Aprobarea Unui Credit In Domeniul Locativ

Studiu privind aprobarea unui credit în domeniul locativ în condițiile de turbulență pe piețele bancare

Cuprins

CAPITOLUL I. IMPACTUL CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ACTIVITĂȚII DE CREDITARE

1.1. Evoluții ale creditului bancar în cadrul Sistemului Bancar din România

1.2.Analiza evoluției creditării în România în perioada 2007 – 2013

1.3.Evoluția structurii creditului neguvernamental

1.4.Evoluția creditelor acordate întreprinderilor

1.5.Evoluția dobânzilor aferente creditelor acordate întreprinderilor

1.6. Dobânda de politică monetară și impactul său asupra activității de creditare

1.7. Criza financiară și impactul manifestat asupra activității de creditare

1.8.Principalele evoluții ale creditului

CAPITOLUL II. Calitatea creditelor și riscul de creditare

2.1. Analiza riscului de lichiditate și a riscului de piață

CAPITOLUL III

ECONOMISIREA – CREDITAREA PENTRU DOMENIUL LOCATIV

3.1. Principalele bănci dedicate exclusiv domeniului locativ.

3.2. Cota de piață a principalelor bănci pentru domeniul locativ.

3.2.1.Reduceri de dobândă

3.3. Apariția și dezvoltarea Raiffeisen Banca pentru Locuințe.

CAPITOLUL IV

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE ÎN CADRUL RAIFFEISEN – BANCA PENTRU LOCUINȚE.

4.1. Managementul riscului de credit.

4.2. Managementul riscului de piață.

4.3. Managementul riscului operațional.

4.4. Analiza bilanțieră a Raiffeisen Bank.

4.5. Implementarea Acordului Basel II în cadrul Grupului Raiffeisen.

CAPITOLUL V

RAIFFEISEN BANCA PENTRU LOCUINȚE

~ PRIMA BANCĂ PENTRU DOMENIUL LOCATIV

5.1. Activitatea de economisire și creditare în contextul economiei actuale

5.2. Activitatea de creditare

5.3. Condiții de acordare a creditelor pentru domeniul locativ.

CAPITOLUL .VI Studiu de caz privind aprobarea unui credit de economisire – creditare la Raiffeisen Banca pentru Locuințe

Concluzii și previziuni privind evoluția activității de economisire – creditare

CAPITOLUL I. IMPACTUL CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ACTIVITĂȚII DE CREDITARE

1.1. Evoluții ale creditului bancar în cadrul Sistemului Bancar din România

Relansarea procesului investițional si reintrarea economiei române pe un nou ciclu de crestere nu pot fi concepute fără accelerarea procesului de creditare a economiei reale. În acest sens, una dintre principalele dificultăți ale IMM-urilor este accesul dificil la finanțare. Astfel, 91,27% din IMM-uri s-au autofinanțat, 25,75% au obținut credite bancare, iar 2,93% din întreprinderi au utilizat leasingul. Față de anul precedent, situația prezintă o deteriorare semnificativă, concretizată în cre terea cu 16,37 p.p. a ponderii IMM-urilor care s-au autofinanțat, i scăderea procentului celor care au apelat la credite bancare (-4,65 p.p.) si leasing (-4,87 p.p.).

Fig1. http://www.immromania.ro/

In acest context trebuie menționat faptul că, la nivelul economiei romanesti, socurile generate de criza economico-financiară au presupus afectarea atât a ofertei de credite, cât si a cererii. Prin urmare, in tabelul 1 sunt prezentate principalele premise care au condus la deteriorarea capacității de creditare a sistemului bancar (pe latura cererii si a ofertei de credite), precum si natura impactului generat (pozitiv/negativ).

1.2.Analiza evoluției creditării în România în perioada 2007 – 2013

Înainte de a trece la analiza datelor referitoare la stocul creditelor acordate în România trebuie precizate variabilele cu care vom opera. Astfel, volumul creditului guvernamental cuprinde creditele acordate administrației publice locale (administrația centrală, administrația locală i administrația sistemelor de asigurări sociale) i titlurile de valoare negociabile (altele decât acțiunile), în timp ce creditul neguvernamental cumulează creditele acordate gospodăriilor populației, instituțiilor financiare nemonetare i societăților nefinanciare (agenți economici).

Un prim element care prezintă interes din punct de vedere al performanței sistemului bancar rezidă în distribuția creditului guvernamental i a celui neguvernamental. După cum se observă, declan area crizei economice a condus la o cre tere substanțială a componentei guvernamentale în total credite acordate de către sectorul bancar din România (Figura 2). Astfel, ponderea creditului guvernamental a crescut de 3,63 ori (19,47 p.p.) în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013, depă ind nivelul de 25%.

Fig2: http://www.immromania.ro/evolutia-creditarii-in-romania-2007-2013

Această modificare structurală a sistemului bancar din România a avut o multitudine de cauze ale căror efecte s-au suprapus, prin urmare este deosebit de important să identificăm cu ce resurse a fost finanțată cre terea ponderii creditului guvernamental. La prima vedere se poate argumenta că această cre tere a fost în exclusivitate susținută de relaxarea politicii monetare, în acest sens, cre terea componentei guvernamentale realizându-se fără a afecta valoarea absolută a creditului neguvernamental. Seria de date prezentată în Figura 3 surprinde existența a două intervale temporale cu evoluții diferite:

Perioada ianuarie 2007 – ianuarie 2009, caracterizată printr-o cre tere (nominală) susținută atât a creditului neguvernamental (o rată medie anuală de 49,4%, respectiv o cre tere de 2,23 ori), cât i a celui guvernamental (o rată medie anuală de 72,2%, respectiv o majorare de cca. 3 ori).

Perioada februarie 2009 – decembrie 2013, caracterizată printr-o cre tere constantă a creditului guvernamental (o rată medie anuală de 30% în termeni nominali, respectiv o cre tere de 3,65 ori) si cvasi-stagnarea creditului neguvernamental.

Fig 3. Figura 3. Evoluția creditului guvernamental si neguvernamental (nominal)

http://www.amosnews.ro/evolutia-creditarii-romania-2007-2013-2014-02-19

Cu toate că la prima vedere situația prezintă o evoluție neutră pentru sectorul extraguvernamental,dat fiind faptul că, după declansarea crizei economico-financiare, expunerea sistemului bancar pe componenta de gospodării ale populației, instituții financiare nemonetare si societăți nefinanciare a rămas aproximativ aceeași in termeni nominali. Totusi, dacă actualizămdatele, considerand ianuarie 2007 drept perioadă de referință, dinamica creditării capătă un accent dramatic (Figura 4). Astfel, în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013, creditul guvernamental a crescut cu 37,9 miliarde lei (o rată medie anuală de 25% în termeni reali, respectiv o crestere de aprox. 3 ori), în timp ce creditul neguvernamental a scăzut cu 25 miliarde lei (o rată medie anuală de cca. 3% în termeni reali). Din elementele analizate anterior, rezultă clar faptul că, in termeni reali, cresterea dimensiunii creditului guvernamental s-a făcut aproape în totalitate pe baza diminuării expunerii pe componenta extra-guvernamentală.

Fig 4. Sursa BNR

1.3.Evoluția structurii creditului neguvernamental

In ceea ce priveste structura creditului neguvernamental, aceasta se prezintă astfel: 51,42% reprezintă credite acordate societăților nefinanciare (în principal întreprinderi), 47,26% –credite acordate gospodăriilor populației, in timp ce 1,32% din credite au fost destinate instituțiilor financiare nemonetare. Din perspectiva modificării structurii creditului neguvernamental (ianuarie 2007 – decembrie 2013) putem evidenția cresterea ponderii resurselor alocate persoanelor fizice (+3,75 p.p.) –

Evoluția componentelor principale ale creditului neguvernamental in perioada 2009 – 2013, in termeni reali, prezintă următoarele aspecte semnificative: reducerea cu 7,8% a creditului acordat societăților nefinanciare (o rată medie de 1,63%/an), scăderea cu cca. 18,4% a creditului aferent gospodăriilor populației (o rată medie de 4,05%/an) si cu 45,5% a resurselor destinate instituțiilor financiare nemonetare (o rată medie de 11,62%/an). Prin urmare, reducerea creditului neguvernamental cu 25 miliarde lei în termeni reali a fost distribuită astfel: 66,2% – populație (16,5 miliarde lei echivalent 2007), 27% – întreprinderi (6,7 miliarde lei) si 6,8% – instituțiile financiare nemonetare (1,7 miliarde lei).

Figura 5. Evoluția structurii creditului neguvernamental

Sursa: BNR

1.4.Evoluția creditelor acordate întreprinderilor

Asa cum se observă si in Figura 8, în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013 a avut loc o sporire cu 6,85 p.p (până la nivelul de 53,70%) a creditelor acordate întreprinderilor în moneda unică europeană. Acest fenomen se poate explica prin existența unor factori atat obiectivi (aderarea Romaniei la UE, amplificarea relațiilor de afaceri in cadrul pieței unice, rata de dobandă mai redusă etc.), cat si subiectivi (percepția stabilității cursului de schimb – ignorarea riscului de schimb valutar).

Fig 6: Sursa http://www.immromania.ro/evolutia-creditarii-in-romania-2007-2013

De asemenea, corespondența dintre moneda in care a fost constituit/acordat creditul si scadența acestuia relevă următoarele elemente substanțiale: Scadența creditelor se află în corelație pozitivă cu volumul creditelor în euro, dar în relație negativă față de volumul creditelor în lei. Altfel spus, creditele în lei adresează preponderent nevoi curente, în timp ce cele în euro vizează prioritar investițiile. În 2013, comparativ cu 2007, se înregistrează o crestere a scadențelor, aceasta având următoarele implicații posibile: (1) nevoia de finanțare a întreprinderilor vizează mai frecvent realizarea de investiții, dar si (2) o apetență mai redusă a sistemului bancar din România de a finanța nevoile curente ale agenților economici.

1.5.Evoluția dobânzilor aferente creditelor acordate întreprinderilor

In continuare vom utiliza ratele de dobandă aferente noilor credite acordate intreprinderilor,dat fiind faptul că diferențele dintre acestea si dobanzile aplicate asupra stocului de credite sunt insignifiante si nu aduc un plus de cunoastere in procesul de analiză. Astfel, Figura 9 ilustrează trei serii de date: dobanda la creditele in lei, dobanda la creditele in euro si dobanda la creditele in euro practicate in na euro (composite cost-of-borrowing indicator). După cum se observă, în decembrie 2013 ne aflăm la minime istorice: dobânda la creditele în lei este de 3,10 ori mai mică decât nivelul din ianuarie 2009, iar comparativ cu octombrie 2008, dobânda la creditele în euro este de 1,77 ori mai mică în România si de 2,04 ori – zona euro.

De asemenea, trebuie menționat faptul că în decembrie 2013, diferențialul de dobândă dintre creditele în lei si în cele în euro-RO s-a îngustat în mod consistent, ajungând la un minim istoric – 1,95 p.p., nivel egal cu diferențialul de dobandă dintre creditele in euro-RO si cele acordate in zona euro.

In esență, diminuarea diferențialului de dobandă este unul dintre factorii care au capacitatea de a ameliora competitivitatea intreprinderilor din Romania pe piața locală si cea internă. Este evident faptul că, pe termen mediu, față de zona euro, intotdeauna va exista o primă de risc mai ridicată in cazul Romaniei, insă ingustarea acestui decalaj este de natură să genereze incredere in economie si să contribuie decisiv la relansarea procesului investițional (investiții autohtone si

investiții străine directe).

Fig 6: Evoluția ratelor de dobândă aferente noilor credite acordate întreprinderilor

Sursa: http://www.immromania.ro/

1.6. Dobânda de politică monetară și impactul său asupra activității de creditare

În ședința din 4 august 2014, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a hotărât următoarele:

Reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,25 la sută pe an de la 3,50 la sută începând cu data de 5 august 2014;

Gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar;

Menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

CA al BNR a analizat și aprobat Raportul trimestrial asupra inflației, document care va fi prezentat publicului într-o conferință de presă organizată în data de 6 august 2014.

Analiza celorste de 3,10 ori mai mică decât nivelul din ianuarie 2009, iar comparativ cu octombrie 2008, dobânda la creditele în euro este de 1,77 ori mai mică în România si de 2,04 ori – zona euro.

De asemenea, trebuie menționat faptul că în decembrie 2013, diferențialul de dobândă dintre creditele în lei si în cele în euro-RO s-a îngustat în mod consistent, ajungând la un minim istoric – 1,95 p.p., nivel egal cu diferențialul de dobandă dintre creditele in euro-RO si cele acordate in zona euro.

In esență, diminuarea diferențialului de dobandă este unul dintre factorii care au capacitatea de a ameliora competitivitatea intreprinderilor din Romania pe piața locală si cea internă. Este evident faptul că, pe termen mediu, față de zona euro, intotdeauna va exista o primă de risc mai ridicată in cazul Romaniei, insă ingustarea acestui decalaj este de natură să genereze incredere in economie si să contribuie decisiv la relansarea procesului investițional (investiții autohtone si

investiții străine directe).

Fig 6: Evoluția ratelor de dobândă aferente noilor credite acordate întreprinderilor

Sursa: http://www.immromania.ro/

1.6. Dobânda de politică monetară și impactul său asupra activității de creditare

În ședința din 4 august 2014, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a hotărât următoarele:

Reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,25 la sută pe an de la 3,50 la sută începând cu data de 5 august 2014;

Gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar;

Menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

CA al BNR a analizat și aprobat Raportul trimestrial asupra inflației, document care va fi prezentat publicului într-o conferință de presă organizată în data de 6 august 2014.

Analiza celor mai recente date macroeconomice evidențiază continuarea scăderii ratei anuale a inflației și situarea sa, temporar, sub limita inferioară a intervalului de variație al țintei staționare. Față de prognoza din luna mai, noua traiectorie așteptată a inflației este semnificativ mai redusă.

Evoluția se datorează acțiunii unor factori conjuncturali (dinamica prețurilor volatile ale produselor alimentare, aprecierea nominală a monedei naționale, influența prețurilor de import ce reflectă parțial nivelurile joase ale inflației din zona euro), suprapusă efectelor persistente ale deficitului de cerere agregată și ale ajustării descendente a anticipațiilor inflaționiste.

Rata anuală a inflației a scăzut în luna iunie a.c. la nivelul de 0,66 la sută (față de 0,94 la sută în luna mai și 1,55 la sută în luna decembrie 2013), atingând un nou minim istoric. În același timp, rata medie anuală a inflației a coborât la nivelul de 1,7 la sută în luna iunie de la 2,1 la sută în luna precedentă. Rata medie anuală a inflației determinată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum – indicator relevant pentru asigurarea comparabilității la nivel european și evaluarea procesului de convergență cu Uniunea Europeană – a fost de 1,5 la sută în iunie față de 1,8 la sută în luna anterioară. Această valoare plasează România printre statele ce se încadrează în criteriul aferent privind convergența nominală la nivelul Uniuniii Europene.

Îmbunătățirea activității economice din România continuă să fie impulsionată de evoluția producției industriale, stimulată în principal de dinamica favorabilă a cererii externe, dar și de tendința de revenire treptată a celei interne, în condițiile menținerii deficitului contului curent la un nivel redus. Rezervele internaționale se mențin într-o zonă confortabilă în condițiile rambursării unei părți substanțiale a împrumutului contractat cu Fondul Monetar Internațional, în cadrul acordului din 2009 – 2011.

Dinamica anuală a creditului total acordat sectorului privat a continuat să se adâncească în teritoriul negativ, exclusiv pe seama accentuării contracției componentei sale în valută, în condițiile în care creditele în monedă națională și-au accelerat ritmul anual de creștere în termeni reali (acesta atingând, în luna iunie maximul ultimilor cinci ani). Prin urmare, ponderea împrumuturilor în valută în soldul creditului acordat sectorului privat a continuat să se reducă până la nivelul de 58 la sută la sfârșitul lunii iunie 2014, de la 62 la sută în iunie 2013, evoluția fiind de natură să contribuie la consolidarea mecanismului de transmisie a politicii monetare.

În ședința de astăzi, CA al BNR a analizat și aprobat Raportul trimestrial asupra inflației. Documentul relevă perspectiva plasării ratei anuale a inflației la valori sensibil inferioare celor prognozate anterior, aflate sub punctul central al țintei staționare până la mijlocul anului 2015, și în partea superioară a intervalului de variație, în a doua jumătate a orizontului prognozei. Potrivit noii proiecții, rata anuală a inflației se plasează la nivelul de 2,2 la sută la finele anului 2014 și la 3 la sută la finalul anului 2015, iar rata medie anuală a inflației se anticipează a se situa la 1,4 la sută în 2014 și la 2,4 la sută în 2015.

Similar evaluărilor precedente, riscurile asociate acestei perspective provin cu preponderență din mediul extern, fiind generate în principal de posibilitatea creșterii volatilității fluxurilor de capital adresate economiei românești ca urmare a unei evoluții nefavorabile a aversiunii la risc a investitorilor față de economiile emergente.

Aceasta s-ar putea manifesta pe fondul tensiunilor geopolitice și regionale recente, al continuării procesului de dezintermediere transfrontalieră și de restructurare a unor grupuri bancare din zona euro, precum și în contextul incertitudinilor asociate impactului posibilelor ajustări ale conduitelor politicii monetare a principalelor bănci centrale la nivel mondial.

Pe plan intern, riscurile principale vizează persistența incertitudinilor cu privire la implementarea consecventă a setului de reforme structurale și a celorlalte măsuri convenite cu instituțiile internaționale, în contextul electoral de la sfârșitul acestui an.

În aceste condiții, CA al BNR a hotărât reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,25 la sută pe an de la 3,50 la sută. Astfel, începând cu 5 august 2014, rata dobânzii aferente facilității de credit (Lombard) va coborî la nivelul de 6,25 la sută pe an de la 6,50 la sută, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 0,25 la sută pe an. CA al BNR a decis totodată continuarea gestionării adecvate a lichidității din sistemul bancar și menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și în valută ale instituțiilor de credit, reiterând faptul că procesul de armonizare pe termen mediu a acestora cu nivelele europene va continua treptat, într-un dozaj adecvat și la momentul oportun, în funcție de contextul economico-financiar intern și global.

Aceste decizii sunt de natură să asigure îndeplinirea obiectivului fundamental de menținere a stabilității prețurilor pe termen mediu și a stabilității financiare, concomitent cu crearea condițiilor favorabile unei creșteri economice echilibrate și de durată.

În acest context, implementarea consecventă a unui mix adecvat de politici macroeconomice, în linie cu prevederile acordurilor de finanțare externă, precum și reluarea, în condiții prudențiale, a procesului de intermediere financiară în paralel cu o remunerare adecvată a depozitelor bancare de natură a încuraja economisirea internă sunt esențiale pentru consolidarea perspectivelor favorabile ale economiei românești, întărind astfel rezistența acesteia la șocuri externe.

BNR monitorizează atent evoluțiile interne și ale mediului economic internațional, astfel încât, prin calibrarea conduitei politicii monetare și utilizarea judicioasă a instrumentelor de care dispune, să mențină stabilitatea prețurilor pe termen mediu și stabilitatea financiară.

Fig 7: DAE practicate de banci pentru creditele de nevoi personale sunt urmatoarele

Sursa: http://bani-urgent.blogspot.ro/

1.7. Criza financiară și impactul manifestat asupra activității de creditare

Pe fondul eforturilor de ajustare a propriilor bilanțuri, în contextul persistenței procesului de dezintermediere fi nanciară manifestat la nivel european, dar și al menținerii unei conduite prudente în activitatea de creditare, sistemul bancar românesc a diminuat fi nanțarea direcționată către sectorul real în primul semestru al anului curent. Evoluția este comună celei consemnate în zona euro și în majoritatea țărilor din regiune, în contextul unor condiții macroeconomice încă fragile. Măsurile adoptate de BNR pentru contracararea riscurilor sporite asociate creditelor acordate în valută debitorilor neacoperiți la riscul valutar au condus la inversarea tendințelor de creștere a creditului în valută, începute în anul 2007.

Calitatea portofoliilor de credite reprezintă în continuare o vulnerabilitate pentru bilanțul sistemului bancar românesc, în contextul presiunilor puse pe situația fi nanciară a debitorilor, dar și al restrângerii activității de creditare. Cu toate acestea, creditele neperformante sunt provizionate la un nivel confortabil, în principal prin decizia băncii centrale de a continua utilizarea fi ltrelor prudențiale pentru calculul fondurilor proprii și al indicatorilor de prudență bancară.

1.8.Principalele evoluții ale creditului

Dinamica pozitivă a creditării, începută în a doua parte a anului 2011, s-a inversat în trimestrul IV 2012 , aceeași tendință continuând și în primele opt luni ale anului curent. Pe acest fundal, în luna august 2013, volumul creditului direcționat de sistemul bancar către sectorul privat era comparabil cu cel afl at în sold la fi nele anului 2011.

În termeni nominali, dinamica anuală a creditării a fost modestă, dar pozitivă la fi nele anului 2012 (1,3 la sută), devenind negativă începând cu luna martie anul curent (până la -2,6 la sută în august 2013). Fenomenul de restrângere a activității de creditare înregistrat în România este în linie cu tendințele consemnate în zona euro și în majoritatea țărilor din regiune, pe fondul evoluțiilor macroeconomice încă dificile pe plan internațional, care afectează deopotrivă cererea de credite, cât și standardele și condițiile de creditare practicate de către băncile comerciale, al continuării procesului de dezintermediere, al eforturilor de atingere a parametrilor solicitați prin transpunerea în legislația națională a acordului de capital Basel III, precum și al gestionării unui volum semnifi cativ de credite neperformante la nivelul a numeroase economii din UE.

Reflectând evoluțiile din activitatea de creditare, dinamica anuală a activelor bancare (valoare brută) a devenit negativă în anul curent (-2,2 la sută în luna august 2013, în termeni nominali), după o majorare relativ modestă la fi nele anului 2012 (3,1 la sută), pe fondul unei creșteri economice afl ate

încă sub potențial.

Evoluțiile menționate au fost rezultatul manifestării cu precădere a factorilor cu potențial de contracție asupra activității de creditare. În ceea ce privește oferta de credite, se remarcă:

(i) preocuparea tot mai accentuată a băncilor românești pentru ajustarea propriilor bilanțuri, în contextul persistenței procesului de dezintermediere fi nanciară manifestat la nivel european (cu impact asupra restrângerii fi nanțărilor provenind de la băncile-mamă) și al cerințelor crescute de capital impuse prin reglementările Basel III;

(ii) menținerea unei conduite prudente în creditare, pe fondul deteriorării continue a calității portofoliilor și al cheltuielilor semnifi cative efectuate cu provizioanele pentru riscul de credit;

(iii) volumul limitat al surselor de fi nanțare pe termen mediu și lung denominate în monedă națională.

Pe partea de cerere, factorii cu potențial negativ asupra creditării au fost reprezentați de:

nivelul relativ redus al creșterii economice și corectarea doar treptată a acestei tendințe în perioada următoare, în condițiile persistenței defi citului de cerere agregată;

(ii) menținerea aversiunii la risc și continuarea procesului de ajustare a bilanțurilor gospodăriilor populației și companiilor autohtone, tendință care se înscrie într-un fenomen cu anvergură europeană. Ca factor macroprudențial acționând atât pe partea cererii, cât și pe partea ofertei trebuie menționată limitarea creditelor în valută acordate debitorilor expuși la riscul valutar, prin măsurile de reglementare adoptate de banca centrală, coordonate la nivel european, ca urmare a implementării recomandărilor Comitetului European pentru Risc Sistemic(CERS).

În vederea asigurării condițiilor necesare reluării sustenabile a creditării și, respectiv, a convergenței creșterii economice către nivelul său potențial, banca centrală a menținut caracterul prudent al politicii monetare, în vederea ancorării anticipațiilor privind infl ația și a ajustat corespunzător maniera de gestionare a lichidității din sistem, pentru consolidarea transmisiei impulsului politicii monetare către sectorul fi nanciar și, respectiv, sectorul real. Totodată, în anul 2013 banca centrală a transmis un nou semnal pozitiv în sensul ieftinirii graduale a creditării, reluând procesul de reducere treptată și prudentă a ratei dobânzii de politică monetară început odată cu manifestarea în România a efectelor crizei fi nanciare internaționale.

În perioada cuprinsă de la ultimul Raport asupra stabilității fi nanciare, evoluția dinamicii

creditului acordat sectorului privat a revenit în teritoriu negativ. Contracția s-a amplifi cat treptat, de la 1,1 la sută în septembrie 2012 la 8,4 la sută în iulie 2013 (ritm anual; termeni reali), cu o ușoară incetinire în luna august anul curent, când aceasta s-a ajustat cu 2,3 puncte procentuale (până la 6,1 la sută). Trendul descendent a fost comun pentru ambele componente ale creditului: lei și valută. Cu toate acestea, declinul componentei în valută39 a fost mai accentuat (consemnând un ritm accelerat începând cu ianuarie 2013, atingând -4,6 la sută în luna august anul curent). În ceea ce privește evoluția în termeni reali a componentei în lei40, contracția a fost moderată până în luna mai 2013 (1,3 la sută), după care s-a stabilizat în jurul valorii de 3 la sută (2,9 la sută în august 2013).

Este de remarcat că evoluția ritmului de creștere în termeni reali a creditului în lei a fost puternic infl uențată de nivelul infl ației, care s-a plasat, începând cu luna septembrie 2012, deasupra limitei superioare a intervalului de variație din jurul țintei (valori cuprinse între 4,56 și 5,97 la sută). În termeni nominali, evoluția componentei în lei a fost pozitivă în întreaga perioadă parcursă de la ultimul Raport (cifrându-se la aproximativ 4 la sută în intervalul iulie 2012 – mai 2013, dar consemnând ulterior un nivel mai modest, respectiv 0,6 la sută, în luna august 2013).

Din punct de vedere al structurii pe monede a creditului acordat sectorului privat, se constată o inversare a tendinței de creștere a proporției creditului în valută, începute în anul 2007 (Grafi c 3.31.).

Fenomenul s-a manifestat inițial ca o decelerare a creșterii (în perioada iulie-noiembrie 2012, ritmul de creștere a creditului în valută a scăzut de la 9 la sută la 1,5 la sută), continuând cu o contracție inițial modestă (-0,2 la sută în decembrie 2012), care s-a amplifi cat ulterior (-4,6 la sută în august 2013).

Din punct de vedere al structurii pe monede a creditului acordat sectorului privat, se constată o inversare a tendinței de creștere a proporției creditului în valută, începute în anul 2007.

Fenomenul s-a manifestat inițial ca o decelerare a creșterii (în perioada iulie-noiembrie 2012, ritmul de creștere a creditului în valută a scăzut de la 9 la sută la 1,5 la sută), continuând cu o contracție inițial modestă (-0,2 la sută în decembrie 2012), care s-a amplifi cat ulterior (-4,6 la sută în august 2013).

Evoluția se datorează în principal măsurilor41 adoptate de banca centrală, care impun instituțiilor de credit și instituțiilor fi nanciare nebancare o conduită mai prudentă în ceea ce privește condițiile de acordare a creditelor, în special pe segmentul creditelor în valută oferite persoanelor neacoperite în mod natural la riscul valutar (atât persoane fi zice, cât și companii nefi nanciare), incluzând și o componentă de informare obligatorie a clienților asupra impactului unei eventuale deprecieri severe a monedei naționale asupra nivelului obligațiilor de plată periodice. De asemenea, evoluția descendentă a creditului denominat în monedă străină a fost determinată și de factori de natura ofertei care țin de modifi carea structurală a bilanțurilor băncilor cu acționariat majoritar străin, respectiv diminuarea volumului surselor de fi nanțare denominate în valută. Factorii menționați au condus la diminuarea cu aproape 2 puncte procentuale a ponderii componentei în valută în total credit acordat sectorului privat (de la 64,0 la sută în iulie 2012 la 62,1 la sută în august 2013). Fenomenul de contracție a volumului creditelor în valută a fost consemnat pe toate categoriile de maturitate, dar a afectat în special creditele acordate pe termen scurt.

Structura pe scadențe a creditului acordat sectorului privat s-a modifi cat în perioada analizată, în favoarea creșterii creditării pe termen mediu44 (a cărei pondere a ajuns la 23,2 la sută în august 2013, cu 3 puncte procentuale peste nivelul consemnat în aceeași perioadă a anului anterior),exclusiv pe seama componentei în lei. Efectul acestei restructurări s-a materializat în scăderea cu 2,6 puncte procentuale a ponderii creditelor pe termen scurt în total credit acordat sectorului privat, până la 22,3 la sută în august 2013. Creditarea pe termen lung continuă să fi e preponderentă în bilanțul băncilor (54,5 la sută din total credit acordat sectorului privat la fi nele lunii august 2013, nivel apropiat de cel consemnat cu un an în urmă), ceea ce ridică în continuare probleme de corelare cu maturitățile surselor de fi nanțare. În acest context, îmbunătățirea structurii bilanțului băncilor se va realiza pe măsura dezvoltării piețelor fi nanciare locale, care să asigure surse de fi nanțare pe termen mediu și lung, denominate în monedă națională, facilitând reluarea sustenabilă a creditării.

Deși se mențin caracteristicile generale identifi cate anterior în structura pe maturități a componentelor creditului exprimate în funcție de moneda de denominare, evoluțiile consemnate în perioada august 2012 – august 2013 au adus o serie de modifi cări. Astfel, se constată consolidarea componentei pe termen lung în cadrul portofoliilor de credite în valută (Grafi c 3.34.), care a câștigat 2 puncte procentuale în perioada menționată (până la 68 la sută în august 2013), pe seama contracției componentei pe termen scurt. Portofoliile de credite în lei continuă tendința de echilibrare pe scadențe prin majorarea semnifi cativă a ponderii componentei pe termen mediu până la 32 la sută în august 2013 (+7,5 puncte procentuale comparativ cu luna august 2012), pe seama contracției celorlalte două componente (cu 4 puncte procentuale în cazul creditelor pe termen scurt, până la 35,7 la sută, și cu 3,5 puncte procentuale în cazul creditelor pe termen lung, până la 32,3 la sută).

Perioada august 2012 – august 2013 marchează o inversare a evoluțiilor anterioare înregistrate la nivelul principalelor categorii de debitori, constatându-se încetinirea și, ulterior, contracția volumului creditelor acordate. În ceea ce privește creditele acordate persoanelor fi zice, contracția a început în luna august 2012 (-0,8 la sută, în termeni reali), atingând 4,5 la sută la fi nele anului 2012. În primele opt luni ale anului curent contracția a fost mai severă (între -6 și -7,8 la sută), fi ind afectată în primul rând fi nanțarea pe termen lung. Trecerea în teritoriu negativ a dinamicii anuale a creditelor acordate companiilor nefi nanciare a fost consemnată către fi nele anului 2012 (-1,0 la sută în luna noiembrie, în termeni reali); decelerarea s-a accentuat pe parcursul primelor opt luni ale anului 2013, fi ind afectată în special componenta pe termen scurt. Fenomenul a avut o amploare sufi cientă pentru a se manifesta și în termeni nominali, în cazul ambelor categorii de debitori47. Evoluțiile menționate nu au modifi cat semnifi cativ structura pe benefi ciari a creditului acordat sectorului privat creditele acordate companiilor nefi nanciare rămânând componenta majoritară (cu 52,2 la sută din total în august 2013.

Analiza ratelor medii ale dobânzilor calculate la nivel de sistem bancar pentru portofoliile de credite și depozite existente în sold relevă, aferent perioadei iunie 2012 – august 2013, următoarele tendințe:

(i) rata dobânzii aferentă creditelor în lei acordate populației a crescut cu 0,4 puncte procentuale în a doua parte a anului 2012 și trimestrul I 2013 (până la un maximum de 13,4 la sută în martie 2013), evoluție care a refl ectat condițiile macroeconomice interne, dar și menținerea percepției de risc ridicat aferent acestui segment (în general, creditele acordate sunt credite de consum).

În perioada aprilie-august 2013, dobânzile au fost ajustate în jos până la 12,5 la sută la finele lunii august, nivel comparabil cu cel calculat pentru aceeași perioadă a anului trecut (dar care poate fi apreciat ca fi ind ridicat, având în vedere că se situează cu aproximativ 8 puncte procentuale peste rata dobânzii de politică monetară). Dobânda medie plătită de companiile nefi nanciare pentru același tip de credite este cu aproximativ 4 puncte procentuale mai mică (8,8 la sută în august 2013, în scădere cu 1 punct procentual comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior), ceea ce refl ectă schimbarea modelului de afaceri al băncilor în favoarea acestei categorii de clientelă;

(ii) pentru creditele în euro acordate persoanelor fi zice, băncile au diminuat treptat dobânda percepută (până la 5,4 la sută în august 2013, cu 0,7 puncte procentuale sub cea consemnată în anul anterior). Tendința este explicată de riscurile mai reduse asociate acestor credite (o mare parte fi ind garantate cu ipoteci), costul în scădere al fi nanțării pe fondul unor rate ale dobânzilor interbancare din zona euro la un nivel extrem de scăzut, în urma măsurilor întreprinse de BCE în vederea asigurării unei lichidități confortabile. O tendință similară de reducere a nivelului ratei dobânzii se constată și în cazul creditelor în valută acordate companiilor nefi nanciare (care a coborât până la 4,7 la sută în august 2013, cu 0,2 puncte procentuale sub cea plătită de clienți în aceeași perioadă a anului anterior);

(iii) rata medie a dobânzii plătite pentru depozitele la termen în lei a continuat trendul descendent început în perioada anterioară, pentru ambele categorii de clientelă, situându-se la nivelul de 4,6 la sută în august 2013 pentru persoanele fi zice (cu 0,8 puncte procentuale sub dobânda plătită de bănci în august 2012) și de 3,7 la sută pentru companiile nefi nanciare (în scădere cu 1,3 puncte procentuale față de perioada similară a anului anterior). Ajustarea dobânzilor s-a circumscris îmbunătățirii condițiilor macroeconomice interne. Depozitele persoanelor fi zice sunt în continuare bonifi cate superior celor atrase de la companii, ca urmare a diferențelor în gradul de stabilitate, respectiv a unei maturități medii mai mari;

(iv) spre deosebire de perioada anterioară, în care nivelul ratelor dobânzii plătite de bănci în cazul depozitelor în valută s-a menținut constant, în cursul ultimului semestru al anului 2012, respectiv primele 8 luni ale anului 2013, se constată o scădere semnifi cativă a ratelor medii ale dobânzii la depozitele în euro practicate de instituțiile de credit (cu 0,8 puncte procentuale în cazul clientelei persoane fi zice, până la 2,5 la sută în august 2013, și cu 0,8 puncte procentuale în cazul depozitelor atrase de la companii, până la 2 la sută), în contextul strategiei generale de reducere a costurilor atașate surselor atrase și menținerii condițiilor de pe piețele fi nanciare internaționale, caracterizate de un nivel scăzut al ratelor de dobândă;

(v) în ceea ce privește marjele de dobândă calculate pentru creditele și depozitele în lei, acestea s-au majorat față de iunie 2012 (cu 0,1 puncte procentuale în cazul persoanelor fi zice, până la 7,8 puncte procentuale în august 2013 și, respectiv, cu 0,3 puncte procentuale în cazul companiilor, până la 5,1 puncte procentuale), refl ectând costurile semnifi cative aferente riscului de credit și necesitatea majorării profi tului operațional. Marjele de dobândă între creditele și depozitele în valută sunt semnifi cativ mai mici (2,8 puncte procentuale în august 2013 pentru ambele categorii de clienți).
Din perspectiva ratelor medii ale dobânzilor aferente creditelor și depozitelor noi practicate de bănci în relația cu clientela nebancară (Grafi c 3.38.), care refl ectă cele mai noi strategii ale băncilor utilizate pentru promovarea produselor de fi nanțare și economisire, se constată următoarele evoluții pentru perioada iunie 2012 – august 2013:

(i) rata medie a dobânzii la creditele noi acordate în lei persoanelor fi zice a consemnat o creștere semnifi cativă (1,5 puncte procentuale) în a doua parte a anului 2012 și trimestrul I 2013.

(ii) nivelul dobânzii medii la creditele noi în valută acordate populației (4,6 la sută în august 2013) este cu 0,5 puncte procentuale sub cel consemnat în iunie 2012 și cu 0,8 puncte procentuale sub cel calculat pe baza soldului mediu, strategie care este de natură a încuraja cererea.

De asemenea, băncile au diminuat costul atașat creditelor noi în valută acordate companiilor (6 la sută în august 2013, cu 0,6 puncte procentuale mai scăzut comparativ cu cel aferent lunii iunie a anului anterior);

(iii) începând cu trimestrul II anul curent, rata dobânzii practicate la depozitele noi în lei a intrat pe un trend descendent față de iunie 2012 (diminuare cu 1 punct procentual pentru clientela retail, până la 4,6 la sută, și cu 1,6 puncte procentuale pentru companii, până la 3,4 la sută, la finele lunii august 2013), în contextul îmbunătățirii condițiilor macroeconomice interne. Având în vedere scadențele preponderent scurte pe care sunt atrase depozitele, ratele medii ale dobânzilor plătite la depozitele noi se situează la un nivel comparabil cu cele calculate pe baza stocului;

(iv) tendința de scădere a costului cu fi nanțarea de către bănci este constatată și în cazul depozitelor noi în valută atrase de la ambele categorii de clienți (nivelul dobânzii plătite de bănci în august 2013 este cu 1 punct procentual sub cel raportat în iunie 2012, până la 2,5 la sută pentru persoane fi zice și 1,6 la sută pentru companii);
(v) comparativ cu iunie 2012, marja de dobândă aferentă operațiunilor noi derulate în lei a crescut semnifi cativ în cazul populației (cu 1 punct procentual, până la 6,5 puncte procentuale) și al companiilor (cu 0,8 puncte procentuale, până la 5,4 puncte procentuale), în contextul strategiei de îmbunătățire a efi cienței operaționale. Pentru operațiunile în valută, derulate cu companiile nefi nanciare, tendința de majorare a marjelor a fost mai temperată (creșterea a fost de 0,2 puncte procentuale); în cazul populației, creșterea marjei a fost mai consistentă (0,6 puncte procentuale, până la 2,2 puncte procentuale în august 2013). Se menține caracteristica constând în dimensiunea mai redusă a marjelor aferente operațiunilor în monedă străină comparativ cu cea practicată pentru lei. Este de remarcat totuși că, față de marjele calculate pe baza soldului, cele aferente creditelor și depozitelor noi pentru operațiunile derulate pe segmentul persoanelor fi zice sunt mai scăzute în special ca urmare a reducerii dobânzilor la credite. O evoluție contrară se consemnează pentru operațiunile având drept contrapartidă companiile (a căror marjă calculată pentru creditele și depozitele noi era mai mare comparativ cu cea calculată pe baza soldului, cu 0,2 puncte procentuale pentru lei și cu 0,3 puncte procentuale pentru valută, în august 2013), în contextul costurilor anticipate în cazul materializării riscului de credit.

În perioada următoare, este necesară ajustarea marjelor de dobândă astfel încât acestea să permită reluarea sustenabilă a creditării concomitent cu încurajarea procesului de economisire. Diminuarea treptată a dobânzilor la credite, în corelație cu semnalele transmise de banca centrală prin reducerea dobânzii de politică monetară, va încuraja cererea de credite.

Grafi c 3.30. Ritmul anual de creștere a creditului

CAPITOLUL II. Calitatea creditelor și riscul de creditare

Perioada parcursă de la ultimul Raport asupra stabilității fi nanciare a fost în continuare caracterizată de presiuni asupra bilanțurilor clienților nebancari (atât companii nefi nanciare, cât și persoane fi zice),afectate în principal de nivelul creșterii economice, afl at sub potențial. Dinamica încă modestă a activității economice, asociată tendinței de restrângere a activității de creditare (ca efect de bază), adeterminat continuarea procesului de acumulare a creditelor neperformante, acestea afectând calitatea portofoliilor de credite deținute de bănci.

În scopul analizelor de stabilitate fi nanciară, BNR utilizează indicatorul „rata creditelor neperformante”48 (calculat pe baza raportărilor prudențiale privind clasifi carea creditelor) pentru evaluarea calității portofoliilor de credite. Această defi niție este conformă cu recomandările Ghidului de compilare a indicatorilor de stabilitate fi nanciară, elaborat de Fondul Monetar Internațional, și este cea mai utilizată pe plan internațional. Din punct pe vedere metodologic, este de menționat că defi niția utilizată are un caracter conservator prin faptul că dicatorul de neperformanță ia în calcul creditele la valoare brută (respectiv valoarea înregistrată în contabilitate, neajustată cu provizioane și/sau valoarea garanțiilor asociate creditelor).

Contextul macroeconomic încă fragil a determinat continuarea creșterii volumului creanțelor neperformante raportate de instituțiile de credit, dar se constată o încetinire a ritmului acumulării acestora (acesta cifrându-se la 17,0 la sută în august 2013 și la 22,0 la sută în decembrie 2012,comparativ cu 28,9 la sută în 2011 și 59,8 la sută în anul 2010; ritm anual, termeni nominali).

Ca urmare a evoluțiilor menționate, ponderea creanțelor neperformante (ca expunere brută) în total credite și dobânzi clasifi cate a continuat tendința ascendentă ajungând la 18,2 la sută în decembrie 2012, respectiv la 21,0 la sută în august 2013. Amplitudinea evoluției indicatorului a fost determinată și de efectul de bază, având în vedere restrângerea volumului creditelor. Până în prezent, băncile au folosit în măsură limitată tehnicile de anulare a creanțelor în cadrul restructurării portofoliilor de creanțe neperformante.

Analizele efectuate la nivelul grupelor de bănci determinate în funcție de mărimea activelor relevă o tendință de omogenizare în trimestrul II al anului curent a calității creditelor afl ate în portofoliu, în principal ca urmare a creșterii mai rapide a volumului creditelor neperformante din portofoliile afl ate în bilanțurile băncilor mari.

Evoluțiile menționate sunt comune celor consemnate pe alte piețe bancare europene marcate în continuare de un context macroeconomic internațional difi cil. Procesul de înrăutățire a calității portofoliilor de credite a afectat în special țările din regiune (de exemplu Slovenia, Ungaria, Bulgaria; cel mai ridicat nivel al creanțelor neperformante a fost raportat de Grecia, respectiv 22,5 la sută aferent anului 2012, cu 6,5 puncte procentuale mai ridicat comparativ cu anul anterior) și, într-o măsură mai mică, țările din Europa de vest. Această situație este rezultatul unei creșteri nesustenabile a portofoliilor de credite acordate în perioada 2003-2008 (perioadă caracterizată prin relaxarea standardelor de creditare) și al difi cultăților consemnate la nivel internațional în reluarea
creșterii economice după apariția crizei fi nanciare, precum și al obstacolelor de natură legală, judiciară, fi scală și de reglementare care împiedică rezoluția rapidă a creanțelor neperformante.

Analizele efectuate asupra infl uenței relative a factorilor determinanți au arătat că factorii de natură macroeconomică (creșterea economică, deprecierea monedei naționale, infl ația, șomajul, aversiunea la risc) au avut un impact mai mare comparativ cu cei specifi ci activității bancare (raportul dintre capital și active și rentabilitatea fi nanciară sunt corelate ușor negativ cu rata neperformanței, în timp ce creditarea excesivă – măsurată prin raportul dintre credite și active și rata de creștere a creditelor – manifestă o corelație pozitivă). De asemenea, studiile sugerează existența unui grad ridicat de autocorelare în cazul creditelor neperformante, având în vedere că un șoc în volumul neperformanțelor va avea, cel mai probabil, un efect pe termen mai îndelungat asupra sistemului bancar. Astfel, deteriorarea calității activelor afl ate în portofoliile băncilor determină restrângerea ofertei de credite, având implicit un impact negativ asupra reluării creșterii economice.

Riscul atașat portofoliilor de credite existente în bilanțurile băncilor din România este diminuat de gradul confortabil de provizionare, care acoperă pierderile așteptate; un al doilea instrument utilizat de BNR în vederea asigurării capacității băncilor de a absorbi pierderile generate de riscul de credit este adecvarea capitalului la riscuri, respectiv menținerea unor niveluri confortabile ale solvabilității și ratei de adecvare a fondurilor proprii de nivel 1, inclusiv prin utilizarea fi ltrelor prudențiale, ca și prin crearea unor rezerve care să fi e utilizate pentru acoperirea pierderilor neașteptate.

În ceea ce privește volumul ajustărilor prudențiale de valoare55 calculate la nivelul sistemului bancar,acesta a continuat tendința ascendentă în perioada analizată (ajustările prudențiale în sold au fost majorate cu 22,4 la sută în august 2013 și cu 27,5 la sută în decembrie 2012, ritm anual, termeni nominali). Ajustările pentru depreciere calculate conform standardelor contabile IFRS57 au consemnat o tendință mai accentuată de creștere (25,7 la sută în august 2013 și 32,9 la sută în cursul anului 2012; ritm anual, termeni nominali). În contabilitate sunt înregistrate numai ajustările pentru depreciere calculate în conformitate cu standardele contabile IFRS, dar diferența pozitivă dintre totalul ajustărilor prudențiale de valoare și totalul ajustărilor pentru depreciere alocate este utilizată ca fi ltru prudențial pentru calculul fondurilor proprii și al indicatorilor de prudență bancară. Diferențele existente între ajustările prudențiale de valoare și ajustările pentru depreciere conform IFRS sunt determinate, în principal, de modul de recunoaștere a garanțiilor aferente creditelor neperformante.

Pentru scopurile analizelor de stabilitate fi nanciară, începând cu anul 2012, banca centrală utilizează indicatorul „Gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane IFRS și fi ltre prudențiale aferente acestei categorii” în vederea evaluării adecvării provizionării. Includerea fi ltrelor prudențiale în calculul indicatorului, alături de provizioanele IFRS înregistrate în contabilitate, este justifi cată de faptul că fi ltrul prudențial reprezintă o sumă dedusă din fondurile proprii cu scopul de a majora capacitatea acestora de a absorbi pierderile din riscul de credit. Banca centrală a decis continuarea utilizării fi ltrelor prudențiale introduse odată cu trecerea la IFRS în 2012 și în anul 2013,precum și renunțarea treptată la acestea în perioada 2014-2018 (respectiv diminuarea graduală a părții deductibile din fondurile proprii în scopul determinării indicatorilor de prudență bancară cu 20 la sută pe an), în condițiile implementării cerințelor Basel III prin pachetul legislativ CRD IV/CRR60.

Din punct de vedere metodologic, indicatorul se calculează pe baza expunerii brute a creditelor neperformante (care ignoră efectul de diminuare a riscului de credit pe care îl au garanțiile asociate creditelor neperformante), ca refl ectare a unei abordări prudente.

Gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane IFRS și fi ltre prudențiale aferente acestei categorii poate fi evaluat ca fi ind confortabil în întreaga perioadă analizată consemnând un nivel de 86,3 la sută în decembrie 2012 și 89,5 la sută în august 2013. Aceeași concluzie reiese și din analiza indicatorului determinat pe bază contabilă, gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane IFRS alocate acestei categorii consemnând o tendință ascendentă (de la 61 la sută în decembrie 2012 la 63,3 la sută în august 2013).

Gradul de provizionare calculat la nivelul sistemului bancar românesc61 este cel mai ridicat comparativ cu cel raportat de țările din regiune și de țările de proveniență ale acționarilor majoritari ai instituțiilor de credit, persoane juridice române, care au statut de fi liale ale unor bănci străine, cu precizarea că, pe plan european, nu există o armonizare a defi niției acestui indicato.

2.1. Analiza riscului de lichiditate și a riscului de piață

Poziția de lichiditate a băncilor a continuat să fi e confortabilă. Riscul sistemic rămâne scăzut, expunerile bilaterale pe piața interbancară din România fi ind de dimensiuni reduse în raport cu fondurile proprii și activele lichide de care dispun băncile creditoare. Ajustarea fi nanțării atrase de la băncile-mamă s-a realizat în general în mod ordonat, dar, începând cu luna septembrie 2012,într-un ritm semnifi cativ mai ridicat decât cel consemnat la data elaborării ultimului raport. Ajustarea activului bilanțier al instituțiilor de credit pe fondul unei acordări restrânse de credite noi, în specialpe componenta în euro, a contribuit la ameliorarea nepotrivirii pe valute a raportului dintre credite și depozite. BNR a asigurat gestionarea adecvată a lichidității sistemului bancar, inclusiv prin completarea cadrului de reglementare și furnizarea de lichidități prin intermediul operațiunilor repo săptămânale, poziția de lichiditate a sistemului bancar din România îmbunătățindu-se în cursu lanului curent.

Dezechilibrul dintre creditele acordate sectorului neguvernamental și fi nanțarea din surse locale s-a atenuat începând cu a doua jumătate a anului 2012, pe fondul reducerii stocului de credite, dublate de o ușoară creștere a volumului depozitelor atrase. Valoarea indicatorului credite/depozite s-a îmbunătățit treptat în perioada analizată , atingând un nivel minim de la începutul crizei fi nanciare de 109 la sută în august 2013 (față de 119 la sută înregistrat în iunie 2012), în linie cu evoluțiile regionale.

O ajustare semnifi cativă a indicatorului s-a consemnat în cazul băncilor cu capital majoritar grecesc, atât ca urmare a modifi cărilor survenite în cadrul băncilor incluse în această categorie (în luna iunie 2011 Marfi n Bank a trecut în rândul băncilor cu capital cipriot, iar în luna iunie 2012 Emporiki Bank a trecut în rândul băncilor cu capital francez), cât și a evoluției negative a creditării, pe fondul eforturilor de întărire a bazei locale de depozite.

Depozitele atrase de la companii și populație au continuat să reprezinte principala sursă de fi nanțare a băncilor – 51,3 la sută din total pasive la sfârșitul lunii august 2013, pondere superioară cu 4 puncte procentuale celei din perioada similară a anului anterior, pe fondul continuării tendinței de creștere a economisirii interne.

La finele lunii august 2013, ponderea fi nanțării externe în total pasive la nivelul sistemului bancar era de 21,3 la sută, în scădere cu 3,5 puncte procentuale față de luna iunie 2012. Valoarea continuă însă să se situeze peste media țărilor din regiune; fi nanțarea externă a scăzut cu aproximativ 3,4 miliarde de euro în primul semestru din 2013 față de aceeași perioadă a anului anterior. Accentuarea dinamicii acestei ajustări, deși induce reduceri la nivelul datoriei externe a sectorului privat, este de natură să genereze riscul unor constrângeri asupra sectorului real al economiei, mai ales în condițiile în care accelerarea reducerii liniilor de credit mamă-fi ică a avut loc inclusiv de-a lungul unei perioade de aversiune scăzută la risc față de expunerile pe piețele emergente (ianuarie-mai 2013).

Ponderea ridicată a fi nanțării externe cu scadențe pe termen mediu și lung are un efect de diminuare a riscurilor de lichiditate. Reducerea ordonată, dar semnifi cativă, a fi nanțării externe a condus la o creștere graduală a maturității medii a surselor atrase de la băncile-mamă, ajungând în august 2013 la peste 23 de luni (Grafi c 3.47.). Privită în structura pe valute, fi nanțarea se realizează preponderent în euro (74,8 la sută din totalul fi nanțării de la băncile-mamă în august 2013), fi nanțarea în lei reprezentând 15,2 la sută, în timp ce fi nanțarea în dolari SUA și alte valute rămâne marginală.

Ponderea capitalului și a altor rezerve în total pasive și-a continuat trendul ascendent, atingând la fi nele lunii august 2013 nivelul de 19,66 la sută, în creștere cu 2,8 puncte procentuale de la data publicării ultimului Raport asupra stabilității fi nanciare (respectiv 16,9 la sută în iunie 2012). În ceea ce privește ponderea depozitelor interbancare interne în total pasive, aceasta a consemnat o creștere marginală (1,72 la sută la fi nele lunii august 2013), riscul de contaminare în sistemul bancar autohton

pe acest canal rămânând limitat.

Deținerile de titluri de stat libere de gaj și neimplicate în operațiuni repo cu BNR ale băncilor au continuat să crească în 2012 și în primul semestru al anului 2013, ceea ce constituie un factor de îmbunătățire a poziției de lichiditate a sectorului bancar (Grafi c 3.48.). Asigurarea lichidității pe termen scurt prin gajarea titlurilor de stat în operațiuni de împrumut cu alte instituții de credit este redusă, în condițiile în care doar 0,7 la sută din volumul deținerilor de titluri disponibile64 era gajat la

fi nele lunii august 2013.

BNR furnizează lichiditate instituțiilor de credit prin intermediul operațiunilor repo efectuate pe bază de licitații la rată fi xă de dobândă (rata dobânzii de politică monetară – 4,25 la sută pe an din octombrie 2013). Frecvența licitațiilor repo pentru furnizare de lichiditate este una săptămânală, la fel ca și maturitatea sumelor oferite participanților la licitație. Sumele atrase de către bănci prin intermediul operațiunilor repo au crescut puternic în primul semestru al anului 2012, sub infl uența contracționistă exercitată de factorii autonomi ai lichidității. În a doua jumătate a anului 2012, contextul extern a fost unul volatil, fi ind marcat de incertitudini privind soluționarea durabilă a crizei datoriilor suverane din zona euro și de evoluția sistemelor bancare din anumite țări europene, pe fondul înrăutățirii perspectivelor creșterii economice la nivel mondial. În condițiile unei volatilități ridicate a aversiunii față de risc a investitorilor, cu infl uență negativă asupra fl uxurilor nete de capital, BNR a trecut de la o politică de gestionare adecvată a lichidității la o politică fermă de gestionare a acesteia. În vederea limitării volatilității excesive a cursului de schimb, banca centrală a adoptat, pe parcursul celui de-al doilea semestru al anului 2012, o politică de plafonare a sumelor oferite prin intermediul operațiunilor repo. Plafonarea a fost stabilită inițial pe parcursul lunii august 2012, revenindu-se ulterior la aceasta în cursul lunii octombrie 2012. La sfârșitul primului trimestru al anului 2013, în condițiile scăderii aversiunii la risc de pe piețele externe și ale îmbunătățirii percepției investitorilor cu privire la riscul suveran, BNR a revenit la o politică de gestionare adecvată a lichidității, renunțând treptat la plafonarea sumelor oferite în cadrul licitațiilor la rată fi xă, însă nevoile de lichiditate în scădere ale băncilor au dus la diminuarea sumelor atrase prin intermediul operațiunilor repo.

Operațiunile valutare swap cu instituțiile de credit nerezidente au crescut în importanță, devenind un instrument de gestionare a necorelării pe valute dintre active și pasive. Astfel, aceste operațiuni au crescut în amploare pe parcursul anului 2012 și în prima jumătate din 2013, atingând un volum zilnic net al sumelor atrase de aproape 7 miliarde euro. Maturitatea medie la nivel de sistem a sumelor atrase prin operațiuni valutare swap cu instituții de credit nerezidente variază în jurul valorii de 90 de zile. Volumul mediu lunar al sumelor tranzacționate prin operațiuni de tip swap valutar cu instituții de credit nerezidente la sfârșitul primului semestru din 2013 reprezenta aproape 38 la sută din totalul sumelor atrase de bănci de la instituțiile fi nanciare externe (Grafi c 3.50.). Aceste tipuri de operațiuni sunt utilizate de bănci în special pentru ameliorarea necorelărilor pe valute dintre activele și sursele de fi nanțare, principalele bănci active în piața instrumentelor de tip swap valutar fi ind cele care prezintă un nivel ridicat al creditelor în euro raportate la depozite în euro. Avantajul acestor instrumente este reprezentat de costul scăzut în condiții de lichiditate ridicată. Dezavantajul este reprezentat de maturitatea redusă a acestor operațiuni, implicând necesitatea refi nanțării frecvente și dependența de lichiditatea acestei piețe, a cărei variabilitate este afectată de numeroși factori exogeni.

Finanțarea în euro a sectorului nebancar românesc prin intermediul operațiunilor valutare swap a crescut puternic în 2012 și prima jumătate a anului 2013, soldul zilnic net al fi nanțării în euro acordate acestui sector prin operațiuni de swap valutar situându-se la aproape 300 milioane euro pe parcursul trimestrului II 2013. Deși ritmul de creștere a fost unul ridicat, nivelul atins reprezintă sub 1 la sută din creditul în euro acordat sectorului nebancar. Există un număr limitat de bănci care desfășoară operațiuni de tip swap valutar în relația cu sectorul nebancar, acestea acoperindu-și pozițiile prin intrarea în operațiuni de sens contrar cu instituții de credit nerezidente, inclusiv în cadrul grupului propriu.

Exercițiile de testare la stres a lichidității au evidențiat o bună capacitate de absorbție a unor șocuri generate de retragerea parțială a unor surse de fi nanțare. În contextul scăderii mai accentuate a fi nanțării externe, în special ca urmare a reducerii expunerilor intragrup, necorelările pe valute dintre active și pasive ar putea genera anumite probleme de lichiditate pe componenta în valută, în special în ipoteza în care accesul instituțiilor de credit pe piața swap-urilor valutare ar fi restrâns.

Administrarea riscului de lichiditate reprezintă un factor determinant al solidității instituțiilor de credit, în special în condițiile unei volatilități ridicate a piețelor fi nanciare. Banca centrală acordă o importanță deosebită gestionării lichidității din sistem, inclusiv prin adecvarea cadrului de reglementare.

Pe parcursul anului 2012 și în prima jumătate a anului 2013, BNR a asigurat gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar, cu excepția perioadei noiembrie 2012 – ianuarie 2013, interval în care banca centrală a adoptat o politică de gestiune fermă a lichidității. Dobânda de politică monetară a rămas neschimbată la 5,25 la sută timp de 14 luni, în perioada aprilie 2012 – iunie 2013. În lunile iulie, august și septembrie 2013, BNR a redus succesiv rata de politică monetară cu 25, 50 și respectiv 25 puncte de bază până la nivelul actual de 4,25 la sută, transmițând astfel un semnal pozitiv mediului economic în sensul imprimării unei tendințe de ieftinire graduală a creditării în lei și de stimulare a activității de creditare. De asemenea, în luna mai 2013 a fost luată decizia îngustării coridorului format de ratele de dobândă aferente facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±3 puncte procentuale de la ±4 puncte procentuale, în vederea temperării volatilității dobânzilor din piețele monetară și bancară

CAPITOLUL III

ECONOMISIREA – CREDITAREA PENTRU DOMENIUL LOCATIV

3.1. Principalele bănci dedicate exclusiv domeniului locativ.

Majoritatea persoanelor nu cunosc caracteristicile produselor oferite de băncile pentru locuințe iar factorul timp este cel care determină opțiunea de a apela sau nu la produsele de tip creditare – economisire.

Creditul imobiliar este cea mai frecventă alegere pentru cei care doresc să-și achiziționeze o casă. Deși reprezintă o alternativă la creditele imobiliare/ipotecare, produsele de economisire – creditare (de tip Bauspar) nu au o mare popularitate pe piața autohtonă. Opțiunea pentru un astfel de produs depinde în mare parte de profilul social al familiei și de orizontul de așteptare al acesteia. Un credit imobiliar sau ipotecar poate fi obținut într-un timp relativ scurt de cei care dețin avansul necesar, în timp ce un împrumut la o bancă pentru locuințe poate fi contractat după cel puțin 18 luni de economisire.

Produsele de tip Bauspar au fost lansate pe piața românească acum șase ani. Pe piața din România activează 2 bănci pentru locuințe – Raiffeisen Banca pentru Locuințe care a fuzionat cu HVB Banca pentru Locuințe și BCR Banca pentru Locuințe. Sistemul Bauspar din România se află într-o fază incipientă, comparativ cu țările cu tradiție în domeniul locativ (Germania, Austria) dar, cum produsul începe să fie cunoscut, se așteaptă o evoluție pozitivă în următorii ani datorită, bineînțeles și cererii tot mai mari de achiziționare a unei locuințe sau de renovare a celor existente.

Deși factorul timp este un inconvenient, produsele băncilor pentru locuințe aduc pe piață o serie de avantaje. Unul dintre avantaje este acela că este oferit numai în lei astfel asigurând clientul împotriva riscului valutar. În cadrul acestui tip de credit statul, care susține procesul de economisire – creditare a populației, acordă o primă de 25% din suma constituită în depozit în anul anterior (dar nu mai mult de 250 euro pe an, în funcție de numărul membrilor de familie) iar banca acordă o dobândă pentru banii economisiți, însă cu mult sub ceea ce oferă depozitele bancare.

Principalul avantaj este că rata dobânzii la credit este mult mai mică decât la creditele ipotecare sau imobiliare. Astfel, Raiffeisen BPL cordă credite în lei la o dobândă dela 6%, dobânda fixa pe toată durata contractului, ceea ce conferă clienților siguranță că ratele nu vor crește în timp.

Faptul că prețurile caselor cresc rapid face ca aceste credite să nu fie o metodă eficace pentru construcția sau cumpărarea unei locuințe. Produsul standard presupune perioade de economisire care durează cel puțin 18 luni, după care clientul are acces la finanțare. Astfel, există riscul ca prețul imobilelor să crească în acest interval mai repede decât reușește să economisească clientul, iar la final să fie nevoit să împrumute mai mulți bani decăt avea nevoie inițial. La Raiffeisen suma economisită trebuie să atingă minimum 50% din valoarea contractului pentru a putea beneficia de credit.

3.2. Cota de piață a principalelor bănci pentru domeniul locativ.

O radiografie a ofertei de creditare imobiliară pentru 2014 aduce pe primul loc, sub raportul costurilor la client, împrumuturile prin programul guvernamental „Prima Casă”, cele imobiliare clasice suferind și ele ajustări de dobândă, mai ales pentru persoanele care-și încasează veniturile la respectiva bancă.

Principalele bănci implicate în programul „Prima Casă” 2014 au primit recent un nou plafon de garantare din partea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii – FNGCIMM, cea mai mare sumă revenind BRD: 320 mil. lei, dintr-un total la nivel de piață de 1,2 miliarde lei, alocat pentru 2014, la care se adaugă alte 740 milioane lei, bani rămași neutilizați din anul trecut. Reamintim că programul a fost creat pentru susținerea tinerilor care doresc să-și cumpere sau să-și construiască o primă locuință, prin acordarea unei garanții de stat aferente unui credit imobiliar cu dobândă redusă (ROBOR 3M plus maximum 2,5p.p.). Surse FNGCIMM informează că anul trecut au fost acordate aproximativ 25.500 de garanții, într-un ritm mediu al solicitărilor de garantare de o sută de dosare pe zi. Valoarea medie a unei astfel de finanțări acordate în 2013 a fost de 37.000 euro, peste jumătate din beneficiari achiziționând locuințe cu două camere. Creditele din această categorie au până acum cea mai mică rată de neperformanță pentru împrumuturile imobiliare acordate în ultimii ani în România, de 0,1%.

3.2.1.Reduceri de dobândă

Plafonul de garantare pentru BCR în „Prima Casă” este la ora actuală de aproximativ 250 mil. lei. La sfârșitul lui ianuarie a.c., dobânda pentru clienții cu virare de salariu la prima bancă din sistem a fost redusă cu 0,3%, ajungând la ROBOR 3M+2%, ceea ce înseamnă 0,5% sub nivelul maxim al dobânzii impuse prin program. BCR a acordat până în prezent circa 32.000 de credite „Prima Casă”, în valoare de peste 5.500 milioane lei. Clienților de peste 40 de ani, care nu pot beneficia de finanțarea primei locuințe cu suport guvernamental, le este destinat creditul ipotecar „Casa mea”, cu dobândă fixă în primii trei ani și pentru care poate fi adus drept garanție și un alt imobil decât cel achiziționat prin credit. Începând cu februarie a.c., dobânda acestuia a fost redusă cu un punct procentual, pragul de plecare fiind acum de 5,25%. La toate categoriile de credite pentru locuință se impune asigurarea de casă obligatorie, iar DAE include și costurile notariale. Anul trecut, BCR a înregistrat o creștere de peste patru ori a soldului creditelor ipotecare acordate în lei.

În prima fază, Raiffeisen Bank a solicitat un plafon de garantare pentru creditele „Prima Casă” 2014 de 90 mil. lei, pentru creditele-standard, și de 40 mil. lei pentru cele prin ANL. „În perioada următoare, în funcție de ritmul utilizării resurselor, intenționăm să solicităm majorarea plafonului de garantare”, ne-au informat surse ale biroului de comunicare din cadrul băncii. Și aici, în urma scăderii valorii indicelui ROBOR, costurile creditelor imobiliare, inclusiv prin „Prima Casă”, au fost reduse din ianuarie a.c. cu aproximativ 1%. Creditele din sectorul imobiliar au o pondere de 64% în totalul împrumuturilor acordate de bancă, incluzând aici și creditele de nevoi personale garantate cu ipotecă.

Ceea ce se poate constata la o primă privire a ofertei imobiliare actuale este plaja foarte mare de costuri atașate creditului, în condițiile în care am solicitat pentru articolul de față exemple de calcul pentru cel mai ieftin și respectiv cel mai costisitor împrumut imobiliar. După cum se poate vedea din simularea prezentată, DAE are la ora actuală, la creditele în lei, o limită minimă de 4,31% și una maximă de aproape trei ori mai mare (12,62%).

Pentru a menține în portofoliu un astfel de produs, băncile cu costuri de creditare exagerat de mari, precum ING Bank, spre exemplu, credem că vor fi nevoite ca în perioada imediat următoare să-și schimbe strategia vizavi de creditul ipotecar și imobiliar și să vină cu o ofertă mai prietenoasă, comparabilă cu aceea a concurenței. Un prim pas ar putea fi înscrierea lor în „Prima Casă”. „Am făcut demersurile necesare pentru aderarea la programul guvernamental și ne dorim să putem oferi și acest produs în cel mai scurt timp”, ne-au declarat surse ale ING Bank. Ceea ce ar fi de menționat în cazul acestei bănci este perioada mare de finanțare (35 de ani) la produsul „ING Ipotecar”, la care suma maximă e de până la 900.000 lei, cu un avans minim de 15%. Îndatorarea practic pe viață poate însemna la final de contract o sumă totală de plată de aproape patru ori mai mare decât valoarea creditului.

3.3. Apariția și dezvoltarea Raiffeisen Banca pentru Locuințe.

Raiffeisen Banca pentru Locuințe (RBL),

București, 1 martie 2011 – Raiffeisen Banca pentru Locuințe percepe comision fix pentru analiza dosarului de credit, în conformitate cu Legea 288/2010 și OUG 50/2010.

În acest sens, pentru creditele cu avans și creditele fără avans, comisionul de analiză dosar credit este fix, în valoare de 1400 lei și se percepe o singură dată, la acordarea creditului.

În plus, pentru creditele locative (creditele acordate după perioada de economisire), valoarea comisionului de analiză dosar credit este fix, de doar 400 lei ( valabilă pentru contractele de economisire-creditare încheiate după data de 1 ianuarie 2011) și reținut o singură dată, la acordarea creditului.

Important de menționat este faptul că dobânzile la credit sunt fixe și rămân neschimbate, adică 9,5% pentru creditul în lei cu avans ZERO garantat cu ipotecă (sau 8,5% pentru creditul cu avans), iar după maxim 60 de luni dobânda scade la 4,5% fixă până la finalul creditului.

"Prin stabilirea acestor comisioane fixe la crediteși nu ca procent din valoarea creditelor, ne aliniem la noile reglementări legislative. Clienții noștri și potențialii clienți trebuie să știe că în sistemul de economisire-creditare, dobânzile percepute pentru credite sunt fixe pe toată perioada contractului de credit al clientului. În plus, putem spune că, acest comision fix de analiza credit pentru noile contracte de credit este o altă componentă fixă și cuantificabilă a produselor de economisire-creditare ” – a afirmat dl. Andrei Stamatian, președinte Raiffeisen Banca pentru Locuințe.

Creditele pentru domeniul locativ acordate de RBL sunt în lei și au o dobândă fixă (de exemplu, în prezent, dobânda ajunge până la 4,5%, una dintre cele mai mici de pe piață), ceea ce permite clienților accesul la o sursă ieftină de finanțare, precum și cunoașterea de la bun început a graficului obligațiilor financiare, grafic care rămâne neschimbat, indiferent de fluctuația ratei dobânzii pe piață sau de evoluția cursului de schimb.

De exemplu, dacă un client solicită un credit fără avans în valoare de 100.000 lei, el va plăti o rată de 1.700 lei în primele maxim 60 luni urmând ca, pentru următoarele 75 luni să plătească doar 700 lei. Clientul va plati un comision analiza credit de 1.400 lei pentru un contract de credit încheiat după data de 01.03.2011, față de 3.000 lei ( adică 3%) cât ar fi plătit înainte.

Finanțările acordate de Raiffeisen Banca pentru Locuințe sunt folosite atât pentru renovare, modernizare, extindere, construcție sau cumpărare de locuințe, cât și pentru refinanțarea altor credite ipotecare/imobiliare, contractate de la alte bănci.

RBL oferă clienților săi trei tipuri de finanțări:

Creditul cu avans ZERO, se acordă persoanelor care au nevoie de finanțări imediate. Dobânda este de 9,5% pe an la lei, pentru creditul garantat cu ipotecă. După maxim 60 luni, împrumutul se transformă într-un credit cu dobândă de 4,5% pe an, fixă pe toată perioada de rambursare.

Comisioanele practicate de RBL pentru creditele fara avans sunt:

Comision rambursare anticipată: ZERO (0)

Comision deschidere contract de economisire-creditare: 1,2%

Comision de administrare anual: 36 lei.

Comision fix analiză dosar credit: 1400 lei- perceput o singură dată

Persoanelor care au nevoie de o finanțare imediată și care dispun de un avans de minim 40% din suma de care au nevoie, RBL le oferă un credit ipotecar cu dobândă fixă de 8.5% la lei. La fel ca în cazul Creditului fără avans, după maxim 60 luni, împrumutul se transformă într-un credit cu dobândă de doar 4.5% pe an, fixă pe toată perioada creditului.

Comisioanele practicate de RBL pentru acest tip de credit sunt aceleași ca în cazul creditelor fără avans.

În plus, acei clienți care nu au nevoie de bani imediat și care intenționează să-și îmbunătățească situația locativă în următorii ani, pot semna un contract de economisire- creditare, iar după ce economisește în medie 3-5 ani are posibilitatea de a accesa un credit cu dobânda fixă la lei, de doar 4.5% pe an. În timpul perioadei de economisire, clientul primește o primă de stat de 25% din suma economisită într-un an, în limita a 250 euro, plus dobânda oferita de bancă de 1,5%.

Comisioanele practicate de RBL pentru acest tip de credit ( locativ cu 4,5%) sunt valabile pentru contractele de economisire-creditare încheiate după 1 ianuarie 2011:

Comision rambursare anticipată: ZERO (0)

Comision deschidere contract de economisire-creditare: 1,2%

Comision de administrare anual: 36 lei.

Comision fix analiză dosar credit: 400 lei- perceput o singură dată

Produsele oferite de RBL sunt vândute în prezent prin cele peste 550 de agenții Raiffeisen Bank și la partenerul de afaceri Consultanță Financiară Germană.

Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL) este prima banca de economisire-creditare din sistemul bancar romanesc. A fost infiintata In iunia 2004 si functioneaza dupa legea O.U.G. 99/2006 –Banci de economisire si creditare in domeniul Locativ (Titlul II).

Potrivit actului constitutiv, actionarii RBL sunt Raiffeisen Bank Romania, Bausparkasse Schwäbisch Hall, care detin fiecare cate 33.324% din actiuni, si Raiffeisen Bausparkasse Austria care detina 33.35% din participatii. Capitalul social initial a fost de 15 milioane Euro, echivalentul in lei, ajungand azi la 131 074 560 lei.

ACTIONARII

Raiffeisen Bausparkasse Austria (33,35%). A fost înființată în 1961 și de mai bine de 20 de ani este lider de piață în Austria în domeniul caselor de economii pentru domeniul locativ, având în total peste 3,6 milioane clienți. Raiffeisen Bausparkasse dispune în Austria de o rețea cuprinzătoare de distribuție, de circa 2.300 agenții, în care lucrează peste 20.000 angajați ce asigură consilierea și îndrumarea competentă în tot ceea ce ține de economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ. Dovadă a faptului că austriecii știu să aprecieze această formă atractivă de economisire și creditare, îl reprezintă numărul mare de contracte de economisire-creditare încheiate în anul 2008: peste 320.000, cu un sold de economisire de peste 5,5 milioane euro. Banca deține participații și pe piețe din Cehia, Croația și Slovacia.

Bausparkasse Schwäbisch Hall Germania (33,324%). Este grupul de servicii financiare cu cea mai mare bancă pentru locuințe din Germania. Fiecare al patrulea contract de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ din Germania este încheiat de liderul pietei, Bausparkasse Schwabisch Hall. Banca și-a menținut poziția de lider de piață, cu o cotă de piață de 30%. Numai în anul 2008 au fost încheiate aproximativ 1.1 milioane de contracte noi, ajungând la un număr total de 7 milioane de contracte economisire-creditare. Grupul financiar practică cu succes, de mai mulți ani, finanțările totale. Consultanții Bausparkasse Schwabisch Hall și băncile cooperatiste vând clienților lor, nu numai contracte de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, ci și finanțări complete pentru locuințe proprii. Mai mult, aceștia vând și alte produse din domeniul economisirii și asiguraării viitorului, inclusiv pe cele ale societății de asigurări R+V-Versicherung și ale firmei Union Investment.

Raiffeisen Bank Romania (33,324%) înființată în 1997 ca societate fiică a RZB Austria, este una din băncile de top din sistemul bancar românesc din punct de vedere al activelor bilanțiere. Raiffeisen Bank este o bancă universală, care oferă o gamă completă de produse și servicii de cea mai bună calitate persoanelor fizice, IMM-urilor și corporațiilor mari prin multiple canale de distributie: unități bancare (433 în întreaga țară), rețele de ATM și EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct) și mobile banking (myBanking).

În completarea ofertei băncii vin serviciile oferite de celelalte entități ale Grupului Raiffeisen în Romania: Raiffeisen Leasing, Raiffeisen Capital & Investment (RCI), Credex precum și Raiffeisen Banca pentru Locuințe. Cele mai nou inființate entități ale Grupului în România sunt Raiffeisen Asset Management (RAM) și Raiffeisen Broker Asigurare – Reasigurare (RBAR). În prezent, banca are peste 2,2 milioane de clienți de retail și peste 5000 de clienți corporații mari și medii, și active totale de peste 4,5 miliarde de Euro, în creștere cu 15% mai mult față de sfârșitul anului 2006.

Raiffeisen Bank Romania a rezultat prin fuziunea, încheiată în iunie 2002, a celor două entități detinuțe de Grupul Raiffeisen în România: Raiffeisenbank (România), înființată în 1998 ca subsidiară a Grupului RZB, și Banca Agricolă Raiffeisen S.A., înființată în 2001, după preluarea băncii de stat Banca Agricolă de către grupul austriac. După privatizare, Raiffeisen Bank S.A. a reușit o schimbare radicală ajungând pe poziția a treia în sistemul bancar românesc. În 2008, banca a înregistrat un profit net de 165 milioane Euro, cu 75.6% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2007. Activele totale au ajuns la 4.65 miliarde de euro. În prezent, banca are peste 2,2 milioane de clienți de retail și peste 5000 de clienți corporații mari și medii, și active totale de peste 4,5 miliarde de Euro, în creștere cu 15% mai mult față de sfârșitul anului 2006.

Banca deține diferite unități specializate ca “agenții de retail” care se adresează persoanelor fizice și IMM-urilor. De asemenea, Raiffeisen Bank este prima bancă de pe piața românească care a lansat unitați destinate exclusiv acordarii de credite imobiliare – „Raiffeisen Bank – Casa Ta”. Raiffeisen Exclusive, marca pentru serviciile de private banking destinată clienților bancari de top, oferă pachete de produse pentru o gama largă de investiții, în spații dedicate în marile orașe ale țării, adaugând o nota personală serviciilor de calitate pe care le oferă, fiecare client având bancherul său personal. Pentru segmentul corporatist, banca are reprezentanți în toate centrele regionale corporatiste, oferind clienților marele avantaj de a beneficia de soluții bancare adaptate cerințelor acestora în orice zona a țării.

De asemenea, Raiffeisen Bank este un jucator important pe piața cardurilor – a lansat primul card de credit co-branded și oferă clienților săi toata gama de carduri: de debit și de credit, pentru persoane fizice și juridice, în lei sau în valută, cu utilizare națională sau internațională, de tip Visa sau Mastercard.

Activitatea Raiffeisen Bank a fost recunoscută de prestigioase publicații de-a lungul anilor: Piața Financiară – “Banca Anului” (2007) și “Premiul de Excelență” (2008) pentru calitatea portofoliului corporativ al băncii, Business Press – “Banca anului” pentru activitatea corporate din 2005 și 2007, dar și pentru cele mai bune investiții din sistemul bancar în 2008.

Tribuna Economica – “Cea mai buna bancă” (2006), Camera de Comerț și Industrie a României – “Premiul de Excelență în Afaceri” pentru cele mai diversificate produse și servicii bancare destinate întreprinderilor mici și mijlocii din 2007, Global Finance – „Cea mai bună bancă din România (2004 și 2005).

Raiffeisen Banca pentru Locuințe (RBL) a împlinit cinci ani de la lansare. În prezent, RBL are în evidență peste 100.000 de clienți, cu o suma contractată de aproximativ 450 milioane euro. Mai mult, suma economisită de clienții RBL de-a lungul celor cinci ani s-a ridicat la aproximativ 60 milioane euro, iar în conturile clienților RBL, au intrat circa 15 milioane de euro, reprezentând cuantumul primei de stat aferente economiilor realizate din 2004 până în prezent.

"Raiffeisen Banca pentru Locuințe a venit în 2004 cu un produs cu totul nou pentru piața bancară românească. De-a lungul celor cinci ani de functionare ne-am confruntat cu comportamente îndreptate mai ales spre creditare. Acum putem spune că a avut loc o conștientizare a importanței, siguranței și avantajelor sistemului de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ. Să nu uităm că statul susține, atât economisirea cât și îmbunatățirea situației locative a populației, oferind prima de stat în valoare de 25% tuturor celor care economisesc în sistem colectiv pentru domeniul locativ" a declarat Alexandru Ciobanu, președintele Raiffeisen Banca pentru Locuințe.

CAPITOLUL IV

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE ÎN CADRUL RAIFFEISEN – BANCA PENTRU LOCUINȚE.

Riscul bancar este un complex de evenimente cu consecințe adverse pentru bancă, un eveniment incert, posibil și viitor care poate afecta întreaga activitate a unei societăți bancare. Astfel managementul riscului bancar urmărește minimizarea cheltuielilor și a pierderilor, modificarea comportamentului salariaților precum și modificarea imaginii publice a băncii.

Riscul bancar apare pe parcursul derulării operațiunilor bancare, fenomen ce provoacă efecte nagative asupra activității bancare ducând la diminuarea profitului și la înregistrarea de cheltuieli suplimentare și chiar de pierdere, ceea ce afectează în final funcționarea băncii. Societățile bancare au o aversiune față de risc și caută să-și minimizeze expunerea plasamentelor la pierderi. Riscul este provocat de către clienții băncii care contractează unele împrumuturi pe care nu le poate rambursa la termen și nici nu sunt acoperite de garanții corespunzătoare, ceea ce provoacă pierderi băncii.

În aprecierea riscului este necesar să se ia în considerare gradul de specializare a activității, avantajele și dezavantajele pe care specializarea le generează. O componentă importantă în gestionarea riscului o constituie și experiența funcționării băncilor în cadrul economiei de piață și nivelul performant sau mai puțin performant al personalului ce-și desfășoară activitatea în instituțiile bancare, care pot genera apariția unor fenomene încărcate de risc.

Având în vedere funcțiile băncii și caracteristicile serviciilor și produselor bancare, legătura dintre profit și risc este obligatorie iar managementul riscului se reliefează ca fiind un domeniu de primă importanță al conducerii activității bancare pornind în sens invers spre determinarea prin prisma riscului a obiectivului fundamental al activității unei bănci, acesta fiind maximizarea profitului în condiții de minimizare a riscului.

În domeniul bancar, mai mult decât în alte domenii, legătura strictă de proportionalitate între rolul profitului și nivelul riscului determină o orientare specifică a funcțiilor managementului resurselor și plasamentelor, pe de o parte și managementul riscului pe de altă parte, celelalte funcții ale conducerii fiind orientate spre realizarea obiectivelor băncii de maximizare a profitului sub condiția reducerii gradului de risc sau păstrării unui nivel minim al riscului.

Necesitatea realizării unui management eficient și activ al riscului bancar impune aplicarea unor strategii și politici bancare în domeniul creditelor, investițiilor de titluri, participațiilor și plasamentelor interbancare.

Cele mai importante riscuri financiare la care este expusă Raiffeisen Banca pentru Locuințe sunt riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de piață și riscul operațional. Riscul de piață include riscul valutar și riscul de dobândă. Departamentul de Administrare a Riscurilor ține cont de mediul legislativ național, precum și de cerințele pe care o instituție financiară trebuie să le îndeplinească pentru a limita riscurile ce apar din operațiunile bancare, în special privind tipul și scopul activității și cu respectarea principiilor stabilite de Acordul Basel II.

Banca monitorizează permanent riscul și toate pozițiile din bilanț, în special riscul de creditare și riscul de piața, precum și riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul operațional, riscul reputațional etc. Deținând un rol esențial în strategia băncii, gestiunea riscurilor reprezintă ansamblul instrumentelor, tehnicilor și dispozitivelor organizatorice necesare băncii pentru a-și atinge obiectivele. Acestea se află într-o evoluție progresivă: se diversifică, capătă noi dimensiuni, devin mai precise și continuă să evolueze odată cu evoluția mediului. În ansamblul tehnicilor și modalităților de gestionare a riscurilor, gestiunea activelor și pasivelor ocupă un plan central.

Gestionarea riscurilor și gestionarea activelor și pasivelor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile, de exemplu, riscurile financiare, riscurile legate de asigurarea lichidităților, variației ratei dobânzii sau a riscului de credit etc. Politicile de risc și orice schimbare a acestora sunt bine documentate, integrate în strategia generală și sistemele de control ale băncii și sunt comunicate de Raiffeisen Banca pentru Locuințe (RBL) pentru a asigura administrarea riscurilor în același fel în toate segmentele de activitate ale băncii.

4.1. Managementul riscului de credit.

Riscul de credit este generat atât de produsele bancare tradiționale (credite), cât și de plasamentele efectuate de Departamentul Trezorerie. În ceea ce privește activitatea de creditare, obiectivul pe care și-l propune Raiffeisen Banca pentru Locuințe este realizarea unui portofoliu de credite diversificat, care să permită controlul și gestionarea riscurilor asumate.

Managementul riscului de credit este asigurat pe 2 niveluri:- prin monitorizarea și controlul riscurilor la nivelul fiecărui dosar de credit (analiza clientului și încadrarea acestuia în categoria de bonitate corespunzătoare); prin monitorizarea și controlul riscurilor la nivelul întregului portofoliu de expuneri, care se referă la limitarea expunerilor mari, limitarea operațiunilor în condiții de favoare, menținerea indicatorilor generali/specifici de risc de credit la valori prestabilite, limitarea riscului de nerambursare pentru portofoliul de credite, limite impuse la nivel de portofoliu de credite.

În ceea ce privește activitatea de trezorerie, RBL urmărește obținerea unui risc de neplată minim, prin alegerea cu atenție a contrapartidelor și prin stabilirea de limite de risc de credit.

Suplimentar, în concordanță cu reglementările legale în vigoare și cu condițiile specifice de operare ale unei societăți din domeniul locativ, banca are permisiunea să investească doar în active cu grad scăzut de risc (cărora li se atribuie ponderi, conform Regulamentului B.N.R. nr. 14/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, cu modificările și completările ulterioare, între 0% și 20%).

Administrarea riscului de credit este formalizată prin strategia și politica băncii privind riscul de credit, prin norme și proceduri specifice, care sunt revizuite și aprobate periodic de conducerea RBL, pentru a reflecta schimbările contextului economic în care banca își desfășoară activitatea.

Riscurile asociate riscului de credit:

Riscul de țară – considerăm că RBL este expusă într-o mică măsură la acest risc. Banca nu este angajată în activități transfrontaliere.

Riscul de concentrare – este administrat prin definirea limitelor de expunere referitoare la zone geografice, la profilele de risc, expunerile mari, relația contrapartidei cu RBL (limitarea operațiunilor în condiții de favoare sau a celor cu persoane aflate în relații speciale); strategia Băncii referitoare la creditele acordate persoanelor fizice este de a nu considera delimitări legate de sectorul economic de activitate al angajatorului.

Riscul rezidual – în vederea minimizării impactului tehnicilor proprii de diminuare a riscului de credit, Banca utilizează valorile juste ale garanțiilor reale și coeficienți de ajustare a garanțiilor corespunzători riscului de depreciere a valorii acestora, stabilite prin proceduri și norme specifice la nivelul băncii.

Riscul de credit al contrapartidei – reprezintă riscul ca o contrapartidă într-o tranzacție să-și încalce obligațiile contractuale înainte de decontarea finală a fluxurilor de numerar aferente tranzacției.

În vederea unui management eficient a riscului de contrapartidă, Banca a stabilit un set de limite de contrapartidă.

Limitele pentru contrapartide sunt stabilite pe baza ratingului de credit al instituției financiare furnizate de Moody`s, Standard&Poor’s și Fitch, a rezultatelor financiare obținute de instituție și eventual de banca mamă a acesteia precum și pe baza reputației instituției financiare. Setul de limite este revizuit în concordanță cu volumul de activitate și condițiile de pe piețele financiare. În conformitate cu precizările Normei BNR nr. 5/2003 privind condițiile specifice de funcționare a caselor de economii pentru domeniul locativ, cu completările și modificările ulterioare, RBL poate efectua plasamente doar în active cu grad de risc de credit scăzut

4.2. Managementul riscului de piață.

Principalele componente ale riscului de piață sunt:

– riscul valutar;

– riscul de preț;

– riscul de rată a dobânzii pentru activități care aparțin portofoliului de tranzacționare (trading book)

– alte componente: credit spread risk și market liquidity risk.

Obiectivul strategiei privind riscul de piață este reprezentat de menținerea profilului de risc sub pragul de la care acesta devine semnificativ, prin următoarele metode:

– stabilirea unei strategii și politici privind investițiile și riscul de piață;

– stabilirea de limite pentru riscul valutar.

Riscul valutar este slab prezent în cadrul operațiunilor RBL deoarece acestea sunt derulate în monedă locală (LEI). Raiffeisen Banca pentru Locuințe deține valută doar pentru derularea operațiunilor curente de plăți în nume propriu.

Având în vedere că RBL nu deține portofoliu de tranzactionare (deci nu este expusă riscului de rată a dobânzii pentru activități din portofoliul de tranzacționare) și că riscul de preț este generat doar de posibila variație a prețurilor instrumentelor cu venit fix (care sunt în principal o derivație a ratelor dobânzii) deținute în afara portofoliului de tranzacționare, considerăm că Banca nu este expusă semnificativ la acest risc.

Riscul de rată a dobânzii pentru activități din afara portofoliului de tranzacționare Strategia de investiții a Raiffeisen Banca pentru Locuințe S.A. are 2 componente, și anume: o parte de imunizare și o parte de anticipare a ratelor de dobandă. Aceste componente, care rezultă din natura activității Băncii și se aplică unor portofolii dedicate, conlucrează pentru a maximiza venitul din dobânzi (în conformitate cu obiectivele stabilite prin buget) și a minimiza riscul de rată a dobânzii.

Ca parte a procesului de administrare a riscurilor, RBL a stabilit limite pentru riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare și sisteme de managementul riscului care să conducă la o mai bună cunoaștere, apreciere și limitare a acestui risc.

Pentru a răspunde surselor riscului ratei dobânzii pentru operațiuni din activități din afara

portofoliului de tranzacționare, RBL aplică următoarele metode de managementul

riscului :

– raportul privind gap-urile de rată a dobânzii (interest rate gaps);

– analiza senzitivității la variația ratelor de dobândă;

– evaluarea modificării valorii economice a băncii.

Evaluarea modificării valorii economice a Băncii se face trimestrial, prin modificarea nivelurilor ratelor de dobândă pentru activitățile din afara portofoliului de tranzacționare și analiza impactului acestor modificări asupra riscului de rată a dobânzii. Scenariul folosit în cadrul Raiffeisen Banca pentru Locuințe presupune o modificare a curbei randamentului cu +/- 200bps.

În ceea ce privește activitatea de economisire, Banca ia în calcul data estimată de repartizare, întrucât prezintă o imagine actualizată în permanență a situației contractelor de economisire-creditare. În ceea ce privește activitatea de creditare, Banca ia în calcul scadența creditelor.

4.3. Managementul riscului operațional.

Administrarea riscului operațional este formalizată prin politica Băncii privind riscul operațional, prin norme și proceduri specifice, care sunt revizuite și aprobate periodic de conducerea Băncii, având ca referință Regulamentul 24/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit pentru riscul operațional precum și prevederile Regulamentului BNR 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților acestora, cu modificarile și completările ulterioare.

Obiectivul Băncii în ceea ce privește diminuarea acestui tip de risc este de a crea o cultură organizațională de tip „conștientizarea riscurilor”, pentru a îmbunătăți elementele de control intern și pentru a limita pierderile ce pot aparea.

Strategia băncii în privința administrării riscului operațional vizează următoarele aspecte:

– evaluarea produselor, activităților, proceselor și sistemelor în vederea determinării acelora semnificative în ceea ce privește riscul operațional inerent;

– stabilirea unor indicatori de risc operațional cu ajutorul cărora să poată fi determinată poziția RBL cu privire la riscul operațional;

– evaluarea expunerii la riscul operațional pe baza datelor privind istoricul de pierderi înregistrate;

– dezvoltarea și testarea planurilor de continuitate a activității și de recuperare în caz de dezastru;

– încheierea unor contracte de asigurare pentru anumite riscuri

4.4. Analiza bilanțieră a Raiffeisen Bank.

Grupul Raiffeisen a împlinit în anul 2014, 17 ani de la intrarea pe piața românească și 12 ani de la crearea Raiffeisen Bank S.A. prin fuziunea dintre Raiffeisen – Banca Agricolă S.A. și Raiffeisen Bank România S.A. în acești ani Grupul și-a clădit un renume în Retail și Corporate Banking și a lansat operațiuni cu rezultate remarcabile în domeniul investment banking și asset management.

Anul 2013 poate fi imparțit în două perioade distincte: prima, de 10 luni, a marcat o dezvoltare puternică a operațiunilor băncii, în timp ce în a doua, rezultatele au fost influențate parțial de criza financiară internațională, care a început să afecteze și economia românească. În 2013 veniturile anuale au crescut cu 12% față de anul 2012, în ciuda unui trimestru patru mai slab, în timp ce costurile operaționale și-au continuat scăderea, fiind mai mici cu 12% în comparație cu anul precedent.

Această evoluție pozitivă se datorează modului pragmatic al Raiffeisen Bank de a face afaceri. Se încearcă permanent satisfacerea nevoile clienților, aflați mereu în centrul preocuparilor, și se oferă servicii de calitate superioară. Segmentarea clienților, care permite oferirea de soluții personalizate, un portofoliu diversificat și o gamă variată de produse, împreuna cu o abordare conservatoare a riscului sunt punctele de referință. Ca recunoaștere a eforturilor, în decembrie 2013 Piața Financiară a acordat Raiffeisen Bank „Premiul de excelență” pentru calitatea portofoliului corporatist al băncii.

Sursa: www.raiffeisen.ro.

Aria Clienți Corporații

Segmentarea clienților corporate în corporații multinaționale, corporații locale mari (companii locale cu acționariat românesc și o cifră anuală de afaceri de peste 25 de milioane de euro) și corporații medii (cu o cifră anuală de afaceri între 5 și 25 de milioane euro, indiferent de acționariat) reprezintă o abordare strategică a nevoilor clienților băncii, care beneficiază de servicii furnizate de departamente specializate din administrația centrală și de o rețea de Centre Regionale Corporatiste.

Aria Clienți Corporații contribuie cu 77% din activele totale ale Diviziei Corporate Banking, cu 71% din pasivele totale și generează 80% din venitul brut al acesteia. Pe o piață deosebit de competitivă, s-a reușit mărirea bazei de clienți cu 14%, respectiv cu 527 de clienți noi. În 2008, segmentul corporații medii a avut cea mai mare rată de creștere dintre toate segmentele corporate din punct de vedere al volumului activelor și al venitului brut.

Aria Clienți Corporații este cel mai dinamic segment al Diviziei Corporate Banking, cu o creștere de 34% a volumului activelor și de 21% a veniturilor față de 2007. Segmentul este un important furnizor de pasive, atât pentru Divizie, cât și pentru Bancă. Angajamentul privind creșterea eficienței prin controlul permanent al costurilor a condus la reducerea raportului cost/venituri cu 11% față de 2007, până la 47% la finalul lui 2008.

Sector Public

Segmentul Sector Public este parte a Diviziei Corporate Banking din 2002. Scopul său este acela de a deservi entitățile din sectorul public (administrații centrale și locale, companii de interes național, programe de integrare europeană). Fiind ultimul an dintr-un ciclu electoral, în care au avut loc atat alegeri locale, cat și generale, 2008 a fost o perioadă moderată în relația cu autoritățile publice. Astfel, nu a fost inițiat aproape niciun proiect major de investiții, iar unele din proiectele aflate în derulare au fost stopate sau au întampinat întârzieri. Cu toate acestea, s-a reușit menținerea unei evoluții relativ constante a activelor care au înregistrat o creștere de 11,5% a volumului față de 2007. În ceea ce privește veniturile, s-a reușit menținrea la același nivel față de anul precedent. Acesta poate fi considerat un rezultat bun, avand în vedere noua legislație în domeniu, conform căreia Ministerul de Finanțe este singura entitate care poate finanța celelalte ministere, prin bugetul de stat.

Direcția Sector Public este responsabilă de 19% din activele totale ale Diviziei, 9% din pasivele acesteia și generează 13% din venitul total brut. Raportul cost/venituri a crescut până la 49% în 2008 față de 40% în anul precedent, în principal datorită evoluției liniare a veniturilor.

Instituții financiare

Direcția Instituții Financiare are atribuții privind sprijinirea nevoilor bancare ale companiilor de asigurări, leasing, credite de consum și finanțări ipotecare, precum și ale fondurilor de pensii și ale companiilor de management al activelor și brokeraj. Relațiile tradiționale de afaceri cu companii de renume care activează pe piața națională de leasing au continuat și pe parcursul lui 2008, chiar dacă la un nivel mai redus, deoarece impactul crizei financiare internaționale a limitat drastic operațiunile locale.

Ca urmare, activitatea de creditare a încetinit în 2008 comparativ cu anul precedent. De asemenea, relațiile bune cu companiile de asigurări, precum și atenta diversificare a portofoliului în raport cu fondurile de pensii, companiile de management al activelor și alte instituții financiare non-bancare au permis menținerea și chiar creșterea volumului depozitelor atrase, Direcția Instituții Financiare fiind astfel al doilea mare furnizor de pasive pentru Divizia Corporate Banking.

Eficiența proceselor și o politica atentă de cheltuieli au determinat scăderea raportului cost/venituri cu 15,2%, de la 61,5% la 52,2%, în ciuda reducerii cu o treime a veniturilor (de la 11,1 milioane EUR la 7,5 milioane EUR). Direcția Instituții Financiare este responsabilă și de dezvoltarea rețelei de bănci corespondente. în 2008, numarul de conturi LORO deschise de bănci renumite a ajuns la un total de 72 (din care 9 noi).

Aria Produse pentru Corporaoeii și Management Know-How

Aria Produse pentru Corporații și Management Know-How este parte integranta a Diviziei

Corporate Banking, fiind responsabilă cu dezvoltarea și managementul produselor. În componența sa intra 3 direcții: Produse de Credit pentru Corporații, Finanțare Proiecte și Cash Management. Primele doua acoperă activitatea de creditare, în timp ce ultima gestionează activitățile legate de contul curent și toate produsele asociate acestuia. Produsele administrate de Aria Produse Credit pentru Corporații și Management Know-How reprezintă 71% din totalul veniturilor generate în 2008 de Divizia Corporate Banking. Față de anul precedent, în 2008 venitul brut a crescut cu 10%, principalul factor de creștere fiind produsele non-risc.

Direcția Produse de Credit pentru Corporații

Direcția Produse de Credit pentru Corporații oferă cea mai variată gamă de produse de creditare de pe piața românească, ce acoperă de la nevoi de finanțare a bilanțului până la finanțarea structurată a comerțului. Din totalul creditelor, produsele de finanțare a bilanțului (credite la termen, avansuri în contul curent, descoperit de cont etc.) au o pondere de 79%, în timp ce produsele de finanțare structurată a comerțului (factoring, forfetare, finanțare bunuri, prefinanțare și finanțare exporturi etc.) au reprezentat 17%. Venitul brut înregistrat la finalul lui 2008 a fost de 28,11 milioane EUR, reprezentând 25% din totalul veniturilor Diviziei Corporate Banking.

Devenită deja o tradiție, Conferința CerealExpert a ajuns la a treia ediție, fiind un eveniment

major la care participă toți marii jucători de pe piața românească. Absorbția fondurilor europene a continuat să prezinte un interes major pentru Bancă, după lansarea, în 2007, a conceputului „Produs pentru Europa”. Ca urmare, în a doua jumatate a lui 2008 au fost încheiate primele tranzacții în acest sens.

Direcția Finanțare Proiecte

Având o bogată experiență și beneficiind de know-how-ul Băncii-mamă, Raiffeisen Bank a continuat în 2008 să fie unul din principalii jucători de pe piața finanțării de proiecte, gama sa de produse acoperind domeniul imobiliar (proiecte rezidențiale, clădiri de birouri, spații comerciale), achiziții și investiții în proiecte industriale. În 2008, venitul brut a crescut cu peste 30% față de anul 2007.

Direcția Cash Management

Raiffeisen Bank a continuat să își îmbunătățească statutul de una dintre cele mai importante bănci de cash management din România. Succesul ei se datorează rețelei vaste de unități, produselor inovative, serviciilor de cash management de calitate superioară și soluțiilor pe care le oferă clienților săi. Oferta include toate tipurile de tranzacții legate de contul curent, precum plăți, operațiuni cu numerar, electronic banking, dar și soluții personalizate pentru raportarea, reconcilierea și realizarea plăților și managementul lichidității. Clienții Băncii pot efectua plați prin intemediul unor multiple canale de acces (ghișeele Băncii, electronic banking, telephone banking prin Call Center, mobile banking, internet banking). Direcția Cash Management este responsabilă de 42% din venitul brut al Diviziei Corporate Banking din 2008, un rezultat cu 15% mai mare față de anul precedent.

Retail Banking Carduri

La finalul anului 2008, portofoliul de carduri active a depășit 1.700.000, din care cardurile de

credit au înregistrat o creștere de 25% față de anul precedent, ajungând la 294.434. Prin intermediul celor peste 7.800 de EPOS-uri, s-au procesat peste 14,5 milioane tranzacții, cu o valoare totală de aproximativ 1,9 miliarde RON. De asemenea, numărul tranzacțiilor cu numerar procesate prin cele peste 1.000 de ATM-uri, în valoare de aproximativ 13 miliarde RON, a depășit 33,2 milioane.

Evoluoții ale segmentelor de clienți

Persoane fizice

Creditele noi pentru persoane fizice (exclusiv card de credit și descoperirile de cont) au înregistrat valoarea de 1,15 miliarde EUR, în urcare cu 32% față de anul precedent (870 milioane EUR). Dintre acestea, ponderea pe credite garantate și negarantate a fost relativ echilibrată, cu 55% credite negarantate și respectiv 45% credite garantate. Anul 2008 poate fi considerat un vârf al pieței creditelor garantate cu ipotecă, înregistrându-se o creștere de aproximativ 37% față de anul 2007, pe sume noi acordate.

Ca urmare, numărul de unități „Raiffeisen Bank – Casa Ta” s-a extins la 21 (din care 6 au fost deschise în 2008), iar numărul de unități tradiționale în care activează personal specializat exclusiv acordării de credite ipotecare a ajuns la 51 (dintre care 5 nou deschise

In ceea ce privește creditele negarantate, au fost dezvoltate programe speciale de creditare a cliențior cu credite aflate în derulare și istoric bun de plată, programe ce au permis pe de o parte creșterea volumelor de credite în condiții de risc diminuat, iar pe de alta parte recompensarea și fidelizarea celor mai buni clienți ai băncii.

Întreprinderi mici și mijlocii (IMM)

Acest segment este structurat în întreprinderi cu cifre de afaceri sub 1 milion EUR și între 1 și 5 milioane EUR, fiind unul foarte important pentru Raiffeisen Bank, prin contribuția adusă la rezultatele financiare ale băncii. Clienții IMM beneficiază de o echipă de vânzare dedicată, ce le ofera consultanța necesară găsirii celor mai bune soluții financiare, în așa fel încât să poată identifica planuri de dezvoltare ale propriei afaceri. De asemenea, IMM-urile au acces la serviciile și produsele băncii și prin canale alternative: internet banking (Raiffeisen Online), phone banking (Call Center IMM, Raiffeisen Direct) și mobile banking (myBanking).

În 2008, profitul net al segmentului IMM a crescut cu peste 50% față de anul precedent, ajungând la 37,4 milioane EUR. Acest lucru se datorează în special orientării eforturilor băncii spre construirea unei relații foarte bune cu clienții și găsirea celor mai potrivite soluții pentru dezvoltarea activității lor.

4.5. Implementarea Acordului Basel II în cadrul Grupului Raiffeisen.

De la nașterea sa în 1974, rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancară (BCBC- Basel Committee on Banking Supervision) a fost să promoveze stabilitatea sistemului bancar global. Când, în ultimii ani ai deceniului ’80, a devenit mai mult decât evident că diferitele practici de reglementare favorizau instituții bancare din anumite zone geografice, Comitetul Basel a lansat Acordul Basel I, menit să reglementeze cerințele de capital minim (1988). Totuși, datorită maturizării metodologiilor de calcul al riscului care au indus un grad de sofisticare a activității bancare, precum și a ignorării riscului operațional în Acordul Basel I, s-a impus revizuirea Acordului Basel I și, așa a apărut, la sfârșitul anului 2003, forma finală a Acordului Basel II (care a fost supus unui proces consultativ cu instituțiile vizate – comerciale și reglementatoare încă din 2001). Din acest moment, practic băncile au avut la dispoziție trei ani pentru implementarea cerințelor Acordului Basel II.

Acordul conține trei direcții strategice structurate astfel:

Pilonul I: Acoperirea cerințelor de capital minim, cu metodologie și regulamente specifice pentru risc de credit și risc operațional. Tot în cadrul Pilonului I se stabilește metoda de evaluare a capitalului propriu pe baza noilor exigențe de clasificare a tipurilor de riscuri: risc de credit, risc operațional, risc de piață. În ceea ce privește riscul de credit, față de Acordul Basel I, Acordul Basel II prezintă o rafinare alternativă, cu o detaliere semnificativă a normelor metodologice. Riscul de piață nu face neapărat obiectul unei schimbări, el fiind tratat exhaustiv încă din 1988, la apariția Acordului Basel I. Riscul operațional reprezintă marea surpriză de ansamblu a abordării Basel II. Conform Comitetului Basel II, riscul operațional este riscul de pierderi directe și indirecte rezultate din erori procedurale, sistemice sau umane sau riscuri care pot decurge din evenimente externe. Provocările aduse de aceste riscuri sunt demne de a fi tratate cu toată atenția: impactul unui astfel de risc se propagă în întreaga bancă și poate afecta relația cu clienții și satisfacția lor, fără ca implicațiile cantitative, valorice să poată fi măsurate cu exactitate. Riscurile operaționale nu sunt încă bine inventariate, nu sunt obiectul unei înregistrări istorice a evenimentelor (arhivare) și a consecințelor lor, dar au audiență din ce în ce mai mare în bănci și există preocupări pentru gestionarea lor corespunzătoare.

Măsurarea riscului operațional este realizată direct de către bancă, iar un prim pas esențial este inventarierea lor pe categorii și crearea unor metodologii care să identifice, planifice și asume planuri de evitare a acestor riscuri ca și planuri de criză și remediere a efectului riscului operațional, o dată ce un eveniment din această categorie a avut loc.

Pilonul II: Asigurarea supravegherii prudențiale: reprezintă crearea și validarea unui set de proceduri interne fiecărei instituții financiare, prin care se evaluează adecvat și consistent fondurile proprii corespunzătoare profilului de risc de catre organismele tutelare.

Pilonul III: Asigurarea disciplinei de gestionare a riscului de piață, prin promovarea transparenței; Comitetul Basel impune transparența comunicării informațiilor exacte și detaliate privitoare la gestiunea riscurilor. Informațiile obligatoriu de publicat sunt organizatorice, strategice și metodologice în domeniul riscurilor, financiare (structura și valoarea totală a fondurilor proprii și metodologii contabile de gestiune a activelor, pasivelor, provizioanelor), informații referitoare la riscurile de credit (total, repartizare), informații despre riscul operațional (evenimente posibil generatoare de pierderi).

În domeniul riscului operațional, băncile trebuie să stabilească noi procese, noi categorii de risc, modul de colectare și întreținere a datelor, precum și proceduri de prevenire a pierderii lor. De asemenea, dacă unele reglementări mai pot fi încă rafinate, anumite cerințe sunt clare indiscutabil și anume cele referitoare la impactul asupra sistemelor suport, întrucât date utilizate până acum numai de ofițerii și analiștii de credite, devin obiect de interes transparent și pentru funcțiile financiar-contabile din bancă și devin informații publice din foste informații strict private, trebuind să îndeplinească standarde mai înalte de acuratețe și un model de performanță în utilizare corespunzător.

De asemenea, Acordul Basel II nu va putea fi implementat dacă metodologiile ce se dezvoltă nu conțin constituirea bazelor de date cu posibilitatea urmăririi lor istorice, modele statistice, tipologii și categorii de riscuri riguros definite. Efortul asociat acestor activități, impactul puternic pe care-l au asupra sistemelor informatice existente nu este de neglijat și presupune o capacitate de organizare corespunzătoare.

Comitetul director al fiecărei instituții financiare responsabile de managementul și execuția proiectului Basel II trebuie să considere în detaliu activitățile corespunzătoare fiecărei faze, înșiruirea lor logică și metodologică, resurse numite în roluri și responsabilități distincte, managementul proiectului, respectarea temporală a derulării proiectului, instruirea și responsabilizarea corespunzătoare a personalului implicat în proiect și parcurgerea cu calitate a fazelor proiectului și în bugetul aprobat și lansat.

Implementarea normelor Acordului Basel II, va influența activitatea băncilor care va deveni mai puțin expusă riscurilor, iar indicatorii de alertă rapidă nu vor mai lăsa băncile să continue pe pante nesigure pentru stabilitatea financiară din punctul de vedere al riscului de credit, de piață sau operațional. Altfel spus, implementarea Basel II va crea bănci mai sigure. Pentru aceasta însă, băncilor li se va impune mai multă prudență, inclusiv în ceea ce privește creditarea.

Basel II aduce modificări în activitatea băncilor și instituțiilor financiare, impunând cerințe obligatorii de capital pentru expunerile băncilor. Atunci când o bancă acordă un credit, își asumă în portofoliul său un risc. Ca să aibă o situație globală a riscului, pe toată banca și în timp real, are nevoie de o soluție informatică bine pusă la punct, de un set de proceduri, de oameni bine pregătiți, care să știe ce să facă atunci când apar semnalele de avertizare timpurie. Ca să poată colecta și prelucra toată informația necesară, în timp real, banca are nevoie de o infrastructură complexă, care, tocmai prin diversitate, atrage după sine un alt tip de risc, dificil de gestionat și de cuantificat: cel operațional. În vreme ce riscul de credit poate fi calculat, estimat, evaluat, pentru riscul operațional este mai dificil.

Pregătirea implementării proiectului Basel II la Raiffeisen Bank.

Proiectul a început în 2003, având drept scop principal atingerea cerințelor BNR și a acordului Basel II pâna în ianuarie 2008. Banca a decis să aplice abordarea standardizată pentru riscul de credit și abordarea indicatorilor de bază pentru riscul operațional.

Raiffeisen a alocat aproximativ 3 milioane de euro cu implementarea acordului Basel II pentru 2006 și 2007. Proiectele băncii pe partea operațională implică un proiect complex de centralizare a activităților de back-office și de procesare de tranzacții.

Grupul Raiffeisen a început pregătirea pentru BASEL II în anul 2000 prin dezvoltarea unor modele de rating care au fost finalizate și ulterior implementate și aplicate la nivelul întregului grup. La nivel de grup, implementarea proiectului BASEL II a început în iunie 2003, urmând ca procesul sã se desfășoare în etape. Scopul acestui proiect este de a așeza banca în linie cu cerințele BASEL II și de a acoperi lipsurile (procese și date) constatate în toate sucursalele și subsidiarele Grupului. Faza de implementare este focalizatã pe colectarea datelor și introducerea soluțiilor/aplicațiilor IT care sã asigure alinierea la cerințele BASEL II. Astfel, principalele momente de referințã în Proiectul BASEL II, ca și reperele pentru implementarea acestui proiect în țările din valul 2 (printre care și Raiffeisen Bank România) sunt:

Etapa 1:

Faza de elaborare a Planului General pentru Proiectul BASEL II (iun – oct 2003)

În prima fazã s-a efectuat împărțirea sucursalelor și subsidiarelor RZB în douã categorii, în funcție de momentul în care va începe implementarea proiectului BASEL II. Astfel, țările din primul val au demarat implementarea în septembrie 2003, iar pentru țările din valul secund procesul de conformizare a început în septembrie 2004.

Categoria I-a: Din aceastã categorie care trebuie sã implementeze cu prioritate Proiectul BASEL II fac parte: Raiffeisen Bank AG și toate sucursalele și subsidiarele din Slovacia, Republica Cehã, Ungaria, Polonia, Slovenia (țãri care aderã la Uniunea Europeanã în primul val) precum și companiile/ societățile subsidiare din Austria (de ex. Raiffeisen Leasing).

Categoria a II-a: Din aceastã categorie fac parte toate celelalte unități RZB, inclusiv RBRO.

Etapa 2:

Implementarea Basel II în țările din Categoria I-a (noi 2003 – dec 2005)

Segmentarea pe clase de active;

Colectarea datelor;

Baza de date cu rating-uri și baza de date cu default-uri;

Implementarea parametrilor pentru Riscul de credit.

Etapa 3:

Implementarea Basel II în țările din Categoria a II-a (apr 2004 – dec 2006)

Analiza GAP (aprilie 2004– august 2004);

Analiza GAP pentru Procese;

Analiza GAP pentru Date;

Evaluarea arhitecturii II;

Implementarea la nivel local în unitățile Raiffeisen Bank din țările din categoria a II-a (septembrie 2004–decembrie 2006).

BASEL II – ABORDÃRI:

Grupul RZB optează pentru urmãtoarele abordări dintre cele propuse:

Riscul de Credit: Abordarea IRB de bazã;

Riscul de Piațã: Abordarea Standard;

Riscul Operațional: Abordarea Standard.

Elemente legate de strategia Raiffeisen Bank privind riscul operațional în vederea îndeplinirii cerințelor Comitetului Basel II.

Raiffeisen Bank elaborează în prezent o metodologie (manualul riscului operațional) și instrumentele de lucru pe baza documentației și a reglementãrilor în vigoare. Sistemul de management al riscului operațional va cuprinde:

politica de risc;

analiza proceselor;

analiza riscurilor;

optimizarea proceselor prin mãsuri de reducere a riscurilor ;

raportarea, controlul și monitorizarea riscurilor.

Evaluarea riscului operațional se realizează înaintea introducerii unor produse, servicii, procese, precum și înaintea implementării sistemelor IT și operaționale. Riscurile vor fi monitorizate pe baza unor rapoarte sistematice și a informațiilor relevante. Prima etapã în elaborarea strategiei va fi legatã de analiza proceselor: descrierea fluxului de activități, documentația necesarã, sisteme/ aplicații utilizate, responsabilități, reprezentare graficã (ARIS). Următoarea etapã cuprinde analiza riscurilor: inventarierea și catalogarea riscurilor, identificarea și cuantificarea lor, iar în final, asigurarea transparenței rezultatelor.

CAPITOLUL V

RAIFFEISEN BANCA PENTRU LOCUINȚE

~ PRIMA BANCĂ PENTRU DOMENIUL LOCATIV ~

Activitatea de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ este o activitate de economisire orientată către un scop concret pentru a obține un credit cu destinație locativă a cărui dobândă redusă, stabilită de la început cu caracter fix nu depinde de variațiile de dobândă de la nivelul pieței de capital.

La început este faza de economisire, prin care clientul dobândește dreptul la o contraprestație ulterioară sub forma unui credit folosit exclusiv pentru domeniul locativ cu o dobândă avantajoasă, fixă și diferită de dobânda oferită de piață. Fondurile necesare pentru acest credit provin din banii acumulați de client pe parcursul etapei de economisire. Creditul constituie diferența dintre suma contractată și soldul economisit, inclusiv dobânda la soldul economisit.

Pentru ordinea de repartizare Raiffeisen Banca pentru Locuințe calculează pe baza sumei contractate și a dobânzii la soldul economisit o cifră de evaluare pentru fiecare contract de economisire – creditare în fiecare lună. Astfel, clientul, prin comportamentul său influențează momentul repartizării contractului

Sistemul de repartizare al Raiffeisen Banca pentru Locuințe prevede 12 termene pe an pe baza cărora se fixează ordinea contractelor cu repartizare scadentă în scopul acordării creditului. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile, la termenul de evaluare, repartizarea se poate efectua trei luni mai târziu, însă acceptarea creditului nu este obligatorie. La baza contractului de economisire – creditare se află un tarif ale cărui elemente esențiale sunt ratele de economisire și de rambursare lunare, precum și dobânzile bonificate la economii și percepute pentru credit.

Rezilierea contractului de economisre – creditare se poate face în orice moment pe parcursul etapei de economisire. Se poate solicita rambursarea soldului economisit cel mai devreme la trei luni de la primirea cererii de reziliere de către Raiffeisen Banca pentru Locuințe. Dacă are loc la trei luni, clientului i se virează suma economisită intr-un cont specificat de el; însă pentru a rezilia contractul înainte de această dată, în termen de două săptămâni de la primirea cererii de către Raiffeisen Banca pentru Locuințe, aceasta percepe un comision de 1% din suma economisită.

Prima de la stat se acordă tuturor persoanelor fizice care au cetățenie română, domiciliul stabil în România și care au încheiat un contract de economisire – creditare cu una din cele două bănci pentru domeniul locativ adică Raiffeisen Banca pentru Locuințe și BCR Banca pentru Lociunte. Prima trebuie solicitată de către client până cel târziu la sfârșitul anului calendaristic următor celui în care au fost efectuate economisirile. Aceasta este stabilită la un nivel la 25% din suma economisită într-un an de către client dar nu mai mult de 250 euro pentru fiecare contract.

5.1. Activitatea de economisire și creditare în contextul economiei actuale

5.1.2. Activitatea de economisire

Faza de economisire este concretizată prin încheierea unui contract de economisire – creditare, moment în care clientul deschide un cont la Raiffeisen Banca pentru Locuințe în care el efectuează depuneri (regulate lunar) până la îndeplinirea condițiilor de repartizare a contractului (economisirea soldului minim de 50% din valoarea contractului, realizarea unei perioade minime de economisire de 18 luni, realizare unei cifre de evaluare de cel puțin 80 puncte).

Pentru încheierea unui contract de economisire – creditare sunt necesare mai multe documente:

Cerere pentru încheierea contractului de economisire – creditare semnată de client și însoțită de copia după BI / Ci;

Condițiile generale ale contractelor de economisire – creditare anexate cererii;

Scrisoarea de acceptare trimisă de către bancă în termen de 30 de zile de la primirea cererii de economisire – creditare.

În aceasta etapă se stabilește ținta, adică suma pe care clientul o dorește în momentul repartizării contractului (suma contractată).Suma contractată reprezintă suma dintre soldul economisit de client șî creditul acordat de către bancă. Astfel avem la dispoziție trei tipuri de tarife care stau la baza contractului:

RAPID;

STANDARD;

MODERAT.

Tariful RAPID este cel mai recomandat deoarece se poate economisi suma necesară într-un timp mai scurt având o rată de economisire de 7‰ din suma contractată. Tariful STANDARD este recomandat pentru cei care nu se grăbesc în economisirea soldului având o rată de economisire de 5‰ ceea ce face ca perioada de economisire să fie mai îndelungată astfel beneficiind de mai multe prime de la stat. Tariful MODERAT are cea mai mică rată de economisire: 4‰ fiind des folosit de către persoanele pentru care timpul nu este un dezavantaj. În funcție de tipul de tarif ales de către client se stabilește implicit și rata lunară de economisire adică 7‰, 5‰ sau 4‰ din suma contractată.

Clientul poate face depuneri suplimentare pe lângă rata de economisire pentru a constitui mai repede soldul minim necesar repartizării de 50% din suma contractată. Pentru soldul economisit, inclusiv la prima de stat, din momentul creditării acesteia în contul clientului, Raiffeisen Banca pentru Locuințe oferă o dobândă fixă de 3% pe an care se poate elibera, în cazul în care nu se dorește creditarea, numai împreună cu soldul economisit.

În fiecare lună are loc sortarea în funcție de valoarea cifrei de evaluare a tuturor contractelor de economisire și creditare care au atins perioada minimă de economisire, cifra minimă de evaluare și soldul minim economisit la termenul pentru evaluare și la care repartizarea a fost acceptată.

În limita fondurilor aflate la dispoziție în masa de repartizare are loc repartizarea contractelor în ordine descrescătoare, începând cu cifra cea mai mare de evaluare și continuând cu repartizarea până în momentul epuizării fondurilor. Ultimul contract de economisire și creditare repartizat este cel care are “cifra de evaluare necesară” sau “cifra de evaluare țintă“.

În cazul în care Raiffeisen Banca pentru Locuințe a primit “Declarația privind acceptarea repartizării contractului de economisire – creditare“ din partea clientului, acesta din urmă va primi la termenul de repartizare o notificare de repartizare în scris prin care banca informează clientul cu privire la:

termenul de repartizare;

indicația de plată, respectiv solicitarea clientului de a acorda o dispoziție de plată;

solicitarea de completare a unei cereri pentru acordarea unui credit.

Elementul cheie în ordinea de repartizare îl reprezintă cifra de evaluare, condiție mai puțin înteleasă de către client. Aceasta se calculează la fiecare termen de evaluare pentru fiecare contract aflat în faza de economisire. În funcție de valoarea acestei cifre are loc sortarea contractelor care fac obiectul repartizării. Contractul cu cifra de evaluare cea mai mare este primul care va fi repartizat în luna respectivă.

Ordinea contractelor fixată la termenul de evaluare rămâne valabilă pe parcursul întregii luni de repartizare, iar cele care îndelinesc de mai mult timp condițiile de repartizare dar la care clientul a acceptat mai târziu repartizarea, pot fi incluse oricând în ordinea de repartizare, putând ocupa eventual o poziție de vârf datorită cifrei mai mari de evaluare. Baza evaluării contractelor de economisire – creditare o constituie dobânzile soldului economisit și suma contractată.

Cifra de evaluare este calculată în diferite variante de tarif după cum urmează:

Suma dobânzii x factorul cifrei de evaluare x factorul de randament

Suma contractată în mii

Unde:

suma dobânzii cuprinde suma tuturor dobânzillor acumulate;

factorul cifrei de evaluare, în funcție de varianta de tarif poate fi: 2,50 pentru tariful rapid; 1,50 pentru tariful standard; 1,00 tariful moderat.

factorul de randament – recompensează plățile care depășesc valoarea soldului minim economisit și este de minim 1,000 și maxim 2,000; factorul de randament se calculează astfel:

Soldul economisit în contractul de economisire

Sold minim economisit

Aceasta formulă arată că valoarea sumei contractate nu influențează ordinea contractelor la repartizare, ceea ce înseamnă că atât contractele de valoare mare cât și cele de valoare redusă sunt tratate la fel. Factorul de randament se recalculează la fiecare termen, iar plățile efectuate în timpul anului în curs influențează suma dobânzilor și factorul de randament.

În perioada de economisire, clientul poate aduce modificări contractului, cu acordul băncii Raiffeisen Banca pentru Locuințe. Modificările ce pot fi aduse contractului sunt:

Divizarea contractului de economisire și creditare;

Reducerea sumei contractate;

Majorarea sumei contractate;

Conexarea mai multor contracte de economisire și creditare;

Modificarea variantei de tarif.

Aceste modificări trebuie să fie solicitate în scris. Contractele care sunt modificate și indeplinesc toate condițiile de repartizare pot fi repartizate cel mai devreme la 3 luni după modificarea contractului.

Divizarea unui contract de economisire și creditare poate fi necesară în următoarele cazuri:

Clientul dorește să utilizeze în domeniul locativ deocamdată, doar o parte a sumei contractate;

La decesul clientului suma contractată urmează să fie împărțită între succesori;

Clientul dorește să dispună de sume parțiale;

Suma minimă pentru fiecare contract divizat nu trebuie să fie mai mică de 3.000 lei și poate avea loc fie normal (adică divizarea soldului în raport cu sumele contractate), fie flexibil (adică divizarea soldului în funcție de dorința clientului).

În cazul divizării normale, soldul economisit se împarte în raport cu sumele contractate ale contractelor parțiale obținute după divizare, iar cifra de evaluare calculată până în momentul divizării nu se modifică. Divizarea flexibilă înseamnă împărțirea soldului economisit în funcție de dorința clientului, independent de suma contractată a contractelor după divizare.

Reducerea sumei contractate poate interveni din dorința clientului de a realiza o repartizare mai rapidă, de a îndeplini condiția de repartizare “sold minim economisit” fără a efectua plăți suplimentare. în cazul unei reducerii a sumei contractate se recalculează cifra de evaluare ținând cont că suma minimă contractată este de 3.000 lei.

Majorarea sumei contractată poate fi recomandată din următoarele motive:

Necesarul de finanțare preconizat inițial a crescut;

Pe contract s-a achitat mult peste suma minimă de economisire necesară;

Contractul are o cifră de evaluare mare.

Majorarea sumei contractate se poate face prin solicitarea acesteia pe formularul de încheiere a contractului de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ iar suma de majorare trebuie să fie de minim 3.000 lei. Comisionul pentru majorarea contului este de 1% din suma de majorare a sumei contractate și se decontează cu soldul economisit. în acest caz cifra de evaluare se va recalcula iar repartizarea poate avea loc, dacă sunt îndeplinite condițiile, cel mai devreme după trei luni de la data confirmării majorării.

Conexarea mai multor contracte de economisire și creditare are loc prin adunarea sumelor contractate și a soldurilor economisite alcătuind un singur contract. Conexarea contractelor este recomandată în situația în care există mai multe contracte care vor fi folosite pentru aceeași finanțare sau în cazul existenței unor contracte cu diferite condiții de repartizare (cifră de evaluare mare, cifră de evaluare mică, nivel ridicat de economisire, nivel scăzut de economisire), care să permită o repartizare rapidă.

Astfel, se pot conexa doar contractele cu aceeași variantă tarifară, iar repartizarea este posibilă doar după trei luni de la confirmarea conexării contractelor. Conexarea unor sume contractate repartizate cu sume contractate nerepartizate nu este posibilă, noul contract format având numărul de ordine cel mai mare dintre contractele individuale care au fost conexate.

Și în acest caz cifra de evaluare se va recalcula bazându-se pe:

Suma dobânzilor obținute la soldul economisit;

Suma soldului economisit în contractele de economisire și creditare;

Soldul minim economisit al contractului conexat (ca urmare calculării factorului de randament);

Suma contractată a contractului de economisire și creditare conexat.

Prima de stat se acordă persoanelor fizice de cetățenie română, cu domiciliul stabil în România care au încheiat un contract de economisire și creditare cu Raiffeisen Banca pentru Locuințe sau cu BCR Banca pentru Locuințe. Prima se acordă clienților ale căror contracte de economisire și creditare prezintă o durată minimă de cinci ani. Excepție de la această dispoziție se face la următoarele situații:

Clientul utilizează soldul său economisit în contractul de economisire și creditare imediat și direct în scopul unor măsuri în domeniul locativ în România;

Decesul clientului sau a soțului/ soției sau incapacitatea de muncă a clientului după încheierea contractului de economisire și creditare;

Șomajul clientului, în cazul în care acesta a durat cel puțin nouă luni fără întrerupere și continuă și în momentul solicitării de plată.

Utilizarea în scop locativ trebuie dovedită de către client față de Raiffeisen Banca pentru Locuințe cu ajutorul unor documente corespunzătoare în termen de un an de la plata sumei economisite sau ipotecarea drepturilor rezultate în baza contractului de economisire și creditare. Prima oferită de către stat este de 25% din valoarea economisită în respectivul an calendaristic de către client iar dobânzile nu au dreptul la prime.

Valoarea primei nu poate depăși salariul lunar mediu brut pe economie din respectivul an, care este comunicat de către Autoritatea Națională pentru Statistică la sfârșitul anului / începutul lunii ianuarie a anului următor. Prima este trecută în contul clientului după ce statul o remite către bancă.

Cheltuielile legate de derularea contractului, în mod special cele legate de acordarea și utilizarea garanțiilor (de exemplu: înregistrarea datoriei funciare, costuri notariale și cele judiciare, costurile pentru avocați, costuri legate de expertize, evaluări și verificări pentru construcții, costuri de investigare, costurile și taxele privitoare la executarea silită) urmează a fi suportate de către client.

Tabelul comisioanelor pentru Raiffeisen Banca pentru Locuințe:

5.2. Activitatea de creditare

Activitatea de economisire – creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ reprezintă un mecanism de finanțare pe termen lung a domeniului locativ prin economisirea și creditarea în sistem colectiv. Activitatea de economisire – creditare presupune încheierea de către Raiffeisen Banca pentru Locuințe ( RBL) a unor contracte de economisire – creditare cu clienții săi, urmând ca ulterior – după verificarea îndeplinirii condițiilor de creditare – să fie încheiate contracte de credit. Contractul de economisire și creditare reprezintă angajamentul părților prin care Debitorul se obligă să economisească o anumită sumă în contul său de depozit deschis la Raiffeisen Banca pentru Locuințe, iar Raiffeisen Banca pentru Locuințe se obligă să acorde un credit cu dobândă fixă, sau alte tipuri de credite.

Cadrul legal pentru desfășurarea activității de economisire – creditare de către RBL este constituit în principal de Legea nr. 541/2002 privind economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ cu modificările și completările ulterioare și normele de aplicare corespunzătoare, Legea 58/ 1998 privind activitatea bancară, republicată și Codul Civil.

Produsul oferit de Raiffeisen Banca pentru Locuințe este caracterizat prin două faze bine determinate:

Faza de economisire – concretizată prin încheierea unui contract de economisire și creditare, în care debitorul deschide un cont de depozit la RBL în care efectuează depuneri până la îndeplinirea condițiilor de repartizare a contractului;

Faza de creditare – concretizată prin încheierea unui contract de credit, în care clienții ale căror contracte îndeplinesc condițiile de creditare devin eligibili de a primi credite în lei, cu o dobândă fixă.

Ca o etapă premergătoare fazei de creditare Raiffeisen Banca pentru Locuințe mai poate acorda, conform legii, finanțare intermediară și anticipată. Finanțarea intermediară reprezintă creditul cu dobânda pieței acordat debitorului care a acumulat suma minimă de economisire stabilită în contract, dar nu îndeplinește celelalte condiții pentru repartizare. Pentru acest credit, clientul trebuie să achite doar dobânda, el transformându-se în credit cu dobânda fixă de 6% adică locativ în momentul îndeplinirii condițiilor de repartizare.

Finanțarea anticipată este creditul cu dobânda pieței acordat clientului care nu a acumulat suma minimă de economisire stabilită în contract, el transformându-se în credit locativ în momentul îndeplinirii condițiilor.

Rata lunară de rambursare a creditului locativ (credit +dobândă) este egală cu rata de economisire din faza de economisire în funcție de varianta de tarif aleasă. Astfel pentru tariful Rapid se rambursează 7‰ din valoarea contractului de economisire – creditare, la tariful Standard, 5‰ , iar la cel Moderat 4‰. Rata de rambursare este fixă pe toată perioada de creditare. În cazul creditelor intermediar și anticipat, clientul rambursează doar dobânda aferentă sumelor utilizate până la transformarea acestora în credit locativ.

Rambursarea anticipată este posibilă, fără a se percepe vreun comision, dar numai după ce creditul a fost utilizat integral și a fost achitată prima rată de rambursare. Deoarece valoarea ratei de rambursare nu se modifică, rambursările anticipate vor determina diminuarea soldului creditului în scopul calculării dobânzii datorate precum și reducerea corespunzătoare a perioadei de creditare rămase. După efectuarea unei rambursării anticipate, graficul de rambursare va fi modificat în sensul reducerii perioadei de creditare.

Debitorul are obligația de a notifica în scris banca privitor la intenția de a efectua o rambursare anticipată cu cel puțin 15 zile înaintea efectuării rambursării. În cazul în care debitorul efectuează o rambursare anticipată fără a notifica RBL, plățile efectuate vor fi considerate rambursării anticipate în momentul notificării în scris; până atunci sumele vor fi automat transferate în contul aferent contractului de economisire și creditare.

Creditele acordate de Raiffeisen Banca pentru Locuințe vor fi garantate cu garanții reale imobiliare, garanții reale mobiliare și garanții personale în funcție de valoarea creditului acordat și cu condiția respectării reglementărilor legale în vigoare. în alegerea tipului de garanție potrivit pentru un credit se va ține cont de interesul de clientelă (comportamentul de plată al debitorului demonstrat în perioada de economisire și performanțe financiare) și calitatea de garanție (stabilitatea valorii garanției în timp și lichiditatea sa).

Garanția reală imobiliară poate fi constituită din ipotecă în favoarea RBL asupra unui /unor imobil/e situat/e în România; garanții reale mobiliare pot fi reprezentate din gaj asupra depozitelor constituite la instituții de credit sau cesiunea drepturilor derivate din contractele de economisire și creditare iar garanțiile personale acoperă riscul de neplată al clientului acestea ducând la obligația debitorului de a achita costul asigurării, lunar, suplimentar față de rata lunară de rambursare. Costurile de evaluare, constituire și înregistrare a garanțiilor vor fi suportate de către solicitant.

5.3. Condiții de acordare a creditelor pentru domeniul locativ.

CAPITOLUL .VI . Studiu de caz privind aprobarea unui credit de economisire – creditare la Raiffeisen Banca pentru Locuințe

Pentru obținerea unui credit intermediar, Debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

Existența unei perioade minime de economisire de 3 luni de la data încheierii contractului de economisire – creditare;

Economisirea unui sold minim reprezentând 50% din valoarea contractului de economisire – creditare în baza căruia se acordă creditul intermediar;

Constituirea în favoarea băncii a unei garanții reale mobiliare asupra soldului economisit reprezentând minim 50% din valoarea contractului de economisire – creditare.

Prin acordarea creditului intermediar nu este afectat contractul de economisire – creditare și nici drepturile și obligațiile care se nasc din acesta. Contractului de economisire – creditare în baza căruia este acordat creditul intermediar nu i se pot aduce modificări constând în divizare, conexare, reducerea, majorarea sumei contractate sau modificarea variantei de tarif iar dacă debitorul dorește rambursarea anticipată trebuie să notifice în scris banca cu cel puțin 10 zile înaintea efectuării rambursării. În cazul în care clientul nu notifică banca, sumele care exced valoarea ratei de rambursare vor fi păstrate într-un cont intern de evidență, nepurtător de dobândă.

Data la care un client a decis încheierea unui contract de economisire – creditare cu Raiffeisen Banca pentru Locuințe este 15.12.2007. Suma contractată este de 20.000 lei iar tariful este STANDARD (se economisește și se rambursează, în cazul unui credit locativ, 5‰ din suma contractată). Clientul solicită un credit intermediar, în data 05.05.2010 îndeplinind toate condițiile necesare menționate anterior.

Astfel avem:

1. Valoarea creditului: 20.000 lei (două zeci mii lei) ;

2. Destinația creditului: modernizare imobil ;

3. Nivelul dobânzii pentru creditul intermediar: 9,5% pe an ;

Nivelul dobânzii pentru creditul locativ: 6% pe an ;

4. Comisioane percepute de Raiffeisen Banca pentru Locuințe:

Comision acordare credit intermediar: 200 lei, reprezentând 1% din valoarea creditului, comision care va fi reținut din credit ;

Comision anual de administrare: 12 lei ; pentru anul în curs se reține din credit și are valoarea de 8 lei iar ulterior se achită împreună cu rata aferentă lunii ianuarie a fiecărui an ;

Comision credit locativ: 3% din valoarea creditului locativ, comision ce urmează a fi perceput de RBL la data transformării creditului intermediar în credit locativ ;

Comision BNR: 0,61 lei (se reține din credit la data acordării creditului).

5. Scadența: lunar, în lei, plătibilă până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni.

6. Pentru un credit intermediar, clientul trebuie să achite doar dobânda aferentă până la transformarea acestuia în credit locativ. Valoarea ratei lunare de rambursare a creditului intermediar: 158,33 lei, calculată astfel: (20.000 · 9,5%) / 12 luni = 158,33 lei. Valoarea ratei lunare de rambursare a creditului locativ: 100 lei (calculată astfel: 20.000 · 5‰) la care se adaugă prima de asigurare în cuantum de 0,09% din valoarea creditului locativ.

7. Pentru luna mai, rata lunară de rambursare se calculează pentru numărul de zile de utilizare astfel că debitorul trebuie să plătească o rata de 131,94 lei, considerând data de utilizare a creditului ca fiind data semnării contractului de credit, respectiv 06.05.2010.

8. Pentru nerambursarea la termen a ratelor de credit lunare se percepe o dobândă penalizatoare de 15% pe an.

9. Garanția creditului este constituită din cesiunea drepturilor derivate din contractul de economisire și creditare (gaj pe soldul economisit) și asigurare specială de viață încheiată cu Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra, în cuantum de 0,09% din valoarea creditului locativ.

Astfel că debitorul trebuie să achite comisionul de înregistrare în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) a cesiunii drepturilor rezultate din contract în valoare de 65,7 lei într-un cont deschis la Raiffeisen Bank.

Suma asigurată de Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra este egală cu valoarea soldului creditului adică 20.000 lei iar riscul asigurat este decesul asiguratului produs în perioada valabilității contractului de asigurare. Suma pe care clientul trebuie să o plătească lunar Societății Astra este de 9 lei, suma care este inclusă în rata de rambursare lunară a clientului (se rambursează parte din credit +dobândă + asigurare).

Condițiile de repartizare sunt:

sold minim economisit la termenul pentru evaluare (50% din suma contractată);

cifra minimă de evaluare 80 la termenul pentru evaluare;

acceptarea repartizării;

perioada de economisire minimă de 18 luni de la încheierea contractului.

Analiza efectuată de către Raiffeisen Banca pentru Locuințe în vederea stabilirii momentului repartizării contractului de economisire – creditare se bazează pe calculul următorilor indicatori:

Cifra de evaluare (CE) = (Suma dobânzii x factorul cifrei de evaluare x factorul de randament) / Suma contractată în mii;

Factorul de randament = Sold economisit în contractul de economisire / Sold minim economisit;

Factorul cifrei de evaluare: 2,50 pentru tariful RAPID; 1,50 pentru tariful STANDARD; 1,00 pentru tariful MODERAT.

Pentru calculul termenului la care are loc repartizarea contractului de economisire și creditare se ține seama de soldul minim economisit la termenul de evaluare adică 50% din suma contractată, în acest caz 10.000 lei.

Factorul de randament se recalculează la fiecare termen de evaluare având valori cuprinse între 1,000 și 2,000 până în momentul îndeplinirii tuturor condițiilor de repartizare.

Suma contractată =20.000 lei.

Data la care este încheiat contractul de economisire și creditare =15.12.2007.

Tariful aplicat este STANDARD (se economisește și se rambursează 50/00 din suma contractată) iar la sfârșitul fiecărui an se calculează dobânda acordată de către Raiffeisen Banca pentru Locuințe (3% din soldul economisit în anul respectiv). Prima de stat se acordă pentru economisirile din anul calendaristic având un cuantum de 25% din suma economisită dar nu mai mult de 250 Euro.

31.12.2007

Suma economisită în 2007 = 5‰ x 20.000 x 16 zile / 31 zile =51,61 lei

Prima de stat = 51,61 x 25% = 12,90 lei

Suma economisită = 64,51 lei

Dobânda = 3% x 64,51 x 16 zile / 365 zile = 0,0846 lei

Sold la data 31.12.2007 = 64,51 + 0,0846 = 64,59 lei

31.12.2008

Sold = 64,59 lei

Suma economisită în 2008 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 25% = 300 lei

Suma economisită = 64,59 + 1.500 = 1.564,59 lei

Dobânda = 3% x 1.564,59 = 46,93 lei

Suma dobânzii = 0,0846 + 46,93 = 47,02 lei

Sold la data 31.12.2006 = 64,59 + 1.500 + 47,93 = 1.612,52 lei

31.12.2009

Sold = 1.612,52 lei

Suma economisită în 2007 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 25% =300 lei

Suma economisită = 1.612,52 + 1.500 = 3.112,52 lei

Dobânda = 3% x 3.112,52 = 93,37 lei

Suma dobânzii = 46.93 + 93,37 = 140,30 lei

Sold la data 31.12.2009 = 1.612,52 + 1.500 + 140,30 = 3.252,82 lei

31.12.2010

Sold = 3.252,82 lei

Suma economisită în 2010 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 25% = 300 lei

Suma economisită = 3.252,82 + 1.500 = 4.752,82 lei

Dobânda = 3% x 4.752,82 = 142,58 lei

Suma dobânzii = 93,37 + 142,58 = 235,95 lei

Sold la data 31.12.2010 = 3.252,82 + 1.500 + 235,95 = 4.988,77 lei

31.12.2011

Sold = 4.988,77 lei

Suma economisită în 2011 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 25% = 300 lei

Suma economisită = 4.988,77 + 1.500 = 6.488,77 lei

Dobânda = 3% x 6.488,77 = 194,66 lei

Suma dobânzii = 142,58 + 194,66 = 337,24 lei

Sold la data 31.12.2009 = 4.988,77 + 1.500 + 337,24 = 6.826,01 lei

31.12.2012

Sold = 6.826,01 lei

Suma economisită în 2012 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 25% = 300 lei

Suma economisită = 6.826,01 + 1.500 = 8.326,01 lei

Dobânda = 3% x 8.326,01 = 249,78 lei

Suma dobânzii = 194,66 + 249,78 = 444,44 lei

Sold la data 31.12.2012 = 6.826,01 + 1.500 + 444,44 = 8.770,45 lei

31.12.2013

Sold = 8.770,45 lei

Suma economisită în 2013 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 25% = 300 lei

Suma economisită = 8.770,45 + 1.500 = 10.270,45 lei

Dobânda = 3% x 10.270,45 = 308,11 lei

Suma dobânzii = 249,78 + 308,11 = 557,89 lei

Sold la data 31.12.2011 = 8.770,45 + 1.500 + 557,89 = 11.329,30 lei

Factorul de randament = 11.329,30 / 10.000 = 1,1329

Cifra de evaluare = 557,89 x 1,5 x 1,1329 / 20 = 47,36.

Cifra de evaluare la 31.12.2013 este mai mică decât 80, aceasta din urmă fiind cifra de evaluare minimă necesară pentru repartizarea unui contract de economisire – creditare. Chiar dacă cifra de evaluare avea valoare egală sau mai mare decât 80, contractul nu putea fi repartizat în vederea obținerii unui credit locativ întrucât nu este îndeplinită o condiție și anume soldul minim economisit să fie de 50% din suma contractată.

31.12.2014

Sold = 11.329,30 lei

Suma economisită în 2006 = 5‰ x 20.000 x 12 = 1.200 lei

Prima de stat = 1.200 x 15% = 300 lei

Suma economisită = 11.329,30 + 1.500 = 12.829,30 lei

Dobânda = 3% x 12.829,30 = 384,87 lei

Suma dobânzii = 557,89 + 384,87 = 942,76 lei

Sold la data 31.12.2014 = 11.329,30+ 1.500 + 384,87 = 13.214,17 lei

Factorul de randament =13.214,17 / 10.000 = 1,3214

Cifra de evaluare = 942,76 x 1,5 x 1,3214 / 20 = 93,33

Calculul indicatorilor de mai sus indică faptul că repartizarea contractului va avea loc, dacă și clientul dorește, la sfârșitul anului 2014 atunci când va îndeplini toate condițiile de repartizare. în acest moment creditul intermediar se transformă în credit locativ cu o dobândă fixă de 6% iar clientul va trebui să plătească o rata de 100 lei (calculată astfel: 20.000 * 5‰) la care se adaugă prima de asigurare în cuantum de 0,09% din valoarea creditului locativ.

Valoarea creditului locativ acordat de către Raiffeisen Banca pentru Locuințe este în valoare de 20.000 – 13.214,17 = 6.785,83 lei la care se adaugă dobânda fixă pe toată perioada de 6% clientul rambursând astfel 7.192,97 lei cu o dobândă în valoare de 407,14 lei. Creditul va fi achitat într-o perioadă de 8 ani clientul rambursând 100 Lei pe lună adică 1200 lei pe an. Valoarea asigurării este de 0,09% din creditul locativ adică 6,1072 lunar.

CAPITOLUL VII

Concluzii și previziuni privind evoluția activității de economisire – creditare

Sistemul de economisire și creditare pentru îmbunătățirea domeniului locativ a fost inventat în Marea Britanie, în secolul al XVIII- lea. S-a dezvoltat în Germania și Austria, parcurgând apoi axa europeană (Cehia, Slovacia, Croația, Ungaria și România) urmând să acapareze și piețe foarte mari precum Rusia sau China. Sistemul Bauspar excelează în economiile cu un cadru macroeconomic stabil și care se confruntă cu o inflație de sub 5%, iar Austria și Cehia, cu un volum mediu de două contracte pe locuitor sunt exemple ale eficienței acestei politici bugetare de sprijinire a economisirii.

Cu toate acestea și în ciuda unui efort bugetar anual de sub 5 milioane de euro pentru acordarea primelor de stat, Guvernul României continuă să amenințe cu suspendarea programului de stimulare a economisirii, după ce a înjumătățit procentul acestora la doar șase luni de la lansarea produsului.. Acest lucru influențează foarte mult activitatea de economisire – creditare deoarece prima de stat reprezintă un mare avantaj a băncilor cu astfel de produse. Astfel dinamica numărului de clienții se situează sub țintele stabilite chiar dacă valoarea medie a contractelor a depășit cifra de 5.200 de euro.

Din 2004 și până în prezent ambele bănci pentru locuințe adică Raiffeisen Banca pentru Locuințe și BCR Banca pentru Locuinte au adus îmbunătățiri ofertei produselor Bauspar, atât pentru a face față concurenței indirecte exercitate de alte tipuri de credite cât și pentru a adapta un sistem germanic la o economie cu valențe latino – slave.

Deși faza de creditare este nouă pentru ambele bănci s-a observat că aproape două treimi din numărul clienților s-au arătat interesați de posibilitatea urgentării împrumutului, chiar dacă la costuri mai apropiate de media pieței. Acesta este unul dintre motivele pentru care produsul de economisire – creditare nu a înregistrat un mare succes în țara noastră.

Deși factorul timp este un inconvenient, produsele băncilor pentru locuințe aduc pe piață și o serie de avantaje. Unul dintre avantaje este acela că este oferit numai în lei astfel asigurând clientul împotriva riscului valutar. În cadrul acestui tip de credit statul, care susține procesul de economisire – creditare a populației, acordă o primă de 25% din suma constituită în depozit în anul anterior (dar nu mai mult de 250 euro pe an) iar banca acordă o dobândă pentru banii economisiți, însă cu mult sub ceea ce oferă depozitele bancare. Astfel Raiffeisen Banca pentru Locuințe remunerează economiile cu numai 3% pentru care nu se percepe impozit de 16%. Principalul avantaj este că rata dobânzii la credit este mult mai mică decât la creditele ipotecare sau imobiliare.

In concluzie, sistemul de economisire – creditare nu pare a fi soluția viabilă pentru achiziționarea unei locuințe în România. Motivul ține de situația actuală a românilor și implicit de salariile mici și prețurile foarte mari. Insă, pe termen mediu și lung, acest sistem poate înregistra succes și în România dat fiind succesul pe care l-a înregistrat în alte țări precum Austria ș Germania. Dacă în cazul unui credit salariile actuale limitează accesul la o sumă consistentă, în cazul sistemului de economisire – creditare tot veniturile sunt cele care fac practic imposibilă economisirea unei sume , astfel încât creditul obținut să fie suficient pentru cumpărarea unei case. Deci produsul de economisire – creditare se adresează în special persoanelor care nu au o necesitate urgentă de finanțare și care își permit economisirea unei sume de bani pe o perioadă mai îndeplungată, fără a-i afecta prea mult veniturile.

BIBLIOGRAFIE:

Rada Postolache – „Drept bancar”, Editura Cartea Universitară, București, 2006;

Legea nr.58 din 05.03.1998 privind activitatea bancară;

Legea nr.312/ 2004 privind Statutul Băncii Naționale a României;

www.bloombiz.ro

www.railoc.ro

www.raiffeisen.ro

www.rbl.ro

www.bnr.ro

www.9am.ro

www.sfin.ro

www.zf.ro

www.riskmanagement.ro

www.ghiseulbancar.ro

www.nationalbank.ro

www.raibau.at

www.spiruharet.ro

http://www.immromania.ro/evolutia-creditarii-in-romania-2007-2013

BIBLIOGRAFIE:

Rada Postolache – „Drept bancar”, Editura Cartea Universitară, București, 2006;

Legea nr.58 din 05.03.1998 privind activitatea bancară;

Legea nr.312/ 2004 privind Statutul Băncii Naționale a României;

www.bloombiz.ro

www.railoc.ro

www.raiffeisen.ro

www.rbl.ro

www.bnr.ro

www.9am.ro

www.sfin.ro

www.zf.ro

www.riskmanagement.ro

www.ghiseulbancar.ro

www.nationalbank.ro

www.raibau.at

www.spiruharet.ro

http://www.immromania.ro/evolutia-creditarii-in-romania-2007-2013