Aprecierea Bunastarii Cainilor din Rasa Ciobanesc

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2007. Aprecierea bunăstării animalelor prin intermediul etologiei aplicate, Editura AS’S

Boișteanu I., 1978. Fizilogia animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Bud I., 1998. Micul tratat de chinologie. [NUME_REDACTAT] Plus, Cluj-Napoca.

Bud I., 1993. Totul despre câinele tău. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Codruț M., 1992. Fiziologia animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la

Brad, Iași.

Codruț M., 1975. Fiziologia animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

[NUME_REDACTAT], 2009. Animale de companie, material ID. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad,Iași.

[NUME_REDACTAT], 2007. Animale de companie, notițe curs.

[NUME_REDACTAT], Hoha G. și [NUME_REDACTAT], 2011. Considerații privind lactația la cățea, lucrări științifice. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

[NUME_REDACTAT] și colab,. 2008. Practicai guide to dog breeding. [NUME_REDACTAT] Canin.

Falcă C., 1995. Nutriția și semiologia carnivorelor domestice. [NUME_REDACTAT],Timișoara.

[NUME_REDACTAT] Ivana, [NUME_REDACTAT] Popescu, 1992. Ghid canin. [NUME_REDACTAT],București.

Ganivet A., 2000. Câinele, Totul despre cel mai fidel prieten al omului. [NUME_REDACTAT].

Halga P., [NUME_REDACTAT], Pop I.M., [NUME_REDACTAT], 2005. Nutriție și alimentație animală. [NUME_REDACTAT], Iași.

[NUME_REDACTAT], Boișteanu P.C., [NUME_REDACTAT], 2002. Fiziologia animalelor. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1999. Fiziologie. [NUME_REDACTAT] ’98, Iași.

CUPRINS

CUPRINS

Lista figurilor

INTRODUCERE

IMPORTANȚA CREȘTERII CÂINELUI

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

ORIGINEA ȘI DOMESTICIREA CÂINILOR

1.1 Originea rasei Ciobănesc german

1.2. Domesticirea

1.3 Dovezi

1.4 Ipoteze

CAPITOLUL 2

DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND CREȘTEREA ȘI EVOLUȚIA RASEI CIOBĂNESC GERMAN

2.1 Tendințe actuale în creșterea rasei [NUME_REDACTAT]

2.2 Standardul rasei

2.3 Aspectul general

2.3.1 Caracterul

2.3.2 Capul

2.3.3 Corpul

2.3.4 Părul

2.3.5 Culorile

2.3.5 Mișcarea

2.3.6 Defecte

2.3.6.1 Defecte grave

2.3.6.2 Defecte de excludere

2.4. Tendințe în selecție și ameliorare

PARTEA A II-A

Capitolul III.

DATE PRIVIND LOCUL DE PRACTICA

3.1 [NUME_REDACTAT] “V d. L UISENTHAL”

3.2 Tehnica hrănirii câinilor din canisă

3.2.1 Hrănirea câinilor adulți și timpul în dresajului.

3.2.2 Hrănirea câinilor în perioada de reproducere.

3.2.3 Hrănirea cățelelor gestante.

3.3 Reproducția

3.1 Potrivirea perechilor.

3.2 Monta.

CAPITOLUL IV

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

4.1 Scopul lucrării

4.2 Materialul biologic

4.3 Metoda de lucru

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

5.1 Evoluția greutății corporale a tineretului canin în perioada de alăptare

5.2 Evoluția greutății corporale la tineretul canin pe perioada 7-20 săptămâni

5.3 Evoluția greutății corporale la tineretul canin în perioada 5-9 luni

5.4 Evoluția greutății corporale a tineretului mascul în perioada 9-18 luni

5.5 Evoluția greutății corporale a tineretului femel în perioada 9-18 luni

5.5 Evoluția greutății corporale (kg)a tineretului femel în perioada 9-18 luni

5.6 Analiza bănăstării câinilor pe baza sistemului numeric ANI 35

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

PROIECT DE DIPLOMĂ

“APRECIEREA BUNĂSTĂRII CÂINILOR DIN RASA CIOBĂNESC

GERMAN PRIN SISTEMUL NUMERIC INTEGRATIV ANI 35”

CUPRINS

CUPRINS

Lista figurilor

INTRODUCERE

IMPORTANȚA CREȘTERII CÂINELUI

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

ORIGINEA ȘI DOMESTICIREA CÂINILOR

1.1 Originea rasei Ciobănesc german

1.2. Domesticirea

1.3 Dovezi

1.4 Ipoteze

CAPITOLUL 2

DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND CREȘTEREA ȘI EVOLUȚIA RASEI CIOBĂNESC GERMAN

2.1 Tendințe actuale în creșterea rasei [NUME_REDACTAT]

2.2 Standardul rasei

2.3 Aspectul general

2.3.1 Caracterul

2.3.2 Capul

2.3.3 Corpul

2.3.4 Părul

2.3.5 Culorile

2.3.5 Mișcarea

2.3.6 Defecte

2.3.6.1 Defecte grave

2.3.6.2 Defecte de excludere

2.4. Tendințe în selecție și ameliorare

PARTEA A II-A

Capitolul III.

DATE PRIVIND LOCUL DE PRACTICA

3.1 [NUME_REDACTAT] “V d. L UISENTHAL”

3.2 Tehnica hrănirii câinilor din canisă

3.2.1 Hrănirea câinilor adulți și timpul în dresajului.

3.2.2 Hrănirea câinilor în perioada de reproducere.

3.2.3 Hrănirea cățelelor gestante.

3.3 Reproducția

3.1 Potrivirea perechilor.

3.2 Monta.

CAPITOLUL IV

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

4.1 Scopul lucrării

4.2 Materialul biologic

4.3 Metoda de lucru

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

5.1 Evoluția greutății corporale a tineretului canin în perioada de alăptare

5.2 Evoluția greutății corporale la tineretul canin pe perioada 7-20 săptămâni

5.3 Evoluția greutății corporale la tineretul canin în perioada 5-9 luni

5.4 Evoluția greutății corporale a tineretului mascul în perioada 9-18 luni

5.5 Evoluția greutății corporale a tineretului femel în perioada 9-18 luni

5.5 Evoluția greutății corporale (kg)a tineretului femel în perioada 9-18 luni

5.6 Analiza bănăstării câinilor pe baza sistemului numeric ANI 35

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Fig 2.1 – Întemeietorul rasei [NUME_REDACTAT] 16

Figura 2.2 Exteriorul rasei Ciobănesc german 19

Fig.3.1. Prezentarea boxelor pentru câini și detaliul constructive 30

Fig 3.2 Plan remiză cu boxe pentru câini 31

Fig 4.1, Shantos vd. Luisenthalk, campion cu laude, campion junior 41

Fig 4.2 Eska vd. Luisentha, calificativ foarte bun, titlu campion 42

LISTA TABELELOR

Fig 2.1 – Întemeietorul rasei [NUME_REDACTAT] 16 6

Figura 2.2 Exteriorul rasei Ciobănesc german 19 6

Fig.3.1. Prezentarea boxelor pentru câini și detaliul constructive 30 6

Fig 3.2 Plan remiză cu boxe pentru câini 31 6

Fig 4.1, Shantos vd. Luisenthalk, campion cu laude, campion junior 41 6

Fig 4.2 Eska vd. Luisentha, calificativ foarte bun, titlu campion 42 6

INTRODUCERE

IMPORTANȚA CREȘTERII CÂINELUI

Câinele este încadrat, în general, în categoria animalelor de companie, însoțind omul în îndelungata sa existență. La ora actuală, la stadiul de dezvoltare la care a ajuns societatea umană, amintita încadrare poate fi contestată, acest animal depășind stadiul de "însoțitor". Astfel, câinii reprezintă un real ajutor pentru orbi și surzi, sunt folosiți de handicapații motori să deschidă ușile, să ridice obiecte, să transporte anumite lucruri, chiar să ridice telefonul din furcă.

[NUME_REDACTAT] există o asociație, numită L'ANECAH ([NUME_REDACTAT] d'Education des Chiens dAssistance au Handicapes), care începând din anul 1991, a furnizat celor interesați primii câini de asistență, în sensul amintit. Câinii găsesc oamenii rătăciți în munți și le acordă primul ajutor, scapă prizonierii și descoperă droguri și bombe, fac diferența dintre cadavre și oamenii care mai trăiesc după cutremure, traversează, în timpul războaielor, liniile inamicului cu anumite mesaje.

Câinele a fost cea dintâi ființă care a însoțit omul în incursiunile sale pentru a-și procura hrana, iar mai târziu l-a servit și în primele tentative de recunoaștere și cucerire a spațiului interplanetar. O cifră impresionantă din multitudinea vestigiilor creației artistice ale omului (mai mult de 80 %) are ca subiect animale ([NUME_REDACTAT], 2009).

În preistorie, alături de vânat apare frecvent și o vietate (câinele) care se situa în aceeași tabără cu vânătorul. Istoria omenirii este plină de exemple în care câinii au fost folosiți în lupte, fiind vertiabili “ostași” neînfricați care mai presus de orice nu cunosc trădarea. în [NUME_REDACTAT] câinii erau utilizați frecvent în scopuri militare. Ei însoțeau convoaiele și transporturile fiind echipați special pentru a fi protejați împotriva cavaleriei sau a arcașilor. Este cunoscut faptul că Henric al VlII-lea a trimis lui [NUME_REDACTAT] alături de trupe și un batalion de 800 câini Sain- Hubert, iar regina Elisabeta a Angliei, a reprimat tulburările din Irlanda cu 600 câini dresați.

Câinii au efectuat diferite servicii în timpul conflagrațiilor, până în secolul nostru, fiind folosiți mai mult în calitate de curieri, sabotaj, mișcări de obiective, depistări de mine, etc.

Animal de pază, veșnic în stare de veghe câinele a fost folosit la paza cetăților și a taberelor militare. Este arhicunoscută povestea cu cetatea Corint apărată de 50 câini de luptă din care făcea parte și câinele Sotter. Acesta a fost singurul supraviețuitor al unui atac inamic și a reușit să ajungă la porțile orașului și să dea alarma salvând Corintul de la invazia inamică. Sotter a câștigat stima și a fost recompensat cu o pensie până la moarte.

[NUME_REDACTAT] Costăchescu, 2009, numeroase orașe foloseau garnizoane de noapte formate din patrupezi. Astfel, orașele porturi din Franța erau păzite noaptea de câini care patrulau pe străzi odată cu lăsarea serii. Aceste gărzi incoruptibile au fost desființate în urma unui accident mortal, când o persoană importantă a fost debarcată noaptea în port, fără a se cunoaște parola de trecere și cânii au atacat-o, [NUME_REDACTAT] (1521) a îngenunchiat Imperiul aztec din Mexic folosind alături de conchistadori călare și câinii. [NUME_REDACTAT] (mare conducător de oști) a găsit un Dog pe câmpul de luptă, l-a adoptat și acesta a devenit mai târziu consilierul său în strategii. Acesta dădea laba cu generalii sau căsca când soluția propusă nu era cea convenabilă. Ținând cont de comportamentul Dogului, Conde nu a acceptat variantele propuse de Consiliu, a pornit în marș asupra inamicului surprinzându-1 noaptea și a obținut o importantă victorie.

Odiseea lui Homer a făcut nemuritor numele de Argos, câinele credincios a lui Ulise, care după 20 de ani de așteptare moare în momentul când își revede stăpânul întors din Itaca. Arthemis zeița vânătorii, surprinsă de Acteon când făcea baie în izvor, îl transformă în cerb. Acesta gonit e sfâșiat de proprii câini (Costăchescu, 2009).

Câștigă tot mai mult teren folosirea câinilor la diferite întreceri sportive, care au început să și delimiteze un public propriu. Deja sunt organizate campionate mondiale pe diferite rase și în diferite probe. Mai trebuiesc luate în considerare efectele de ordin psihologic, afectiv, pe care câinele le are asupra stăpânilor, venind să "umanizeze" un univers urbanizat, impersonal, care a modificat relațiile familiale și sociale, care a îndepărtat omul de natură. Pornind de la această constatare merită a se arăta că în SUA există o asociație numită NIH, care, din 1987, a lansat programe de terapie pentru copii cu tulburări emoționale, pentru oamenii în vârstă din sanatorii și pentru criminali. Și, probabil, interferențele animalelor de companie (vor fi denumite, în continuare, în acest fel din lipsa unui termen mai potrivit) cu omul nu se opresc și nu se vor opri aici.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

ORIGINEA ȘI DOMESTICIREA CÂINILOR

1.1 Originea rasei Ciobănesc german

Originea câinelui [NUME_REDACTAT] sau a câinelui-lup a fost mult discutată până la descoperirea unor izvoare scrise, care atestă, că încă din timpurile îndepărtate, în Alsacia pe versanții [NUME_REDACTAT], se creșteau câini ciobănești din această rasă de către călugării scoțieni.

Se presupune că ar fi vorba de o încrucișare a acestor câini, cu ciobănești locali și cu lupul, rezultând o rasă extinsă în toată [NUME_REDACTAT] până în [NUME_REDACTAT] Neagră. Această presupunere a izvorât din asemănările dintre câinii ciobănești de altădată și lupii, îndeosebi în ceea ce privește culoarea (lupie), forma capului, portul urechilor, poziția oblică a ochilor la care se adaugă și comportamentul sălbatic, caracterul viclean, neîncrezător, datorită neintervenției omului asupra lui.

Posibilitatea imperecherilor dintre câine și lup este atestată încă de prin anul 1773 din cercetările făcute de către Buffon, Cuvier, Flourena și alții care demonstrează fecunditatea și prolificitatea produșilor rezultați din aceste încrucișări.

In mare parte cercetătorii, sesizează că această rasă de câne reprezintă un amestec de gene, ca urmare a numeroaselor încrucișării cu lupii, câinii eschimoșilor, rasele Spitz și Collie, de la care a moștenit o serie de caractere fenotipice, ca de exemplu, vârful cozi rulat s-a moștenit de la rasa organică Spitz, iar de la Collie o excelentă rezistentă cu care este înzestrat acest câine.

Se susține că în această rasă se regăsește structura generală a câinelui “Ber de Beauce” cât și a celui molinez sau a câinelui ciobănesc scoțian de vechiul tip. Revenind la lupul sălbatic, rezultă că acesta și-a transmis ponderea zestrei genetice câinelui [NUME_REDACTAT], având același număr e cromozomi.

Cu toate că arhivele abației din Münster păstrează date despre existența acestor câini încă din secolul X, germanii n-au cunoscut existența lor pe Valea Münsterului decât prin anul 1881, la 11 ani după se găseau în Alsacia. Abia din acest an au început preocupările lor pentru formarea și consolidarea acestei rase, reușindu-se în același timp ca prin grija unor amatori entuziaști, să se păstreze un rezervor natural de gene, contribuind astfel la creșterea unor exemplare deosebite. Astfel încât germanii văzându-și roadele pozitive ale muncii de ameliorare a rasei din câinii ciobănești, au luat măsuri pentru interzicerea exportului, îndeosebi a reproducătorilor, care au permis înmulțirea și creșterea în rasă pură a unui nimăr tot mai mare de câini ce eu calități și aspecte fizice remarcabile, care nu numai că au cules sufragiile la expozițiile canine, dar au stârnit și dorința unor amatori străini, de a-i cumpăra, pentru calitățile și frumusețea lor deosebită.

Prin aplicarea de noi metode științifice bazate pe datele furnizate de genetica animalelor, s-au obținut succese deosebite in perfecționarea acestei minunate rase de câini.

1.2. [NUME_REDACTAT] știe că specia “Canis familiaris” a evoluat odată cu societatea omenească, de care s-a apropiat încă de pe vremea când trăiau în condiții de sălbăticie, câinii fiind atrași de bucățile de came și oasele care li se aruncau sau ei înșiși le găseau în jurul adăposturilor și a focurilor. Astfel, ei devin păzitorii colibelor oamenilor primitivi, care încep să-i folosească și pentru alte nevoi. In felul acesta a luat naștere o prietenie tainică între câine și om, din cele mai îndepărtate vremuri. Primele însemnări despre utilizarea câinelui de către om datează din anul 2500 î.e.n., când sumerienii s-au instalat în Mesopotamia.

Toate rasela de câini domesticii pe care laie cunoaștem, astăzi provin din câinele sălbatic îmblânzit de om. Prin influiența mediului și a omului acest câine a suferit modificări profunde privind aspectul fizic, aptitudinile, caracterul, instinctele etc.

În lume există astăzi un număr enorm de mare de rase care, sub raportul dezvoltării corporale și al conformației, diferă între ele mai mult decât diferă între ele speciile câinelui, lupului, șacalului și a vulpii.

Apropierea cânelui de om în timpurilr preistorice a constituit primii pași în procesul de domesticire și de ameliorarea speciei, iar apogeul acestei prime arte a omului a însemnat cucerirea și posedarea pașnică a întregului pământ. Vrând-nevrând, conștient s-au inconștient, omul “îmblânzitor de câini sălbatici”, a început să le îmbunătățească aptitudinile credincioșilor sai prieteni, facândul-le tot mai utile vieții și nevoilor sale. Astfel, de-a lungul timpurilor s-au creat numeroase rase si corcituri, trecând printr-o serie de transformări care au dus la modificarea treptată a câinelui primitiv, în ceea ce privește forma corporală, mărimea, culoarea, caracterul și aptitudinele sale.

1.3 [NUME_REDACTAT] făcute asupra unor cranii de câine descoperite cu ocazia săpaturilor arheologice au scos în evidență faptul că în epoca de bronz existau în Siberia și sudul U.R.S.S. câini cu, capul alungit, osatură fină un bot lung și îngust, stopul (unghiul fronto-nazal) aproape imperceptibil, caracteristici pe baza cărora se presupune că aceștia ar fi strămoșii câinilor ciobănești de origine europeană.

Înfățișarea acestei rase era cunoscută în unele părți ale lumii cu mult mai înainte, astfel pe mozaicurile de la Pompei se regăsește silueta familiară a câinelui, pe care probabil romanii l-au cunoscut în timp ce se aflau pe actualul teritoriu german.

[NUME_REDACTAT] în perioda primului și celui de-al II-lea război mondial au fost situații când s-au exportat câini numai pentru faptul că se dorea să se scape de ei; așa de pildă masculul “Noves”, ajuns în America, a fost împerecheat cu o cățea stea de cinema “Stronghard”. Deși nu avea calități deosebite, acest câine continua să fie solicitat pentru imperecheri datorită produșilor săi foarte frumoși, însușiri ce s-au transmis ereditar de la alte surse genetice din arborela său genealogic.

Francezii au apreciat foarte mult acest câine, ajungând cu popularizarea rasei atât de departe încât ea a reprezentat la un moment dat moda la zi. S-a ajuns astfel ca această rasă de câine să fie cea mai extinsă în lume, fiind întâlnită în tot mai multe puncte lae globului.

[NUME_REDACTAT] primele exemplare au pătruns prin anul 1913 cănd unii crescători pasionați au organizat “[NUME_REDACTAT] Lup din America” care au achiziționat un număr cât mai mare de reproducători contribuind la imbunătățirea tuturor câinilor din această rasă ajunși pe acest continent.

La noi în țară nu se poate ști cu exactitate când a pătruns primul câine [NUME_REDACTAT], dar înainte de 1933 la noi existau asemenea câini aduși din străinătate fără nici un act, de către diverși particulari pe care i-au răspândit în mai multe gospodării prin căței rezultați din împerecheri.

Un rol important în creșterea acestei rase l-a avut înființarea în 1934 a, “[NUME_REDACTAT] de Câini de Rasă”, care a început să țină unele evidențe dar să și organizeze unele demonstrații cu acești câini. Revista editată de această asociație a constituit o mare stimulare pentru amatori, oferindu-le posibilitatea de a-și însuși unele reguli pentru creștere și îngrijire, probleme de profilaxie și multe date in ceea ce privește această rasă.

Cele mai plauzibile dovezi în ceea ce privește originea câinelui din rasa [NUME_REDACTAT] sunt forma și poziția capului, dinții și principalele aparate printre care aparatul locomotor care i-a imprimat un mers ușor și degajat, acel mers pâș-pâș cu coada atârnată între membrele posterioare asemănătoare lupului.

1.4 [NUME_REDACTAT] tendința de a elucida originea câinelui donestic au fost elaborate mai multe ipoteze, din care le enumerăm pe cele mai reprezentative :

Teoria descendenției din hienă, vehiculată intr-o perioadă scurtă, nu aeste plauzibilă datorită structurii cromozomiale diferite, astfel că încrucișarea dintre cele două specii nu este compatibilă.

Teoria descendenței din șacal, susținută de nume celebre din biologie, nu rezistă, datorita diferențelor anatomo-fiziologice și comportamentale dintre cele două specii.

Teoria descendenței din vulpe prezintă aceleași deficiențe sub raportul structurii genetice, care nu permit încrucișarea între ele.

Teoria descendenței din câinele sălbatic nu a fost confirmată de dovezi palentologice, iar câinele sălbatic este dispărut de mult.

Teoria pluralității, vehiculată mai des, are în vedere diversitatea foarte mare a raselor canine existente în prezent în lume. Cu toate acestea, teoria este vulnerabilă, deoarece, din punct de vedere anatomo-fiziologic și comportamental, toate rasele de câini sunt identice, diferențele fiind evidente numai sub raportul dezvoltării corporale, a culorilor, a pilozității sau a mărimii, portul urechiilor și a cozii.

Teoria descendenței din lup este la ora actuală cea mai acceptată dintre toate variantele descrise, deoarece se bazează pe numeroase argumente, mai mult sau mai puțin palpabile.

Împerecherea dintre lup și câine esta și astăzi frecvent întâlnită, rezultând produși fecunzi, dovada fiind compatibilitatea biologică și genetică dintre cele două specii.

CAPITOLUL 2

DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND CREȘTEREA ȘI EVOLUȚIA RASEI CIOBĂNESC GERMAN

[NUME_REDACTAT] German, cea mai răspândită și mai populară rasă de pe glob, s-au scris numeroase cărți și articole. A condensa istoria rasei intr-un singur articol este o misiune dificilă și ingrată, astfel încât istoria formării rasei se întinde pe durata unui secol și este bogată în evenimente, la care mulți crescători pasionați au contribuit la evoluția [NUME_REDACTAT]. Anul 1899, ultimul din secolul al XlX-lea, este considerat a fi primul din istoria rasei.

Literatura de specialitate menționează că ciobanii germani utilizau așa- numitul câine ciobănesc din vremuri imemorabile, însă el prezintă o variabilitate extrem de mare sub raportul însușirilor morfologice, de la o regiune la alta. Astfel în zona de câmpie ecotipul avea o talie redusă, însă extrem de rapid, spre deosebire de sudul muntos, unde ecotipul avea o talie mai mare, mai masiv, probabil având origine comună cu Rottweilerul.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au slujit de câini pentru a-și ușura munca. La vânătoare, la paza turmelor de oi și a cirezelor de vite, reușita depindea de capacitatea de lucru a câinilor, de abilitățile lor. Alte misiuni cum ar fi: paza gospodăriei și a persoanei, tractarea caretelor de marfa, etc., erau de asemenea încredințate câinilor. Treptat, omul a selecționat rase de câini potrivit nevoilor sale, pentru a obține rezultate maxime.

O categorie aparte, a câinilor specializați, o constituie câinii ciobănești. în rândul lor, chinologii indentifică tipul de ciobănesc continental european, din care provin o serie de rase, cum ar fi: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Beauceronul, etc. Până spre finalul secolului al XlX-lea, în expozițiile chinologice, aceste rase concurau împreună, fară vreo distincție, înscrise în categoria [NUME_REDACTAT] European. în deceniul opt al secolului al XlX- lea, exemplul Angliei, care își standardizează o serie de rase naționale, începe să apară și pe continent. Belgia, Franța, Olanda, Germania încep să acorde o mai mare atenție raselor edemice, pentru ca printr-o selecție riguroasă să-și poată standardiza și omologa rasele naționale.

Chinologii germani se lansează într-o aprigă dispută referitor la standardizarea si selecția ciobănescului național. [NUME_REDACTAT], un renumit chinolog german, propune preluarea modelului de standardizare utilizat de englezi pentru rasa Collie. în viziunea sa [NUME_REDACTAT] trebuia să aibă trei varietăți: cu păr scurt, cu păr lung și cu păr aspru.

[NUME_REDACTAT] din Düsseldorf propunea trei rase distincte în funcție de textura robei. Părerile erau multe și controversele păreau iară sfârșit. Cel care avea să tranșeze definitiv problema a fost ofițerul de cavalerie Max von Stephantiz, considerat părintele rasei [NUME_REDACTAT].(figura 2.1)

Fig 2.1 – Întemeietorul rasei [NUME_REDACTAT]

Max von Stephanitz a urmărit cu perseverență să cultive inteligența și dăruirea câinelui față de sarcinile primite, considerând că fără aceste calități oricât de frumos ar fi câinele nu prezintă nici o valoare, el pune bazele Clubului de [NUME_REDACTAT] (Schäferhunde Verein), al cărui președinte va rămâne până la moartea sa, în 1936. El a scris un adevărat tratat despre această rasă, carte care a fost tradusă și în engleză și publicată sub titlul “[NUME_REDACTAT] German în cuvinte și imagini”

Exemplarul care a contribuit în mod hotărâtor la răspândirea mondială a [NUME_REDACTAT] a fost achiziționat și adus de căpitanul Deurcan de pe [NUME_REDACTAT]. Exemplarul deosebit de dotat sub raportul inteligenței, a devenit în scurt timp o celebră stea de cinema care a cucerit lumea.

Datorită calităților sale deosebite, s-a ajuns ca în prezent această rasă să fie cea mai răspândită din lume, fiind întâlnită pe toate continentele și bucurându-se de un succes deosebit.

2.1 Tendințe actuale în creșterea rasei [NUME_REDACTAT]

Rasa cea mai numeroasă, mai cunoscută și mai răspândită în întreaga lume, [NUME_REDACTAT] este, datorită calităților sale și posibilităților de folosire un câine polivalent.

Veche de peste 6000-7000 ani, rasa are un număr mare de strămoși începând cu [NUME_REDACTAT], care la rândul său descinde din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Pe baza asemănării vagi fenotipice cu lupul, [NUME_REDACTAT] este larg cunoscută sub denumirea populară, greșită de Câine-lup. Rasa a fost fixată abia în anii 1884-1899, când s-a început creșterea selecționată a [NUME_REDACTAT] de astăzi, de către Max von Stephanitz.

La baza formării rasei [NUME_REDACTAT] au fost trei ecotipuri distincte, și anume: populația de Thuringia, cea de la Wurtemburg și respectiv cea de la Krone, dar nu se cunosc cu precizie rapoartele în care cele trei ecotipuri au participat la încrucișări. împerecherile s-au făcut între cele trei ecotipuri, atât direct între populații, cât și între descendenți, astfel că este greu de aprecizat cu ce calități a contribuit fiecare dintre ele la formarea rasei.

Este foarte adevărat că se fac numeroase speculații privind contribuția unor genotipuri la formarea rasei, dar acest lucru are mai puțină importanță și este greu de stabilit cu exactitate. Cu toate acestea numeroși cercetători apreciază că la întemeierea unor linii s-ar afla câteva exemplare valoroase, cu o numeroasă descendență. Dintre acestea putem aminti: Horand von Grafath, cunoscut și sub numele de Héctor von Schwabem, [NUME_REDACTAT], Blowulf, Roland von Starkenburb și [NUME_REDACTAT]. Aceștia au fost întâlniți în pedigree-le primelor exemplare de [NUME_REDACTAT] care au beneficiat de documente.

Dacă avem în vedere cât de puternică a fost creșterea în sine a acestei rase în acea periodă, putem să apreciem cu ușurință ce influență profundă au avut acești indivizi asupra formării rasei. Astfel încât regulamentul Asociației creșterii [NUME_REDACTAT] era foarte strict și impunea crescătorilor criteriile în potrivirea perechilor, numărul maxim de pui acceptați în cuib, programul de greștere al rasei, vârsta minimă și maximă de utilizare la reproducție și altele. Orice abatere de la acest regulament excludea proprieterul din asociație, iar materialul biologic nu mai beneficia de documentația ce se acorda câinilor din rasa [NUME_REDACTAT].

Din numeroase cauze, mai mult sau mai puțin obiective, [NUME_REDACTAT] ajunși în diferite țări, nu au reușit să-și păstreze integritatea genetică și fenotipică în limitele standardului din țara de origine. Principala cauză considerăm că a fost o creștere haotică, fără a ține cont de cele mai elementare reguli de ameliorare, de potrivire a perechilor și, nu în ultimul rând de necesitatea permanentă a selecției în vederea menținerii sau consolidării caracterelor și însușirilor care au făcut celebră rasa.

Această situație a condus la modificarea și chiar degenerarea rasei fiind în unele situații departe de standardul rasei și respectiv de materialul biologic crescut în Germania.

2.2 Standardul rasei

Prin termenul de standard se înțelege: totalitatea trăsăturilor anatomice, funcționale și de comportament care apar la o anumită rasă, se moștenesc de la descendenți și se transmit la ascendenți și care se urmăresc în procesul de selecție.

[NUME_REDACTAT] a devenit cunoscut prin faptul că este un câine de serviciu universal, prin curaj și prin rezistența la solicitări astfel încât dacă, [NUME_REDACTAT] German din Germania (S. V.) Nu ar fi deschis un standard atât de exact și dacă nu ar supraveghea atât de strict respectarea acestuia, [NUME_REDACTAT] ar arăta în foarte scurt timp, cu totul altfel din punct de vedere al calităților psihice.

Astfel încât în cazul neacordării importanței cuvenite standardului, acesta și-ar pierde previzibilitatea transmiterii genetice a informațiilor ce determină aspectul exterior, caracterul, capacitatea de lucru, dar mai ales și-ar pierdecaracterul de câine, de serviciu universal.

Astfel încât prin standard, din punct de vedere al câinelui din această rasă se înțelege: [NUME_REDACTAT] echilibrat din punct de vedere psihic, stabil nervos, sigur pe sine, fără prejudecăți și absolut blând (în afara cazului dacă este întărtâat) în plus, atent și docil. El trebuie să posede, curaj, instinct de luptă și duritate.

Standard: F.C.I. Nr. 166 / 23.03.1991;

Clasificare FCI:

Grupa 1 – Căini ciobănești,fără ciobănești elvețieni;

Secțiunea 1 – Câini ciobănești cu examen de lucru;

Utilizare: Utilizare multilaterală – câini utilitari, de pază și de apărare.

Figura 2.2 Exteriorul rasei Ciobănesc german

Reg capului 7. Reg fesei 13. Reg spetei

Grebăn 8. Reg jaretului 14. Reg cotului

Gât 9.Reg fluerului 15. Reg pieptului

Spinare 10. Reg labei 16. Maxilarul inferior

Reg șalelor 11. Chișița 17. [NUME_REDACTAT] crupei 12. Reg brațului

2.3 Aspectul general

[NUME_REDACTAT] este de statură mijlocie, ușor alungit, puternic și bine muscularizat, cu osatură uscata și pe ansamblu compact. Dimensiuni importante. Inalțimea la grebăn este, la masculi, de 60 cm până la 65 cm și la femele, de 55 cm până la 60 cm. Lungimea trunchiului depășește inălțimea la greabăn cu cca. 10-17%.

2.3.1 [NUME_REDACTAT] German este din punct de vedere al firii echilibrat, stabil nervos, sigur pe sine, complet nesfios (in afara situațiilor excitante) și blând, in plus atent și docil. El trebuie să posede curaj, spirit de luptă și tărie pentru a fi un bun câine de insoțire, pază, apărare, serviciu și de stână.

2.3.2 [NUME_REDACTAT] are forma de pară, corespunzător mărimii corpului ( lungimea aprox. 40% din inălțimea la grebăn), fără a fi greoi sau prea alungit, ca apariție uscat, intre urechi potrivit de lat, cu fruntea, văzută din lateral și din față, numai puțin bombată și fără sau cu o puțin accentuată circumvoluțiune mediană. Raportul dintre partea superioară a capului și bot este de 50% la 50%). Lațimea părții superioare a capului corespunde aproximativ lungimii acesteia. Partea superioară a capului (văzuta de sus) duce de la urechi pânî la trufa, ingustandu-se uniform, ca un stop inclinat, nu foarte marcat. Maxilarul superior și inferior au o conformație puternică. Septul este drept, o concavitate sau convexitate sunt de nedorit. Buzele sunt întinse, inchizându-se bine și de culoare inchisă. Nasul (trufa) trebuie să fie negru.

Dantura trebuie să fie puternică, sănătoasă și completă (42 dinți conform formulei dentare). [NUME_REDACTAT] are o mușcătură in foarfecă, aceasta însemnând că incisivii trebuie să se petreacă sub formă de foarfecă (incisivii superiori trec peste incisivii inferiori forfecându-se). Mușcătura clește, prognatismul superior sau inferior sunt defectuoase, precum și spațiile interdentare mari. Defectuoasă este de asemenea o arcadă dentară a incisivilor dreapta. Oasele maxilarului trebuie să fie dezvoltate, astfel incât dinții să fie implanțati adânc in maxilar.

Ochii sunt mijlocii, migdalați, puțin oblici și ne proeminenți. Culoarea ochilor trebuie să fie pe cât posibil inchisă. Ochii deschiși la culoare, sunt de nedorit ințepători, deoarece schimbă expresia câinelui.

Urechile, [NUME_REDACTAT] are urechi erecte de mărime mijlocie, purtate paralel (nu deviate lateral). Ele sunt ascutițe și cu pavilioanele orientate spre înainte. Urechile semi erecte sau căzute sunt defectuoase. Urechile purtate pe spate în timpul mișcării respectiv in stare de repaus nu sunt considerate defectuoase.

Gâtul trebuie să fie puternic, bine muscularizat si fără salbă. Unghiul cu trunchiul (orizontala) este de circa 45°.

2.3.3 [NUME_REDACTAT] superioară descendentă incepând cu baza gâtului peste grebănul bine format și peste spatele foarte puțin lăsat față de orizontală, până la crupă ușor lăsată, fără o intrerupere vizibilă.

Spatele este puternic și bine îmbrăcat în musculatură. Șoldul este lat, format puternic și musculos.

Crupa trebuie să fie lungă și ușor lăsată (cca. 23° fata de orizontala) și să treacă, fără o intrerupere a liniei superioare, spre baza cozii.

Pieptul moderat de lat, partea inferioară pe cât posibil de lungă și evidentă. Adâncimea pieptului trebuie să fie de cca. 45% până la 48% din inalțimea la grebăn.

Coastele trebuie să aibă o curbură medie. Toracele cu, coaste prea curbate (sub formă de butoi) este la fel de defectuos ca și toracele cu, coaste plate.

Coada ajunge cel puțin până la jaret, dar nu este mai lungă decât jumatatea acestuia. La partea inferioară ea are păr mai lung și este purtată curbată lin. In stare de agitație și de mișcare ea este purtată mai sus, dar fară să depașească orizontala. Operațiile estetice pentru corectare sunt interzise.

Membrele anterioare sunt drepte , privite din orice direcție, și privite din față perfect paralele. Omoplatul și brațul sunt de aceeași lungime și prinse de trunchi prin intermediul unei musculaturi puternice. Unghiul dintre omoplat și brat este in cazul ideal de 90°, de regulă până la 110°.Coatele nu au voie să aibă devieri in exterior sau interior, nici in poziție statică și nici in mișcare.

Antebrațele sunt, privite din toate direcțiile, drepte și perfect paralele unul față de celălalt, uscate și foarte bine muscularizate.

Chișița are o lungime de cca. 1/3 din antebraț și formează cu acesta un unghi de cca. 20°- 22°. Atât o chișiță prea înclinată (mai mult de 22°), cât și una prea puțin înclinată (mai puțin de 20°) afectează capacitatea de utilizare, în special rezistența.

Labele sunt rotunjite, bine închise și curbate, tălpile tari, dar nu sfărâmicioase. Ghiarele sunt puternice și de culoare închisă.

Membrele posterioare. Poziția membrelor posterioare este ușor înapoiată, acestea fiind, văzute din spate, paralele unul față de celalalt. Femurul și tibia sunt de lungimi aproximativ egale și formează un unghi de cca. 120°, pulpele sunt puternice și bine muscularizate. Călcâiele sunt puternice și stabile, jaretul este perpendicular sub călcâi. Labele sunt inchise, ușor bombate, pemuțele tari și de culoare inchisă, ghiarele puternice, bombate și de asemenea de culoare inchisă. Pielea se desprinde ușor, fară a forma însă cute.

2.3.4 [NUME_REDACTAT] de acoperire trebuie să fie des, aspru, drept și lipit de corp. Pe cap, inclusiv în interiorul urechilor, pe partea anterioară a membrelor, pe labe și degete părul este scurt, pe gât ceva mai lung și mai des. Pe partea posterioară a membrelor părul se alungește până la chișiță, respectiv jaret. Pe partea posterioară a pulpelor părul formează pantaloni moderați.

2.3.5 [NUME_REDACTAT] cu pete roșcate – maronii, maro, galbene până la gri deschis. Negru uni, gri cu degradeuri inchise. Pete albe de dimensiuni mici, puțin vizibile pe piept, ca și pe părțile interioare sunt admise dar nu sunt de dorit. Indiferent de culoarea părului, trufa trebuie să fie neagră. Lipsa măștii, ochii deschiși, înțepători, ca și pete deschise sau albicioase pe piept și părțile interioare, gheare deschise și vârful cozii roșcat sunt considerate defecte de pigmentatie. Subpărul prezintă o ușoara nuanță de gri. Culoarea albă este neadmisă.

•Mărime / [NUME_REDACTAT]: înălțimea la grebăn = 60 … 65 cm

Greutate = 30 … 40 kg

Femele: înălțimea la grebăn = 55 … 60 cm

Greutate =28 … 32 kg

Masculii trebuie să aibă două testicule normale, evidente și complet coborâte în scrot.

2.3.5 [NUME_REDACTAT] German este un trăpaș. Membrele trebuie să fie astfel proporționate ca lungime și angulație, încât să poată duce membrele posterioare până sub trunchi, iar membrele anterioare la fel de mult în față, fără o modificare esențială a liniei spatelui. Orice înclinație spre supra angulare a membrelor posterioare, diminuează stabilitatea și rezistența iar prin aceasta și posibilitatea de utilizare.

In cazul unor angulații și proporții corecte de constituire rezultă o mișcare fluidă și apropiată de sol, care lasă impresia unei înaintări fară efort. La un mers regulat, liniștit, cu capul înclinat spre înainte și coada ușor ridicată, se formează o linie ușor curbată, neantreruptă, care duce de la vârful urechilor, peste ceafa și spate până la vârful cozii.

2.3.6 [NUME_REDACTAT] deviere de la punctele sus menționate trebuie considerata ca defect, al cărui depunctare este în funcție de gradul de deviere.

2.3.6.1 Defecte grave

Devieri ale caracteristicilor sus menționate ale rasei, care influențează capacitatea de utilizare a câinelui (cap grosolan; piept strâmt; torace suspendat, strâmt; abdomen ogăresc; abdomen lăsat; grebăn ascuțit, șters; spată scurtă și îngustă; crupă teșită, ascuțită, strâmtă; spinare și șale concave sau convexe; etc.).

Defecte de urechi: urechi prinse lateral prea jos, urechi căzute, urechi moi.

Defecte puternice de pigmentație.

Constituție generala slabă.

Defecte ale danturii: toate devierile de la mușcătura în foarfecă și de la formula dentară corectă, atât timp cât nu este vorba de defecte de excludere.

2.3.6.2 Defecte de excludere

Fire slabă, agresivitate, labilitate nervoasă;

Câini cu displazie gravă dovedită;

Monorhidie și criptorhidie, precum și masculi cu testicule inegale sau atrofiate;

Câini cu defecte desfigurante ale urechilor și cozii;

Câini cu malformații;

Câini cu defecte dentare prin lipsa a: un premolar 3 și un alt dinte, sau un canin, sau un premolar 4, sau un molar 1, respectiv un molar 2, sau în total 3 dinți sau mai mulți;

Câini cu defecte la maxilar: prognatism superior de 2 mm sau mai mult, prognatism inferior; mușcătură în clește pe intreg spațiul incisivilor;

Câini care depășesc limitele standardului în sus sau în jos cu mai mult de 1 cm;

Câini cu defecte de aplomb, (aplomb sub el dinainte, aplomb sub el dinapoi, campat dinapoi, aplomb închis jos dinainte, aplomb decshis jos dinainte, aplomb strâmt înainte, aplomb răsucit înăuntru (canios) sau răsucit înafară (panard), aplomburi sub formă de “X” sau “O”);

Câini cu defecte de mers, (mersul împleticit, mersul lopătat, mersul înalt, mersul jos); k) Albinism;

Culoarea albă a părului, chiar și în cazul ochilor și a ghiarelor de culoare închisă;

m) Păr sârmos lung (lung, moale, care nu stă lipit de corp, cu subpăr, smocuri de păr la urechi și membre;

n) Păr lung (lung, moale, fără subpăr, de obicei cu o cărare pe mijloc, de-a lungul coloanei, smocuri la urechi membre și coadă).

2.4. Tendințe în selecție și ameliorare

Rasele de câini nu sunt statice, ele au suferit modificări, fenotipice si comportamentale cu scopul de a satisface cerințele omului.

Genotipul în ansamblu se modifică foarte greu, din care cauză este considerat relativ stabil pe tot timpul vieții câinelui. Genotipul unui câine, respectiv materialul genetic ce-1 posedă, se poate determina, după aspectul fenotipic, studiind părinții sau produși săi pe baza datelor oferite de pedigreu.

Când vorbim despre aspectul fenotipic al unui câine ne referim la înfățișarea lui exterioară, la toate caracteristicile sale morfologice și fizice, ca forma și armonia diferitelor părți exterioare ale organismului, calitățile și însușirile pe care acesta le pune în evidență. Aspectul fenotipic al organismului este într-o continuă schimbare, ca urmare a acțiunii reciproce dintre genotip și mediu.

Începutul procesului de ameliorare a unor rase de câini își are rădăcinile în cele mai vechi timpuri ale dezvoltării istoriei și civilizației umane. Domesticirea câinelui este prima și cea mai nobilă cucerire făcută vreodată de om, dar și primul act de ameliorare, începând cu alegerea lui din cadrul altor specii sălbatice și continuând cu selecția dintre indivizii din cadrul speciei canine.

Odată cu mutațiile și schimbările ereditare folositoare, apărute la câini, omul a început sa-i rețină pe cei mai buni și să-i împerecheze între ei. Acest proces de selecție mai mult întâmplătoare, ca prim factor al ameliorării, s-a intensificat de-a lungul vremurilor, devenind un act tot mai conștient al omului. Un naturalist francez spunea că: “Fără câine, omul ar fi fost condamnat să vegeteze veșnic în sălbăticie, câinele l-a făcut pe om să treacă de la starea sălbatică la starea patriarhală”.

Folosind capacitatea remarcabilă a câinelui de a se adapta la condițiile de mediu, oamenii, au fost aceia care au determinat în primul rând marea variabilitate a formelor și aptitudinilor acestei specii. Inițial, oamenii au selecționat dintre câinii primitivi pe acele exemplare care îi ajutau mai bine în viață pentru paza personală, la vânat, tracțiune etc. Rezultă că ameliorarea câinelui reprezintă un lung proces de schimbări întâmplătoare și dirijate ale caracterelor ereditare și ale genofondului său, în direcția pe care omul o dorea. Ameliorarea înseamnă de fapt, schimbarea genetică a rasei de câini, plecând de la o anumită calitate a caracterelor utile la alta superioară, prin intervenția omului. Schimbarea dirijată a bazei ereditare a câinelui este posibilă în procesul de reproducție, înainte de a se forma zigotul.

[NUME_REDACTAT] German până să ajungă la această prezentare morfologică, fiziologică și neuropshiatică a suferit – sub bagheta naturi și a omului -, o seri de transformări genetice și fenotipice, pe baza selecției naturale și artificiale, a formării perechilor pentru montă și al optimizării continuie a condițiilor de îngrijire și alimentație. La câinele [NUME_REDACTAT], spre deosebire de alte rase, procesul de selecție prin intervenția omului a cunoscut un ritm mai accentuat și mai profund datorită sesizării mai din timp a multiplelor calități cu care este dotat.

Printre câinii ciobănești, care au fost primii câini specializați, [NUME_REDACTAT] a cunoscut cel mai rapid proces în direcția îmbunătățirii continue a calităților sale și a adaptării la condițiile de mediu. în sudul regiunii muntoase din Germania, unde terenul este accidentat, s-a dezvoltat un câine greoi și viguros; în câmpiile din nord, unde se poate călători repede și mult, s-a dezvoltat un câine mic, mlădios și bun alergător, iar în partea centrală a apărut un tip de câine care îmbină caracteristicile celor două tipuri din nord și sud.

Rezultă că ceea ce a contribuit în parte la formarea tipurilor respective de câini, diferențiați din punct de vedere fenotipic a fost varietatea mediului înconjurător, deși la toți indivizii se mențin unele calități de bază comune, recunoscute acestei rase de câine.

Știința ameliorării enumeră trei factori de bază care influențează procesul de modificare a caracterelor ereditare ale animalelor, și anume: selecția, consangvinizarea și încrucișarea.

Prin termenul de selecție se ințelege principalul factor modificator al structurii genetice a populației de animale domestice.

Selecția reprezintă o acțiune de discriminare reproductivă pe anumite criterii, fiind responsabilă de transmiterea sau nu a unor gene de la o generație la alta în populație, cu repercusiuni directe asupra fercvenței genotipurilor la nivelul populației.

Atunci când această acțiune discriminatoriie se desfășoară fără intervențiia omului, numai în interesul speciei, atunci este selecție naturală.

Atunci când intervine omul în favorizarea (sau excluderea de) la reproducție a unor animale care posedă gene, genotipuri și respectiv caractere utile (sau nedorite) din punctul său de vedere aceasta este o selecție artificială.

Cele două tipuri de selecție nu se exclud, selecția naturală acționează continuu și în toate populațiile, putând fi completată de către selecția artificială.

Este cunoscut faptul că principalul factor al ameliorării câinilor din această rasă îl constituie selecția, deoarece numai pe această bază se poate face o alegere corectă a materialului biologic care să contribuie la obținerea unor generații de câini [NUME_REDACTAT] mai valoroase decât cele anterioare, înfățișarea câinelui lup de astăzi este rod al selecției naturale și artificiale făcute de-a lungul anilor asupra rasei.

Pe parcurs, crescătorii au selecționat exemplarele cele mai dotate, pe care le-au înmulțit în mod dirijat. Realizarea selecției în cadrul acestei rase de câini, își are importanța sa, indiferent în ce scop se face, dar în cazul reproducției ea devine imperativă, pentrucă numai așa putem evita conectarea unor defecte la produșii rezultați, știind că acestea se transmit în mod ereditar de la părinți descendenților lor.

De retinut însă că selecția nu este o activitate la îndemăna oricărui crescător, ea presupune însușirea unor conoștimțe elementare de zootehnie și genetică și aplicarea unor procedee științifice de ameliorare, fară de care nu se pot obține câini corespnzători standardului rasei și diferitelor categorii de serviciu. Deși numărul câinilor din această rasă a crescut simțitor în ultimii ani în toate țările lumii, inclusiv în țara noasrtă, totuși regulile de selecție a acestora nu au fost stabilite în mod unitar, pe baza unor date științifice.

Crescătorii particulari se conduc după unele reguli verificate în practică, dar și după unele criterii empirice care nu au nici o bază. Și astăzi mai sunt unii care susțin că pentru paza curții trebuie să fie aleși cățeii ce au bolta palatină pigmentată în negru, pentru că ar avea un grad sporit de răutate, deși se cunoaște că un astfel de căine este un dezechilibrat nervos și că el constituie un permanent pericol pentru celelalte animale cu care vine in contact dar și pentru aomenii în preajma cărora trăiește.

Datorită faptului că majoritatea lucrărilor de ameliorare din zootehnie au avut ca obiect de studiu doar animalele de producție, câinii în general nu au intrat în sfera preocupărilor specialiștilor, iar puținele lucrări privind zootehnia câinelui, abordează doar generalități în legătură cu reproducția și ameliorarea acestei specii.

Din această cauză, chiar în crescătoriile destinate pentru această rasă, până nu de mult, selecția se efectua, în principal, după aspectul fizic și unele însușiri necesare în serviciu și mai puțin după criterii genotipice. Acest lucru se datora și faptului că reproducătorii și în primul rând masculii se aduceau din import, iar cățelele se achiziționau de la diverși proprietari din țară, ceea ce nu putea să ofere posibilitatea cunoațterii substratului genetic al populației de câini. în mod practic, selecția câinelui [NUME_REDACTAT] se poate efectua pe baza unor examinării din punct de vedere sanitar veterinar, zootehnic și psihologic, dar și pe criterii fenotipice și genotipice.

Examenul sanitar veterinar, urmărește corectarea stării de sănătate a câinilor și în mod deosebit efectuarea unui control al integrității funcționale a organelor de simț. Acest examen este obligatoriu, deoarece sănătatea este prima condiție pe care trebuie s-o îndeplinească un câine pentru a se putea inmulți și presta unele servicii omului.

Examenul zootehnic, presupune aprecierea câinilor după un complex de criterii fenotipice și genetice, care să ducă la selecționarea exemplarelor care îndeplinesc cerințele de bază în serviciu a acestora.

Examenul psihologic, constă din rezultatele obținute în procesul de dresaj al câinilor sunt în funcție de capacitatea sistemului lor nervos și de ași forma anumite reflexe condiționate. De aceea selecția lor trebuie în mod obligatoriu completată cu un examen psihologic, fmdcă un câine poate avea un pedigriu perfect, poate să prezinte fenotipic in mod exemplar caracterele rasei din care face parte, dar să nu fie capabil să-și însușească deprinderile pe care dorim să le formăm.

Criteriile fenotipice de apreciere. Aprecierea valorii fenotipice a unui caracter presupune măsuraea lui prin tehnici consacrate. Pentru a determina valoarea, caracterului trebuie să fie exteriorizat la fiecare individ component al populației, existând astfel posibilitatea de stabilire și exprimare a valorii individuale, de unde și denumirea de aprecierea sau selecția după fenotipul propriu.

Siguranța aprecierii după fenotipul propriu depinde de tehnica folosită și corectitudinea cu care se lucrează în măsurarea sau observarea caracterului. Condițiile perfect egale ale determinărilor și exprimarea unitară a valorilor obținute și sesizarea diferențelor incidentale provocate de condițiile mediului contribuie la ridicarea certitudinii aprecierii și implicit la reușita selecției.

Informațiile rezultate în urma aprecierii fenotipului sunt cu atât mai folositoare în selecție cu cât sunt înlăturate mai complet deviațiile provocate de mediu. Legat de acest aspect, trebui să se facă apel la repetabilitate, ca procedeu de înlăturare a efectelor mediului special.

Criteriile genotipice de apreciere. O altă posibilitate de selectare a indivizilor care vor participa la procesul de obținere a noi generații este aceea care se bazează pe asemănarea dintre indivizii înrudiți.

Sunt cunoscute în detaliu importanța și mijloacele de determinare a gradului de asemănare dintre rude ca fenomen genetic de bază. Criteriile de apreciere care se bazează pe informațiile provenite de la rude sunt denumite criterii genotipice, pentru a defini variația comună a indivizilor înrudiți.

Criteriile genotipice de apreciere au cu atât mai multă importanță în selecție, cu cât unele caractere se manifestă fenotipic numai la un singur sex și cu cât caracterele considerate sunt mai slab heritabile.

Nu există posibilitatea de a determina valoarea unui individ cu privire la un caracter limitat de sex, decât prin aprecierea rudelor sale de sex opus.

Crescătorul specializat poate să intervină în multe momente și procese genetice din ciclul vital al rasei, înaă se consideră că în viitor vor prezenta importanță mai mare intervențiile pentru: schimbarea raportului de sexe, transplantul de ovule fecundate și însămânțarea artificială.

Referitor la viitorul unui câine, crescătorii interesați prevăd tot mai mari perspective de creștere și ameliorare. în primul rând se prevede perspectiva răspândirii lor într-o mai mare măsură în gospodăriile oamenilor și a unităților de stat, iar în cel de-al doilea rând există șansa ca pe baza ingineriei genetice, astăzi în plină dezvoltare, să se producă unele mutații în genofondul acestor patrupezi, în direcția ridicării calităților lor utile, “pentru ca acest bun să fie și mai bun”.

PARTEA A II-A

Capitolul III.

DATE PRIVIND LOCUL DE PRACTICA

3.1 [NUME_REDACTAT] “V d. L UISENTHAL”

Canisa “V.d. LUISENTHAL ” este amplasată in partea de N-V a județului Iași în satul Cîrlig comuna Vânători la o distanță de 7 km de [NUME_REDACTAT], fiind o zonă liniștită și cu un mediu foarte bun de creștere a acestei rase de câini.

Această canisă este inființată de medicul veterinar [NUME_REDACTAT] pentru care, creșterea Ciobănescului german reprezintă o pasiune veche de mai mult de 10 ani. Astfel încât prima încercare de a face din acestă pasiune o realitate, a fost în anul 1990 când a achiziționat o femelă , dar de la care nu a putut obține satisfacții competiționale fiind o femela cu părul lung si care nu avea calitățile la care se aștepta, în schimb l-a cucerit caracterul, tăria și capacitatea de lucru a unui câine adevărat.

Cu toate că primul pas făcut nu a fost o reușită, a continuat să-și îndeplinească visul, iar cu câțiva ani mai târziu împreună cu un prieten, medic veterinar , [NUME_REDACTAT], au cumpărat două femele (fiice) tinere de la [NUME_REDACTAT], din cea mai bună montă făcută până atunci în România, și au reușit să înființeze împreună Canisa v. [NUME_REDACTAT].

Aceste două femele fiice din [NUME_REDACTAT] (mascul ce avea culoarea robei negru-roșcat care a participat la diferite expoziții și concurcuri unde a obținut rezultate remarcabile,un bun reproducător iar produșii săi având aceleași orientări prevăzute de standardul rasei), au constituit, practic începutul activității competiționale și le-au adus mari satisfacții.

In data de 8 octombrie, anul 2000, doctorul veterinar [NUME_REDACTAT] a hotărât să-și inființeze propria canisă, și anume Canisa v d Luisenthal, care avea la bază câteva femele din Canisa v [NUME_REDACTAT], iar prin monte cu masculi germani, prin achiziție de câini proveniți din Germania și prin selecție continuă a ajuns la nucleul de astăzi.

În momentul actual, Canisa deține un număr de 27 câini, din care, 8 sunt masculi, 12 femele și 7 pui. Materialul biologic folosit pentru evaluarea performanțelor de creștere a fost format din tineret canin de ambele sexe, în numar de 5 indivizi.

Câinii beneficiază de condiții foarte bune de întretinere fiind crescuți în boxe individuale, pentru a evita accidentele dintre ei si pentru o mai bună îngrijire și supraveghere.

Canisa deține o bucătărie furajeră și 20 boxe din care:

10 boxe pentru adulți;

6 boxe pentru tineret;

boxe pentru fatare (maternitate);

Boxele sunt construite din cărămidă, cu despărțituri între ele, astfel încât câinii nu se văd între ei, tot aici este construită și o cameră pentru materiale unde este instalat un dispozitiv pentru încălzirea apei necesară spălatului hrănitorilor și adăpătorilor precum și o cameră pentru depozitat paie și rumeguș pentru așternut.

Fiecare boxă este dotata cu vase din inox pentru hrană și apă, așternut din rumeguș și preș din cauciuc, iar deservirea animalelor se face manual.

Prezentăm în continuare o imagine de ansamblu a boxelor în care sunt cazați câinii , precum și detalii constructive a cestora ce vor fi folosite pentru evaluarea bunastării acestora.(fig 3.1 și 3.2).

Fig.3.1. Prezentarea boxelor pentru câini și detaliul constructive

Fig 3.2 Plan remiză cu boxe pentru câini

Câinii din dotare au in fiecare zi program de mișcare de o oră, dresaj și diferite exerciții de pregătire pentru activitățile la care sunt inscriși (concursuri de frumusețe, expoziții etc.).

Vârsta pentru începerea dresajului este de la 7-8 săptămâni, deoarece în această perioadă câinele își formează deprinderele și este mult mai ușor de lucrat cu el fiind motivat ușor cu diferite recompense. Timpul de dresaj nu trebuie sa fie mai mare de 3 ore pe zi, pentru că puii sunt mici și se plictisesc .

Programul unui câine adult începe de dimineața la ora 8, cu o alergare ușoară de aproximativ jumătate de oră pentru încălzire, apoi trece la efectuarea unor exerciții ușoare în funcție de activitatea pentru care este pregătit. În acest timp cât boxa este libera aceasta se curăța se schimbă așternutul și se administrează hrana. După acest program este dus în boxă unde după ce consumă hrana se odihnește. Următorul program începe la amiază în jurul orei 15 și se repetă exercițiile făcute dimineața plus altele.

În toți acești ani de la înființarea canisei proprietarul a obținut multe premii și diplome de participare la concursuri de frumusețe și la alte categorii de concursuri, astfel încât pasiunea sa a devenit o adevărată afacere .

3.2 Tehnica hrănirii câinilor din canisă

La începutul înființării canisei obiectivul era creșterea câinelor pentru lucru și ca animale de companie.

Dar cu trecerea timpului, cu apariția diferitelor programe de ameliorare, a creșterii interesului față de această rasă și a rezultatelor obținute atât din punct de vedere economic cât și utilitar, obiectivele canisei s-au reorientat către, creșterea și selectarea câinilor de rasă [NUME_REDACTAT] pentru reproducție, lucru, animale de companie , pază și apărare, dar și obținerea unui nucleu căt mai apropiat de standard in vederea obținerii unor rezultate căt mai satisfăcătoare la diferitele competiții.

Datorită rezultatelor obținute în urma creșterii și acordării mai multă atenției a câinilor ciobănești germani, fiind un foarte bun prieten al omului, numărul persoaneleor crescătoare de câini din această rasă, fie de companie sau alte utilități au crescut foarte mult prin simplu fapt “că este un câine deștept”.

Obectivul principal înafara celor enumerate este, furnizarea materialului de reproducție selecționat și ameliorat pentru înmulțirea rasei de [NUME_REDACTAT] în această zonă.

Hrana reprezintă o condiție esențială pentru viața câinelui, în ea trebuie să se găsească toate substanțele nutritive indinspensabile creșterii și întreținerii. Fără aportul de hrană, organismul câinelui nu poate să reziste mai mult de 40 zile (iarfără apă doar 10 zile). Organismul câinelui, ca și al oricărui animal, constituie o adevărată uzină, care consumă și transformă energia rezultată din ingerarea substanțelor organice, iar pe de altă parte, înnobilizează substanțele nutritive de origine vegetală, transformîndu-le în substanțe nutritive de origine animală, cu valoare biologică mărită.

Substanțele nutritive din hrană sunt fie de natură organică (came și vegetală) ca: proteine, lipide (grăsimi), glucide zahamri sau hidrocarbonate), vitamine etc, fie de natură anorganică, ca de exemplu sărurile minerale și apa.

În procesul de hrănire este necesar să se asigure un echilibm permanent între diferitele componente lae hranei ce se administrează câinelui. Necesitățile calorice sau energetice variază în raport de greutate, vârstă, temperament, schimbări de temperatură, activitățile pe care le desfășoară, starea fiziologică etc.

Alimentele după ce sunt îngerate în organismul câinelui, trec prin mai multe procese caracteristice ca: digestie, absorbție, metabolizare și excreție. Tipul de digestie este dat de felul alimentației, printr-o adaptare a echipamentului enzimatic digestiv al specificului hranei ce se administrează câinelui.

Acest lucru este important de cunoscut atunci când se trece de la o hrănire la alta, de exemplu crescătorii de [NUME_REDACTAT], trebuie să cunoască că, în general, carnea, viscerele (ficatul, splina, plămânii, intestinul), sângele, făina de came și ouăle conțin cele mai multe proteine; untul, frișca, carnea grasă, laptele și brânza conțin, printre altele, multe grăsimi; cerealele (orz, pommb, ovăz), legumele, mierea etc., conțin hidrocarbonate (zahamri).

De asemenea, fasolea, mazărea, ouăle, laptele conțin vitamina A, iar vitamina D se găsește în camea de pește, uleiul de pește, ouă, lapte. Fieml, calciul și fosfoml, ca substanțem minerale de bază, se găsesc în lapte și în produsele lactat, legume, ouă, măduva oaselor etc.

Număml meselor pe zi date cățeilor în perioada de creștere variază în raport cu vărsta, astfel: pănă la 3 luni se dau patm-cinci mese pe zi; de la 3 la 6 luni trei mese pe zi și de la 7 luni la una două mese pe zi. După un an și jumătate i se poate administra câinelui chiar o singură masă pe zi, cu excepția sezonului de iarnă când I se mai dă și un mic dejun.

3.2.1 Hrănirea câinilor adulți și timpul în dresajului.

Un câine adult pentm a fi permanent treaz, activ și pentm ca să poată răspunde prompt la comenzi trebuie hrănit rațional. De obicei, mâncarea se va da în două tainuri, intervalul dintre cele două mese să fie de minimum 8 ore și maximum 12 ore. La cei care sunt în dresaj se va ține cont să nu primească hrana mai înainte de două ore după încetarea lucrului, dar nici să înceapă lucrul mai devreme de două ore după hrănire.

3.2.2 Hrănirea câinilor în perioada de reproducere.

Un asemenea mascul trebuie să fie în permanență în condiții de reproducție, adică să aibe o stare de întreținere bună, sănătate, voiciune, vitalitate, apetit bun, vigoare sexuală și dorința vie de împreunare. In această perioadă proteinele se dublează, crescând totodată și procentul de grăsimi față de rația de întreținere.

3.2.3 Hrănirea cățelelor gestante.

Din practică a rezultat că de calitatea hranei din această perioadă depinde numărul de căței vii la fatare, sănătatea acestora precum și sănătatea și capacitatea de reproducție a cățelelor după fătare. Folosirea unei rații echilibrate în toți principii nutritivi, administrarea unor alimente mai reduse ca volum,dar dublate în conținutul de proteină, (îndeosebi în ultima parte a gestației) și folosirea unor alimente cât se poate de proaspete, pot avea un mare rol în prevenirea avortului.

Să nu se uite nici un moment că descedenți buni nu se pot aștepta decât de la o cățea bine îngrijită în timpul sarcinii. De aceea se cere ca în timpul gestației cățelei să i se dea hrană puțină și și de bună calitate întrucât nu cantitatea ci calitatea are influiență asupra produșilor. în această perioadă hrana administrată este de tip [NUME_REDACTAT] care are un nivel energetic foarte ridicat de 4243 kcal/kg, este ușor de digerat, are un conținut de 20% grăsime și deține un supliment crescut de minerale și vitamine. Cantitatea necesară de hrana se administrează în funcție de greutate iar între 25-25 kg se administrează circa 190-270 g/zi.

3.2.4 Hrănirea cățelelor care alăptează.

În principal se unnărește ca printr-o hrană cât mai rațională să se asigure cantitatea de

lapte necesară cățelului pentru creștera și dezvoltarea lui normală. în fiecare zi cățeaua va fi hrănită până la refuz, evitându-se alimentele cu multă celuloză.

În general este contraindicat ca o câțea să alăpteze toți cățeii pe care îi fată, fiind suficient să fie reținuți doar 5, iar restul se vor hrăni artificial ori dați la doică. Alegerea se face la 4-5 zile după fătare. Imedeat după naștere, o perioadă scurta de timp, baza hrănirii cățeilor o constituie colostrul, care este un aliment indinspensabil în această fază a vieții, datorită calităților excepționale pe care le are – nutritive, purgative și imunogene – , după care se continuă cu lapte ce poate fi de la cățeaua-mamă, doică sau de la vacă.

Se urmărește ca nou-născuții să sugă colostrul începând cu circa o jumătate de oră de la naștere, întrucât datorită anticorpilor pe care acesta îi conține se previne contactarea unor boli de la cățeaua-mamă, ajutând totodată la o mai bună adaptare a cățeilor la condițiile din mediul exretn. Colostrul conține și o cantitate foarte mare de vitamina A.

Datorită calităților deosebite ale laptelui maetm (un litru de lapte este echivalent cu 3 litri de lapte de vacă), cățeii își dublează greutatea în șapte zile de la naștere. Cățeii care au rămas orfani se vor da să sugă la la altă cățea (doică) fătată de curând . Un cățel suge pe zi până la 200 ml lapte matern, care conține mari cantități de proteine, grăsimi, glucide și săruri minerale.

În primele zile cățelul suge din două în două ore, iar mai târziu, începând cu a treia săptămână, numărul supturilor în 12 ore se reduce la patru, iar apoi la două (dimineața și seara).

În cazul alăptării artificiale se ține cont de faptul că laptele de cățea este cu mult mai bogat în principii alimentare. Din acest motiv se recurge la, laptele natural, mult apropiat de de cel de cățea (lăsându-se totuși cățeii să sugă măcar prima zi colostru de la mamă). Acesta se dă la temperatura de 27°-30°, câte 100 ml în primele 5 zile; 120 ml între 5-10 zile; 200 ml între 10-15 zile și apoi câte 300 ml pe zi în următoarele tainuri: din 2 în 2 ore până la 12 zile; din 3 în 3 ore până la vârsta de o lună și apoi de 4 ori pe zi.

In cadrul Canisei vd. LUISENTHAL hrana administrată este de tip “hrană uscată”, iar tipurile cele mai folosite sunt:

[NUME_REDACTAT], care se administrează la câinii de talie mică, pânâ la greutatea de 10 kg, începând cu vârsta de un an, în cantitate de 100 pana la 200 g/zi. Compoziția acestui tip de hrana este de: 29% proteine; 7% fibre; 15% orez; vitamina A 2100 UI/kg; vitamina C 70 mg/kg; vitamina E 155 mg/kg; vitamina D3 1600 UI/kg și vitamina B 200 mg/kg. (tab 1)

[NUME_REDACTAT], aceasta conține acizi Omega 3 în concentrație de 0,35% și Omega 6 în concentrație de 4,29%, acești acizi imprimă blăniței luciu, iar pielea este mai sănătoasă. Conține un amestec de came de pui și de curcan, ulei vegetal, praf de ou, vitamine și microelemente, proteine 29%, fibre 1,9% , etc.

Cantitatea de harană administrată în funcție de vârstă se prezintă în tabelele 1 și 2.

Tab 1

Cantitatea de hrană recomandată câțeilor funcție de greutate

[NUME_REDACTAT] Plan, aceasta are în compoziție 27% proteine, 13% grăsime și un amestec special de acizi grași (ACL). Cantitatea de hrană se administrează în funcție de greutatea corporală.

Tab 2

Cantitatea de hrană recomandată tineretului canin funcție de greutate

Această hrană de tip uscat are unul din avantajele incontestabile – compoziția acesteia este echilibrată ținând cont de particularitățile de vârstă și fiziologice ale câinelui. Mâncare nu se strică în condițiile depozitării, poate fi luată la pachet în cazul unui drum lung.

In cazul alimentației cu hrană uscată din clasa econom in organismul animalului apare un deficit de diferite vitamine și aminoacizi, ceea ce poate duce la disfuncții ale metabolismului, dereglări ale digestiei, alergie și alte probleme de sănătate. Valoarea energetică este – in jur de 250-300 kcal/lOOg.

Mâncarea poate fi dată atât în stare uscată, cât și înmuiată (cu apă, nici într- un caz cu supă de came sau lapte, etc.). în orice caz câinele trebuie să aibă tot timpul la dispoziție un vas cu apă.

Pentm a preîntâmpina unele îmbolnăviri gastrointestinale se cere să nu se dea prea multe alimente de origine vegetală (mai ales cele care se digeră greu), deoarece se poate întâmpla ca sucurile gastrice și intestinele să nu le atace suficient, provocând fermentații.

Apa are foarte mare importanță pentru viața câinelui, ajută la digestia alimentelor, stimulează pofta de mâncare, acționează ca un solvent în organism, menține nivelul hidric al organismului și este o sursă de substanțe minerale. Pentru menținerea unui apetit ridicat se cere ca hrana să varieze mult, pe baza schimbării mai des a modului de preparare.

Câinii la anumite vărste, precum și cei pofticioși tind să se îngrașe, pierzând astfel din valoarea de utilizare și din aspectul fizic. Principala cauză a îngrășării o constituie supraalimentația și în mod deosebit alimentele pe bază de amidon și zahăr, motiv pentru care se cere ca aceste produse să fie administrate cu multă zgârcenie.

Mâncarea se administrează în vase solide, dar nu emailate deoarece emailul poate să cadă și să fie înghițit de câine. Vasul cu mâncare nu se lasă mai mult de 30 de minute în fața câinelui, chiar dacă nu a mâncat, pentru a nu se plictisi de mirosul ei, întucât este posibil ca altădată să nu mănânce aceeași mâncare cu plăcere, chiar dacă îi este foame. Atenție la menținerea în stare de curățenie permanentă a vaselor pentru mâncare și să nu fie deranjați câinii în timpul mesei.

3.3 [NUME_REDACTAT] exprimată prin capacitatea unui reproducător (mascul sau femei) de a fi în deplinătatea reflexelor sexuale și de a realiza cu ușurință actul montei în orice împrejurare, fară a fi necesari stimuli artificiali pentru declașarea reflexelor respective.

Pentru ca să obținem căței viguroși se cere în primul rând ca materialul biologic folosit la reproducție (femela și masculul) să aibă o bună valoare zootehnică, să fie sănătos și să se afle într-o formă bună pentru realizarea unei monte cât mai corecte. Particularii și crescătorii urmăresc să realizeze același obiectiv comun: obținerea unor reproducători cu valoare zootehnică cât mai ridicată din punct de vedere fenotipic și genotipic.

De aceea, în crescătoriilie unde sunt asigurate condițiile optime de reproducție, se formează anumite nuclee de prăsilă a căror mărime variază în raport de procentul celor ce urmează a fi reformați din diferite motive, cum ar fi bătrânețea, eventualele accidente, la care se adaugă un procent de de siguranță pentru fecunditate și natalitate.

Practica reproducției. Condiția de reproducție este exprimată prin capacitatea unui reproducător (mascul sau femelă) de a fi în deplinătatea reflexelor sexuale și de a realiza cu ușurință actul montei în orice împrejurare, fără a fi necesari stimuli artificiali pentru declanșarea reflexelor respective.

Pentru ca să obținem căței viguroși se cere în primul rând ca materialul biologic folosit la reproducție să aibă o bună valoare zootehnică, să fie sănătos și să se afle într-o formă bună pentru realizarea unei monte cât mai corect.

Particularii și crescătorii urmăresc să realizeze același obiectiv comun: obținerea unor reproducători cu valoare zootehnică cât mai ridicată din punct de vedere fenotipic și genotipic. De aceea în crescătoriile unde sunt asigurate condițiile optime de reproducție, se formează anumite nuclee de prăsilă, a căror mărime variază în raport de procentul celor ce urmează a fi reformați din diferite motive, cum ar fi bătrânețea, eventualele accidente etc., la care se adaugă un procent de siguranță pentu fecunditate și natalitate.

La nivelul anului 2013 performanțele de reproducție din cadrul Canisei vd. Luisenthal sunt prezentate în tabelul următor :

Tab 3

Performanțele de reproducție ale rasei [NUME_REDACTAT] înregistrate în Canisa vd. [NUME_REDACTAT] de reproducție nu se poate menține decât prin suplețea corpului, dată de o alimentație cât mai rațională și de mișcare permanentă în aer liber, atât în perioada premergătoare montei cât și în timpul efectuării ei.

Dacă masculul este folosit pentru monta mai multor cățele, după încherea unui sezon, va fi lăsat să intre în repaos relativ, administrându-i-se doar o rație de întreținere, iar mișcarea se va reduce treptat urmând ca numai înainte cu 2-3 săptămâni de următorul sezon de montă să fie reintensificate aceste măsuri.

3.1 Potrivirea perechilor.

Orice crescător de câine Ciobănesc-German și în mod deosebit proprieterul unei cățele din această rasă. își dorește să obțină căței, datorită calităților superioare pe care le exteriorizează îndeosebi în urma unui dresaj corect. Un bun crescător va forma perechea de reproducători, în vederea obținerii de noi produși, plecând de la o inteligentă alegere a acestora, pe baza mai multor criterii, care să asigure transmiterea ereditară a acelor mai bune caractere.

La potrivirea perechilor trebuie respectate unele principii de bază și anume:

In cee ce privește diferența de calitate dintre reproducători se urmărește ca masculul să aibă caractere și însușiri superioare cățelei, cu cel puțin o clasă, să se apropie foarte mult de standardul rasei, să provină dintr-o lungă serie de exemplare ale căror calități au fost verificate în practică.

Necesitatea unui mascul valoros rezultă și din faptul că într-un an, o cățea dă naștere la aproximativ 10 căței, pe când un reproducător mascul poate fi folosit în aceeași perioadă pentru a da naștere la aproximativ 780 căței, având deci o influență cu mult mai mare decăt cățeaua la perpetuarea și ameliorarea rasei din care face parte.

În vederea obținerii unor rezultate bune crescătorul, [NUME_REDACTAT] în cadrul canisei sale, practică monta cu masculi selecționați din Ungaria și Germania, astfel încât reproducția se face la exemplare selecționate S.V. ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] ce [NUME_REDACTAT] din Germania) acest club folosește un regulament pentru promovarea creșterii planificate a rasei de [NUME_REDACTAT] și supraveghează întregul domeniu de selecție, regulamentul de selecție este parte integrată a statului respectiv și este obligatoriu pentru toți membrii clubului.

Scopul acestui regulament de selecție este de a obține o selecți de animale etalon, care prin firea, prin performanțele și prin conformația lor anatomică sunt considerate a fi adecvate menținerii și promovării acestei rase.

Potrivirea perechilor trebuie să se facă în raport de însușirile de bază pe care dorim să le realizăm în cadrul procesului de ameliorare. De exemplu, pentru pentru paza curții vom urmări ca de la cei doi parteneri să obținem căței care la vârsta matură să se afirme prin acuitatea simțurilor, să fie masivi și combativi, ceea ce se poate realiza numai dacă părinții au fost înzestrați cu asemenea însușiri.

Perechea de reproducători trebuie să se formeze și după vârstă și mărimea corpului, ținând cont totodată de faptul dacă sunt sau nu folosiți pentru prima dată la montă.

Partenerii înainte de montă vor fi ținuți în cuști separate, dar alăturate pentru a se cunoaște și mirosi prin gratiile sau sârma cuștilor, padocurilor, ceea ce va înlesni apropierea lor mai repede în vederea copulării.

Desigur, nu trebuie pierdut din vedere că perechile trebuie să fie perfect sănătoase întrucât numai așa se pot obține produși sănătoși și întregi, care vor pune cu ușurință în valoare calitățile de bază ale rasei.

3.2 Monta.

Reprezintă actul sexual prin care sperma este depusă de către mascul în organele genitale ale femlei. Dar, pemtru a avea loc actul montei este necesar în primul rând ca femela să fie în călduri și să primească masculul, iar masculul la rândul lui să aibă integre reflexele sexuale de bază, adică: erecția, intromisiunea, copulația și ejacularea.

Abordarea reflexul de apropiere a masculilor de cățea, căreia îi adulmecă vulva ca urmare a mirosului caracteristic ce se degajă în urma secreției glandelor vaginale.

Erecția creșterea în volum a penisului, prin acumularea de sânge în tesutul cavernos, îmbrățișarea se caracterizează prin saltul pe cățea.

Intromisiunea este actul de introducerea penisului aflat în erecție în vagin.

Ejacularea ultimul act reflex al copulației prin care sperma este proiectată în uter.

Cu cât succesiunea reflexelor menționate este mai rapidă cu atât se poate considera că cei doi reproducători sunt în plină formă de reproducție.

Trebuie cunoscut faptul că masculul are anumite preferințe sexuale și că nu întâmplător abordează o cățea în vederea efectuării actului sexual. Se consideră chiar că unul dintre criterii ar fi intensitatea mirosului caracteristic emanat de cățea în perioada de călduri.

Urmărind acest lucru se constată că și intensitatea actului sexual este în raport cu gradul de atracție spre o anumită cățea și ca atare, chiar și procesul de fecundare va depinde mult de aceasta.

CAPITOLUL IV

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

4.1 Scopul lucrării

În ultimii ani creșterea animalelor de companie și în special al al câinilor a luat amploare și se impune o cunoastere a cerințelor acestora privind confortul, hrănirea și în general cunoașterea tuturor factorilor de creștere, generic numiți „factori de bunăstare”.

Scopul lucrării a fost în primul rând de a urmări procesul de creștere a câinilor din rasa Ciobănesc german într-o canisă privată și de a evalua bunăstarea câinilor din crescătorie pe baza sistemului numeric ANI 35.

Evaluarea gradului de bunăstare prin sistemul amintit vizează cinci aspecte ale condițiilor de întreținere funcție de importanță, și anume

libertatea de mișcare sau locomiția

interacțiunile sociale , cu referire la comportamentul social

tipul și integritatea pardoselei

paramatrii de microclimat

calitatea intervenției umane, cuprizând îngrijirea lor

Singurul criteriu care nu a putut fi analizat a fost cel cu referire la microclimat, deoarece prin specificul creșterii și al speciei, câinii se țin în boxe, în condițiile mediului înconjurător.

4.2 Materialul biologic

Materialul biologic pe care s-a lucrat a fost format din 27 de câini din care 20 adulți (8 masculi și 12 femele) și 7 tineret canin, provenit din două cuiburi.

Adulții au avut vârste diferite, iar tineretul a fost urmărit pe întreaga perioadă de creștere de la fătare, până la vârsta de 16 luni.

Prezentăm în continuare câteva exemplare din rasa Ciobănesc german care au constituit lotul studiat.

Fig 4.1, Shantos vd. Luisenthalk, campion cu laude, campion junior

Tabelul 4.1 Arborele genealogic lui [NUME_REDACTAT] 4.2 Eska vd. Luisentha, calificativ foarte bun, titlu campion

Tabelul 4.2 Arborele genealogic lui Eska

4.3 Metoda de lucru

Pentru a determina procesul de creștere s-au efectuat cântăriri la diferite vârste:

perioada de alăptare

perioada 7-20 sept

5-9 luni

9-18 luni

Datele obținute din cântăriri au fost prelucrate statistic, folosind formulele de calcul recomandate de literatura de specialitate

Pentru evaluarea bunăstării câinilor, s-a folosit metodologia recomandată de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], publicată în primă versiune într-o revistă de specialitate din Austria în 1985, iar denumirea de ANI a apărut într-o publicație din anglia în 1991. Sistamul se bazează pe cel a lui Bartussek dezvoltat de Sundrum în 1994 ce oferă principii de evaluare a animalelor de fermă.

Conceptul include 60-70 criterii, estimate pentru 7 clase funcționale. Valoarea maximă a acestui sistem numeric este de 200 de puncte, deoarece permite repetări ale punctajelor pentru diferite caracteristici de întreținere pentru toate categoriile de animale.

Teoretic respectând cele cinci principii ale libertății animalelor, sistemul ANI cuprinde un punctaj de la -9 la +45 puncte.

Evaluarea bunăstării animalelor prin intermediul sistemului ANI constă în completarea unor anexe ce conțin cerințe minime pentru cele cinci categorii de libertăți menționate într-un capitol anterior.

Anexele cu cerințele vor fi prezentate și discutate în capitolul de cercetări prorii. Fiecare cerință este punctată cu un punctaj anume funcție de importanța obiectivului analizat, iar la final prin însumarea punctajului acumulat va rezulta punctajul total ce corespunde unui calificativ ce se acordă exploatației analizate.

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

5.1 Evoluția greutății corporale a tineretului canin în perioada de alăptare

Perioada creșterii tineretului canin este foarte importantă deoarece va defini personalitatea fiecărui individ, contribuind la exprimarea fenotipică a potențialului său genetic. Imediat după fatare cățeii vor crește și se vor maturiza cu o viteză specifică fiecărei rase.

Pentru a urmări procesul de creștere au fost cântăriți pe întreaga perioadă urmărind gradienții de creștere. Au fost urmărite două cuiburi de pui ce provin de la două femele diferite.

După înțărcare au mai rămas în canisă din cățeii luați în studiu cinci, respectiv trei masculi și două femele, ceilalți fiind comercializați.

Cățeii au fost cântăriți la fatare și la vârsta de 49 zile, aproximativ vârsta de înțărcare. Datele obținute din cântăriri și prelucrate statistic sunt prezentate în tabelul următor.

Tab 5.1.

Greutatea corporală a tineretului canin la vârsta 0-49 zile

Analizând datele prezentate în tabelul de mai sus se remarcă câteva aspect deosebite și anume:

se observă că la fatare greutatea între cele două sexe este diferită, fiind favorabilă sexului mascul cu 68.3g.

la vârsta de 20 zile, se constată că existența diferențelor dintre sexe se păstrează, iar cățelușii și-au mărit greutatea de la naștere de aproximativ patru ori.

greutatea la 49 zile înregistrează valori spectaculoase și anume la masculi, media greutății corporale a fost de 8303.3g, iar la femele de 8075g, ceea ce înseamnă că până la înțărcare cățeii și-au mărit greutatea de la fatare de zece ori.

variabilitatea caracterelor studiate este mare, V% este peste 41.3% ceea ce se explică prin numărul mic de animale.

În continuare a fost urmărită greutatea corporală, datele fiind prezentate în tabelul 5.2

Tab 5.2

Greutățile individuale (kg) ale câțeilor studiați

Datele din tabelul prezentat arată faptul că valorile greutăților individuale au fost diferite atât între indivizi cât și în cadrul celor două sexe. Diferența de greutate de la fatare se menține și-n celelalte perioade analizate.

5.2 Evoluția greutății corporale la tineretul canin pe perioada 7-20 săptămâni

Conform literaturii de specialitate creșterea este definită ca o schimbare relativă în timp, dar ireversibilă, a dimensiunilor oraganismului. Definiția acoperă creșterea atât în mărime cât și în greutate, iar conceptul de ireversibilitate implicat exclude fluctuațiile hraănirii, gestației, lactaței etc (Brody,1945 citat de Popescu-Vifor, 1985).

Datorită faptului că organismul este într-o continuă creștere, raportarea greutății corporale numai într-o anumită perioadă de timp nu dă imaginea fidelă a creșterii întregului organism sau al unor părți ale lui, deoarece acesta are o intensitatea mai mare sau mai mică.

Pentru a reflecta exact situația dezvoltării tineretului canin în continuare a fost urmărit procesul de creștere de la vârsta de șapte la douăzeci săptămâni.

Datele privind greutatea corporal săptămânală sunt prezentate în tabelul 5.3.

Tab. 5.4

Evoluția greutății corporale (kg) la tineretul canin pe perioada 7-20 săptămâni

Datele din tabelul de mai sus arată faptul că valorile greutăților individuale au fost diferite și în acestă perioadă, atât în cadrul celor două sexe cât și între indivizi, variabilitatea greutății de la fatare menținându-se și în acestă perioadă analizată.

La începutul acestei perioade analizate greutatea corporală avea o valoare maximă de 8,46 la masculi și 8.10kg femele, iar la sfârșitul aceleiași perioade valoarea fiind de 27.98 la masculi și 26.95kg la femele, de unde reiese că raportând la greutatea de adult prevăzută în literatura de specialitate masculii au înregistrat o creștere de 32.5% și femele de 37.7%. De aici rezultă că femele comparativ cu masculii au avut o creștere mai bună.

5.3 Evoluția greutății corporale la tineretul canin în perioada 5-9 luni

Conform datelor studiate anterior, se observă că evoluția în ceea ce privește greutatea corporală a indivizilor luați în studiu este normală.

în acest intervalul, respectiv 5-9 luni, s-a urmărit dacă acesta evoluție își păstrează normalitatea în ceea ce privește greutatea corporală și diferențele înregistrate între sexe și indivizi, datele fiind prezentate în tabelul 5.4.

Tabel 5.4

Evoluția greutății corporale (kg) la tineretul canin în perioada 5-9 luni

Analizând datele din tabelul 5.4 se constată faptul că variabilitatea greutății de la fatare și diferențele care apar între sexe și indivizi își mențin continuitatea, masculii înregistrând o creștere de 33.1% iar femele de 38.6%.

5.4 Evoluția greutății corporale a tineretului mascul în perioada 9-18 luni

Având în vedere că analiza datelor anterioare au arătat o creștere a a greutății corporale odată cu înaintarea în vârstă, în continuare se va urmări dacă aceasta va continua și în perioada următoare.

De aceea datele care arată că odată cu trecerea de la o categorie la alta de vârstă duce la creșterea vitezei de creștere, sunt prezentate în tabelul 5.5.

Din analiza datelor prezentate in tabelul 5.5 se remarcă faptul că odată cu înaintarea în vârstă creștere și acumularea de masă corporală cu diferențe la indivizii analizați.

În săptâmâna 37 se remarcă masculuil 2 care a avut o greutate corporală de 49,74kg, fiind cel mai mare din lotul analizat, iar masculul 1 având greutatea cea mai mică, de 48,75kg. La sfârșitul perioadei de control

La sfârșitul perioadei de control, se menține aceeași ierarhie între indivizii analizați cu mențiunea că toți indivizii analizați depăsesc prin greutățile corporale realizate, media acestui caracter pentru rasa Ciobănesc german.

5.5 Evoluția greutății corporale a tineretului femel în perioada 9-18 luni

După interpretarea datelor provenind de la masculii din categoria 9-181uni, se prezintă în continuare evoluția greutății coporale în cazul femelelor, pentru a evidenția dacă trecerea de la o categorie de vârstă la alta se face cu modificarea greutății corporale. (tabelul 5.6)

Din analiza datelor prezentate in tabelul de mai sus se remarcă faptul că odată cu înaintarea în vârstă se modifică și greutatea corporală în sensul că fiecare săptămână, determină și creșterea masei corporale.

Analizând datele din tabelul anterior (5.6), se constată că procesul de creștere se desfășoară normal, femelele analizate câștigă în greutate în fiecare săptămână, fiind creșterea liniară, fiind diferit sporul.

Spre deosebire de masculi, creșterea în greutate a fost mai modestă, astfel ca la sfârșitul perioadei de control, greutatea lor se înscrie în standardul rasei Ciobănesc german.

Facem mențiunea că materialul biologic analizat de noi, manifestă o tendință de creștere a masei corporale peste standardul rasei, cu un dimorfism sexual pronunțat în favoarea masculilor

Tab 5.5

Evoluția greutății corporale (kg) a tineretului mascul în perioada 9-18 luni

Tabelul 5.6

5.5 Evoluția greutății corporale (kg)a tineretului femel în perioada 9-18 luni

Diferențele de greutate înregistrate chiar de la fătare, s-au menținut pe întreaga perioadă de control, lucru evident din analiza tabelelor prezentate..

5.6 Analiza bănăstării câinilor pe baza sistemului numeric ANI 35

Plecând de la definiția bunastării, s-au identificat cele cinci libertăți ce stau la baza evaluării acestora și se traduc prin indicatorii

productive = cu referire la posibilitatea de a obține performanțe ridicate.

fiziologici = fizează realizarea unei bunăstări pe termen scurt (urmărind în acestă perioadă temperature corporal, ritmul respirator, glucoza plasmatică și acizii grași liberi) sau mai mung (corticosterolul din urină sau fecale și profilul imunologic).

patologici = se referă la morbiditatea și mortalitatea în efectiv, precum și leziuni la diferite organe

etologici= cu referire la dificultăți de acomodare la mediu și rezultate obținute în utma unor teste.

Cercetările noastre vizează completarea unpr anexe care au fost adaptate pentru specia canină care ne vor ajuta să stabilim pe baza punctajului final bunăstarea animalelor analizate și calificativul canisei.

Anexa 1, din sistemul ANI 35 se referă la locomoție și caracterizează comportamentul cinetic în concordanță cu nevoile fiziologice. Evaluarea depinde de suprafața padocului recomandată și de posibilitatea de așezare a animalului (odihnă) și de mișcarepunctajul obținut la această cerință se prezinta în tabelul 5.7

Tabelul 5.7

Punctaj obținut la categoria I – locomoția

La această cerință s-a realizat un punctaj de 10,5 (maxim) deoarece suprafața de padoc recomandată pentru câini cu greutate mai mare de 30 kg este de 8m2 iar în canisa analizată, suprafața pentru un câine adult este de 10,62 m2.

În continuare s-a analizat anexa 3, ce se referă la calitatea pardoseală ce evaluează calitatea acesteia cu un punctaj între 2,5-8 puncte. Datele obținute sunt prezentate în tabelul 5.8.

Tabelul 5.8

Punctajul obținut pentru calitatea pardoselei

Pentru această cerință s-au realizat 6 puncte deoarece pardoseala este din cauciuc, fara asternut, iar cerințele celelalte cerințe privind curâțenia și aderența sunt în concordanță cu cerințele punctajului respectiv.

În continuare sunt evaluate iluminatul și ventilația adăpostului. Pentru această cerință se puncteaza între 2 și 9,5 puncte.

Conform sistemului numeric, această categorie prezintă cerințele ce se prezintă în tabl 5.9

Tabelul 5.9

Cerințe privind iluminatul și ventilația

Punctajul obținut de fermă este de 7 puncte, deoarece acesta este foarte iluminat, fiind deschis, calitatea aerului este bună în funcție de anotimp, deoarece adăposturile sunt din cărămidă și lipsite de curenți și zgomot.

În continuare s-a analizat îngrijirea umană prevăzută de sistemul numeric ANI, evaluată cu un puctaj de 3 – 8. Datele privind această evaluare sunt prezentate în tabelul 5.10

Tabelul 5.10

Punctaj obținut la cerința privind îngrijirea umană

Punctajul obținut a fost de 7 punte, deoarece majoritatea cerințelor sunt la nivel corespunzător, singura cerință care nu a putut fi evaluată la maxim a fost starea echipamentelor folosite pentru dresaj.

La finalul evaluarii a fost completată fișa de punctaj finală, care oferă informații privind calificativul acestei canise privind bunastarea animalelor care sunt crestute aici.

Tabelul 5.11

Punctaj final

Pe baza punctajului obținut în urma evaluării efectuate canisa primește un calificativ de foarte bine. În urma adunării punctajelor parțiale se obține un punctaj total prin care se acordă și un calificativ pentru unitatea respectivă conform tabelului 5.12.

Tabelul 5.12

Evaluarea gradului de bunăstare a animalelor (dupa Bartussek , 2000)

Respectarea cerințelor minime privind bunăstarea animalelor este obligatorie. Cerințele minime ce trebuie respectate de orice unitate de creștere și de exploatare a animalelor nu reprezintă obiectibul evaluării bunăstării prin sistemul ANI, ne fiind amintite de standardele legate pentru bunăstare, deoarece se presupune că sunt deja respectate.

Când aceste cerințe minime nu sunt respectate, când se evaluează o unitate zootehnică, atunci valoarea ANI v-a fii validată doar daca deficiențele vor fi înlăturate într-o oerioadă rezonabilă de timp în care se acordă un punctaj provizoriu.

CONCLUZII

Greutatea la fătare a cățeilor din rasa Ciobănesc german a fost la mascul de 603,3g ,iar femele de 535,1g.

Procesul de creștete pe perioada de alăptare a decurs corespunzător ce a determinat ca la vârsta de 49 de zile masculii sa înregistreze 8303,3g iar femelele 8075 g. Acest lucru demostrează că femelele au avut o cantitate corespunzătoare de lapte atât cantitativă cât și calitativă

Procesul de creștere urmărit până la vârsta de 18 luni a decurs normal, determinând ca difernțele de greutate înregistrate la naștere să se mențină pe întreaga perioadă de studiu. Se remarcă o tendință de depășire a greutății standard a rasei, ca urmare a practicării împerecherilor cu masculi, având origini diferite, ceea ce duce la manifestarea fenomenului de heterozis.

Aprecierea bunăstării animalelor prin sistemul ANI 35, a ilustrat faptul că în canisa analizată criteriile stabilite de acest sistem sunt respectate.

Pentru cerințele privind locomoția, punctajul acordat a fost maxim de 10,5 deoarece suprafața de pardoseală pentru câinii de talie mare este de 8m2, iar în canisă este de 10,62m2.

Cerințele privind pardoseala adăpostului au fost notate cu 6, deoarece suprafața adăpostului este din cauciuc făra așternut, determinând un efort mare pentru efectuarea curățeniei zilnice.

Cerintele pentru iluminat și ventilație au fost numerotate cu 7 puncte, deoarece factorii de microclimat nu pot fi dirijați de către om, adăpostul fiind protejat de intemperii, dar deschis.

Punctajul pentru îngrijirea umană a fost de 7 puncte, realizându-se aproape toate cerințele cu excepția celei privind starea tehnică a echipamentelor de dresaj care necesitau înlocuirea în momentul evaluării.

Punctajul final de 30,5 puncte, încadrează canisa la simbolul de 4 stele, cu un calificativ foarte bun.

RECOMANDĂRI

În urma cercetărilor efectuate se impune continuarea observațiilor și în alte canise ce cresc [NUME_REDACTAT], deoarece criteriile de selecție au fost modificate, iar populația actuală este heterogenă, necesitând modificarea și la noi a acestora.

Se recomandă evaluarea caniselor prin sistemul integrativ ANI 35, mai ales pentru faptul că în ultimul timp au apărut multe canise care se ocupă de dresaj și în sistem de pensiune care nu oferă condiții corespunzătoare animalelor.

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2007. Aprecierea bunăstării animalelor prin intermediul etologiei aplicate, Editura AS’S

Boișteanu I., 1978. Fizilogia animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Bud I., 1998. Micul tratat de chinologie. [NUME_REDACTAT] Plus, Cluj-Napoca.

Bud I., 1993. Totul despre câinele tău. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Codruț M., 1992. Fiziologia animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la

Brad, Iași.

Codruț M., 1975. Fiziologia animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

[NUME_REDACTAT], 2009. Animale de companie, material ID. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad,Iași.

[NUME_REDACTAT], 2007. Animale de companie, notițe curs.

[NUME_REDACTAT], Hoha G. și [NUME_REDACTAT], 2011. Considerații privind lactația la cățea, lucrări științifice. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

[NUME_REDACTAT] și colab,. 2008. Practicai guide to dog breeding. [NUME_REDACTAT] Canin.

Falcă C., 1995. Nutriția și semiologia carnivorelor domestice. [NUME_REDACTAT],Timișoara.

[NUME_REDACTAT] Ivana, [NUME_REDACTAT] Popescu, 1992. Ghid canin. [NUME_REDACTAT],București.

Ganivet A., 2000. Câinele, Totul despre cel mai fidel prieten al omului. [NUME_REDACTAT].

Halga P., [NUME_REDACTAT], Pop I.M., [NUME_REDACTAT], 2005. Nutriție și alimentație animală. [NUME_REDACTAT], Iași.

[NUME_REDACTAT], Boișteanu P.C., [NUME_REDACTAT], 2002. Fiziologia animalelor. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1999. Fiziologie. [NUME_REDACTAT] ’98, Iași.