.
În motivarea soluției pronunțate de judecătorul de drepturi și
libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut că cererea inculpatei este
nejustificată, măs ura preventivă, prin caracterul său sever, presupunând
o modificare a conținutului doar în ipoteza unor situații excepționale,
situație care nu se regăsește în cauza de față. S -a apreciat că motivul
invocat de inculpata ar reprezenta o situație excepțional ă în ipoteza în
care ar fi imposibil ca o altă persoană să asigure mijloacele de

72 Mateuț Gh., op. cit. p.18.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

32 subzistență ale familiei, or inculpata, aparține unui climat familial stabil,
soțul inculpatei bucurându -se de un anume renume profesional, astfel
încât solicitarea inculpatei apare, în acest context, nejustificată.
Împotriva acestei hotarâri a declarat contestaie inculpata V. P. O.
M. care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și
netemeinicie solicitând admiterea cererii formulate și încuviințarea
părăsi rii domiciliului pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu,
începând cu data de 30.10.2015 în zilele de luni, între orele 15,00 -16,30;
marți, între orele 07,30 – 13,00; miercuri, între orele 15,00 -16,30; joi,
între orele 07,30 – 13,00 si vineri , între orele 15,00 -16,30 în vederea
prezentării la locul de muncă din cadrul D. G. A. S. P. C. B.
Examinând legalitatea și temeinicia soluției contestate, judecătorul
de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel O. a constatat
urmatoarele: în cauz ă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 221
alin. (6) NCPP deoarece desfășurarea unei activități lucrative, la un
interval de peste două luni de la dispunerea măsurii arestului la
domiciliu, în baza și pe durata contractului nr. xxxxx/08.12.2014 în cheiat
de inculpata V. P. O. M. cu D. G. A. S. P. C. B., constituie un motiv
întemeiat pentru a conduce la o derogare de la regimul executării măsurii
arestului la domiciliu în vederea respectării dreptului la muncă al
inculpatei supuse acestei măsuri prev entive în scopul procurării
resurselor financiare necesare subzistenței.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei V. P. O.
M., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel O. a
apreciat că derogarea temporară de la regimu l măsurii arestului la
domiciliu (două zile câte o ora și jumătate, respectiv trei zile câte cinci
ore și jumătate) nu constituie, în condițiile specifice ale cauzei, o măsură
care să lipsească de substanță măsura preventivă privativă de libertate
care va fi în continuare în ființă cu restul restricțiilor impuse.
Permisiunea de derogare temporară de la regimul măsurii arestului
la domiciliu va fi acordată numai pe durata existenței contractului nr.
xxxxx/08.12.2014 încheiat de inculpata V. P. O. M. cu D. G. A. S. P. C.
B.
Pentru aceste motive, a admis contestația formulată de inculpata
V. P. O. M. împotriva Încheierii nr. 196/DL/22.10.2015 pronunțată de
judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. în dosarul nr.
3562/111/2015, a desfii nțat încheierea atacată și rejudecând în baza art.
221 alin. (6) NCPP a încuviințat cererea formulată de inculpata V. P. O.
M. de părăsire a domiciliului pe durata măsurii preventive a arestului la
domiciliu, începând cu data de 30.10.2015 în zilele de lun i, între orele
15,00 -16,30; marți, între orele 07,30 – 13,00; miercuri, între orele 15,00 –
16,30; joi, între orele 07,30 – 13,00 si vineri, între orele 15,00 -16,30 în
vederea prezentării la locul de muncă din cadrul D. G. A. S. P. C. B.73

73 http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -bf41ly u/

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

33
3.2 Executarea sup ravegherii arestului la domiciliu

După ce încheierea a fost comunicată organului de supraveghere,
acesta desemnează un număr necesar de polițiști care se vor deplasa la
locuința inculpatului în scopul legitimării acestuia și al identificării
persoanelor care locuiesc împreună cu el ori care se află în îngrijirea sa.
Datele astfel obținute sunt cuprinse într -un proces -verbal care se va
depune la dosarul personal al inculpatului. Subsecvent acestei activități,
organul de supraveghere comunică începerea act ivităților de
supraveghere magistratului care a dispus măsura74.
În continuare, organul de supraveghere întocmește un program în
care se menționează modul de executare al măsurii arestului la
domiciliu, obligația inculpatului de informare în situația în care acesta va
părăsi locuința în cazuri urgente, precum și condiți ile de părăsire,
deplasare și revenire la locuință în cazurile în care acesta este chemat în
fața organului de urmărire penală sau a organului care a dispus măsura,
cât și în situația în care acesta a primit încuviințarea de părăsire a
imobilului pentru ca zuri prevăzute la art. 221 alin. (6) NCPP. Documentul
astfel întocmit se comunică inculpatului, de îndată, sub semnătură.
Organul de supraveghere verifică periodic dacă inculpatul respectă
măsura sau obligațiile impuse. În acest sens, organul de poliție v a face
vizite inopinate la domiciliul inculpatului, periodic sau la sesizare, în orice
moment al zilei. Vizitele inopinate efectuate de către organul de
supraveghere trebuie aduse de îndată la cunoștința judecătorului de
drepturi și libertăți, a judecătoru lui de cameră preliminară sau a instanței
de judecată.
Organul de urmărire penală sau judecătorul care a dispus măsura
arestului la domiciliu va încunoștința organul de supraveghere ori de câte
ori îl chemă pe inculpat, comunicând acestuia data, ora și lo cul chemării.
Organul de supraveghere va stabili itinerarul și condițiile de deplasare
apoi le va aduce la cunoștință inculpatului pe bază de semnătură. Dacă
inculpatul nu se prezintă la ora, data și locul în care a fost chemat,
organul judiciar va încunoș tința organul de supraveghere despre
aceasta, urmând ca acesta să verifice motivele care au determinat
încălcarea obligației.75
Toate verificările pe care le efectuează organul de supraveghere
cu privire la respectarea măsurii și a obligațiilor se consemne ază în
procese -verbale și se depun la dosarul personal al inculpatului.
Când organul de supraveghere constată nerespectarea cu rea –
credință a măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului, procedează la

74 Art. 129 din Legea 254/2013.
75 Ștefan C. -E., Dumitrescu A., op. cit., p.32.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

34 audierea acestuia, precum și a altor persoane care a u informații despre
încălcarea sau neîndeplinirea obligațiilor, apoi întocmește o sesizare
motivată pe care o înaintează procurorului, în cursul urmăririi penale,
judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară
sau instanței de jude cată, în cursul judecății.76
În vederea unei bune executări a supravegherii, organele de
supraveghere pot colabora cu autoritățile locale, alte organe de ordine și
siguranță publică, precum și cu orice persoană fizică sau juridică care
poate furniza inform ații despre eventualele încălcări ale obligațiilor
impuse inculpatului.77
Potrivit art. 133 din Legea nr. 254/2013, dosarul personal al
inculpatului cuprinde:
a) Încheierile organului judiciar cu privire la luarea, prelungirea,
încetarea, revocarea, înlocu irea arestului la domiciliu, permisiunea de
părăsire a imobilului, precum și alte comunicări;
b) actul de identitate, fișa de evidență a persoanei ori procesul -verbal
de identificare a persoanei arestate la domiciliu;
c) actele întocmite cu ocazia fiecăre i verificări cu privire la respectarea
măsurii și a obligațiilor de către inculpat;
d) documente referitoare la datele de identificare a persoanelor în
privința cărora s -a stabilit că persoana supravegheată este obligată să
nu intre în legătură;
e) documente referitoare la datele de identificare a persoanelor care
locuiesc în mod obișnuit împreună cu aceasta sau care se află în
îngrijirea sa;
f) dovada de luare la cunoștință sub semnătură a programului privind
condițiile de părăsire, deplasare și re venire în locuință;
g) orice alte documente apreciate drept necesare executării în condiții
corespunzătoare a activităților specifice de supraveghere, referitoare sau
în legătură cu persoana arestată la domiciliu, pe perioada
supravegherii.78

3.3 Durata a restului la domiciliu. Prelungirea sau menținerea
măsurii

În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pentru o
durată de cel mult 30 de zile. Măsura arestului la domiciliu poate fi
prelungită în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate , dacă se

76 Art. 131 din Legea 254/2013.
77 Art. 132 din Legea 254/2013.
78 Observăm că nu se face referire expresă la datele electronice ale sistemului de supraveghere, care,
în opinia n oastră, pot fi transpuse pe un suport de stocare digital (CD/DVD) și atașate la dosarul
inculpatului. Totuși, acestea pot fi cuprinse în reglementarea de la litera g).

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

35 mențin temeiurile care au condus la luarea măsurii sau dacă au apărut
temeiuri noi , fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.
"Menținerea detenției poate fi justificată într -un caz determinat
numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale de
interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează
asupra regulilor privind libertatea individuală, așa cum sunt stabilite în
art. 5 din Convenție"79.
Raportându -ne la jurisprudența CEDO, aprecie m că este imperios
necesar ca judecătorul competent să soluționeze propunerea de
prelungire a arestului la domiciliu să verifice dacă se mențin temeiurile în
baza cărora inculpatul a fost arestat sau dacă au apărut temeiuri noi,
întrucât motivele plauzibil e de a suspecta că inculpatul a comis o
infracțiune sunt insuficiente, fiind nevoie și de alte motive pertinente
pentru a justifica privarea de libertate. În acest sens, instanța europeană
afirmă că "existența unor motive plauzibile de a suspecta persoana
arestată că a comis o infracțiune este o condiție sine qua non a
menținerii în detenție, dar după o anumită perioadă de timp, ea nu mai
este suficientă pentru a justifica menținerea în detenție"80.
În situația în care nu mai subzistă temeiurile care au de terminat
luarea măsurii sau în lipsa unor temeiuri noi care să justifice prelungirea
măsurii, judecătorul competent este obligat să dispună punerea în
libertate a inculpatului.
Atunci când procurorul consideră că temeiurile care au determinat
arestul la d omiciliu se mențin și se impune în continuare privarea de
libertate sau când au apărut temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, va formula o propunere de prelungire a arestului la domiciliu
înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu disp us anterior în
cauză. NCPP prevede o competență teritorială alternativă. Atfel,
propunerea motivată, împreună cu dosarul cauzei se depun:
– la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă insta nță sau
– la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în
grad, în a cărei circumscripție se află locul unde s -a constatat săvârșirea
infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectuează sau supravegh ează urmărirea penală.
Procurorul va înainta dosarul cauzei împreună cu propunerea de
prelungire a arestului la domiciliu judecătorului competent, cu cel puțin 5
zile înainte de expirarea duratei acesteia. Cu privire la termenul de
formulare a sesizării i nstanței, în doctrină, cât și în practică au existat
păreri contrare. Astfel, un autor consideră că nerespectarea termenului
cade sub incidența art. 268 alin. (1) NCPP , în timp ce alt autor afirma că
termenul este de recomandare iar nerespectarea acestuia nu atrage

79 Grigorie I., op. cit., p.271.
80 CEDO, Stögmüller c. Austria, hot. din 10 noiembrie 196 9, parag. 4.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

36 nulitatea propunerii de prelungire a măsurii, "însă judecătorul de drepturi
și libertăți trebuie să asigure avocatului inculpatului posibilitatea pregătirii
unei apărări concrete și efective în vederea dezbaterii propunerii. "81
Cu privire la ace st aspect s -a pronunțat CCR, statuând că
nerespectarea termenului de cel puțin 5 zile "este de natură să cauzeze
o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental
la apărare al inculpatului arestat, așa încât sunt incidente normele
procesual penale ale art.268 alin.(1) din Codul de procedură penală,
sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea
procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de
prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului
făcut peste termen."82
Dosarul se repartizează aleatoriu. Primind propunerea de
prelungire a arestului la domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți
desemnat fixează termenul de soluționare a propunerii procurorului, în
camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu
și dispune citarea inculpatului.
Soluționarea propunerii se face în camera de consiliu iar
neprezentarea inculpatului nu împiedică soluționarea propunerii de către
judecătorul de drepturi și libert ăți. Când acesta este prezent se
procedează la audierea sa, nu înainte de a -i fi aduse la cunoștință
infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu da nicio declarație.
Dacă inculpatul dorește să dea declarații, acesta va fi audiat despre
fapta și mot ivele pe care se întemeiază propunerea de prelungire a
arestului la domiciliu.
Participarea procurorului cât și asistența juridică a înculpatului sunt
obligatorii. Inculpatul poate să -și desemneze un avocat ales sau, în lipsa
acestuia, i se va desemna un avocat din oficiu.
După ascultarea inculpatului, se trece la dezbaterea propunerii,
judecătorul de drepturi și libertăți dând cuvântul, pe rând, procurorului și
avocatului, inculpatul având ultimul cuvânt. Urmează deliberarea și
consemnarea soluției în mi nută, pronunțarea soluției în camera de
consiliu, apoi redactarea motivată a încheierii.
Soluțiile pe care le poate da judecătorul de drepturi și libertăți sunt:
– Admiterea propunerii procurorului și prelungirea măsurii arestului la
domiciliu pe o durat ă de cel mult 30 de zile (când constată că temeiurile
care au determinat arestul la domiciliu se mențin și se impune în
continuare privarea de libertate sau când au apărut temeiuri noi care
justifică privarea de libertate);
– Respingerea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu ca
neîntemeiată;

81 Udroiu M., Procedură penală… p.584.
82 CCR, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, parag. 49.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

37 – Respingerea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu și
înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau a controlului
judiciar pe cauțiune (în condițiile art . 242 alin. (2);
– Constatarea nulității propunerii de prelungire a arestului la domiciliu ca
urmare a încălcării termenului prevăzut în sarcina procurorului de
sesizare a instanței, în temeiul art. 239 alin. (1).83
Soluția este executorie. Încheierea se comunică procurorului și
inculpatului care au lipsit de la pronunțare. Soluția judecătorului de
drepturi și libertăți poate fi atacată cu contestație în termen de 48 de ore
de la pronunțare, dacă procurorul și inculpa tul au fost prezenți la
pronunțare, sau de la comunicare, dacă aceștia au lipsit de la
pronunțare.
Dosarul se restituie organului de urmărire penală în 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestației.
Contestația se soluționează potrivit art. 204, (a se vedea subsecțiunea
2.2.2)
Durata maximă a arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale,
este de 180 de zile. Această durată se va lua în considerare la calculul
duratei maxime a măsurii arestului preventiv a inculpatului în cursul
urmăririi penale.
În ceea ce privește termenele pentru care poate fi dispusă măsura,
cât și durata totală a arestului la domiciliu în cursul camerei preliminare
și a judecății, inițial aceasta nu era reglementată84, astfel CCR a
constatat că prevederile art . 222 NCPP sunt neconstituționale "de vreme
ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru
perioade nelimitate de timp, pe cale de consecință fiind restrâns, în mod
nelimitat temporal, exercițiul drepturilor și libertăților fundamen tale vizate
de conținutul acestei măsuri"85.
Prin OUG 24/2015, dispozițiile art. 222 au fost puse în acord cu
decizia Curții și s -a reglementat că în procedura de cameră preliminară
și în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu se poate dispune pe o
perioadă de cel mult 30 de zile. Privitor la durata maximă a arestului la
domiciliu în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății s -a
statuat că se face aplicarea dispozițiilor art. 239 NCPP. Astfel, În cursul
judecății în primă instanță, durata totală a arestului la domiciliu nu poate
depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea
maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul
sesizării instanței de judecată. Durata maximă a arestului la domiciliu nu
poate depăși 5 ani.
Durata sau termenul rezonabil al arestului la domiciliu se apreciază
in concreto, de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale

83 Ibidem , p.362.
84 Coca G., Durata maximă a arestului la domiciliu în cursul judecății în primă instanță, în Revista
Dreptul nr. 7/2014, pp.197 -198.
85 CCR, Decizia nr. 361 din 7 mai 2015, parag. 26.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

38 acestuia. Instanței îi revine obligația de a argumen ta cu probe orice
prelungire sau menținere a arestului la domiciliu. Pe lângă aceasta,
organul judiciar trebuie să asigure judecarea cu celeritate a cauzei. În
privința motivelor care au condus la luarea măsurii, implicit la prelungirea
sau menținerea ei, instanța europeană consideră că acestea nu mai sunt
suficiente după trecerea unei anumite perioade de timp, pentru
menținerea inculpatului în detenție. Orice prelungire a arestului la
domiciliu trebuie să se bazeze pe probe concrete raportate la pericolul
public, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor, înțelegerea cu
ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii în scopul denaturării
adevărului, pericolul de a se sustrage de la judecată sau riscul săvârșirii
de noi infracțiuni.
Pe de altă pa rte, în unele cazuri există și intenția unor inculpați de
a beneficia o perioadă mai îndelungată de măsura arestului la domiciliu,
date fiind condițiile de executare în sânul familiei, pentru a scurta
perioada ce urmează a o executa în penitenciar, unde co ndițiile sunt mai
grele iar mediul este neprietenos.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

39
CAPITOLUL 4. VERIFICAREA MĂSURII ARESTULUI LA DOMICILIU
4.1 Verificarea măsurii arestului la do miciliu în procedura de
cameră preliminară

Procedura de cameră preliminară începe la momentul finalizăr ii
urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpatului de către procuror,
prin rechizitoriu. Dosarul cauzei împreună cu rechizitoriul se înaintează
judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă. Dacă
inculpatul se afă în stare de ares t la domiciliu, procurorul va înainta
dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestului la
domiciliu.
Termenul sus amintit este un termen de decădere. Sesizarea
instanței cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea măsurii este
insuficient pentru pregătirea apărării și incalcă art. 24 din Constituție.
Dreptul la apărare trebuie exercitat în mod real, mai ales în ceea ce
privește materia măsurilor preventive.
Judecătorul de drepturi și libertăți are obligația ca în 3 zile de la
înregistrarea dosarului să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia
măsurii preventive a arestului la domiciliu, înainte de expirarea duratei
acesteia, dispunând citarea inculpatului. Însă, înainte de a proceda la
verificarea legalității și temeiniciei ar estului la domiciliu, judecătorul de
cameră preliminară trebuie "să analizeze dacă nu a fost depășită durata
maximă a măsurii preventive în cursul urmăririi penale (180 de zile)
pentru că în acest caz starea de arest ar înceta de drept."86
Judecătorul de c ameră preliminară fixează termenul de judecată
astfel încât verificarea măsurii să fie cuprinsă în termenul de 3 zile de la
înregistrarea dosarului. Soluționarea cauzei se face în camera de
consiliu cu participarea procurorului, asistența juridică a inculp atului fiind
obligatorie, cât și prezența acestuia.
Dacă inculpatul se află internat în spital sau din cauza stării de
sănătate ori din forță majora nu se poate prezenta la termenul fixat
pentru verificarea măsurii, judecata se va desfășura în lipsa incu lpatului
însă numai în prezența avocatului său, căruia i se va da cuvântul pentru
a pune concluzii.
Când inculpatul este prezent, acesta va fi ascultat, apoi judecătorul
de cameră preliminară va da cuvântul procurorului și avocatului
inculpatului pentru d ezbatere, asigurând exigențele contradictorialității,
inculpatul având ultimul cuvânt. "Verificarea privește temiurile (de fapt și
de drept) care au justificat luarea sau prelungirea măsurii preventive,
judecătorul urmând să dispună menținerea măsurii sau, dimpotrivă, să
constate că nu mai poate fi justificată. În acest caz, în funcție de

86 Udroiu M., Procedură penală… , p.588.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

40 rezultatul verificării, judecătorul de cameră preliminară va dispune
revocarea, înlocuirea sau va constata încetarea de drept a măsurii "87.
Când constată că se mențin temeiurile care au determinat luarea
măsurii arestului la domiciliu sau când există temeiuri noi care justifică
măsura arestului la domiciliu, judecătorul de cameră preliminară dispune
prin încheiere motivată menținerea arestului la domiciliu față de inculpat.
În încheiere nu trebuie să se precizeze perioada de timp pentru care se
menține măsura, însă aceasta nu poate dura mai mult de 30 de zile.
Judecătorul de cameră preliminară poate totuși să stabilească un termen
pentru următo area verificare a legalității măsurii.
Dacă judecătorul de cameră preliminară constată că temeiurile
care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu au încetat sau
când nu există temeiuri noi care să justifice măsura arestului la domiciliu
sau câ nd au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii
arestului la domiciliu, va dispune prin încheiere revocarea acesteia și
punerea în libertatea a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Când constată că menținerea arestului la domiciliu nu mai este
necesară față de scopul urmărit prin privarea de libertate sau când
măsura nu mai este proporțională cu scopul urmărit, judecătorul de
cameră preliminară poate dispune prin încheiere înlocuirea arestului la
domiciliu cu măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe
cauțiune.
Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară poate lua act
de încetarea de drept a arestului la domiciliu dacă până la pronunțare s –
a împlinit termenul pentru care măsura anterioară a fost dispusă sau
dacă a fost depășită durata maximă de 180 de zile a arestului la
domiciliu în cursul urmăririi penale.
În cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră
preliminară verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă
subzistă temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea arestului la
domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea
acestora. Și în cazul acestei noi verificări se va aplica aceeași procedură
descrisă mai sus. Împotriva încheierii se poate face contestație iar
aceasta se va soluționa de judecătorul de cameră preliminară de la
instanța ierarhic superioară. Precizăm că procedura de cameră
preliminară durează maxim 60 de zile, iar contestația împot riva încheierii
prin care se dispune începerea judecății poate dura tot cel mult 60 de
zile.
"În procedura de verificare a măsurilor preventive se poate dispune
și modificarea obligațiilor prevăzute în cuprinsul acestora"88.

87 Crișu A., op. cit., p.463.
88 Boroi A., Negruț G., op. cit., p.328.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

41
4.2 Verificarea măsurii are stului la domiciliu în cursul judecății

După finalizarea procedurii de cameră preliminară și dispunerea
începerii judecății în cauză, judecătorul de cameră preliminară înaintează
dosarul instanței de judecată89 cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea
măsurii arestului la domiciliu.
Pe parcursul judecății întâlnim două situații în care instanța de
judecată verifică, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestului la
domiciliu.
În prima situație, insta nța de judecată verifică, din oficiu, după
primirea dosarului, înainte de expirarea măsurii anterior dispuse, dacă
subzistă motivele care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea
arestului la domiciliu față de inculpat.
În a doua situație, instanț a de judecată verifică periodic, dar nu mai
târziu de 60 de zile dacă subzistă motivele care au determinat luarea,
prelungirea sau menținerea arestului la domiciliu față de inculpat, înainte
de expirarea măsurii.
Nerespectarea termenelor amintite, în sens ul depășirii lor, "se
impune a fi sancționată cu încetarea de drept a măsurii în cauză,
sancțiune ce intervine ope legis din momentul împlinirii termenului
respectiv. "90
În ambele situații, soluționarea cauzei se face în ședință publică cu
participarea pro curorului, asistența juridică a inculpatului fiind obligatorie,
cât și prezența acestuia.
Dacă inculpatul se află internat în spital sau din cauza stării de
sănătate ori din forță majora nu se poate prezenta la termenul fixat
pentru verificarea măsurii, judecata se va desfășura în lipsa inculpatului
însă numai în prezența avocatului său, căruia i se va da cuvântul pentru
a pune concluzii.
Când inculpatul este prezent, acesta va fi ascultat, apoi instanța de
judecată va da cuvântul procurorului și avocatu lui inculpatului pentru
dezbatere, asigurând exigențele contradictorialității, inculpatul având
ultimul cuvânt. Verificarea privește temiurile (de fapt și de drept) care au
justificat luarea, prelungirea sau menținerea arestului la domiciliu.
Când constat ă că se mențin temeiurile care au determinat arestul
la domiciliu sau când există temeiuri noi care justifică măsura arestului la
domiciliu, instanța de judecată dispune prin încheiere motivată
menținerea arestului la domiciliu față de inculpat. În încheie re nu trebuie
să se precizeze perioada de timp pentru care se menține măsura, însă
aceasta nu poate dura mai mult de 60 de zile. Instanța de judecată

89 Judecătorul de cameră preliminară exercită și funcția de judecată în primă instanță, nefiind o
incompatibilitate între aceste două funcții.
90 Boroi A., Negruț G., op. cit., p.329.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

42 poate, totuși, să stabilească un termen pentru următoarea verificare a
legalității măsurii.
Când instanța de judecată constată că temeiurile care au
determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestului la
domiciliu au încetat sau când nu există temeiuri noi care să justifice
măsura arestului la domiciliu sau când au apărut împrejurări noi din care
rezultă nelegalitatea măsurii arestului la domiciliu, va dispune, prin
încheiere, revocarea acesteia și punerea în libertatea a inculpatului,
dacă nu este arestat în altă cauză.
Dacă se constată că menținerea arestului la domiciliu nu mai este
necesară fa ță de scopul urmărit prin privarea de libertate sau când
măsura nu mai este proporțională cu scopul urmărit, instanța de judecată
poate dispune prin încheiere înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura
controlului judiciar sau a controlului judiciar pe ca uțiune.
Potrivit art. 208¹ NCPP, în procedura de verificare a menținerii
arestului la domiciliu se poate dispune modificarea obligațiilor din
conținutul acestora.
Împotriva încheierii prin care s -a dispus asupra menținerii arestului
la domiciliu se poate formula contestație potrivit prevederilor art. 206
NCPP91.
Având în vedere toate aceste aspecte procedurale, menționăm
următoarele diferențe: în cursul urmăririi penale, măsura arestului la
domiciliu poate fi prelungită, pe când în procedura de cameră
preliminară și în cursul judecății, măsura poate fi menținută. În cursul
urmăririi penale, luarea și prelungirea măsurii se dispun în camera de
consiliu , la fel fiind și în cazul camerei preliminare, diferența constând în
faptul că măsura se menține, nu se p relungește, iar în cursul judecății,
luarea și menținerea se dispun în ședință publică.

4.2.1 JURISPRUDENȚĂ. Verificarea măsurii în cursul judecății
Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2015 a Judecătoriei
Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX15, în
baza art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. 4 NCPP, s -a constatat
legalitatea și temeinicia arestului la domiciliul luat față de inculpatul P.M.
și în baza art. 208 alin. (4) NCPP, s -a menținut arestul la domiciliul lu at
față de inculpatul P.M. până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60
zile.
Deliberând, instanța a reținut următoarele: prin încheierea din
19.10.2015, în temeiul art. 208 alin. (4) și art. 242 alin. (2) NCPP, a fost
înlocuită arestarea preventiv ă a inculpatului cu arestul la domiciliu. În
motivare, instanța a reținut că arestarea preventivă era, și în acel

91 A se vedea subsecțiunea 2.4.2

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

43 moment, legală, însă temeiurile care au determinat luarea acesteia s -au
modificat în așa fel încât permit ca scopul măsurilor preventive să fie
atins și prin măsura arestului la domiciliu.
Plasarea inculpatului în arest la domiciliu asigură, în continuar e,
izolarea sa de comunitate și de categoriile sociale perturbate de
sentimentul de insecuritate creat de fapta ce formează obiectul judecății.
Sub aspectul temeiniciei, s -a apreciat că lăsarea în libertate a
inculpatului prezintă pericol concret pentru or dinea publică , având în
vedere împrejurările privitoare faptă și cele referitoare la persoana
inculpatului, iar arestul la domiciliu este necesar și suficient pentru buna
desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește caracterul actual al stării de pericol pentru
ordinea publică, s -a reținut că tocmai durata de 5 luni, de la data faptei, a
determinat concluzia instanței, în încheierea din 19.10.2015, că
rezonanța socială a faptei de care este acuzat inculpatul s -a mai
diminuat , putând fi luată o măsu ră preventivă mai ușoară. Însă, față de
durata scurtă de timp de la 19.10.2015 și până în prezent, nu se poate
susține că ecoul social al presupusei fapte s -ar fi stins întru -totul, iar
starea de pericol pentru ordinea publică ar fi încetat. Totodată, prez enta
verificare este efectuată înainte de expirarea termenului de 60 zile ,
stabilit în dispozitivul ultimei încheieri de menținere a măsurii preventive,
iar arestul la domiciliu nu a depășit durata maximă , în cursul judecății.
În ceea ce privește starea de pericol pentru ordinea publică, pe
lângă gravitatea abstractă a faptei, subliniată prin limitele de pedeapsă
prevăzute de lege, instanța a reținut că aceasta prezintă gravitate și în
concret , având în vedere presupusul mod de comitere , situația persoane i
vătămate (persoană în vârstă, fără mijloace efective de apărare dat fiind
acționarea prin luarea în surprindere), precum și circumstanțele de loc și
de timp . Prin acționarea într -un loc public, pe o stradă de regulă
circulată, ziua, la ora 13.00, fără te merea de a fi prins, presupusa faptă
este de natură a genera un sentiment de insecuritate socială colectivă,
ce poate fi în cauză atenuat prin menținerea măsurii preventive dispuse
în cauză.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului P.M., s -a
reținut că este implicat în prezenta faptă, la scurt timp după liberarea din
penitenciar , pentru o infracțiune de aceeași natură, astfel că lăsarea în
libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate colectivă și
ar crea temerea că, împotr iva unor persoane periculoase, organele
statului nu acționează suficient.
Față de toate acestea, instanța a concluzionat că există temeiurile
necesare și suficiente ce impun menținerea arestului la domiciliu față de
inculpatul P.M.
Împotriva acestei înch eieri a formulat contestație inculpatul P.M.
solicitând înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

44 judiciar, întrucât nu există nici o probă că ar fi săvârșit infracțiunea
reținută în sarcina sa. Examinând încheierea atacată sub aspect ul
criticilor formulate și din oficiu, tribunalul a constatat contestația
nefondată.92

CAPITOLUL 5. ÎNCETAREA DE DREPT, REVOCAREA ȘI
ÎNLOCUIREA ARESTULUI LA DOMICILIU
5.1 Încetarea de drept a arestului la domiciliu

În cazurile expres prevăzute de lege, î ncetarea măsurilor
preventive operează ope legis. Încetarea de drept a acestora "este un
obstacol legal împotriva menținerii acestora "93. În acest caz, organul
judiciar nu mai are posibilitatea de apreciere asupra necesității sau
oportunității menținerii măsurilor preventive, indiferent de subzistența
temeiurilor care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea
acestora.
Când intervine în cazurile prevăzute de NCPP, încetarea de drept
a măsurilor procesuale "trebuie constatată de organul judiciar, c are
trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca
încetarea de drept să aibă consecințele procesuale. Așadar, intervenind
ope legis, încetarea de drept a măsurii preventive se constată, nu se
dispune "94.
Cu alte cuvinte, în cazur ile în care se constată încetarea de drept,
inculpatul arestat la domiciliu trebuie pus de îndată în libertate, cu atât
mai mult cu cât măsurile preventive au caracter facultativ și revocabil.
Încetarea de drept a arestului la domiciliu poate fi constatat ă de
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau
de către instanța de judecată, în funcție de etapa procesuală în care
intervine.
Potrivit art. 241 NCPP, cazurile în care măsura preventivă a
arestului la domiciliu încetează de drept sunt:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele
judiciare ori, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă
instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege ;
Măsura arestului la domiciliu încetează de drept în cursul urmăririi
penale, când s -a depășit termenul pentru care judecătorul de drepturi și
libertăți a dispus luarea sau prelungirea măsurii, fără ca aceasta să fie
prelungită, atrage încetarea de drept a arestului la domiciliu operând la
expirarea ultimei zile pentru care măsura a fost dispusă.

92 http://www.rolii.ro/hotarari/587e7657e490096c27001beb
93 Neagu I., Damaschin M., op. cit., p. 602.
94 Boroi A., Negruț G., op. cit., p.315.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

45 În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu încetează de drept la
expirarea duratei maxime pentru care măsura poate fi dispusă, respectiv
180 de zile.
În cur sul procedurii de cameră preliminară, măsura preventivă
încetează de drept atunci când judecătorul de cameră preliminară nu a
verificat legalitatea și temeinicia măsurii în termen de 30 de zile de la
data ultimei mențineri a arestului la domiciliu.
În cur sul judecății, arestul la domiciliu încetează de drept atunci
când instanța de judecată nu a verificat legalitatea și temeinicia măsurii
în termen de 60 de zile de la data ultimei mențineri a arestului la
domiciliu.
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în
judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de
încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de
amânare a aplicării pedepsei ori o pedeapsă cu amendă, care nu
însoțește pedeapsa închis orii, chiar nedefinitivă ;
În prima situație se face referire la situația în care procurorul
dispune clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, când "măsura
arestului la domiciliu nu poate să subziste dincolo de limitele procesului
penal"95, operând astfe l încetarea de drept a măsurii.
A doua situație prevede încetarea arestului la domiciliu în faza de
judecată, atunci când dispune o soluție de achitare a inculpatului, de
încetare a procesului penal, de renunțare (aplicând inculpatului un
avertisment cu c aracter administrativ) sau amânare a aplicării pedepsei,
ori o pedeapsă cu amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii, chiar
dacă aceste hotărâri au fost date în primă instanță, deci, nedefinitive.
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s -a dispus
condamnarea inculpatului;
Ca regulă, hotărârea rămâne definitivă atunci când a fost
pronunțată în apel, excepție făcând hotărârile pronunțate în primă
instanță, atunci când nu au fost atacate cu apel în termenul legal, de
către nicio parte.
d) în alte cazuri anume prevăzute de lege;
Aici avem în vedere cazurile de la art. 399 alin. (3) NCPP, potrivit
cărora, instanța pune în libertate de îndată pe inculpat atunci când
pronunță:
– o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii și arestării
preventive;
– o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub
supraveghere;
– o pedeapsă cu amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii;
– o măsură educativă.

95 Udroiu M., Procedură penală…, p.599.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

46 Un alt caz este acela în care, în cursul judecății, se depășește
durata maximă a ares tului la domiciliu. În acest caz, măsura încetează
de drept la depășirea jumătății maximului special prevăzut de lege pentru
infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sau la
împlinirea duratei maxime de 5 ani pentru care inculpatul poat e fi
menținut în arest la domiciliu.
Prin OUG 18/2016 au fost introduse în NCPP două noi situații de
încetare a arestului la domiciliu, astfel, acesta încetează de drept și:

1. la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare cu
suspendarea ex ecutării pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsă
cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii, arestului la domiciliu și
arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri prin care s -a aplicat o
măsură educativă neprivativă de libertate ;
Se are în vedere faptul că soluția dată nu justifică menținerea
măsurii arestului la domiciliu. Pedeapsa cu închisoarea aplicată, fie cu
executare, fie cu suspendare sub supraveghere, trebuie să fie cel mult
egală cu durata reținerii, arestului la domiciliu sau arestării preventive,
toate acestea cumulate, întrucât sunt măsuri preventive privative de
libertate ce se deduc din pedeapsă prin echivalarea unei zile de arest cu
o zi din pedeapsă.96
2. în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în
hotărârea de condamnare.
În acestă situație, cauza se află în curs de soluționare în apel iar
măsura arestului la domiciliu a atins durata pedepsei pronunțate în primă
instanță. Această situație de încetare de drept constă în "evitarea
menținerii măsurii pest e un termen rezonabil, având în vedere că
infracțiunea care constituie obiectul judecății a fost deja evaluată prin
hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță "97.
Desigur, nu este o regulă ca solu ția sau pedeapsa din apel să fie
întocmai cu cea din primă instanță. Tocmai aceasta este una din rațiunile
care stau la baza apelului. Cauza se rejudecă, instanța de apel putând
să mențină hotărârea atacată sau să procedeze la o nouă individualizare
a pedepsei în ceea ce privește durata acesteia.
Dacă pedeapsa cu închisoarea aplicată în apel este mai mare
decât cea de la instanța de fond, pentru stabilirea duratei pedepsei ce
urmează a se executa după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare, se va avea în vedere cuantumul98 măsurilor privative de
libertate ce au fost dispuse în cauză și executate de către inculpat,
urmând ca inculpatul să execute restul pedepsei.

96 A se vedea art. 399 alin. (6) și (9) NCPP.
97 Crișu A., op. cit., p.447.
98 Durata reținerii, arestului la domiciliu și a arestării preventive.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

47 5.1.1 Aspecte procedurale

Încetarea de drept a arestului la domiciliu se constată de organul
judiciar pe rolul căruia se află cauza la momentul invocării cazului de
încetare (judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră
preliminară sau instanța de judecată). Sesizarea organului judiciar se
poate face din oficiu, cât și la cererea in culpatului. Sesizarea se depune
la organul judiciar înaintea căruia se află cauza la momentul invocării.
În cursul urmăririi penale și în procedura de cameră preliminară,
soluționarea cererii se face în camera de consiliu, pe când, în cursul
judecății (î n primă instanță sau în apel) cererea se soluționează în
ședință publică, participarea procurorului fiind obligatorie cât și a
inculpatului arestat la domiciliu. Neprezentarea inculpatului nu împiedică
judecarea cererii.
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie, acesta fiind asistat
la soluționare de un avocat ales sau desemnat din oficiu, sau reprezentat
dacă lipsește. Dezbaterea se realizează potrivit principiului
contradictorialității, inculpatul având ultimul cuvânt.
Cererea se soluționează cu celeritate întrucât "procedura este
motivată de urgența punerii în libertate, o altă modalitate ar conduce la
amânarea nejustificată a demersurilor necesare punerii în libertate "99.
Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră
preliminar ă sau instanța de judecată se pronunță prin încheiere, excepție
făcând cazurile prevăzute la art. 399 alin. (3) NCPP, în care, constatarea
încetării de drept a arestului la domiciliu se face prin sentință (în primă
instanță) sau decizie (în apel).100
Încheierea se comunică procurorului și inculpatului care au lipsit de
la pronunțare. De asemenea, o copie a încheierii se va comunica și
instituțiilor cu atribuții în executarea măsurii (organele de supraveghere).
Încheierea pronunțată este se pune în exe cutare în cel mai scurt
timp. Împotriva încheierii prin care organul judiciar se pronunță (constată
sau respinge cererea inculpatului) cu privire la încetarea de drept a
arestului la domiciliu, pot formula contestație procurorul sau inculpatul, în
termen d e 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare, dacă
aceștia au lipsit. Contestația împotriva încheierii prin care s -a constatat
încetarea de drept a măsurii nu este suspensivă de executare.
Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 204 -206 NCPP .

99 Crișu A., op. cit., p.448.
100 Lorincz A. -L., op. cit., p.253.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

48 5.1.2 JURISPRUDENȚĂ. Încetarea de drept în temeiul art. 241 alin.
(1) lit. a)

Prin încheierea nr. 235/13.07.2016 judecătorul de drepturi și
libertăți al Judecătoriei Alexandria în baza art. 242 alin. (8) raportat la art.
242 alin. (1) NCPP, a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a
măsurii preventive a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul M. N.
F.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți al primei
instanțe a reținut că prin încheierea din 04. 04.2016, pronunțată în
dosarul nr. 1659/740/2016, în baza art. 226 alin. (2) raportat la art. 223
alin. 2 NCPP, s -a dispus față de inculpații M. N. F. și B. P. măsura
arestării preventive, fiecare pe o perioadă de 30 de zile, de la data de
04.04.2016 și p ână la data de 03.05.2016 inclusiv.
Prin încheierea nr. 110 din 29.04.2016 pronunțată în dosarul nr.
2153/740/2016 a fost respinsă ca tardiv formulată propunerea de
prelungire a arestării preventive dar s -a dispus înlocuirea arestării
preventive cu măsur a preventivă a arestului la domiciliu față de inculpații
M. N. F. și B. P., fiecare pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data
rămânerii definitive a încheierii. În motivarea încheierii nr.
110/29.04.2016, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că au fost
respectate condițiile pentru a se lua măsura arestului la domiciliu, având
în vedere că sunt aceleași cu cele pentru luarea arestării preventive,
măsură ce exista deja în cauză și era legală.
Încheierea nr. 110 din 29.04.2016 a rămas definiti vă prin
încheierea nr. 19 din 30.04.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman în
dosarul nr. 2153/740/2016 prin care s -a respins contestația formulată de
Ministerul Public.
Prin încheierea nr. 142 din 20.05.2016 pronunțată de judecătorul
de drepturi și li bertăți din cadrul Judecătoriei Alexandria în dosarul nr.
2644/740/2016 s -a admis propunerea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Alexandria și s -a dispus prelungirea măsurii arestului la
domiciliu față de inculpații M. N. F. și B. P., pe o perioadă de 30 d e zile
de la data de 30.05.2016 până la data de 28.06.2016.
Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat contestație.
Examinând contestația potrivit art. 204 Cpp., art. 242 alin. 1 NCPP,
judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal constată că este
întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr. 110/29.04.2016 a judecătorului de
drepturi și libertăți al fondului, respingându -se ca tardivă propunerea
Parchetului de prelungire a arestării preventive, dispunându -se
înlocuirea măsurii arestării cu ares tul la domiciliu, măsura nu putea fi

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

49 dispusă decât pentru perioada rămasă din măsura inițială a arestului
preventiv, respectiv până la 03.05.2016.
În cauză, s -a dispus o nouă prelungire a arestului la domiciliu abia
prin încheierea nr. 142/20.05.2016, p entru 30 zile, pentru perioada
30.05.2016 – 28.06.2016. Reținând că măsura arestului la domiciliu
expirase începând cu data de 04.05.2016, în acest moment judecătorul
de drepturi și libertăți al tribunalului constată incidente prevederile art.
241 alin. (1 ) lit. a) NCPP, măsura preventivă încetând de drept.
Pe cale de consecință, în baza art. 204 NCPP raportat la art. 425¹
alin. (7) pct. 2 lit. a) NCPP, se va admite contestația formulată de
inculpatul M F. N. împotriva încheierii nr. 235/13.07.2016 pronun țată de
judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Alexandria în dosarul
nr. 4091/740/2016. Desființează încheierea sus -menționată și în baza
art. 241 alin. (1) lit. a) NCPP, se constată încetată de drept măsura
arestului la domiciliu dispusă î mpotriva inculpatului M. F. N. prin
încheierea nr. 110/29.04.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și
libertăți de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 2153/740/2016101.

5.1.3 JURISPRUDENȚĂ. Încetarea de drept în temeiul art. 241 alin.
(1)¹ lit. a )

Prin rechizitoriul nr. 438/P/2016, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Rădăuți a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B.
pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă agravată,
prevăzută de art. 270 alin. (3) CPP raportat la art. 274 din Legea nr.
86/2006.
În cursul urmăriri penale, prin încheierea nr. 7 din data de
01.02.2016 judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei
Rădăuți a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria
Rădăuți și a dispus arestarea p reventivă a inculpaților pe o durată de 30
de zile, începând din 01.02.2016 și până la data de 01.03.2016, inclusiv.
Măsura arestării preventive a fost prelungită până în procedura de
cameră preliminară.
La termenul de judecată din data de 05.04.2016, pr in încheierea
nr. 196 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul
Judecătoriei Rădăuți, s -a admis cererea formulată de inculpați și a fost
înlocuită măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu
pentru o perioadă de 30 de zil e, începând cu data rămânerii definitive a
încheierii. Această măsură a fost menținută față de inculpați pe tot cursul
judecății cauzei în primă instanță.

101 http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -m52rjfu/

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

50 Prin sentința penală nr. 260 din data de 10.05.2016 a Judecătoriei
Rădăuți, în baza art. 396 alin.1 ,2 Cod procedură penală a fost
condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă,
prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006,
cu aplicarea art. 396 alin. (10) NCPP și art. 75 alin. (2) lit. a) NCP, la
pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 91 și
următoarele Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a
executării.
În baza art. 399 NCPP raportat la art. 218 NCPP, cu referire la art.
242NCPP, a fost revocată măsura arestului la domici liu sub puterea
căreia se află inculpatul A., măsură ce s -a dispus că va fi pusă în
executare la rămânerea definitivă a hotărârii.
Dosarul a fost primit la instanța de control judiciar la data de
01.06.2016 ora 14:30 și înregistrat pe rol la data de 02.0 6.2016. Prin
încheierea din data de 06 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel
Suceava, în temeiul art.241 alin. (1)¹ lit. a) NCPP s -a constatat încetată
de drept măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. prin
încheierea nr. 196/05.04.2016 a Judecătoriei Rădăuți (dosar
971/285/2016/a2), confirmată prin încheierea nr.148/08.04.2016 a
Tribunalului Suceava.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut prevederile art art.241
alin. (1)¹ NCPP. Cum prima instanță, prin sentința penală nr.260 din
10.05.2016, a pronunțat o hotărâre de condamnare cu suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce -l privește pe inculpatul
apelant A., la acea dată a încetat de drept măsura preventivă a arestului
la domiciliu.102

5.2 Revocarea și înlocuirea arest ului la domiciliu cu altă măsura
preventivă
În literatura de specialitate, revocarea măsurii este definită drept
acea "manifestare de voință a organului judiciar în baza căreia încetează
efectele măsurii ca urmare a modificării situației avute în vedere la
luarea, prelungirea sau menținerea acesteia. "103
Potrivit art. 242 alin. (1), măsura arestului la domiciliu este
revocată, din oficiu sau la cerere, atunci când au încetat temeiurile de
fapt și de drept care au determinat -o sau când au apărut împrejurări noi,
care nu au fost cunoscute la luarea, prelungirea sau menținerea măsu rii,
din care rezultă nelegalitatea măsurii. Existența unui temei juridic pe
întreg parcursul arestului la domiciliu este singura condiție care justifică

102 http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -nc03x1a/
103 Tocan, în Udroiu M. (coord), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Ediția 2, Editura
C.H. Beck, București, 2017, p. 1131.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

51 privarea de libertate și, în același timp, apără persoana împotriva
arbitrariului.
Înlocuirea măsurii reprezintă "o manifestare de voință a organului
judiciar în baza căreia , o măsură preventivă este înlocuită cu o alta, mai
ușoară sau mai grea, suficientă și necesară pentru atingerea scopului
prevăzut de art. 202 alin. (1) NCPP, ca urmare a modificării s ituației
avute în vedere la luarea, prelungirea sau menținerea celei dintâi."104
Arestul la domiciliu poate fi înlocuit cu o măsură mai ușoară
(control judiciar sau control judiciar pe cauțiune) dacă împrejurările
concrete ale cauzei, cât și atitudinea pro cesuală a inculpatului permit
atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. (1). Dacă măsura arestului
la domiciliu nu mai este suficientă pentru atingerea scopului, aceasta
poate fi înlocuită cu măsura mai grea a arestării preventive. Judecătorul
de drept uri și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată pot înlocui măsura arestului la domiciliu cu o măsură mai
ușoara și atunci când constată că s -a depășit un termen rezonabil de
când a fost dispusă măsura.
Organul de cercetare pe nală are obligația de a informa, în scris, pe
procurorul care supraveghează urmărirea penală, despre orice
împrejurare de care are cunoștință, ce poate conduce la revocarea sau
înlocuirea măsurii arestului la domiciliu. Procurorul va sesiza judecătorul
de drepturi și libertăți în termen de 24 de ore de la primirea informațiilor
de la organul de cercetare penală, fie din oficiu, atunci când constată el
însuși existența unei împrejurări privind revocarea sau înlocuirea măsurii
arestului la domiciliu.

5.2.1 A specte procedurale

Revocarea sau înlocuirea arestului la domiciliu se solicită prin
cererea scrisă a inculpatului sau a procurorului ori poate fi invocată din
oficiu de către organul judiciar în fața căruia se află cauza la acel
moment.
Când revocarea s au înlocuirea măsurii este solicitată de inculpat,
acesta va depune cererea la organul judiciar. Dacă la acel moment
cauza se află în cursul urmăririi penale, procurorul va înainta
judecătorului de drepturi și libertăți dosarul cauzei, în copie certificată de
grefa parchetului, în 24 de ore de la solicitarea judecătorului de drepturi
și libertăți. În procedura de cameră preliminară, cererea de revocare sau
înlocuire a arestului la domiciliu se adresează judecătorului de cameră
preliminară iar în cursul jude cății, instanței de judecată.

104 Ibidem, p. 1132.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

52 Primind cererea sau din oficiu, judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată fixează data
la care va soluționa cererea și dispune citarea inculpatului.
Dacă inculpatul este prezent la termenul la care se soluționează
cererea, acesta va fi ascultat asupra motivelor de fapt și de drept pe care
se întemeiază cererea, în prezența unui avocat ales sau numit din oficiu.
Neprezentarea inculpatului atunci când, deși a fost legal cit at sau când
din cauza stării de sănătate sau din cauză de forță majoră, nu împiedică
soluționarea cererii. În acest caz, judecata se desfășoară în prezența
avocatului ales sau numit din oficiu, care va pune concluzii.
Prezența procurorului este obligator ie. Dezbaterea se desfășoară
potrivit principiului contradictorialității105.
Deliberând, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de
cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune una din
următoarele soluții:
– admite cererea de revocare sau înlocuire a arestului la domiciliu;
– respinge cererea de revocare sau înlocuire a arestului la domiciliu;
– ia act de retragerea cererii de revocare sau înlocuire a arestului la
domiciliu.
În cazul în care se formulează ambele cereri în fața aceleia și
instanțe, aceasta nu poate dispune atât revocarea, cât și înlocuirea
măsurii. Instanța, fie respinge ambele cereri, fie admite una și o respinge
pe cealaltă.106
Ca excepție de la regula publicității ședinței în cursul judecății,
atunci când cererea vizea ză înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul
judiciar pe cauțiune, soluționarea se face în camera de consiliu. Instanța
de judecată admite în principiu cererea, dacă o găsește întemeiată,
stabilind valoarea cauțiunii, apoi acordă termen inculpatului p entru
depunerea ei. Soluționarea este similară și în fața judecătorului de
drepturi și libertăți ori a judecătorului de cameră preliminară.
Dacă inculpatul depune cauțiunea în termenul fixat, judecătorul de
drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de
înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe
cauțiune, stabilind obligațiile ce îi revin inculpatului și dispune punerea
de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Dacă
inculpatul nu depune cauțiunea în termenul stabilit, judecătorul de
drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, resping e cererea ca
neîntemeiată.

105 Poiană I., Păcurariu I., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, București,
2014, p. 210.
106 Tocan, în Udroiu M. (coord), op. cit., p. 1135.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

53 Împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată se pronunță
cu privire la revocarea sau înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, pot
formula conte stație atât procurorul cât și inculpatul, în termen de 48 de
ore, termen ce curge fie de la pronunțare, fie de la comunicarea
încheierii.
Contestația formulată împotriva încheierii prin care s -a dispus
revocarea sau înlocuirea arestului la domiciliu este suspensivă de
executare .107 Contestația se soluționează potrivit prevederilor art. 204 –
206 NCPP, în funcție de faza în care se află procesul
5.2.2 JURISPRUDENȚĂ. Revocarea măsurii arestului la domiciliu în
temeiul art. 242 alin. (1)

Prin încheierea penală din data de 11.05.2015 a Judecătoriei
Mediaș a fost respinsă cererea formulată de P.J. Mediaș, având ca
obiect înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, luată față de
inculpatul V.B.F., și a fost revocată măsura preventivă a arestului la
domiciliu, prevăzută de art. 218 NCPP, luată față de inculpatul V.B.F.
De asemenea, s -a dispus punerea în libertate a inculpatului V.B.F., dacă
nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, s -a reținut că inculpatul V.B.F. a fost trimis în
judeca tă prin rechizitoriul emis la data de 4 noiembrie 2014 de P.T.
Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de contrabandă, prevăzută
și pedepsită de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art.
35 alin. 1 și 77 alin. 1 lit. a) NCP.
În fapt, s -a reținut că, în perioada 2013 -2014 , inculpatul a adus din
zona localității Suceava cu autovehicule modificate tehnic
pentru transportul țigărilor provenite din contrabandă, mai multe sute de
cartușe de țigări care au fost distribuite în zona lo calităților M. și B. din
jud. M.
În faza de urmărire penală, prin ordonanța din data de 2 martie
2014 s -a dispus reținerea inculpatului. La aceeași dată, Judecătoria
Mediaș a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile a acestuia,
arestarea fiind prelu ngită succesiv până la data de 16 iulie 2014 când –
prin încheierea penală nr. 26/CCP, Tribunalul Sibiu a
desființat încheierile Judecătoriei Mediaș prin care s -a dispus și
menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 348 alin.(1)
rap. la art.218 NCPP, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu
măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile. Și această
măsură a fost apoi prelungită, ultima dată prin încheierea pronunțată de
Judecătoria Mediaș la data de 7 mai 2015.

107 Ibidem, p. 1138.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

54 Analizând măsura preventivă luată față de inculpatul V.B.F., în
raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale
menționate, se apreciază că menținerea măsurii preventive nu mai este
necesară în vederea bunei desfășurări a procesului pen al, dat fiind faptul
că pe toată perioada procedurii de cameră preliminară inculpatul a avut o
conduită ireproșabilă, fiind prezent la toate termenele de judecată
stabilite în cadrul acestei proceduri judiciare , deși domiciliul său se află
la o distanță a preciabilă de sediul instanței iar prezența implică costuri
de deplasare considerabile, în condițiile în care situația materială a
familiei sale este, cel puțin aparent, una modestă.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că inculpatul – prin
întreaga sa atitudine, inclusiv faptul că a făcut demersuri pentru a se
angaja și a încheiat în acest sens un contract de muncă – nu a dovedit
nici cea mai mică intenție de a îngreuna desfășurarea procesului penal
printr -o eventuală sustragere de la judecată s au prin inițierea altor
acțiuni cu conotație penală, astfel că măsura preventivă nu mai este, în
continuare, proporțională cu scopul urmărit, nefiind suficientă pentru a
sta la baza privării de drepturi în prezenta cauză.
În consecință, se apreciază că în cauză – văzând și declararea ca
neconstituționale a dispozițiilor art. 222 Cod procedură penală – nu mai
sunt întrunite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 NCPP
privind luarea vreunei măsuri preventive, nici măcar aceea a controlului
judiciar , cu sau fără cauțiune.
Față de considerentele expuse, în baza art. 362 alin. 2 raportat la
art. 208 NCPP și art. 242 alin. 1 NCPP, instanța de fond a dispus
revocarea măsurii preventive și respingerea cererii de înlocuire a măsurii
arestului pr eventiv formulată de reprezentantul parchetului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P.J. Mediaș,
solicitând admiterea contestației și luarea față de inculpat a măsurii
controlului judiciar, cu motivarea că, în mod greșit ins tanța de fond a
revocat măsura preventivă a arestului la domiciliu fără a lua vreo altă
măsură, în condițiile în care inculpatul mai are condamnări definitive tot
pentru infracțiuni de contrabandă.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor form ulate, a
actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art. 208 NCPP,
tribunalul apreciază contestația formulată ca nefondată și urmează a
o respinge. 108

108 www.rolii.ro/hotarari/58931411e49009cc200020a2

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

55 5.2.2 JURISPRUDENȚĂ. Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu în
temeiul art. 242 alin. (3)

Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2015, pronunțată de
Judecătoria Slobozia în baza art. 242 alin. 3 NCPP, combinat cu art. 221
alin. 11 NCPP s -a constatat că inculpatul a încălcat cu rea -credință
măsura arestului la domiciliu, astfel cum reiese din verificările organului
de poliție competent să supravegheze respectarea măsurii preventive și,
în consecință, din oficiu, a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu
cu măsura arestului preventiv, pe o perioada de 30 de zile , față de
inculpatul N.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie
prevăzută și pedepsită de art. 233 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a) NCP.
La data de 22.05.2015, instanța de judecată a fost sesizată de
către I.P.J. Ialomița – Serviciul de Inves tigații Criminale cu privire la
faptul că inculpatul N.I. nu a respectat măsura arestului la domiciliu
întrucât la data de 22.05.2015 nu a fost găsit la domiciliu de organul de
poliție însărcinat cu supravegherea respectării măsurii preventive.
În cauză, instanța a reținut că la data de 22.05.2015, efectuând
verificările impuse de art. 221 alin. 9 NCPP, organele de poliție au
constatat că, în jurul orelor 12:00, inculpatul N.I. nu se afla la domiciliul
său din (adresa), jud. Ialomița. După aproximativ 20 de minute de la
sosirea organelor de poliție, inculpatul a revenit la domiciliu și a declarat
că în jurul orelor 12:00 a părăsit locuința pentru a merge la casa
numitului E.C. pentru a -l ajuta la căratul unor bagaje.
Pentru verificarea aspectelor înveder ate de inculpat, organele de
poliție au procedat la audierea numitului E.C., acesta precizând că între
orele 10 -12:00 a fost prezent la domiciliul său și nu a apelat la inculpatul
N.I. pentru a -l ajuta cu cărat de bagaje sau cu alte munci în gospodărie.
Deși a fost rugat să prezinte cazul urgent sau motivul justificat
pentru care a părăsit domiciliul fără a avea permisiunea instanței de
judecată și fără a informa autoritatea desemnată cu supravegherea sa,
inculpatul N.I. și -a menținut poziția avută în faț a organelor de poliție,
precizând că l -a ajutat pe numitul E.C. cu toate că acesta din urmă a
negat faptul că ar fi apelat la data de 22.05.2015 la serviciile inculpatului.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a reținut că inculpatul
N.I. a încălcat cu rea -credință măsura arestului la domiciliu, părăsind la
data de 22.05.2015, locuința sa fără a avea un motiv întemeiat și fără a
avea permisiunea organelor judiciare sau organelor însărcinate cu
supravegherea.
În continuare instanța a verificat îndeplinirea cerințelor legale
pentru dispunerea măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul N.I.
făcând trimitere la prevederile art. 202 și 223 alin. 2 NCPP. Față de
materialul probator aflat la dosar, a constatat îndeplinirea condițiilor
prevă zute cumulativ de textele de lege menționate. Astfel, în speță,

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

56 pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea pretins a fi
săvârșită de inculpat este mai mare de 5 ani și există, de asemenea,
probe că inculpatul a încălcat cu rea -credință măsur a arestului preventiv,
producându -se astfel o stare de pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație
inculpatul N.I. susținând, în esență, prin apărător că nu este întemeiată
înlocuirea arestului la domiciliu cu arestul preventiv, întrucât nu este
vorba de încălcări repetate ori grave ale obligațiilor impuse de judecător.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a
actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art. 206 NCPP,
tribunalul apreciază contestația formulată ca nefondată și urmează a
o respinge.109

109 http://www.rolii.ro/hotarari/5891f9d3e49009d0150014fe

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

57 CAPITOLUL 6. ASPECTE DE DREPT COMPARAT PRIVIND
ARESTUL LA DOMICILIU

6.1 Italia

Arestul la domiciliu din sistemul italian este modelul care a stat la
baza introducerii acestei măsuri preventive privative de libertate în
legislația noastră procesual penală. Arestul la domiciliu este reglementat
în Codul de procedură italian la art. 284.
Legislația110 prevede că judecătorul dispune măsura a restului la
domiciliu prin decizie, obligând inculpatul să nu se îndepărteze de
propria locuință, de altă locuință privată, de un loc public de îngrijire sau
asistență în care acesta locuiește sau are permisiunea de a locui sub
executarea acestei măsuri.
Judecătorul are obligația de a stabili imobilul în care inculpatul va
executa arestul la domiciliu astfel încât persoana vătămată de
infracțiunea pentru care inculpatul execută măsura să fie în deplină
siguranță.
Când consideră că este necesar, deci în ba za unor indicii teminice,
judecătorul va impune restricții sau interdicții la dreptul acuzatului de a
comunica cu alții decât cei care conviețuiesc cu el sau care îi acordă
asistență.
În cazul în care inculpatul nu își poate asigura condițiile necesare
traiului, judecătorul îl poate autoriza să părăsească imobilul în care
execută arestul la domiciliu, pentru un interval de timp zilnic limitat, în
vederea desfășurării unei activități lucrative.
Procurorul sau poliția judiciară, chiar și din proprie inițiat ivă, poate
verifica în orice moment dacă inculpatul respectă obligațiile impuse de
judecător. Poliția Judiciară este formată din Poliție, Carabinierii și Poliția
Finaciară. Aceștia se deplasează la imobilul în care se află inculpatul,
verificând prezența a cestuia cât și identitatea persoanelor care se află la
acel moment în imobil, pentru a stabili dacă aceștia au permisiunea
judecătorului sau dacă inculpatul a încălcat obligațiile impuse de
judecător.111
Inculpatul aflat în arest la domiciliu se consideră a flat în stare de
arest preventiv.
Arestul la domiciliu nu poate fi dispus față de inculpatul care a fost
condamnat pentru infracțiunea de evadare în cei cinci ani anteriori
săvârșirii faptei pentru care este necesar a se dispune privarea de
libertate.

110 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes (accesat la data de 5 mai 2017, ora
16:25)
111 Ștefan C. -E., Dumitrescu A., op. cit., p. 22.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

58 Nu în ultimul rând, arestul la domiciliu este și o "măsură alternativă
de detenție a celor care se află spre finalul termenului detenției, ori
pentru persoanele a căror privare de libertate nu este posibilă din cauza
stării de sănătate care nu permite o priv are de libertate."112

6.2 Republica Moldova

În legislația113 procesual penală a Republicii Moldova, arestarea la
domiciliu poate fi aplicată față de bănuit, învinuit sau inculpat.
Măsura arestării la domiciliu se aplică numai persoanei care este
bănuită, învinuită de săvârșirea unei infracțiuni grave, deosebit de grave
sau excepțional de grave, iar în cazul existenței unei bănuieli rezonabile
privind săvârșirea altor infracțiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului
care a încercat să se ascundă de org anul de urmărire penală sau de
instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să
săvârșească alte infracțiuni.
Arestarea la domiciliu constă în izolarea bănuitului, învinuitului,
inculpatului de societate în locuința acestuia, cu stabi lirea anumitor
restricții. Măsura se aplică față de bănuit, învinuit, inculpat în baza
hotărârii judecătorului de instrucție sau a instanței de judecată.
Judecătorul impune următoarele restricții persoanei față de care a
dispus măsura:
– interdicția de a părăsi locuința;
– limitarea convorbirilor telefonice, recepționării și expedierii trimiterilor
poștale și utilizării altor mijloace de comunicare;
– interzicerea comunicării cu anumite persoane și a primirii acestora în
locuință.
Persoana arestată la domiciliu trebuie să respecte și următoarele
obligații:
– de a purta în permanență și de a menține în stare bună mijloacele
electronice de control;
– de a răspunde la telefonul fix sau de a apela organele de supraveghere
în vederea exe rcitării controlului;
– de a se prezenta în fața organului de urmărire penală sau a instanței de
judecată la timpul fixat de acestea.
În caz de nerespectare de către bănuit, învinuit, inculpat a
restricțiilor și obligațiilor stabilite de către judecătorul de instrucție sau
instanță, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă
de către instanța de judecată din oficiu sau la demersul procurorului.
Durata arestului la domiciliu în faza urmăririi penale pînă la
trimiterea cauzei în judec ată nu va depăși 30 de zile, cu excepția

112 Sabău G. V., op. cit., p.401.
113 Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

59 cazurilor prevăzute de lege. În cazuri excepționale, în funcție de
complexitatea cauzei penale, de gravitatea infracțiunii și în caz de pericol
al dispariției învinuitului ori de risc al exercitării din partea lui a presiunii
asupra martorilor sau al deteriorării mijloacelor de probă, durata ținerii
învinuitului în stare de arest la domiciliu în faza urmăririi penale poate fi
prelungită:
1) până la 6 luni, dacă persoana este învinuită de săvârșirea unei
infracțiu ni pentru care legea prevede pedeapsă maximă de până la 15
ani închisoare;
2) până la 12 luni, dacă persoana este învinuită de săvârșirea unei
infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsă maximă de până la 25
de ani închisoare
sau detențiunea pe viaț ă.
Durata totală a arestului la domiciliu în cursul judecății este aceeași
ca în faza de urmărire penală.
În cazul învinuiților minori, durata maximă a arestului la domiciliu
este de maxim 4 luni.
Fiecare prelungire a duratei arestării la domiciliu nu p oate depăși
30 de zile în faza urmăririi penale și 90 de zile în faza judecării cauzei.

6.3 Franța

Legislația procesual penală franceză114 nu prevede arestul la
domiciliu ca măsură preventivă în cursul procesului penal.
Corespondentul, sub aspectul regimu lui de executare al arestului la
domiciliu, în legislația franceză, este plasarea sub supraveghere
electronică,115 fiind o modalitate de individualizare a executării pedepsei.
Pedeapsa cu închisoarea va fi executată sub regimul plasării sub
supraveghere ele ctronică atunci când instanța de judecată pronunță o
pedeapsă egală sau mai mică de un an de închisoare, ea poate decide
în privința condamnatului care justifică fie practicarea unei activități
profesionale, fie înscrierea la o formă de învățământ, pregăti re
profesională sau un stagiu ori o muncă temporară în vederea integrării
sale sociale, fie participarea esențială la viața familiei sale, fie
necesitatea de a suferi un tratament medical.
Decizia de plasare sub supraveghere electronică poate fi luată
numai cu acordul infractorului informat în prealabil. Acesta poate cere să
fie asistat de avocatul său, ori la nevoie desemnat din oficiu, înainte de
a-și da acordul. Dacă este vorba despre un minor neeliberat, această
decizie nu poate fi luată decât cu ac ordul titularilor exercitării autorității
părintești.

114 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes (accesat la data de 7 mai 2017, ora
14:10)
115 Modalitate de aplicare a pedepsei în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

60 Potrivit art. 132 alin. 26 pct. 2, plasarea sub supraveghere
electronică implică, pentru condamnat, interdicția de a lipsi de la
domiciliul său sau din orice alt loc desemnat de judecătorul delegat cu
aplicarea pedepselor, în afara perioadelor fixate de acesta. Perioadele și
locurile sunt fixate ținând cont: de practicarea unei activități profesionale
de către condamnat; de faptul că urmează o formă de învățământ sau o
pregătire, efectuează un stagiu sa u ocupă un serviciu temporar în
vederea integrării sale sociale; de participarea sa la viața de familie; de
prescrierea unui tratament medical.
Condamnatul poate beneficia de măsurile de ajutor destinate
favorizării reintegrării sale sociale.
Plasarea s ub supraveghere electronică implică pentru condamnat
obligația de a purta o brățară electronică atașată la gleznă, de a nu
părăsi domiciliul în afara programului stabilit și de a răspunde
convocărilor oricărei autorități publice desemnate de judecătorul de legat
cu aplicarea pedepselor.116

6.4 Bosnia și Herțegovina

Codul procesual penal al Bosniei și Herțegovinei117, în art. 126
prevede că arestul la domiciliu se poate dispune, prin decizie motivată,
față de suspect sau inculpat în cazul în care există circumstanțe care
indică faptul că acesta ar putea fugi, s -ar putea ascunde sau ar putea
pleca în străinătate. Pe lângă această măsură, instanța poate să dispună
retragerea temporară a documentelor de călătorie, împreună cu
interzicerea eliberarii de noi d ocumente de călătorie, precum și interdicția
de a călători. Măsura se dispune de printr -o decizie motivată la
propunerea unei părți sau a avocatului apărării.
Atunci când circumstanțele cauzei indică acest lucru, instanța
poate dispune, pe lângă arestul l a domiciliu și interdicția de călătorie,
una sau mai multe din următoarele măsuri de interzicere:
a) interzicerea exercitării anumitor activități comerciale sau oficiale,
b) interdicția de a vizita anumite locuri sau zone,
c) interzicerea întâlnirii cu anumite persoane,
d) retragerea temporară a permisului de conducere.
În cursul urmăririi penale, măsura se dispune și se revocă de către
judecătorul de procedură preliminară, după emiterea rechizitoriului de
către judecătorul de ședință preliminară iar în cursul judecății de
judecătorul fondului sau președintele completului de judecată. Măsura se
verifică la fiecare două luni în privința temeiniciei.

116 Ștefan C. -E., Dumitrescu A., op. cit., p. 23.
117 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes (accesat la data de 8 mai 2017, ora
19:35)

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

61 În hotărâre prin care se dispune arestarea la domiciliu a
suspectului sau a inculpatului, instanța va prec iza locul în care acesta va
rămâne pe toată durata măsurii, precum și limitele dincolo de care nu
poate merge. Locul poate fi limitat la casa acestuia. Judecătorul trebuie
să precizeze și locurile în care acesta nu poate merge cât și persoanele
cu care nu se poate întâlni.
Măsura nu se poate dispune dacă infracțiunea pentru care este
cercetat a fost săvârșită împotriva unui membru al familiei.
Decizia prin care s -a dispus arestul la domiciliu se comunică
organelor de poliție judiciară și Poliției de Front ieră. Poliția judiciară are
obligația de a verifica respectarea arestului la domiciliu prin efectuarea
de vizite și raportarea acestora organului judiciar.

6.5 Letoni a

Arestul la domiciliu este prevăzut în Codul de procedură penală al
Letoniei118 la art. 282. Măsura privativă de libertate a arestului la
domiciliu poate fi aplicată suspectului sau inculpatului printr -o decizie a
unui judecător de instrucție sau printr -o hotărâre judecătorească, până la
momentul punerii în executare a hotărârii pena le prin care s -a dispus
condamanrea.
Persoana poate fi ținută în arest domiciliu în locul de reședință
permanent al acesteia, în cazul în care persoanele care trăiesc împreună
cu persoana în cauză sunt de acord cu arestul la domiciliu.
Condițiile care st au la baza dispunerii măsurii sunt aceleași ca în
cazul arestului preventiv (săvârșirea unei infracțiuni, sustragerea de la
urmărirea penală, tentativa de influențare a martorilor, etc.)
Judecătorul de instrucție sau o instanță judecătorească, după
evalua rea propunerii procurorului și ascultarea opiniei persoanei pentru
care se solicită arestul la domiciliu, precum și ținând seama de natura
infracțiunii, cât și de motivele aplicării, va impune
suspectului/inculpatului:
1) să nu părăsească imobilul în care urmează să execute arestul la
domiciliu;
2) restricții la întâlniri, acesta nu poate să se întâlnească cu anumite
persoane care au legătură cu infracțiunea săvârșită, cu excepția
avocatului și a persoanelor care trăiesc la aceeași adresă;
3) controlul cor espondenței și conversațiilor;
4) necesitatea pazei la imobilul în care se execută arestul la domiciliu,
precum și în timpul deplasării inculpatului la locul de desfășurare a
acțiunilor procedurale. Această prevedere reprezintă o noutate față de
prevederil e măsurii arestului la domiciliu expuse anterior. Se urmărește

118 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes (accesat la data de 9 mai 2017, ora
11:32)

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

62 reducerea la zero a posibilității inculpatului de a încălca obligațiile
impuse și a lua legătura cu ceilalți coparticipanți la săvârșirea infracțiunii.
În verificarea executării măsurii, poliț ia poate controla
corespondența și mijloacele de comunicare ale persoanelor care
locuiesc împreună cu inculpatul.
Încălcarea obligațiilor impuse de judecătorul de instrucție sau de
către instanța de judecată determină înlocuirea arestului la domiciliu cu
măsura mai grea a arestului preventiv.
Timpul petrecut în arest la domiciliu este recunoscut ca fiind timp
petrecut în detenție, în conformitate cu prevederile Legii procesual
penale, o zi de arest la domiciliu fiind echivalentă cu o zi de închisoare.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

63
Considerații finale

După cum am văzut, arestul la domiciliu este o măsură preventivă
privativă de libertate ce se poate dispune față de inculpat în tot cursul
procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Arestul la
domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă
determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea
organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căreia se află cauza,
și de a se supune unor restricții stabilite de acesta . Fiind o măsu ră
preventivă, aceasta are un caracter adiacent pe lângă acțiunea
principală, un caracter provizoriu, fiind dispusă doar pe perioada în care
se menține situația care le -a impus, și un caracter facultativ, luarea
arestului la domiciliu fiind lăsată la aprec ierea organelor judiciare.
Arestul la domiciliu se dispune în cauzele penale doar dacă există
suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de
legea penală, scopul măsurii fiind asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal prin împi edicarea sustragerii suspectului sau
inculpatului de la urmărirea penală sau judecată ori al prevenirii săvârșirii
unei noi infracțiuni.
Suntem în acord cu principiul stabilit de CEDO în jurisprudența sa,
potrivit căreia, cercetarea în libertate a inculpatului este regula, iar
detenția, sub forma arestului la domiciliu sau a arestării preventive,
trebuie să rămână doar o excepție pentru caz urile temeinic justificate.
Măsura arestului la domiciliu este o alternativă veritabilă la
arestarea preventivă. Întrucât condițiile pentru luarea măsurii arestului la
domiciliu sunt identice cu cele ale arestării preventive, considerăm că
cea dintâi măs ura poate fi dispusă în majoritatea cazurilor, lăsând
măsura arestării preventive pentru infracțiunile mai grele, care prezintă
pericol social concret, pentru infracțiunile săvârșite cu violență, precum și
pentru infracțiunile săvârșite împotriva membrilor familiei inculpatului sau
în cazul în care acesta are o condamnare definitivă pentru evadare, când
măsura arestului la domiciliu nu poate fi dispusă.
Arestul la domiciliu este o măsură mai ușoară decât arestarea
preventivă. Aceasta permite plasarea incul patului în mijlocul familiei și
implică mai puține restricții sau disconfort, față de condițiile arestului
preventiv, în care inculpatul se supune unor restricții severe.
Prin dispunerea arestului la domiciliu se înlătură șocul detenției, al
condițiilor a cestuia precum și al mediului neprietenos, scopul secundar al
prevenției fiind mai aproape de realizare, acela de evitare a recidivei.
Desigur, prin dispunerea acestei măsuri în detrimentul arestării
preventive se evită și prejudiciul de imagine al inculp aților față de care,
deși au fost privați de libertate, fie s -a dispus renunțarea la urmărirea
penală, fie au fost achitați de către instanța de judecată.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

64 Arestul la domiciliu implică o reducere de resurse umane din rândul
MAI cât și o reducere substanția lă a costurilor întreținerii unui inculpat
aflat în arest preventiv. Mai mult, prin dispunerea arestului la domiciliu se
evită suprapopularea centrelor de arest, în care, condițiile detenției sunt
improprii, potrivit Deciziei pilot a CEDO împotriva Românie i, privind
condițiile din centrele de arest și sistemul penitenciar.
Plasarea inculpatului în arest la domiciliu sub supraveghere
electronică este o metodă, prin care, se face o verificare permanentă a
respectării obligațiilor impuse de organul judiciar. Astfel, brățara
electronică montată la gleznă permite organelor de supraveghere să
aibă o monitorizare în timp real a inculpatului aflat în arest la domiciliu.
La fel de veritabilă este monitorizarea și în cazurile în care, organul
judiciar a permis inculp atului să părăsească imobilul în care execută
măsura. Avem în vedere orarul stabilit de instanță, locul în care
inculpatul poate să se deplaseze cât și traseul pe care l -a stabilit organul
de supraveghere, chiar și în cazul prezentării inculpatului în fața
organului de urmărire penală sau a organului judiciar.
Măsura nu este adecvată în toate cazurile și față de orice inculpat.
Sunt infracțiuni, pe lângă cele prevăzute în Codul de procedură penală,
pentru care, în opinia noastră, nu se poate dispune măsur a arestului la
domiciliu. Avem în vedere infracțiunile informatice, infracțiunea de șantaj
prin celebra metodă "accidentul ", precum și orice alte infracțiuni care pot
fi săvârșite de la imobilul în care inculpatul execută arestul la domiciliu.
Tot ca punc t slab al măsurii menționăm și probabilitatea ca
inculpatul să încalce obligațiile impuse de organul judiciar, mai ales în
cazul recidiviștilor, prin părăsirea imobilului (în lipsa sistemului electronic
de supraveghere) sau prin luarea legăturii cu persoan ele interzise de
organul judiciar.
Cu privire la procedura luării și a verificării legalității și temeiniciei
arestului la domiciliu în camera preliminară și în cursul judecății,
considerăm că, parțial, se încalcă prezumția de nevinovăție prin
menținerea acestei atribuții în sarcina judecătorului de cameră
preliminară și implicit a instanței de judecată (regula fiind aceea că
judecătorul de cameră preliminară este cel care judecă și fondul cauzei).
Dispunând asupra arestului la domiciliu, este clar că jude cătorul și -a
format convingerea în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către
inculpat cât și vinovăția acestuia. Astfel, se va putea el dezice la
pronunțarea hotărârii de motivele pe care și -a întemeiat luarea sau
menținerea măsurii asupra inculpat ului ?
În multe state membre UE, arestul la domiciliu (sau plasarea sub
supraveghere electronică, similară arestului la domiciliu) este și o
modalitate de individualizare a pedepsei. De lege ferendă, propunem
introducerea acestei modalități și în legislaț ia noastră penală. În acest
sens, arestul la domiciliu putând fi dispus pentru pedepsele definitive de

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

65 până la 1 -2 ani sau spre sfârșitul detenției, în cazul celorlalte pedepse,
ca modalitate intermediară între executarea în regim de penitenciar și
liberar ea condiționată. Această modalitate poate duce la degrevarea
penitenciarelor, ajutând parțial la evitarea unor sancțiuni impuse de
CEDO pentru nerespectarea condițiilor din penitenciare, cât și a
drepturilor condamnaților.
De asemenea, cu privire la vizit ele opinate ale organelor de
supraveghere la imobilul inculpatului, considerăm că este imperios
necesar să se stabilească sensul sintagmei " în orice moment al zilei " din
art. 129 alin. (3) al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal . Potrivit scopului vizitelor opinate (executarea măsurii și
respectarea obligațiilor), credem că acestea pot depăși limitele unui orar
decent (a se vedea orarul în care se poat e face percheziția domiciliară)
numai în cazul în care există suspiciunea rezonabilă că inculpatul aflat în
arest la domiciliu vizează săvârșirea unei noi infracțiuni sau când există
informații concrete că acesta încalcă obligațiile organului judiciar.
Reiterăm opinia noastră conform căreia arestul la domiciliu trebuie
să fie dispus, cu precădere, în detrimentul arestării preventive, în
cazurile în care buna desfășurare a procesului penal se poate realiza
prin această măsură.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

66 Bibliografie
ACTE NORMATIVE
 Constituția României.
 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
 Noul Cod penal.
 Noul Cod de procedură penală.
 Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 august 2013 , cu modificările
ulterioare.
 Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, publicată în M. Of. nr. 219 din 18 mai 2000 , cu
modificările ulterioare.
 Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
republic ată în M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările
ulterioare.
 Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în M. Of.
nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările ulterioare.
 OUG 24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală, publicată în M. Of. nr. 473 din 30 iunie 2015.
 OUG 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009
privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală, publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016.

ACTE NORMATIVE STRĂINE

 Codul de procedură penală al Bosniei și Herțegovinei.
 Codul de procedură penală al Franței.
 Codul de procedură penală al Italiei.
 Codul de procedură penală al Letoniei.
 Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

 Bîrsan C., Convenția europeană a drepturilor omului, vol.I , Editura All
Beck, București, 2005.
 Boroi A., Negruț G., Drept procesual penal , Editura Hamangiu,
București, 2017.
 Boțian E., Drept procesual penal. Note de curs, Editura Burg, Sibiu,
2016.
 Chiriță R., Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii și
explicații. Vol.I, Editura C.H. Beck, București, 2007.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

67  Crișu A., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Hamangiu,
București, 2017.
 Gheorghe D., Gheorghe E. A., Drept procesual penal , Editura
Universul Juridic, București, 2012.
 Gomien D., Introducere în Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
Editura All, București, 1996.
 Lorincz A. -L., Drept procesual penal, vol.I , Editura Universul Juridic,
București, 2015.
 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală,
Editura Universul Juridic, București, 2015.
 Poiană I., Păcurariu I., Drept procesual penal. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014.
 Roghină R. C., Logica și efe ctele transplantului constituțional din 1866,
Editura Universul Juridic, București, 2016.
 Udroiu M., Fișe de procedură penală. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2016.
 Udroiu M., Procedură penală. Partea generlă, Editura C.H. Beck,
Bucu rești, 2015.
 Udroiu M. (coord), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole.
Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2017.

ARTICOLE, STUDII
 Coca G., Durata maximă a arestului la domiciliu în cursul judecății în
primă instanță, în Revista Dreptul nr. 7/2014.
 Diaconu D. V., Arestarea preventivă – regulă sau excepție în
desfășurarea procesului penal, în Revista Universul Juridic, nr. 4/2015.
 Fanu -Moca A., Roșu C., Arestul la domiciliu – o măsură preventivă cu
caracter de noutate în legislația română, în Revista Dreptul nr. 1/2014.
 Grigorie I., Scurte considerații privind măsurile preventive privative de
libertate în reglementarea noului Cod de procedură penală, în Revista
de Studii Juridice nr. 2/2015.
 Mateuț Gh., Arestul la domiciliu – alternativă la arestarea preventivă în
lumina noului Cod de procedură penală, în Studia Iurisprudentia nr.
4/2014.
 Sabău G. V., O nouă măsură preventivă – arestul la domiciliu, în
Conferința Internațională de Drept, Studii Europene și Relații
Internaționale, Vol I ., 2014.
 Șimonescu -Diaconu R., "Crime prevention" din perspectiva instituțiilor
penale și procesual penale, în Studii de Securitate Publică, Vol. 4,
2015.

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

68  Ștefan C. -E., Dumitr escu A., Argumente pro și contra măsurii
preventive a arestului la domiciliu, în Studii de Securitate Publică, Vol.
3, Nr. 1(9), Ian -Mar. 2014.
 Lilly J. R., Ball R. A., A brief history of house arrest and electronic
monitoring, in Northern Kentucky Law Rev iew, Vol. 13/343 from 1986 –
1987.
JURISPRUDENȚĂ
 C.A. Timișoara, secția penală, decizia penală nr. 1151 din 8.11.2010
în B.J. C.A. Timișoara, 2010.
 CCR, Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2017, publicată în M. Of. nr. 159
din 03.03.2017.
 CCR, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în M. Of. nr. 342
din 19.05.2015.
 CCR, Decizia nr. 361 din 7 mai 2015, publicată în M. Of. nr. 418 din
12.06.2015.
 CCR, Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, publicată în M. Of. nr. 30
din 14.01.2015.
 CCR, Decizia nr. 740 din 3 noiembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 927
din 15.12.2015.
 CEDO, Engel și alții c. Olanda, hot. din 8 iunie 1976.
 CEDO, Fox, Campbell și Hartley c. Marea Britanie, hot. din 30 august
1990.
 CEDO, Guzzardi c. Italia, hot. din 6 noiembrie, 1980.
 CEDO, K. -F c. Germania, hot. din 27 noiembrie 1997.
 CEDO, Lawless c. Irlanda, hot. din 1 iulie 1961.
 CEDO, McGoffe c. Suedia, hot. din 26 octombrie 1984.
 CEDO, Stögmüller c. Austria, hot. din 10 noiembrie 1969
 ICCJ, compl. RIL, Decizia nr. 22 din 12 octombrie 2009 , publicată în
M. Of. nr. 290 din 04.05.2010.
 ICCJ, compl. RIL, Decizia nr. 4 din 29 septembrie 2014, publicată în
M.Of. nr. 821 din 11.11.2014.

SITE -URI INTERNET

www.ccr.ro
www.echr.coe.int
www.jurisprudenta.com
www.legislationline.org
www.rolii.ro
www.scj.ro

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

69

Pentru realizarea acestei
lucrări s -a avut în vedere
legislația în vigoare până
la data de 15 mai 2017

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

70
Cuprins

Considerații introductive ………………………….. ………………………….. ……… 2
CAPITOLUL 1. MĂSURILE PREVENTIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE 5
1.1 Măsurile procesuale ………………………….. ………………………….. ……. 5
1.2 Măsurile preventive ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.3 M ăsurile preventive privative de libertate în lumina art.5 din
Convenția europeană a drepturilor omului ………………………….. ……….. 7
1.3.1 Privarea licită de libertate ………………………….. ……………………. 7
1.3.2 Garanțiile instituite pentru persoanele private de libertate …….. 9
1.4 Asimilarea arestului la domiciliu cu arestul preventiv în contextul
privării de libertate ………………………….. ………………………….. …………. 10
CAPITOLUL 2. CONDIȚIILE GENERALE ȘI LUAREA MĂSURII
ARESTULUI LA DOMICILIU ………………………….. ………………………….. . 13
2.1 Condițiile generale și cazurile de luare a măsurii arestului la
domiciliu ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
2.2 Măsura arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale ……………. 17
2.2.1 Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de
drepturi și libertăți ………………………….. ………………………….. ………… 17
2.2.2 Calea de atac împotriva incheierii prin care s -a dispus arestul la
domiciliu în cursul urmăririi penale ………………………….. ……………… 19
2.3 Măsura arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară 21
2.3.1 Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de
cameră preliminară ………………………….. ………………………….. ……… 21
2.3.2 Calea de atac împotriva incheierii prin care s -a dispus arestul la
domiciliu în procedura de cameră preliminară ………………………….. . 23
2.4 Măsura arestului la domiciliu în cursul judecății ……………………… 24
2.4.1 Luarea măsurii arestului la domiciliu de către instanța de
judecată ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
2.4.2 Calea de atac împotriva incheierii prin care s -a dispus arestul la
domiciliu în cursul judecății ………………………….. ……………………….. 26

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

71 CAPITOLUL 3. CONȚINUTUL ȘI DURATA ARESTULUI LA DOMICILIU
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 28
3.1 Conținutul măsurii arestului la domiciliu ………………………….. ……. 28
3.1.1 JURISPRUDENȚĂ. Încuviințarea părăsirii imobilului în temeiul
art. 221 alin. (6) ………………………….. ………………………….. …………… 31
3.2 Executarea supravegherii arestului la domiciliu ……………………… 33
3.3 Durata arestului la domiciliu. Prelungirea sau menținerea măsurii 34
CAPITOLUL 4. VERIFICAREA MĂSURII ARESTULUI LA DOMICILIU 39
4.1 Verificarea măsurii arestului la domiciliu în procedura de cameră
preliminară ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
4.2 Verificarea mă surii arestului la domiciliu în cursul judecății ………. 41
4.2.1 JURISPRUDENȚĂ. Verificarea măsurii în cursul judecății ….. 42
CAPITOLUL 5. ÎNCETAREA DE DREPT, REVOCAREA ȘI
ÎNLOCUIREA ARESTULUI LA DOMICILIU ………………………….. ………. 44
5.1 Încetarea de drept a arestului la domiciliu ………………………….. …. 44
5.1.1 Aspecte procedurale ………………………….. ………………………… 47
5.1.2 JURISPRUDENȚĂ. Încetarea de drept în temeiul art. 241 alin.
(1) lit. a)………………………….. ………………………….. ……………………… 48
5.1.3 JURISPRUDENȚĂ. Încetarea de drept în temeiul art. 241 alin.
(1)¹ lit. a) ………………………….. ………………………….. ……………………. 49
5.2 Revocarea și înlocuirea arestului la domiciliu cu altă măsura
preventivă ………………………….. ………………………….. …………………….. 50
5.2.1 Aspecte procedurale ………………………….. ………………………… 51
5.2.2 JURISPRUDENȚĂ. Revocarea măsurii arestului la domiciliu în
temeiul art. 242 alin. (1) ………………………….. ………………………….. .. 53
5.2.2 JURISPRUDENȚĂ. Înlocuirea măsurii ar estului la domiciliu în
temeiul art. 242 alin. (3) ………………………….. ………………………….. .. 55
CAPITOLUL 6. ASPECTE DE DREPT COMPARAT PRIVIND ARESTUL
LA DOMICILIU ………………………….. ………………………….. ………………… 57
6.1 Italia ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57
6.2 Republica Moldova ………………………….. ………………………….. …… 58
6.3 Franța ………………………….. ………………………….. …………………….. 59
6.4 Bosnia și Herțegov ina ………………………….. ………………………….. .. 60

Arestul la domiciliu Brăileanu Răzvan Ștefan

72 6.5 Letoni a ………………………….. ………………………….. ……………………. 61
Considerații finale ………………………….. ………………………….. …………….. 63
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………. 66