Architetti Italiani Nei Balcani

Villa Scolari Trolli Iași

Giulio Magni (1859-1930) was employed in 1894 at Bucharest City Council for a three years contract. He worked just 10 years in Romania and his activity was rich in projects achieved in the country and had fruitful collaboration even with local architects. He designed over 40 projects in Romania. In 1895 he signed the project of „Scolari Trolli” Villa which then it was built up in Iași in the elegant residence area known as ‘Copou Hill’. In chronological order of his works conserved in the City Library of Velletri, in Italy, this Villa is the first dwelling project designed in Romania and the only one in Iași. The particular features of Villa designed on a small plot of land demonstrate the capacity of the young Italian architect and his abilities to solve the task given by owners to elaborate a complete functional dwelling for two related families with private and working areas, modern bathrooms, separate kitchens, loggia and a sheltered entrance for carriages. The lack of information regarding the location of this building was clarified by the author of these rows who identified in 2000 its address in Iasi the she continued these research in order to reveal technical details of a forgotten building known by locals as „the Tunnel House”.

Cercetările istorice recente dedicate complexei problematici a raporturilor italienilor cu țările și popoarele Europei ale căror culturi, limbi și tradiții au afinități culturale cu civilizația romană și cu limba latină, au produs o serie de lucrări grupate pe țări și regiuni. Până în prezent însă, această temă a produs puține lucrări de sinteză privind România – aproape toate fiind orientate către studierea fenomenelor și situațiilor circumscrise unui arc de timp limitat, în domenii cum ar fi: istoria, economia, politica și religia.

Prima manifestare internațională dedicată arhitecților italieni care au lucrat în bazinul Mării Mediterane a avut loc în 2004 la Salonic și s-a numit Architetti italiani nei Balcani nell’Ottocento e nell Novecento. Inițiativa internațională a pus în valoare multe nume uitate în Italia, dar devenite deja celebre în spațiile culturale în care au activat. Rezultatele parțiale au reunite în volumul Architetti e Ingegneri italiani dal Levante al Magreb 1848 – 1945 au fost publicate în 2005 de către Ezio Godoli care citeaază printre cele 200 de nume doar 5 arhitecți care au avut colaborări în România. Autorul remarca necesitatea continuării colectării datelor dat fiind impactul cultural pe care l-a avut acest grup, relativ restrâns de specialiști. Dacă îl raportăm la mărimea ariilor geografice și la diversitatea culturală, implicarea lor în foarte multe programe de arhitectură și în multe problematici ridicate de fondul construit autohton (infrastructură, restaurări, modernizarea instituțiilor), capacitatea de adaptare la cerințele estetice locale și chiar la materiale și tehnici locale dar și abilitatea cu care au impus anumite modele ale arhitecturii italiene, mai ales în perioada interbelică.

Chiar dacă istoriografia română a manifestat de multe ori un interes special pentru relațiile italo-române sunt puține studii care să-și fi propus cercetarea contribuției italiene în arhitectura românescă. Studii separate și lucrări de sinteză au semnalat prezența constructorilor italieni în România, identificând grupurile și figurile profesionale. Cu toate acestea nu am identificat lucrări, din domeniul arhitecturii, privind activitatea italienilor în spațiul românesc și nici în sens mai larg din domeniul construcțiilor.

În urma perioadei de cercetări petrecute la Veneția precum și la Roma, grație bursei “Nicolae Iorga” în cursul anilor 1999 și 2000 la Institutul Român de Cultură și Cercetări Umaniste, în care am studiat preponderent activitatea arhitectului Giulio Magni în Italia și în România, am continuat să adun date despre meșteri, antreprenori, ingineri și alți arhitecți italieni. După această experiență, care a continuat cu scurte vizite în peninsulă în căutarea datelor complementare, am reluat cercetarea prin prisma experienței de inspector de monumente istorice pe care o desfășor la București și care mi-a permis să descopăr modificările și adaptările funcționale survenite la lucrările arhitectului italian in timpul ultimului secol.

Succesul nu constituie o dominantă în viața lui Giulio Magni. Din momentul în care debutează ca tânăr arhitect pe scena romană în 1887 până la întoarcerea sa definitivă, din România în Italia în 1904, prezența sa este puțin remarcată. După aproape patruzeci de ani s-a bucurat de celebritate și de recunoaștere publică odată cu inaugurarea unor lucrări de anvergură cum au fost Ministerul Marinei și locuințele sociale din cartierul Testaccio ambele realizate la Roma. În cei aproape cincizeci de ani de activitate, din 1881 până aproape de sfârșitul vieții în 1930, a abordat, în lucrările sale, teme foarte variate ca funcțiune și amplasare rezolvând problemele urbanistice dar și detaliile de arhitectură cu aceeași sensibilitate și originalitate. În portofoliul de arhitect, conservat în orașul

natal Velletri, regăsim astăzi proiectele realizate în Italia cât și în România pentru: vile, imobile urbane, locuințe sociale, arhitectură industrială, monumente comemorative, școli, gări, biserici, birouri, magazine dar și propuneri de reabilitare a unor monumente istorice de la Roma.

În 1895 Giulio Magni semnează proiectul Vilei „Scolari Trolli”, construită apoi la Iași pe Dealul Copoului. În ordinea cronologică a lucrărilor conservate la Velletri, arhiva bibliotecii comunale a localității italiene în care s-a născut arhitectul, Villa „Scolari Trolli” este consemnată ca primul proiect de locuință realizată în România și singurul la Iași de acest autor.

In anul 2000 Villa “Scolari Trolli” era încă neidentificată pe teren. Literatura de specialitate o menționa dar fără alte detalii. Lipsa consemnării comentariilor autorului asupra acestei lucrări, precum și absența analizelor critice sau de istoria arhitecturii contemporane au stimulat cercetarea de față, care și-a propus readucerea la lumină a valorilor de arta construirii unui edificiu civil la Iași, proiectat de un important arhitect italian pentru doi co-naționali, antreprenori de succes stabiliți pe pământurile moldave.

Localizare site www.google.com

Mulți călători străini, care au venit la Iași în a doua jumătate a secolului XIX descriu Copoul cu strada sa elegantă, palatele și grădinile, unde așa cum consemna Moritz von Angelli locuia marea aristocrație. „Locul cel mai strălucitor și mândria Iașului era Quartier noble din așa numitul Copou, o stradă largă, pavată cu piatră de macadam, care urca lin, făcându-se din Ulița Mare, și care mergea printre vilele, uneori chiar și palatele și grădinile unde locuia marea aristocrație (boieria) spre bine îngrijita grădină publică cu același nume. Copoul era singura stradă practicabilă din Iași pe orice vijelie, ceea ce se datora în mare parte pantei sale abrupte și foarte restrânsei circulații a atelajelor grele”

Tot în Copou se afla și Teatrul Național care dispare în urma incendiului din 1887. în 1893 pe amplasamentul fostului teatru încep lucrările Palatului Universității după proiectul arhitectului Louis Blank, sub antrepriza italienilor Trolli și Scolari.

La mică distanță de universitate cei doi antreprenori ridică după 1896 un ansamblu de locuințe pe un teren viran în imediata apropiere a Grădinii Copou. Consemnarea lui Rudolf șuțu privind existența acestor construcții este confirmată de cererea depusă la Primăria Comunei Iași în 1896 la 26 februarie. „Domnule Primar. Subscrișii Trolli Giuseppe și Carlo Scolari antreprenori de lucrări publice dom in Iași str. Carol desp. I, voim a cladi 5 ville pe locul viran de pe lângă Grădina Publică (Copou) str. Carol, N. , avem onore a ve presenta planurile necesare pentru tote cinci cladiri in număr de 26 bucăți in dublu esemplare, și vè rugăm se bine voiți a dispune a ni se elibera autorizațiunea cuvenită. Primiți vè rugăm asigurarea preosebitei noastră stimè. Trolli și Scolari”

Imobilul a fost proiectat pentru un front construit închis fără deschideri pe fațadele laterale exploatând complet lățimea parcelei. Amplasarea pe parcelă este rezolvată ca un ”capăt de perspectivă” care la rându-i prin transparența creată de cele două deschideri suprapuse din traveea centrală permit continuarea perspectivei în decorul verde al Grădinii Copou, asemănătoare rezolvărilor baroce în care falsele perspective amplificau scara obiectelor amplasate în planul cel mai depărtat de privitor.

Aleea Principesa Maria (Carte poștală de epocă, f.a.)

Configurația specială a edificiului desfășurată pe un teren de mici dimensiuni și într-un regim de înălțime dezvoltat pe demisol, parter și etaj ilustrează capacitatea tânărului arhitect italia, pe atunci, de a rezolva tema de arhitectură pentru un edificiu plurifamilial și multifuncțional.

Proiect Villa Scolari Trolli, scara 1/200 semnat G. Magni, datat 23 octombrie 1895

(Biblioteca Comunală Velletri, Fond Giulio Magni, planșa 24)

Rezolvarea în plan este pentru două locuințe dispuse în oglindă una față de cealaltă. Accesele principale se fac atât din gang cât și dinspre fațada principală, oferind soluții de protecție împotriva intemperiilor. Gangul este calculat pentru accesul unei trăsuri. Singurul plan existent în arhiva de la Velletri descrie cu lux de amănunte destinația încăperilor dar și modul de viață al unei locuințe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Astfel circulațiile sunt proiectate separat pentru proprietar și separat pentru zona de bucătărie-servicii. Mai mult bucătăria este amplasată în demisol iar mâncarea este ridicată cu un montcharge.

Din proiectul de autorizare conservat astăzi doar la Iași putem înțelege organizarea acestor locuințe așa cum le-a proiectat Magni în 1895. Parterul adăpostește spații de studiu și contacte sociale pe lângă obișnuitele spații rezervate sufrageriei și oficiului bucătăriei. Etajul este exclusiv destinat familiei-familiilor fiind proiectat, pentru fiecare, cu trei încăperi de locuit și o baie accesibilă din casa scării. Cele două locuințe comunică în zona etajului prin spațiului de seră/loggie. Secțiunea transversală adaugă o nouă informație: scara de acces la etaj era luminată natural prin intermediului unui luminator de mari dimensiuni, bogat decorat situat în planul acoperișului.

Proiect Villa Trolli – Scolari la Iași, scara 1/100, nesemnat

(A.N.S.I., Fond Primăria Iași, dosar 26/4, vol I.)

Atenția acordată proiectului poate fi verificată și în planșele detaliilor de tâmplărie pentru ușile de acces de la intrare din exterior sau/și interior conservate la Velletri. Unica adnotare care nu se materializează nicăieri în materialul arhivistic este o listă de planșe desenate care amintește de fațada secundară și două secțiuni, dar și detalii de execuție scara 1/5.

Detaliul marcării și decorării traveii centrale, cu șarpanta din lemn decorată atent evocând arhitectura montană a fost reluat și rafinat de Magni mai târziu în proiectele pentru Casa Elie Radu și Școala Mavrogheni ambele construite la București

Villa Scolari Trolli, aleea Copou, nr. 4. Foto 2012 – Ileana Kisilewicz

Foto cca. 1900 din portofoliul de lucrări al arhitectului.

(B.C.V., Fond Giulio Magni)

Edificiul a fost realizat cu fidelitate în privința dimensiunilor, a compoziției fațadelor, proporțiilor golurilor, plinurilor, accentelor, dar s-au adus unele modificări față de proiectul inițial. Traveea centrală este rezolvată în favoarea monumentalității, este ridicat timpanul deschis deasupra arcului care decorează spațiul central vitrat cu destinație de seră sau loggie.

Așa cum demonstrează imaginea de epocă loggia a fost închisă cu suprafețe vitrate devenind un spațiu interior protejat. Locuința a făcut parte de la început dintr-un ansamblu de locuințe de închiriat ăi a rămas astfel cel puțin până la naționalizare.

Astăzi clădirea a pierdut majoritatea decorațiilor, fie mulaje, feronerii, tâmplăriile decorate de la ferestre, acoperișul este schimbat prin adăugarea streșinii, a jgheburilor și burlanelor vizibile, dar și mica statuie ce proteja intrarea a fost înlăturată. Gangul adăpostește o alee carosabilă publică destul de intens folosită. Locuința a fost divizată în 4 unități de locuit prin dezvoltarea unor accese de pe fațada secundară.

Imagini acces în locuință și din gang, aleea carosabilă. Foto 2012– Ileana Kisilewicz

Putem afirma că filoanele de cercetare istorică asupra prezențelor italiene în spațiul românesc rămân valabile până astăzi și au conotații instrumentale, așa cum sunt toate evidențele și statisticile asupra emigrației italiene privind: ocupația, sexul, vârsta, starea civilă, motivul emigrării, tipul de contract – toate aceste date rămânând însă marginale acum, în analiza de față. Studiile asupra italienilor în lume au proiectat pe un fond istoric mai amplu rezultatele unor personaje importante care și astăzi sunt un punct de plecare important pentru lărgirea imaginii și cunoașterii interferențelor culturale și a împletirii intereselor economice și politice între statele italiene – apoi ale Italiei – și a românilor și României.

Cele prezentate conduc la următoarele concluzii: cercetarea a stabilit și a identificat amplasarea în Iași a proiectului arhitectului Giulio Magni care se află la arhivele din Velletri cu toate că proiectul autorizat la Primăria din Iași nu este semnat de el.

Din punct de vedere al istoriei arhitecturii în România Villa Trolli Scolari reprezintă un unicat în modul de proiectare și de construire pe deasupra unei căi de de acces. Din punct de vedere urbanistic villa este un exemplu de locuință proiectată pentru o alee rezidențială privată care s-a adaptat perfect la exigențele urbanistice ale momentului și care prin prezența ei a impus reguli compoziționale pe tot parcursul aleii rezultând un ansamblu care la rândul lui poate constitui subiectul unor viitoare cercetări.