Aptitudinile Creative ale Elevilor din Clasa a Ix a

PORTOFOLIU DIDACTIC

Cuprins

1. Aptitudinile creative ale elevilor din clasa a IX- a

1.1 Fundamentarea teoretică

1.1.1 Delimitări conceptuale

1.1.2 Perspectiva de abordare

1.1.3 Modele și teorii explicative

1.2 Partea de cercetare

1.2.1 Obiectivele cercetări

1.2.2 Ipoteza cercetării

1.2.3 Metodologia cercetării

1.2.4 Centralizarea și prelucrarea statistică a datelor obținute

1.2.5 Interpretarea și decodificarea datelor obținute

1.2.6 Concluzii

1.3 Anexe

1.4 Referințe bibliografice

2. Sportul pentru toți

2.1 Informații despre aplicant

2.2 Informații despre proiect

2.3 Rezumatul proiectului

2.4 Prezentarea proiectului

2.5 Deviz estimativ pentru 2013

2.6 Alte informații despre aplicant

2.7 Informații despre potențialii parteneri

2.7.1 Unitățile școlare partenere

2.8 Alte instituții implicate în proiect

3. Studiu privind dezvoltarea forței la nivelul membrelor inferioare prin exerciții din școala săriturii la elevii din clasele a IX- a și a X- a

3.1 Delimitări conceptuale

3.2 Sarcinile cercetării

3.3 Ipoteza cercetării

3.4 Prezentarea și analiza datelor

3.4.1 Săritura în lungime de pe loc clasa a IX- a

3.4.2 Săritura în lungime de pe loc clasa a X- a

3.5 Interpredarea rezultatelor

3.6 Concluzii

4. Managerul școlar-lider în cadrul echipei

4.1 Personalitatea managerului școlar

4.2 Concluzii

5. Didactica educației fizice și sportului în liceu

5.1 Proiectarea unității de învățare

6. Practică pedagogică

6.1 Proiect didactic 1

6.2 Proiect didactic 2

6.3 Proiect didactic 3

6.4 Proiect didactic 4

7. Bibliografie

8. Raport atiplagiat

ACTUALITATEA TEMEI

Sănătate, tinerețea, frumusețea omului sunt doar trei dintre atributele cele mai apreciate ale omului, încă din cele mai vechi timpuri.

Educația fizică a tinerei generații, începe de la o vârstă fragedă. Se știe, mișcarea este mijlocul de seamă al dezvoltării copilului, ceea ce impune intensificarea efortului în direcția introducerii de la cea mai fragedă vârstă.

În educație fizică folosim mult exerciții din atletism, exerciții realizate sub forma alergărilor, săriturilor naturale și stilizate, în scopul dezvoltării aptitudinilor psihomotrice, a personalității umane și al obținerii de rezultate superioare în susținerea probelor de control și a competițiilor.

Alergările, săriturile și aruncările sunt mișcări naturale, folosite și în celelalte ramuri/discipline sportive, dar și probe atletice de sine stătătoare. Exercițiile și probele din atletism, prevăzute în programa școlară și folosite în lecția de educație fizică contribuie la realizarea obiectivelor educației fizice:

creșterea capacității de efort;

călirea organismului și întarirea stării de sănătate;

dezvoltarea armonioasă a organismului

formarea unui larg bagaj de deprinderi motrice specifice;

dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice;

dezvoltarea calităților morale și de voință, a trăsăturilor pozitive de caracter;

formarea capacității de practicare independentă a exercițiilor fizice;

însușirea unui bagaj larg de cunoștințe teoretice și practice necesare practicării atletismului în timpul liber;

Interesul copiilor pentru mișcare și exercițiul fizic este foarte mare în cadrul ciclului primar. Dorința lor de exersare a efortului fizic are la bază cauze de ordin fiziologic, motiv pentru care orice diminuare sau limitare a activității lor motrice are repercursiuni asupra funcțiilor vitale ale organismului. Educarea relațiilor de grup (integrarea în echipă) ca și influențarea unor însușiri și trăsături ale caracterului și personalității, cinstea, modestia, curajul, hotărârea, perseverența, constituie obiective instructiv-educative cu importantă valoare socială, care sunt puternic favorizate și în cadrul activității de educație fizică la clasele IX-X. Lecția de educație fizică la clasele IX-X trebuie să se desfășoare într-un climat favorabil pentru ca personalitatea lor psihică și biologică să se manifeste într-un mod natural. Această ambianță elimină în mare parte timiditatea, stângăcia și teama unor elevi față de unele exerciții din lecție.

Ștafetele, jocurile de mișcare, exercițiile și traseele aplicative pe care trebuie să le folosim, trebuie să se dezvolte caracterul analitic al percepției, să dirijeze voit atenția și observația, să dezvolte memoria motrică, imaginația, suplețea, gândirea, să ducă la o dezvoltare fizică corectă și armonioasă.

Pentru optimizarea lecției de educație fizică este necesar să se acționeze în următoarele direcții:

realizarea tuturor cerințelor lecției de educație fizică la un nivel calitativ superior;

perfecționarea programelor școlare;

perfecționarea tehnologiei didactice;

folosirea metodelor moderne de învătământ;

perfecționarea sistemului de evaluare;

îmbunătățirea bazei materiale;

predarea educației fizice de către profesor încă de la ciclul primar;

folosirea jocurilor și în special a jocurilor sportive pentru realizarea sarcinilor lecțiilor.

Finalitățile educației fizice pot fi înțelese ca fiind materializarea obiectivelor sub toate aspectele concretizate în progresul individului în plan somatic, funcțional, cognitiv, motric, afectiv și social.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Unul din motivele cele mai întemeiate care m-au făcut să mă opresc asupra abordării acestei teme a fost determinat de faptul că voi lucra cu copiii. În urma practicei pedagogice am observat că exercițiile și probele atletice pot fi executate cu minimum de condiții materiale și în tot cursul anului școlar, indiferent de anotimp. Exercițiile de alergare, săriturile și aruncările sunt mijloace eficiente în realizarea obiectivelor educației fizice, contribuind din plin la fortificarea organismului, dezvoltarea calităților motrice, formarea unor deprinderi cu largi valențe aplicative.

Am ales această temă din dorința de a realiza un studiu privind practicarea exercițiilor din școala săriturii în lecțiile de educație fizică.

1. APTITUDINILE CREATIVE ALE ELEVILOR DE CLASA a IX- a

1.1 Fundamentarea teoretică

1.1.1 Delimitări conceptuale

Creativitate nu înseamna numai capacitatea de a realiza produse originale , noi ; în învățământ , nu se pune problema de a forma creatori de valori originale , cât e vorba de a forma și cultiva trăsături care vor permite manifestări creatoare ; inițiativă , perseverență în căutarea de soluții , curiozitate , originalitate în punctele de vedere afirmate , etc .

Definirea creativității se face prin referire la produsele creației , care dau marca personalității creative .Un produs este valoros dacă prin el se rezolva o problemă , sporește adaptabilitatea la mediu a creatorului sau schimbă condițiile existenței acestuia .

Termenul ,, creativitate ‘’ a fost introdus în psihologie de G.W.Allport pentru a desemna o formațiune de personalitate . În opinia lui , creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalității , respectiv la aptitudini ( inteligență ), atitudini sau trăsături temperamentale.

În prezent există sute de modalități prin care este definită creativitatea . Psihologii susțin în general că ,, a fi creativ’’ înseamnă ,, a crea ceva nou , original și adecvat realității’’. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate , este imaginativ , generativ , deschizător de drumuri , inventiv , inovativ , etc .(Mihaela Rocco , 2004 , p. 17) .

Dupa P. Popescu-Neveanu ,,creativitatea presupune o dispoziție a personalității spre nou , o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate” (P. Popescu-Neveanu ,1987, p.52) .

Perspectiva de abordare

Factorii biologici considerați a influența creativitatea sunt ereditatea , vârsta și sănătatea mentală .

Condițiile sociale au de asemenea o importanță foarte mare în valorificarea potențialului creativ , curentul umanist accentuând în acest sens datoria atât a individului cât și a societății de a se stimula reciproc în sens pozitiv .

Familia , ca factor major în socializarea primară , este filtrul prin care copilul receptează în parte lumea și , în același timp , depozitarul primelor modalități și forme de răspuns la mediu pe care acesta și le însușește. De modul în care acest mediu încurajează sau inhibă potențialul creativ al copilului depinde și evoluția lui ulterioara în acest sens .

În ceea ce privește rolul școlii în stimularea creativității sau în inhibarea acesteia s-a constatat că factorul major îl constituie atitudinea profesorului față de relația sa cu elevul . Astfel , adeseori se poate vorbi de o adevarată inapetență a profesorului în raport cu elevii creativi , aceștia agreând și promovând elevii foarte inteligenți și conformiști ( deci prea puțin creativi ) .

Modele și teorii explicative

Creativitatea se educa , se învață încă din clasele primare , ba chiar de la grădiniță. Nevoia de inovare este esențială pentru bunul mers al școlii , al vieții , al vremurilor în care trăim . Deoarece educația nu este doar obligativitatea sau competența școlii , activitatea educativă trebuie asumată deopotrivă și de familie , mass- media , comunitatea locală , ca factori complementari , cu influența majoră în formarea personalității copilului .

Școala reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv la valorificarea creativității potențiale a elevilor , la stimularea înclinațiilor lor creative și la educarea creativității . Manifestările creative , mai mult sau mai puțin relevante, existente înaintea intrării copilului în vârsta școlarității , sunt dirijate si valorificate într-o anumită măsură în familie și în grădiniță , urmând ca în școală să se accentueze procesul de depistare , stimulare și formare a aptitudinilor creatoare la elevi .

În această perspectivă a stimulării creativității elevilor , profesorul trebuie să acorde mai multă atenție modului în care se realizează evaluarea . Este necesară o deplasare de accent a obiectivelor evaluării , de la obiective de ordin informativ la obiective de ordin formativ . Tensiunea și frustrarea care însoțesc , de obicei , actul evaluativ nu pot fi decât daunatoare exprimării creativității elevilor . Evaluarea trebuie orientată în direcția evidențierii aspectelor pozitive și a progreselor înregistrate de fiecare elev în parte . Eliberarea de teama evaluării se poate face și prin amânarea ei sau prin instituirea unor perioade de neevaluare . Scopul acestor demersuri îl reprezintă crearea condițiilor pentru exprimarea liberă a posibilităților fiecărui elev , dezvoltarea curajului de a-ți asuma riscuri .( D. Salavastru , 2004 , pp. 114-115 ) .

1.2 Partea de cercetare

1.2.1 Obiectivele cercetării

– descoperirea creativității individuale ;

– identificarea elevilor mai creativi și mai puțini creativi.

1.2.2 Ipoteza cercetării

Într-un grup de elevi există stiluri de creativitate diferite, iar tratarea diferențiată a elevilor ar conduce la nivelul de performanță dorit pentru fiecare elev.

Dacă vom identifica stilul individual de creativitate atunci vom putea trata diferențiat elevii în

vederea atingerii nivelurilor de performanță dorit .

1.2.3 Metodologia cercetării

Subiecții acestei cercetări sunt 20 de elevi de clasa a IX de la liceul sportiv. Aceștea au fost adunați într-o sală de clasă unde au fost rugați să creeze un joc format din câteva obiecte și o ștafetă din aceleași obiecte.

Pentru a urmări nivelul de rapiditate a creativității lor s-au măsurat rezultatele elevilor semestrial.

1.2.4 Centralizarea și prelucrarea statistică a datelor obținute

1. Crea care însoțesc , de obicei , actul evaluativ nu pot fi decât daunatoare exprimării creativității elevilor . Evaluarea trebuie orientată în direcția evidențierii aspectelor pozitive și a progreselor înregistrate de fiecare elev în parte . Eliberarea de teama evaluării se poate face și prin amânarea ei sau prin instituirea unor perioade de neevaluare . Scopul acestor demersuri îl reprezintă crearea condițiilor pentru exprimarea liberă a posibilităților fiecărui elev , dezvoltarea curajului de a-ți asuma riscuri .( D. Salavastru , 2004 , pp. 114-115 ) .

1.2 Partea de cercetare

1.2.1 Obiectivele cercetării

– descoperirea creativității individuale ;

– identificarea elevilor mai creativi și mai puțini creativi.

1.2.2 Ipoteza cercetării

Într-un grup de elevi există stiluri de creativitate diferite, iar tratarea diferențiată a elevilor ar conduce la nivelul de performanță dorit pentru fiecare elev.

Dacă vom identifica stilul individual de creativitate atunci vom putea trata diferențiat elevii în

vederea atingerii nivelurilor de performanță dorit .

1.2.3 Metodologia cercetării

Subiecții acestei cercetări sunt 20 de elevi de clasa a IX de la liceul sportiv. Aceștea au fost adunați într-o sală de clasă unde au fost rugați să creeze un joc format din câteva obiecte și o ștafetă din aceleași obiecte.

Pentru a urmări nivelul de rapiditate a creativității lor s-au măsurat rezultatele elevilor semestrial.

1.2.4 Centralizarea și prelucrarea statistică a datelor obținute

1. Centralizarea datelor cu privire creativitatea elevilor – anexa nr.1;

2. Prelucrarea statistica a datelor despre creativitate – anexa nr. 2.

1.2.5 Interpretarea și decodificarea datelor obținute

Putem observa ca cei care au realizat o ștafetă au un procent mai mare. Dintre subiecții cu un stil de creativitate mai rapid, aproape un sfert au atins un nivel mai înalt la sfarsitul testării.

Elevul cel mai rapid în creativitate nu a atins nivelul cel mai înalt in a crea mai rapid, mai concret si în a folosi bine obiectivele puse la dispozitie. Băieții au foat mai creativi decât fetele.

1.2.6 Concluzii

Activitatea creativă este una dintre cele mai mari provocări ale vieții și implicit atrage după sine cele mai mari recompense . Elevii care au constituit eșantionul cercetării mele au dovedit o vie imaginație , o mare flexibilitate în gandire și intuiție , simt al umorului , atitudine de joc , libertate maximă n asocierea ideilor și nu în ultimul rând originalitate în găsirea de soluții .

Aplicând diferite probe în cadrul acestui proiect de cercetare , aș putea spune că, principalele condiții care favorizeaza creativitatea elevilor sunt :

initiațiva personală în procesul educației ;

autoînvățarea;

o bună imagine de sine;

stimularea copilului de ambianță sa socială;

încurajarea demersurilor sale imaginative;

acordarea unei largi libertăți individuale ;

urmărirea creației de calitate și nu doar a performanței;

dreptul la eșec (dar și susținerea lui să-l depășească).

1.3 Anexe

Anexa nr. 1

Centralizarea datelor cu privire la creativitate și nivelul de performanta

Anexa nr. 2

Prelucrarea statistică a datelor cu privire la creativitatea elevilor

(ȘB- ștafetă băieți, JB- joc fete, ȘB- ștafetă băieți)

Din graficul de mai sus am observant ca cei mai creativi au fost băieții care au realizat o ștafeta.

2. Sportul pentru toți

Informații despre aplicant

Numele instituției/unității de învățământ aplicante : Liceul Tehnologic Dărmănești

Adresa completă : Strada Muncii, Nr. 12

Nr. de telefon/fax : 0234 356 890

Site si adresă poștă electronică : [anonimizat]

Persoană de contact : Ficu Emanuela ([anonimizat]), Mincă Paul ( [anonimizat]).

Informații despre proiect

Titlul proiectului: ”Sportul pentru toți”

Categoria în care se încadrează proiectul:

cultural – artistic

tehnico – științific

sportiv – turistic

cetățenie democratică

altele (precizați)

Rezumatul proiectului

Este o activitate care se desfașoară în grupuri prin practicarea anumitor exerciții sportive și jocuri. Activitățile proiectului se vor concretiza în meciuri amicale între elevii Liceului Tehnologic și elevii școlilor parteneri.

Număr de elevi implicați: 70

Activitățile care au fost propuse, în ordinea în care se vor desfăsura:

realizarea parteneriatelor și pregătirea implementării proiectului;

realizarea echipei de proiect la nivelul fiecărei școli;

meciuri amicale.

Parteneri:

– Instituții școlare:

Scoala Nr 2 Dărmănești

Scoala Nr 3 Dărmănești

Liceul Petru Poni Onești

Liceul Teoretic Al. Ioan Cuza Târg Ocna

Liceul Liviu Rebreanu Comănești

– Alte instituții

– Inspectoratul Școlar Judetean Bacău

2.4 Prezentarea proiectului

Argument

Într-o lume în care mișcarea în aer liber pierde teren în rândul adolescenților în favoarea calculatorului și televizorului, ne-am propus inițierea unui proiect care se adresează elevilor de 16-19 ani, care să promoveze practicarea oricărei ramuri sportive cu scopul de a se implica în diverse activități extrașcolare care să le stârnească creativitatea, dorința de a lucra în echipă, să le educe ambiția, curajul, atenția distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverența, calmul, modestia, onestitatea, multiple trăsături de voință și caracter.

Obiectivul general /scopul

Stimularea interesului pentru educație fizică și sport la nivelul adolescenților, promovarea mișcării sportive ca mijloc de petrecere a timpului liber.

Obiectivele specifice ale proiectului:

– stimularea elevilor pentru a desfășura activități fizice pe măsura posibilităților lor;

– inițierea și întreținerea de relații interumane prin practicarea exercițiilor fizice și sportului;

– dezvoltarea relațiilor de colaborare și intrajutorare;

– dezvoltarea dorinței de autoperfecționare;

– respect față de reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori, antrenori, colegi de echipă etc;

– dezvoltare fizică armonioasă a organismului;

– dezvoltarea capacității cadrelor didactice de coordonare a unui parteneriat educațional și de organizare a unor activități comune în scopul optimizaării procesului instructiv-educativ;

– asigurarea unei bune desfășurări a activităților și a unui climat adecvat educațional din partea partenerilor.

Descrierea grupului țintă căruia i se adresează proiectul:

Sunt 70 de elevi de la clasele IX-XII ( câte 14 elevi de la fiecare școală) 9 cadre didactice – profesori de educație fizică.

Durata proiectului ( când începe și când se termină)

Noiembrie 2013 – Mai 2014.

Descrierea activităților

Descrierea rezultatelor așteptate ca urmare a implementării proiectului, precum si metodele de evaluare a acestor rezultate:

– dezvoltarea la elevi a unor deprinderi și priceperi motrice;

– dezvoltarea la elevi a deprinderilor de lucru în echipă;

– inițierea elevilor în organizarea și arbitrarea unor meciuri;

– dezvoltarea relațiilor de comunicare între elevii si cadrele didactice din școli diferite.

Evaluarea rezultatelor se va face prin numărul de elevi participanți, numărul de diplome acordate. Prezentarea modalității de evaluare și indicatorii de evaluare ai proiectului:

– rapoarte de activitate dupa fiecare etapă;

– realizarea unui album de fotografii;

– interviuri pentru stabilirea nivelului de satisfacție al elevilor;

– raport final al proiectului.

Beneficiarii direcți și indirecți ai proiectului

– beneficiarii directi sunt elevii si cadrele didactice;

– beneficiarii indirecti sunt parinții și comunitatea locala.

Asigurarea continuității /sustenabilității proiectului

Continuitatea colaborarii și prin alte activități sportive, după terminarea proiectului.

Menționarea activităților de promovare/mediatizare și de diseminare pe care intenționam să le realizam în timpul implementării proiectului și după încheierea acestuia:

Publicații în pagina web a liceului, popularizarea proiectului în cadrul consiliilor profesorale, a comisiilor metodice, a cercurilor pedagogice, a ședințelor cu părinții.

Specificarea partenerilor implicați în proiect și în ce constă parteneriatul cu comunitatea locală, cu altă școală și/sau cu o firmă/companie locală sau organizație.

Inspectoratul Școlar Judetean Bacău va participa la desfășurarea în bune condiții a activităților proiectului, la evaluarea și monitorizarea rezultatelor.

2.5 Deviz estimativ pentru 2013

2.6 Alte informații despre aplicant

a. Tipul unității de învățământ: Liceul Tehnologic

b. Număr total cadre didactice: 66

c. Numărul elevilor înmatriculați: 1000

d. Numărul cadrelor didactice participante la proiect: 2

e. Numărul elevilor participanți la proiect: 10

2.7 Informații despre potențialii parteneri

Unitățile Școlare partenere :

Școala ”Nr. 2 Dărmănești”

Str. Boiștea Nr. 15

Nr de telefon/fax: 0234356985

Director: Bulin Daniela

Persoană de contact : Mincă Paul – profesor de educatie fizica, telefon: 0747882951

Școala Nr. 3 Dărmănești

Str. Popasului, Nr. 13

Nr de telefon/fax: 0234356302

Director: Văleanu Elena

Persoană de contact : Asandei Andrei – profesor de educație fizică, telefon: 0746908456

Liceul Petru Poni Onești

Str. Gării, Nr. 12

Nr de telefon/fax: 0234356892

Director: Stan Ana Margareta

Persoană de contact : Ficu Daniel – profesor de educatie fizica, telefon:0743234587

4. Liceul Al. Ioan. Cuza

Str. Liliecilor, Nr 90

Nr de telefon/fax: 0234364780

Director: Hagiu Iulia

Persoană de contact : Iftimie Alex – profesor de educatie fizica, telefon 0742341556

5. Liceul ”Liviu Rebreanu”

Aleea Alunului Nr.31

Nr de telefon/fax: 0234365789

Director: Roșu Gabriel

Persoană de contact : Bulubașa Costel – profesor de educatie fizica,

telefon:0745786324

Alte instituții implicate în proiect :

Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

4. STUDIUL PRIVIND DEZVOLTAREA FORȚEI LA NIVELUL MEMBRELOR INFERIOARE PRIN EXERCIȚII DIN ȘCOALA SĂRITURII

3.1 Obiectivele cercetării

Documentarea științifică în vederea elaborării fundamentelor teoretice și metodologice care au în vedere dezvoltarea somatică și capacitatea motrică a elevilor din învățământul primar.

Măsurarea în condiții standard la toți subiecții din cadrul cercetării cu ajutorul unei baterii de teste folosite în scopul evidențierii creșterii valorilor indicilor de forță la copiii din clasele a III – a și a IV – a.

Aprecierea rezultatelor prin prisma prelucrării statistico-matematice și semnalarea eventualelor aspecte deficitare ce se manifestă în dinamica indicilor aptitudinilor psihomotrice care au fost studiate.

3.2 Sarcinile cercetării

Pentru a evidenția evoluția dezvoltării indicilor de forță la copiii din clasele a III-a și a IV-a prin utilizarea în lecția de educație fizică a unor mijloace specifice, am considerat ca sunt necesare să fie îndeplinite sarcinile următoare:

Indentificarea și introducerea în cadrul lecției a unor mijloace specifice ce vizează dezvoltarea forței membrelor inferioare la copii;

Elaborarea ipotezelor de lucru și desemnarea metodelor de cercetare științifică necesare verificării acestor ipoteze;

Recoltarea și prelucrarea statistică a datelor cu privire la toți subiecții și a rezultatelor testelor de control;

Redactarea lucrării finale a tabelelor, graficilor și consemnarea bibliografică a informației teoretice preluate din literatura de specialitate.

3.3 IPOTEZA CERCETĂRII

În studiu de față am plecat de la următoarea ipoteză: dacă în lecția de educație fizică, la clasele a III-a și a IV-a, utilizăm mijloace specifice din școala săriturii, mai mult decât prevede programa școlară, sub formă de jocuri sau exerciții clasice, atunci indicii dezvoltării forței membrelor inferioare cresc considerabil.

3.3 Prezentarea și analiza datelor

Rezultatele obținute la testările inițiale și finale, la probele de control, de grupele martor și experiment, sunt prezentate în tabelele ce urmează:

1. Săritura în lungime de pe loc clasa a IX-a

Tabelul Nr. 1 Rezultate obținute la săritura în lungime de pe loc, clasa a IX-a

Așa cum observăm și din tabelul alăturat rezultatele se îmbunătățesc de la testarea inițială la cea finală, în special la grupa experiment. Fetele din această grupă au un progres de 9cm iar băieții de 8cm. Creșterea nu este foarte mare însă putem spune că mijloacele utilizate au fost eficiente.

2. Săritura în lungime de pe loc clasa a X-a

Tabelul Nr. 2 Rezultate obținute la săritura în lungime de pe loc, clasa a X-a

Din cele două tabele prezentate anterior se observă o creștere a rezultatelor, la proba de săritură în lungime de pe loc, atât la clasa a IX-a cât și la clasa a X-a, și la băieți și la fete. În general, rezultatele de la grupa experiment sunt puțin mai bune decât la grupa martor (8cm – fete, 9cm – băieți respectiv 5cm – fete, 2cm – băieți).

3.4 Interpredarea rezultatelor

Tabelul Nr. 3 Centralizarea rezultatelor obținute în proba de săritură în lungime de pe loc

Graficul Nr.1 Rezultate clasa a IX-a – fete Graficul Nr.2 Rezultate clasa a IX-a – băieți

Graficul Nr.3 Rezultate clasa a X-a – fete Graficul Nr.4 Rezultate clasa a X-a – băieți

În proba de săritură în lungime de pe loc, așa cum observăm și din tabelul Nr. 3 și graficele de mai sus, grupele experiment prezintă o medie a progresului mai mare decât grupele martor de la testarea inițială la cea finală. În general rezultate mai bune se obțin la toți băieții din clasa a IX-a, și la fetele și băieții din clasa a X-a grupa experiment. De asemenea o dată cu creșterea în vârstă cresc și valorile medii obținute în această probă.

3.5 Concluzii

Studiu realizat pentru întocmirea acestei lucrări m-a ajutat să-mi întăresc convingerea că lucrul specific pentru dezvoltarea unor aptitudini psihomotrice, în cazul de față – forța, în lecția de educație fizica, are efecte benefice pe mai multe planuri:

– o dezvoltare fizica armonioasă;

– întărirea sănătății;

– dezvoltarea gustului pentru mișcare;

– dezvoltarea calităților morale și de voință (autodepășire).

Analizând rezultatele obținute ca urmare a implementării sistemului de mijloace ales de noi putem concluziona următoarele:

Exercițiile din școala săriturii în combinație cu jocuri de mișcare destinate dezvoltării forței membrelor inferioare pot fi utile dezvoltării aceste aptitudini psihomotrice la nivelul claselor a IX-a și a X-a.

Putem aprecia și faptul că odată cu creșterea în vârstă și nivelul performanțelor copiilor cresc, fapt evidențiat de rezultatele obținute de grupele control, la care nu s-a acționat cu mijloace specifice.

4. MANAGERUL ȘCOLAR-LIDER ÎN CADRUL ECHIPEI

„Nu contează cât de mult cunoști și muncești pentru că niciodată nu va fi nici destul și nici destul de bine” (Murphy)

Există o distincție clară între managementul educațional și cel școlar, în sensul că, primul vizează conducerea actului educațional, în ansamblul manifestărilor sale, iar cel de-al doilea se raportează la conducerea activității școlare din punct de vedere instituțional.

Am analizat atât funcțiile cât și atribuțiile unui manager școlar ajungând până la a analiza influența pe care o au calitățile și abilitățile manageriale, tipurile de manageri și stilul lor de conducere asupra sistemului educațional propriu-zis.

O ipoteza principală de la care am pornit constă în faptul că managerul procură și utilizează resurse fizice și umane pentru a atinge scopurile instituționale propuse în moduri diferite.

Calitatea educației oferită de școală depinde în mare parte și de calitatea managementului din unitatea de învățământ. De aceea managerul trebuie să dea dovadă de vocație și de aptitudinile manageriale:

– intelectuale: gândire logică, capacitate de conceptualizare;

–  antreprenoriale: capacitate de decizie;

–  socio – emoționale: autocontrol, obiectivitate, adaptabilitate;

–  interpersonale: încredere.

Managerului școlar îi sunt necesare și câteva competențe, cărora le corespund anumite capacități:

–  să fie foarte bine informat;

–  să știe să aplice corect legislația în vigoare;

–  să fie un foarte bun organizator;

–  să fie un adept hotărât al introducerii noului în sistemul de învățământ.

Un bun manager de școală nu poate conduce eficient și responsabil atâta timp cât nu cunoaște principiile și funcțiile procesului didactic. Sub aspectul de conducere al unităților de învățământ, directorul de școală nu este doar un manager administrativ, ci este conducătorul întregii activități din acea unitatea școlară, atât în sens administrativ, cât și în sens instructiv – educativ. El trebuie să arate celorlalți că este competent în gestionarea fondurilor materiale și financiare, în evidența financiară, precum și în întreținerea clădirilor, mobilierul și materialul didactic.

Componentele manageriale de cea mai înaltă performanță presupun:

–  căutarea informațiilor;

–  formarea conceptelor;

–  flexibilitatea conceptuală;

–  cercetarea interpersonală;

–  managerul interacțiunii;

–  impactul;

–  încrederea în sine;

–  orientarea în practică;

–  orientarea în reușită.

Se apreciază că 70% din timpul managerilor este dedicat comunicării și de aceea succesul managerial depinde de calitatea și eficiența aplicării competențelor. Astfel, standardele naționale pentru funcțiile de conducere, de îndrumare și control au fost făcute pornind de la competențele de comunicare și relaționare. Comunicarea se constituie ca un proces intenționat de trimitere de informație și înțelesuri între indivizi, grupuri, niveluri organizaționale și organizații în ansamblul lor.

Pentru eficiența comunicării trebuie îndeplinite anumite condiții specifice:

1.  Elaborarea mesajului și găsirea condițiilor favorabile pentru transmiterea lui.

2. Exprimarea clară, logică, concisă operațională a mesajului.

3. Conturarea precisă a obiectivelor comunicării mesajului.

4. Definirea condițiilor optime pentru a realiza o comunicare bună.

5. Transmiterea efectivă a mesajului către un receptor prin diferite canale.

6. Receptarea mesajului, înțelegerea și prelucrarea lui.

7. Formularea răspunsului, folosirea lui lui în acțiunea managerială.

Un manager nu este neapărat în același timp perceput ca și lider, iar când influența asupra celorlalți constă în principal în valorificarea personalității, atunci putem vorbi de leadership. În cadrul unei organizații influența managerului-lider va fi dependentă de tipul de putere pe care conducătorul îl poate exercita asupra altor oameni.

Leadership-ul eficient trebuie să folosească în avantajul lui aspectele motivaționale, aducătoare de satisfacții ale activităților și în același timp, să depășească sau să compenseze acele aspecte care demotivează sau aduc nesatisfacție.

Fiecare cadru didactic trebuie să creadă în colegii săi pentru că încrederea este elementul cheie care menține coeziunea unei echipe. Liderul trebuie să fie un model în acest sens, să își susțină subalternii, astfel încât aceștia să își poată exprima deschis și fără retinere gândurile și sentimentele. Ei trebuie să se simtă liberi să pună întrebări și să aibă încredere că vor primi răspunsuri sincere și corecte. Nu trebuie să existe planuri ascunse. Informația este o șansă importantă pentru fiecare membru al echipei, iar managerul trebuie să se asigure că oferă informațiile necesare pentru ducerea la bun sfârșit a unei sarcini/probleme.

Cele douăsprezece porunci ale unei echipe unite sunt:

1. Ajutați-vă reciproc ca să evitați greșelile.

2. Căutați căi prin care să faceți ideile să funcționeze, nu motive pentru care acestea nu pot reuși.

3. Dacă aveți îndoieli, verificați! Nu vă grăbiți să faceți presupuneri negative unii despre alții.

4. Ajutați-vă reciproc să câștigați și mândriți-vă fiecare cu victoriile celorlalți.

5. În orice împrejurare, exprimați-vă aprecierea unii față de ceilalți și față de organizație.

6. Fiți pozitivi, indiferent de împrejurări.

7. Dați dovadă de inițiativă și curaj, ca și cum totul ar depinde de voi.

8. Faceți totul cu entuziasm, e contagios.

9. Exprimați-vă orice dorință.

10. Nu vă pierdeți încrederea.

11. Fiți consecvenți în realizarea angajamentelor.

12. Fiți în largul vostru!

„Competențele unui bun manager de școală țin mai puțin de cunoștințe procedurale sau de experiență, cât de valorile asumate și de voința puternică ce solicită angajamente și credințe la fel de puternice”

(Alain Chevrel – Versailles)

4.1 Personalitatea managerului școlar

În ultimii ani, se fac din ce în ce mai mult auzite variate interpretări și abordări ale managementului educațional. Acesta este acceptat de ceilalți ca un factor ce trebuie să asigure:

în aspect social – buna funcționare a instituțiilor educative;

în aspect pedagogic – realizarea funcțiilor de bază ale sistemului educational, formarea personalității;

în aspect economic – satisfacerea societății cu resurse de muncă.

Unele interpretări ne orientează spre tratarea complexă a managementului educational, sustinând că în activitatea pe care o desfățoară, directorii din școli trebuie să realizeze toate sarcinile înaintate sistemului de învățământ de societate. Prin această prismă, managementul educațional impune conducătorului școlar funcții ca:

perfecționarea continuă a activitãții;

punerea în practicã a unor politici educaționale, valorificarea raționalã a resurselor pedagogice, consiliere psiho-pedagogică.

Atitudinea fiecărui manager de unitate școlară față de activitatea pe care o desfășoară și funcțiile ce le folosește este dictată de faptul cum le înțelege sau le definește pe acesta.

A fi manager, în special unul bun, ale cărui rezultate pozitive să se răsfrângă în activitățile școlii, asta înseamnând să fii un membru eficace al echipei pe care o reprezentați, un om cu o gândire independentă și constructivă, un purtător de cuvânt al învãtãmântului școlar, o persoană capabilă să ia decizii și să știe să rezolve probleme, un negociator, un bun cunoscător al problemelor financiare.

Munca directă cu oamenii, e una dintre cele mai dificile dar și cea mai rezolvabilă. Nu e ușor să colaborezi, să discuți cu ei, să le identifici temerile, potențialul. Nu e ușor să îi ajuți să creascã profesional. Nu e ușor să le fii un model. Pentru că asta ești în acest post: un model de urmat. Chiar dacă ei nu vor recunoaște deschis acest lucru, angajații te vor urmări, și dacă vor avea ce învăța de la tine: te vor urma. De aceea e nevoie în primul rând să conștientizezi responsabilitatea enormă care stă pe umerii tăi zi de zi.

Practic, răspunzi de toată lumea din școala pe care o conduci, având o mare responsabilitate. Faptul că ai în propriile mâini puterea de a antrena întregul colectiv în anumite acțiuni, constituie poate cea mai puternică armă pe care o deții ca manager școlar. Pentru a crea un colectiv puternic și viabil prin autoadministrare, trebuie să scoți în evidență realizările acestuia și să recunoaști public contribuțiile individuale ale membrilor.

În mod cert a fi manager, a devenit o muncă care necesită atât cunoștinte teoretice, cât și practice în domeniul în care se exercită această funcție. Managerul școlar trebuie să fie capabil să rezolve orice conflict. Oferindu-le subalternilor libertate în gândire, independență în acțiuni, el trebuie, în același timp, să insiste asupra luării deciziilor în grup, îmbinând astfel loialitatea față de membrii colectivului cu cerințele impuse de știința managerială.

Uneori, în calitate de conducător, trebuie sã fii ferm pe poziții și să stărui asupra propriului punct de vedere, chiar dacă acesta nu coincide cu cel al colegilor, ori, luarea deciziilor este o procedură care presupune asumarea unei responsabilități și implică conștientizarea consecințelor pe termen lung. Pe de altă parte, managerul școlar are și posibilitatea de a ușura viața copiilor și a colegilor, de a o face mai interesantă, de a lăsa o "moștenire" generațiilor viitoare, efort ce va fi răsplătit prin recunoștința tuturor.

Managerul unei școli trebuie să fie cadru didactic care să fi urmat cursuri de management educațional și care să aibă o vechime care să-i asigure cunoașterea suficientă a institutiei pe care urmează să o conducă. În acest fel el poate cunoaște din interior punctele tari și slabe ale școlii pe care o conduce și poate trasa împreună cu consiliul de administrație noi direcții de dezvoltare.

Consider că, în acest context, managerul nu ar trebui să mai desfãsoare activități de predare efectivă, nici în școala pe care o conduce, nici în alte instituții de învățământ. Dar cum ar trebui să „arate” managerul pentru a se bucura de apreciere și pentru a constitui un „model” pentru angajații săi? Ar trebui să întrunească un set larg de însușiri din rândul cărora nu pot lipsi: temeinica pregătire de specialitate, obiectivitatea, exigența și respectul față de angajați, încrederea, sinceritatea, acceptarea dialogului, spiritul de dreptate, intuiția, simțul umorului și răbdarea. De asemenea, mai pot fi enumerați ca indicatori manageriali: echilibrul intelectual, nevoia de înnoire, capacitatea organizatorică, modestia, cinstea, înțelegerea. Minimul necesar de care are nevoie un manager pentru a avea succes poate însemna câteva lucruri de bun simț: să fie un exemplu pozitiv, să conducă echipa într-o direcție raționalã, să fie integru, curajos și hotărât, să nu fie intimidant și să nu-i învinovățească pe alții. Faptele și nu vorbele managerului sunt urmate de echipă. Astfel, pentru a determina angajații să se comporte într-un anumit fel, managerul ar trebui să dea primul exemplu.

Trăsăturile personalității managerului devin parte din cultura echipei. Dacă managerul este foarte competitiv, echipa va fi probabil foarte competitivă. Astfel, este posibil ca echipa să preia sensibilitatea, generozitatea, blîndețea sau agresivitatea, autoritatea managerului.

Rolul de manager provoca multe griji, deoarece niciodată nu vor exista suficiente resurse pentru a rezolva toate problemele, iar cele deja soluționate pot genera altele noi.

Managementul școlar eficient se realizează prin folosirea optimă a resurselor, prin capacitatea de a motiva personalul de a-l dirija spre obiective si de a-l organiza conform aptitudinilor, buna comunicare pe orizontală și pe verticală, evaluări curente, obiective și stimulative pentru întreg personalul, colaborare rațională cu partenerii, delegare corectă a atribuțiilor subordonaților, utilizarea unor tehnici moderne de conducere.

Managementul scolar ineficient se realizează printr-o gestionare greșită a resurselor, printr-un climat organizațional tensionat, blocaje în comunicare, incompatibilitate între colaboratori, între personal și responsabilități, situații imprevizibile, care împiedică activitatea, supra aglomerarea managerului, lipsa de colaborare cu partenerii, stil managerial exagerat, asumarea greșitã a responsabilităților dar și implicarea subordonaților în alte activități decât cele specifice locului de muncă.

Școala, asemenea oricărei alte instituții, trebuie să aibă un conducător, un lider care să i-a decizii și să acționeze pe măsura acestora, să apere interesele celor ce sunt sub autoritatea lui și să mențină echilibrul și buna funcționare a instituției care i s-a dat în grijă. În rândurile următoare aș vrea să portretizez mai ales obligațiile pe care acesta le are de îndeplinit cât și trăsăturile pe care acest lider școlar trebuie să le dețină. Deoarece există această nevoie, a unui lider în instituția școlară, a fost desemnată o persoană care să poată îndeplini toate aceste funcții, având rolul special de „director”. Persoana directorului are numeroase atribuțiuni, reglementate bineînțeles, de precizările M.E.C. Această funcție, în unitățile de învățământ preuniversitar, este ocupată prin numire, după rezultatele obținute în urma concursului organizat de inspectoratul școlar. Condiția participării se face bazat pe propunerile realizate de consiliile profesorale ale școlii respective.

Concursul constă în analiza și evaluarea Curriculum-lui – vitae, al persoanei propuse, plus participarea la un interviu prin care acestuia îi sunt evaluate cunoștințele de legislație școlară și de management educațional.

Numirea în această funcție se face de către inspectorul școlar general, pe baza unui contract de management educațional, de obicei, încheiat pe o perioadă de patru ani. O dată numit în funcție, directorul devine imaginea școlii, reprezentând școala în orice instituție în care merge.

Directorul mai poartă și numele de manager școlar, deoarece se consideră că el este acela care administrează atât resursele materiale cât și cele umane ale unității pe care o conduce, el organizează și ia decizii, având aceleași funcții ca oricare alt manager, el fiind direct responsabil de conducerea unității. Ceea ce face totuși diferența (sau ar trebui să facă) e că acest manager școlar nu pune accentul pe „a avea”, ci pe „a fi”,„a deveni”, pentru că școala este o instituție ce investește în oameni prin urmare acest lucru trebuie să îl îndeplinească și directorul. Printre cele mai importante funcții pe care le are directorul, sunt incluse planificarea, organizarea, controlul, decizia, îndrumarea și evaluarea activității educative din unitatea școlară pe care o conduce. Personal, aș vrea să mă opresc asupra a trei dintre ele pe care le consider mai importante.

Întâi organizarea:

Pentru a desfășura o activitate organizată în școală, managerul școlar trebuie să:

explice cât de clar obiectivele educaționale ale unității pe care o conduce;

ia măsuriconcrete pentru realizarea acestor obiective;

coordoneze propriu-zis activitatea din unitate atât cea educațională cât și administrativă;

precizeze obligațiile și drepturile fiecărui membru al personalului unității;

alcătuiască fișa postului fiecărui salariat;

numească în funcție cadre didactice competente, pentru obținerea unor rezultate de calitate;

organizeze audiențe și sistemul de relații cu publicul;

rezolve conflictele existente între peroanele ce lucrează în unitatea școlară pe care o conduce.

În al doilea rând, pentru a menține controlul, directorul trebuie să:

urmărească activitatea și rezultateleobținute de elevii cadrelor didactice numite în funcție;

controleze pregătirea pentru lecții a personalului de predare, efectuând minimum 6-8 ore săptămânal de inspecție și îndrumare, mai ales în cazul cadrelor didactice care nu au obținut la clasă rezultate bune recent;

asigure suplinirea la ore în caz de nevoie;

verifice activitatea personalului didactic auxiliar;

verifice ținuta și comportamentul elevilor din unitatea sa.

În ultimul rând, decizia, care este considerată a fi cea mai importantă funcție deținută de managerul unei unități de învățământ, deoarece ea împletește armonios toate celelalte atribuțiuni ale acestuia.

Nu ar putea exista o organizarea bună dacă nu ar fi luate decizii potrivite, la momentul potrivit și cu siguranță nu s-ar putea menține controlul atunci când deciziile luate sunt mai mult în favoarea haosului. „Decizia este un act deliberativ de alegere a variantei optime de executare a unei acțiuni ce se întreprinde de către un individ sau organism colectiv”( Ioan Nicola).

În cazul școlii, decizia directorului trebuie să fie bazată pe găsirea celor mai bune soluții pentru îndeplinirea obiectivelor alese. Dar, pentru ca deciziile luate să fie eficiente, e impetuos necesară o cunoaștere adâncă a realității, a tuturor resurselor ce stau la dispoziția școlii, atât a celor materiale cât și umane. Cu alte cuvinte, o cunoaștere profundă a tuturor factorilor implicați în desfășurarea activității școlare, deoarece analizând superficial contextul în care o anumită decizie trebuie luată, nu va fi nici un rezultat concret sau în cel mai rău caz, luarea unei decizii greșite poate duce, de exemplu la crearea unei stări de tensiune între personalul școlii sau la urmări neplăcute asupra elevilor.

Urmărind pe scurt responsabilitățile unui director, ne întrebăm imediat, care sunt sau ar trebui să fie trăsăturile de personalitate a acestuia pentru a putea îndeplini cu succes sarcinile avute? Știind că directorul este mai întâi profesor, cel puțin în sistemul de învățământ românesc (ceea ceeste bine, pentru că având și un statut de profesor poate răspunde mai eficient nevoilor elevilor), cred că acesta trebuie să aibă în primul rând trăsăturile caracteristice unui profesor. Spuneam că pentru a fi un profesor ideal e nevoie de o bună cunoaștere a propriilor capacități, deci e necesar ca directorul ca orice alt profesor să știe bine ce puncte tari ori slabe are, drept rezultat e conștient de domeniile în care trebuie să mai lucreze ori ce să schimbe, în felul acesta fiind încrezător în propriile puteri. Dar pentru aceasta, e nevoie și de acel tact pedagogic plus o foarte bună pregătire mai ales în domeniul managerial, pentru a putea face față tuturor situațiilor cu care se va confrunta.

Pe lângă toate acestea, importantă în activitatea unui director e disciplina personală sau altfel spus, trebuie ca directorul să aplice în dreptul lui, teoria ținută altora. Nu e deajuns ca managerul școlar să ofere exemple teoretice cadrelor didactice din unitatea pe care o conduce, ci trebuie ca acestea să vadă în director un exemplu, de la organizarea activității la clasă și în școală, până la modul în care vorbește cu femeia de serviciu. Cu siguranță toate acestea țin de caracterul deja format al directorului, disciplina personală fiind o trăsătură de caracter, prin urmare directorul trebuie să fie și o persoană integră, de caracter. Ajungând aici, aș putea menționa că un astfel de om, nu va accepta cadre didactice în școală bazându-se pe principul „e fiica lui X, sau fina lui Y”, pentru că pentru acest director nu va conta niciodată câștigul propriu, fie el de orice natură.

Din păcate azi, sunt tot mai puțini oameni de caracter care să fie cu adevărat disponibili să nu se uite la interesele personale, ci la cele ale celorlalți, mai ales ale elevilor.

Consider de asemenea, important ca un director, ca orice lider, să asculte și opiniile sau sfaturile celor din jurul lui, chiar și sugestiile elevilor, pentru că în final, o decizie bună, nu trebuie luată niciodată fără o consfătuire cu oamenii de încredere de lângă el. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să se lase pe deplin influențat de sfaturile ce i se dau, căci nu mereu acestea sunt benefice pentru comunitate și în totalitate lipsite de egoism. Însă, ca orice altă persoană, matură (nu neapărat în vârstă), va ști să alegă care opinii ori sfaturi sunt cu adevărat prețioase. Însă, una dintre cele mai importante trăsături care trebuie să facă parte din personalitatea directorului, este autoritatea acestuia.

După cum știm, autoritatea unui lider poate fi expresia funcției pe care o deține sau expresia modului său de acțiune. Cea dintâi este o autoritate instituțională având un caracter coercitiv, provenit din valoarea socială a funcției, pe când cea de-a doua este o autoritate câștigată, având un caracter stimulativ, decurgând din valoarea persoanei însine.

În activitatea directorului acestea două trebuie să se unească armonios pentru a obținerezultatele dorite. Atunci când directorul folosește doar autoritatea dată de funcția sa, el nu este nimic mai mult decât un simplu administrator al unității, relaționându-se la ceilalți ca și conduși iar, acest fapt poate conduce la disfuncționalități care se pot manifesta în diverse forme, fie vizibile, fie mascate. Îmi aduc aminte de unul dintre directorii mei din liceu, care a găsit că e mai bine să se impună prin funcția pe care o deține. Cât timp a fost el director ( ceea ce a fost foarte scurt), a încercat să facă „curățenie în școală”, și a reușit pe deoparte ( nu s-a mai fumat în băi în acel timp); însă s-a folosit de funcția pe care a avut-o pentru ași rezolva vechi divergențe cu unul dintre diriginții din școală, exmatriculând o serie de elevi de la acesta din clasa ( nu că elevii nu ar fi fost vrednici de exmatriculare dar, nu trebuia procedat așa cum s-a procedat, și mulți dintre profesori nu au dat dreptate directorului) și interzicând-i să continue ca diriginte la clasă respectivă, considerându-l probabil incapabil să mai conducă clasa.

Prin urmare, exercitarea autorității instituționale, fără cea persuasivă poate duce uneori chiar la haos. Autoritatea adevărată se câștigă prin simpla expresie a culturii și a pregătirii sale, a trăsăturilor de personalitate pe care le deține, prin interesul sincer față de interesul celorlalți și pur și simplu prin respectul pe care directorul îl acordă celor din jurul lui, în cel mai concret mod posibil.

În final, oamenii sunt gata să facă cu drag orice, pentru acela care face cu drag orice pentru ei. Un alt portret al managerului, ar putea fi surprins de Stephan Covey, care propune șapte pași pentru îndeplinirea unei conduceri eficiente:

atitudinea pro-activă – căutarea de soluții pentru prevenirea problemelor;

existența unui scop – înainte de începerea unei acțiuni;

prioritatea priorităților – realizarea acelor lucruri care sunt importante nu neapărat urgențe;

gândireacâștig/câștig – ca manager trebuie să nu uiți că e important ca să ști că nu tu ești singurul care vreasă aibă de câștigat în urma unei activități;

a asculta pe alții, înainte de a fi ascultat;

a acționa creativ- căutarea celor mai bune soluții;

realizarea progresului în dezvoltarea personală – prin menținerea la curent cu noutățile în domeniu.

4.2 Concluzii

Pãrerea mea este că a deveni manager este rezultatul unui proces de transformare personală. Lărgirea perspectivei și concepției despre lume și viață, sporirea nivelului de conștiință, munca cu sine însuși, descoperirea motivațiilor și principiilor corecte creează premise pentru a deveni o persoană capabilă să-i conducă pe ceilalți, adică o persoană care să merite să fie urmată de ceilalți și să îi aibă în grijă și nu în subordine. Persoanele optimiste, care se relaționează ușor cu ceilalți, care sunt organizate, comunică excelent, sunt dotate cu intuiție și empatie, care dau dovadă de forță de caracter, care au un dezvoltat sentiment de comuniune socială și care își dezvoltă competențele tehnice necesare sunt clar avantajate în ocuparea și îndeplinirea cu succes a unor funcții manageriale.

În concluzie, directorul sau managerul școlar, cunoscându-și clar rolul pe care îl are în școală, care la fel ca un pastor, care își conduce oile, le păzește și se îngrijește de nevoile lor, trebuie și el să aibă grijă de „turma” lui. Atât timp cât directorul va fi ghidat de un singur gând, să facă astfel încât „oile” lui să nu ducă lipsă de nimic, își va putea îndeplini cu succes sarcina care i-a fost încredințată, oricât de mari ar fi provocările cu care se confruntă.

5. DIDACTICA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI ÎN LICEU

5.1 Proiectarea unității de învățare

Alergarea de rezistenta clasa a IX- a

Disciplina: Educație fizică și sport;

Numărul de lecții: 11;

Timp de exersare: 10’-15’

Conținuturi cuprinse in instruire:

pasul de semifond;

startul din picioare;

alergare in tempo moderat si variabil;

întreceri pe distanțe stindardizate;

susținerea probelor de evaluare.

6. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ

6.1 Proiectul lecției nr. 1

Unitate de învățământ- Școala- Liceul Tehnologic Dărmănești, Student- Ficu Emanuela

Data: 18.03.2014 Clasa: a IX a

Efectivul = B- 14, F- 10, Scutiți…..

Locul de desfașurare: Sala de sport

Spațiu și material sportive: mingi, bancă de gimnastică

Temele și obiectivele lecției:

Consolidarea rostogolirilor prin parcurs aplicativ

Dezvoltarea forței musculaturii abdominale

Obiectivele operaționale:

Psihomotrice: T1 – să execute rostogoliri legate

T2 – să execute mai mult de 30 de ridicări la scara fixă

Cognitive: T1 – să creeze un parcurs aplicativ T2 – să descrie un exercițiu pentru dezvoltarea forței

Afective : – să fie supărat când nu reușește o execuție corectă

Sociale: – să colaboreze cu ceilalți colegi

Estetice: – să aprecieze frumusețea execuției

Proiectul lecției nr. 2

Unitate de învățământ- Școala- Liceul Tehnologic Dărmănești, Student- Ficu Emanuela

Data: 18.03.2014 Clasa: a X a

Efectivul = B- 14, F- 10, Scutiți…..

Locul de desfașurare: Sala de sport

Spațiu și material sportive: mingi, bancă de gimnastică

Temele și obiectivele lecției:

Educarea vitezei de reacție și de deplasare

Consolidarea aruncării la poartă din alergare

Obiectivele operaționale:

Psihomotrice: T1 – să reacționeze prompt la semnalul sonor

T2 – să execute aruncarea la poartă din alergare

Cognitive: T1 – să descrie alergarea de viteză

T2 – să descrie tehnica aruncării la poartă din alergare

Afective : – să se bucure de reusită

Sociale: – să coopereze cu colegii

Estetice: – să aprecieze execuțiile celorlalți colegi

Proiectul lecției nr. 3

Unitate de învățământ- Școala- Liceul Tehnologic Dărmănești, Student- Ficu Emanuela

Data: 19.03.2014 Clasa: a XI a

Efectivul = B- 14, F- 10, Scutiți…..

Locul de desfașurare: Sala de sport

Spațiu și materiale sportive: mingi de baschet, corzi, bastoane

Temele și obiectivele lecției:

Educarea mobilității/supleței

Consolidarea aruncării la coș de pe loc și din deplasare

Obiectivele operaționale:

Psihomotrice: T1 – să execute după modelul profesorului exercițiile

T2 – să reușească aruncarea la coș atât de pe loc cât și din deplasare

Cognitive: T1 – să descrie exercițiile de mobilitate

T2 – să cunoască procedeele folosite

Afective : – să se bucure de reușită

Sociale: – să coopereze cu cologii

Estetice: – să aprecieze o execuție frumoasă

6.4 Proiectul lecției nr. 4

Unitate de învățământ- Școala- Liceul Tehnologic Dărmănești, Student- Ficu Emanuela

Data: 20.03.2014 Clasa: a XII a

Efectivul = B- 14, F- 10, Scutiți 2

Locul de desfașurare: Sala de sport

Spațiu și material sportive: cronometru, mingi de baschet

Temele și obiectivele lecției:

Alergarea de viteză cu start de jos

Baschet : joc

Obiectivele operaționale:

Psihomotrice: T1 – să ia de 3 ori poziția de start

T2 – să execute aruncarea la coș din săritură

Cognitive: T1 – să descrie poziția de start

T2 – să descrie tehnica aruncării la coș din săritură

Afective : – să se bucure de reușită

Sociale: – să coopereze cu colegii

Estetice: – să aprecieze o execuție frumoasă

Bibliografie

Vasile, Marcu și colaboratorii săi, Introducere în deontologia profesiunii didactice

Orțan, Florica, Management educațional, Editura Universității din

Orțan, Florica, Marcu, Vasile, Deac, Adina, Emilia, Managementul activităților extracurriculare, Editura Universității din , 2003.

ANDRONICESCU, A., Managementul schimbãrilor, Bucuresti: Editura ALL, 1998.

CHIRICÃ, S., Inteligenta organizatiilor. Rutinele si managementul gandirii colective, Cluj-Napoca: Presa Universitarã Clujeanã, 2003.

FORIª, T., LUCA, M., Managementul resurselor umane, Constanta: Editura Leda & Muntenia, 1999.

MIHALCEA, R., ANDRONICESCU, A., Management: fundamente, interferente, studii de caz, solutii, Bucuresti: Editura Economicã, 2000.

MOSCOVICI, S., Psihologia socialã a relatiilor cu celãlalt, Iasi: Polirom,1998.

VLÃSCEANU, M., Organizatiile si cultura organizãrii, Bucuresti: Editura Trei, 2002.

Nicola, I :Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2003.

Stanciu, N; Stanciu, R.M: Reflecții metodice și psihopedagogice.