Arborele Genealogic Si Istoricul Bolilor

ARBORELE GENEALOGIC SI ISTORICUL BOLILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

2015

Absolvent: Prenumele NUMELE

ARBORELE GENEALOGIC SI ISTORICUL BOLILOR

Enunțul temei: Scurtă descriere a temei lucrării de licență și datele inițiale

Conținutul lucrării: (enumerarea părților componente) Exemplu: Pagina de prezentare, aprecierile coordonatorului de lucrare, titlul capitolului 1, titlul capitolului 2,… titlul capitolului n, bibliografie, anexe.

Locul documentării: Exemplu: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Departamentul Calculatoare

Consultanți:

Data emiterii temei: 1 noiembrie 2014

Data predării: 18 Iunie 2015 (se va completa data predării)

Declarație pe proprie răspundere privind

autenticitatea lucrării de licență

Subsemnatul(a)________________________________________________________________________________________________________________________, legitimat(ă) cu _______________ seria _______ nr. ___________________________
CNP _______________________________________________, autorul lucrării ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor de licență la Facultatea de Automatică și Calculatoare, Specializarea ________________________________________ din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, sesiunea _________________ a anului universitar __________, declar pe proprie răspundere, că această lucrare este rezultatul propriei activități intelectuale, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate, în textul lucrării, și în bibliografie.

Declar, că această lucrare nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost folosite cu respectarea legislației române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Declar, de asemenea, că această lucrare nu a mai fost prezentată în fața unei alte comisii de examen de licență.

In cazul constatării ulterioare a unor declarații false, voi suporta sancțiunile administrative, respectiv, anularea examenului de licență.

De citit înainte (această pagină se va elimina din versiunea finală):

Cele trei pagini anterioare (foaie de capăt, foaie sumar, declarație) se vor lista pe foi separate (nu față-verso), fiind incluse în lucrarea listată. Foaia de sumar (a doua) necesită semnătura absolventului, respectiv a coordonatorului. Pe declarație se trece data când se predă lucrarea la secretarii de comisie.

Pe foaia de capăt, se va trece corect titulatura cadrului didactic îndrumător (consultați pagina de unde ați descărcat acest document pentru lista cadrelor didactice cu titulaturile lor).

Documentul curent a fost creat în MS Office 2007. Dacă folosiți alte versiuni e posibil sa fie mici diferențe de formatare, care se corectează (textul conține descrieri privind fonturi, dimensiuni etc.).

Cuprinsul începe pe pagina nouă, impară (dacă se face listare față-verso), prima pagina din capitolul Introducere tot așa, fiind numerotată cu 1. Pentru actualizarea cuprinsului, click dreapta pe cuprins (zona cuprinsului va apare cu gri), Update field->Update entire table.

Vizualizați (recomandabil și în timpul editării) acest document după ce activați vizualizarea simbolurilor ascunse de formatare (apăsați simbolul din Home/Paragraph).

Fiecare capitol începe pe pagină nouă, datorită simbolului ascuns Section Break (Next Page) care este deja introdus la capitolul precedent. Dacă ștergeți din greșeală simbolul, se reintroduce (Page Layout -> Breaks).

Folosiți stilurile predefinite (Headings, Figura, Tabel, Normal, etc.)

Marginile la pagini nu se modifică (Office 2003 default).

Respectați restul instrucțiunilor din fiecare capitol.

Cuprins

Introducere

Arborele genealogic este considerat o reprezentare grafică a urmașilor unei persoane. Se mai poate defini ca o prezentare schematică a gradul de înrudire al persoanelor în diferitele familii între ele. Știința care se ocupă cu procesul de pregătire și analiza arborelui genealogic al persoanelor sau al familiilor face parte din domeniul științei genealogiece sau chiar și de etnografie.

Relațiile dintre diferitele entități care se presupune că au un strămoș comun sunt reprezentate de arborele filogenetic. În științele auxiliare ale istoriei se vorbește de arbore genealogic numai în cazul în care, gradul de înrudire este reprezentat grafic în formă de arbore

La construirea unui arbore genealogic la rădăcina arborelui se poziționează persoana de referință, cu date exact cunoscute. Apoi, pe ramurile de deasupra sunt trecuți copii și alți descendenți. Persoana cu același grad de rudenie dar mai tânără este amplasată în stânga celor mai în vârstă.

Arborele genealogic se mai poate reprezenta și în diferite variațiuni. De exemplu în arbore se includ numai persoane cu același nume. Reprezentarea se poate face doar schematic sau se poate decora în diferite desene.

Printre domeniile în care arborele genealogic este folosit menționăm:

Ereditate

Lingvistică

Programare

Informatică

Odată cu evoluția tehnologiilor din domeniul IT, s-a demonstrat necesitatea tehnologiei online. Ca urmare a acestui fapt, diverse companii au început să-și dezvolte website-uri punând la dispoziție utilizatorilor diverse facilități printre care se numără și baza de date care permite realizări de arbore genealogic.

Astfel, se oferă acces la informații stocate într-o bază de date printr-o b#%l!^+a?prezentare online eliminând astfel deplasarea fizică până la unitatea respnsabilă cu realizarea arborelui.

Cențele funcționalităților aplicației online care are tema Arborele genealogic online sunt descrise mai jos:

Prima pagina este pagina de logare a utilizatorilor precum și a administratorului care gestionează conturile. Utilizatorul va putea vedea doar arborele propriu pe care la creat iar administratorul poate vedea toți arborii genealogici de la toți utilizatorii.

Administratorul va avea o căsuță pentru căutare în scopul de a gasi mai rapid arborele unei familii. Tot admin-ul poate salva un anumit arbore sau nu. În principiu el trebuie să aibă acces asupra tuturor operațiilor pe care le are un utilizator și în plus sa poată șterge un cont de utilizator sau să poată crea un nou cont de utilizator.

După logare utilizatorul trebuie să își poată crea arborele genealogic. În această pagină trebuie să fie un buton pentru redimensionare arborele genealogic (mărire și micșorare) în cazul în care arborele este mult populat.

Fiecare utilizator ar trebui să poată realiza următoarele operații în arbore:

Creare arbore,

Înserare în arbore,

Ștergere în arbore,

Actualizare arbore,

Citirea arborelui,

Salvarea arborelui.

Export arbore în formate de fișiere de tip .xml sau html de exemplu, sau oricare alt format, nu conteaza

Import fișiere în vederea realizarilr de modificări.

Sistemele informatice, în toate domeniile, au înregistrat o evoluție importantă în ultimii ani. În cazul instituțiilor mici sau cele aflate în perioada de dezvoltare, cu un număr mic de salariați, precum și în cazul instituțiilor de învățământ superior, se preferă realizarea unei baze de date comune care să ofere cât mai multe posibilități și avantaje. În cazul de față, printre posibilitățile și avantajele oferite de SGBD – sistem de gestiune a bazelor de date, enumerăm:

calculul automat al numărului ramuri ale arborelui;

calculul automat al numărului de utiizatori;

afișarea detaliilor de interes general al fiecărei persoane din arbore;

fotografie;

data nașterii;

CNP;

domiciliu stabil, etc

Se poate spune că baza de date reprezintă cel mai important instrument de tehnologia informațiilor folosit de organizații pentru stocarea și prelucrarea informațiilor cu foarte multe interdependențe. La baza dezvoltării acestei noi tehnologii stau câteva concepte și noțiuni care trebuie cunoscute:

date, informații, entitate, atribut, valoare.

Aceste concepte și noțiuni vor fi prezentate pe scurt în lucrarea de față.

Scopul și obiectivele lucrării

Scopul principal al proiectului:

Scopul proiectului este de a aduce un plus de ajutor atât a personalului utilizator precum și a personalului specialist, în vederea gestionării mai eficiente a bazelor de date pe baza cărora poate fi realizat arborele genealogic.

Obiectivul principal al proiectului:

Realizarea unei aplicații web pe bază de software specializat pentru ușurarea gestionării, administrării și evidenței tuturor variabilelor necesare unei bune realizări a unui arbore genealogic și a analizei asupra rezultatelor raportate de aplicație.

Obiective secundare ale proiectului:

Prezentarea aplicației, a structurii logice și funcționale a acesteia.

Prezentarea interfeței, a principalelor ferestre și meniuri.

Realizarea unei lucrări scrise care să susțină, teoretic și exemplificativ, aplicația mai sus amintită.

Necesitatea utilizării unei aplicații IT a apărut datorită evoluției tehnologiilor, cu scopul de a optimiza activitatea de realizare a unui arbore genealogic.

Necesitatea colectării și organizării sub formă de tabele și stocării datelor a crescut dramatic în ultimul secol. Actuala „eră a informației” este cu adevărat o eră a datelor.

Scopul țintă este procesarea și organizarea tuturor datelor, într-un mod cât mai inteligent, utilizând metode care permit accesul rapid și simplu la informațiile prelucrate. Sistemele de gestiune a bazelor de date precum MySQL sunt destinate acestui scop.

În cadrul fiecărei activități disponibilitatea informației și capacitatea de a o gestiona în mod eficient sunt esențiale. Din acest motiv, fiecare organizație dispune de unb#%l!^+a?sistem informațional care gestionează informația necesară realizării funcțiilor respectivei organizații.

Răspândirea tehnicii de calcul în aproape toate activitățile umane generează o continuă creștere în computerizarea sistemelor informaționale [3].

În sistemele bazate pe tehnică de calcul, informația este înregistrată sub formă de date, care necesită o interpretare pentru a furniza informații. Nu se poate da o definiție exactă a conceptului de dată, precum și a diferenței dintre dată și informație. Ce putem spune este ca data nu are nicio semnificație, dar odată interpretată și corelată convenabil, ea furnizează informații ce îmbogățesc cunoașterea asupra lumii înconjurătoare.

Încadrarea în tematica lucrării

Ingineria web este un domeniu nou al ingineriei software care pune accent pe dezvoltarea sistemelor web. Deși utilizarea unor metodologii de proiectare nu este încă o practică uzuală în domeniul ingineriei web, necesitatea unor abordări sistematice ce trebuie adoptate atunci când se dezvoltă sisteme complexe este astăzi larg acceptată.

Dezvoltarea aplicațiilor web are câteva caracteristici care diferă de dezvoltarea altor tipuri de aplicații:

Pe de o parte, în procesul de dezvoltare participă diferite tipuri de actori (stakeholders): analiști, utilizatori, designeri, experți în marketing, multimedia și securitate etc.;

Pe de altă parte, principalele caracteristici ale acestor sisteme sunt structura de navigare, interfața cu utilizatorul și capacitatea de personalizare. Structura necesită un ghid intuitiv pentru a evita ca utilizatorul să se piardă în spațiul de navigare.

Proiectarea interfeței cu utilizatorul trebuie să ia adesea în calcul aspecte multimedia și de marketing.

Încadrarea în tematica lucrării

Lucrarea este structurată în BBBBBBBBBBB capitole, Anexe și Bibliografie, după cum urmează:

În Capitolul 1 intitulat “Introducere”, este prezentată pe scurt, importanța și actualitatea temei propuse, scopul, obiectivul principal precum și obiectivele secundare ale lucrării realizate iar la final, un rezumat al conținutului lucrării.

Capitolul 2 intitulat “Tehnici și tehnologii utilizate în proiectarea aplicațiilor web”, prezintă pe scurt câteva tehnologii, în principal dintre cele care au fost utilizate la realizarea aplicației care face obiectul acestei lucrări. MySQL – este un SGBD relațional, robust și rapid, produs de compania MySQL AB și distribuit sub Licența Publică Generală. La ora actuală încă este considerat cel mai popular SGBD open-source. HTML este un limbaj de marcare. Termenul HTML este denumit în limba română “Limbaj de marcare a hipertextului”. Ca orice alt limbaj și HTML a cunoscut o dezvoltare continuă de-a lungul timpului. CSS este un standard utilizat la formatarea elementelor unui document HTML. PHP este un limbaj de programare. Inițial a fost dezvoltat și utilizat pentru a realizare de pagini web dinamice, în dezvoltarea paginilor și aplicațiilor web. La această oră este considerat un limbaj important în programarea web, de tip open-source și server-side. Limbajul de programare JavaScript este un limbaj orientat pe obiect. A fost creat special pentru construirea și dezvoltarea paginilor/siteurilor web, fiind folosit mai ales pentru introducerea diferitor funcționalități. Codul JavaScript din pagini este rulat de către browser.

Capitolul 3 intitulat Tehnologii de programare web”, face o trecere (o prezentare) a tehnologiilor de programare uzual folosite în aplicații de tip web. Printre aceste tehnologii au fost abordate limbajele web care afectează forma și prezentarea paginii web (HTML, CSS), limbajele care manipulează datele (XML, limbajele de programare PHP, Javascript etc) precum și baze de date (ASP și MySQL).

Capitolul 4 intitulat “Prezentarea aplicației”, descrie aplicația realizată și intitulată Arborele geneaogic și istoricul bollor. Capitolul cuprinde două părți importante și necesare în creare de aplicații. În prima parte a fost făcută analiza și proiectarea aplicației iar în a doua parte a fost prezentată aplicația realizată.

Lucrarea se încheie cu „Anexe” care conține cuprinsul figurilor iar la final este prezentată bibliografia studiată și folosită pentru a realiza lucrarea de față.

ACEST SUBCAPITOL SE FINALIZEAZA LA SFARSITUL LUCRARII

Obiectivele Proiectului

În acest capitol se prezintă tema propriu zisă (sub forma unei teme de proiectare/cercetare, formulată exact, cu obiective clare – 2-3 pagini și eventuale figuri explicative).

Reprezintă cca. 10% din lucrare.

Studiu Bibliografic

Documentare bibliografica are ca obiectiv prezentarea stadiului actual al domeniului/sub-domeniului în care se situează tema. În redactarea acestui capitol (în general a întregului document) se va ține cont de cunoștințele acumulate la disciplinele dedicate din semestrul 2, anul 4 (Metodologia Întocmirii Proiectelor, etc.), precum si la celelalte discipline relevante temei abordate.

Acest capitol reprezintă cca. 15% din lucrare.

Referințele se scriu în secțiunea Bibliografie. Formatul referințelor trebuie sa fie de tipul IEEE sau asemănător. Introducerea și formatarea referințelor în bibliografie, respectiv citarea în text, se poate face manual sau folosind instrumentele de lucru menționate în ultimele paragrafe din acest capitol.

In secțiunea Bibliografie sunt exemple de referințe pentru articol la conferințe sau seminarii [1], articol în jurnal [2], sau cărți [3]. Referințele spre aplicații sau resurse online (pagini de internet) trebuie sa includă cel puțin o denumire sugestivă pe lângă link-ul propriu zis [4], plus alte informații dacă sunt disponibile (autori, an, etc.). Referințele care prezintă doar link spre resursa online se vor plasa în footer-ul paginii unde sunt referite.

Citarea referințelor în text este obligatorie, vezi exemplul de mai jos (în funcție de tema proiectului se poate varia modul de prezentare a metodei/aplicației).

În articolul [1] autorii prezintă un sistem pentru detecția obstacolelor în mișcare folosind stereoviziune și estimarea mișcării proprii. Metoda se bazează pe …trecere în revistă a algoritmilor, structurilor de date, funcționalitate, aspecte specifice temei proiectului etc….. Discuție avantaje – dezavantaje.

În capitolul 4 al [3], se prezintă …..

Instrumentele de lucru pentru MS Word 2003 și instrucțiuni de folosire găsiți la:

How to use JabRef (BibTeX) with Microsoft Word 2003

Bibtex4Word

BibWord makes it easier to create and manipulate Microsoft Word citation and bibliography styles

Pentru MS Word 2007 și MS Word 2010 se poate folosi sistemul integrat de gestiune bibliografiei, References, Citations & Bibliography. Mai multe informații se găsesc în documentația online de la MS Office.

Analiză și Fundamentare Teoretică

Tehnici și tehnologii utilizate în proiectarea aplicațiilor web

Internetul

Internet-ul este o rețea de rețele, o colecție mondială de calculatoare și de rețele de calculatoare conectate între ele folosind diversele metode de comunicare.

În anii 60, Internet-ul a fost inițial un experiment al Departamentului Apărării al Statelor Unite, care urmărea să-i ajute pe oamenii de știință și pe cercetătorii răspândiți pe suprafețe mari să lucreze împreună, folosindu-se cu toții de puținele și de costisitoarele calculatoare și de fișierele acestora. Acest obiectiv a necesitat crearea unui grup de rețele interconectate care să funcționeze ca o unitate coordonată.

Impactul Internet-ului asupra vieții noastre este mai mare decât influența pe care a avut-o Revoluția industrială în schimbarea societății secolului XVIII. Aceasta este concluzia la care a ajuns un studiu efectuat de prestigiosul Centru de Cercetări Henley din Marea Britanie, studiu finanțat de corporația americană CISCO SYSTEM, liderul mondial în construcția rețelelor pentru Internet. Raportul Impactul Internet-ului în Europa relevă schimbările radicale produse în modul nostru de a trăi, de a munci, de a învăța și de a ne petrece timpul liber.

Principalele servicii și resurse pe care le oferă Internet-ul sunt:

Poșta electronică este un sistem internațional prin care se poate trimite și primi mesaje pe cale electronică, cunoscută sub numele de e-mail. De fapt, poșta electronică reprezintă o mare parte a traficului de pe Internet și pentru mulți este singura resursă pe care o utilizează.

Grupurile de discuții este un serviciu care poartă numele de Use Net. Acesta oferă accesul la newsgroup pentru discuții în grup axate pe un anumit subiect. O variantă a acestui serviciu este sistemul de avizier electronic (BBS). Sistemele BBS sunt asemănătoare Use Net-ului, cu excepția faptului că toate fișierele sunt localizate pe un singur calculator care de obicei este întreținut de o persoană sau de un grup.

Partajarea fișierelor (transferul de fișiere) care permite transferul fișierelor de date de la un calculator la altul. În felul acesta se pot prelua de pe diferite calculatoare programe și orice tip de document electronic. Pentru a utiliza acest serviciu este necesar un program FTP (File Transfer Protocol) cu ajutorul căruia utilizatorul se poate conecta la un server FTP aflat la distanță. Serverul este identificat printr-o adresă Internet. Accesul la un astfel de server este permis, de regulă, utilizatorilor înregistrați care au drept de acces.

World Wide Web (www) este o componentă a Internet-ului numită mai simplu Web care permite utilizatorilor să folosească o idee demodată – cea a notelor de subsol – într-un mod cu totul nou. Când un autor al unui articol de revistă sau al unei cărți introduce o notă de subsol, cititorul examinează subsolul paginii și probabil este îndrumat spre o altă pagină sau spre altă carte. Web-ul poate face în esență același lucru, folosind o tehnică ce va sublinia sau evidenția un cuvânt, o expresie sau o imagine din document. Cuvântul sau expresia evidențiată arată utilizatorului că există un alt document asociat primului. Acest document poate fi accesat și afișat imediat pe ecran. Documentul de acest tip poartă numele de hypertext. De asemenea Web-ul face posibilă și stocarea și regăsirea sau redarea fotografiilor, a imaginilor fixe și a celor animate și a secvențelor video și audio. Utilizând un astfel de instrument clienții pot să vadă rapid și ușor informațiile și imaginile grafice stocate, probabil, pe calculatoare aflate la mii de km distanță. Utilizarea unui browser Web seamănă foarte mult cu o călătorie adevărată, numai că aceasta se face mult mai ușor. Acest tip de călătorie poartă numele de “navigare” pe Internet. Societățile comerciale și alte organizații au început să folosească Web-ul ca mijloc de publicitate pentru produsele sau pentru serviciile lor. Ei creează o pagină Web, un fel de vitrină electronică. Odată ce adresa paginii Web este cunoscută, posibilii clienți pot afla informații despre firma respectivă.

Chat-ul (discuții prin Internet) este serviciul care permite unui grup de persoane să-și transmită mesaje într-un timp foarte scurt. Deși este utilizat de diferite categorii de vârstă, el este foarte popular în rândul tinerilor. Odată conectat, utilizatorul este pus în legătură cu o mulțime de alți utilizatori din toată lumea. Așa-numitele spații de discuții permit gruparea acestora pe anumite teme cum ar fi science-fiction, film sau sport. Toate mesajele tastate într-un astfel de spațiu apar aproape simultan pe ecranele calculatoarelor tuturor participanților la discuții. Aceste spații sunt active în general 24 de ore pe zi.

Cei care au acces la Internet la locul de muncă sunt mult mai bine informați, mai productivi, însă din cauza abundenței de date de procesat, numărul orelor de lucru este în creștere, proporțional cu acumularea oboselii și stresului.

Internetul oferă o colecție de date care se îmbogățește într-un ritm rapid, colecție ce cuprinde subiecte de la medicină la știință și la tehnologie. El prezintă un material complet din domeniul artelor, precum și materiale de cercetare pentru studenți și materiale referitoare la recreere, la divertisment, la sport și chiar posibilități de găsire a unui loc de muncă. Prin Internet putem avea acces la almanahuri, la dicționare, la enciclopedii și la hărți.

În zilele noastre cea mai mare parte a informației, de care avem nevoie atât în viața de zi cu zi cât și în mediile profesionale și de studii, se găsește pe internet. Fie că este vorba despre ultimele știri, ultimele activități ale prietenilor și familiei, cărți, achiziționarea diverselor produse disponibile în magazinele virtuale sau chiar e-banking, folosim această minunată unealtă aparent bună la toate, internetul. Însă, ceea ce majoritatea utilizatorilor nu știu despre internet este că, pe cât este de atractiv pe atât este de vulnerabil în fața atacurilor cibernetice.

Securitatea este un motiv de îngrijorare pentru dezvoltarea oricărui tip de aplicație. Cu toate acestea, aplicațiile web dezvăluie anumite caracteristici care trebuie luate în considerare la proiectarea funcționalităților de securitate și care solicită mai multe tehnici de securitate, comparativ cu alte tipuri de aplicații. De exemplu, spre deosebire de programele care sunt instalate pe o singură mașină gazdă, aplicațiile web sunt accesibile publicului, pe Internet, pentru a ajunge la un numar mare de potențiali utilizatori.

Calculatorul clientului și documentele stocate în sistemul de fișiere trebuie să fie protejate împotriva accesului neautorizat de către părți terțe, posibil rău intenționate. Pentru client, datele personale, cum ar fi informațiile de contact sau numerele cardurilor de credit sunt deosebit de importante și trebuie să fie păstrate private.

Securizarea serverului și a datelor stocate pe el. Trebuie să se asigure disponibilitatea serviciului, prin eliminarea atacurilor de tip DoS (denial-of-service). Mai mult decât atât, părțile neautorizate trebuie să fie împiedicate în obținerea accesului la informațiile personale ale clienților, angajaților si la alte resurse critice ale afacerii (de exemplu, bazele de date locale).

Fig. 4.1 Securitatea. b#%l!^+a?

Vulnerabilitatea este o slăbiciune a unui sistem software sau hardware ce permite utilizatorilor neautorizați să aibă acces asupra sa.

Care sunt cauzele existenței acestor vulnerabilități?

Acestea pot fi multiple. Dintre ele doresc să subliniez urmatoarele:

erori existente în programe (bug-uri): fie introduse neintenționat, fie cunoscute dar ignorate

configurarea necorespunzătoare a programelor, serverelor, rețelelor

lipsa cunoștințelor despre problemele de securtitate

În ultimii ani, au fost propuse câteva abordări pentru dezvoltarea sistemelor Web. Aceste metode oferă elemente de modelare specifice pentru analiză și proiectare, multe dintre ele definesc o notație proprie utilizată pentru reprezentarea grafică a elementelor.

Câteva dintre metodologiile Web existente:

NDT – Navigational Development Techniques;

OOHDM – Object Oriented Hypermedi Design Method;

UWE – UML – based Web Engineering.

Metodologiile de proiectare a aplicațiilor web disponibile în literatura de specialitate și care vor fi prezentate pe scurt în continuare, pot fi clasificate după cum pun accent pe:

"ce" se cere să facă aplicația (proiectare conceptuală în domeniul problemei);

UWA – Ubiquitous Web Application, OOHDM;

OOWS – Object-Oriented Web Solution;

OO-H – Object-Oriented Hypermedia Method.

"cum" poate satisface aplicația cerințele și cum poate implementa ceea "ce" se cere să facă aplicația (proiectarea logică în domeniul soluțiilor).

UWE – based Web Engineering;

WebML – Web Modeling Language pot fi considerate ca fiind metodologii hibride, deoarece acoperă atât proiectarea conceptuală cât și proiectarea logică.

DNS – Sistemul numelor de domenii

În momentul în care la rețea au fost conectate mii de stații de lucru, au început să apară printre altele, conflictele de nume de sisteme gazdă ceea ce a condus la sistemul de administrare centralizat. De aici a fost necesară introducerea sistemului numelor de domenii numit DNS – Domain Name System.

Esența DNS-ului constă dintr-o schemă ierarhică de nume de domenii și a unui sistem de baze de date distribuite pentru implementarea acestei scheme de nume. În principal este utilizat pentru a pune în corespondență numele sistemelor gazdă și adresele destinațiilor de e-mail cu adresele IP, dar poate fi utilizat și pentru alte scopuri. [19]

DNS – Domain Name System este un protocol care traduce adresele Internet literale în adrese Internet numerice, adrese utilizate de o mașină pentru a găsi o altă mașină receptor.

Caracteristicile sistemului de nume DNS

folosește o structură ierarhizată;

deleagă autoritatea pentru nume;

baza de date cu numele și adresele IP este distribuită.

Baza de date DNS se numește distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informația necesară traducerii oricărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server are o bază de date cu propriile domenii, la care au acces toate sistemele de pe Internet. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informație. [20]

Sistemul de nume DNS are o organizare ierarhică, sub formă de arbore prezentată în figura 4.2. Acesta are o rădăcină unică (root) care are subdomenii. Fiecare nod al arborelui reprezintă un nume de domeniu sau subdomeniu.

Fig. 4.2 O porțiune a spațiului numelor de domenii din Internet. b#%l!^+a?

Componentele sistemului de nume DNS

Servere DNS – Un server DNS este o stație pe care rulează un program de server DNS. Serverele DNS stochează informații despre o porțiune din structura ierarhică a spațiului de nume și rezolvă interogări de rezoluție de nume pentru clienții DNS. Când sunt interogate, serverele DNS răspund cu informația cerută dacă aceasta este disponibilă sau generează o referință către un alt server DNS care poate rezolva interogarea. [21, 22]

Un client poate cere o transformare a numelor în două moduri:

cu rezolvare recursivă – serverul contactează la rândul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta la rândul lui, va examina cererea și, dacă nu poate face transformarea contactează un alt server;

cu rezolvare iterativă – serverul comunică clientului ce server să contacteze mai departe. Clientul adresează o cerere acestui server și tot așa mai departe până când cererea ajunge la un server care face transformarea. Când un server recepționează o cerere cu rezolvare iterativă și nu poate traduce numele de domeniu, acesta transmite clientului ce server să contacteze mai departe.

Zone DNS – O zonă DNS este o secțiune continuă din cadrul spațiului de nume. Înregistrările pentru o astfel de zonă sunt memorate și gestionate la un loc, chiar dacă domeniul este împărțit în subdomenii. Zona poate fi de două feluri:

primară – secțiunea în care se pot face actualizări;

secundarã – copia zonei primare.

Resolvere DNS – Resolver-ul DNS este un program care extrage informațiile din severele de nume, ca răspuns la cererile unor clienți.

Înregistrări de resurse (RR – resource records) – Baza de date DNS conține înregistrări de resurse. Aceste înregistrări provin din mapările între nume și obiecte din rețea.

Desfășurarea procesului de rezoluție a numelor DNS [21, 22]

Resolver-ul de nume primește de la o aplicație client TCP/IP un nume;

El formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor;

Serverul de nume (DNS) determină dacă este autorizat pentru domeniul respectiv (există configurată o zonă DNS care conține numele respectiv);

Dacã este autorizat, transmite rãspunsul clientului;

Dacã nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un rãspuns autorizat;

Obține răspunsul autorizat și transmite clientului un răspuns neautorizat și stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru același nume.

Resolver-ul de nume transmite răspunsul aplicației utilizator și îl păstrează într-un cache pentru o anumită perioadă;

Dacă resolver-ul de nume nu primește un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, se generează o eroare.

Numele de domenii pot fi absolute sau relative. Un nume absolut de domeniu se termină cu un punct (de exemplu, eng.sun.com.), în timp ce unul relativ nu. Numele relative trebuie interpretate în context pentru a determina înțelesul adevărat. în ambele cazuri, un nume de domeniu se referă la un anumit nod din arbore și la toate nodurile de sub el.

Numele de domenii nu fac distincție între litere mici și litere mari, astfel edu sau EDU înseamnă același lucru. Componentele numelor pot avea o lungime de cel mult 64 caractere, iar întreaga cale de nume nu trebuie să depășească 255 de caractere.

Pentru a crea un nou domeniu, se cere permisiunea domeniului în care va fi inclus. Odată ce un nou domeniu a fost creat și înregistrat, el poate crea subdomenii, cum ar fi cs.unsd.edu, fără a cere permisiunea de la cineva din partea superioară a arborelui.

Atribuirea de nume respectă granițele organizaționale, nu pe cele ale rețelelor fizice. De exemplu, dacă departamentele de știința calculatoarelor și de inginerie electrică sunt localizate în aceeași clădire și folosesc aceeași rețea locală, ele pot avea totuși domenii distincte. Similar, dacă departamentul de știința calculatoarelor este împărțit în două clădiri, toate sistemele gazdă din ambele clădiri aparțin aceluiași domeniu.

WSDM – Web Site Design Method ("WiSDoM")

Web Site Design Method – modelează aplicația pe baza cerințelor grupurilor de utilizatori. Se poate spune că este o abordare centrată pe utilizator. Această permite realizarea de situri web mai bine adaptate necesităților utilizatorilor și prin aceasta având un mai mare grad de satisfacție.

Procesul de dezvoltare este împărțit în patru faze:

Modelarea audienței – utilizatorii sunt clasificați în vederea studierii cerințelor sistemului;

utilizatori în funcție de interesele lor și de preferințele de navigare;

grupurilor de utilizatori.

Proiectarea conceptuală – este proiectată diagrama clasă pentru reprezentarea modelul static al sistemului și modelului de navigare;

Proiectarea implementării – modelele proiectării conceptuale sunt translatate într-un limbaj ușor de înțeles de calculator;b#%l!^+a?

Implementarea – rezultatul proiectării implementării este scris într-un limbaj specific. [3]

HDM – Hypertext Design Model

HDM este un model conceptual pentru aplicații hipermedia care prezintă separat modelarea informațiilor de modelarea navigării și de modelarea prezentării. Obiectele de tip informație sunt conectate prin legături semantice în timp ce structurile interne ale obiectelor de tip informație sunt reprezentate prin legături structurale între componente. [3]

ARANEUS

ARANEUS ignoră problemele navigării în favoarea modelării informațiilor și separă proiectarea bazei de date și proiectarea hipertext. Rolul principal al proiectării bazei de date în ARANEUS impune multiple restricții pentru obiectele nestructurate de tip informație și proiectarea navigării cu toate că obiectele de tip informație sunt reprezentate ca rețele de componente, [3]

W3DT – World Wide Web Design Technique

Procesul cuprinde șapte pași care îndrumă proiectantul începând de la analiza cerințelor și finalizând cu implementarea sistemelor informatice bazate pe tehnologia web. În W3DT sistemul informatic bazat pe web este compus din pagini, legături și machete. [3]

În prima etapă sunt furnizate o serie de metode pentru determinarea cerințele necesare utilizatorilor.

Etapa de proiectare este împărțită în:

structurarea informațiilor – reprezinta un proces iterativ în care un domeniu larg de cunoștințe este organizat și structurat în obiecte informaționale,

proiectarea navigării – reprezintă un proces iterativ în care un domeniu larg de cunoștințe este organizat și structurat în obiecte informaționale,

proiectarea organizațională

proiectarea interfeței..

În cadrul etapei de implementare;

structurile de acces al modelului sunt implementate prin legături în cadrul paginilor web.

obiectele informaționale sunt implementate prin pagini HTML și scripturi,

SOHDM – Scenario-based Object-Oriented Hyprmedia Design Methodology

SOHDM a fost prima abordare care a pus accent pe importanța procesului ce permite analiștilor să capteze și să definească cerințele aplicațiilor.

SOHDM este asemănător cu metodologia OOHDM, diferența constând în faptul că aceasta propune o specificare a cerințelor bazată pe scenarii.

Există șase etape în dezvoltarea SOHDM:

etapa Analiza – sunt descrise cerințele utilizând scenarii. Un scenariu descrie procesul de interacțiune între utilizator și aplicație. Acesta specifică fluxul activității, obiectele implicate și tranzacția realizată. SOHDM propune un proces pentru a obține modelul conceptual al aplicației din aceste scenarii.;

etapa Realizarea modelului obiect – se construiește o diagramă clasă pentru prezentarea structurii statice a sistemului;

etapa Proiectarea prezentării – exprimă modul în care sistemul este vizualizat de către utilizator;

etapa Proiectarea navigării – este dezvoltat un model clasă de navigare;

etapa Realizarea implementării – sunt dezvoltate paginile web, interfața și BD (baza de date);

etapa Construirea sistemului – este construit sistemul.

Modelul conceptual propus este reprezentat printr-o diagramă clasă. Următorul pas în procesul de dezvoltare SOHDM este regruparea acestor clase cu obiectivul de a obține o diagramă clasă de navigare. [3]

RNA – Relationship-Navigational Analysis

RNA este o metodologie care oferă o secvență de pași pentru dezvoltarea de aplicații web, cu accent pe analiză. Fazele principale ale unui RNA sunt:

Analiza mediului – are obiectivul de a analiza caracteristicile audienței;

Analiza elementelor – sunt identificate elemente principale de interes ale aplicației (informații, documente, forme, s.a.);

Analiza structurii interne – se construiește schema aplicației;

Analiza navigării – structura din faza anterioară este completată cu diverse facilități și/sau caracteristici de navigare;

Analiza implementării – modalitatea în care modelele descrise în faza anterioară vor fi implementate în limbajul calculatorului.

RNA oferă doar câteva indrumări de acțiune pentru fiecare fază în parte. Nu sunt propuse concepte de modelare. RNA este una dintre tehnologiile care au pus accent în procesul de dezvoltare al aplicațiilor web pe importanța specificării cerințelor. Acesta subliniază necesitatea separării analizei cerințelor conceptuale de analiza cerințelor de navigare. [3]

HFPM – Hypermedia Flexible Process Modeling

este o abordare care include strategii de modelare a procesului descriptiv, orientat pe analiză și prescriptie. [3]

include task-uri tehnice, de management, cognitive și participative

furnizează recomandări pentru planificarea și conducerea unui proiect web, acoperind întreg ciclul de viață a unui proiect software

este format din 13 faze definind pentru fiecare un set de task-uri.

Astfel, pentru "modelarea cerințelor" sunt definite următoarele task-uri:

Descrierea problemei și a cerințelor funcționale;

Modelarea datelor și a interfeței cu utilizatorul;

Descrierea cerințelor nefuncționale.

Faza de "Dezvoltare" are definite următoarele task-uri:

Modelarea cerințelor software, conceptuală, a navigării și a interfețelor abstracte;

Proiectarea modelului de lucru;

Criterii cognitive;

Integrarea/modelarea fizică;

Documentarea.

OOHDM – Object-Oriented Hypermedy Design Method

Procesul OOHDM are patru faze:

Modelul de navigare constă dintr-o diagramă clasă de navigare (reprezentând posibilitățile statice ale navigării în sistem) și o diagramă de structură de navigare (incluzând structurile de acces și contextele de navigare); b#%l!^+a?

Implementarea constă în codul implementat și se bazează pe modelele anterioare.

Modelul conceptual, reprezentat ca un model clasă, este construit pentru a arăta aspectele statice ale sistemului;

Modelul interfeței abstracte este dezvoltat folosind o tehnică specială numită ADV;

OOHDM a fost extins ulterior cu o tehnică specială care se numește User Interaction Diagram (UID) ce se ocupă de interacțiunea cu utilizatorul în faza de analiză a cerințelor. UID este construită pentru interacțiunea specială a utilizatorului cu sistemul web.

Diagramele UID sunt bazate pe tehnica cazurilor de utilizare care sunt utilizate pentru a "capta" cerințele, dar sunt considerate în OOHDM destul de ambigue și insuficiente pentru definirea cerințelor aplicațiilor web. Din acest motiv această tehnologie sugerează pentru specificarea cerințelor rafinarea cazurilor de utilizare construind diagrame UID, care sunt folosite pentru a modela grafic interacțiunea dintre utilizator și sistem fără a lua în considerație aspectele specifice ale interfeței. [3]

UWE-UML – based Web Engineering

UWE este o metodologie pentru web a ingineriei software orientată pe model care își propune să acopere întregul ciclu de viață al dezvoltării aplicațiilor punând accent pe aplicațiile adaptive.

Caracteristicile pe care UWE le oferă:

O notație bazată pe UML

Un instrument pentru dezvoltarea sistematică a aplicațiilor web.

O metodologie;

Proiectarea sistematică urmează principiul Separation of Concerns care este o caracteristică intrinsecă a domeniului web. Prin aceasta construind modele separate pentru cerințe, conținut, arhitectură, navigare, proces, prezentare și adaptare.

Se așteaptă ca în UWE rezultatul final al captării cerințelor să fie un model de utilizare completat cu documentația care descrie regulile de adaptare, utilizatorii aplicației, interfețele precum și detaliile cazului de utilizare relevant pentru implementarea cazului de utilizare.

UWE clasifică cerințele în două grupuri:

I. cerințe funcționale:

privind conținutul;

privind structura;

privind prezentarea;

privind adaptarea;

privind modelul utilizator.

II. cerințe nefuncționale.

UWE propune interviurile, chestionarele și listele de verificare ca fiind potrivite pentru captarea cerințelor și cazurile de utilizare, scenariile și glosarele, pentru specificarea cerințelor. Pentru a le valida, UWE propune parcurgerile, auditurile și prototipurile. [3]

WebML –Web Modeling Language

WebML este un sistem de notații necesar specificării vizuale a siturilor complexe la nivel conceptual. Modelarea hipertext este o disciplină mai tânără căreia îi lipsește o bază organizată de concepte, notații și metode de proiectare, spre deosebire de modelarea datelor, care este o activitate consolidată.

Se cunoaște că limbajul Web Modeling Language oferă instrumente și notații elementare pentru modelarea hipertext. Ca bază se ia modelul Entitate-Relație care folosește concepte simple și expresive pentru specificarea modelelor exprimate prin notații grafice intuitive.

Componentele principale ale Web Modeling Language sunt:

paginile – sunt conectate într-o structură hipertext;

legăturile – reprezintă esența modelării hipertext care exprimă posibilitatea de navigare și transmitere de parametri necesari pentru generarea conținutului unei pagini,

unitățile – sunt de fapt fragmente atomice de conținut care oferă alternative de combinare dinamică a conținutului extras din entități. Din unități sunt formate paginile, care sunt elementele de interfață oferite utilizatorilor;

Specificarea sitului în Web Modeling Language constă din următoarele modele:

structural – exprimă conținutul sitului sub formă de entități și relații;

hipertext – descrie unul sau mai multe hipertexte care pot fi publicate pe website.

Descrierile vederilor sitului constau din două submodele:

II.1. modelul compoziție specifică ce pagini compun hipertextul și unitățile de conținut ale acestor pagini;

II.2. modelul de navigare exprimă legăturile stabilite între pagini și unități de conținut pentru a forma hipertextul;

prezentării – exprimă aspectul grafic și aranjamentul paginilor prin intermediul unei sintaxe XML abstracte, independent de tehnologiile de ieșire și de limbajul folosit;

de personalizare – în schema structurii în forma unor entități predefinite Utilizator și Grup utilizatorii și grupurile sunt modelați explicit.

Toate conceptele WebML –Web Modeling Language sunt asociate cu o notație grafică ceea ce face ca modelarea Web să fie ușor acceptată pentru întreaga gamă de utilizatori. WebML este un limbaj formal care poate fi utilizat eficient pentru generarea unei implementări a website-ului într-un cadru arhitectural specific.

Web Modeling Language poate fi privit și ca un profil UML pentru dezvoltatorii de aplicații web. Conceptele WebML pot fi în mod natural exprimate folosind diagramele de clasa UML și pot fi utilizate în conjuncție cu modelarea tradițională orientată obiect UML pentru a extinde analiza dirijată de model. [3]

Tehnologii de programare web

Când vorbim de tehnologie web, vorbim de tot ce se află "culisele" aplicațiilor pe care le dezvoltăm și anume:

platforme software;

limbaje și framework-uri;

concepte de programare;

tehnici de prelucrare a informației.

Așadar, fie că este vorba de:

platformele pe care ne dezvoltăm aplicațiile;

bazele de date;

mediile și uneltele software pe care le utilizăm;

algoritmii, funcțiile și procedurile pe care le gândim;

standardele pe care trebuie să le respectăm pentru dezvoltarea acestora

toate acestea țin de tehnologiile web.

Utilizăm constant:

PHP și MySQL, Flash, Papervision și Actionscript, HTML și CSS, Java și JavaScript;

librării dinamice de genul YUI, mootools sau jquery;

content sharing prin RSS/API;

CMS open-source: WordPress, Joomla;

CMS custom-made: Adkontent, shopping carturi personalizate, sisteme de e-commerce "white label", sisteme de afiliați;

sisteme de e-payment prin card sau prin SMS via web sau prin telefonul mobil, platforme de server Microsoft sau Apache.

MySQL – Structured Query Language

Sistemele de gestiune a bazelor de date (DBMS – DataBase Management System) sunt sisteme informatice specializate în stocarea și prelucrarea unui volum mare de date, numărul prelucrărilor fiind relativ mic.

Termenul de bază de date se va referi la datele de prelucrat, la modul de organizare a acestora pe suportul fizic de memorare, iar termenul de gestiune va semnifica totalitatea operațiilor ce se aplică asupra datelor din baza de date.

În arhitectura unui sistem de baze de date SGBD ocupă locul central [12], [11].

Un SGBD este ansamblul software interpus între utilizatori și baza de date și este un interpretor de cereri de acces sau regăsire de date în baza de date, execută cererea și returnează rezultatul. SGBD este un sistem de programe care facilitează procesul definirii, construcței, organizării și manipulării datelor pentru diverse aplicații. Utilizatorul are acces la SGBD prin intermediul unei interfețe (aplicație) cu ajutorul căreia stabilesc parametrii interogării și se primește răspuns; întreg ansamblul este descris în figura 4.3.

Fig. 4.3 Ansamblul SGBD

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.. b#%l!^+a?

Funcționarea unui SGBD se realizează prin comenzi specifice limbajului SQL. Nivelele conceptual și intern nefiind distinct delimitate sunt adresate printr-un limbaj comun numit DDL – Data Definition Language, utilizat pentru administrarea și proiectarea bazei de date în definirea ambelor scheme. Dacă SGBD are o delimitare clară între nivelul conceptual și cel intern, atunci DDL se folosește pentru comenzile la nivel conceptual, iar pentru specificarea schemei interne se folosește limbajul SDL – Storage Definition Language. Pentru cel de al treilea nivel, extern, se folosește limbajul VDL – View Definition Language, destinat utilizatorilor și pentru interfața acestora cu nivelul conceptual. Pentru operațiile tipice legate de căutare, inserare, ștergere și modificarea datelor, SGBD dispune de un limbaj de manipulare numit DML – Data Manipulation Language.

MySQL este un SGBD relațional, robust și rapid, produs de compania MySQL AB – o companie suedeză și distribuit sub GNU – Licența Publică Generală. La ora actuală încă este considerat cel mai popular SGBD open-source, fiind o componentă cheie a stivei LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP).

Versatil fiind, deși este folosit foarte des împreună cu limbajul de programare PHP, poate fi utilizat și la realizare de aplicații în orice limbaj major. Există multe scheme disponibile pentru MySQL ce permit scrierea aplicațiilor în diverse limbaje de programare în scopul accesării bazelor de date MySQL, printre care amintim limbajul C, limbajul C++, limbajul C#, Java, Perl, PHP, etc., fiecare dintre acestea folosind un tip spefic API.

Utilizatorii care doresc incorporarea MySQL în softuri comerciale sunt obligați să achiziționeze contra cost, o licență specială comercială de la compania producătoare. Pentru utilizare nonprofit, licența GNU GPL rămâne open-source.

La creeare unui tabel și implicit a unei coloane va trebui să specificăm ce tip de date vor fi introduse pe acea coloană. Exista tipuri de date principale ( Text, Numere, Data și Ora ) și date secundare (liste predefinite și date binare ) aceastea specifică modul în care și cum vor fi informațiile stocate , fapt ce va influența performanța baze de date.

Date tip text

CHAR – Acceptă o valoare inițială. câmp cu lungime fixă de la 0 la 255 de caractere.

VARCHAR – Acceptă o valoare inițială. Câmp cu lungime variabilă de la 0 la 65,535 caractere.

TINYTEXT – Un șir cu lungime maximă de 255 charactere.

TEXT – Un șir cu o lungime maximă de 65,535 caractere. Nu poate defini o valoare inițială.

MEDIUMTEXT – Un șir care are o lungime maximă de 16,777,215 caractere.

LONGTEXT – Un șir cu o lungime maximă de 4,294,967,295 caractere.

Date tip numeric

TINYINT (lungime) – (128 … 127). Sau (0 … 255) dacă este declarată unsigned

SMALLINT (lungime) – (32,768 … 32,767). Sau (0 … 65,535) unsigned

MEDIUMINT (lungime) – (8,388,608 … 8,388,607). Sau (0 … 16,777,215) dacă este declarată unsigned

INT (lungime) –(2,147,483,648 … 2,147,483,647). Dacă este declarată UNSIGNED, (0 … 4,294,967,295)

BIGINT (lungime) – (9,223,372,036,854,775,808 … 9,223,372,036,854,775,807). Sau (0 … 18,446,744,073,709,551,615) dacă este declarată unsigned

FLOAT (lungime, decimals) – Număr mic cu virgula (cu zecimale). Deoarece PHP va formata numerele în funcție de calcule, se recomandă folosirea FLOAT fără parametri opționali.

DOUBLE (lungime, decimals) – Număr mare cu zecimale

DECIMAL (lungime, decimals) – Un tip DOUBLE care permite un număr fix de zecimale.

Date tip dată și timp

DATE – este data stocată în format AAAA-LL-ZZ. Intervalul este de la 1000-01-01 la 9999-12-31

DATETIME – Data și ora, afișată în format AAAA-LL-ZZ, HH:MM:SS

TIMESTAMP –Coloanele TIMESTAMP sunt afișate în același format ca și coloana DATETIME.

TIME – Ora în format HH:MM:SS

Date tip listă predefinită

ENUM –stochează o singură alegere din lista predefinită. Fiecare coloană poate avea una dintre mai multe valori posibile.

SET –stochează zero sau mai multe înregistrări din lista predefinită. Ca și data ENUM, cu excepția că fiecare coloană poate avea mai mult de o valoare din mai multe valori posibile, sau mai multe înregistrări dintr-o listă predefinită. Lista poate conține cel mult 64 de înregistrări.

Date de tip binar

TINYBLOB – Până la 255 bytes

BLOB – Până la 64Kb

MEDIUMBLOB – Până la 16MB

LONGBLOB – Până la 4GB b#%l!^+a?

O bază de date conține unu sau mai multe tabele formate din coloane și rânduri. Primul rând al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloană. Fiecare rând , mai puțin primul, se referă la un singur element.

În tabel una din coloane conține o cheie primară (primary key). În orice tabel este obligatoriu să existe doar o cheie primară. Fiecare intrare din acestă coloană definește un element al tabelului și este unic în acel tabel.

Fiecare coloană prezintă un atribut iar fiecare rând prezintă valoarea atributului.

La creeare o bază de date este goală, ea neavând niciun tabel. Pentru a creea o bază de date folosim comanda:

CREATE DATABASE nume;

Abia după creearea bazei de date putem începe creearea tabelelor dorite folosind comanda:

CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, …);

Pe langă tipul de date la creerea tabelului putem atribuii și alte atribute opționale coloanelor :

NOT NULL – Fiecare rând trebuie să conțină o valoare a coloanei asociate; valorile nule nu sunt permise.

DEFAULT valoare – Dacă nu este dată o valoare a coloanei asociate, se va presupune valoarea specificată.

AUTO INCREMENT – MySQL va repartiza în mod automat un număr de serie ca valoare a coloanei asociate.

PRIMARY KEY – Coloana asociată este cheia primară a tabelului care o conține.

După creeare putem să facem modificări sau chiar să ștergem tabelul. Pentru a șterge tabelul folosim comanda:

DROP TABLE tabel;

Pentru a modifica forma unui tabel se folosește comanda:

ALTER TABLE.

Comanda ALTER TABLE tabel DROP coloana; va șterge coloana dorită din tabelul selectat, iar comanda ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiune]; va adăga o coloană cu opțiunile dorite tabelului dorit.

Selectarea datelor din baza de date se face folosind comanda:

SELECT.

Comanda SELECT * FROM tabel; va selecta toate elementele dintr-un table. Pentru a selecta anumite coloane va trebui să specificăm ce coloane dorim. SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;. Pentru a filtra rezultatul comenzii SELECT folosim comanda WHERE care permite adaugarea anumitor criterii. SELECT * FROM tabel WHERE coloana1=>5; – în urma comenzii vor fi selectate elementele din table a căror valoare în “coloana1” este mai mare sau egală cu 5.

Pentru introducerea datelor în tabel se folosește comanda:

INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);- astefel vom introduce datele în tabel. Valoare1 va fi inserat în coloana1 iar valoare2 în coloana2. Numărul valorilor date trebuie să fie egal cu numărul coloanelor.

Modificarea datelor se face cu comanda:

UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2 WHERE condiție;

Coloana1 este coloana care va primii valoare1, coloana2 va primii valoare2 iar condiție va identifica rândul sau rândurile ce urmează să fie modificate.

Comanda DELETE este folosită pentru stergerea datelor din baza de date.

DELETE FROM tabel WHERE conditie; – toate datele ce îndeplinesc condițiile impuse vor fi șterse.

Uneori când solicităm un raport dorim ca acesta să fie sortat în funcție de valoarea unei coloane. ORDER BY coloana FROM tabel, astfel datele din “tabel” vor fi ordonate în funcție de valorile din “coloana” . Putem opta pentu ordonare ascendenta ( ASC ) sau descendentă (DESC).

Dacă dorim să golim un table dintr-o bază de date dar nu dorim și ștergerea acestuia folosim TRUNCATE TABLE table.

Pentru ștergerea întregii baze de date folosim comanda DROP DATABASE nume.

HTML – HyperText Markup Language

Termenul HTML (HyperText Markup Language) este denumit în limba română “Limbaj de marcare a hipertextului”. Prima versiune HTML a fost realizată de Tim +a?Berners-Ly un colaborator al Laboratorului European pentru fizica particulelor elementare. Ca orice alt limbaj, HTML a cunoscut o dezvoltare continuă de-a lungul timpului apărând versiunile 2.0, 3.0, 4.0, cu posibilitatea recunoașterii documentelor create în versiunile anterioare de către versiunile ulterioare.

Cerințe necesare în vederea realizării unui HTML

cunoașterea aplicațiilor de tip procesoare de text (Notepad, WordPad, Microsoft Word etc.);

cunoașterea aplicațiilor grafice scalare și vectoriale (Adobe PhotoShop, Corel PhotoPaint);

noțiuni despre clasificarea caracterelor digitale, codificare binară și cod binar al caracterelor;

cerințe software:

un procesor de text în care se prelucrează sursa documentului;

un program browser în care se realizează controlul rezultatelor programării (Microsoft Internet Explorer, Netscape Communicator, Opera, Crome, etc.).

După acumularea experienței de creare a documentelor electronice se poate trece la un soft specializat pentru programare HTML, cum ar fi, de exemplu, Macromedia Flash.

Crearea documentelor HTML

Principalele două principii de creare a documentelor HTML sunt

Tehnologia închisă. Se utilizează sisteme de tipul WYSIWYG – What You See Is What You Get în traducere înseamnă ce vezi este ce primești. Aici ne întâlnim cu aplicații de genul Microsoft Front Page, Word, Netscape Editor, etc. la care utilizatorul nu are acces la sursa documentului. El vede doar rezultatul.

Tehnologia deschisă. Se utilizează procesoare HTML propriu-zise unde utilizatorul îndeplinește rolul de programator creând/realizând documentul direct prin modelarea sursei și utilizarea instrucțiunilor limbajului.

Structura unui document HTML

Structura paginilor de tip HTML este formată din două parți principale, head și body, după cum se poate observa în figura 4.4. și exemplul de mai jos.

Fig. 4.4 Structura unui document HTML.

Documentele HTML sunt fișiere text obișnuite care au extensia *.html. Un document cu extensia .html sau altfel spus, un documen HTML simplu, are structura prezentată mai jos:

<html>

<head>

<title> Tema 1 </title>

<H1> Tema 1 </H1>

</head>

<body>

<H1> SALUT! </H1>

<P> E primul pas în lumea publicațiilor electronice.

</P>

<P>

<B> Temă </B> Scrieți acest fișier într-un procesor de texte, salvați-l și deschideți o copie a lui în înternet Explorer.

</P>

</body>

</html>

b#%l!^+a?

Fig. 4.5 Vizualizarea grafică a codului HTML.

Orice pagină HTML începe cu tag-ul <html> care la rândul său conține alte două tag-uri principale: head și body. O pagină HTML se temină întotdeauna cu tag-ul </html> tag care determină sfârșitul codului HTML și implicit al paginii.

Tag-ul <head> conține tag-ul <title>. Astfel folosind codul <title> Titlul tau </title> în bară de titlu a navigatorului web va apărea ce este între tag-urile title și anume: Titlul tau . Dacă acest tag lipsește, în bară de titlu a navigatorului web va fi afișat numele fișierului HTML.

Tag-ul head mai poate conține următoarele tag-uri:

<style> … </style> – definește stilul în care sunt afișate informațiile din document.

<style> … </style> – utilizat pentru introducerea unor secvențe de program de scriptare în document.

<base> … </base> – definește baza pentru toate linkurile relative din document.

<link> … </link> – definește legătura dintre document și o resursă externă. Tagul este des folosit pentru a lega documentul de un css extern.

<meta> … </meta> – definește informații despre document. Chiar dacă nu sunt afișate ele sunt procesate și sunt deseori folosite pentru a descrie documentul, cuvinte cheie, autor sau alte informații .

Tag-ul <body> … </body> este după cum spune și traducerea cuvântului corpul documentului HTML. Acesta conține toate informațiile ce vor fi afișate de navigatorul web când documentul va fi accesat.

Acest tag poate primii următoare atribute:

background – indică o imagine care dorim să apară pe fundal.

link – definește culoarea link-urilor nevizitate.

<body link="blue">

alink – definește culoarea link-urilor active.

<body alink="red">

vlink – definește culoarea link-urilor vizitate.

<body vlink="green">

background – definește o imagine de fundal pentru document.

<body background="poza.jpg">

bgcolor – definește o culoare de fundal pentru document.

<body bgcolor="#E6E6FA">

text – definește culoarea textului din document.

<body text="green">

În interiorul tag-ului <body> pot fi folosite numeroase alte tag-uri dintre care enumeram cele mai inportante:

Tagul <div> definește o secține intr-un document HTML. Poate fi folosit să grupeze blocuri din document pentru a fi formatate folosind CSS. În exemplu de mai jos vom avea o secțiune în care textul va fi colorat în albastru.

Folosind tagul < font > putem definii ce font folosim, ce culoare are sau ce mărime are acesta.

Principalele atribute:

color – definește culoarea fontului

face – definește fontul folosit

size – definește marimea fontului

Pentru a insera un formular într-un document HTML se foloseste elementul

< form > acest tag folosește atât partea de client cât și partea de server pentru a procesa informațiile.

Poate conține următoarele tag-uri

<input> – definește tipul de infomație care poate fi introdusă.

<textarea> – definește un camp de text cu mai multe randuri.

<button> – definește un buton care poate fi click-uit

<select> – este folosit pentru a creea o listă de tipul drop-down.

<optgroup> – creează grupuri intr-o listă de tipul drop-down.

<fieldset> – este folosit pentru a grupa elementele cu legături dint-un form.

<label> – genereaza o lista de optiuni cu o singură varianta de alegere.

<img> – folosit pentru a insera o imagine în documentul HTML. b#%l!^+a?

Are două atribute abligatorii: src și alt. Alte atribute ce îi pot fi atribuite: align, border, hspace, vspace.

Tagul <input> este atribuit tuturor câmpurilor destinate introducerii datelor într-un formular. Există zece tipuri de câmpuri ce pot fi introduse. Acestea sunt: text, submit, image, password, hidden, checkbox, reset, radio, file și buton.

Dacă dorim ca un text să fie afișat asa cum este scris în codul HTML vom folosi perechea de taguri <pre>…..</pre>.

Putem creeea și liste, aceastea pot fi ordonoate ( <ol> , elementele vor fi numerotate), neordonate ( <ul>, elementele vor avea un bullet ) și definite ( <dl>, care conține o secvență de descrieri, referințe sau indexuri ). Liste pot conține un număr nelimitat de obiecte.

Se pot creea trimiteri către obiecte din document sau către pagini externe folosind tagul <a>.

Listele pot avea diferite atribute dintre care admintim următoarele atribute :

type: definește tipul de bullet folosit

value: stabilește valoarea unui element din listă

Folosirea tagului <frame> ne permite afișarea unei pagini web externe în interiorul documentului nostru.

Tabelele reprezintă în HTML un element foarte important fiind marcate de tagurile <table>….</table>. Ele pot fi folosite pentru formatarea și împarțirea paginii.

Alte tag-uri HTML importante:

<b> / <strong> – creează text bold.

<h1> – <h6> – h1 definește cel mai important titlu iar h6 definește cel mai puțin important titlu.

<hr> – creează o linie orizontală.

<i> – creează text italic.

<p> – definește un paragraf.

<img> – inserează o poză în documentul HTML

PHP – HyperText Preprocessor

Împreună cu capitolul următor trebuie sa reprezinte aproximativ 60% din total.

Scopul acestui capitol este de a explica principiile funcționale ale aplicației implementate. Aici se va descrie soluția propusă dintr-un punct de vedere teoretic – explicați și demonstrați proprietățile și valoarea teoretică:

algoritm utilizat sau propus,

protocoale utilizate,

modele abstracte,

explicații/argumentări logice ale soluției alese,

structura logică și funcțională a aplicației.

NU SE FAC referiri la implementarea propriu-zisă.

NU SE PUN descrieri de tehnologii preluate cu copy-paste din alte surse sau lucruri care nu țin strict de proiectul propriu-zis (materiale de umplutură).

Proiectare de Detaliu si Implementare

Împreună cu capitolul precedent reprezintă aproximativ 60% din total.

Scopul acestui capitol este de a documenta aplicația dezvoltată în așa fel încât dezvoltarea și întreținerea ulterioară să fie posibilă. Cititorul trebuie să identifice funcțiile principale ale aplicației din ceea ce este scris aici.

Capitolul ar trebui sa conțină (nu se rezumă neapărat la):

schema generală aplicației,

descriere a fiecărei componente implementate, la nivel de modul,

diagrame de clase, clase importante și metode ale claselor importante.

Testare și Validare

Aproximativ 5% din total.

Manual de Instalare si Utilizare

În secțiunea de Instalare trebuie să detaliați resursele software și hardware necesare pentru instalarea și rularea aplicației, precum și o descriere pas cu pas a procesului de instalare. Instalarea aplicației trebuie să fie posibilă pe baza a ceea ce se scrie aici.

În acest capitol, trebuie să descrieți cum se utilizează aplicația din punct de vedere al utilizatorului, fără a menționa aspecte tehnice interne. Folosiți capturi ale ecranului și explicații pas cu pas ale interacțiunii. Folosind acest manual, o persoană ar trebui să poată utiliza produsul vostru.

Concluzii

Cca. 5% din total.

Capitolul ar trebui sa conțină (nu se rezumă neapărat la):

un rezumat al contribuțiilor voastre

analiză critică a rezultatelor obținute

descriere a posibilelor dezvoltări și îmbunătățiri ulterioare

Bibliografie

[1] A. Bak, S. Bouchafa, and D. Aubert, "Detection of independently moving objects through stereo vision and ego-motion extraction," in IEEE Intelligent Vehicles Symposium (IV), San Diego, USA, 2010, pp. 863-870.

[2] A. Chambolle and T. Pock, "A First-Order Primal-Dual Algorithm for Convex Problems with Applications to Imaging," Journal of Mathematical Imaging and Vision, vol. 40, pp. 120-145, 2011.

[3] R. C. Gonzalez and R. E. Woods, Digital Image Processing. Second Edition.: Addison-Wesley Longman Publishing Co., Inc., 2001.

[4] Ajax Tutorial, http://www.tutorialspoint.com/ajax/.

Anexa 1 (dacă este necesar)

…

Secțiuni relevante din cod

…

Alte informații relevante (demonstrații etc.)

…

Lucrări publicate (dacă există)

etc.