are forma aproape sferica

OCHIUL

are forma aproape sferica

situat in orbita

intre globul ocular si orbita se afla un strat gros de grasime cu rol de protectie mecanica

are lungimea- diametrul anteropost= 2,4 cm

format din peretele globului ocular si mediile transparente.

Peretele globului ocular are 3 tunici concentrice:

tunica externa

este formata din sclerotica(posterior) si cornee(anterior)

intre cele doua se afla un sant, in care se gaseste canalul lui Schlemm, prin care trece umoarea apoasa

sclerotica reprezinta albul ochilor ; este un invelis alb, opac, format din tesut conjunctiv fibros ; reprezinta 5/6 din tunica externa

corneea este de natura epitelial conjunctiva ; este transparenta si avasculara ; reprezinta 1/6 din tunica externa ; are rol de lentila convergenta (40 dioptrii)

tunica medie

este formata din coroida(posterior), corp ciliar(anterior) si iris

coroida este o membrana pigmentara brun negricioasa, vasculara ; hraneste globul ocular ; prezinta un orificiu prin care iese nervul optic

corpul ciliar este format din procesele ciliare si muschiul ciliar

procesele ciliare sunt gheme de capilare care secreta umoarea apoasa

muschiul ciliar are fibre musculare netede ; se implica in procesele de acomodare actionand asupra cristalinului prin intermediul ligamentului suspensor ataasat pe fata externa a capsulei cristalinului

irisul este o diafragma situata in fata cristalinului ; prezinta central un orificiu numit pupila ; prezinta deferente cromatice si structurale de la un individ la altul; se ataseaza de partea anterioara a corpului ciliar ; este format din fibre musculare dispuse radiar si circular ; dozeaza cantitatea de lumina care ajunge la retina ; impiedica trecerea luminii prin zonele periferice ale cristalinului ; modifica adancimea focarului

tunica interna (retina)

este o membrana fotosensibila de natura nervoasa

la nivelul ei se realizeaza receptia luminii si transformarea energiei stimulilor luminosi in influxuri nervoase

are 2 regiuni: anterioara – retina oarba fara fotoreceptori si posterioara – retina optica(vizuala)

retina optica captuseste 2/3 din coroida ; are pe fata interna 2 regiuni distincte

pata galbena – are forma ovala, supramata de 2mm^2 si culoare galbuie ; este localizata la capatul posterior al axei optice ; are in partea centrala o depresiune numita fovea centralis si reprezinta zona de acuitate vizuala maxima

pata optica(pata oarba) – are forma rotunda, este dispusa mai jos de pata galbena ; laacest nivel converg fibrele care formeaza nervul optic ; nu prezinta celule fotoreceptoare

Mediile transparente (refringente):

formeaza sistemul dioptric – refracta radiatiile luminoase, proiectand imaginile pe retina in pata galbena

corneea – face parte din tunica externa a globului ocular

umoarea apoasa – un lichid transparent- apa, ioni, aminocizi, glucoza, acid ascorbic, produs continuu de procesele ciliare

circula in camera posterioara(spatiul dintre iris si cristalin si camera anterioara), de unde prin canalul Schlemm se scurge in circulatia venoasa din peretele globului ocular

cristalinul – o lentila biconvexa transparenta ; este localizat intre iris si corpul vitros ; are la exterior o membrana subtire elastica si transparenta(cristaloida), pe care se fixeaza un sistem de filamente(ligamentul suspensor) care face legatura intre cristalin si corpul ciliar ; este avascular, usor deformabil(cu cresterea varstei isi pierde elasticitatea), are rol important in acomodare, focalizand razele luminoase pe retina ; in unele cazuri devine opac(prin cuagularea proteinelor) – cataracta

corpul vitros(umoarea vitroasa/sticloasa) – se afla intre cristalin si retina ; este transparent si gelatinos, invelit de o membrana numita hialoida ; este produs de procesele ciliare

Fiziologia analizatorului vizual

Analizatorul vizual consta in perceperea formei, luminozitatii, culorii obiecteleor privite.

Formarea imaginilor pe retina reprezinta un proces complex, implicca ooperarea irisului si a sistemului dioptric.

Irisul, datorita musculaturii radiare si circulare, modifica diametrul pupilei, regleaza astfel cantitatea de lumina care ajunge la retina in conditii de iluminare diferite, selectarea razelor luminoase paralele care vor tranzita centrul cristalinului favorizand formarea de imagini clare.

Sistemul dioptric, cuprinde: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Traversand aceste medii transparente cu densitati diferite, razele luminoase sufera mai multe refractii succesive (exceptie fac doar cele care cad perpendicular pe retina). Prima refractie este cea mai mare, se produce la nivelul interfetei aer-cornee datorita diferentei mari a indicelui de refractie al corneei si cel al aerului (40 dioptrii). A doua refractie se produce la trecerea din corneea in umoarea apoasa. A treia refractie are loc la trecerea din umoarea apoasa in cristalin. A patra refractie se produce la trecerea din cristalin in corpul vitros. Puterea totala de refractie este de 60 dioptrii si cu centrul optic la 17mm in fata retinei.

La trecerea printr-o lentila biconvexa, razele paralele ale unui fascicul de lumina sunt refractate intr-un punct(focar principal) ; distanta dintre lentila si focarul principal se numeste distanta focala si depinde de curbura lentilei. Capacitatea de refractie se masoara in dioptrii(inversul distantei focale, exprimat in metri)

Razele luminoase paralele emise de o sursa de lumina indepartata peste 6m vor focaliza in cazul ochiului normal la 17mm in spatele centrului optic, imaginea fiind reala, mica, rasturnata.

Acomodarea vizuala

Reprezinta modificarea unor componente ale ochiului pentru perceperea clara a obiecteleor aflate la distante diferite.

punctum remotum este punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fara efort de acomodare = 6m de ochi la tineri

punctul proximum este punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar cu efort maxim de acomodare ; creste cu varsta datorita scaderii elasticitatii cristalinului ; se afla la 25 cm la adulti

Acomodarea vizuala presupune, in primul rand, variatia puterii de refractie a cristalinului.

Acomodarea pentru vederea de aproape (obiect la o distanta mai mica de 6m) : cristalinul se bombeaza, raza de curbura scade si puterea de convergenta creste, pupila se micsoreaza (mioza).

Adaptarea la lumina puternica : un timp scurt senzatia de orbire, adaptarea se face in aproximativ 60 de secunde ; in 5-10 minute vederea este colorata, acuitatea vizuala marita

Adaptarea la intuneric : initial nu vedem nimic, adaptarea este lenta – in 5 minute, 60% ; in 30-45 minute, acuitatea vizuala este marita

Bolile ochiului

miopia: este cel mai des intalnit defect al vederii, globul ocluar este mai mare decat cel al ochiului normal, imaginea formandu-se in fata retinei ; este corectata cu ajutorul lentilelor divergente

hipermetropia: globul ocular este mai mic decat cel al ochiului normal, imaginea formandu-se in spatele retinei ; este corectata cu ajutorul lentilelor convergente

prezbitismul: apare de obicei la batranete, comportandu-se precum hipermetropia, fiind cauzat de atrofierea elasticitatii cristalinului ; este, de asemenea, corectat cu ajutorul unei lentile convergente

strabismul: are drept cauza slabirea unuia dintre muschii externi ai globului ocular ; este corectat prin exercitii de intaririi a musculaturii ciliare

cataracta: la fel ca prezbitismul, apare de obicei la batrani, fiind cauzata de pierderea treptata a transparentei cristalinului ; in cazul congenitale, este corectata prin sectionarea unei portiuni a irisului si a capsulei cristaliniene sau prin eexetragerea cristalinului si inlocuirea cu un cristalin artificial (lentila biconvexa)

astigmatismul: este manifestat prin deformareea corneei care atrage o refractie defectuoasa a razei de lumina in globul ocular ; razele de incidenta de lumina alba ce sosesc la ochi sub forma de raze paralele sufera un proces intens si inegal de refractie ; cu cat aceasta refractie diferentiala va fi mai mare, cu atat boala este mai grava

glaucomul: produce atrofierea nervului optic si ingustarea campului vizual si pierderea progresiva a vederii

conjunctivita: este o inflamatie a membranei transparente ce captuseste pleoapele si acopera ochiul pana la marginea corneei ; persoana cu aceasta boala are ochii rosii, senzatie de nisip in ochi, mancarimi, secretii care formeaza cruste noaptea, vedere tulbure si sensibilitate la lumina