Aprofundari Privind Operatiunile de Inventariere Si Regularizarea Diferentelor Constatate
Aprofundări privind operațiunile de inventariere și regularizarea diferențelor constatate
Cuprins
Introducere
Contabilitatea trebuie să prezinte o imagine fidelă, transparentă și completă a patrimoniului, însă, uneori, pot apărea nepotriviri între datele din contabilitate și realitate, cauzate de anumite fenomene economice, greșeli sau neglijențe. Verificarea concordanței dintre realitatea faptică și cea scriptică a elementelor patrimoniale, atât sub aspect cantitativ, cât și valoric, se poate realiza numai cu ajutorul inventarierii.
Lucrarea Aprofundări privind operațiunile de inventariere și regularizarea diferențelor constatate este structurată pe patru capitole.
În primul capitol, Inventarierea patrimoniului. Aspecte teoretice, sunt prezentate funcțiile inventarierii, etapele, rolul inventarierii, precum și clasificarea acesteia.
Al doilea capitol intitulat Societatea comercială CORSSA S.R.L. București, cadru organizatoric al studiului, cuprinde prezentarea generală a societății S.C. CORSSA S.R.L. București și organizarea compartimentului financiar – contabil al acesteia.
În cel de-al treilea capitol, Stabilirea și regularizarea diferențelor constatate la inventariere. Studiu de caz la S.C. CORSSA S.R.L. București, sunt realizate studii de caz privind stabilirea și regularizarea diferențelor constatate cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului.
Al patrulea capitol intitulat Compensarea diferențelor constatate la inventariere. Program informatic prezintă etapele elaborării unei aplicații informatice în programul Visual Basic, cu scopul de a demonstra concret operațiunea de compensare a minusurilor cu plusurile constatate la inventariere în cadrul unei entități economice.
Lucrarea se încheie cu prezentarea în anexe a modelelor de formulare utilizate cu ocazia inventarierii necesare tuturor persoanelor fizice și juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.
Capitolul I
Inventarierea patrimoniului – aspecte teoretice
Conceptul de inventariere
Prin calculele ei, contabilitatea controlează desfășurarea operațiilor economico-financiare și prezintă situația elementelor patrimoniale și a rezultatelor pe bază de documente și din punctul de vedere al realității faptice. Datele contabilității, respectiv situația scriptică, nu exprimă, însa, întotdeauna ceea ce exista în realitate, ci, ele arată numai ceea ce ar trebui să existe. În datele contabilității și în realitatea fizică pot să apară nepotriviri. De aceea, pentru verificarea concordanței dintre realitatea faptică și cea din contabilitate, precum și pentru corectarea eventualelor diferențe, este necesară inventarierea. Prin inventariere se întelege, așadar, acțiunea de constatare faptică la o anumită dată a existenței tuturor elementelor care constituie baza materială a întreprinderilor și verificarea exactității valorii creanțelor și a angajamentelor.
În normele care reglementează inventarierea se precizează că aceasta reprezintă “ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează”.
În literatura și practica contabilă, există și opinia de a folosi noțiunea de inventar pentru a defini atât noțiunea de inventariere, cât și actul contabil întocmit cu ocazia inventarierii. Cuvantul inventar derivă din latinescul inventarium ce desemna actul care cuprindea averea unei persoane fizice, descrisă și evaluată în mod amănunțit. Inventarierea stă la baza întocmirii unor situații financiare anuale reale, contribuind la asigurarea imaginii fidele a poziției financiare și a performanței unității și la aplicarea principiului prudenței în contabilitate.
Inventarierea poate fi definită ca ansamblul de operațiuni prin care se constată, descrie și evaluează existența la o anumită dată a tuturor elementelor patrimoniale, inclusiv a celor extrapatrimoniale, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz.
Rolul inventarierii patrimoniului
În România, inventarierea patrimoniului din unitățile patrimoniale reprezintă o obligație stabilită prin norme juridice și metodologice specifice, respectiv Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în 2008 cu modificările și completările ulterioare și O.M.F.P. nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Potrivit acestor norme, inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei unități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice.
Totuși, problema scopului inventarierii, ca și problemele legate de conținutul și rolul acesteia trebuie să fie analizate într-un context mai larg. În condițiile actualului mecanism economic-financiar, inventarierea poate fi privită din cel putin trei unghiuri de vedere diferite, astfel:
Din punct de vedere contabil, inventarierea are obligatoriu caracter general care vizează toate elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii și are o importanță deosebită în asigurarea imaginii fidele. De altfel, art. 7 din Legea contabilității prevede obligația expresă a unităților patrimoniale să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel putin o data pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.
Inventarierea efectuată la începutul activității are drept scop principal stabilirea și evaluarea acestor elemente ce constituie aportul la capitalul social sau individual. Aceste elemente se înscriu în Registrul – inventar grupate pe conturi și ele constituie baza de pornire a întreprinderii. Registrul-inventar și bilantul inițial trebuie să ofere imaginea fidelă a patrimoniului din momentul constituirii, atât din punctul de vedere al componenței, cât și sub aspectul modului de evaluare.
Inventarierea anuală se efectuează, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, în scopul cuprinderii cât mai exacte a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii în situațiile financiare anuale.
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii impusă de încetarea activității sau în caz de fuziune ori divizare a unității are drept scop întocmirea de situații financiare cât mai reale, în conformitate cu starea efectivă a elementelor patrimoniale.
O altă abordare a inventarierii patrimoniului ar putea fi din punct de vedere gestionar. Fără a minimaliza multiplele valențe benefice ale inventarierilor impuse prin normele sistemului contabil, trebuie să admitem faptul că există suficiente împrejurări în care conducerile de unități trebuie să cunoasca realitatea ori integritatea patrimoniului lor sau a elementelor patrimoniale încredințate unor persoane (administratori, gestionari, mandatari etc.). Inventarierile de acest fel nu au o legatură directă și nemijlocită cu imaginea fidelă a conturilor contabile și mai ales a celor anuale, deși exercită o influență notabilă asupra respectivei imagini. Sarcina efectuării inventarierilor de control revine cel mai adesea organelor proprii de control gestionar, care prezintă conducerii unității constatările și propunerile lor ce vizează în principal înregistrarea plusurilor de inventar ori determinarea prejudiciilor de natura lipsurilor în gestiuni și recuperarea acestora.
Rolul inventarierilor efectuate la sfârșitul perioadelor de gestiune (lună, trimestru) va fi cu totul altul decât cel al inventarierilor anuale și al inventarierilor de control. Singura rațiune a acestui gen de inventarieri este corecta delimitare pe perioade de calcul a cheltuielilor de exploatare reprezentând consumul de elemente stocate (materii prime, materiale consumabile) ori vânzări de mărfuri, în vederea determinării rezultatelor din exploatare. În aceste cazuri nu este necesară sau, cel putin posibilă, confruntarea stocurilor constatate faptic cu cele scriptice, nu se pot determina plusuri sau minusuri de inventar și nu se pune problema unei valorificări propriu-zise a inventarului.
Funcțiile inventarierii
Inventarierea, ca metodă de constatare faptică, îndeplinește funcții multiple, dintre care cele mai semnificative sunt:
Funcția de bază a inventarierii este cea a stabilirii situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei unități, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidela a pozitiei financiare și a performanței unității pentru respectivul exercițiu financiar. O inventariere totală a mijloacelor și a resurselor făcută la înființarea unei entități economico-sociale constituie un punct sigur de plecare în organizarea contabilității. Delimitarea cheltuielilor aferente producției în curs de execuție, reorganizarea gestiunilor, modificarea prețurilor, fuzionarea, divizarea sau încetarea activității entităților economice implică și ele inventarierea. Funcția inventarierii de stabilire a situației reale nu trebuie vazută numai prin prisma sițuațiilor financiare anuale. Ea se corelează și cu informațiile curente ale contabilității. Analizată din acest punct de vedere, inventarierea este punctul de pornire și de închidere a oricărui exercițiu financiar. Pe baza inventarierii, se deschid conturile și tot ea este lucrarea pe care se sprijină înregistrările ce se fac pentru închiderea acestora. În urma contabilizării operațiunilor de regularizare, rulajele conturilor vor reflecta toate operațiunile economice și financiare, iar soldurile lor vor exprima realitatea faptică. Sistematizarea soldurilor acestor conturi va permite, în final, obținerea unui sistem de indicatori în bilanț, ce vor da naștere următoarei ecuații bilanțiere de echilibru:
TOTAL ACTIVE – DATORII CURENTE = TOTAL CAPITALURI PROPRII
Funcția de control al concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și realitatea fizică. Oricât de riguros ar fi organizată activitatea de recepție, depozitare și eliberare din gestiune a bunurilor economice și oricât de bine organizată ar fi contabilitatea acestor elemente patrimoniale, există și situații în care apar diferențe între soldurile scriptice și realitate. Aceste diferențe sunt rezultatul unor modificări cantitative și calitative determinate de factori obiectivi și subiectivi, pe care contabilitatea nu îi poate consemna în momentul acțiunii lor. Prin compararea situației faptice, stabilită prin inventariere, cu situația scriptică din contabilitate, se determină plusurile și minusurile de inventar, precum și modul lor de regularizare. Cu ajutorul inventarierii se completează informațiile în legatură cu starea mijloacelor și resurselor la momentul respectiv, precum și în legatură cu asigurarea condițiilor de depozitare și păstrare a tuturor valorilor materiale. În felul acesta, inventarierea, prin funcția sa, se constituie ca un instrument de control asupra integrității materiale și financiare a patrimoniului.
Funcția de calcul și evidență a stocurilor, consumurilor și vânzărilor Întreprinderile mici și mijlocii pot utiliza pentru organizarea contabilității stocurilor și producției în curs de execuție metoda inventarului intermitent. Această variantă de lucru constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii. Relația de calcul este urmatoarea:
E = Si + I + Sf,
în care: Si – valoarea stocurilor inițiale;
I – valoarea intrărilor;
E – valoarea ieșirilor;
Sflor;
Sf – valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere.
La sfârșitul fiecărei perioade de gestiune, se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri concomitent cu micșorarea cheltuielilor. Aceste stocuri finale vor deveni stocuri inițiale ale perioadei de gestiune următoare și se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul perioadei de gestiune viitoare.
Clasificarea inventarierilor
Diversitatea scopurilor urmărite prin acțiunile de cunoaștere a situațiilor reale a elementelor patrimoniale, perioadele de timp la care se referă, cât și sfera de cuprindere, generează varietatea felurilor inventarierii. Ca urmare, inventarierile se clasifică după urmatoarele criterii:
După momentul în care se efectuează activitățile de inventariere, distingem:
Inventarieri periodice (anuale), care se efectuează cel putin o dată pe an și cuprind întregul patrimoniu al unei entități economico-sociale. Inventarierea anuala a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face, de regulă, cu ocazia închiderii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității fiecărei unități patrimoniale.
Inventarieri exprese, ce se pot efectua:
la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe prevăzute de lege;
ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
cu prilejul reorganizării gestiunilor;
ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;
ale cazuri prevăzute de lege..
După gradul de cuprindere, inventarierea poate fi:
inventariere parțială, ce cuprinde numai anumite categorii de bunuri, aparținând unor anumite gestiuni;
inventariere generală, ce privește toate mijloacele și resursele din entitatea economică. Astfel, în baza prevederilor art. 7, alin. (1) din Legea contabilității, unitățile patrimoniale au obligația să efectueze inventarierea generala a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activitatii, cel putin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării.
După modalitatea de efectuare, inventarierea poate fi:
inventariere totală, ce se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element patrimonial sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune, indiferent de natura lor.
inventarierea prin sondaj, ce cuprinde numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o gestiune. Dacă la inventarierile prin sondaj se constată nereguli semnificative, acestea se transformă în inventarieri totale.
După natura elementelor supuse inventarierii, distingem:
inventarierea imobilizarilor necorporale, corporale și financiare;
inventarierea stocurilor și a producției în curs;
inventarierea mijloacelor circulante în decontare (creanțelor);
inventarierea mijloacelor circulante de trezorerie;
inventarierea bunurilor apartinând altor entități economico-sociale;
inventarierea capitalurilor proprii;
inventarierea datoriilor.
În funcție de condițiile în care se desfășoară, inventarierile sunt:
inventarieri ordinare, au un caracter normal, planificat;
inventarieri extraordinare, ce sunt impuse de anumite situații de excepție, cum ar fi: calamități naturale, în cazul modificărilor de prețuri, predarea-primirea unei gestiuni etc.
Tehnici specifice de inventariere a diferitelor elemente patrimoniale
Elementele patrimoniale ale agenților economici, dar și ale unitățtilor cu scop nelucrativ, prezintă o mare diversitate nu numai din punctul de vedere al conținutului material, dar și sub aspecul regimului lor economic și juridic, al destinației pe care o au și al rolului pe care îl îndeplinesc în cadrul proceselor economice. Cele mai multe dintre acestea sunt bunuri concrete de natura imobilizărilor corporale (mijloace fixe, terenuri și amenajări de terenuri) sau de natura stocurilor (materii prime, materiale și furnituri consumabile, piese de schimb, combustibili, obiecte de inventar, echipamente de protecție și de lucru, amenajări provizorii, furaje, semințe și materiale de plantat, semifabricate din producție proprie, produse finite și reziduale, animale și păsări, mărfuri, ambalaje de circulație etc.). Alte elemente patrimoniale îmbracă formă banească, reprezentând numerar și ale valori gestionate în casierie sau disponibilități în conturile deschise la bănci.
În aceste condiții, inventarierea patrimoniului din unități presupune adoptarea unor tehnici specifice de lucru, adecvate sectorului de activitate și diferitelor categorii de elemente patrimoniale.
Inventarierea activelor imobilizate și a imobilizărilor în curs de execuție
În acest caz inventarierea presupune o constatare efectivă, la fața locului, pentru fiecare obiect în parte. Dar, operațiunile sunt mult mai ușurate prin modul de organizare a sistemelor de evidență, din cel puțin două puncte de vedere. Mai întâi, evidența operativă a imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se ține pe locuri de folosință, iar fiecare obiect se identifică prin numărul său de inventar. În al doilea rând, pentru o mare parte dintre activele imobilizate, unitățile patrimoniale dețin titluri de proprietate și alte documente ce atestă apartenența lor.
Utilizarea documentelor deja existente în unitate în sprijinul operațiunilor de inventariere este practic obligatorie. Astfel, Fișele mijloacelor fixe se întocmesc periodic de către compartimentul financiar-contabil, pe categorii de mijloace, după care se predau responsabililor cu mijloace fixe din secții, aceștia operând în cursul anului, pe baza documentelor de mișcare, toate intrările și toate ieșirile, astfel încat la sfârșitul fiecărei luni să se stabilească cu ușurință soldul valoric scriptic al mijloacelor fixe existente în gestiune.
Iventarierea clădirilor presupune identificarea lor potrivit titlurilor de proprietate și a dosarelor acestora, prin inspectarea imobilelor și compararea constatăilor cu datele conținute în documentele respective. În ceea ce privește terenurile, inventarierea lor se efectuează pe baza documentelor care atestă proprietatea lor și a schițelor de amplasare.
Imobilizările necorporale se inventariază de regulă prin constatarea existenței și apartenenței lor la unitățile deținătoare, iar în cazul brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică și de comerț, dovedirea existenței se face numai pe baza titlurilor de proprietate.
Probleme deosebite ridică inventarierea imobilizărilor corporale și necorporale aflate în curs de execuție. În cazul acestora, comisia de inventariere va înscrie în liste fiecare obiect în parte (pe baza constatării la fața locului), cu descrierea amănunțită a stadiului în care se află și cu evaluarea volumului de lucrări executate până la data inventarului. Se vor avea în vedere valorile din documentația existentă, respectiv din devizele de lucrări. Utilajele și materialele predate de beneficiar constructorului și neîncorporate înca se inventariază separat. În mod similar, la unitățile patrimoniale care execută investiții în regie proprie, listele de inventariere a lucrărilor neterminate vor cuprinde cheltuielile aferente articolelor de deviz la care nu s-a efectuat întregul complex de lucrări prevăzute în indicatoarele normelor de deviz.
Pentru invenstițiile puse în funcțiune, total sau parțial, dar pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizările corporale, se deschid listele de inventariere separate. De asemenea, se întocmesc liste de inventariere separate pentru lucrările de investiții sistate sau abandonate, menționându-se obligatoriu cauzele sistării sau abandonării, aprobările care stau la baza unor asemenea decizii și măsurile care se propun în legatură cu aceste lucrari.
Inventarierea stocurilor și producției în curs de execuție
Potrivit normelor, produsele finite, cele reziduale și semifabricatele din producție proprie aflate în depozitele unităților producătoare se inventariază în aceleași condiții și după aceleași reguli ca și stocurile de valori materiale.
În schimb, prezintă particularități semnificative inventarierea producției în curs de execuție, respectiv a bunurilor aflate în curs de fabricare la locurile de muncă, pe mașini sau pe alte mijloace de transport din secțiile de producție, dar și acele produse ori semifabricate care deși au fost terminate, nu au trecut probele de control tehnic și de recepție sau nu au fost completate cu toate piesele și accesoriile lor. Ca particularitate, în condițiile actualului sistem contabil al agenților economici din România, producția în curs cuprinde toate lucrările, serviciile și studiile neterminate sau aflate în curs de executare la sfârșitul perioadelor de calcul contabil (îndeosebi la închiderea exercițiului financiar, dar și la finele altor etape care implică determinarea costurilor sau delimitarea exactă a cheltuielilor și veniturilor aferente perioadei).
În mod similar, la societățile de construcții-montaj, producția în curs include categoriile de lucrări și părțile elementelor de construcții la care nu au fost executate toate lucrările prevăzute în indicatoarele normelor de deviz, ca și lucrările executate dar nerecepționate de beneficiar sau care nu sunt încă decontabile din diferite motive.
Ca regulă generală, inventarierea producției în curs trebuie precedată de alte operațiuni, care cad în sarcina secțiilor de producție, dar pe care comisia de inventariere trebuie să le supravegheze direct. Din această categorie fac parte:
predarea la magazii și depozite, pe bază de documente justificative legal întocmite, a tuturor pieselor, ansamblurilor și agregatelor a căror prelucrare a fost terminată;
colectarea din secție sau din ateliere a tuturor pieselor rebutate, produselor reziduale și deșeurilor, pentru care se vor întocmi documentele de constatare aferente;
prezentarea la control a produselor și semifabricatelor a căror utilizare este incertă sau îndoielnică și clarificarea situației lor, precum și întocmirea pentru acestea a documentelor de constatare corespunzatoare.
Operațiunea propriu-zisă de inventariere a producției în curs constî în determinarea efectivă a stocurilor faptice și evaluarea lor. Acest lucru se realizează prin metode și procedee specifice, adecvate condițiilor concrete din fiecare ramură sau sector de activitate și din fiecare unitate patrimonială. În cazul unităților cu subordonare ierarhică, organismele de coordonare pot indica folosirea unor procedee convenționale, precum și metodologia de calcul ce urmează a se aplica. Celelalte unități patrimoniale pot adopta criterii și metode proprii de inventariere a producției în curs cu condiția ca acestea să nu producă denaturări în masa patrimoniului și mai ales în volumul și structura cheltuielilor și veniturilor din exploatare, respectiv în cuantumul și natura rezultatelor perioadei calendaristice de referință.
Una dintre sarcinile de bază ale comisiei de inventariere a producției în curs este aceea de a proceda în așa fel încât să se evite omisiunile, dar și înregistrarea repetată a acelorași valori.
În cazul secțiilor sau activităților auxiliare, inventarierea producției nefinite sau în curs de execuție se face prin stabilirea gradului de executare a diferitelor lucrări, așadar, comisiile de inventariere trebuie să acorde o mare atenție încadrării acestora în cele doua mari categorii:
lucrări ce țin de producția curentă a întreprinderii, care urmează a fi înregistrate la finele perioadei ca producție în curs de execuție și respectiv ca venituri din producția stocată;
lucrări cu caracter de investiții sau asimilate acestora, care urmează a se înregistra ca imobilizări în curs de execuție și respectiv ca venituri din producția de imobilizări.
O alta problemă deosebit de importantă este aceea a evaluării producției nefinite inventariate. În lipsa acestor criterii se vor lua în calcul costurile efective sau cheltuielile efectuate ori angajate până la data inventarului.
1.5.3. Inventarierea mijloacelor bănești și a celorlalte valori gestionate în casierie
O primă particularitate care operează în acest caz este dată de periodicitatea operațiunilor. Potrivit normelor în vigoare, gestiunea casei se verifică inopinat, cel putin o dată pe luna, de către conducătorul compartimentului financiar-contabil, de înlocuitorul legal sau de drept al acestuia sau o altă persoană desemnată în scris de conducerea unității. Gestiunea casei mai poate fi verificată de organele proprii de control gestionar, de organele bancare și cele de inspecție ale Ministerului Finanțelor Publice, cu precizarea că acestea urmăresc cu prioritate respectarea disciplinei de casă, respectiv a normelor de efectuare a încasărilor și plăților în numerar, a termenelor și condițiilor de depunere a numerarului la bănci. În cazul particular al societăților comerciale care au cenzori, inspecția lunară a casei se face de către aceștia, care vor urmări existența titlurilor și a valorilor ce aparțin întreprinderii, dar și pe cele ce sunt proprietatea terților.
O altă particularitate este aceea că inventarierea casieriei nu se poate limita la stabilirea integrității numerarului și a celorlaltor valori, aceasta trebuind să fie extinsă și asupra respectării disciplinei de casă. Ca tehnică de realizare, controlul inopinat al casieriei se va concretiza într-un proces-verbal și prin semnarea registrului de casă pe fila cu înregistrările din ziua controlului. Rezultatele inventarierii se vor stabili pe baza datelor înscrise în monetarul casei și în listele de inventariere care consemnează celelalte valori din casierie. Valorile efectiv inventariate se compară cu soldurile scriptice din evidența operativă a casierului și cu cele de contabilitate. Se impune și precizarea că, potrivit normelor în vigoare, în cazul inventarierilor prilejuite de închiderea exercițiului financiar, disponibilitățile în lei și în valută din casieriile unităților se inventariază în ultima zi lucrătoare din an, după înregistrarea tuturor operațiunilor de încasări și plăți care privesc exercițiul respectiv.
În cazul unor neconcordanțe între valorile efectiv inventariate și cele înregistrate în evidența operativă a casierului sau în contabilitate, se trece obligatoriu la verificarea analitică a documentelor de încasări și plăți pentru a se identifica eventualele erori de înregistrare. În final, plusurile sau lipsurile efective de numerar se menționează în procesul-verbal cu indicarea cauzelor care le-au generat și a eventualilor vinovați. Pentru abaterile de la disciplina de casă vor fi propuse sau aplicate sancțiuni disciplinare ori administrative, iar pentru lipsurile de numerar sau alte valori se vor adopta măsurile legale de recuperare, putându-se sesiza concomitent, dacă este cazul, și organele de cercetare sau de urmărire penala.
Controlul integrității mijloacelor bănești dintr-o unitate patrimonială nu poate fi limitat la inventarierea gestiunii casei. El trebuie să vizeze și sumele încredințate în diverse scopuri unei persoane împuternicite sau titularilor de avansuri, așadar, organul de control însărcinat cu această misiune are obligația să verifice existența faptică a numerarului aflat asupra mandatarilor, achizitorilor, încasatorilor, casierilor plătitori etc. Ca principiu, se vor avea în vedere legalitatea respectivelor documente și respectarea termenelor de decontare a sumelor încasate de la terți ori preluate din casierie pentru diverse plăți.
Din cele de mai sus desprindem concluzia că, la nivelul unităților patrimoniale, controlul integrității mijloacelor bănești și a celorlalte valori gestionate în casierie este în primul rând un control faptic, bazat pe inventariere. Acest lucru nu exclude îmbinarea lui cu verificarea documentară, în scopul stabilirii corespondenței soldurilor și a legalității operațiunilor de trezorerie.
1.5.4. Inventarierea disponibilităților din conturile la bănci și a decontărilor cu terții
Este evident faptul că principala particularitate în această situație derivă din aceea că inventarierea acestor elemente patrimoniale nu se poate face direct, după regula generală a constatărilor faptice. În consecință, ele se stabilesc și se preiau în inventar pe baza documentelor care le consemnează. Mai exact spus, disponibilitățile efective, acreditivele, mijloacele bănești în decontare, ca și decontările cu bugetul statului, cu bugetul asigurărilor sociale etc. se inventariază printr-o minuțioasă verificare a soldurilor din conturile respective și, eventual, prin confruntarea acestora cu alte documente externe. Astfel, pentru disponibilități, împrumuturile prin conturile curente și pentru operațiunile bancare vom folosi ca elemente de comparație extrasele de cont, actele de virare la trezorerie, ordinele de plată etc.
De asemenea, pentru stabilirea cât mai exactă a drepturilor de creanță și a obligațiilor reciproce se procedează la un schimb de extrase sau de punctaje cu furnizorii, clienții și cu ceilalți debitori sau creditori ai unității. Evident, asemenea extrase vizează în primul rând pozițiile referitoare la obligațiile și creanțele neachitate până la data inventarierii, dar nu trebuie excluse nici situațiile în care se cere confirmarea rulajelor la o anumită perioadă de timp.
Rezultatul inventarierii decontărilor se consemnează într-un proces verbal distinct. Pentru debitele neconfirmate, incerte sau în litigiu, la procesul-verbal de inventariere a decontărilor se anexează note cu explicații amănunțite privind identitatea debitorilor, proveniența și vechimea sumelor, mărimea acestora și documentele justificative care le reflectă.
Etapele inventarierii
Activitatea de inventariere este deosebit de complexă, derulându-se în mai multe etape succesive, și anume:
pregătirea inventarierii;
constatarea, descrierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii supuse inventarierii;
efectuarea inventarierii propriu-zise;
stabilirea rezultatelor inventarierii și înregistrarea lor în contabilitate.
Pregătirea inventarierii
Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise și constă în luarea unor măsuri cu caracter organizatoric și în efectuarea unor operațiuni de pregătire contabilă.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului și care elaborează și transmit comisiilor de inventariere proceduri scrise în acest sens, adaptate la specificul unității. Inventarierea se efectuează de comisii de inventariere formate din cel puțin două persoane, numiți printr-o decizie (ordin) de inventariere (Anexa 1), emisă de conducătorul unității. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective. Acolo unde este cazul, comisiile de inventariere sunt coordonate de către o comisie centrală. În vederea bunei desfășurări a operațiunilor de inventariere, administratorii trebuie să ia măsuri pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere, prin:
organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe sortotipodimensiuni, codificarea acestora și întocmirea etichetelor de raft;
ținerea la zi a evidenței tehnico-operative la gestiunile de valori materiale și a celei contabile și efectuarea lunară a confruntării datelor dintre aceste evidențe;
participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;
asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază, respectiv, pentru sortare, cântărire, măsurare, numărare etc.;
asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (cantitate, sort, preț etc.) a unor specialiști din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au obligația de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
dotarea gestiunii cu aparate și instrumente adecvate și în număr suficient pentru măsurare, cântărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, monstre, sonde etc.), precum și cu formulare și rechizite necesare;
dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate;
asigurarea protecției membrilor comisiei de inventariere, în conformitate cu normele de protecție a muncii;
asigurarea securității ușilor, ferestrelor, porților etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele:
înainte de începerea operațiunii de inventariere, se ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor o declarație scrisă (Anexa 2), datată și semnată atât de gestionar, cât și de comisia de inventariere, din care să rezulte dacă:
gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare în afara bunurilor unității respective;
are în gestiune și alte bunuri aparținând terților, primite cu sau fără documente;
are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are cunoștință;
are bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;
a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
deține numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
are documente de primire – eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate în contabilitate.
să identifice toate locurile (încăperile) în care exista bunuri ce urmeaza a fi inventariate;
să asigure închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare, în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește gestiunea;
să bareze și să semneze, la ultima operațiune, fișele de magazie, menționând data la care s-au inventariat valorile materiale, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieșiri de valori materiale, existente în gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fișele de magazie și predarea lor în contabilitate, astfel încât situația scriptică a gestiunii să reflecte realitatea;
să verifice numerarul din casă și să stabilească suma încasărilor din ziua curentă;
să controleze dacă toate instrumentele și aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate și dacă sunt în bună stare de funcționare.
Constatarea, descrierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii supuse inventarierii
Constatarea, descrierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii supuse inventarierii, în conformitate cu realitatea faptică reprezintă inventarierea propriu – zisă. Această etapă presupune efectuarea următoarelor lucrări:
Constatarea se efectuează la locurile de existență, de depozitare sau păstrare a bunurilor, prin numărare, cântărire, măsurare ori prin alte mijloace de determinare a existenței faptice a acestora.
Descrierea se face în mod amănunțit, precizându-se denumirea, felul, cantitatea, calitatea, dimensiunile și orice alte indicații necesare pentru o cât mai clară identificare a fiecărui element în parte. Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri, se înscriu, fără spații libere și fără ștersături, în listele de inventariere centralizatoare (Cod 14-4-12) , prezentate în Anexa 3, care se semnează pe fiecare filă, de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionari.
Evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită și valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. Valoarea de inventar, se va înscrie în coloana corespunzătoare din lista de inventariere centralizatoare, numai în cazul constatării deprecierilor. În cazul creanțelor și datoriilor, această valoare se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv, de plată. Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căruia modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurându-se comparabilitatea în timp a informațiilor contabile. De asemenea, la stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.
Imobilizările necorporale și corporale constatate ca fiind depreciate se vor evalua la valoarea actuală a fiecăreia. Corectarea valorii contabile a acestora și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă:
fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă;
fie prin constituirea sau suplimentarea unor provizioane pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
Evaluarea creanțelor și a datoriilor se face, de regulă, la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată, în timp ce evaluarea creanțelor și a datoriilor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naționala a României, valabil pentru data încheierii exercițiului financiar.
Efectuarea inventarierii propriu-zise
În esența ei, inventarierea propriu-zisă constă în identificarea exactă a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, stabilirea stocurilor faptice sau a soldurilor valorice și înscrierea lor în documente oficiale. Ca o regulă generală, inventarierea se efectuează la locurile de depozitare, de păstrare sau de folosință a bunurilor sau valorilor și în prezența gestionarului care răspunde de integritatea lor. Deși nu face parte din comisia de inventariere, prezența gestionarului la lucrările acesteia este obligatorie. Dacă, din motive întemeiate, gestionarul nu poate participa la inventariere, el poate delega un reprezentant al său care sa îl înlocuiască. În caz contrar, inventarierea se va efectua în prezența unui delegat neutru sau a unei comisii numită prin decizia conducătorului unității, care au sarcina expresă să-l reprezinte pe gestionar.
Evident, stabilirea stocurilor faptice sau a soldurilor reale ridică o serie de probleme, care trebuie avute în vedere de către comisiile de inventariere și de cei care asigură apoi valorificarea inventarelor. Astfel, în cazul unor bunuri cu caracteristici specifice (cum ar fi produsele depozitate în vrac, fierul-beton, materialele și produsele agricole etc.) determinarea cantităților se poate face pe bază de calcule tehnice, avându-se în vedere volumul acestora și greutatea lor specifică sau greutatea hectolitrica. În acest fel se evită nu numai importantele cheltuieli care ar fi necesitate de inventarierea lor prin transvărsare, măsurare sau cântărire efectivă, dar și degradarea bunurilor respective prin manipulari suplimentare și inutile. Se impune precizarea că, în toate aceste cazuri, comisiile de inventariere au obligația de a consemna în documente modul în care s-a făcut inventarierea, relațiile de calcul aplicate și datele tehnice care au stat la baza calculelor.
În condițiile actualului sistem contabil românesc, întemeiat pe principii unanim acceptate în întreaga lume, pe reguli și metode ferme de evidență, evaluare și calcul, se impune utilizarea unor metode diferite de liste de inventariere, care să țină cont de toate obiectivele inventarierii patrimoniului și de toate elementele ce trebuie determinate cu această ocazie. Normele metodologice au încercat să răspundă acestor cerințe, recomandând utilizarea a cel puțin două modele de liste de inventariere, astfel:
Pentru gestiunile cu evidență global-valorică (specifice comerțului cu amanuntul), în cazul cărora contabilitatea nu poate furniza o situație analitică pe fiecare sortiment, la inventariere nu pot rezulta diferențe cantitative în plus sau în minus. Eventualele diferențe de inventar se pot determina numai în final, prin compararea soldului valoric global al gestiunii cu totalul valoric al listelor de inventariere. Dar, operațiunea de inventariere poate identifica unele bunuri care au suferit anumite deprecieri și prin urmare ele trebuie evaluate în inventar la o valoare mai mică decât cea contabilă.
Pentru satisfacerea unor asemenea exigențe, listele de inventariere utilizate în cazul gestiunilor global-valorice trebuie să ofere mai întâi posibilitatea determinării exacte a stocurilor faptice evaluate la valoarea lor contabilă și, în al doilea rând, a valorii de inventar a stocurilor inventariate, precum și a diferenței dintre cele două valori. În prezent, Ministerul Finanțelor Publice recomandă, pentru gestiunile care țin evidența global-valorică, utilizarea listelor de inventariere cod 14-3-12/a (Anexa 4).
Aceste liste servesc ca document pentru inventarierea mărfurilor, ambalajelor și altor materiale aflate în unitățile cu amănuntul. Ele folosesc la stabilirea plusurilor sau minusurilor valorice din gestiunile inventariate, ca document justificativ pentru înregistrarea acestor diferențe în evidențele operative ale gestiunilor și în contabilitate, ca bază pentru întocmirea registrului-inventar și ca document de fundamentare pentru calculul provizioanelor pentru deprecieri.
Asemenea liste se întocmesc în două exemplare la locurile de depozitare, pe gestiuni și conturi de materiale, mărfuri și ambalaje, și se semnează de membrii comisiei de inventariere, de gestionar și de contabilul care ține evidența gestiunii. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, dintre care un exemplar la gestionarul predător, un exemplar la gestionarul care primește gestiunea, iar un exemplar în contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea stocului faptic valoric al bunurilor inventariate cu soldul scriptic din contabilitate se procedează la o verificare amănunțită a exactității tuturor evaluărilor, calculelor, totalizărilor și înregistrărilor din contabilitate și din evidența de la locurile de depozitare.
Pentru gestiunile cu evidență cantitativ-valorică se ține o evidență analitică foarte riguroasă, pe fiecare sortiment, atât din punct de vedere cantitativ, cât și valoric. Drept urmare, la inventarierea bunurilor din aceste gestiuni, pot fi întalnite patru situații diferite, după cum urmează:
bunuri la care nu se înregistrează diferențe cantitative în plus sau în minus și nici deprecieri ale valorii lor;
bunuri la care se constată plusuri sau minusuri cantitative, dar care nu sunt afectate de deprecieri sau degradări;
bunuri la care se constată diferențe cantitative în plus sau în minus, dar care sunt depreciate sau degradate (total sau parțial);
bunuri la care se înregistrează atât diferențe cantitative în plus sau în minus, cât și deprecieri sau degradări care le afectează valoarea actuală.
Pentru gestiunile cu evidența cantitativ – valorică se utilizează listele de inventariere cod 14-3-12/b (Anexa 5).
În funcție de integritatea bunurilor inventariate și de starea lor calitativă vom avea de rezolvat problemele specifice fiecăreia dintre cele patru situații prezentate anterior, astfel:
în primul caz, dacă nu se constată diferențe cantitative în plus ori în minus și nici deprecieri valorice ale bunurilor, inventarierea este practic încheiată. Documentul de bază al inventarierii rămâne, în acest caz, lista de inventariere model simplificat. În toate celelalte situații, adică ori de câte ori apar diferențe, indiferent de natura acestora, bunurile inventariate și înscrise inițial în liste model simplificat, se preiau în liste centralizatoare, care sunt liste mult mai complexe, reprezentând în fapt documente de calcul, și care cuprind atât elementele cantitative și valorice, cât și valoarea actuală și cea contabilă a elementelor inventariate;
cea de a doua situație avea în vedere cazurile în care inventarierea constată la unele sortimente plusuri sau minusuri cantitative, fără a constata însa și deprecieri valorice. În asemenea cazuri, respectivele sortimente se preiau din listele de inventariere model simplificat în listele centralizatoare, în care se face calculul diferențelor cantitative și valorice în plus sau în minus. În felul acesta, lista de inventariere centralizatoare devine o situație comparativă de gestiune care va folosi ulterior pentru efectuarea compensărilor între minusurile și plusurile de inventar, pentru calculul eventualelor perisabilități, iar în final, pentru înregistrarea plusurilor și imputarea lipsurilor efective.
într-o a treia situație am facut referire la cazurile în care, la inventarierea gestiunilor cu evidență cantitativ-valorică, nu se constată diferențe cantitative (în plus sau în minus), dar unele sortimente au suferit deprecieri calitative care determină comisia de inventariere să atribuie respectivelor bunuri valori inferioare celor înregistrate în contabilitate. Respectivele sortimente se preiau în liste centralizatoare, unde se înscrie valoarea contabila și cea de inventar, calculându-se pe baza lor valoarea deprecierilor. În funcție de motivul deprecierii se va hotărî care este regimul acestor deprecieri, respectiv dacă sunt imputabile sau dacă fac obiectul constituirii unor provizioane pentru deprecieri.
cea de a patra situație privește sortimentele de bunuri la care se înregistrează atât diferențe cantitative, cât și deprecieri ale stocurilor inventariate.
Stabilirea rezultatelor inventarierii și regularizarea diferențelor constatate
Stabilirea rezultatelor inventarierii și înregistrarea lor în contabilitate constituie etapa în care se întocmesc situațiile comparative necesare pentru stabilirea rezultatelor inventarierii, precum și aceea în care se înfăptuiesc operațiile de regularizare a diferențelor constatate la inventariere și înregistrarea lor. Determinarea rezultatelor inventarierii se face prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate. Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităților consemnate în listele de inventariere, cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție în parte. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere, după confirmarea de către compartimentul de contabilitate a soldurilor scriptice, într-un proces-verbal.
Pentru toate diferențele sau deprecierile constatate la bunuri, comisia de inventariere trebuie să primească justificări scrise de la persoanele responsabile cu gestionarea bunurilor. Pe baza explicațiilor primite și a documentelor cercetate, comisia de inventariere determină caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor și deprecierilor constatate, precum și caracterul plusurilor, propunând, în conformitate cu dispozițiile legale, modul de regularizare a diferențelor rezultate în urma inventarierii. Ca urmare, în cazul constatării:
plusurilor în gestiune, bunurile se vor înregistra ca intrări în patrimoniul societății;
lipsurilor în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire, care va cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață, la care se adaugă taxele nerecuperabile.
diferențelor în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă netă a creanțelor, acestea se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor. O particularitate prezintă creanțele și datoriile în valută, precum și disponibilitațile bănești în valută. Diferențele de curs valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de schimb valutar la care sunt înregistrate creanțele sau datoriile în valută și cursul de schimb valutar de la data încheierii exercițiului se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.
La stabilirea valorii lipsurilor imputabile, în cazul în care lipsurile din gestiune nu sunt considerate infracțiuni, se va avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate.
Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a facut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorate vinovăției persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.
Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje și alte valori materiale care întrunesc condițiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori și servesc pentru uz intern în cadrul unităților respective.
Compensarea se face pentru cantități egale între plusurile și lipsurile constatate, și anume:
în cazul în care cantitățile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantitățile sorturilor admise de compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalității cantitative prin eliminarea din calcul a diferenței în plus. Această eliminare se face începand cu sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescatoare.
în cazul în care cantitățile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantitățile sorturilor admise de compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalitătii cantitative prin eliminarea din calcul a cantității care depășește totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
În practica compensării diferențelor în plus și minus stabilite la inventariere se pot întâlni patru situații diferite:
Cantitățile lipsă mai mari decât cantitățile în plus din care rezultă o diferență valorică negativă.
Pentru cantități egale de plusuri și minusuri luate în calculul compensării, valoarea lipsurilor este mai mare decât valoarea plusurilor, caz în care se impută persoanelor vinovate atât cantitățile lipsă care depășesc cantitățile constatate în plus și care au fost excluse din calculul compensărilor cât și diferența valorică negativă, rezultată în urma compensării cantității egale de plusuri și minusuri.
Cantitățile lipsă mai mari decât cantitățile în plus din care rezultă o diferență valorică pozitivă.
Pentru cantități egale luate în calculul compensării, se impută persoanelor vinovate cantitățile lipsă care depășesc cantitățile constatate în plus și concomitent, diferențele valorice pozitive rezultate în urma compensării cantităților egale se înregistrează ca plus în gestiune.
Cantitățile în plus mai mari decât cantitățile lipsă din care rezultă o diferență valorică pozitivă,
În urma compensării cantităților egale de plusuri și minusuri, diferențele valorice pozitive rezultate se înregistrează ca un plus în gestiune.
Cantitățile în plus mai mari decât cantitățile lipsă din care rezultă o diferență valorică negativă.
În acest caz se impută diferența valorică negativă rezultată în urma compensării cantităților egale și se înregistrează ca un plus în gestiune, valoarea cantităților constatate în plus care depășesc suma celor constatate în minus.
Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situația în care cantitățile lipsă sunt mai mari decât cantitățile constatate în plus. În această situație, cotele de scăzăminte se aplică, în primul rând, la bunurile la care s-au constatat lipsurile. Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferențe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica și asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferențe.
Diferența stabilită în minus în urma compensării și aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispozițiile legale.
Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenței efective a lipsurilor și numai în limita acestora. De asemenea, normele de scăzăminte nu se aplică automat, aceste norme fiind considerate limite maxime.
La sfârșitul anului, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere centralizatoare și a proceselor-verbale de inventariere, se întocmește Registrul-inventar (ANEXA 5). Acesta este un document contabil obligatoriu de înregistrare anuala și de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului. În el se înregistrează toate elementele inventariate, grupate după natura lor, conform structurii posturilor din bilantul contabil.
Pe baza Registrului-inventar și a Balanței de verificare întocmite la 31 decembrie se întocmește bilanțul care face parte din situațiile financiare anuale, ale cărui posturi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale reglementărilor contabile aplicabile, trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii stabilită la baza inventarului.
Capitolul II
Societatea comercială CORSSA S.R.L. București, cadru organizatoric al studiului
Prezentare generală
Societatea comerciala CORSSA S.R.L., cu sediul social în Bucuresti, B-dul Corneliu Coposu nr. 5, bloc 103, scara A, etaj 3, ap. 7, Sector 3, s-a înfiintat la data de 1 februarie 2001, înregistrata la Registrul Comertului sub numărul J40/992/2001, cod unic de inregistrare 13671032.
Conform statutului, societatea are ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate (cod CAEN 4771). Obiectul secundar de activitate al societățtii este reprezentat de următoarele activități: fabricarea de articole de îmbrăcăminte, inclusiv finisarea confecțiilor pentru femei, bărbați și copii (cod CAEN 1822), fabricarea de mobilă pentru birouri și magazine (cod CAEN 3101), comerțul cu amanuntul al încălțămintei și articolelor din piele, în magazine specializate (cod CAEN 4772), comerț cu amănuntul al echipamentelor audio/video în magazine specializate (cod CAEN 4743), comerț cu amănuntul al articolelor și aparatelor electrocasnice, în magazine specializate (cod CAEN 4754), comerț cu amănuntul al cărților în magazine specializate (cod CAEN 4761), comerț cu amăntul al ziarelor și articolelor de papetărie în magazine specializate (cod CAEN 4762), activități de consultanță în domeniul relațiilor publice și al comunicării (cod CAEN 7021), activități de consultanță pentru afaceri și management (cod CAEN 7022).
Compania operează în localitațile din toata țara o rețea de magazine de confecții în care comercializează, pe baza contractelor de franciză, numeroase mărci importate din Israel, SUA, Franța și China. În prezent numarul punctelor de lucru este de 64, societatea având în plan deschiderea a cel putin 15 magazine până la sfârșitul anului 2014.
Operațiunile de import au generat dezvoltarea de relații contractuale cu firme de ambarcațiuni și cu firme de comisionariat vamal pentru formalitățile de import din punctele vamale principale (Constanța, Giurgiu).
Societatea deține și o clădire de aproximativ 8.000 mp, construită în anul 2007, ocupată de angajații din departamentele de contabilitate, logistică, resurse umane și IT, depozitele de marfă și o sectie de producție pentru serii scurte.
Compania are ca obiectiv și lansarea confecțiilor din producție proprie în țările Europei Centrale și de Est, prima piață nouă pe listă fiind Republica Moldova.
Societatea comercială S.C. CORSSA S.R.L. are forma juridică de societate cu răspundere limitată cu capitalul social împartit în părți sociale de valoare egală. Capitalul social se stabilește la 500 RON și va fi împarțit în 20 părți sociale indivizibile astfel: 10 părți sociale, echivalent a 250 RON, reprezentând 50% din capitalul social al societății, de către primul acționar și 10 părți sociale, echivalent a 250 RON, reprezentand 50% din capitalul social al societății, de către cel de-al doilea acționar. Valoarea unei părți sociale este de 25 RON, fiecare asociat având cota de participare la beneficii și la pierderi egală.
Din anul 2001 pana în anul 2011, S.C. CORSSA S.R.L. a facut angajări, cu excepția anului 2009 când numarul mediu de angajați a fost de 637. Din 2001 pana în 2009, numarul de angajați a crescut cu 566, adica cu 797,18%. Cele mai multe angajări au fost însa în anul 2008, cu un numar de 779 persoane angajate, iar cele mai puține au fost în anul 2001, la înființare, cu un numar de 71 de persoane angajate. Începand cu anul 2009, numarul de angajați a scăzut considerabil în fiecare an, astfel încat în prezent numărul angajaților S.C. CORSSA S.R.L. este de 483 persoane.
Cifra de afaceri a S.C. CORSSA S.R.L. are un curs ascendent cu scăderi în anii 2003 și 2010, când cifra de afaceri a înregistrat valoarea de 558.633 lei, respectiv 631.649 lei. Cea mai mare valoare a cifrei de afaceri a fost realizată în anul 2008, cu o valoare de 983.091lei, iar cea mai mică valoare a cifrei de afaceri a fost realizată în anul 2001 cu o valoare: 198.080 lei. În anul 2011 cifra de afaceri a firmei, a scăzut cu 121.442 lei, adica cu 19,22 %, față de anul precedent.
Veniturile obținute de S.C. CORSSA S.R.L. au avut o evoluție ascendentă cu scăderi în anii 2010 și 2011, când veniturile realizate au înregistrat valoarea de 468.484 lei, respectiv 409.186 lei . Cele mai mari venituri au fost obținute de întreprindere în anul 2008 cu o valoare de 871.211 lei, iar cele mai mici au fost în anul 2001 de 90.293 lei.
Cheltuielile realizate de S.C. CORSSA S.R.L. au o evoluție progresivă cu diminuări în anii 2003 și 2008, când acestea au avut valoarea de 60.254 lei, respectiv 111.880.
Organizarea compartimentului financiar – contabil
Contabilitatea, în cadrul societății S.C. CORSSA S.R.L., se ține într-un compartiment distinct cu personal angajat. Directorul economic este responsabil de conducerea și tinerea contabilității, precum și de coordonarea activității economice.
Organigrama societății S.C. CORSSA S.R.L. este următoarea:
Administrarea societății se face prin intermediul primului asociat, ce deține prin statut funcția de administrator și, respectiv funcția de Președinte al Consiliului de Administrație. Entitatea efectuează și operațiuni în valută, iar contabilitatea acestor tipuri de operațiuni se ține atât în moneda națională, cât și în valută.
Capitolul III
Stabilirea și regularizarea diferentelor constatate la inventariere. Studiu de caz la S.C. CORSSA S.R.L. București
Pentru centralizarea și controlul exactității datelor înregistrate în conturi se întocmeste Balanța de verificare înainte de inventarierea patrimoniului. Întrucât situația de referință a inventarului faptic o reprezintă soldurile calculate în balanță, aceasta poate fi interpretată și ca un inventar contabil. Astfel, pe 31.12.2011 se întocmește Balanța de verificare a societății S.C. CORSSA S.R.L.:
Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar
În urma inventarierii, în contabilitatea societății se impun o serie de înregistrări privind operațiile de regularizare în funcție de diferențele constatate.
Regularizarea diferențelor constatate la inventarierea imobilizărilor corporale și necorporale
S.C. CORSSA S.R.L. constată, conform Listei de inventariere întocmită la 31.12.2011, un plus la inventar la mașinile de cusut:
S.C. CORSSA S.R.L. constată cu ocazia inventarierii un minus la aparatura birotică din punctul de lucru FOX HSP BACĂU. Obiectul constatat lipsă are valoarea de intrare 2.500 lei/buc și este amortizat în proporție de 40%. Pentru lipsa constatată se face vinovat gestionarul, imputarea făcându-se la valoarea actuală de 1.725 lei/buc (cu 15% mai mare față de valoarea rămasă neamortizată) la care se adaugă și TVA 24%.
S.C. CORSSA S.R.L. constată, conform Listei de inventariere întocmită la 31.12.2011, un minus la inventar la programul informatic AsidPlus, a cărui valoare de intrare este 2.000 lei, imputarea efectuându-se unei persoane din afara entității. Obiectul constatat lipsă este amortizat în proporție de 20%, iar imputarea se face la valoarea actuală de 1.840 lei (valoarea actuală este mai mare cu 15% față de valoarea rămasă neamortizată), la care se adaugă și TVA 24%.
Regularizarea diferențelor constatate la inventarierea stocurilor și a producției în curs de execuție
Societatea constată în urma inventarierii un plus la mărfuri la depozit, conform Listei de inventariere și Registrului inventar:
S.C. CORSSA S.R.L. constată în urma inventarierii din cadrul Depozitului Clinceni un minus la mărfuri, cauza lipsei fiind sustragerea de către o persoană din afara entității. Conform Listei de inventariere și Registrului inventar, situația este următoarea:
Se înregistrează diferența constatată, lipsa fiind imputată la un preț de vânzare de 45,5 lei/buc, valoare totală 227,5 lei și TVA aferent 24%: 54,6 lei (adaos comercial practicat 30%).
Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, S.C. CORSSA S.R.L. constată următoarea situație la gestiunile de stocuri de materii prime, materiale și produse, conform Listei de inventariere și Registrului inventar:
Cauza lipsurilor constatate s-a stabilit a fi neglijența gestionarului, fapt pentru care se înregistrează imputarea minusurilor astfel:
la materiile prime, preț de vânzare: 37,5 lei/buc, valoare totală: 150 lei, TVA aferentă 24%: 36 lei;
la produsele finite preț de vânzare:135 lei/buc, valoare totală: 270 lei, TVA aferentă 24%: 64,8 lei.
înregistrarea lipsurilor la materiile prime și imputarea acestora:
înregistrarea plusurilor la piesele de schimb:
înregistrarea lipsurilor la produsele finite:
Înregistrarea plusurilor la semifabricate:
Operații privind compensările cantitative ale minusurilor cu plusurile
Societatea constată la gestiunile de stocuri, conform Listei de inventariere și Registrului inventar, următoarea situație:
În urma acestei compensări se va stabili imputarea lipsei numai pentru suma de 10 lei.
Operații privind scăzămintele (perisabilități sau pierderi naturale)
S.C. CORSSA S.R.L. utilizează în procesul de fabricație materiile prime FERMOAR YKK, STOFĂ și CAPSE. Conform Balanței de verificare înainte de inventarierea patrimoniului, soldul contului 301 „Materii prime” este 8.243 lei, soldul contului analitic 301.01 „Materii prime. Fermoar YKK” este 1.855 lei, soldul contului analitic 301.02 „Materii prime. Stofă” este 5.460 lei și soldul contului analitic 301.03 „Materii prime. Capse” este 928 lei. Conform Listei de inventariere și Registrului inventar, situația este urmatoarea:
Diferențele constatate la materiile prime în valoare totală de 31,81 lei sunt considerate pierderi normale (perisabilități) așadar, în acest caz, nu vor mai exista imputări.
Regularizarea diferențelor constatate la inventarierea mijloacelor bănești și a altor valori existente în casierie
Se înregistrează un plus de numerar constatat la casieria unității, menționat în Procesul – verbal efectuat cu ocazia inventarierii mijloacelor bănești gestionate în casierie în valoare de 100 lei.
S.C. CORSSA S.R.L.constată, conform Procesului – verbal, un minus de numerar la punctul de lucru FOX FOCȘANI în valoare de 125 lei, imputându-se lipsa casierului.
Operații privind ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
Situația elementelor inventariate la gestiunile de stocuri, pentru care s-au constatat diferențe din evaluare, conform Listei de inventariere și Registrului inventar, se prezintă astfel:
Analizând situația constatată observam că în cazul materialelor consumabile și produselor finite avem o depreciere, iar în cazul materiilor prime o creștere de valoare care, din prudență, nu se înregistrează. Așadar, vom înregistra în contabilitate constituirea ajustărilor pentru deprecierea materialelor consumabile și pentru deprecierea produselor finite:
Operații privind provizioanele
S.C. CORSSA S.R.L a constituit în cursul exercițiului 2011 un provizion în sumă de 2400 lei pentru un litigiu intervenit în relația cu un partener de afaceri. La sfârșitul exercițiului financiar, societatea este obligată să plătească suma de 2600 lei. Ca urmare, se decide suplimentarea corespunzătoare a provizionului:
Societatea acordă garanții pentru produsele vândute clienților. Provizionul constituit pentru aceste garanții este în valoare de 8.500 lei. La sfârșitul exercițiului financiar, valoarea cheltuielilor pentru repararea produselor vândute este de 5.000 lei și se decide reducerea corespunzătoare a provizionului.
Operații privind diferențele de curs valutar aferente creanțelor și datoriilor în valută
Înregistrarea diferențelor nefavorabile
Din evidența contabilă a societații S.C. CORSSA S.R.L. rezultă la 31.12.2011 următoarea situație analitică a datoriilor și creanțelor comerciale față de parteneri externi:
Furnizor S.C. MINNA – TEX S.R.L. Timișoara: 5.000 euro x 4,12 lei/euro = 20.600 lei;
Client S.C. CDB WEAR S.R.L. Constanța: 3.000 euro x 4,4 lei/euro = 12.600 lei;
La închiderea exercițiului financiar se realizează actualizarea valorii în lei a creanțelor și datoriilor exprimate în valută, la cursul valutar oficial de 4,31 lei/euro, și se înregistrează diferențele de curs rezultate.
Diferențe de curs nefavorabile, furnizor S.C. MINNA – TEX S.R.L. Timișoara:
Calcul: 5.000 euro x (4,31-4,12)lei/euro = 950 lei
Diferențe de curs nefavorabile, client S.C. CDB WEAR S.R.L. :
Calcul: 3.000 euro x (4,31-4,4)lei/euro = -270 lei
Înregistrarea diferențelor favorabile
Din evidența contabilă a societații S.C. CORSSA S.R.L. rezultă la 31.12.2011 următoarea situație analitică a datoriilor și creanțelor comerciale față de parteneri externi:
Furnizor S.C. ALPHA OMEGA CONFEXIM S.R.L. București: 3.500 euro x 4,4 lei/euro = 15.400 lei;
Client S.C. AMEDEEA S.R.L. Iași: 4.000 euro x 4,2 lei/euro = 16.800 lei
La închiderea exercițiului financiar se realizează actualizarea valorii în lei a creanțelor și datoriilor exprimate în valută, la cursul valutar oficial de 4,31 lei/euro, și se înregistrează diferențele de curs rezultate.
Diferențe de curs favorabile, furnizor S.C. ALPHA OMEGA CONFEXIM S.R.L. București:
Calcul: 3.500 euro x (4,31-4,4)lei/euro = -315
Diferențe de curs favorabile, client S.C. AMEDEEA S.R.L. :
Calcul: 4.000 euro x (4,31-4,2)lei/euro = 440
Închiderea conturilor de TVA:
Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:
Închiderea contului 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”:
Închiderea conturilor 6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb” și 607 „Cheltuieli privind mărfurile”:
În urma operațiilor de regularizare, balanța de verificare încheiată la data de 31.12.2011 este:
Capitolul IV
Compensarea diferențelor constatate la inventariere. Program informatic
Ne-am propus sa realizăm o aplicație informatică în programul Visual Basic care să calculeze atât diferențele cantitative, cât și cele valorice constatate la inventarierea patrimoniului. Pentru implementarea acestui program am avut nevoie de stuctura Listei de inventariere în care vom putea introduce codul sau denumirea bunului inventariat, unitatea de măsură, prețul unitar, stocul faptic, stocul scriptic, diferența cantitativă si diferența valorică.
În realizarea aplicației am folosit controlul Microsoft Flex Grid și am inserat un tabel cu 8 coloane și 6 rânduri pe care l-am redenumit „T”. Pentru a redimensiona tabelul am introdus următoarea subrutină care modifică valorile coloanelor și le denumește:
Private Sub Form_Load()
T.ColWidth(0) = T.ColWidth(0) / 2
T.ColWidth(1) = T.ColWidth(1) * 1.5
T.ColWidth(2) = T.ColWidth(2) / 2
T.ColWidth(6) = T.ColWidth(6) * 1.5
T.TextMatrix(0, 0) = "Nr.crt."
T.TextMatrix(0, 1) = "Cod/Denumire"
T.TextMatrix(0, 2) = "U.M."
T.TextMatrix(0, 3) = "Pret unitar"
T.TextMatrix(0, 4) = "Stoc faptic"
T.TextMatrix(0, 5) = "Stoc scriptic"
T.TextMatrix(0, 6) = "Diferenta cantitativa"
T.TextMatrix(0, 7) = "Valoarea"
For i = 1 To T.Rows – 1
T.TextMatrix(i, 0) = i
Next i
End Sub
În continuare vom prezenta o subrutină care apelează la evenimentul KeyPress pentru a scrie în celulele tabelului „T”:
Private Sub T_KeyPress(KeyAscii As Integer)
If (KeyAscii = 8) And (T.Text <> "") Then
L = Len(T.Text)
T.Text = Left(T.Text, L – 1)
Else
If KeyAscii >= 32 Then
T.Text = T.Text + Chr$(KeyAscii)
End If
End If
End Sub
Prin inserarea unui buton numit Command1 vom putea calcula diferențele cantitative și valorice din cadrul Listei de inventariere cu ajutorul următoarei proceduri:
Private Sub Command1_Click()
For i = 1 To T.Rows – 1
If T.TextMatrix(i, 1) <> "" Then
x = Val(T.TextMatrix(i, 4))
y = Val(T.TextMatrix(i, 5))
T.TextMatrix(i, 6) = x – y
z = Val(T.TextMatrix(i, 6))
T.TextMatrix(i, 7) = z * Val(T.TextMatrix(i, 3))
End If
Next i
End Sub
În continuare am creat o subrutină care la acționarea butonului Command2 va afișa diferențele valorice si cantitative într-un alt tabel de tip Flex Grid. Acesta cuprinde codul sau denumirea articolului, plusul cantitativ, minusul cantitativ, diferența valorică pozitivă, respectiv diferența valorică negativă. Ca și în cazul primului tabel, am redimensionat valorile tabelului al doilea:
Private Sub Form_Load()
C.TextMatrix(0, 0) = "Nr.crt."
C.TextMatrix(0, 1) = "Cod/denumire"
C.TextMatrix(0, 2) = "Plus cantitativ"
C.TextMatrix(0, 3) = "Minus cantitativ"
C.TextMatrix(0, 4) = "Plus valoric"
C.TextMatrix(0, 5) = "Minus valoric"
For i = 1 To C.Rows – 1
C.TextMatrix(i, 0) = i
Next i
End Sub
Private Sub Command2_Click()
For i = 1 To T.Rows – 1
If Val(T.TextMatrix(1, 6)) > 0 Then
C.TextMatrix(1, 2) = Val(T.TextMatrix(1, 6))
Else
C.TextMatrix(1, 2) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(1, 6)) < 0 Then
C.TextMatrix(1, 3) = Val(T.TextMatrix(1, 6))
Else
C.TextMatrix(1, 3) = "-"
End If
C.TextMatrix(1, 1) = T.TextMatrix(1, 1)
If Val(T.TextMatrix(2, 6)) > 0 Then
C.TextMatrix(2, 2) = Val(T.TextMatrix(2, 6))
Else
C.TextMatrix(2, 2) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(2, 6)) < 0 Then
C.TextMatrix(2, 3) = Val(T.TextMatrix(2, 6))
Else
C.TextMatrix(2, 3) = "-"
End If
C.TextMatrix(2, 1) = T.TextMatrix(2, 1)
If Val(T.TextMatrix(3, 6)) > 0 Then
C.TextMatrix(3, 2) = Val(T.TextMatrix(3, 6))
Else
C.TextMatrix(3, 2) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(3, 6)) < 0 Then
C.TextMatrix(3, 3) = Val(T.TextMatrix(3, 6))
Else
C.TextMatrix(3, 3) = "-"
End If
C.TextMatrix(3, 1) = T.TextMatrix(3, 1)
If Val(T.TextMatrix(4, 6)) > 0 Then
C.TextMatrix(4, 2) = Val(T.TextMatrix(4, 6))
Else
C.TextMatrix(4, 2) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(4, 6)) < 0 Then
C.TextMatrix(4, 3) = Val(T.TextMatrix(4, 6))
Else
C.TextMatrix(4, 3) = "-"
End If
C.TextMatrix(4, 1) = T.TextMatrix(4, 1)
If Val(T.TextMatrix(5, 6)) > 0 Then
C.TextMatrix(5, 2) = Val(T.TextMatrix(5, 6))
Else
C.TextMatrix(5, 2) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(5, 6)) < 0 Then
C.TextMatrix(5, 3) = Val(T.TextMatrix(5, 6))
Else
C.TextMatrix(5, 3) = "-"
End If
C.TextMatrix(5, 1) = T.TextMatrix(5, 1)
If Val(T.TextMatrix(1, 7)) > 0 Then
C.TextMatrix(1, 4) = Val(T.TextMatrix(1, 7))
Else
C.TextMatrix(1, 4) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(1, 7)) < 0 Then
C.TextMatrix(1, 5) = Val(T.TextMatrix(1, 7))
Else
C.TextMatrix(1, 5) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(2, 7)) > 0 Then
C.TextMatrix(2, 4) = Val(T.TextMatrix(2, 7))
Else
C.TextMatrix(2, 4) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(2, 7)) < 0 Then
C.TextMatrix(2, 5) = Val(T.TextMatrix(2, 7))
Else
C.TextMatrix(2, 5) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(3, 7)) > 0 Then
C.TextMatrix(3, 4) = Val(T.TextMatrix(3, 7))
Else
C.TextMatrix(3, 4) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(3, 7)) < 0 Then
C.TextMatrix(3, 5) = Val(T.TextMatrix(3, 7))
Else
C.TextMatrix(3, 5) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(4, 7)) > 0 Then
C.TextMatrix(4, 4) = Val(T.TextMatrix(4, 7))
Else
C.TextMatrix(4, 4) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(4, 7)) < 0 Then
C.TextMatrix(4, 5) = Val(T.TextMatrix(4, 7))
Else
C.TextMatrix(4, 5) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(5, 7)) > 0 Then
C.TextMatrix(5, 4) = Val(T.TextMatrix(5, 7))
Else
C.TextMatrix(5, 4) = "-"
End If
If Val(T.TextMatrix(5, 7)) < 0 Then
C.TextMatrix(5, 5) = Val(T.TextMatrix(5, 7))
Else
C.TextMatrix(5, 5) = "-"
End If
Next i
End Sub
În final am amplasat încă un buton, Command3, care la acționare va calcula compensarea cantităților în minus cu cele în plus, dacă există.
Private Sub Command3_Click()
For i = 1 To C.Rows – 1
If Val(C.TextMatrix(i, 4))+ Val(T.TextMatrix(i, 5)) < 0 Then
Text1.Text = Val(C.TextMatrix(i, 4)) + Val(C.TextMatrix(i, 5))
Else
Text1.Text = "0"
End If
Next i
End Sub
Concluzii
Orice întreprindere este vital interesată să cunoască cu exactitate, măcar la anumite perioade de timp, starea reală a patrimoniului său, stare care poate fi diferită de situația scriptică din documentele contabile. Acest lucru se poate realiza doar prin inventarierea periodică a patrimoniului din unități, fiind operațiunea care stă la baza întocmirii situațiilor financiare anuale.
Fără a minimaliza multiplele valențe benefice ale inventarierilor impuse prin normele sistemului contabil, trebuie să admitem faptul că există suficiente împrejurări în care conducerile de unități trebuie să cunoască realitatea patrimoniului lor sau a elementelor patrimoniale încredințate unor persoane.
Pentru toate diferențele sau deprecierile constatate la inventariere, în cazul elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, se înfăptuiesc operațiile de regularizare, fiind etapa finală a acestei activități complexe.
Particularități prezintă și operațiile privind diferențele de curs valutar aferente creanțelor și datoriilor în valută, precum și disponibilitățile banești în valută care pot considerate venituri sau cheltuieli, după caz.
Așadar, inventarierea este instrumentul indispensabil de orientare a activității întreprinderii, atât în interiorul, cât și în exteriorul ei, datorită asigurării unei imagini fidele a patrimoniului.
Bibliografie
Botez, D., Control financiar: suport de curs, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Științe economice. Catedra de Contabilitate – Finanțe, Bacău, 2005
Budugan, D., Georgescu, I., Bazele contabilitatii, Ed. Sedcom Libris, , 2003
Caraiani, C., Dumitrana, M., Dascălu, C., Olimid, L., Bazele contabilității, Ed. Universitară, București, 2008
Coman, F., Contabilitate financiară și fiscalitate, Ed. Economică, București, 2009
Deju, M., Muntean, M., Rotilă, A., Dragomirescu, S., Solomon, D., Păcurari, D., Contabilitate generală: concepte; aplicații și studii de caz, Ed. Alma Mater, , 2011
Feleagă, L., Feleagă, N., Contabilitate financiară: o abordare europeană și internațională, Ed. Economică, București, 2007
Florea, I., Macovei, I., Florea, R., Controlul economic, financiar și gestionar, Ed. CECCAR, București, 2007
Horomnea, E., Bazele contabilității. Concepte și aplicații, Ed. Sedcom Libris, , 2004
Horomnea, E., ș.a., Bazele contabilității, Ed. Sedcom Libris, , 2005
Pătruț, B., Programarea calculatoarelor electronice, Ed. EduSoft, , 2005
Pătruț, V., Rotilă, A., Contabilitate și diagnostic financiar: fundamente teoretice și aplicații practice, Ed. Sedcom Libris, , 2010
Pătruț, V., Rotilă, A., Păcurari, D., Contabilitate financiară: note de curs, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Științe economice. Catedra de Contabilitate – Finanțe, , 2007
Pătruț, V., Tataru, S., Contabilitatea pe înțelesul tuturor, Ed. Edusoft, , 2007
Pop, A. Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile europene, standardele internaționale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002
Ristea, M., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București, 2005
Ristea, M., Dumitru, C., Bazele contabilității: noțiuni de bază, probleme, studii de caz, teste grilă și monografie, Ed. Universitară, București, 2009
Tegledi, A., Contabilitate financiară, Ed. Universității din , , 2005
Todea, N., Contabilitate financiară: curs universitar, Ed. Aeternitas, , 2006
***
***Dicționarui explicativ al limbii romane, Ed. Litera, București, 2008
***Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, publicată în M. O. nr. 454/18.06.2008 cu modificările și completările ulterioare
***O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene publicat în M.O. nr. 766 bis/10.11.2009
***O.M.F.P. nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, publicat în M. O. nr. 704/20.10.2009
O.M.E.F. nr. 3512/2008 privind Documentele financiar – contabile, publicat în M. O., Partea I, nr 870/23.12.2008
ANEXE
ANEXA 1
____________________
(denumirea întreprinderii)
DECIZIE (ORDIN) DE INVENTARIERE
Nr. …… din………………..…… 200…
În scopul efectuării inventarierii la ………………………… se instituie comisia de (denumirea gestiunii)
inventariere în următoarea componență:
Președinte (funcția, numele, prenumele) ………………………………………
Membrii comisiei (funcția, numele, prenumele)
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
(se indică gestiunile, bunurile care vor fi inventariate)
Inventarierea începe la …………………….. și se termină la ………………
Motivul inventarierii ……………………………………………………………………………………………
(se indică motivul: control, predarea-primirea gestiunii, reevaluarea etc.)
Inventarierea se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind inventarierea care este în vigoare.
Controlul asupra rezultatelor inventarierii și întocmirii procesului-verbal se efectuează de către ……………………………, funcția ……………………. pînă la data de …………………..
DIRECTOR ____________
––––––––––––––––––––––––––––––––––––
ANEXA 2
………………………..
(denumirea întreprinderii)
DECLARAȚIE DE INVENTAR
Subsemnatul ________________________, gestionar al _________________, numit prin decizia (ordinul) nr. ______ din ______________, în prezența comisiei de inventariere, declar:
Toate bunurile aflate în gestiunea mea se găsesc în încăperile (locurile):________________________________________________________________________ ____________________________________________
Posed (nu posed) de bunuri aparținînd _______________________________ _______________________________________________________
Am (nu am) cunoștință de existența unor plusuri sau lipsuri în valoare (cantitate) de ________________________________________________________
Am (nu am) eliberat bunuri fără documente primare.
Clientul _______________________________________________________
Am (nu am) bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate, pentru care s-au întocmit documentele aferente în cantitate de: ___________________________
Am (nu am) documente de primire-predare care nu au fost predate la contabilitate______________________________________________________________________
Dețin (nu dețin) numerar din vînzarea mărfurilor aflate în gestiune în sumă de __________________________________________ lei.
Ultimele documente de intrare sunt:
tip _____________________ nr. din ______________
tip _____________________ nr. din ______________
Ultimele documente de ieșire sunt:
tip _____________________ nr. din ______________
tip _____________________ nr. din ______________
Ultimul raport a fost întocmit la data de _________ pentru perioada_______________________
Alte mențiuni ________________________________________________
Anexa 3
Listă de inventariere (Cod 14.3.12)
Anexa 4
Listă de inventariere (Cod 14-3-12/a)
Anexa 5
Listă de inventariere (Cod 14.3.12/b)
Anexa 6
Registrul – inventar
Bibliografie
Botez, D., Control financiar: suport de curs, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Științe economice. Catedra de Contabilitate – Finanțe, Bacău, 2005
Budugan, D., Georgescu, I., Bazele contabilitatii, Ed. Sedcom Libris, , 2003
Caraiani, C., Dumitrana, M., Dascălu, C., Olimid, L., Bazele contabilității, Ed. Universitară, București, 2008
Coman, F., Contabilitate financiară și fiscalitate, Ed. Economică, București, 2009
Deju, M., Muntean, M., Rotilă, A., Dragomirescu, S., Solomon, D., Păcurari, D., Contabilitate generală: concepte; aplicații și studii de caz, Ed. Alma Mater, , 2011
Feleagă, L., Feleagă, N., Contabilitate financiară: o abordare europeană și internațională, Ed. Economică, București, 2007
Florea, I., Macovei, I., Florea, R., Controlul economic, financiar și gestionar, Ed. CECCAR, București, 2007
Horomnea, E., Bazele contabilității. Concepte și aplicații, Ed. Sedcom Libris, , 2004
Horomnea, E., ș.a., Bazele contabilității, Ed. Sedcom Libris, , 2005
Pătruț, B., Programarea calculatoarelor electronice, Ed. EduSoft, , 2005
Pătruț, V., Rotilă, A., Contabilitate și diagnostic financiar: fundamente teoretice și aplicații practice, Ed. Sedcom Libris, , 2010
Pătruț, V., Rotilă, A., Păcurari, D., Contabilitate financiară: note de curs, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Științe economice. Catedra de Contabilitate – Finanțe, , 2007
Pătruț, V., Tataru, S., Contabilitatea pe înțelesul tuturor, Ed. Edusoft, , 2007
Pop, A. Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile europene, standardele internaționale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002
Ristea, M., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București, 2005
Ristea, M., Dumitru, C., Bazele contabilității: noțiuni de bază, probleme, studii de caz, teste grilă și monografie, Ed. Universitară, București, 2009
Tegledi, A., Contabilitate financiară, Ed. Universității din , , 2005
Todea, N., Contabilitate financiară: curs universitar, Ed. Aeternitas, , 2006
***
***Dicționarui explicativ al limbii romane, Ed. Litera, București, 2008
***Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, publicată în M. O. nr. 454/18.06.2008 cu modificările și completările ulterioare
***O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene publicat în M.O. nr. 766 bis/10.11.2009
***O.M.F.P. nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, publicat în M. O. nr. 704/20.10.2009
O.M.E.F. nr. 3512/2008 privind Documentele financiar – contabile, publicat în M. O., Partea I, nr 870/23.12.2008
ANEXA 1
____________________
(denumirea întreprinderii)
DECIZIE (ORDIN) DE INVENTARIERE
Nr. …… din………………..…… 200…
În scopul efectuării inventarierii la ………………………… se instituie comisia de (denumirea gestiunii)
inventariere în următoarea componență:
Președinte (funcția, numele, prenumele) ………………………………………
Membrii comisiei (funcția, numele, prenumele)
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
(se indică gestiunile, bunurile care vor fi inventariate)
Inventarierea începe la …………………….. și se termină la ………………
Motivul inventarierii ……………………………………………………………………………………………
(se indică motivul: control, predarea-primirea gestiunii, reevaluarea etc.)
Inventarierea se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind inventarierea care este în vigoare.
Controlul asupra rezultatelor inventarierii și întocmirii procesului-verbal se efectuează de către ……………………………, funcția ……………………. pînă la data de …………………..
DIRECTOR ____________
––––––––––––––––––––––––––––––––––––
ANEXA 2
………………………..
(denumirea întreprinderii)
DECLARAȚIE DE INVENTAR
Subsemnatul ________________________, gestionar al _________________, numit prin decizia (ordinul) nr. ______ din ______________, în prezența comisiei de inventariere, declar:
Toate bunurile aflate în gestiunea mea se găsesc în încăperile (locurile):________________________________________________________________________ ____________________________________________
Posed (nu posed) de bunuri aparținînd _______________________________ _______________________________________________________
Am (nu am) cunoștință de existența unor plusuri sau lipsuri în valoare (cantitate) de ________________________________________________________
Am (nu am) eliberat bunuri fără documente primare.
Clientul _______________________________________________________
Am (nu am) bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate, pentru care s-au întocmit documentele aferente în cantitate de: ___________________________
Am (nu am) documente de primire-predare care nu au fost predate la contabilitate______________________________________________________________________
Dețin (nu dețin) numerar din vînzarea mărfurilor aflate în gestiune în sumă de __________________________________________ lei.
Ultimele documente de intrare sunt:
tip _____________________ nr. din ______________
tip _____________________ nr. din ______________
Ultimele documente de ieșire sunt:
tip _____________________ nr. din ______________
tip _____________________ nr. din ______________
Ultimul raport a fost întocmit la data de _________ pentru perioada_______________________
Alte mențiuni ________________________________________________
Anexa 3
Listă de inventariere (Cod 14.3.12)
Anexa 4
Listă de inventariere (Cod 14-3-12/a)
Anexa 5
Listă de inventariere (Cod 14.3.12/b)
Anexa 6
Registrul – inventar
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aprofundari Privind Operatiunile de Inventariere Si Regularizarea Diferentelor Constatate (ID: 161923)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.