Aprecierea Performantei PE Baza Situatiilor Financiare

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator:

Prof.univ.dr. STEFANESCU Aurelia

Absolvent:

CRIVAT C. Vlad Cristian

BUCURESTI

2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

APRECIEREA PERFORMANTEI PE BAZA SITUATIILOR FINANCIARE

Coordonator:

Prof.univ.dr. STEFANESCU Aurelia

Absolvent:

CRIVAT C. Vlad Cristian

BUCURESTI

2016

CUPRINS

Capitolul 1

Stadiul cunoasterii in domeniu

1.1 Concepte fundamentale specifice performantei financiare:

Performanta financiara a unei entitati se refera la rezultatul final al activitatii entitatii, rezultat care cuantifica informatii pe o perioada de timp clar stabilita prin reglementari legislative si care imbraca forma unor profituri. Aceste profituri se obtin din resursele pe care entitatea le controleaza, iar analiza lor se face pe componentele profiturilor si caracteristicile acestor componente.

Conform cadrului contabil general, performanțele întreprinderii se reflectă cu ajutorul contului de profit și pierdere. Acest cadru cuprinde notiunile și regulile teoretice care formeaza modalitatea de întocmirea și prezentare a situatiilor financiare, precum și modalitățile de comunicare a informațiilor.

Situatiile financiare alcatuiesc un tot unitar, intocmite cu scopul de a transmite informatii despre pozitia si performanta financiara si despre fluxurile de trezorerie ale unei entitati, informatii necesare utilizatorilor interesati.

In functie de marimea entitatilor situatiile financiare anuale cuprind: bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situatiile financiare anuale.

Daca bilantul reflecta pozitia financiara a unei entitati, contul de profit și pierdere indică gradul în care entitatea și-a realizat obiectivele pe linia obținerii profitului, in timp ce profitul reprezinta elementul principal al averii unei entitati care reflecta atat performanta acesteia, cat si capacitatea de a reinvesti sau de a acorda dividende.

Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, rezultatul exercițiului-profit sau pierdere.

Veniturilor cuprind sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente și câștigurile din orice alte surse.

Activitățile curente sunt acele activități desfășurate de o entitate, ca parte principala a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

Veniturile din activități curente pot fi denumite: venituri din vânzări, venituri din prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.

Câștigurile sunt creșteri ale beneficiilor economice care pot rezulta sau nu din activitatea curentă, si care nu diferă ca si caracteristici de veniturile din această activitate. În contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare".

Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse, mărfuri și din prestări de servicii. În această categorie se includ și veniturile obtinute din vânzarea de locuințe de către entitățile economice ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe;

b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus sau în minus dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere;

c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitatea economica pentru beneficiul propriu, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;

d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea economica;

e) alte venituri din exploatare, cum sunt veniturile din creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din exploatare.

Veniturile financiare se refera la: venituri din imobilizări financiare, investiții pe termen scurt, investiții financiare cedate, diferențe de curs valutar, dobânzi, venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare, alte venituri financiare.

Cheltuielile de exploatoare cuprind:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile, costul de achiziție al obiectelor de inventar, al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor, contravaloarea energiei și a apei consumate, valoarea activelor biologice de natura stocurilor, costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți; comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare, etc;

cheltuieli cu personalul-salarii, asigurări și protecție socială, alte cheltuieli cu personalul suportate de entitate;

alte cheltuieli de exploatare-cheltuielile cu protejarea mediului înconjurător, pierderi din creanțe și debitori diverși, despăgubiri, amenzi și penalități, donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare, cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital, creanțe prescrise, etc.

Cheltuielile financiare cuprind: diferențele nefavorabile de curs valutar, dobânzi, pierderi din creanțe legate de participații, cheltuieli privind investițiile financiare cedate, sconturile acordate clienților, pierderi din creanțe de natură financiară, etc.

1.2 Reglementari in domeniu

La nivel national principalele reglementari in domeniul legislatiei financiare sunt date de Legea 82/1991(legea contabilitatii) si OMFP 1802/2014.

Conform Legii 82/1991, documentele de sinteza a activității economico-financiare a entitatilor economice sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care ofere o imagine corecta a poziției si performanței financiare și a altor informații privind activitatea desfășurată. Astfel performanta financiara in contabilitate este data de profit sau pierdere, cumulat de la inceputul exercitiului financiar, inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli facandu-se la sfarsitul exercitiului financiar. Rezultatul final al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia, repartizarea profitului inregistrandu-se in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea situatiilor financiare anuale.

OMFP 1802/2014 (Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate) mentioneaza ca “situațiile financiare anuale constituie un tot unitar”, iar obiectivul acestora fiind furnizarea de informații unei categorii largi de utilizatori, despre poziția si performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități. Elementele referitoare la evaluarea performanței financiare, prin intermediul contului de profit și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile. În înțelesul acestor documente, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

a) veniturile reprezinta creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;

b) cheltuielile reprezinta diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când poate fi evaluata în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se face simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor (exemplu: creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datori).

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere când poate fi evaluata în mod credibil o micsorare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc in acelasi timp cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (exemplu: drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).

1.3 Abordari privind performanta financiara in literatura de specialitate

De-a lungul timpului, numerosi autori din domeniul economic au folosit pentru aprecierea performantei diferite definitii insa foarte putini dau o definitie a conceptului de performanta a intreprinderii. Astfel:

D. Katz si R. Kahn (1966) definesc performanta organizationala ca “maximizarea venitului pe care intreprinderea il poate obtine din functionarea sa cu ajutorul mijloacelor eficace si eficiente, adica economice si tehnice, dar si cu ajutorul mijloacelor politice”, si mentioneaza urmatorii termeni pentru aprecierea performantei: “crestere, stopaj, supravietuire, controlul mediului inconjurator”.

L. Labrousse (1971)este unul dintre autorii care dau o definitie a performantei intreprinderii printr-o multitudine de atribute care o caracterizeaza: “o intreprindere care a stiut sa se plaseze si sa exploateze un crenel si care prin urmare a cunoscut si cunoaste o expansiune destul de remarcabila; o intreprindere care a stiut sa faca fata concurentei straine; o intreprindere bine administrata care a stiut sa masoare efortul sau productiv la cele mai mici costuri; o intreprindere care a stiut sa mentina propria sa expansiune si care prin know-how-ul industrial si managerial aduce un veritabil serviciu colectivitatii”.

Klein (1976)estimeaza ca performanta “este o notiune subiectiva si relativa”, si mentioneaza sase indicatori care evidentiaza performanta intreprinderii: “cresterea valorii adaugate, randamentul capitalurilor angajate, cresterea activelor imobilizate, variatia efectivelor, acoperirea nevoilor de exploatare din fondul de rulment, indatorarea la termen in raport cu capacitatea de autofinantare”.

M. Porter (1986), crede ca “performanta intreprinderii depinde de capacitatea sa de a crea valoare pentru clientii sai”, si totodata pentru actionarii si salariatii sai.

Literatura economica din tara noastra, defineste performanta intreprinderii astfel: “O intreprindere este performanta daca ea este in acelasi timp productiva si eficace”, productivitatea fiind reprezentata de raportul dintre rezultatele obtinute si mijloacele angajate pentru obtinerea rezultatelor, iar eficacitatea de raportul dintre rezultatele obtinute si rezultatele asteptate.

Prof. Mihai Ristea spune ca “termenului de performanta i se asociaza trei notiuni: economicitatea (procurarea resurselor necesare la cel mai mic cost), eficienta (a maximize rezultatele obtinute, pornind de la o cantitate data de resurse, fie a minimize cantitatea de resurse pentru un rezultat prestabilit) si eficacitatea (rezultatele obtinute sa atinga rezultatele prevazute)”.

La nivelul unei entitati performanta include abilitatea de a avea acces la resurse, de a le aloca si utiliza optim in scopul unei remunerari suficiente pentru a acoperi riscul asumat si a justifica interesul, pe traiectoria unei dezvoltari viitoare durabile. C. Barbulescu si C. Bagu afirma ca performanta este reprezentata de acel nivel al celor mai bune rezultate obtinute.

In anul 2012 Tabără N.si Briciu S.remarca „Secolul XXI este considerat, pe bună dreptate, secolul revoluției performanței, în care vor predomina managementul și auditul performanței.”

1.4 Modele de reflectare a performantei financiare la nivel international si national

Elementele referitoare la evaluarea performantei financiare, prin intermediul contului de profit si pierdere, sunt veniturile si cheltuielile.

Veniturile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS creșteri de avantaje economice, în cursul perioadei, sub formă de intrări sau creșteri de active, sau de diminuări de datorii, ce au ca rezultat creșterea capitalurilor proprii sub alte forme decât creșterile care provin din aporturile participanților la capitaluri proprii.

Definiția veniturilor cuprinde veniturile propriu-zise cât și alte venituri și plusuri de valoare. Veniturile propriu-zise sunt generate de activitatea curentă a entitatii și poartă diferite nume: vânzări, onorarii, comisioane, dobânzi, dividende, redevențe și chirii.

Elementele referitoare la alte venituri pot să fie generate sau nu de activitățile curente ale întreprinderii. Acestea reprezintă creșteri de avantaje economice și, în această calitate, nu diferă din punct de vedere al naturii de veniturile propriu zise.

Spre exemplificare, elementele privind alte venituri și plusurile de valoare includ sumele obținute în urma cesiunii activelor pe termen lung, plusurile latente de valoare ca, de exemplu, cele care provin din reevaluarea valorilor mobiliare cotate și cele care provin din reevaluarea imobilizărilor necorporale și corporale.

În componenta veniturilor pot să apară diferite tipuri de active, ca urmare a intrării sau creșterii valorii acestora: lichidități, creanțe, bunuri și servicii primite în schimbul bunurilor și serviciilor furnizate. Totodata, veniturile pot să rezulte din achitarea datoriilor (exemplu: o întreprindere poate să furnizeze unui creditor bunuri și servicii, ca expresie a decontării obligației de rambursare a unui împrumut).

Cheltuielile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS micsorari de avantaje economice, în cursul exercițiului, sub formă de ieșiri sau de diminuări de active, sau de creșteri de datorii, care au ca rezultat micsorarea capitalurilor proprii pe alte căi decât distribuirile în favoarea participanților la capitalurile proprii.

Cheltuielile reprezinta pierderile și minusurile de valoare, cât și cheltuielile care se referă la activitățile curente ale întreprinderii. Cheltuielile care apar în cursul activităților ordinare ale întreprinderii cuprind costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizări etc. si iau forma unei ieșiri sau unei diminuări de valoare a activelor ca, de exemplu, lichidități și echivalente de lichidități, stocuri, bunuri imobiliare, echipamente etc.

Pierderile și minusurile de valoare pot să semnaleze sau nu activități curente ale întreprinderii. Acestea reprezintă diminuări de avantaje economice și, în această calitate, nu sunt diferite, din punct de vedere al naturii, de alte cheltuieli.

În categoria pierderilor se includ spre exemplu, consecințe ale unor fenomene naturale sau nu, pierderile rezultate din vânzarea activelor imobilizate, pierderile care sunt generate de efectele creșterilor cursului unei monede străine, atunci când întreprinderea a contractat împrumuturi externe în moneda respectivă.

In standardul IAS 1 revizuit „Prezentarea situațiilor financiare” sunt date orientările privind prezentarea contului de profit și pierdere. In ceea ce privește conținutul, ca și în cazul bilanțului, standardul se mărginește să dea o listă minimală de informații care trebuie să figureze în această situație.

Contul de profit si pierdere conform IAS 1, trebuie sa includa, cel putin, elemente-randuri care sa prezinte urmatoarele valori:

(a) veniturile din activitățile curente;

(b) rezultatele activității de exploatare;

(c) costurile de finanțare;

(d) partea din profit și pierdere aferentă întreprinderilor asociate și asocierilor de participare, contabilizată prin metoda punerii în echivalență;

(e) cheltuielile cu impozite și taxe;

(f) profitul/pierderea din activități curente;

(g) elementele extraordinare;

(h) interesul minoritar; și

(i) profitul net/ pierderea netă a perioadei.

Alte elemente-rânduri, titluri și subtotaluri trebuie prezentate în contul de profit și pierdere atunci când un Standard Internațional de Contabilitate o mentioneaza sau atunci când o astfel de prezentare este necesară pentru prezentarea fidelă a rezultatelor financiare ale întreprinderii. Includerea unor alte elemente-randuri in contul de profit si pierdere este consecinta rationamentului profesional al contabilului si se va realiza avand in vedere pragul de semnificatie, natura si functia diferitelor componente de venituri si cheltuieli.

Conform IAS 1 intreprinderile trebuie sa prezinte, fie in contul de profit si pierdere, fie in note, suma dividendelor pe actiune declarate sau propuse pentru exercitiul financiar pentru care se intocmesc situatiile financiare.

Alaturi de informatiile minime care trebuie prezentate in contul de profit si pierdere exista o serie de informatii asupra carora IAS 1 ofera optiunea de a fi prezentate fie in contul de profit si pierdere, fie in note ca urmare a naturii sau marimii lor.

Exemplu de elemente semnificative: vanzari de active imobilizate, cedari de investitii imobiliare, stingerea unor litigii.

Entitatile economice trebuie sa prezinte, in contul de profit si pierdere sau in notele la contul de profit si pierdere, o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinatia lor in cadrul entitatii.

Metode de analiza a cheltuielilor:

Metoda clasificarii dupa natura cheltuielilor:

Cheltuielile sunt agregate in contul de profit si pierdere conform naturii lor (exemplu: amortizarea, achizitiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, beneficiile angajatilor, cheltuielile de publicitate) si nu sunt realocate pe diferitele functii din cadrul intreprinderii.

Metoda poate fi aplicata in multe intreprinderi mai mici, deoarece nu necesita o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificarile functionale.

Exemplu:

Venituri din activitati curente X

Alte venituri din exploatare X

Variatia stocurilor de produse finite si produse in curs de executie X

Materii prime si consumabile utilizate X

Cheltuieli cu beneficiile angajatilor X

Cheltuieli cu amortizarea X

Alte cheltuieli de exploatare ______X

Total cheltuieli de exploatare _______(X)

Profitul din activitatea de exploatare ________X

Metoda clasificarii dupa destinatia cheltuielilor sau metoda “costului vanzarilor”:

Aceasta metoda clasifica cheltuielile dupa functia lor ca parte a costului vanzarilor, distributiei sau activitatilor administrative.

Metoda aceasta ofera deseori informatii mai importante pentru utilizatori decat clasificarea cheltuielilor dupa natura, dar alocarea costurilor pe destinatii poate fi intamplatoare si implica in mod considerabil utilizarea rationamentului profesional. Rolul judecatii profesionale este extrem de important in dezvoltarea politicilor contabile atunci cand acestea sunt selectate din alternativele permise in standarde si in interpretari.

Exemplu:

Venituri din activitatile curente X

Costul vanzarilor (X)

Marja bruta X

Alte venituri din exploatare X

Costurile de distributie (X)

Cheltuielile administrative (X)

Alte cheltuieli de exploatare (X)

Profitul din activitatea de exploatare X

Delimitarea cheltuielilor de exploatare pe funcțiile entitatii economice poate duce la o imagine subiectivă a performanței financiare surprinse în contul de profit și pierdere. Din punct de vedere structural și organizatoric, entitatea economica este supusă unor schimbari permanente atât datorită mediului intern, cât și celui extern, iar interdependenta existentă între funcțiile întreprinderii putand face dificilă alocarea acestor cheltuielilor de exploatare, consecința putând fi dezinformarea terților.

Din analiza comparativă a celor doua modele de prezentare a contului de profit și pierdere, modelul de analiza dupa functiile intreprinderii este specific contabilitatii anglo-saxone si cel dupa natura cheltuielilor contabilitatii americane. În România, suntem obligați să întocmim o situatie a contului de profit și pierdere cu clasificarea cheltuielile din exploatare după natura lor.

Contul de profit si pierdere conform OMFP 1802/2014

In Romania, situatia contului de profit si pierdere este reglementata atat din punctul de vedere al continutului, cat si ca format prin OMFP 1802/2014.

OMFP 1802/2014 mentioneaza ca elementele direct legate de evaluarea performantei financiare, prin intermediul contului de profit si pierdere, sunt veniturile si cheltuielile.

În înțelesul prezentelor reglementări, veniturile si cheltuielile au următoarele semnificații:

a) “veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;

b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor)”.

Formatul contului de profit si pierdere este următorul:

1. Cifra de afaceri netă

2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție

3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată

4. Alte venituri din exploatare

5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli cu personalul:

a) Salarii și indemnizații

b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale

b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul in care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză

8. Alte cheltuieli de exploatare

9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităților afiliate

14. Impozitul pe profit

15. Profitul sau pierderea după impozitare

16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Practicile contabile contemporane permit conturarea unor modele de prezentare a contului de profit si pierdere, care au la baza urmatoarele criterii:

1. Clasificarea conturilor de rezultate dupa forma de prezentare:

a) sub forma de tablou bilateral sau forma de cont: schema orizontala, care prezinta in partea stanga cheltuielile si pierderea, iar in partea dreapta veniturile si profitul;

b) sub forma de lista: schema verticala care descrie formarea rezultatului.

Cel mai utilizat format de prezentare a contului de profit si pierdere este formatul lista.

2. Clasificarea conturilor de rezultate dupa continutul informational:

a) contul de rezultate cu prezentarea destinatiei cheltuielilor si veniturilor, respectiv prezentarea pe functiuni ale entitatii economice: productie, vanzare, administratie, financiara, cercetare – dezvoltare;

b) contul de rezultate cu prezentarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura (originea) economica.

Elementele prezentate in situatiile financiare sunt recunoscute si evaluate in conformitate cu principiile contabile generale:

Principiul continuitatii activitatii-presupune ca entitatea isi continua activitatea fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii

Principiul permanentei metodelor-presupune aplicarea consecventa, de la un exercitiu financiar la altul, a politicilor contabile si metodelor de evaluare

Principiul prudentei-presupune ca la intocmirea situatiilor financiare anuale, recunoasterea si evaluarea elementelor din situatiile financiare, trebuie facuta pe o baza prudenta, in special:

In contul de profit si pierdere se include doar profitul realizat la data bilantului

Sunt recunoscute datoriile efectuate in cursul exercitiului financiar curent sau a unui exerctiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia

Sunt recunoscute deprecierile, chiar daca dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.

Principiul contabilității de angajamente- efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute, înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit).

Principiul intangibilității- bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să coincida cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii- componentele elementelor aferente activelor și datoriilor trebuie evaluate separat.

Principiul necompensării- este interzisă orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli.

Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție-elementele prezentate în situațiile financiare sunt evaluate, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție.

Principiul pragului de semnificație- atunci când efectele respectării cerințelor cuprinse în prezentele reglementări sunt nesemnificative, entitatea se poate abate de la acestea la prezentările de informații și publicarea lor.

1.5 Indicatori de analiza economico-financiara a performantei

Analiza performanțelor financiare se poate defalca astfel:

A. În funcție de obiectivele urmărite în cadrul analizei performanței financiare, regăsim:

a) Analiza de ansamblu a performanței financiare

b) Analiza performanțelor financiare pe baza ratelor de profitabilitate si a ratelor bursiere.

B. În funcție de sursele de proveniență ale informațiilor privind performanțele financiare, avem:

a) Analiza performanțelor financiare pe baza informațiilor din Contul de Profit și Pierdere, aceasta fiind o analiză simplă a performanțelor financiare.

b) Analiza performanțelor financiare folosind alte informatii decât cele din Contul de Profit și Pierdere. Vorbim aici de o analiză complexă a performanțelor financiare care vine să completeze rezultatele analizei realizate în cadrul primei categorii.

Este vorba despre cel puțin următoarele categorii de informații:

– informații privind rezultatul exploatării, în cadrul cărora să se realizeze o clasificare a cheltuielilor după funcție.

– informații privind repartizarea profitului, în cadrul cărora se determină toate destinațiile profitului.

– informații privind amortizarea și ajustările pentru depreciere efectuate activelor.

Aceste informații permit extragerea unor elemente analitice cu scopul explicării cauzelor care au generat o anumită evoluție a ajustărilor de valoare a activelor corporale, necorporale și financiare.

– informații privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli.

Acestea furnizează informații extrem de importante pentru explicarea cheltuielilor și venituri cu provizioanele prin prisma evoluției acestora pe elemente componente de provizioane constituite pentru diferite naturi de riscuri și cheltuieli.

Indicatori de profitabilitate

Ofera informatii despre eficienta cu care o societate isi utilizeaza resursele pentru a genera profit. Obtinerea de profit pe termen lung este importanta atat pentru supravietuirea companiei, cat si pentru beneficiile aduse actionarilor sau asociatilor.

Pentru aprecierea profitabilitatii, se calculeaza diversi indicatori cum ar fi:

Rentabilitatea financiara- indicatorul care arata profitabilitatea obtinuta de actionari. Se poate spune ca este cel mai important indicator al performantei, deoarece pune fata in fata profitul net ramas la dispozitia societatii, si valoarea capitalurilor proprii, adica partea din total capitaluri ce le revine actionarilor.

Rentabilitatea economica- rentabilitatea economica se calculeaza in general fara a mai adauga cheltuielile cu dobanzile bancare ajustate la impozit, ceea ce denatureaza acest indicator, deoarece el se vrea o masura a profitabilitatii pentru toti detinatorii de capital, atat de capital propriu (actionarii) cat si de capital imprumutat (creditorii).

Marja operationala – arata cat din cifra de afaceri a companiei reprezinta profitul operational. Este una dintre cele mai importante rate financiare, pentru ca ne spune ce capacitate are compania de a genera o valoare adaugata pentru actionari.

Particularitatea marjei operationale este ca arata care este profitabilitatea afacerii in sine, fara sa ia in calcul cheltuieli care nu tin de aceasta.

Rezultatul operational poate fi nu numai profit, ci si pierdere, caz in care marja operationala este mai putin relevanta. La fel ca in cazul majoritatii indicatorilor, valorile considerate normale pentru marja operationala depind de sectorul de activitate.

Marja bruta din vanzari- indică procentul de venituri disponible să acopere cheltuielile operaționale și alte cheltuieli. O marjă a profitului brut ridicată indică o combinație de preț al produsului ridicat și un cost de producție mai scăzut.

Marja neta –marja neta este o masura a procentului din cifra de afaceri reprezentat de profitul net.

Spre deosebire de marja operationala, ia in calcul si cheltuieli care nu tin de activitatea curenta a entitatii, dar care pot fi in unele cazuri mai importante si pot determina succesul sau esecul unei companii, cum ar fi cheltuielile cu dobanzile sau impozitul pe profit.

Este o masura mai complexa decat marja profitului operational, pentru ca inglobeaza toate aspectele care influenteaza activitatea entitatii economice: partea operationala, partea de finantare, cea de fiscalitate, etc. Oricare dintre acestea poate avea un impact decisiv asupra dezvoltarii entitatii.

Rentabilitatea capitalului angajat- masoara rentabilitatea produsa de fondurile pe termen lung ale entitatii.

Capitalul angajat reprezinta suma datoriile pe termen lung plus capitalurile proprii. O rentabilitate a capitalului angajat mai mica decat costul capitalului atras de entitate inseamna ca orice suma atrasa pentru dezvoltarea acesteia va genera un profit mai mic decat costul facut pentru atragerea acestuia.

Rentabilitatea resurselor consumate- este data in principal de variatia structurii vanzarilor, a costului unitar si a preturilor de vanzare. Cresterea costului determina scaderea profitului cat si cresterea cheltuielilor aferente cifrei de afaceri.

Orice modificare a indicatorilor de mai sus trebuie urmarita comparativ an de an si mai ales luna de luna, pentru a observa din timp variatiile costului vis-a-vis de pret care pot afecta eficienta globala a activitatii. Variatiile se pot datora unor schimbari in politica de preturi de vanzare, in nivelul costurilor de fabricatie a bunurilor sau de prestare a serviciilor sau se pot datora unor variatii in gama de bunuri si servicii.

Capitolul 2

STUDIU PRIVIND PERFORMANTA FINANCIARA A ENTITATILOR ECONOMICE COTATE LA BURSA DE VALORI BUCUREȘTI – SECTOR FARMACEUTIC SI ENERGETIC

2.1 Prezentarea entitatilor economice studiate

Primul pas în analiza performanțelor financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a performanțelor financiare în cadrul căreia se pune în evidență gradul de realizare a performanțelor pe diferite niveluri de activitate asa cum sunt evidentiate in situatiile financiare

În acest sens, analiza se realizeaza pe patru niveluri, și anume: nivelul de exploatare, nivelul financiar, nivelul extraordinar si nivelul global.

Activitatea de exploatare este activitatea de bază ce vizează formarea profitului întreprinderii din sectoarele industrial, comercial și prestări servicii.

Activitatea financiară privind participațiile la capitalul altor societăți (participare strategică 20 – 40%, participare de control >40%).

Activitatea excepțională (extraordinară), care cuprinde operațiuni de gestiune și capital și care nu sunt legate de activitatea normală/curentă a întreprinderii.

Activitățile prezentate și rezultatele lor sunt reflectate în situatia contului de profit și pierdere, iar structura acestuia permite calculul unor solduri de potențiale acumulări bănești destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Pentru exemplificare se analizeaza situatiile financiare publicate de urmatoarele companii din doua sectoare de activitate diferite, farmaceutic si energie electrica, companii listate la Bursa de Valori Bucuresti si ale caror actiuni sunt printre cele mai lichide și active firme listate la Bursa de Valori București.

1. ANTIBIOTICE SA s-a infiintat in 1955, fiind primul producator de penicilina din Sud-Estul Europei. Este cel mai important producător român de medicamente generice cu o tradiție de peste 60 de ani , acesta fiind și motivația alegerii ca suport pentru studiul de caz. Portofoliul de peste 148 de produse din 12 clase terapeutice acoperă o varietate de arii terapeutice, strategia de dezvoltare a produselor fiind indreptata spre medicamentele din clasele cardiovasculare, antiinfectioase, sistem nervos central si tract digestiv. Totodata, este unul dintre cei mai importanți exportatori români de medicamente, produsele sale fiind distribuite în peste 70 de țări ale lumii. Compania are peste 45 de parteneriate externe, fiind permanent preocupată de extinderea pe noi piețe de desfacere din Europa, Statele Unite ale Americii, Africa, Asia etc.

Datorită obținerii numeroaselor autorizări și certificări de calitate recunoscute pe plan internațional, este posibila înregistrarea a peste 40 de produse marca Antibiotice pe aproape toate continentele lumii. Incepand cu anul 1997, societatea este listata la Bursa de Valori Bucuresti, simbol bursier ATB.

Indicatorii publicați de companie în situatiile financiare anuale pe perioada 2013-2015 sunt prezentați în tabelul de mai jos:

-lei-

Indicatori folosiți pentru măsurarea performanței companiei Antibiotice SA.

Structura rezultatului brut al exercitiului:

-lei-

Rate de rentabilitate:

2.BIOFARM SA, cu o traditie de peste 95 de ani in industria farmaceutica romaneasca si cu un portofoliu de peste 200 de produse, acopera 62 de arii terapeutice. Biofarm se regăsește de mai mulți ani în topul primilor 3 producători români de soluții și suspensii pentru administrare orală, este cel mai important producător român de capsule gelatinoase moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România. Având o poziție stabilă pe piața farmaceutică românească, Biofarm urmărește să își îmbunătățească poziția si pe piata internațională in momentul de față fiind prezentă în 12 țări Strategia de dezvoltare a companiei Biofarm include lansarea de noi produse și îmbunătățirea prezenței companiei pe piața de retail si continuarea dezvoltării forței de vânzări.

-lei-

Indicatori folosiți pentru măsurarea performanței companiei Biofarm SA:

Structura a rezultatului brut al exercitiului:

-lei-

Rate de rentabilitate:

3. ELECTRICA SA este lider pe piața de distribuție și furnizare a energiei electrice din România si unul dintre cei mai importanți furnizori din domeniul serviciilor energetice. Aceasta poziția de top este susținută atât de rezultatele economice, cât și de o experiență în domeniu ce se întinde pe aproape 120 de ani. Electrica SA are o arie de cuprindere națională – cu acoperire în 3 regiuni, pentru distribuția și furnizarea energiei electrice: Transilvania Nord, Transilvania Sud, Muntenia Nord și pe cuprinsul întregii țări pentru furnizare, întreținere și servicii energetice. De asemenea, licența de furnizare a energiei electrice permite extinderea acestei activități și dincolo de arealul menționat. Directiile strategice corporative ale Electrica in legatura cu Grupul vizeaza: mentinerea si extinderea segmentelor de distributie si furnizare din Romania, explorarea eventualelor oportunitati de extindere a segmentelor de distributie si furnizare in regiune, extinderea portofoliul de afaceri, prin dezvoltarea „serviciilor cu valoare adaugata”, strans legate de activitatile de distributie si furnizare, renuntarea la segmentele de afaceri si activitatile neprofitabile. Incepand cu luna iunie 2014 are loc listarea a 51% din actiunile SC ELECTRICA SA la Bursa de Valori Bucuresti, cea mai mare listare de pe piața de capital din România.

-lei-

Indicatori folosiți pentru măsurarea performanței companiei Electrica SA:

Structura rezultatului brut al exercitiului:

-lei-

Rate de rentabilitate:

4. TRANSELECTRICA SA (Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice) este o societate pe actiuni aflata in proprietatea statului, infiintata prin Ordonanta Guvernului nr. 627/2000, in urma separarii fostei Companii Nationale de Electricitate in entitati cu personalitate juridica independenta: – SC TERMOELECTRICA SA pentru producerea de energie electrica si termica – SC HIDROELECTRICA SA pentru producerea de energie electrica – SC ELECTRICA SA pentru distributia energiei electrice la consumatori – CN TRANSELECTRICA SA pentru transportul energiei electrice, operator de sistem si dispecer.

Una din preocuparile de baza ale Transelectrica SA o reprezinta consolidarea permanenta si extinderea infrastructurii de transport, prin modernizarea sa pe baza tehnologiilor celor mai performante, asigurandu-se astfel conditiile necesare pentru ca reteaua electrica de transport al energiei electrice sa corespunda cerintelor actuale si viitoare de piata. Societatea a fost listata la Bursa de Valori Bucuresti (Categoria I, simbol bursier TEL) in anul 2006, prin intermediul ofertei publice initiale derulate fiind vandute 10% din numarul total de actiuni emise de societate.

-lei-

Indicatori folosiți pentru măsurarea performanței companiei Transelectrica SA:

Structura rezultatului brut al exercitiului

-lei-

:

Rate de rentabilitate

2.2 Analiza performantei financiare a entitatilor economice din sectorul farmaceutic

Din analiza structurala a rezultatului brut al exercitiului celor doua entitati rezulta ca cel mai bun rezultat este obtinut de Biofarm SA, cu o crestere de 0,17% fata de nivelul anului 2014, si de 0,9% fata de anul 2013. Un rezultat financiar spectaculos inregistreaza Biofarm SA (crestere cu 4,03% fata de anul 2014) datorita veniturilor din diferente de curs valutar, in crestere cu 1,23% fata de anul 2014. Antibiotice SA inregistreaza o scadere a rezultatului brut cu 0,14% fata de anul 2014 si 0,08% comparativ cu anul 2013, din cauza rezultatului financiar negativ care inregistreaza totusi o revenire fata de anii anteriori prin scaderea cheltuielilor financiare.

In cazul companiilor din sectorul farmaceutic se observa ca rezultatul din exploatare are o contribuție semnificativă la obținerea rezultatului net, rezultatul financiar și cel extraordinar influențând rezultatul net într-o proporție mai mică.

Pentru companiile din sectorul farmaceutic evolutia ratelor analizate este asemanatoare din punct de vedere a valorii indicatorilor analizati. Se constată ca in general firmele inregistreaza valori ridicate ale ratei lichiditatii. Antibiotice Iași înregistrază valori ale ratelor cele mai apropiate de limitele normale, iar Biofarm are valorile cele mai mari. Acest fapt se justifică prin gradul redus de îndatorare al firmelor, capitalul împrumutat având valori reduse comparativ cu elementele de activ. Analiza ratelor de rentabilitate arata o scadere a valorii acestor indicatori in anul 2015, comparativ cu anul 2014 si 2013, cu exceptia ratei rentabilitatii economice.

O scadere a ratei rentabilitatii comerciale are ca principala cauza reducerea pretului medicamentelor generice cu aproximativ 20%, incepand cu a doua jumatate a anului 2015. Alte cauze care au dus la aceasta reducere sunt legate de politica fiscala in domeniul farmaceutic (taxa clawback pentru antibiotice) si politica prudentiala in ceea ce priveste ajustarile la nivelul clientilor pietei de retail, ajustari care au diminuat profitul brut.

Rata rentabilitatii resurselor consumate sau rata rentabilitatii costurilor se situeaza la un nivel optim in cazul Antibiotice SA 12,39% ( in literatura de economica exista opinii potrivit carora nivelul optim al ratei rentabilitatii costurilor se situeaza in intervalul 9%-15%), comparativ cu anul 2014 in scadere cu 0,71% si fata de 2013 cu 0,66%, acest lucru fiind influentat de scaderea rezultatului din exploatare din cauza cresterii cheltuielilor din exploatare, in special cheltuielile cu materii prime si materiale consumabile. In cazul Biofarm SA valoarea acestei rate se situeaza cu mult peste nivelul optim, in scadere totusi cu 0,04% fata de 2014, dar mai mare cu 0,12% fata de 2013.Aceasta valoare ridicata de 25,98% este rezultatul influentei veniturilor din vanzari in crestere cu 16,48% fata de 2014, care influenteaza in mod pozitiv rezultatul din exploatare.

O influenta favorabila pentru ambele companii se observa la rata rentabilitatii economice, foarte importanta in analiza creditorilor financiari. O rata ridicata a rentabilitatii economice permite remunerarea actionarilor si creditorilor, in raport cu riscul asumat investind in entitate sau acordandu-i imprumuturi financiare, in timp ce o rata ridicata a rentabilitatii financiare permite investitorilor si managementului sa aprecieze in ce masura investitia lor este profitabila sau nu. Antibiotice SA inregistreaza o crestere a ratei rentabilitatii economice cu 0,41%, iar Biofarm SA cu 0,05% fata de anul 2014 si cu 0.34% fata de anul 2014. .

La nivel international, atat in teorie, cat si in practica, rata rentabilitatii economice este intalnita sub denumirea de ROA (Return on Assets) si este calculata atat la nivel de entitate economica, cat si la nivelul grupului.Analiza ratei rentabilitatii financiare (ROE=return on equity) in cazul celor 2 societati farmaceutice ne prezinta o situatie nefavorabila, in cazul Antibiotice SA scaderea fiind de 0,19%, iar pentru Biofarm SA de 0,05%. Rezulta asadar ca rata rentabilitatii financiare este inferioara ratei rentabilitatii economice (Rf<Re) ceea ce duce la o scadere a remunerarii actionarilor fimei. Aceasta rata este importanta pentru actionarii care doresc sa investeasca, oferindu-le mai multe informatii despre societati care nu sunt cotate la bursa si nu sunt cunoscute de public. In momentul in care societatile sunt cotate la bursa si devin cunoscute, posibilitatea actionarilor de a obtine profituri din investitia lor se imbina cu informatiile privind cursul actiunilor.

În cadrul sectorului farmaceutic se constată valori ridicate ale ratei de lichiditate, Antibiotice SA inregistrand valori apropiate de limitele normale 2,5 (un nivel de 1,5-2,0 reprezinta un nivel confortabil al acestei rate, iar un nivel mai mic de 1,0 putand fi un avertisment privind capacitatea entitatilor de a-si onora datoriile scadente pe termen scurt), iar Biofarm SA o valoare de 3,67 (in crestere cu 0,02 fata de anul 2014) valoare ce permite societatii un confort in privinta platilor la scadenta a datoriilor. Astfel, un nivel asigurator pentru plata obligatiilor scadente pe termen scurt reprezinta pentru creditorii entitatii asigurarea rambursarii sumelor imprumutate, insa, in acelasi timp, surplusul de active curente, comparativ cu datoriile curente, reflecta o utilizare ineficient a activelor.

În concluzie, sectorul farmaceutic isi pastreaza în limite foarte bune solvabilitatea și lichiditatea și chiar rentabilitatea, singurele probleme putand fi cele privitoare la volumul mare al creanțelor pe care firmele le înregistrază si care este cauzat de posibilele decontările întârziate ale platii prestatiilor sau medicamentelor de catre autoritatile din domeniu ( Casa de Asigurări de Sănătate), cu riscuri asupra desfășurării continue a activității.

2.3 Analiza performantei financiare a entitatilor economice din sectorul energetic

In cazul societatilor din domeniul energetic situatia ratelor de rentabilitate este putin diferita, astfel in cazul Electrica SA rata rentabilitatii resurselor consumate si rata rentabilitatii resurselor economice sunt negative din cauza rezultatului nefavorabil al activitatii de exploatare. Desi veniturile din exploatare au inregistrat o crestere considerabila de 0,55% cheltuielile cu alte materiale si cele cu provizioanele au facut ca rezultatul din exploatare sa inregistreze o evolutie nesatisfacatoare din punct de vedere al analizei ratelor de rentabilitate. Transelectrica SA inregistreaza in schimb o rata a rentabilitatii economice in crestere cu 0,14% fata de anul 2014, datorita cresterii rezultatului din exploatare cu aproape 0,02%.

Valori foarte bune inregistreaza cele doua companii din sectorul energetic in privinta valorii ratei lichiditatii curente, valori care indica un capital de lucru pozitiv, fara sa apeleze la resurse pe termen lung sau la noi imprumuturi.

Pe toata perioada analizata 2013-2015 structura rezultatului net al exercitiului are valori in crestere pentru toti indicatorii, mai putin rezultatul exploatarii in cazul Electrica SA, in scadere 6,65% din cauza cresterii cheltuielilor din exploatare, din cauza ajustarilor privind provizioanele si a cheltuielior cu alte materiale, de genul obiectelor de inventar si materialelor nestocate. Transelectrica inregistreaza un rezultat din exploatare pozitiv, cu un trend ascendent pe toata perioada analizata, veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare avand aceeasi tendinta de crestere usor mai ridicata in anul 2013, comparativ cu anul 2014.

Comparativ cu Electrica SA, indicatorii Transelectrica sunt pozitivi, mai putin rezultatul financiar influentat in mod negativ de cresterea cheltuielilor financiare cu 2,22% fata de anul 2014 si cu 2,03% fata de anul 2013. Rezultat financiar negativ este influențat în special de diferențele de curs corespunzǎtoare datoriei în valutǎ precum și de diminuarea veniturilor din dobânzi cu 0.38% fata de 2014, dar in crestere cu 0,62% fata anul 2013.

In privinta ratelor de rentabilitate cel mai bine se situeaza Transelectrica care se mentine in limitele anului 2014 sau usor peste. In schimb in cazul Eelctrica SA rezultatul din exploatare a influentat negativ rata rentabilitatii resurselor consumate si rata rentabilitatii economice, pe toata perioada analizata.

In concluzie analiza financiară a performantei entitatilor ajută la identificarea activității neproductive ale entitatii și la stabilirea măsurilor care vor influența rezultatele în viitor. Prin cunoașterea postfaptică, curentă și previzională a activității agenților economici, a rezultatelor interne și a cauzelor care le-au generat, analiza contribuie la cunoașterea continuă a eficienței utilizării resurselor umane, materiale și financiare, fiind indispensabila în elaborarea unor planuri reale

. 2.4 Studiu privind prezentarea performantei financiare in notele explicative la situatiile financiare

Notele explicative prezintă informații despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicilor contabile adoptate, completează și detaliază toate informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situații și indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.

Conform OMFP 1802/2014 (Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate) notele explicative fac parte din setul de situatii financiare anuale-bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie-in care sunt prezentate informatii suplimentare menite sa arate o imagine fidelă a activelor, a datoriilor si a poziției financiare a entității. In notele explicative la bilanț și la contul de profit și pierdere, se respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanț și în contul de profit și pierdere. Se prezintă sistematic, pentru fiecare element relevant din situațiile financiare anuale existand informații aferente în notele explicative.

In notele explicative la situațiile financiare anuale intocmite de cele patru entitati analizate sunt cuprinse:

1.Informatii generale despre entitati, structurile de guvernata corporativa

Pentru entitatile listate la bursa guvernanta corporativa reprezinta un instrument important pentru obtinerea de performante, in conditiile de dezvoltare durabila asigurand transparenta si acuratetea procesului decizional al entitatilor prin accesul egal al actionarilor la informatiile relevante despre acestea.

2. Politicile contabile: declaratia de conformitate, bazele evaluarii, moneda functionala si de prezentare, evaluari si estimari contabile, prezentarea situatiilor financiare separate, imobilizari necorporale achizitionate, active financiare, stocuri, creante, datorii financiare, recunoasterea veniturilor si cheltuielilor, deprecierea activelor nefinanciare, provizioane, beneficiile angajatilor, impozitul amanat, dividende, capital si rezerve, costurile de finantare, rezultatul pe actiune, parti afiliate, raportarea pe segmente de activitate sau geografice.

Situatiile financiare ale celor patru entitati analizate sint intocmite conform IFRS, ceea ce presupune retratarea informatiilor din unele conturi contabile pentru a armoniza aceste situatii financiare separate, in toate aspectele semnificative, cu IFRS.

3. Instrumente financiare si gestionarea riscurilor.

Avand in vedere dimensiunea activitatii entitatilor analizate, prin operatiunile efectuate acestea se expun riscului de credit, riscului de schimb valutar sau de lichiditate. Pentru entitatile din domeniul farmaceutic care vand la export, sau cumpara materii prime de la furnizori externi aceste riscuri de credit si schimb valutar pot duce la pierderi financiare considerabile, daca nu sunt analizate corespunzator.

4. Venituri din vanzari

5. Materii prime, materiale consumabile si marfuri

6. Cheltuieli cu personalul-presupun pe langa analiza costului salarial, a taxelor cu acesta , a beneficiilor acordate salariatilor si informatii despre remunerarea Consiliului de Administratie si a Conducerii executive.

7. Alte cheltuieli din exploatare

8. Venituri financiare nete

9. Cheltuieli cu impozitul pe profit

10. Rezultatul pe actiune

11. Active imobilizate – in aceasta nota se regasesc informatii despre metoda de amortizare folosita de entitati, programul de reparatii si intretinere a instalatiilor si utilajelor necesare desfasurarii procesului de productie. O descriere foarte detaliata a acestor active imobilizate o regasim in nota explicativa intocmita de Transelectrica SA, entitate care inregistreaza cele mai mari valori ale acestui indicator comparativ cu celelalte entitati analizate.

12. Imobilizari necorporale

13. Stocuri

14. Creante comerciale si de alta natura – in aceasta nota se face o detaliere a acestor creante, o analiza a vechii acestora in vederea constituirii de provizioane, precum si fluctuatiile acestor provizioane. Valori ridicate ale creantelor inregistreaza toate cele patru entitati, insa comparativ cu anul 2014, valoarea acestora este in scadere.

15. Numerar si echivalente numerar

16. Datorii comerciale si de alta natura

17. Sume datorate institutiilor de credit-se detaliaza valoarea tuturor imprumuturilor contractate de entitati precum si garantiile depuse in favoarea creditorilor.

18. Provizioane pe termen scurt

19. Subventii pentru investitii

20. Impozit pe profit amanat

21. Capital social

22. Rezerve –cuprinde o detaliere a naturii si scopului fiecarei rezerve din cadrul capitalului propriu. In aceasta nota Biofarm SA inregistreaza la sfarsitul anului 2015 rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, rezerve legale in vederea formarii fondului de rezerva legal pana ce acesta atinge minim a cincea parte din capitalul social, alte rezerve reprezentand facilitati fiscale care nu pot fi distribuite avand implicatii asupra recalcularii impozitului pe profit.

23. Rezultatul reportat

24. Repartizarea profitului

25. Datorii contingente

26. Informatii cu privire la auditul situatiilor financiare

27. Evaluarea la valoarea justa

Dacă administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente sensibile legate de fapte sau evenimente care pot face ca entitatea sa fie in imposibilitatea de a-și continua activitatea, sau daca situațiile financiare anuale nu respecta principiului continuității, aceste informații trebuie prezentate în notele explicative la situatiile financiare, împreună cu cauzele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu mai poate continua activitatea.

2.5 Concluzii

Situatiile financiare au rolul de a satisface atat nevoile comune de informare manifestate de diferite categorii de utilizatori cat si nevoile particulare.

Obiectivele situatiilor financiare sunt influentate de conflictele de interese care apar pe piata informatiei contabile, situatiile financiare fiind rezultatul interactiunii a trei grupuri: firmele, utilizatorii si profesia contabila.

Grupul care este reprezentat de firme este beneficiarul principal al situatiilor financiare si in acelasi timp cel care permite sa se intocmeasca aceste situatii financiare cu un anumit grad de relevanta. Utilizatorii sunt cei care solicita informatiile si influenteaza cantitatea si tipul de informatii contabile. Profesia contabila are rolul sa amelioreze continutul situatiilor financiare, astfel performanta financiara a entitatii economice capata imaginea dorita sub bagheta profesionistilor contabili inzestrati cu “harul creativitatii” si “protectia” deficientelor normelor contabile.

Informarea generala a acestor utilizatori se realizeaza prin situatiile financiare care prezinta pozitia financiara a entitatii (bilantul contabil) si performanta acesteia (contul de profit si pierdere), completate de tabloul fluxurilor de trezorerie si situatia variatiilor capitalurilor proprii, iar pentru informarea particulara a altor categorii de utilizatori se intocmesc notele la situatiile financiare. Deciziile economice luate de utilizatorii situațiilor financiare necesită aprecierea capacității unei entitati de a genera numerar/echivalente ale numerarului și a perioadei generării lor. De aceasta depinde, de fapt capacitatea entitatii de a-și onora datoriile fata de angajați și furnizori, de a plăti dobânzi si de a rambursa credite și de a realiza activitatile administrative. Utilizatorii vor evalua această capacitate de a genera numerar/echivalente ale numerarului dacă primesc in plus informații suplimentare asupra poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare a entitatii.

Cadrul conceptual contabil IASB nu face o ierarhizare a importantei categoriilor de utilizatori ai informatiei contabile, dar se presupune ca, daca sunt satisfacuti investitorii (acestia fiind ofertantii de capital de risc al intreprinderii) si creditorii, ceilalti utilizatori trebuie sa fie deasemenea multumiti cu informatia contabila care se ofera investitorilor si creditorilor.

Indiferent care sunt beneficiarii finali ai acestor situatii financiare, acestea trebuie intocmite astfel incat sa reflecte cat mai fidel, corect si in detaliu informatia contabila, deoarece sunt fundamentul deciziilor viitoare cu privire la dezvoltarea entitatii.

BIBLIOGRAFIE

Feleaga N., Feleaga L. et al. – Politici si optiuni contabile, Ed.InfoMega, 2008

Jianu I-. Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Ed.CECCAR, Bucuresti, 2007

Malciu L– Cererea si oferta de informatii contabile, Ed. Economica, Bucuresti, 1998

Niculescu M- Diagnostic global strategic, Ed. Economica,Bucuresti, 1997

Nisulescu I, .Stefanescu A–Contul de profit si pierdere al entitatilor economice, Tribuna Economica, 2006

Petrescu S.-Analiză și diagnostic financiar-contabil, CECCAR, București, 2006

Robu V., Georgescu N.-Analiza economico-financiara, Editura Omnia Uni, Brasov, 2000

Tabără N., Briciu S.-Actualități și perspective în contabilitate și control de gestiune, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012

Valceanu Ghe, Robu V, Georgescu N-Analiza economico-financiara, Ed.Economica 2005

*** Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, publicat in MO Nr.963/2014.

*** Standarde internationale de contabilitate 2015, Editura Economica, Bucuresti, 2015

*** www.antibiotice.ro

*** www.biofarm.ro

*** www.electrica.ro

*** www.biofarm.ro

*** www.bvb.ro