Arena Simbol al Puterii

Arena-simbol al puterii

CAPITOLUL PAGINA

01. INTRODUCERE

1.1 ARGUMENT

1.2 STRATEGIE

02. ISTORIC

2.1 SCURT ISTORIC

2.2 NUME

03. EXEMPLU CONTEMPORAN – STADIONUL DIN BRAGA

3.1 INTRODUCERE

3.2 SCURT ISTORIC

3.3 EDUARDO SOUTO DE MOURA

04. ARENA – SIMBOL AL PUTERII

4.1 SCARA UMANĂ – SCARA MONUMENTALĂ

4.2 JUCĂTOR – PUBLIC – SPECTACOL

4.3 STADIONUL – ORAȘUL

05. APLICAREA CONCEPTULUI

5.1 CONTEXT LOCAL

5.2 STUDIUL PROGRAMULUI

06. CONCLUZII

07. SURSE DE DOCUMENTARE

01. INTRODUCERE

ARGUMENT

CITATELE INTRE GHILIMELE SI CU ITALIC

Ai intrat vreodata într-un stadion gol? Încearcă. Oprește-te în mijlocul terenului și ascultă. Nu este nimic mai gol ca și un stadion gol. Nu există nimic mai mut decât tribunele stadionului fără oameni.

La fel ca mulți alții din lume, probabil ai experimentat drama și pasiunea sportului cu zeci de mii de alte persoane, strigând, încurajând și celebrând toți ca unul. Probabil iți vei aminti pentru totdeauna un concert, o ceremonie religioasă, sau o întâlnire politică. Poate ți-a crescut ritmul inimii la un show ‘Monster Truck’ sau la o cursa Nascar. Sau se poate să fi fost tu cel calificat încât să joace pe stadion și să retrăiești zilele de glorie sau să iți imaginezi că joci în fața a cinci zeci de mii de fani care te iubesc. S-ar putea să lucrezi la stadion, sau să plătești taxe pentru subzistența stadionului. S-ar putea să urăști stadionul, însă să treci în fiecare zi când mergi la lucru sau la școală pe lângă el. Indiferent de experiența ta, ai ce povesti despre un stadion. Astfel se conectează o poveste, cu un loc, cu un om dincolo de timp și spațiu.

Antichitatea a fost prima epocă în care arenele au jucat un rol important în societate. Stadioanele erau construite și folosite ca și loc de întreceri sportive, indiferent de materialul de construcție fie el lemn sau piatra ca și în antichitate, beton ca și în secolul trecut sau din metal si sticlă la noile stadioane. Însă de-a lungul timpului aceastea au servit și ca spațiu de luptă, spațiu de întâlnire pentru culte, închisori și nu în ultimul rând prezentări politice.

Stadionul de la sfârșitul secolului 20 FORMA CORECTĂ ESTE sec. al XX-lea și începutul secolului 21 a intrat intr-o nouă generație, cu o nouă direcție ca un instrument de regenerare. Rolul stadionului a evoluat pentru a fi văzut ca o componentă vitală și nouă în spațiul public al secolului 21, alături de centrele comerciale, cinematografele și aeroporturile, înlocuind într-o anumită măsură spațiile publice mai vechi cum ar fi catedralele, piațetele și piețele.

Comparativ cu alte programe de arhitectură, putem spune ELIMINĂ PERSOANA ÎNTÂI PLURAL ȘI SINGULAR. REFORMULEAZĂ SAU TRECE VERBUL LA IMPERSONAL că stadionul a caștigat o importanță semnificativă mulțumită prezenței media la fiecare meci important al echipei. Odată cu captivarea telespectatorilor de acasă și cu audiențe foarte mari, acesta poate de asemenea propulsa turismul local pe harta internațională, care înainte era o zonă necuonscută azi devine un simbol pentru o națiune, devine un nou instrument pentru branding-ul unui oraș.

Prin lucrarea de față se urmărește rolul financiar, politic, geografic și spiritual al arenelor în creerea unei identități unice, a unui simbol, branding și cum poate influența dezvoltarea unui oraș pe care îl poate pune în lumina reflectoarelor.

De asemenea se va urmări relația dintre stadion, jucător și public și emoția, spectacolul pe care acesta are puterea să-l genereze în inima oamenilor, fiind decorul unde actorii performează la cel mai înalt nivel.

02. ISTORIC

SCURT ISTORIC

ATENȚIE LA CITATE, SĂ NU DEPĂȘEASCĂ 20% DIN TEXT

Practicarea exercițiului fizic era una din preocupările preferate ale oamenilor din antichitate, avînd REFORMULEAZĂ, ELIMINĂ GERUNZIILE. DACĂ MAI PĂSTREZI CÂTEVA GERUNZII SUNT CU Â NU CU Î ca scop menținerea unui tonus fizic performant, corespunzînd și unui ideal estetic (în cazul aristocrației), pe de o parte, și pentru asigurarea unui antrenament militar obligatoriu în cazul ostașilor pe de altă parte. Probele sportive practicate se reduceau adesea ta reluarea unor exerciții de natură militară (trîntă, lupte cu bastonul, aruncarea suliței, întreceri de care etc.) “Egiptul a știut să aprecieze forța și suplețea… Fără să ridice sportul la rang de doctrină, dar tratîndu-l adesea ca pe un adevărat rit de putere, noblețea faraonică s-a complăcut să-l vadă practicat șl să-l practice. încă din vechime, pe zidurile mastabalelor, seniorii (din Memfis) privesc pe tineri concurând la trântă sau la aruncarea suliței….Dealtfel Egiptul ne-a dat arhetipul competițiilor internaționale: este (…), imaginea ființelor și luptelor cu bastonul, în care soldații egipteni și războinici străini, cu capul și bărbia capitonate cu piele, duelează în fata curții Iui Ramses…Cît despre povestirile istorice, cele ale Iui Amenofis II de exemplu, și despre imaginile sportive figurate în temple (Medine Habu), ele proclamă că prințul este atlet ideal cu brațul puternic, cu pasul lung, dresînd caii, vizitiu iscusit, țintaș merituos și virtuos al cîrmei.”

În Grecia antică practicarea sportului a ocupat un loc fundamental în definirea personalității cetățeanului. Este momentul apariției primelor programe arhitecturale destinate practicării exercițiilor fizice. 'Un alt element esențial al vieții civice: gimnaziul. Este o instalație complexă al cărei scop principal, cum o arată și numele, este de a permite practicarea exercițiiior corpului. Se află aici mai întâi o palestră, construcție specială reunind, în jurul unei mari curți dreptunghiulare, vestiare, săli de antrenament. Instalații de baie, precum și exedre, curți neacoperite cu bănci pentru odihnă și conversație, respectiv săli de conferințe. învecinată cu palestra, o pistă de alergare în aer liber, dublată uneori de o pistă acoperită în caz de vreme rea, și una și cealaltă lungi de un stadiu (circa 190 metri). Cînd împrejurările o permit lîngă gimnaziu este amenajat un stadion pentru întreceri. în sfârșit se întâmplă, ca la Delfi, ca o piscină în aer liber să fie învecinată “

Palestra de granit, Insula Delos, sec II î.e.n. FORMA CORECTĂ ESTE sec. al II-lea î.Hr. (fig.89) este unul din cele mal bune exemple pentru acest tip de clădire. Palestrele erau terenuri de sport publice sau particulare, având câteva anexe: vestiare, spații de odihnă, băi, magazine de undelemn etc. Palestra este construită în jurul unei curți vaste care avea dedesupt o cisternă. Curtea era înconjurată de un portic pe patru loturi. Pe latura de nord porticul era dublat de o galerie. Intrarea avea o scară pentru realizarea accesului la etaj. Spre curtea centrală se deschideau mai toate încăperile parterului, inclusiv latrinele.

Gimnaziile erau complexe sportive de dimensiuni mai mari decît palestrele, având mai multe terenuri de sport și chiar edificii cu bazine, cu piscine de înot. Aici tinerii și bărbații adulți se întâlnesc, mai întâi pentru a practica disciplinele atletice – alergare, săritură, suliță, box, lupte sau pangration – unele dintre ele fiind grupate într-un ansamblu unitar ce se numește pentatlon (sau cele cinci probe), dând loc în cadrul jocurilor la un clasament global… “

Gimnaziul (fig.90) '… din partea de sud a orașului Priene, alăturat stadionului ne prezintă elemente esențiale elenistice, nealterate de intervențiile epocii romane. Palestra, curte peristilă de formă pătrată (34 x 35 m), era orientată după trama ortogonală a orașului.(…) în estul palestrei se afla stadionul. Pista de antrenament xystos era acoperită cu un portic de 7,75 x 191 m așezată pe curbele de nivel. La un nivel inferior se afla stadionul propriu-zis, rezervat întrecerilor, larg de 18 m și având aceeași lungime, 191 m. Denivelarea de aproximativ 5 m, existentă între portic și nivelul stadionului a permis amenajarea gradenelor pentru spectatori. În partea de vest a stadionului s-au descoperit și starturile de plecare în cursă, sub forma unor pietre special cioplite, așezate la distante egale.”

Un alt exemplu clasic este Gimnaziul din Delfl (fig.91) a cărei construcție se desfășoară pe două niveluri. Pe terasa superioară erau amenajate pistele de alergare: (A) xystos – acoperită, lungă de un stadiu, (B) paradromls – în aer liber. Terasa interioară ce comunica cu prima printr-o scară (C) era ocupată de palestră (D) și de piscină (E). în epoca romană se adaugă mici instalații termice (F) în vecinătatea piscinei.

Cele mai mari construcții sportive erau stadioanele independente, de formă dreptunghiulară, lungi de 190 m (1 stadiu) și largi de cca. 30 m, de jur-împrejur cu bănci pentru spectatori, iar în cele două capete cu cîte o coloană trunchiată pe care spectatorul trebuia să o ocolească. Stadionul din Efes (flg.92): 'Aflat in imediata apropiere a gimnaziului Iui Vedlus și în estul acropolei ioniene, stadionul ocupa o suprafață de 229,50 x 29,50 m. Loc de desfășurare al multor ceremonii, concursuri atletice, întreceri de care, lupte de gladiatori și animale sălbatice, edificiul datează din vremea lui Neron (54-68 î.e.n.) și a fost ridicat pe locul vechiului stadion elenistic. Se presupune că stadionul putea cuprinde 75.000 spectatori.

Planul orașului Milet ne relevă poziția pe care o ocupa stadionul în zona centrală a orașului, marcând astfel importanța acordată sportului în lumea elena. Stadionul … a fost construit în secolul al ll-leo î.e.n. odată cu celelalte dotări importante ale orașului. Ocupa o suprafața rectangulara de 191 m / 29,5 m. Culoarele de alergare și tribunele pentru spectatori aveau capetele drepte și o lungime egală cu un stadiu. Stadionul putea cuprinde (…) 15.000 spectatori. “

Datorita pasiunii lor pentru cursele de cai și mai ales cursele de care, grecii au realizat în premiera mondială hypodrormul, având dimensiuni mult mai mari decât cele ale unui stadion. Pista de alergare avea o lungime de cca. 1.500 m și o probă consta din parcurgerea unui număr de 8-12 tururi (12-18 km), pe care se desfășurau curse la care puteau participa concomitent pîna la 40 de atelaje.

Grecii sînt primii organizatori ai unor competiții sportive semnificative – olimpiadele – care vor influența mal târziu, în spirit și literă, competițiile modeme. ’Istoria Jocurilor, în prima Jumătate a mileniului I, este Istoria unei neîntrerupte expansiuni. Tradiția acordă o Importanță primordială anului 776, punctul de pornire al olimpiadelor cu ajutorul cărora grecii măsurau timpul: căci ea vedea în anul respectiv data instituirii jocurilor, pe cînd ea nu este, de fapt, decât cea a reglementării lor definitive. La origine singura probă consta în alergări, apoi au apărut luptele, exercițiile specifice de gimnastică, după aceea cursa de care, cursa de cai…”

În Roma antică practicarea exercițiilor fizice nu cunoaște amploarea din Grecia, excepție făcând doar cele ce țineau de pregătirea militară. De aici rezultă inexistența unor construcții destinate întrecerilor atletice. Singurele programe destinate întrecerilor sportive dezvoltate vor fi: circul șl hipodromul.

Circul (lat. circus – cerc, orbită, spațiu de formă eliptică) este o construcție destinată curselor de care. Cel mai reprezentativ este Circus Maximus construit la Roma, care devine model pentru construcțiile similare din imperiu. De dimensiuni impresionante, avea lungime de 600 m, lățimea de 150 m și o capacitate de 250.000 de locuri. Cele mai cunoscute sînt: c.lui Maxenitus, c. Vaticanus, c. Flaminius la Roma, iar în provincii cele de la Antiohia, Leptis Magna, Thungga etc.

Schema circului roman (fig.95) prezintă elemente funcționale întâlnite la teatru și amfiteatru; ’cu o cavea alungită și încheiată cu un podium lîngă pistă. Arena, de aceeași formă cu cavea, poseda în lungul ei un zid scund, denumit spina (spinare) care o diviza în două părți egale. Spina era decorată cu altare, statui, delfini ș.a. din imperiu. De dimensiuni impresionante, avea lungime de 600 m, lățimea de 150 m și o capacitate de 250.000 de locuri. Cele mai cunoscute sînt: c.lui Maxenitus, c. Vaticanus, c. Flaminius la Roma, iar în provincii cele de la Antiohia, Leptis Magna, Thungga etc.

Schema circului roman (fig.95) prezintă elemente funcționale întâlnite la teatru și amfiteatru; ’cu o cavea alungită și încheiată cu un podium lîngă pistă. Arena, de aceeași formă cu cavea, poseda în lungul ei un zid scund, denumit spina (spinare) care o diviza în două părți egale. Spina era decorată cu altare, statui, delfini ș.a. Circus Maximus avea și două obeliscuri aduse din Egipt. Pe ea se mai așezau șapte ouă mari din lemn diferit colorate. După fiecare înconjur al arenei, un astfel de ou cădea în Interior. La capetele spinei se aflau câte o bornă (meta) de formă semilunară și încărcată cu trei coloane ce trebuia ocolită de care. Borna de la locul de pornire se numea meta secunda cea opusă meta prima. În capătul arenei lîngă meta secunda se lăsa porta triumphalis, prin care intra pompa circensis, ca să defileze prin fața spectatorilor înainte de concurs. Opusă porții triumfale, se afla o a doua dotată, de o parte cu câte trei grajduri denumite carceres (…) Loja imperială se afla pe podium, la mijlocul uneia din laturile lungi. Editor spectatorum, cel care organiza spectacolul, își avea loja deasupra porții de la meta secunda. Arbitrii (tribuna ludicum) își aveau loja deasupra porții triumfale. În ludi circenses concurau patru facțiuni, cu atelaje, conducători (aurigae) în culori diferite.”

Stadionul roman a preluat atribuțiile hipodromului grecesc, fiind destinat alergărilor de cal, de care, jocuri atletice etc. Cel mai cunoscut este stadionul-hipodrom al Iul Domitian la Roma.

Un program arhitectural nou, original, dezvoltat de romani sânt amfiteatrele. Fiind destinate luptelor cu gladiatori (ludi gladiatori), luptelor cu animale (venationes) și luptelor navale (naumachia) ele nu sînt construcții destinate întrecerilor sportive, dar merită a fi studiate la acest capitol datorită formulei lor funcțional-spațiale ce va constitui un model pentru construcția stadioanelor din secolele XIX și XX. Asemenea construcții s-au realizat peste tot în imperiu (cca. 200). Primele au fost construite din lemn și (unele) erau demontate după terminarea spectacolelor. Generația a doua este cea a amfiteatrelor realizate din piatră. Cele mai semnificative sînt: Capua, Pola, Verona, Arles, Nîmes, Colosseum-ul din Roma ele.

Colosseum-ul sau Amphitheatrum Flavium din Roma a fost construit (terminat în anul 80 e.n.) de către împărații din dinastia Flavillor pe un teren ocupat înainte de Domus Aurea a lui Nero. De formă elipsoidală (axa longitudinală ' 88 m, axa transversală de 156 m) cu arena 86/54 m, avea o înălțime de 48,5m distribuită pe 4 niveluri și o capacitate cuprinsă între 50.000 – 87.000 locuri. Pentru protecția spectatorilor se putea acoperi întregul amfiteatru cu marele velum (pânză groasă), manevrat de marinarii de la Misenum. Sub arenă erau amenajate încăperile pentru fiare sălbatice, coridoare de acces, trape-ascensoare pentru introducerea animalelor și un sistem ingenios de conducte pentru inundarea arenei în cazul bătăliilor navale.

Colosseum-ul a fost construit din blocuri de travertin de Tivoil și beton roman. S-a urmărit obținerea unei arhitecturi monumentale, folosindu-se la flecare nivel (de jos în sus) un ordin diferit: doric, ionic și corintic.

În anul 248 e.n. cu prilejul serbărilor dedicate împlinirii unui mileniu de la fondarea Romei, au trecut prin amfiteatru: 32 elefanți, 10 tigri, 60 lei, 30 leoparzi, 10 hiene, 6 hipopotami, 10 zebre, 1 rinocer, 10 girafe, 50 cai și măgari sălbatici și 1000 perechi de gladiatori. Ultimele spectacole se vor desfășura în anul 523 e.n. d.Hr.

Perioada bizantină este dominată de moștenirea Romei, în ceea ce privește interesul limitat pentru întrecerile sportive, din care erau cu totul excluse întrecerile atletice. În consecință vom întâlni puține construcții sportive care vor fi destinate, mai ales, unor spectacole eterogene, în care întrecerile sportive erau doar unul din episoadele evenimentului respectiv. Hipodromul era centrul vieții populare constantinopolitane, în el desfășurîndu-se pe lîngă cursele de care, ceremoniile solemne cu ocazia coronăril împăraților, defilările militare triumfale, defilarea prizonerilor și a prăzilor cucerite, mari adunări populare în prezența împăratului și execuțiile capitale. Hipodromul din Constantinopol a fost construit de Septimius Severus după modelul lui Circus Maximus din Roma. Avea o formă de patrulater alungit, cu arena lungă de 500 m și largă de 118 m, asigurând locuri pentru cca. 30.000 spectatori. Aflat în imediata vecinătate a palatului imperial (Palatul Sacru), hipodromul era legat de acesta printr-o lungă galerie prin care împăratul putea veni direct în tribuna sa. În fața tribunei imperiale era un turn masiv, surmontat de patru cai de bronz aurit, înalți de trei metri, opera lui Lysip din Insula Chlos. în centrul și de-a lungul arenei era spina, o platformă cu trei monumente: două obeliscuri egiptene și o coloană de marmură. Cavea avea 40 de rînduri din bănci de marmură și era terminată de o galerie pentru promenadă, mobilată cu zeci de statui toate jefuite în 1204 de cruciați.

Evul Mediu va exclude aproape în întregime practicarea sportului din viața cotidiană, excepție făcând vânătoarea și turnirele practicate în excusivitate de nobilime. Turnirul este atestat încă din a doua jumătate a sec. al Xl-lea în zona dintre Meuse șl Loara și era în prima fază un sport de echipă. Înfruntarea între numai doi cavaleri s-a practicat începînd din secolul XIV. Era un excelent, dar periculos, mijloc de antrenament militar și o adevărată sărbătoare populară, care atrăgea o mulțime de spectatori din toate categoriile sociale. Construcțiile realizate pentru acest eveniment erau modeste, avînd caracter provizoriu, și se rezumau la realizarea unor tribune destinate mai ales nobilimii.

Renașterea va continua aceleași genuri sportive (vânătoarea și turnirele) la care se vor adăuga tirul cu arcul și archebuza (sport practicat și de femei, care o pasiona în mod deosebit pe Elisabeta I a Angliei). Turnirele vor dispărea treptat, Iar în secolul XVI se vor interzice, îndeosebi după 1559, cînd regele Henric al ll-lea va fl ucis în turnir. În Germania acest divertisment s-a prelungit și în sec. XVII fără să mai păstreze caracterul său propriu, cavaleresc.

Locul turnirelor va fl luat de cursele de cai. Sub numele de pallo, în Italia acestea se desfășurau începînd din sec. XIII cu un fast extraordinar. Aceste întreceri se desfășurau în piețele centrale ale orașelor italiene și nu presupuneau construcții speciale. Cele mai cunoscute sânt Pallo di Siena, din Ferrara, din Arezo, din Asti etc. Tot acum apar luptele cu taurii; în Italia, în sudul Franței și mai ales în Spania, unde corida a devenit și rămas pînă azi spectacolul popular și național. Coridele se desfășurau la început în vechile amfiteatre romane și, odată cu răspândirea lor, în arene, special construite, inspirate din arhitectura amfiteatrelor.

Olandezii secolelor XVI și XVII erau pasionați de jocurile în care trebuiau să dea dovadă de forță și îndemînare. Indiferent de anotimp, pe nisipul plajelor se distrau cu rostogolirea discului, pe iarbă cu Kiasspel-ul un stămoș al crochetului, pe gheață cu Ciocănelul, un strămoș al hocheiului, cu firul cu arcul pentru care se vor construi poligoane, numite doelen și care vor ajunge puncte de mare atracție în viața comunitară.

Perioada secolelor XVIII șl XIX nu va produce elemente semnificative din punctul de vedere al programului arhitectural. Renașterea Jocurilor Olimpice (moderne), impulsionată de baronul Pierre de Coubertin (1863-1937), culminează cu desfășurarea la Atena în 1896 a primei Olimpiade Modeme, care va însemna startul într-o nouă etapă a construcțiilor sportive. Lipsa de experiență în acest domeniu se va resimți prin adoptarea unor formule de plan inspirate din arhitectura antică. Secolul XX (mai ales a doua jumătate) va avea meritul de a pune la punct tipologiile standard ale diverselor construcții și instalații sportive, tipologii aflate într-o permanentă adaptare la caracterul extrem de dinamic al competițiilor sportive.

03. EXEMPLU CONTEMPORAN

STADIONUL din BRAGA

INTRODUCERE

Urmând unui boom inițial în anii 1960 și 1970, în ultimii 20 de ani arhitectura stadioanelor ca și program de arhitectură si-a asumat din ce în ce mai multă importanță, odată cu startul dat de stadionul lui Renzo Piano San Nicola în 1990. Împreuna cu muzeele (efectul Bilbao) și opera, stadioanele au și rolul de branding al unui oraș. Cu toate acestea elementul crucial în dezvoltare este distribuția mediatică. Evenimentele majore cum sunt Jocurile Olimpice sau Campionatele Europene și Mondiale în fotbal capătă popularitate chiar și printre publicul spectator care inițial nu era interesat. Această mediatizare înseamnă în același timp că și stadionul în sine are o arhitectură cu care iese în evidență. Oricând ne gândim la Jocurile Olimpice din 2008 din Beijing, nu putem să nu ne sară gândul la stadionul lui Herzog & de Meuron numit Cuibul de păsări în ochii spectatorilor. Arenele sportive sunt atrăgătoare pentru arhitecții internaționali. Toyo Ito a proiectat un stadion solar, ecologic în Taiwan, iar Zaha Hadid a proiectat Centrul Aquatic din nord

estul Londrei pentru Jocurile Olimpice din 2012.

SCURT ISTORIC

Spectacolul sportiv a devenit echivalentul modern al circurilor romane în imaginația poporului, dar dincolo de acțiunea de pe teren, probabil cel mai remarcabil este faptul că a fost pus in scenă în Portugalia, una din țările nu foarte prospere ale continentului european. Ca și eveniment sportiv major (precedat doar de Cupa Mondială), Euro 2004 a prezentat provocări logistice și financiare mari, odată și cu frica tot mai mare de terorism. Cu toate acestea, în Braga în nordul Faro, opt orașe au fost gazdele campionatului european de fotbal.

În pregătirea pentru campionat, autoritățile portugheze au demarat un program ambițios de construire a unor noi stadioane și amenajări ale infrastructurii. Șapte noi stadioane au fost construite, și alte trei au fost renovate la un preț de aproximativ 500 milioane de euro. Un sfert din acești bani au venit de la stat, bani strânși de la municipalitate, și restul de la cluburile însăși, care vor beneficia pe termen lung de un nou stadion și facilități moderne. Chiar dacă au fost și unii sceptici despre beneficiile cheltuirii unor sume imense de bani în acest mod, gândirea oficialilor era că un campionat are puterea de a intensifica turismul, care era deja una din ramurile cele mai profitabile a Portugaliei, și ca legături de transport mai bune și noi hoteluri vor sprijini dezvoltarea și creșterea pe termen lung.

Sărbătorile sportive sunt acum considerate ca un impuls puternic pentru mediul urban
și dezvoltarea economică, dar moștenirea lor poate fi combinată. Cel mai de succes exemplu recent au fost Olimpiadele de la Barcelona din 1992, care a început o regenerare urbană de mari proporții care continuă și azi; însă cupa mondială din 2002 din Japonia și Coreea de Sud a produs un exces de stadioane scumpe care acum nu sunt folosite mai deloc, din moment ce nici o țară dintre acestea nu putem spune că are o cultură sportivă puternică în fotbal. În Portugalia însă, care are, ambițiile mult mai realistice, cu toate cele zece întreceri sportive fiind găzduite de cluburi existente, unde majoritatea din ele sunt în Prima Liga.

EDUARDO SOUTO DE MOURA

Stadioanele noi (toate proiectate de arhitecți portughezi), sunt la fel cu mici diferențe față de un stadion generic ca și obiect de arhitectură în peisaj care a existat din vremea romanilor ca și modelul convențional pentru gladiatori, amfiteatrul sportiv. Singura excepție este noul stadion din Braga, unde Eduardo Souto de Moura, câștigător al Premiului Pritzker in 2011, reconsideră radical amfiteatrul în viziunea lui sub forma unui cort săpat în munte, unde partea făcută de om simultan iese la suprafață și devine una cu peisajul natural.

Un alt lucru diferit față de un stadion generic, este faptul că Souto de Moura renunță la gradenele din spatele porților, care tradițional este locul celor care provoacă scandaluri, suporteri atrași de camarazi și locuri mai ieftine în tribună. În țările latine, de obicei curvas sunt locurile care arată devoțiunea față de club, însă perspectiva este în general cea mai proastă de pe teren. Eliminarea a curvas este probabil o speculație prea optimistă în vederea declinului huliganismului, dar Souto de Moura îl consideră ca un ajutor simplu care reflectă evoluția culturii atât fotbalului cât și cerințele mai exigente ale publicului care platește. Soluția sa elegantă și economică a doua tribune, fiecare având 15000 de spectatori în două etaje suprapuse, este făcută cu intenția de a oferi cele mai bune condiții de privire asupra terenului. „Fotbalul azi este cel care face spectacol, la fel ca și teatrul sau televiziunea,” spunea el. „Azi, nimeni nu ar dori să privească o parte din Peter Handke (autor, romancier) din spatele unei porți”.

Începând cu secolul al XX – lea, nordul orașului Braga a fost capitala eclesiastică și scaunul arhiepiscopului Portugaliei. Religia și diferite festivale legate de aceasta înca au un rol important în viața civică – pe o pantă în partea de est a orașului, este monumentul baroc faimos Escadaria of Bom Jesus, o scară procesională care înconjoară o biserică care atrage mulțimi de oameni de-a lungul anului. Pe un deal mai la nord, stadionul lui Souto de Moura domină împrejurimile creând un nou obiect de venerație seculară.

Oricum, stadionul este mai mult decât doar o nouă casă pentru echipa de fotbal locală, este de asemenea un punct de atenție privind un nou parc urban planificat în jurul colinelor din Monte Castro și de-alungul râului Cavado. Aici latura nordică a orașului se pierde încet într-o regiune rurală, și municipalitatea are planuri mari să dezvolte un parc pentru sport și recreație. Astfel templul dedicat fotbalului al lui Souto de Moura este primul pas.

Inițial un sit mai la vale și mai aproape de râu a fost desemnat pentru stadion, însă potențialul unui risc de inundații în timpul construcției a fost prea mare. Mutând construcția mai sus pe deal a prezentat o altă provocare în crearea unui amfiteatru căptușit cu pietre care prezintă noul stadion într-un mediu stâncos îmbrățișând un `look` primitiv. Printr-o faptă eroică de proporții Herculiene, un milion de metri cubi de granit au fost explodați din deal și apoi sparți pentru a crea agregatul necesar folosit la structura de beton a stadionului, astfel putem spune că clădirea a crescut literal pe deal.

Săparea și formarea dealului a fost posibilă datorită unei succesiuni de explozii mici, precise pentru a crea o groapă de 30 m înălțime în piatra care înconjoară sud estul stadionului. Este un tablou puternic fără echivoc – fațetele pietrelor goale sunt abia la câțiva metri de la suprafața de joc – dar el plasează de asemenea spectacolul ușor ireal al loviturilor de fotbal care nu iși ating ținta ci ricoșează imprevizibil de pe granit. La partea opusă, diverse dune de pământ, acoperite cu iarbă și copaci contopeasc structura mai ușor în peisaj, subliniindui puternicul caracter topografic.

Această relație intimă între artificial și natură are ecouri din ruinele din Delphi și alte situri clasice grecești, și explorările lui Souto de Moura a acestora au determinat reflecții pe arhitectură expuse în urma excavării. Apropiindu-te din piața centrală de pe partea de nord est, stadionul se aseamănă cu un relic arheologic modern poziționat într-un peisaj natural excavat. Cele doua mari tribune mărginesc terenul într-o simetrie privind etajarea scaunelor, însă sunt prezentate diferit. Tribuna din sud – vest este săpată în deal pentru a crea un subsol, lifturi si holuri principale așezate pe un fundal cu pietre vii. Lumina este adusă jos, în acest labirint printr-o serie de puțuri verticale care se extind în sus la un platou de tip terasă prins în deal la nivelul acoperișului. Acesta are rol ca și intrare principală și întâlnire a publicului, cu perspective panoramice asupra stadionului și satelor din departare.

Pe latura de nord-est, tribuna iese din pământ la un unghi abrupt ca și coca unei nave, articulat în cadența de coaste foarte mari, fiecare din ele conținând scara. Aici complexitatea circulației este dezvăluită și sărbătorită în timp ce spectatorii aleargă agitați ca furnicile în jurul diferitelor niveluri. Și, deși există nuanțe clare ale influenței lui Kahn în deschiderile circulare de diferite dimensiuni perforate în beton, aceasta a fost un rezultat aparent la întâmplare: Souto de Moura a fost sfătuit ca perforând structura în acest fel a fost cel mai eficient mijloc de reducere a masei sale în ansamblu.

Cele doua mari tribune sunt protejate de acoperiș ușor cu panouri metalice cu nervuri aruncat între o rețea de cabluri din oțel. Inițial Souto de Moura a propus o marchiză subțire, curbă, continuă, cum a proiectat Alvaro Siza pentru Expo Lisabona, dar a optat în schimb pentru o structură pe cabluri ca urmare la o excursie în Peru, unde a a descoperit podurile de cablu extraordinare ale incașilor, care combină atât puterea cât și delicatețea. Întins cu tensiune și cu eleganță peste tribune, acoperișul se aseamănă unui război de țesut uriaș, cu două bucăți de îmbrăcăminte neterminate. O grindă cu zăbrele ușoară cu secțiune V bordează marginea lungă a fiecărei secțiuni opace, oferind stabilitate la forțele laterale și de suport pentru iluminat, eliminând astfel nevoia de turnuri de proiectoare intruzive. Apa este drenată de pe acoperiș, în două puncte în jgheaburi de beton de sine stătătoare montate pe fața stâncilor de granit, de unde sunt evacuate jos la vale printr-un canal deschis. Jgheaburile în consolă ajung la acoperiș, dar nu se chiar ating, ca și Dumnezeu și Adam în fresca Capelei Sixtine a lui Michelangelo.

Spre deosebire de multe dintre celelalte stadioane noi, în care se abundă cu culoare, Souto de Moura limitează paleta de culori la cele neutre, sobre, din beton, acoperiș din metal și niveluri de scaune gri. La interior galben este folosit pentru semnalistică și elemente grafice, singurele locuri unde există culoare. Verdele predomină de asemenea, însă natural, pe colinele din peisaj și pe gazonul verde al stadionului. De desubtul terenului, care este sprijinit de o pădure de stâlpi de beton cu cap in formă de ciupercă, se află o parcare privată și diferite facilități ale jucătorilor. O grilă de metal așezată în jurul marginii de teren difuzează lumina naturală slabă în acest sanctuar interior.

Chiar dacă Braga a găzduit doar primele doua runde ale meciurilor din Euro 2004, noul ei stadion a asigurat cea mai memorabilă imagine arhitecturală a verii, și partea lui în viața orașului a crescut si evoluat dincolo de campionat. Ca și cea mai mare cladire a sa până acum, aceasta marchează de asemenea intrarea lui Souto de Moura în liga mare și arată, la fel de important ca folosirea materialelor reticente, sobre și bine gândite care l-au deosebit în lucrările la o scara mai mică, că acestea nu l-au părasit pe un deal din Braga.

04. ARENA – SIMBOL AL PUTERII

SCARA UMANĂ – SCARA MONUMENTALĂ

În cartea sa, Tribul de fotbal, Morris compară stadionul cu un templu, iar spațiul pe care îl creează marginile acestuia, cu un loc sfânt, un loc care evocă putere, admirație:

În inima fiecărui Trib de Fotbal stă templul său, stadionul. Atât de puternică este magia lui, încât pentru un indigen ca să se apropie de el, chiar și într-o zi când nu se joacă niciun meci, creează un sentiment ciudat de emoție și anticipare. Chiar dacă este părăsit el poate simți zumzetul mulțimii și aude din nou răcnetul fanilor în timp ce mingea lovește plasa porții adversarilor. Pentru un indigen devotat este un loc sfânt, cu o semnificație care este greu pentru o persoană din afară să aprecieze. Înălțându-se în aer la cele patru colțuri ale stadionului sunt stâlpi cu totem gigantici, pilonii cu lumina reflectoarelor. Câteodată aceștia sunt stâlpi de beton de formă tronconică, însă cel mai adesea ei sunt turnuri de metal deschise, care arată ca sondele de petrol de pe câmp surmontate de baterii de lămpi puternice. Ridicându-se mult în aer deasupra clădirilor din jur, acestea sunt vizibile de la mare distanță, un memento constant de terenul sfințit care se află între limitele sale exterioare.

Sportul este o limbă universală, el poate aduce oamenii împreună, indiferent de trecutul lor, locul de origine, credințe religioase sau statutul economic. Sportul este un mod de viață și fiecare țară are mândria ei privind rezultatele echipelor preferate.

În secolul 19 dezvoltarea jocurilor sportive sub forma organizată în Marea Britanie a mers mână în mână cu Revoluția Industrială, modificând astfel peisajul urban. O legatură clară poate fi observată între urbanizarea într-un ritm acelerat, creșterea populației și mișcarea sportivă. Strămutarea rapidă, a populației din mediul rural în cel urban a creat un context propice pentru dezvoltarea sportului organizat. Acest model va fi repetat mai târziu în Europa de Vest, America de Nord și Sud, Australia și Asia.

Stadioanele sunt imaginea modernă pentru orașele moderne. Stadionul a devenit înlocuirea secolului 21 pentru zonele publice, cum ar fi piețele, bisericile si piatetele. Aceasta evoluție a stadioanelor a permis stadioanelor de astăzi sa devina repere ale orașelor și națiunilor noastre odata cu creșterea în "monumentalitate". Arenele ca lucrări importante de arhitectură s-au transformat din terenuri simple în monumentele secoului 21 de astăzi.

Ceea ce era obișnuit în antichitate era ca imaginea împăraților era asociată unor monumente de mari dimensiuni. La dimensiunea sau monumentalitatea unei arene în ziua de azi mai apare un factor important. Ceea ce contează în prezent, am putea spune că sunt și lucrurile imateriale cum ar fi iluminatul, filmarea, sunetul ca și elemente care creează stări. Contează în final acea experinență pe care un spectator o duce cu el afară din arenă.

Spectatorii, majoritatea timpului din viața, trăiesc și lucreaza într-un mediu cu nimic ieșit din comun. De aceea arena ar trebui să fie punctul lor culminant, spațiul lor de vis.

Sportul s-a dezvoltat, devenind prima mare cultură globală, cuprinzând toți oamenii indiferent de religie, rasă sau culoare. Limbajul comun pentru toți aceștia este sportul.

Potrivit arhitectului Dominique Perrault, stadionul nu mai poate fi conceput ca o singură clădire, ci, mai degrabă, ca un peisaj reunind stadionul cu supermarketurile, școlile și fabricile.

La stadioanele acoperite, care sunt tot mai multe este important a realiza o armonie între o fațadă impozantă și un acoperiș impozant. Dacă un element este dominant, și celălalt se micșorează este mult mai ușor de realizat acest scop. Un prim exemplu, potrivit pentru un acoperiă dominant este acel al complexului Gunter Behnisch Olympiapark din Munich unde pereții au fost eliminați de formele unduitoare ale acoperișului care planează asupra terenului. Un al doilea exemplu, pentru o fațadă dominantă putem menționa Lord’s Cricket Ground din Londra de Michael Hopkins unde fațada păstrează o scară urbană, are varietate și prezintă o progresie între trecerea de la baza stadionului la acoperișul ușor de deasupra. La stadioanele foarte mari, poate exista a treia variantă, structura dominantă. Atât acoperișul cât și fațada pot fi vizual retrase în spatele unei structuri dominante. Ca exemplu avem Stadionul Chamsil Olympic din Seoul. Acest tip este optim folosit în situri foarte mari unde construcția de cele mai multe ori poate fi văzută și admirată de la distanță.

Folosind tehnologii noi, arhitecții creează structuri complexe, dar compacte, care întruchipează ideea de simbol tridimensional ce servește scopului funcțional și, nu în ultimul rând, celui comercial. Pentru a ilustra puterea de simbol, nu trebuie decât să aruncăm o privire la noul stadion Wembley și vom observa arcul proiectat de Foster&Partners împreună cu HOK Sport, de 133 m înălțime, care pare să evoce imaginea London Eye-ului. Stadionul este o sinteză a elementelor componente ce dau caracter clădirii: structura, dispoziția funcțiunilor, calitatea luminii naturale și a iluminării arhitecturale, simbolismul formelor și, nu în ultimul rând, relaționarea clădirii în două planuri; superior, la silueta orașului, constituindu-se în reper și, inferior, la scara străzii și împrejurimilor, racordându-se la viața cotidiană.

Avântul noii generații de dotări urbane cu caracter sportiv este dat de starea și tendințele societății actuale. Acestea par să caute o formă de măreție adaptată, o monumentalitate exprimată prin imagini forte și prin programul complex funcțional pe care îl promovează, monumentalitate aflată în strânsă legătură cu caracterul universal al sportului și cu statutul de dotare importantă la nivelul orașului. Echipamentele sportive au un rol considerabil în configurarea și dezvoltarea spațiilor publice, ele fiind folosite direct de mii de oameni, care, prin experiența comună, formează gustul public.

JUCĂTOR – PUBLIC – SPECTACOL

Sportul este unul din acele puține lucruri, pe care le-am creat în societatea noastră, care nu este previzibil, nu este niciodată la fel, el poate fi unic.

Arhitectura sportivă este introdusa copiilor de la o varstă fragedă, când părinții înscriu copii lor la diverse activități. De la acest punct înainte începem să construim o relație cu spațiul pe care îl locuim când ne jucam sau ne antrenăm.

Nu cred să mai existe un domeniu la fel de performant ca și sportul și care să fie lipsit de interes comunitar. Nevoia de progres, de depășire a unor limite subiective sau obiective, face din acesta un țel al federației de specialitate și al autorităților. Sportul are ca trăsătură fundamentală competiția cu caracter preponderent de întrecere, dar și caracter formativ, prezent atât în sportul de performanță cât și în sportul pentru toți. Funcțiile sportului sunt complexe, acționând asupra sportivului, răspunzând nevoii de mișcare a oamenilor de pretutindeni. De altfel corespondența între practicarea educației fizice și sportului, în diversele ei forme și efectul, impactul acestora, se răsfrânge în ansamblul vieții sociale, aducând continuitatea structurală a întregului sistem formativ și educațional.

Pentru a înțelege de ce stadioanele au devenit un punct central în viețile atâtor oameni, este necesar să analizăm rolul sportului în societatea contemporană. În ziua de azi acesta se află într-o poziție centrală, eclipsând orice altă formă de manifestare în masă. A fost descris ca fiind război fără crimă.

Într-un stadion, „terenul” este punctul central al atenției, echivalentul arenei gladiatorului, un spațiu care primește atenția cea mai mare. Este o presiune maximă care apasă asupra participanților la joc, de a evolua bine, dar mai ales de a câștiga. Aceștia sunt „zeii” erei moderne, echivalentul figurilor mitice ale istoriei.

Toată arhitectura are rolul unui imbold potențial pentru mișcare, reală sau concepută. O construcție este o incitare la acțiune. Este un partener în dialog cu trupul.

Pe stadioanele mari, unde de exemplu pe Maracana puteau fi chiar și 200000 de spectatori în același timp, cel mai mare stadion din lume, fanii erau greu de controlat când ii cuprindeau emoțiile și se putea crea haos. Pasiunea pe care o arătau spectatorii, era atât de intensă și copleșitoare când aveau loc meciuri importante, încât s-a hotărât ca terenurile să fie protejate de tribune printr-un tip de gard, mai înalt sau mai scund, sau un canal, un șanț care reprezenta întotdeauna o separație fizică între jucători și spectatori.

Însă la arenele de baschet, de tenis fiind spectatori mai puțini, aceștia sunt mai ușor de controlat și supravegheat, iar această demarcație, separare pe care o au stadioanele este mai mult simbolică, sau chiar nu exista deloc. Aceasta face ca legătura dintre jucător și public să fie mult mai strânsă, mai intimă, fiecare lovitură, fiecare atingere de minge se trăiește la o intensitate mult mai mare, fanii fiind în imediata apropiere a suprafeței de joc.

Primul lucru de luat in seama in organizarea unei arene de sport este cadrul, decorul. Inca inainte ca actorii sa apara, decorul impresioneaza ochii spectatorilor.

A pune în scenă un eveniment într-un decor care nu inspiră nimic, este ca și un nimb pentru monotonie. Cât pentru spectatori, majoritatea timpului din viața lor, cei mai mulți oameni trăiesc și lucrează în medii neremarcabile. Cu atât mai mult ar trebui ca stadionul să fie Hollywood-ul lor, Tărâmul de lor vis și fabrica de vise toate într-unul singur. Un bun proiect de arhitectură al unui stadion este mai probabil să vină de la arhitecți care înțeleg și împărtășesc asemenea vise, care cunosc emoția unui eveniment sportiv și care sunt ei înșiși captivați și motivați de experiența trăită. Romanii au ințeles aceasta: Panem et circenses (pâine și circ). Aceasta, potrivit lui Juvenal, era ceea ce poporul dorea. Pâinea hrănea trupul, dar specatacolul hrănea spiritul. Arhitectura sportivă ar trebui să adauge ‘arome’ la acestă sărbătoare. Și pentru a continua această metaforă puțin mai departe, oricum, trebuie să ne amintim că arhitectura în sine nu este sărbătoarea. Ea este locul în care delicatesele sunt servite.

Pentru a întreține atmosfera prietenoasă și distractivă pentru spectatori, noile arene au diferite facilitati pentru specatatori printre care magazine, restaurante, baruri și alte forme de interacțiuni sociale.

Chiar dacă întreaga logistică a stadionului, e orientată spre atragerea și manipularea maselor, masele în chestiune au încetat de mult să mai fie cele aflate înăuntrul stadionului propriu-zis, aflîndu-se, mai degrabă, în afara lui: și anume, milioanele de telespectatori. După cum bine știm, asta se datorează faptului că afacerea lucrativă nu se sprijină pe vînzarea de bilete, ci pe vînzarea drepturilor de difuzare și de clipuri publicitare, așa cum s-a întîmplat recent cu Campionatul Mondial FIFA 2006, cu privire la care s-au purtat adevărate bătălii. Doar publicul global de televiziune a făcut ca stadionul să devină interesant pentru sponsorii importanți, care nu mai sînt satisfăcuți de publicitatea în spații tradiționale. În Germania, între 2001 și 2005, de pildă, vînzarea drepturilor de denumire a stadioanelor s-a impus ca o afacere valoroasă: Volkspark-Stadion din Hamburg a devenit AOL-Arena (2001), Westfalenstadion din Dortmund – Signal-Iduna Park (2005), Waldstadion din Frankfurt – Commerzbank-Arena (2005), iar AufSchalke a devenit Veltins-Arena (2005). Prin redenumirea Neckar-Stadion (inaugurat la Stuttgart în 1933, sub numele de Adolf-Hitler-Kampfbahn/Cîmpul de Bătălie al lui Adolf Hitler) ca Gottlieb-Daimler-Stadion (2004), s-a încercat totuși, mascarea caracterului comercial. Dimpotrivă, noul stadion din München a fost numit Allianz-Arena (2005) de la bun început. Suporterii îi mai spun și „Arena Aroganței“.Hotărîtor pentru această redenumire a stadioanelor a fost, în ultimul, dar nu în cel din urmă rînd, faptul că Germaniei i-a fost încredințată organizarea Campionatului Mondial FIFA 2006, pe baza căruia multe orașe au justificat renovarea sau construirea de noi stadioane, a căror finanțare au căutat s-o asigure prin comercializarea dreptului de denumire.

Echipamentele sportive, în special stadioanele sunt locuri urbane prin excelență, în care mulțimea spectatorilor reconstituie într-un spațiu delimitat, societatea actuală, în general, și viața urbană, în special, prin manifestarea ritualurilor contemporane. Stadionul, ca megastructură a orașului, este o dotare generatoare de noi tipuri de spații, motor de remodelare și dezvoltare a spațiului urban, practică experimentată încă de la Jocurile Olimpice de la Tokio în 1964, confirmată în 1992 cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Barcelona și răspândită ca metodă de regenerare urbană în prezent.

STADIONUL SI ORAȘUL

Stadionul este un program complex, care face orașul și este la rândul său făcut de către oraș, de aceea: transparența, multifuncționalitatea și asocierea cu alte programe, sunt tendințele actuale. Un bun exemplu este Sports Park Stolice la Ljubljana, care asociază stadionul cu un centru comercial și o dotare universitară, într-un parc urban. Abordarea peisageră nu se limitează la susținerea arhitecturii, ci se concentrează asupra modelării spațiilor de interacțiune între țesutul urban și noul parc. Ca structură complexă, se înscrie în tendința actuală de a valoriza spațiile publice prin realizarea de proiecte care să asigure serviciile necesare în forma lor complexă urbană și icon-urile contemporane.

Un stadion, mai mult decât oricare alt program de arhitectură din istroie, are abilitatea de a contura o localitate sau un oraș. Un stadion este în stare sa pună o comunitate în raza reflectoarelor, stabilind o identitate și asigurând un punct focal în acest peisaj.

Stadioanele sunt cele ‘mai văzute’ construcții din istorie și au puterea de a schimba viețile oamenilor: ele reprezintă mândria și aspirațiile unei națiuni. Ele pot fi extrem de scumpe de construit, însă în același timp pot genera sume uriașe de profit. Puterea și greutatea fiscală în sport e în creștere ca o industrie pe tot globul, și cred că secolul acesta va stabili sportul ca fiind prima cultură globală reală. El va deveni moneda de schimb socială recunoscută internațional. Prin urmare stadionul va deveni cea mai importantă construcție pe care o comunitate o poate avea, și dacă este folosit cu înțelepciune, va fi unealta cea mai bună pentru o planificare urbanistică pe care un oraș o poate avea. În ultimii 150 de ani, de când sportul a fost profesionalizat, a existat o comutare dramatică către urbanizare, de la sat la oraș, și ca și consecință a urmat o creștere enormă în popularitatea sportului.

În perioada de după cel de-al Doilea Razboi Mondial, majoritatea orașelor se confruntau cu probleme de suprapopulare și rezolvarea cea mai la îndemâna a parut a fi descentralizarea populației. În Anglia, de exemplu între anii 1947- 1970 au fost create 30 de noi așezări fiind astfel decongestionate centrele orașelor Londra, Liverpool, Glasgow și Tyneside, populația mutându-se la periferie. O mișcare asemănătoare a avut loc și în America de Nord. Industria a urmat populația, relocandu-și fabricile în zone mai verzi și mai ușor accesibile. Mișcarea însă a fost ușor scăpată din mâna astfel că mari suprafațe din centrul orașelor au fost abandonate minorităților mai sărace, baza economică strămutata nefiind înlocuită cu nimic. Spre sfârșitul anilor 1980 multe orașe din lumea occidentală erau în stare de criză. Prin încercările de atunci de revitalizare a zonelor s-a reușit doar inserarea de birouri ale marilor corporații.

Cuvântul „regenerare” a început să fie folosit de către politicieni, sociologi, urbaniști, arhitecți care vedeau în această zonă neutilizată din centru un potențial imens. „Regenerarea” poate fi definită ca și o refacere, reîmprospătare a unui organ afectat, având aici o aplicație ce ține mai mult de repopulare, reînnoire economică și a vieții sociale. Pentru ca toate acestea însă să devină aplicabile e nevoie de un catalizator care să genereze cele mai sus înșirate. În anii '90 a devenit clar că stadioanele își pot asuma acest rol. Acesta, însa singur nu poate transforma o zonă defavorizată, trebuie să fie parte a unui plan care să atragă investitori din punct de vedere comercial și recreațional, dar cel mai important să atragă oameni. Stadionul trebuie integrat într-un cartier, district sau oraș, adică într-un context. Unul dintre exemplele relevante este Stadionul Coors Field, terminat în anul 1995, care a fost catalizator pentru regenerarea centrului orașului Denver. Un mall, alte centre comerciale, galerii de artă au fost deschise în urma inaugurării stadionului, făcând din această zonă să fie cea mai mare concentrație de clădiri de restaurate din USA. Un alt exemplu Stadionul Testra Dome a dus la redezvoltarea economică a zonei de docuri a Melbournului, incluzând și o zonă de 7 km de front la apă. Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992 au oferit stimulentul pentru regenerarea spațiilor publice, dar mai ales pentru a reface legătura orașului cu marea. Jocurile Olimpice au generat reutilizarea unor vechi zone ale orașului.

Prezent în viața orașului ca echipament specializat folosit periodic, imprimat în memoria colectivă mai mult ca „structură utilitară” decât ca „arhitectură”, stadionul a suferit schimbări importante în ultima perioadă. Tinde să devină o megastructură urbană – hibrid cu rol important în reorganizarea vieții urbane ciclice și reprezentative, concentrându-se pe calitatea de spațiu public, ca răspuns la cererea tot mai mare de participare a comunității la viața urbană. Prin lărgirea gamei de servicii/funcțiuni, stadioanele încearcă să asigure o folosire permanentă, răspunzând astfel cerinței de interacțiune și consum creată de viața socială.

05. APLICAREA CONCEPTULUI

CONTEXT LOCAL

Infrastructura sportivă existentă în Oradea este învechită și insuficientă pentru o mare parte din ramurile sportive. Poate doar sporturile nautice se pot lăuda cu condiții optime, asigurate de Bazinul Olimpic „Ioan Alexandrescu”, precum și de vechiul Bazin acoperit Crișul. Primăria intenționează să construiască încă un bazin olimpic în aer liber, dar demararea lucrărilor trenează deja de mai bine de un an.

În ceea ce privește celelalte ramuri sportive, lucrurile nu stau la fel de bine. Cel mai vitregit este atletismul, care nu beneficiază practic deloc de condiții de pregătire sau de concurs la nivelul anilor 2.000. La rândul lor, sporturile de echipă sunt deservite de Arena „Antonio Alexe”, precum și de sălile complementare – a LPS Bihorul, respectiv a Universității. Arena „Antonio Alexe”, care a fost renovată în repetate rânduri, nu arată rău, dar locația servește atât pentru competiții sportive cât și pentru manifestări de altă natură (culturale, politice, expoziții, concerte etc.). În repetate rânduri, acestea se suprapun cu datele de disputare ale meciurilor, care sunt sacrificate, trebuind să se dispute în alte locații sau să fie amânate. Nu de puține ori, arena se dovedește neîncăpătoare la competiții cu mare priză la publicul orădean, cum sunt meciurile echipei de baschet CSM Oradea sau partidele internaționale de handbal.

ATENȚIE LA EXPRIMARE, ESTE LUCRARE ȘTIINȚIFICĂ, NU ARTICOL DE ZIAR Studiile internaționale psiho-sociale indică baschetul pe primul loc ca formă de integrare socială și este estimat ca 72% din populația globului este practicantă a baschetului sub diverse forme la diferite categorii de vârstă. În baschet întâlnim: precizie, contact direct cu adversarul, logică, știință, abilitate, motricitate, spirit de echipă, combativitate, îmbinate atât de armonios. În baschet învățăm ofensiva și defensiva, deopotrivă ca importanță. Alternativa dintre sport și sedentarism nu poate duce decât la opțiunea corectă, mișcarea, ceea ce înseamnă sănătate pentru populația noastră. Realizarea unor locuri de petrecere a timpului liber, altele decât cele utilizate în mod frecvent care au acaparat în mod “abuziv” timpul liber al copiilor și nu numai (internet, televizor, cluburi) în care se poate influența sănătatea și formarea personalității prin influențele practicării jocului de baschet, precizate anterior. Activitatea sportivă dezvoltă spiritul de sociabilitate, dezvoltă relațiile interumane și în acest sens, baschetul este cea mai recomandată disciplină sportivă, fiind un joc de echipa, în care întrajutorarea este cuvântul de ordine al jocului, contactul fizic dintre combatanți se dispută în condiții regulamentare de fair-play.

Baschetul, pe drept cuvânt, este considerat, de toți cunoscătorii, ca fiind sah cu oameni, ceea ce arată contribuția mentală a participanților, antrenorilor, tehnicienilor. Complexitatea acestui sport contribuie la dezvoltarea fizică, psihică, iar gradul de solicitare indică faptul că nimic, nici o victorie, fie în sport, fie în viața particulară sau cea profesională nu se poate obține fără muncă, fără dorință de victorie, victorie obtinută în condiții de fair-play.

Echipa de baschet CSM Oradea, s-a înscris anul trecut în premieră într-o competiție continentală, și anume FIBA Eurochallenge Cup. Anul acesta din nou se așteaptă rezultate foarte bune în FIBA Eurochallenge Cup, grupele știindu-se deja.

De asemenea Campionatul European de baschet din 2015 se va juca în România și Ungaria. Campionatul European din 2015 se va derula cu patru grupe, meciurile din cele două grupe arondate României urmând să se joace în sălile din Cluj și Oradea, iar finala competiției în țara vecină. Este pentru prima dată când FIBA Europe acordă dreptul de organizare al unui Campionat European către două națiuni, la fel cum participarea a 20 de echipe va fi tot în premieră.

STUDIUL PROGRAMULUI

A. DEFINIRE

Sportul este definit în Carta Europeană a sportului ca o “activitate mai mult sau mai puțin organizată de practicare a exercițiilor fizice sub toate aspectele, care provoacă o stare de bine psihofizică, ridică gradul de sănătate al populației, contribuie la ridicarea nivelului calității vieții, are rol de socializare și poate să producă performanțe sportive la diferite niveluri de participare”.

Amplasamentul este situat în municipiul Oradea, într-o zonă pericentrală, fiind mărginit la vest de către strada Oneștilor, la sud de către strada Ștefan Octavian Iosif și la est de către Bulevardul Decebal. Oneștilor și Decebal, sunt doua din cele mai circulate artere din Oradea, însă în prezent accesul pe sit se poate face doar din strada Oneștilor, iar de pe celelalte laturi pe un drum de pământ, fiind o suprafață mare neconstruită. Din afara orașului cel mai rapid se poate ajunge, pe centura ocolitoare care intersectează Calea Aradului și conduce imediat prin Oneștilor către amplasament. ORIENTARE, PUNCTE CARDINALE, CE CU CE LEAGĂ ACELE STRĂZI

B. PRINCIPII

Un stadion contemporan este azi recunoscut ca și un teatru multi-cultural în care entuziasmul și atmosfera sunt prezente de la sine, orice eveniment ar avea loc. Teatrul, atât ca și conținut și cultură, are nevoia de a profita de orice oportunitate de a pune în scenă spectacolul.

Având o arenă de asemenea capacitate, aceasta nu poate fi profitabilă dacă găzduiește doar competiții sportive, având zile din săptămână în care este liberă. Astfel s-a proiectat o sală polivalentă care să permită o flexibilitate maximă a spațiilor, modelându-se după fiecare eveniment în parte. NU ÎNCEPE O FRAZĂ CU ”ASTFEL”, ”AȘADAR” etc.

Această polivalență a spațiilor este realizată prin gradenele escamotabile de la primul nivel, care atunci când sunt retrase spațiul devine mult mai mare având posibilitatea de a se organiza congrese, concerte, târguri, expoziții etc existând posibilitatea de impărțire a întregii clădiri în spații mai mici, individuale pentru a satisface cerințele fiecareia.

Arena prezintă un restaurant independent care poate fi folosit și când nu sunt evenimente, cât și o sală de fitness pentru a veni în ajutor sportivilor și locuitorilor orașului Oradea, atunci când nu sunt evenimente sportive.

C. SCOPURI

Sportul profesional a jucat un rol important în viața orașelor din diferite părți ale țării, și a lumii întregi. Echipa de baschet a orașului Oradea, ajută la creearea unei noi dimensiuni a ceea ce numim “viața orașului”. Designul și structura reflectă energia și dinamismul pe care echipa îl va aduce în oraș.

O nouă arenă este importantă pentru succesul echipei și a organizației CSM Oradea. Arena curentă nu mai face față publicului spectator care vine în număr foarte mare la meciurile echipei favorite, sala devenind neîncăpătoare.

Fiind un oraș în care există un numar mare de tineri și persoane active, prin acest proiect se dorește a veni in sprijinul cetățenilor municipiului Oradea și nu numai, oferind noi spații pentru educare, cultură, sport, divertisment care să fie un pol de atracție pentru dezvoltarea sportului și promovarea unui stil de viață sănătos.

Atunci când o arenă este poziționată aproape de zona centrală a orașului, participarea la diferite evenimente sportive sau culturale este mult mai mare, publicul fiind încurajat să participe frecvent.

În alegerea sitului au fost considerate câteva posibile terenuri pentru amplasament, având în vedere că o asemenea arenă are puterea de a revitaliza un oraș. Situl ales este o fostă zonă industrială, un spațiu tampon care face trecerea între două tipologii de dezvoltare urbană, orașul nou și orașul vechi. În această zonă au început să apară diferite spații comerciale, supermarket-uri care însă nu putem spune că au adăugat valoare la viața socială a orașului prea mult. Noua arenă poate combina meciurile de baschet cu concertele, evenimentele culturale și alte evenimente sportive care vor propulsa orașul ca și catalizator social și economic.

Expresia arhitecturală ar trebui sa fie una derivată din elementele structurale, atât din materialele din care este compusă cât și forma pe care o ia. Cred că pentru forma structurii ne putem inspira din dinamismul jucătorilor de baschet, din energia și vitalitatea lor. Un asemenea design, și o structură va îmbunătăți aspectul estetic general al orașului, și zona peri-centrală va fi perindată de mai mulți spectatori plini de entuziasm.

D. TEMA DE PROIECTARE

Pentru fiecare dintre noi, la nivel individual, sportul înseamnă să‐ți încurajezi echipa de fotbal preferată, să pedalezi asiduu pe bicicletă sau să exersezi cele mai noi figuri de gimnastică aerobică. Însă la nivel colectiv, sportul reprezintă mult mai mult. REFORMULARE Sportul nu se limitează numai la efectele benefice asupra sănătății. Valorile sportive, precum munca în echipă, spiritul de echipă, toleranța și solidaritatea, sunt elemente care ne apropie.

ACTIVITATI

Sport (Baschet, fotbal, volei, atletism, tenis de masa, scrima etc.)

Congrese

Târguri

Concerte

Conferințe

Expoziții

SPAȚII NECESARE

Parcări:

Spectatori

Media

Transmiteri TV&Radio

Aprovizionare marfă

Sportivi

Arbitri

Pompieri, poliție, ambulanță

VIP

Accese:

Spectatori

Sportivi

Arbitri

Media

Personal

VIP

Zona activităților sportive

Public

Foyer(e)

Grupuri sanitare pe sexe

Garderobă

Cabinet medical

Case de bilete

Spații complementare

Comerț

Suveniruri

Expo

Sportivi și arbitri

Recepție

Vestiare sportivi

Vestiare arbitri

Grupuri sanitare sportivi

Grupuri sanitare arbitri

Sala de antrenament

Sala de forță

Cabinet medical

Antidopping

VIP

Acreditare – recepție

Tribuna de onoare

Grupuri sanitare

Restaurant

Media

Acreditare – recepție

Tribune presa scrisă

Tribune radio

Tribune TV

Grupuri sanitare

Interviuri zona mixtă

Interviuri flash

Sala de lucru

Sala de conferințe

Spațiu relaxare

Alimentație publică

Fast food

Restaurant

Cafenea

Spații tehnice

Supraveghere

Depozite

Aprovizionare

Depozite de inventar

Centrala termică

Centrala de ventilație

Post trafo

Ateliere de reparații

06. CONCLUZII

Ca și concluzie după cele prezentate observăm că azi există o cerință tot mai mare de a oferi publicului facilități de recreere, petrecere a timpului liber, sport și alte competiții atletice. Chiar și participarea pasivă, ca și spectator la un astfel de eveniment stimuleaza o dorință pentru exercițiul fizic. Fiecare eveniment îl duc pe spectator departe de probleme, evadând de grijile zilnice și dându-i forța ca să continue.

Orașele au fost întotdeauna un loc pentru a lucra, și acum se înțelege că sunt de asemenea un loc unde să trăiești, dacă nu vrem cumva ca ele sa moară curând. Generația nouă de stadioane recunoaște că să trăiești REFORMULARE și să muncești nu formează imaginea completă: centrele orașelor noastre au nevoie de divertisment, celebrare și drama. REFORMULARE

Putem observa cum în antichitate marii conducători ai Romei au folosit asemenea locuri de întâlniri pentru a-și crește popularitatea printre oameni. Asemenea arhitectură în ochii oamenilor reflecta puterea și bogăția liderului care era în fața lor. Însă nu doar structura invită oamenii pe arene, ci mai degrabă spectacolele oferite de împărat pentru mulțime. În timpul acela arena găzduia luptele de gladiatori sau execuții publice și vărsări de sânge, unde oamenii se bucurau foarte mult de acestea din tribune.

La fel este și azi însă s-au schimbat doar numele și clasele. Azi jucatorii sunt gladiatorii din arene, ei sunt cei care pot sa aducă mulțimea la stadion și nu se luptă pe viață și pe moarte, ci pe mulți bani, care au devenit un imbold tot mai mare, în paralel cu faima pe care o primesc. Însă trebuie să vedem și partea din spatele cortinei, managementul, care are resursele pentru a organiza un campionat, iar daca este un management slab poate duce la faliment o comunitate întreagă. Pentru a organiza evenimente majore cum sunt Jocurile Olimpice sau Campionate Mondiale, trebuie să ai resurse financiare disponibile și o influență politică mare pentru a convinge sa fie în țara ta, REFORMULARE de unde putem vedea că orașele care au REFORMULARE organizat în trecut evenimente de mare anvergură sunt foarte cunoscute și care simbolizează puterea în lume. REFORMULARE

La începutul secolului XX stadioanele erau de obicei poziționate în inima orașului, lângă punctele centrale, aproape de public. Aceasta era benefic deoarece mulțimea nu deținea un automobil și nu se punea problema traficului intens. Acestea au început să se schimbe după 1950 când au apărut automobilele. Arenele au devenit inaccesibile datorită mașinilor care congestionau centrul.

Doar ele însele, stadioanele sunt puțin probabile că ar putea să susțină obiective de regenerare, și ar trebui văzute ca și o parte de abordare holistică dintr-un plan de regenerare mai mare. Un rol important pentru fiecare stadion îl are și modelul de management sustenabil. Când aceste cerințe se întâlnesc, o cladire emblematică este un catalizator puternic pentru destinație, pentru a crea valoare, care odată cu timpul va aduce și regenerarea dorită.

07. SURSE DE DOCUMENTAȚIE

A. CĂRȚI

1. Jochen, Becker, Logistik der Massen. Vom Stadion zur Freizeitindustrie, in Matthias Marschik/Rudolf Müllner, 2001

2. Rod, Sheard, The Stadium – Architecture for the New Global Culture, Editura Periplus, Singapore, 2005

3. John, Gerraint, Stadia, Editura Elsevier, Architectural Press, Londra, 2007

4. Kent, Bloomer, Charles, Moore, Body, Memory, and Architecture, Editura Yale University, Londra, 1977

5. Jacobs, Jane, The life and Death of Great American Cities, Editura Garmondsworth Penguin, Londra, 1965

6. Kostof, Spiro, The City Assembled: Elements of Urban Form through History, Little Brown, Boston 1992

7. Christopher, Gaffney, Temples of the Earthbound Gods: Stadiums in the Cultural Landscapes of Rio de Janeiro and Buenos Aires, Editura University of Texas, United States of America, 2009

8. Eduardo, Galeano, Football in Sun and Shadow, Editura Verso, Marea Britanie 2003

9. Gheorghe, Vais, Programe de arhitectura, Editura U.T.Press, Cluj – Napoca, 2008

10. Carmona, Matthew, Public Places, Urban Spaces – The dimension of urban design, Editura Architectural Press, Marea Britanie, 2003

11. Rod, Sheard, Sports Architecture, Editura Taylor & Francis, Marea Britanie, 2000

B. ARTICOLE

1. Hubertus, Adam, Era arenelor, Pulse 03/2010

2. Iris, Dressler, Ce este un stadion? Și care e locul său?, Idea artă + societate 32/2009

3. Cătălina, Ioniță, Stadioane – După muzee, centre culturale și săli de concerte… stadioane! De ce stadioane?, Igloo habitat & arhitectura 75/2008

4. Cătălina, Ioniță, Dotari sportive, Igloo habitat & arhitectura 76/2008

C. RESURSE WEB

1. Uefa guide to quality stadiums http://www.uefa.org/MultimediaFiles/Download/EuroExperience/competitions/General/01/74/38/69/1743869_DOWNLOAD.pdf

2. http://www.oradea.ro/fisiere/userfiles/Prezentare%20Sport%20FINAL.pdf

3. http://www.frbaschet.ro/regulamente/proiecte/proiect_educatie_prin_sport.pdf

4. http://www.arcspace.com/features/eduardo-souto-de-moura/braga-stadium/

5. http://www.afaconsult.com/uploads/FicheirosImprensa/2925_1_EN.pdf

6. http://www.igloo.ro/articole/dotari-sportive

D. SURSE VIDEO

1. https://vimeo.com/90830646

E. SURSE IMAGINI

1. http://en.wikiarquitectura.com/index.php/Braga%27s_Municipal_Stadium

2. http://blog.ebags.com/wp-content/uploads/braga.jpg

3. https://c1.staticflickr.com/5/4089/5206334781_b7f5fdd4e2_z.jpg

4. http://static.panoramio.com/photos/large/165921.jpg

5. http://memetype.files.wordpress.com/2011/08/braga1.jpg

6. https://ksamedia.osu.edu/sites/default/files/originals/06_0000692_0.jpeg

7. http://detail-online.com/inspiration/football-stadium-in-braga-103813.html

8. http://arquiteturafalada.files.wordpress.com/2012/10/1-estadio-municipal-de-braga_vista-exterior_28-05-06.jpg

9. http://www.formatgenerator.com/wp-content/uploads/2014/05/Chicago-Style-Annontated-Bibliography-Guide-520×245.jpg

10. http://www.ollieturner.com/wp-content/uploads/2013/04/soundscaping-image-1.jpg

http://blogs.transparent.com/latin/files/2014/01/800px-plan_rome_caen_circus_maximus_colis%C3%A9e.jpg

11. http://www.mrwallpaper.com/wallpapers/Colosseum-1920×1080.jpg

12. http://www.panoramio.com/photo/72556386

13. http://sparepartsblog.files.wordpress.com/2013/03/ls-lowrys-125th-birthday-001.jpg?w=940&h=727

14. Imagini cu echipa de baschet CSM Oradea luate de pe pagina de facebook a echipei https://www.facebook.com/CSM.Oradea/photos_stream?tab=photos_albums

15. http://www.oradea.ro/stiri-oradea/tabela-electronica-de-la-sala-sporturilor-bdquo-antonio-alexe-rdquo-in-func-539-iune

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI CONSTRUCȚII, ORADEA

AN UNIVERSITAR 2013-2014

SESIUNEA SEPTEMBRIE 2014

A. CĂRȚI

1. Jochen, Becker, Logistik der Massen. Vom Stadion zur Freizeitindustrie, in Matthias Marschik/Rudolf Müllner, 2001

2. Rod, Sheard, The Stadium – Architecture for the New Global Culture, Editura Periplus, Singapore, 2005

3. John, Gerraint, Stadia, Editura Elsevier, Architectural Press, Londra, 2007

4. Kent, Bloomer, Charles, Moore, Body, Memory, and Architecture, Editura Yale University, Londra, 1977

5. Jacobs, Jane, The life and Death of Great American Cities, Editura Garmondsworth Penguin, Londra, 1965

6. Kostof, Spiro, The City Assembled: Elements of Urban Form through History, Little Brown, Boston 1992

7. Christopher, Gaffney, Temples of the Earthbound Gods: Stadiums in the Cultural Landscapes of Rio de Janeiro and Buenos Aires, Editura University of Texas, United States of America, 2009

8. Eduardo, Galeano, Football in Sun and Shadow, Editura Verso, Marea Britanie 2003

9. Gheorghe, Vais, Programe de arhitectura, Editura U.T.Press, Cluj – Napoca, 2008

10. Carmona, Matthew, Public Places, Urban Spaces – The dimension of urban design, Editura Architectural Press, Marea Britanie, 2003

11. Rod, Sheard, Sports Architecture, Editura Taylor & Francis, Marea Britanie, 2000

B. ARTICOLE

1. Hubertus, Adam, Era arenelor, Pulse 03/2010

2. Iris, Dressler, Ce este un stadion? Și care e locul său?, Idea artă + societate 32/2009

3. Cătălina, Ioniță, Stadioane – După muzee, centre culturale și săli de concerte… stadioane! De ce stadioane?, Igloo habitat & arhitectura 75/2008

4. Cătălina, Ioniță, Dotari sportive, Igloo habitat & arhitectura 76/2008

C. RESURSE WEB

1. Uefa guide to quality stadiums http://www.uefa.org/MultimediaFiles/Download/EuroExperience/competitions/General/01/74/38/69/1743869_DOWNLOAD.pdf

2. http://www.oradea.ro/fisiere/userfiles/Prezentare%20Sport%20FINAL.pdf

3. http://www.frbaschet.ro/regulamente/proiecte/proiect_educatie_prin_sport.pdf

4. http://www.arcspace.com/features/eduardo-souto-de-moura/braga-stadium/

5. http://www.afaconsult.com/uploads/FicheirosImprensa/2925_1_EN.pdf

6. http://www.igloo.ro/articole/dotari-sportive

D. SURSE VIDEO

1. https://vimeo.com/90830646

E. SURSE IMAGINI

1. http://en.wikiarquitectura.com/index.php/Braga%27s_Municipal_Stadium

2. http://blog.ebags.com/wp-content/uploads/braga.jpg

3. https://c1.staticflickr.com/5/4089/5206334781_b7f5fdd4e2_z.jpg

4. http://static.panoramio.com/photos/large/165921.jpg

5. http://memetype.files.wordpress.com/2011/08/braga1.jpg

6. https://ksamedia.osu.edu/sites/default/files/originals/06_0000692_0.jpeg

7. http://detail-online.com/inspiration/football-stadium-in-braga-103813.html

8. http://arquiteturafalada.files.wordpress.com/2012/10/1-estadio-municipal-de-braga_vista-exterior_28-05-06.jpg

9. http://www.formatgenerator.com/wp-content/uploads/2014/05/Chicago-Style-Annontated-Bibliography-Guide-520×245.jpg

10. http://www.ollieturner.com/wp-content/uploads/2013/04/soundscaping-image-1.jpg

http://blogs.transparent.com/latin/files/2014/01/800px-plan_rome_caen_circus_maximus_colis%C3%A9e.jpg

11. http://www.mrwallpaper.com/wallpapers/Colosseum-1920×1080.jpg

12. http://www.panoramio.com/photo/72556386

13. http://sparepartsblog.files.wordpress.com/2013/03/ls-lowrys-125th-birthday-001.jpg?w=940&h=727

14. Imagini cu echipa de baschet CSM Oradea luate de pe pagina de facebook a echipei https://www.facebook.com/CSM.Oradea/photos_stream?tab=photos_albums

15. http://www.oradea.ro/stiri-oradea/tabela-electronica-de-la-sala-sporturilor-bdquo-antonio-alexe-rdquo-in-func-539-iune