A.POPOA RE ȘI SP AȚII IST ORICE 1.Romani tatea românil or în viz iunea istoricil or 1.A. Etnogene za românea scă Geto-dacii și lumea romană în secol… [615518]

ISTORIE
SINTEZE BA CALAUREA T 2009
A.POPOA RE ȘI SP AȚII IST ORICE
1.Romani tatea românil or în viz iunea istoricil or
1.A. Etnogene za românea scă
Geto-dacii și lumea romană în secol ele I î. Hr . – al II-l ea d.Hr.
➢Popor de origine indo -europeană, da co-geții au r eprezentat ramur a
nordică a tra cilor, diferențiindu-se de aceș tia în perioada Epocii F ierului.
➢Erau n umiți g eți în izvoar ele scrise gr ecești și da ci în cel e romane. P ână
în secolul I î.H ., când și-au cons tituit un stat propriu, au fos t organizați
în triburi ș i uniuni d e triburi car e :
➢aveau de numiri speci fice (apul li, burii, carpii, co stobo cii etc.);
➢erau conduse de șe fi militari (basile i);
➢aveau centrul î n cetă ți forti ficate de tip “dava” (Argedava, Buridav a,
Piroboridav a etc.).
➢Istoria polit ico-militară timpur ie a daco -geților este cunoscut ă din
izvoar ele scrise e xterne, cel e mai vechi î nsemnări fi ind cuprinse î n
opera istori cului grec Herodot (sec. V î.H.).
➢Geto -dacii au intrat c ontact cu lumea r omană, preluând e lemente ale
cultur ii materiale și spir ituale ale acesteia, încă dinaint e de i nstaurar ea
stăpânirii i mperial e în zona du năreană (faza pre liminară a romanizării
geto-dacilor).
➢Amen ințarea romană dir ectă a început să se mani feste di n timpul
regelui Bur ebista, înteme ietorul st atului dac (82-44 î.Hr .).
➢Burebista (82-44 î.H .) – a fost conducăt orul g et care a un it pentru prima
dată toate triburi le dac o-geților sub o singură aut oritate polit ică,
punând as tfel baze le sta tului dac.
➢Cond ițiile car e au favo rizat întemei erea st atului în sec olul I î.H .au fost:
➢unitatea etnică, lingvistică și r eligioasă a dac o-geților;
➢dezvoltar ea organizări i sociale și apariția a ristoc rației tri bale
(tarabostes, pilleati);
➢amen ințările e xterne ( în special din partea celți lor din vest și a
romani lor care, în e xpansiunea lor, se apr opiaser ă de zona D unării).
➢Unificarea triburilor geto -dace a fost realizată atât pe cale pașnic ă cât
și prin forț a armelor . Burebista a be neficiat de spri jinul direct a cordat
de mar ele p reot al cultulu i zalmo xian, D ecene u.
➢Ca or ganizar e, sta tul condus d e Bur ebista era o mona rhie cu pr onunțat
caracter mi litar. Hotar ele sale se înt indeau în nor d până în Carpații
Pădur oși, înspr e răsărit până la gur ile Bugu lui, în vest până în S lovacia
de azi, iar spr e sud până la Munț ii Bal cani.

➢După mo artea regelui dac statul dac s-a destrăm at în patru, apoi în
cinci e ntități st atale d istincte.
➢Romanii urmăreau s ă-și im pună c ontrolul asupr a colonii lor grecești
vest-pont ice, să aibă acces la resursele zone i nord-dunărene (aur,
argint, grâne) și să ben eficieze d e poziția str ategică avantajoa să.
➢Legături le dac o-romane s-au int ensif icat în secole le I î.Hr. – I d.Hr ., dar,
după instaur area st ăpâniri i imp eriale p e teritoriul locu it de geto -daci, s-
a trecut la o nouă etapă, manifestat ă printr -o romanizare intensă .
➢Geto -dacii d in Dobr ogea d e astăzi au intrat sub stăpânir ea romană din
anul 46 d. Hr ., făc ând parte di n provincia Moesia.
➢Decebal (87-106) – conducă tor dac ce a purtat inițial nume le de
Diurpane us, și car e a reușit să refacă unitatea st atului dac, în condiți ile
agrav ării amen ințării r omane.
➢Noul stat dac era mai r edus teritorial decâ t în secolul I î.H. dar m ai
dezvoltat în plan economic și mai bine organizat militar, capitala sa
fiind la Sar mizeget usa, în M unții Șureanu (sud- vestu l Transilvanie i).
➢Seria conf lictelor militare cu r omani i a fost deschisă de predecesorul l ui
Decebal, Duras, prin ca mpania dacilor la su dul D unării, î n Moesia (iar na
anului 85/86).
➢În anu l 87, împăr atul r oman Domițian trimit e în Dacia o armată romană
condusă de Cor nelius Fuscus. A ceast a este î nfrânt ă de D ecebal la
Tapae. Ul terior (anul 88), o nouă a rmată romană, în fr unte cu T ettius
Iulianus, at acă Dacia, regele dac fiind acum în frânt (tot la T apae). An ul
următo r (89), se închei e pacea di ntre Decebal și Domițian. A vând
caracterul unu i compromis, a ceast a prevedea:
➢transfo rmarea Daci ei într -un sta t clientelar R omei;
➢acordarea de subsid ii bănești și asistență din partea r omanilor, utilizate
pentru întărir ea capacității mi litare a st atulu i dac.
➢Conflictel e dac o-romane se r eiau od ată cu u rcarea pe tr onul Romei a lui
Traian (98-117). În anu l 101 izb ucnește primul război daco -roman (101-
102). D ecebal este î nfrânt la Tapae. În iar na 101/102 l uptă împotriva
romani lor în Moesia, alături d e aliații săi, bur ii și sar mații, dar este
nevoit s ă înch eie pace. T ratatul d in 102, d efavorabil dacilor, pr evedea :
➢dărâm area zidurilor cetă ților dacice;
➢cedar ea Banatul ui, Ol teniei și M unten iei către romani;
➢anularea politicii externe a lu i Dece bal.
➢Între anii 105 și 106 se d esfășoară cel de-al do ilea război dac o-roman.
Întreaga Dacie este cucerită, rezistența dacilor este înfrântă.
➢Decebal se sinuci de (106). Dacia devine pr ovinci e romană.
Romanizarea geto-daci lor.
Principal ii fact ori car e au c ontribu it la deru larea procesul ui de romanizare
în timpu l stăpâniri i romane au fos t:
–armata romană adusă în p rovincia Dacia și c antonat ă în castre;
–veteranii (soldați r omani lăsa ți la vatr ă, stabiliț i în Dacia);
–admin istrația și justiția r omană;
–coloniștii lat inofoni, aduși masiv, di n toate pr ovinci ile imperi ului
și prezenți î n toate domen iile vieț ii social-econo mice a pr ovinci ei;
–învățământul în limba lati nă;
–religia r omană. Au fost onora ți în special z eii romani Jup iter,
Junona, Mi nerva. S-au man ifestat următoarele fenomene

religioase: sincretismul (amestecul atributelor unor ze i diferiți,
inclusiv ale ce lor locali, î ntr-un sin gur cult) și interpret atio
roman a (ado rarea unor ze ități dacice sub nume r omane).
➢Principal ul rezultat al r omanizării a fos t formarea unui nou popor –
daco -roman.
➢Atunci când împăr atul Au relian a decis retragerea armatei și
admin istrației din provincia imper ială Dacia, din rațiun i strategice, î n
anul 271 d.Hr ., majorita tea populați ei nu a pără sit acest teritoriu și a
continuat să trăia scă la nor d de D unăre.
➢În urma procesului de romanizare, s-a for mat populația daco -romană.
Aceasta vorbea lim ba latină populară (vu lgară), dar a mai păs trat și
cuvinte di n limba dacic ă. După abandonar ea provincie i Dacia de către
romani, pr ocesul d e romanizar e a c ontinuat. Atunci s-a desfășur at
etapa postro mană a romanizării, când și dacii li beri, car e nu făcuseră
parte di n provincia Dacia, intrând în cont act cu dac o-romani i, s-au
romanizat.
➢Deoarece la nor d de Dunăre a continuat să trăia scă o numer oasă
popu lație dac o-romană, vorbitoar e de l imbă latină, st atul r oman nu a
întrerupt l egăturil e cu locuito rii de p e acest teritoriu.
➢Creștinismu l a avut, la rândul său, o contribuți e important ă în p rocesul
de romanizare a aut ohtoni lor, noua cr edință fiind răspândită în l imba
latină de misionarii ve niți d in im periu.
➢Dobrogea de astăzi a făcut parte di n Imperiul R oman de Răsărit până în
anul 602.
➢Etnogeneza româneasc ă. Con tinuitat ea de locuire pe t eritoriul
românes c. Etnoge neza r omânea scă a fost un proces comple x, care a
avut loc de-a lu ngul mai mu ltor secole.
➢Chiar dacă, în primu l mileniu creștin, în zo na nord-dunăreană s-au
perindat nume roase populați i migrat oare (huni, v izigoți, g epizi, ava ri,
slavi, b ulgari etc.), populația dac o-romană a continuat să trăias că pe
acest teritoriu, dovadă fiind num eroasele descoperiri ar heologice, dar și
o serie d e măr turii scrise.
➢Etnogen eza româneas că a fost un pr oces c omple x, desfășurat de-a
lungul mai multor sec ole, al cărui r ezultat a fost ap ariția un ui popor
neolatin (î nrudit, pri n aceast a cu itali enii, spanioli i, fran cezii,
portugh ezii), sing urul moș tenitor al romanității orie ntale.
➢Principal ele e tape ale for mării popo rului român au fost :
➢perioad a stăpânir ii romane (sec. II-III), când asupra dacilor și-au
exercitat influența romanizato are armata, coloniști i, veterani i,
admin istrația r omană, c onstitui ndu-se astfe l popo rul daco-
roman;
➢perioad a migrații lor, ulterioar ă retragerii aur eliene, când
fenomenu l romanizării s-a e xtins și asupra dacilor li beri.
Totodată, a continuat să existe o populație daco -romană și la
sudul Du nării, ur mașă a daco-geților și moesilor di n provincia
romană Moesia. A ceștia, cunos cuți cu n umel e de vlah i, vor fi
vorbitorii d ialectelor limb ii române: ar omân, meg leno-român,
istro-român. P ână la sfâ rșitul secolului al VII I-lea, în t impul
desfășurării i nvazie i migrat orilor, popu lația dac o-romană se
transfo rmă în popu lație r omânea scă, asimilând i nfluenț e din
partea migratorilor ger manici și mai ales a slavi lor.

Din secolul al IX -lea, izvoar ele istorice s crise vorbes c despr e români
ca fiind populația autoht onă di n zona Dunării d e Jos, ceea ce arată
închei erea etnoge nezei românești până în acel moment.
Limba r omână
Face parte d in famil ia limbilor neolatin e, cu care este asemăn ătoar e
în priv ința stratului fundamental latin ș i a etape lor de formare,
corespunzătoar e etnogen ezei românești. Se for mează până în secolu l al
VIII-lea, când se poate vorbi d e o limbă pr oto- sau străr omâneas că. Astfel,
limba r omână pr ezintă o structur ă compusă din:
–substra tul traco-dacic (circa 10% d in fond ul lexical de bază);
–stratul fundamental lat in (60 % d in voc abularular);
–adstr atul slav (î n jur d e 20% d in fondu l lexical, reprezentând
cuvinte pătrunse în l imba r omână începând cu secolul al IX -lea,
când pr ocesul etnoge nezei era de ja încheiat).
1.B. Istorici i, despr e romanitatea r omânilor
Românii în s ursele m edievale timpurii.
➢Document ele istorice sc rise d in primu l mileniu al er ei creștin e, care îi
menționează pe r omâni, sunt r elativ puți ne, dar sunt suplinite d e
numer oasele descoperiri ar heologice e fectuate pe teritoriu l actual al
României.
➢Dintre acestea se remar că cele datând di n perioada secole lor al VI I-lea
– al XI-lea, d in cad rul culturilor ar heologice Ipoteș ti-Cândești și Dr idu,
diverse va se, u nelte, podo abe, ar me și alte obi ecte aparținând
comunităților aut ohtone f iind descoperite în așezări p recum Brateiu
(județ ul Sibiu), P oian (j udețu l Cova sna), Alba Iulia sau Izvoru (ju dețul
Giurgiu). A cestea doved esc continuitatea de locui re a români lor pe
teritoriul pe car e ei s-au for mat.
➢Începând d in secolul al VII- lea, autoht onii înce p să fie menționați î n
izvoar ele documentar e ale vremii ca un popor r omanic distinct
constituit.
➢Printre acestea s-au n umărat tratatul m ilitar Strategikon, scris de
împăratul b izantin Mauricius î n sec olul al VI I-lea, lucrar ea Despre
admin istrarea imperi ului, a împăr atulu i bizantin Constantin al VI I-lea
Porfirogen etul (secolu l al X -lea), c oresponde nța împăratulu i
bizantinV asile al II-lea Macedoneanul (secole le al X -lea – al XI- lea). Alți
autori bi zantini, ar meni, arabi, ger mani etc. au s cris despr e prezența
români lor pe acest teritoriu.
➢Din secole le al XI- lea – al XI I-lea, dove zile scrise d espre strămoșii noșt ri
sunt d in ce în ce mai n umer oase, e i fiind numiț i în documente le vremii
vlahi, blachi, valahi sau români .
Preocupări ale cr onicarilo r și învățaților din secolel e al X V-lea – al XVIII-
lea priv ind originea r omânilor.
➢Din secolul al XV -lea, o serie d e scriitori umaniști d in Europa,
călăt ori str ăini sau cronicari r omâni, au mani festa t un i nteres

deosebit față de trecutul poporulu i român. Nicolaus Olah us sau
Grigor e Ureche, în secolul al XVI-lea, M iron Costin, un secol mai
târziu, au afir mat originea latină a r omânilor și unitatea lor de
neam.
➢În secolul al XVI II-lea și la î nceputu l secolului al X IX-lea, c ărtur ari
precum Dimitri e Cantemir sau membrii Școli i Ardelene (Samu il
Micu, Petru Maior, Gheor ghe Ș incai, Ioan Budai Deleanu), au pus
în evidență origin ea latină a limbii române ș i contin uitatea
români lor în spațiul nor d-dunărean.
Romanitatea românilor în vi ziunea istoric ilor din secol ele al X VIII-lea –
al XX-lea.
➢La sfâ rșitul secolu lui al XVI II-lea și î n secolul al XIX -lea au fost
formulate o serie d e teorii istoriografice referitoar e la pr ocesul
etnogene zei românești, car e por neau de la contest area
continu ității de locu ire a populați ei autohtone la nor dul D unării.
➢Disputa în jurul continu ității r omânilor s-a desfășurat din motive
politice, într -o perioad ă în car e românii transilvăne ni și-au
intensi ficat lupta pentru obține rea de drepturi național e, atât în
epoca stăpâniri i habsbur gice, c ât și în t impul r egimu lui dualist
austr o-ungar (după 1867).
➢Teoria imigraț ionistă, care îi prezenta pe români ca fi ind u n
popor for mat la su d de D unăre, de u nde ar fi i migrat la nor d de
fluviu abia prin secolul al XII I-lea, a fost susțin ută, spre sfârșitul
secolul ui al XVI II-lea, de F ranz Jo sef Sulzer, Christian E ngel sau
de I. C. Eder.
➢Aceasta a fost com bătută de fruntașii Școlii Ardelene, care, în dorința lor
de a de monstr a vechi mea și continu itatea de locuire a românilor, au pu s
accen t pe car acteru l exc lusiv la tin al românilor.
➢În secolul al XIX -lea, Robert R oesler, a de zvolta t teoria
imigraționistă, în lucrar ea intitulată Studii rom ânești (Viena,
1871). De aceea, teoria imi grațion istă se mai numește și teorie
roesler iană.
➢Față de teoria roesleriană au luat poziție, î ntre alții, istoricii B. P .
Hasdeu ș i A. D. Xenopol, în secolu l al X IX-lea, c onturându-se, p e
baze științi fice, teoria continuităț ii români lor în spațiul
carpato-danubiano -pontic.
➢În secolul al XX -lea, c a și în cele p recedent e, au fost elaborate
lucrări științ ifice, car e au demonstr at vechimea și c ontinuitatea
români lor pe t eritoriul d e la nor d și de la sud d e Dunăr e. Dintre
acestea, se remarcă lucrarea istoricului Gh eorghe I. Brătianu, O
enigmă și un m iracol isto ric: poporul rom ân.
B.OAME NII, SOCIET ATEA ȘI L UMEA IDEILOR
1.Viziuni despr e moderniza re în Eu ropa seco lelor XIX-XX; curente
și po litici culturale, id entități naționale și id entita te europ eană
1. A. Tendințe și politici în cultura europ eană a seco lului al
XIX-lea.

–Progresul înregistrat prin cer cetarea știi nțifică și inovații le
tehnice d in secolul al XIX -lea;
– Promov area id eilor li berale și național e în p lan polit ic;
s-au r eflectat în med iile culturale pr in div ersificar ea curentelor
intelectuale și ar tistice, ca și pr in accentuar ea rolului social al
cultur ii, respectiv a int eresului public pentru stimular ea cr eației sau
a polit icilor culturale.
➢Dacă artiștii și scriitorii au înce put s ă se adr eseze unu i pub lic tot mai
larg, ei dovedeau, î n același timp, pr eocupări și c onvingeri po litice, p e
care le făceau cunos cute pr in oper ele lor .
➢Această evoluți e a fost fav orizată de dezvoltar ea presei, d e creșter ea
tirajelor publicațiilor și ale cărților, a interesulu i gen eral pentru l ectur ă
și instruir e.
♦În domen iile literaturii și artei, secolul al XIX -lea a deb utat prin
afirmarea (cu deosebir e după 1815) a romantismulu i.
Exprimar ea liberă a sentime ntelor și tr ăirilor, căutar ea mode lelor
eroice în istorie, valorizar ea idealuri lor național e și democ ratice au
reprezentat trăsături d efinitorii ale op erelor artis tice și l iterar e romantice.
♦La mij locul secolu lui al XIX -lea, realismul, aducea o viz iune nouă
în creația artistic ă. Preocupa ți de descrier ea realității sociale aș a
cum se pr ezenta a ceast a, făr ă alte artifici i, a omul ui ca produs al
mediului social al vr emii sale, reprezentanții r ealismulu i
urmăreau observ area cu obiectivitate a lum ii reale, prezentar ea
și explicar ea ei cu pr ecizie și cu minuț iozitate.
♦Natur alismul, insp irat de f iziologia e xperim entală dezvoltat ă de
Claude Ber nard, a accentuat inte resul p entru in fluența mediului,
dar și a fiziologiculu i sau a eredității, asupra evoluți ei omulu i și a
societății.
♦La cump ăna sec olelor al XIX -lea – al XX -lea, simbol ismul și
parnasianismul, exprimau dorința de desprind ere de realitatea
imediată și de căut are a unor noi valori culturale.
♦În artele p lastice, u ltime le decenii al e sec olului al X IX-lea au fost
marcate d e impresion ism, exprimar e a căut ărilor pentru r edarea
unor nuanțe și fe nomene subti le ale l uminii și al e mișc ării.
➢Cultura a fost asum ată în secolu l al XIX-lea ca o probl emă de stat, fi ind adopta te
măsuri pol itice pentru susțin erea ei.
➢Trăsături fundam entale ale epoc ii au fost:
➢perfecț ionarea învăț ământului;
➢eforturi le pentru reducere a analf abetismului;
➢constitu irea de asociaț ii cultura le, ac ademii național e, manifestări le expoz iționale.
➢Preocuparea pentru urbanis m a per mis avântul arhit ectur ii, construir ea unor
edific ii impresionan te (gări, biblio teci, monumente, clădir i guverna mentale) și
utilizare a unor m ateriale noi, precu m betonul armat, oțelul și sticl a.
Preocupări culturale în spațiul românesc, pân ă la Primul Răzb oi
Mondial .
➢Dezvoltar ea lit eraturii și ar tei a fost c aracterizată, pe de o parte, de
racordarea mediului cult ural românesc la ce l occidental și p e de altă

parte de cu ltivar ea specificul ui național, pri n alege rea temelor de
inspirație d in creația folclorică sau di n trecutul istoric.
➢Începutur ile af irmării cultural e au fost puse î n per ioada pr epașoptist ă,
odată cu de zvolt area gustu lui pentru lectură și ap ariția prime lor
publicații în limba română (Curierul rom ânesc, Albina românea scă –
1829; R omânia, primu l cotidian românesc – 1837, G azeta de
Transilvania – 1838).
➢Un rol deosebit în p romovarea culturii național e a reven it societăților
literar e, artistice și ști ințifice, c a de p ildă, Societatea Academic ă
Română (Bu curești, 1867), deve nită, din 1879, A cademia Român ă,
instituție d e prestigiu car e își d esfășur a activitatea în tr ei secții:
literar ă, istoric ă și științ ifică.
În plan cronolog ic și tem atic, literatura română mod ernă s-a structur at pe două
etape : – pașo ptismul, atașat valor ilor romantis mului, reprezent at de I.H. Rădul escu,
V.Alecsandri, D.Bolintine anu, Al. O dobescu, C. Negruzz i;
– epoca m arilor clasic i, ilustr ată de act ivitatea critică sau liter ară susținută de
Titu Maiorescu, Mihai E minescu, Ion Creangă, I.L.Car agiale, G. Coșbuc, O. G oga,
Ioan Slavic i. Arta românească a secolu lui al XIX-lea fost repre zenta tă de Th. Aman,
Gh.Tattarescu, N.Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian (pictură) ; Carol Stork
(sculptură); Ciprian Porumb escu, Geor ge Enescu (muzică). Istoriografi a s-a int eresat
în mod deosebi t de valorifi carea izvoare lor, de aspecte econom ice, socia le, al e vie ții
cotid iene, fiind ilustr ată de operel e lui D. Onciul, A.D. Xenopol, N. Io rga, I. Bogdan.
Din acee ași epocă datea ză și preocup ările pentru arheologi e lega te de activ itatea lui
Al. O dobescu și Gr . Tocilescu.
1.B. Curente și politici culturale în secolul al XX -lea
Medii și politici culturale europene în secolul al X X-lea.
➢Cultura europeană a secolu lui al XX -lea a fost in fluențat ă de
schimbăril e în modu l de viață și m entalitatea oameni lor, produse
de Primul Război Mondial.
➢Trăsăturil e culturi i interb elice au fost:
–Protestul față de război, faț ă de u niformizar e și t ehnicizar e;
–căutarea unor noi for me artistice;
– apariția culturii d e ma să;
– a dus la decăder ea culturi i tradiționale;
– încurajarea consumulu i de mas ă;
– standa rdizarea gusturilor pub liculu i;
– la im pune rea unor mode le compo rtamentale noi.
–În țările cu r egimuri po litice totalitar e, cultura de mas ă a
reprezentat un instrume nt de propagandă, în slu jba puteri i
politice.
➢În lit eratură, arte plastic e, muzică și filosofie au apărut noi curente, ca:
–expresionis mul;
–dadais mul;

–suprare alismul;
–abstracț ionis mul.
➢Filosofia europe ană in terbel ică a fost dezvol tată de gândi tori și scriitori ca Jean
Paul Sartre, Simone de Beauvoir , Albert Cam us.
➢După al Doile a Război Mondial, progre sele în plan tehn ic și socia l, mai ales în
statel e occ identa le, dezvo ltarea rapid ă a m ijloacelor de co municare în m asă, au
produ s anu mite modificări ale practi cilor cultura le, in favoarea cine matograf iei, a
telev iziun ii și a noilor t ehnologi i infor matice.
➢În arhite ctură s-a impus concep ția funcționa lă, m odernă, cu noi form e și m ateriale
(aluminiu, beton, sticl ă). Cel mai importan t curen t a fost Școal a de arhi tectură și
arte plastic e Bauhaus, înt emeiată în 1919, la Weimar, de W. Gropius.
➢În perioada postbeli că, m odelele arhit ectur ale au accen tuat carac terul funcționa l și
social al edif iciilor, printre arh itecții epoci i numărându- se Le Corbusier , A. Aalto,
M. Breue r, R. Bofil.
Tendin țe în cultura româneas că a secolului al XX -lea.
➢Constitu irea st atului național u nitar și afir marea Românie i în rându l
statelor europen e moder ne s-a r eflecta t în plan cultural pri ntr-o amplă
efervescență a for melor și mod alităților de expresie, ca și pri n
deschiderea spre cultura europeană, fără a nega valoar ea specificu lui
național.
➢Scriitori d in per ioada interb elică precum Ion Barbu, Hortensia Papada t-
Beng escu, Cami l Petrescu, Geor ge Ba covia, Tristan Tzar a și Saș a Pană
(ultimi i doi f iind fondato rii dadaismului), M ircea El iade, L ucian Blag a și
Al. Ph illipide au il ustrat cur entele culturale al e vremii.
➢În dram aturgie, Eu gen Ionescu a dev enit cel ebru ca un reprezentant d e
seamă al teatrulu i absur dului.
➢În art ă, Const antin Brâncuși s-a doved it, prin ope rele sale Poarta
sărutulu i, Coloan a fără sfâr șit, Pasărea măiastr ă, Ma sa Tăcerii, un
precurs or al artei abstr acte.
➢În perioada postbelică, legături le culturale d intre România și restul
Europei au fos t limitate de r egimu l comun ist. Eugen Ionescu, Mi rcea
Eliade, Emi l Cioran, diri jorul Ser giu Ce libidache, muzicianu l Const antin
Brăiloiu, aflați î n exil, au c ontinuat să reprezinte cultura româneasc ă.
➢După în lăturarea regimului co munist, deschider ea politică a Românie i
spre spațiul euro-atlantic a fos t însoțită de dorința de a r eveni în mar ea
familie cu lturală europeană.
1.C. Ident ități naționale și identitate europeană
Identi tăți nați onale în spațiul europ ean.
➢Expresie a evoluție i politice și istori ce de la sfâr șitul secolului al X VIII-
lea și încep utul secolul ui al XIX -lea, cons tituirea națiu nilor, c omun ități
umane coer ent structur ate, cu o ide ntitate etnică, lingvistică și istoric ă
proprie, a reprezentat tot odată rezultatul im puner ii bur gheziei în plan
social și politic.
➢Acest proces a marcat cu deosebir e perioada dintre anii 1815 și 1914
(“Secolul naționalităților ”).
➢Astfel, pe continentu l european, în acea stă perioad ă, și-au î ndep linit
treptat năzu ințele de i ndepend ență și unitate națională be lgienii,
români i, itali enii, ger manii, norveg ienii, în timp ce imp eriile

multinaționale, austr o-ungar, rus sau oto man, s-au c onfruntat cu
revend icările și r evolt ele popoar elor supuse.
➢La asigurarea coeziu nii statelor naționale eu ropene au contribu it
politicile de stat, mani festate pri n impu nerea învățământului
obligato riu, a limbii oficiale, a votulu i univers al și a r ecrutării obl igatorii
în sistemul m ilitar.
➢În același timp, naționalismul e xcesiv a r eprezentat sursa a numer oase
confl icte care au afect at continentu l european în secolel e al XIX -lea și
al XX -lea.
Identi tate și u nitate europ eană.
➢Încă de la mij locul secolului al XIX -lea, s criitorul V ictor Hugo își
exprima speranța că popoar ele eu ropene vor for ma cândva
“Statel e Unite ale E uropei”.
➢Ideea unei E urope unit e, spa țiu al pă cii, armonie i și pr osperității,
s-a conturat de-a lu ngul epocii moder ne ca o reacție a med iului
intelectual față de rival itățile și războaiel e frecvent e.
➢Aceasta s-a bazat pe afir marea intereselor comune și a valorilor
promovate de democr ația li berală:
–libertatea individuală
–justiția
–suveranitatea popo rului
– libertatea cuvântul ui
–separar ea puterilor în stat
–inițiativă in dividuală
–solidaritate.
➢După Primul Războ i Mondial, au fost propuse, în princ ipal, două proiec te
de unific are a Europei:
–constituir ea uniunii pan -europene, susțin ut de Richa rd de
Coud enhove -Kalergi (din anul 1922);
–înființar ea un ei “un iuni federale eu ropene”, i dee avansat ă de
Aristid e Briand, mi nistrul d e Exter ne al F ranței
➢Deteriorar ea relații lor internaționale î n anii ’30 și declanș area celu i de-
al Do ilea Război Mondial au d eterminat abandonar ea pr oiectelor
interbe lice.
➢Ulterior, proiecte le priv ind for marea Europei unit e au fost r eluate.
➢În anu l 1950, Planul ( Declar ația) Schuman deschid ea calea spr e
const ruirea cadrul ui identitar eur opean, por nind de la valori le
democratice comune, dar fără a contest a tradiții le, moștenir ea
națională și culturală a sta telor membr e ale noi i stru cturi pol itice.
➢Primul or ganism polit ic contine ntal a fost Consi liul Europ ei, creat la 5
mai 1949. A cesta cuprindea i nițial z ece st ate (Mar ea Brit anie, Belg ia,
Danemar ca, Franța, Irlanda, Italia, L uxemburg, Norveg ia, Olanda,
Suedia).
➢Apoi, î n 1951, șa se state (Franța, Republica F ederală Germania, It alia,
Belgia, Olanda și L uxembur g) au for mat Comunitatea Economică a
Cărbun elui și Oțe lului.
➢În 1957, r eprezentanții acest ora au semnat Tratatul d e la Ro ma,
fundamentu l Comunității Economice E uropene, numită și Piața
Comună.
➢Uniunea Europeană (UE) a fost con stituită prin Tratatul de la Maast richt
(7 februarie 1992)

➢Compet ențel e instituț iilor Un iunii Europene au fost stabil ite pri n tratate,
precum cel de la Nisa, din an ul 2000, ne gociat în v ederea primirii d e
noi membri.
➢România a semnat în 1993 acordul de asocier e la Uniunea Europeană,
statul român fiind admis în același an în Consi liul Europei, iar din anul
2000 a inițiat procesul concret de integrar e în Uniunea Europeană. În
anul 2003, în cadrul Consi liului European de la Bruxelles, a fost stabil it
calendarul aderării: semnar ea Tratatului de Aderar e în 2005 și aderar ea
propriu-z isă, începând de la 1 ian uarie 2007.
2.Secolul XX – Între democrație și totalitarism
2.A. Ideologii și practici po litice de mocratic e
➢Caracterist ici general e ale evoluției regi murilor
democratice din Eu ropa.
➢La înche ierea Primul ui Război Mondial, r egimur ile democratice s-
au instaurat în unele d intre statele nou c onstitu ite în ce ntrul și
estul Europei, așa cum a fost c azul Cehosl ovacie i.
➢Totuși, perioada interbe lică, a fost domi nată de i nstaurar ea,
inclusiv î n noil e state e uropen e, a regimuri lor autoritar e sau
dictatoriale (Polonia, Iugoslavia, Aust ria etc.).
➢Regimuril e democ ratice, baza te pe princip iul separ ării p uterilor
în stat, vot universal, aleg eri libere, respectar ea drepturi lor și
libertăților cetă țenești, pl uripartidism, s-au consolidat în țăril e
nordice, p recum Danemarca, Sued ia sau Norveg ia, și în cel e
mai mu lte st ate di n vestul E uropei.
➢Trăsăturil e regimuri lor democr atice erau c onfor me pri ncipii lor
înscrise f ie în programele partid elor bazate p e ideologii po litice
de dreapta (li berale, conserv atoare, creștin -democr ate), fi e în
acelea ale for mațiuni lor socialiste sau social-democr ate,
exponente al e ideo logie i de stânga.
➢Trăsătu ri specif ice ale reg imurilor de mocratic e.
➢În Marea Britanie, und e se aplică principi ul regele conduce, dar nu
guvernează, prim-mi nistrul, șef al majorității parlamentar e, are un r ol
însemnat, își aleg e min iștrii și ar e puter i executive e xtinse.
➢Cele mai p uternice for mațiuni pol itice au fost, după 1918, P artidul
Conservato r și P artidul Laburist. În prima jumătate a secolul ui al XX -lea,
s-a remar cat personalitatea lui Winston Ch urchill, prim-m inistru, di n
partea Partidul ui Conservat or, în t impul ce lui de-al Doi lea R ăzboi
Mond ial (1940-1945; apoi, du pă război, în 1951-1955).
➢În perioada postbelică, alt pr im-min istru conserv ator, Margaret
Thatcher, s-a afirmat prin acțiunile de consolidar e a economiei, pr in
privatizarea unor întreprinderi și serv icii de stat, cât și pr in cele car e au
vizat creșter ea prestigi ului extern al țării.
➢Franța, a avut între anii 1918 și 1940 u n regim democ ratic repub lican,
caracterizat însă prin instabil itate guvernamentală (au f uncționat 42 d e
guverne).
➢După al Doil ea Război Mond ial, a fost ad optat ă o nouă Constituț ie, car e
instituia un r egim parlamentar clasic. Charles de Gaul le, pr eședint e al

țării d in anu l 1959, a susținut i deea cons olidării put erii șef ului statului
acest a având d reptul să se pr onunțe a supra li niilor generale ale pol iticii
interne și e xterne a ț ării.
➢Reforma cons tituțională din anu l 1962, a stabil it ca pr eșed intele Franței
să fie ales de cetățeni pri n vot universal, nu d e un coleg iu electoral, c a
până atunci.
➢În timp ul președint elui Geor ges Pompidou, a fost continuată politica lui
de Gaulle, F ranța înregistrând p rogrese economice import ante, dar
probleme le sociale s-au mențin ut Unul dintre președi nții d e stânga a
fost F rançois Mitterand, din partea P artidu lui Socialist. Datorit ă
flexibilității artic olelor Constituț iei, în Franța a fost posibi lă și coabitar ea
la putere a un ui președi nte și a unui prim-mi nistru de orientări di ferite.
Astfel s-a î ntâmplat, de e xemplu, în anul 1986, p reședi ntele Mitterand
fiind de orie ntare politică de stânga, iar prim-m inistrul Ja cques Chirac,
de dreapta.
➢În primu l decen iu interbe lic, Germania a fost or ganizată prin
Constituț ia de la We imar ca o țară cu un r egim politic democr atic.
Situația s-a schimbat însă, din 1933, c ând p uterea a fost preluată de
regimu l dictat orial național-socialist.
➢În a doua jumăt ate a sec olului al XX -lea, ger mani i au fost nevoiț i să
trăias că în două state separ ate. În zona de ocupație mil itară a aliaților
occidentali, s-a con stituit un sta t democr atic, av ând ca formă de
guvernământ republica federală, care a deven it apoi membru N ATO și
al Comun ității Economice Eur opene (Republica Federală Germ ană). Un
rol însemnat în istoria ger mană l-a avut can celarul creștin-d emocrat
Helmuth K ohl, în timpu l căruia s-a realizat r eunificarea Germanie i
(1990).
2.B. Id eologii și practic i politice totalitare. F ascismul și nazismul
Caracterist ici comune ale reg imurilor po litice to talitare.
Secolul al XX -lea mai este d esemnat în istorie și pr in sintagma de secolul
extrem elor, deoarece mai mu lte st ate (Ger mania, I talia, Span ia, Portugal ia
etc.) au cunos cut regimuri pol itice dictat oriale.
Opuse celor democ ratice, r egimuril e polit ice totalitar e au avut o
serie de trăs ături co mune:
–existența partidu lui unic și a unu i dictat or în fru ntea statulu i
–încălcar ea de că tre regim a drepturilor omulu i
–cultu l personalității
–contr olul absolut al sta tului asupra societății
–lichidar ea oric ărei forme de opoziț ie
–supravegh erea populați ei de cătr e pol iția politică
–cenzura presei etc.
Ideologia fascistă și practicil e politice ale regi mului.

➢Mișcarea fas cistă a ap ărut după înch eierea Primului Război Mond ial, în
condiți ile în car e Italia se găsea într -o criză profundă.
➢Aceasta era susținută at ât de popu lația debusolat ă de război și d e
sărăcie, câ t și d e mulți i ndustriași și bancheri, car e sperau ca noua
formațiune po litică să reprezinte o contrap ondere eficientă la ideile
comuniste pr opagate în țară.
➢Mișcarea fas cistă a ajuns la pute re prin p resiune (Marșul asupr a Romei,
1922). În aceste condiț ii, prim -ministrul Ben ito Mussolini a încep ut să
pună în apl icare ideile cupri nse în p rogramul P artidul ui Național F ascist.
➢Printr-o lege specială, lu i Mussolin i i se ac ordau puteri sporite.
➢Acesta a interz is orice for mă de opoz iție, ca și toate o rganizațiile care
nu erau fas ciste (partide, si ndicate etc.).
➢Instituți ile statulu i, ca mona rhia, au fost reduse la u n rol simbol ic.
Partidul Național F ascist a dev enit for mațiune pol itică unică. Regimul
fascist era susținut de po liția pol itică (OVRA) și de or ganizați ile
paramilitar e Cămășile n egre și Ballila.
➢Mussolini a inaug urat cultul p ropriei p erson alități, proclamându-se Il
Duce (Conducăt or).
➢Prin măsurile adoptate, It alia a fost transfo rmată în „stat corp oratis t”,
în care nu primau int eresele individului, ci ale „corpo rației” d in car e
acest a făce a parte. Îndo ctrinar ea cet ățenilor se fă cea prin p ropag andă
și prin diferite or ganizați i fasciste.
Național-social ismul german, ideologie și practici po litice.
➢Ideolog ia național -socialistă a fost ultranațional istă, rasistă și
antisem ită, fiind e xpusă de Adolf Hit ler în lucrar ea sa, Mein K ampf.
➢Potrivit a cestei i deolog ii, rasa ger mană a a rienilor ar fi sup erioară,
motiv pe ntru care ar trebui să conducă lum ea, iar cele lalte, considerate
inferioare (precum evr eii), trebuia să fie exterminate.
➢Pentru că rasa ger mană ar fi avut nevoi e de spațiu l vital, național-
socialismul susținea n ecesit atea cu ceririi aces tuia prin război.
➢Prin propagandă abilă, valorificând nemu lțumiri le popu lației față de
greutățil e din t impul Mari i Crize economice, P artidul Național-Socialist
al Muncito rilor Germani, condus de A dolf H itler, a c âștigat alegeri le
pentru Reichst ag (Parlamentul g erman), d in anul 1933.
➢În cadrul r egimului național-socialist, Hitler, instalat în funcția de
cancelar, a fost învestit cu puteri special e, deve nind Führer
(conducă tor).
➢Toți ger manii au fost înr egime ntați în organizații contr olate de P artidul
Național-Socialist al Muncitorilor Ger mani, precum Frontul Munci i, care
a înlocuit sindicatele sau Hitlerjügend (Tineretu l hitlerist).
➢Orice for mă de opoziț ie a fost distrusă, chiar și în i nterioru l partidului.
Presa a fost cenzurat ă, iar pr opaganda regimu lui pr in pu blicații, radio,
cinematografe s-a intensi ficat.
➢Temuta poliți e polit ică a regim ului, Gestapo, supraveghea orice
activitate. Regimul național -socialist a transfor mat antisem itismul î n
politică de stat, în n umel e așa zise i purif icări a ra sei ari ene.
➢Astfel, a î nceput discriminar ea evr eilor, c are au fost în lăturați din
slujbe, au fost supuși l egilor rasiale (legile de la Nürnberg) și căr ora le-
au fost interz ise dr epturil e politice și civ ile.
➢În timp ul celu i de-al Doi lea Război Mond ial, di n 1942, r egimul h itlerist a
hotăr ât să apl ice soluția f inală împotriva evreilor. Astfe l a început

drama Holocaustului, până în an ul 1945, fi ind uc iși apr oximativ 6
milioane d e evr ei, dar și romi p roveniț i atât din Ger mania, c ât și din
țările ocupate de ar matele hit leriste, î n lagăr e de exterminar e, precum
cele de la Auschwitz, T reblinka sau Maidanek.
2.C. Id eologii și practic i politice totalitare . Comunismul
➢Acțiuni pen tru instau rarea comuniștil or la puter e în Rusia.
➢În luna februarie a anul ui 1917, R usia se tr ansfor mase într -un colos cu
picioare de lut, d in cauza sără ciei gen eralizate și a în frângerilor de p e
front.
➢În aces te condiț ii, a izb ucnit, la P etrograd, revoluția condusă de P artidul
Constituț ional Democ rat (al b urghez iei liberale) și d e menșevici
(membr ii Partidului Social-Democr at). A fost instaurat un guver n
provizoriu la 16 fe bruarie/1 ma rtie 1917, iar a doua zi, țarul a abdicat.
➢Însă bolșevicii (comuniști i) au profitat de ana rhia din Rusia, sporin du-și
popu larita tea în rându l muncitorilor, al s ovietelor (c omitete lor)
acest ora, pe fondu l grevelor tot mai numer oase.
➢Cond uși de V .I. Lenin, bolșevici i au declanș at acțiunile în forță pentru
preluarea puterii, r ealizată prin lov itura de stat de la 25 oc tombrie/7
noiembrie 1917, d e la P etrograd . D enum ită Revoluția di n Oct ombrie,
acea sta este considerată actul de nașter e al statulu i sovietic.
Ideologie și pract ică politică în state le comuniste .
➢În Rusia, apoi î n Uniunea R epubl icilor Sovietice Socialiste, stat creat de
Rusia Sovietică, Ucraina, Bie lorusia și Transcaucazia, toa te dome niile de
activitate au fost or ganizate confor m concepție i lui Lenin, expuse î n
Tezele d in Apri lie 1917.
➢Încă de la pr eluarea puteri i, teroarea a fost institu ită în stat.
➢Orice for mă de opoziț ie a fost desf iințată, fiind int erzisă funcționar ea
tuturor partide lor, în afa ra celui comunist (bolșevic) rus, den umit apoi
Partidul Comun ist al Uniunii Soviet ice (P.C.U.S.).
➢A fost creată, în anu l 1917, poliția pol itică a regimulu i, cunos cută cu
abrevierile C.E.K.A ., N.K.V .D. apoi K.G. B.
➢Viața religioasă a fost obstruc ționată. Statul și -a impus c ontrolul în
economie, pr in naționalizar ea întreprinderi lor.
➢Proprietatea privată a fost în locuită cu cea de stat sau colectivă.
➢Teroarea asupra populație i s-a intens ificat în perioada în car e s-a aflat
la conducer e Iosif V isarionovici Stalin ( 1924-1953).
➢Acesta a impus o economie centrali zată și plan ificat ă rigid.
➢Din 1929 s-a tr ecut la c olectivizarea forț ată a agriculturii (căr eia i-au
căzut victime mi lioane de țărani ce nu vr oiau să-și cedez e păm ânturi le
în gospod ăriile colective sau de stat), în par alel cu in dustrializar ea
forțat ă și plan ificar ea producției pr in plan urile cincinale.
➢Opozan ții polit ici fie au fost execut ați, fie li s-au înscenat procese în urma căror a
au fost tri miși la închisoar e sau în lag ărele de m uncă forțat ă din țară, car e formau
GULAG-ul.
➢Marii T erori, desfășur ate la or dinul lui Stali n într e anii 1936 și 1939, i -au
căzut victime oa meni din rândul tutu ror categori ilor sociale și
profesionale, i nclusiv di n rânduril e armatei.

➢În același timp, cultul p erson alității lui Stali n a căpătat proporții fără
precedent, p resa era cenzurată sever, iar înt reaga creație cu lturală se
găsea în sl ujba int ereselor P artidului Comunist al Un iunii Sovi etice și al
dictatorului.
➢Regimul stalin ist și-a păstr at caracteristicile î n ani i celu i de-al Doil ea
Război Mondial, ca și în pr imii an i postbelici, când r egimul comunist a
fost impus și î n alte st ate e uropen e.
➢După mo artea lui Stal in, noul secr etar gen eral al partid ului, Nik ita
Hrusciov, a dezvălu it, în 1956, u nele crime comise di n ordinul lui Stalin
și a conda mnat cultul p ersonalități i acestuia, făr ă ca ese nța regimu lui
să fie mod ificat ă.
➢Deși au aplicat mode lul soviet ic, regimuri le comuniste eu ropene au
avut și tră sături specifice. Astfel, au e xistat o mai mar e libertate
economic ă în Iugo slavia, păst rarea pr oprietăților a supra păm ântului în
Polonia, naționalismul și i nterz icerea vieț ii religioase în Albania etc.
➢Unii conducători comuniști au dorit r eformarea sistemulu i, ca Ale xander
Dubček î n Cehoslova cia, în 1968, dar sovietici i au înăbușit pri n
intervenț ia armată acea stă mișcare.
➢Abia după anul 1985, Mi hail Gorb aciov, noul secr etar general al
partidu lui, a i nițiat polit ica perestroika i glaz nosti (reconst rucție și
deschidere), prin care a încercat reformarea partidu lui și statulu i
sovietic.
➢Anul 1989 a înregistra t înlăturarea regimuri lor dictatoriale din
majoritatea statelor europen e foste comuniste. Cri za în car e se zbătea
Uniunea Soviet ică nu a putut f i depășită, comunismu l s-a prăbușit, iar
statul s-a destrămat (1991).
2.D. Ide ologii și practici po litice în România
Ideologii și pract ici politice în România până în anul 1918.
➢Sistemul pol itic românesc de la î nceputul secolu lui al XX -lea era
organizat potrivit Constituție i Românie i din anul 1866.
➢România era o monar hie constituțională, baza tă pe pri ncipiu l separ ării
puterilor în stat, iar regele Car ol I (1866 – 1914) și-a înd eplinit rolul de
arbitru al vi eții po litice.
➢În condiți ile exercitării votu lui censitar (doa r de cătr e bărb ați), î n prim ii
ani ai secolu lui al XX -lea, cele do uă formațiuni car e au dominat viața
politică, Partidul Național Liberal și P artidul Conservato r, au guver nat
alternativ (potrivit pri ncipiu lui rotativei g uvernamentale, practi că
introdusă în 1895).
➢Acestea erau e xpon entel e a două i deologi i diferite cu priv ire la evol uția
României:
–Liberalismul, reprezentat de oameni pol itici pr ecum Ion I. C.
Brătianu ( președ inte al P .N.L. din 1909), se p ronunța pentru
dezvoltar ea rapidă a țării, după model oc cidental, pe baza
capitalul ui autohton.
–Conservato rismul, reprezentat de pol iticien i ca Gh. Gr .
Cantacuzino (conduc ător al Partidului Conservat or între anii 1899
– 1907), dor ea o de zvoltar e organică a sta tului, pr in crearea
instituți ilor moder ne pe măsur ă ce s ocietatea simțea n evoia
apariție i lor.

➢Ideologii și pract ici politice după Primul Războ i Mondia l.
➢Din anu l 1918, a fost intr odus î n România votul un ivers al, pentru
bărbații d e peste 21 de an i, cu excepția magistraților și cadr elor
militare .
➢În aces te condiț ii, numărul partid elor parlamentar e sau al celor care au
reușit să ajungă la guvernare a spo rit, iar cele d e orientar e
conserv atoare au d ispărut de pe scena politică.
➢altă le ge el ectorală, cea di n anul 1926, a adus schimbări în privința
vieții parla mentar e.
➢În perioada int erbel ică, în v iața polit ică românească, adepți n umer oși
au avut id eologii po litice d emocratice, pr ecum neolib eralismul,
reprezentat, în ese nță, de Partidu l Național Lib eral, și țărănismul, având
ca exponent pri ncipal P artidu l Național Țăr ănesc. A ceste for mațiuni
politice s-au aflat și cele mai lu ngi p erioade la guv ernare.
➢În condiți ile af irmării în Europa a unor id eologi i antidemoc ratice,
extremismul d e stânga (comun ismul) și de d reapta (legionarismul) s-au
mani festat și în viața pol itică românea scă, începând di n decen iul al
treilea al secolu lui al XX -lea.
➢Monar hia a reprezentat, și în p erioad a interbel ică, centrul f uncționării
sistemu lui po litic di n România, bazat pe p reved erile Constituție i din
anul 1923.
➢Regele în timpu l căruia a fos t înfăptuită Mar ea Unire, Ferdinand I (1914
– 1927), n u a încălc at principiile vieț ii pol itice democr atice.
➢Un aspect specif ic al vieții polit ice a fost acela c ă regele îl n umea pe
prim-min istru, după care guv ernul or ganiza aleg erile, p e car e, de cel e
mai mu lte ori, le și câș tiga.
➢Evoluția mona rhiei a mar cat și practicile po litice î n stat. Criza di nastică
din decembrie 1925, c ând pr ințul Car ol a r enunțat la mo ștenirea
tronului, a fost rezolvată de Parlament în ianuarie 1926, când
moștenitor al tronului a fost pr oclam at Mihai.
➢După mo artea regelui Ferdinand I, acest a a condus țar a tutelat de o
Regență, fiind minor .
➢Dar, după ce a reven it în țară, în anul 1930, și a fost proclamat rege d e
Parlament în locul l ui Mihai I, Car ol al I I-lea a urmărit reducer ea rolului
partide lor politice și i nstaurar ea unu i regim în car e mona rhul să aibă
puteri sporite.
➢Astfel, î n anu l 1938, a cesta a instaura t un r egim autorita r, în timpu l
căruia singura formațiune car e a funcționat a fost cea c are îl susțin ea
pe rege, Frontul R enașterii Naționale, de numită, din 1940, P artidul
Națiun ii.
➢În condiți ile pierderilor teritoriale di n anul 1940, d upă abdicarea regelui
Carol al II-lea (septembr ie 1940) și d upă ce M ihai I a revenit p e tron,
puterea reală în stat a fost deți nută de gen eralul Ion Antones cu,
președi nte al Consil iului de Min iștri.
➢Acesta a guvernat, până în ianuarie 1941, alături d e leg ionari.
Neînțeleger ile cu l egionarii, car e dor eau să obțină întreaga puter e în
stat, au det erminat înlăturar ea lor, d upă rebeliunea din 21 – 23 ia nuarie
1941.
➢Apoi, Ion Antones cu s-a aflat în fruntea unui regim militar până la 23
august 1944, în condițiile participării R omâniei la războiu l antis ovietic.
➢După în lăturarea regimului democr atic, cet ățenilor români l e-au fost
restrânse dr epturil e, iar începând d in anul 1940, asupra celor de

origine ev reiasc ă au fos t aplicate mă suri antisem ite (de portări,
pogromuri, mu ncă forț ată în Transnistria etc.).
3. Consti tuțiile din Ro mânia
3.A. Document e consti tuționale din secolul al XIX-lea
➢Docum ente având caracter constituțional înaint e de anul 18 66.
➢În prima parte a secolul ui al XIX -lea, n ecesit atea moder nizării societății
românești a impus id eea r edact ării u nor proiecte c onstituțional e.
➢În ani i 1831 și 1832, au intrat în vigoar e, în Țar a Româneas că și,
respectiv, în Mol dova, prime le documente cu r ol constituțional, în se ns
moder n, Regulamente le Organice, redactate de două c omisi i boier ești,
sub p reșed inția c onsul ului gen eral rus Minciaki, confor m și cu in dicațiil e
Curții imp eriale d e la P etersbur g (Rusia devenise p utere „protect oare”
a Principatelor, prin trat atul d e la A drianop ol, din 1829, î n timp ce
suzeranita tea Imperiu lui Otoman se menț inea).
➢Acestea erau apr oape id entice și cuprin deau un ele noutăți î n
organizar ea st atelor, asigurând moder nizar ea, între anumit e lim ite, a
Principatelor R omâne.
➢Domn itorii care au condus P rincipatele potrivit R egulamente lor
Organice au fost num iți domni r egulamentari.
➢Schimbar ea situați ei int ernaționale după 1856, când Rusia a fost
înfrântă în Război ul Crim eii (1853-1856), purtat împotriv a Imperiu lui
Otoman, a creat c ondițiile favor abile constituiri i statului român moder n.
➢Deven ită chestiu ne europeană, problema r omânească a fost de zbătut ă
de ma rile put eri în an ul 1858 (put erile gar ante, car e înlocuiau
protectoratul rusesc – Franța, Anglia, P rusia, Sar dinia, Austria, Rusia și
Imperi ul Otoman).
➢Reprezentanții acestor a au r edact at Convenț ia de la P aris, care însă,
prin prevederi le ei, nu satisfă cea decât în parte dorința de unire a
români lor.
Aceasta stabil ea noul sta tut pol itico-juridic al Țării R omânești și Mo ldovei:
➢urma s ă aibă loc o un ire parțială (le gislativă) a Principatelor;
➢noul stat avea să se n umeas că "Principatele u nite al e Moldovei ș i
Valahi ei";
➢era imp us principi ul separă rii puteri lor în stat, st abilindu-se al egerea a
doi domn itori și urmând să funcțione ze două guver ne și două
Parlamente (la I ași și Bucur ești);
➢statul ur ma să aibă două instituț ii comune (Comisia Ce ntrală de la
Focșani și Înalta Curte de Justiție ș i Casație).
➢Românii au r ealizat unirea deplină a Principatelor, tr eptat, după dub la
alegere ca domnitor a lui Cuza, punând ma rile puteri în fața faptul ui
împlinit.
➢Dar, pe ntru a put ea realiza r eformele necesar e moder nizării so cietăți i
românești, în anul 1864, domnitorul A lexandru I oan Cuza a impus un
nou document cu valoar e constituțională, apr obat prin ple biscit de
popu lația cu dr ept de vot, Statutul de zvoltă tor al Conv enție i de la Paris.
Prin preved erile sale, puteri le domnitorul ui erau sporite, iar Parlamentul

deven ea bicameral (for mat din A dunarea Obșteas că și Corpu l
Ponderato r, sau Senat).
Constituț ia din anul 1866.
➢Aducer ea unui pr inț str ăin p e tronul R omâniei mai f usese
propus ă și în rezoluțiile Adunări lor ad-hoc din anu l 1857.
➢La 10/22 mai 1866, a so sit în țară prințu l Carol de Hoh enzol ern-
Sigmaringe n, care fusese a ccepta t de pop ulația cu drept de vot
prin plebiscit.
➢După alege rea ei, Adunarea Constituantă a discutat, începând d e
la 1/13 mai 1866, pr oiectul de Constituț ie redactat de Cons iliul
de Stat. Aceasta a reprezentat un compr omis într e liberali și
conserv atori.
➢Elabor ată după mode lul cele i belgiene di n anul 1831, Constituț ia
României a cr eat cadrul jur idic necesar dezvoltării sta tului român
moder n.
➢Conține 8 tit luri referitoar e la:
–numel e și or ganizarea statulu i;
–separar ea puterilor în stat;
–prerogativel e princip elui;
–drepturi le și obl igații le cetățenilor .
➢Principal ele p reved eri:
–statul r omân poart ă oficial n umel e de "România" și este or ganizat
ca monar hie constituțională ereditară;
–monar hul d ispune d e atribuți i atât în domen iul puterii executiv e
cât și al cel ei legislative:
–este șe ful statulu i și comandantul ar matei;
–numește pe membr ii guv ernului;
–are drept de i nițiativă legislativă;
–bate monedă;
–acordă decorații;
–are drept de grați ere;
–are drept de " veto abs olut" (poa te resping e san cționar ea une i legi
votate de Parlament);
–separar ea puterilor în stat:
–puterea le gislativă: P arlamentul ( bicameral, for mat din Senat și
Camera Deputaților, membri i săi fiind aleși p e baza votu lui
censitar);
–puterea executivă: guvernul;
–puterea ju decă torească: instanțele d e judeca tă, Înalta Curte d e
Justiți e și Cas ație;
În vigoare până în anul 1923, Constituția de la 1866 a fost
amendată de mai multe ori: î n 1879, a fost modif icat articolul 7, car e
proclama faptu l că diferențele religioase nu constituiau o pie dică în
obținerea cetățenie i române; în 1884, a fost redus numărul coleg iilor
elector ale d e la patru la trei, iar censul a fost micșorat, astfel că s-a extins
dreptul de vot; în 1917, pri n modificar ea unor articole di n Constituție, s-au
creat posibi litățile î nfăptu irii ulterioar e a reformelor el ectorală
(introducer ea votulu i univers al) și agrar ă.

3.B. Constituțiile Români ei în secolul al XX -lea
Legile fundamentale al e Români ei din prima jumătat e a
secolului al XX -lea.
➢Ca ur mare a realizării Marii Un iri, era nevo ie de o nouă le ge
fundamentală a României, potrivită st atului rezultat în anu l 1918.
➢De asemenea, în R omânia se înfăptuiseră de ja unele reforme, pr ecum
introducer ea votulu i univers al și î mproprietărir ea țăr anilor, după
exproprier ea marilor mo șii.
➢Elabor at în anu l 1923, proiectul Co nstituție i a fost supus dezbateri i
parlamentar e.
➢Constituț ia a fost adopta tă de P arlament, d upă care a fos t promul gată
de regele Ferdinand I, la dat a de 28 martie 1923.
➢Potrivit c onținutul ui aces teia, se realiza tr ecerea de la mona rhia
constituțională la cea parlamenta ră.
➢Această lege fun damentală avea 138 d e arti cole, cupri nse în 8 t itluri,
dar 76 di ntre ele au fost păstr ate di n vechea Constituție, fără nicio
modi ficare.
➢Legea fundamentală fă cea r eferire la faptul că România era st at
național, u nitar și indivizibil, în car e se aplica princip iul separării
puterilor .
separar ea puterilor în stat:
–puterea le gislativă – e xercitată de r ege și P arlamentul b icameral
(Senat, Adunarea Deputaților);
–puterea executivă – încredințată regelui și g uvernului (for mat de
partidu l sau alianța car e câștigă alegeri le parlamentar e);
–puterea ju decă torească – atribuită Înaltei Curți d e Justiție și
Casație și instanțelor de j udecată;
atribuți ile mon arhului:
–este șe ful statulu i;
–deține comanda armatei;
–numește pe p e primu l-min istru;
–actele sale d evin valabi le numai dacă sunt contr asemnate de
ministrul d e resort;
–acordă decorații;
–bate monedă;
–are drept de grați ere și amnistie re.
drepturi le și l ibertățil e cet ățenești:
–egalitatea cetățeni lor în fața legii;
–votul u niversal;
–libertatea presei;
–libertatea întrun irii și aso cierii ș.a.
➢Import anța adoptării Constituți ei:
–contribui e la c onsoli darea Marii U niri;
–crează c adrul d emocratic al vi eții pol itice în România până î n anul
1938.
➢În ani i ’30, o serie de țări di n Europa (Italia fas cistă, Germania
hitleristă etc.) aveau r egimuri autoritar e sau dictatoriale la

conducer e. Regele Car ol al II-lea (1930 – 1940) a ur mărit să
instaureze u n regim mona rhic auto ritar și și-a atins scopul î n
anul 1938. El și-a bazat noul regim pe Constituț ia din 27
februa rie 1938, care a fost a cceptat ă de popu lație pri n
plebiscit. R edact ată de politici eni și j uriști apr opiați r egelui,
precum Istrate M icescu sau Armand Călin escu, acea sta
cupri ndea id ei noi cu priv ire la or dinea economică și so cială.
Astfel, r egele căpă ta puteri sporite î n stat, iar drepturi le
cetățeni lor erau r estrânse.
➢Constituț ia din anul 1938 a fost susp endat ă la data de 5
septembrie 1940, î n condițiile prăbușiri i regimului lui Carol al II-
lea.
Constituțiil e Ro mâniei din perioada comunistă.
➢După al Doil ea Război Mond ial, în R omânia s-a instaur at regimul
totalitar comunist.
➢Noua organizar e a statului a fost reflectată și în Constituți ile adoptate
în per ioada c omunistă. L a data de 13 aprili e 1948, a fost adopt ată o
lege f undamentală insp irată din Constituț ia sovietică (st alinistă) din
anul 1936.
➢Având 10 t itluri și 105 articole, Constituția di n anul 1948 mar ca ruptura
cu vechea tradiție î n domen iul legilor fundamentale. Au fost în lăturate
principi ul separă rii puteri lor în stat, pl uripartidismul, se cr eau condiți ile
pentru încălcar ea unor drepturi f undamentale al e cet ățenilor, precum
cel d e proprietate.
➢nouă Constituți e, adopt ată la data de 24 septembri e 1952, cuprindea
preved eri care reliefau d esfășurar ea procesului de sovietizar e și
stalin izare a R omânie i în toate domeni ile.
➢După mo artea prim ului conducăto r comun ist al României, Gh eorghe
Gheorghiu-Dej, în anu l 1965, în fru ntea partid ului, apoi și a statului, a
ajuns Nicolae C eaușes cu. Constituția adopt ată în acel an și intrat ă în
vigoare la data de 21 august 1965, în locuia denum irea oficială de până
atunci a ță rii, Republ ica Popular ă Română, cu cea de R epub lica
Socialistă România. În cel e 9 titlur i ale sale și î n cele 114 articole,
Constituț ia din anul 1965 r eflecta înch eierea procesului de colectivizar e
a agriculturi i și de d istrugere a pr oprietăți i private în economie. E ra
precizat și faptul că Partidul Comun ist Român cons tituia forța politică
conducă toare a întregii societăți. Constituția din 1965 a fost aplicată
până la în lăturarea regimu lui comunist, în d ecembrie 1989.
Constituția Ro mâniei din anul 1991.
➢Revenirea la d emocrație, î n anu l 1989, a determinat necesitatea
adoptă rii unei noi Constituț ii.
➢Adoptată de Adunarea Con stituant ă și aproba tă prin referendu m de
populaț ie la 8 dece mbrie 1991, Con stituția a refl ectat reinst aurarea statulu i
de drept, a regi mului de mocrat ic, a separării puteri lor în stat și a reven irii
la plur ipartid ism .
Principal ele instituți i sunt:
a. Parlamentul:
–reprezintă puter ea legislativă;

–are o stru ctură bicamerală (Senat și A dunar ea
Deputaților);
–este al es pentru patru ani, prin vot un ivers al;
–adoptă legile, b ugetu l de stat, contr olează guvernul, poa te
deschide anchete.
b. Guver nul:
–reprezintă puter ea executivă;
–este alcătuit di n rândul partidu lui sau alianțe i care câștigă
alegeri le parlamentar e;
–este for mat din prim -ministru, min iștri, alți membri;
–se sup une contr olului Parlamentu lui;
–adoptă hotăr âri și or donanțe.
c. Președi ntele:
–ales pentru patru ani, pentru cel m ult două mandate;
–are rolul de mediator între puteril e statului și d e gar ant al
respect ării Constituț iei de către acestea;
–este com andantu l supr em al ar matei;
–închei e tratate;
–promulgă legile;
–conferă deco rații ș.a.
c. Justiția:
–reprezintă cea de a treia puter e în stat;
–este i ndepend entă față de p uterea le gislativă și cea
executivă;
–este r eprezentată de judecători și Curtea Supr emă de
Justiți e.
În condiț iile desfășurării procesului de integrar e european ă, în anul 2003,
unele artico le ale Constitu ției au fost m odificate, pen tru a per mite aderare a Români ei
la Uniunea Europeană (de exe mplu, art icolu l 148 se referă la prior itatea prevederilor
tratatelor și regle mentăr ilor com unitare faț ă de dispozi țiile contrare din legi le interne).
C. ST ATUL Ș I POLIT ICA
1.Autonomii locale și i nstituții cen trale în
spațiul românesc (sec. I X-XVIII)
1.A. Evo luția statelor medievale în spațiul ro mânesc
➢Primele structu ri statal e medieval e (secolele al IX-lea – al XIII-
lea).
➢Începând d in secolel e al IX -lea și al X -lea, în spațiul românes c s-au
constituit prime le for mațiuni po litice med ievale, d e tipul cnezatelor și
voievod atelor .
➢Până în secolul al XI II-lea, zona nor d-dunăreană, a fost domi nată de
fenomenu l migrații lor. Din sec olul al IX -lea, s-au succedat maghiarii
(stabil iți în Pannon ia, aceștia și-au înteme iat un stat propriu, sub
conducer ea lu i Arpad), ap oi, după anul 1000, p eceneg ii, uzii, cumani i,
iar la 1240-1241, tăta rii.

➢Hanatul Hoar dei d e Aur, c onstitu it de aceștia di n urmă în nordul Mării
Negre și-a e xercitat domi nația în deosebi asupra zonei e xtrac arpati ce,
constituind, totodat ă, o barieră în calea e xpansiu nii în regiune a alto r
state vecine p recum Ungaria, principatul K ievului sau Imperiu l Bizantin.
➢Evoluția cris talizării statale î n cadrul obști lor săteș ti și a un iunilor de
obști e xistente în spațiu l românes c în aceeași per ioadă a fost
evidențiată de r ezultatele cer cetărilor arheolog ice, care au s cos la
lumină at ât urme ale n umer oaselor așezări rurale c ât și pe ce le ale
cetăților fortificate, centr e cnez iale sau voievodale (Bihar ea, Cuh ea,
Dăbâc a, Dinogeția, Slon, Păcuiu l lui Soar e ș.a).
➢De asemenea, s-a putut evi denția apariția în cad rul obștilor a un ei
categorii priv ilegiate (boierim ea sau nobi limea), deț inătoare de
pământuri înt inse, d in rândul căr eia se vor desprinde v iitorii cne zi sau
voievozi.
➢Sursele istorice medi evale au per mis cunoa șterea numelor unora dintre
conducă torii locali. Astfel, î n Transilvania și Ban at, cr onicarul anonim al
regelui Ungarie i, Bela (Anonymus), îi amintește p e Glad, Gelu și
Menumorut, voievozi aflați î n conflict cu magh iarii la sfâr șitul secolului
al IX-lea. P entru încep utul secolul ui al XI-lea, Lege nda Sfântulu i Gera rd
atestă cucerir ea maghiară a voievodatelor conduse d e Gyla (localizat în
centru l Transilvanie i) și r espectiv Ahtum (î n Banat). L a sud de Carpați,
Diploma cavaleri lor ioaniț i, din 1247, c onsemnează voievodatele
conduse d e Litov oi (în dreapta Olt ului), Se neslau (î n stânga Olt ului),
cnezatele lui Ioan și F arcaș și e xistența B anatulu i de S everi n.
Localizare Formațiuni politicePerioada Izvor narativ
Transilvania –
Bana tVoievodatul l ui Menumorut
Voievodatul l ui Ge lu
Voievodatul l ui Glad
Voievodatul l ui Gyla
Voievodatul l ui AhtumSecolele al IX -lea –
al X-lea
Secolul al XI-leaCronica notarulu i
anonim al r egelui
maghiar Bela – Gesta
Hungarorum
Legen da Sf. Gera rd
Zona dintre
Dunăre și CarpațiVoievodatul l ui Litovoi
Voievodatul l ui Seneslau
Cnezatul lu i Ioan
Cnezatul lu i Farcaș
Banatul S everin uluiSecolul al XI II-leaDiploma Cavaleri lor
Ioaniți ( 1247)
MoldovaȚara bolohoveni lor
Țara brodnici lor
Țara berladn icilor
Codri
Ocoale
CobâleSecolele al XII-lea
și al XII I-leaCronica lui Nest or
Documente papale
DobrogeaSub stăpânir e bizantină Secolul al XI-lea Ana Comn ena

sunt ates tați c onducătorii
locali:
Tatos
Sestlav
Satza
Pudilă-Alexiada
Construcția statală în spațiul r omânesc.
➢Pe baza structurilor statal e consti tuite până în secolul al XIII-lea, s-au form at
voievodat ele Transilvani a, Țara Rom âneasc ă, Moldova și Dobrogea.
➢În urm a cuc eririi maghiare, Transilv ania a fost or ganiza tă ca voievoda t autono m în
cadrul Regatulu i Ungariei. În cazu l Țări i Românești și a l Moldovei, construcți a
statal ă a benef iciat de aportul populați ei românești din Transilvani a, reț inut de
tradiția istorică prin ter menul (cronicăresc) descăleca t.
➢Spațiul cuprins î ntre Carpați și Dunăr e evoluează c ătre organizar ea
statală în secole le al XI II-lea (când for mațiun ile polit ice atestate de
Diploma Cav alerilor I oaniți se confruntă cu suzeranitatea maghiară) și
al XIV -lea.
➢Tradiția istoric ă vorbește despre descălecatul lui Negru -Vodă din
Făgăraș (Transi lvania, 1290 -1291). Întemei erea pr opriu -zisă a statului
este atribu ită însă lui Ba sarab I (?1310-1352) c are își ia titl ul de “mar e
voievod”.
➢Înlăturar ea suzeran ității maghiar e și consacrar ea for mării statului independen t
Țara Rom ânească se reali zează în urma vic toriei lui Basarab I în băt ălia de la
Posada (1330), îm potriva rege lui m aghiar Carol Robert de Anjou.
➢Moldov a s-a constitu it la m ijlocu l secolulu i al XIV-lea ca o marcă de apărar e
împotriva tă tarilor, ca urmare a descăleca tului lui Dragoș, voievod din
Maram ureș. Acesta a fost tri mis de regele maghiar Ludovic de Anjou și a
întemeiat Moldova Mică, având cap itala la Baia, sub s uzeran itatea Ungari ei.
➢În jurul anului 1360 a avut loc al doi lea descăleca t, cel al lui Bogdan. Venit, la
rândul său, tot din Mara mureș, unde conducea un cneza t situa t pe Valea Izei,
Bogdan s-a ridic at împotriv a poli ticii lui Ludovic de Anjou de restrângere a
drepturi lor co muni tăților românești și, în fruntea oam enilor săi, a trecu t în
Moldov a, punând baz ele statului medieval moldovean independen t .
➢Dobrogea fost înte meiată ca stat în secolul al XIV -lea, sub conduc erea lui Bal ica,
apoi a lui Dobrotic i, pe m ăsura slăbiri i autor ității Imperiulu i Biz antin și a
Țaratu lui Bulgar . Nucleul său de form are a fost așa-num ita "Țară a Cavarne i"
atesta tă din anul 1230 în tre Mangal ia și Varna. În 1388, a fost unit ă de Mirce a cel
Bătrân, Țării Rom âneșt i.
1.B. I nstituții centrale și locale (sec. IX – X VIII)
Instituții central e și autono mii loca le în Transilvania.

➢Din secolul al XII-lea ,Transilvania a fost o rganizată ca voievodat
sub suz eranitate a regatului m edieval magh iar, dispu nând de o
organizar e politică și admi nistrativ-teritorială pr oprie, semn al
autonomiei sale.
➢Voievodul T ransilvan iei era vas al regelui Ungarie i fiind n umit de
acest a în f uncție, avea at ribuții admi nistrative, j udiciare, mil itare,
dispunea d e o cancelarie pr oprie și era secondat de un v ice-
voievod.
➢Unii voievozi, cum au fost Roland B orșa (1288-1293) ș i Ladislau
Kan (1294-1314), s-au b ucurat de prerogative foa rte lar gi.
➢Adunarea generală a nobililor era o instituț ie cu c aracter
reprezentativ, alc ătuită, cu timpul, n umai di n stările privi legiate .
➢În 1366, r egele maghiar Ludovic I de Anjou a condiționat c alitatea
de nobi l de apartenența la r eligia catolică, românii ortodoc și fiind
excluși treptat din viața politică.
➢Pe plan administra tiv-teritorial, Transi lvania era împărțită în:
–comita te – teritorii contr olate de regalitatea maghiară
(Bihor, primu l dintre comitate, este atest at în anu l 1111,
Crasna, Dăbăc a, Cluj, Al ba ș.a), subordonate voievodul ui;
–scaune – unități administra tiv-teritoriale autono me al e
secui lor și sașilor (cele 7 sc aune locuite d e sași și două
districte au for mat “U niversitatea sașilor ”);
–districte – teritoriil e auton ome locuit e de r omâni, conduse
de juzi, cnez i sau voievozi (cum a r fi Țara Maramur eșulu i,
Țara Hațegu lui etc.). Acestea erau localizate cu deoseb ire
în zone le de ma rgine ale T ransilvani ei.
➢În anu l 1541, în condiți ile înfrângerii R egatul ui Un gariei d e Imperiu l
Otoman, T ransilvania a deven it principat autonom sub su zeranitate
otom ană. În fruntea ei se afla un princi pe, ales de D ietă (adunar ea
reprezentativă) și confirmat de sultan.
➢Regimul habsbur gic s-a instaur at în T ransilvan ia la sfârșitul secolul ui al
XVII-lea, ca ur mare a e xtinderi i teritoriale a Imperiul ui Habsbur gic în
sud-estul E uropei. Noul st atut polit ic al Transilvani ei, de principat în
cadrul Imperiu lui Habsbur gic a fost definit prin Diploma Leopoldină din
1691. Con form acesteia, titl ul de princip e revenea împăr atului,
Transilvania păstr ându -și vechea o rganizare internă. Imperiu l Otoman a
fost nevoit, pri n pacea de la K arlowitz (1699), să confir me p ierderea
contr olului său a supra T ransilvanie i.
➢Structuri instituționale în Țara Românească și Moldova.
➢Instituția centrală a statelor med ievale r omânești e xtracarpatice era
domn ia.
➢“Domn ul” era st ăpânul țării, iar î n calitate de “mar e voievod” e xercita
conducer ea supr emă a a rmatei, bucurându-se d e prerogative largi, at ât
în domen iul pol iticii i nterne cât și în cel al po liticii externe.
➢Succesiu nea la tron se r ealiza potrivit sistemu lui electiv -ereditar
(domn itorul era ales de ma rii boieri, d in rându l dinastiei domnitoar e,
având dr eotul la tr on toți d escendenți i, bărba ți, ai u nui domnitor, în
mod egal).
➢În special d in secolul al XVI-lea, pe măsura agrav ării domi nației
otom ane, al egerea domn itorilor va fi î nsoțit ă de conf irmarea di n par tea
Porții.

➢În exercitarea pr erogative lor sale cur ente, domnitorul era ajutat de
Sfatul Domnesc. Alcătuită inițial di n toți marii bo ieri, acea stă instituție a
ajuns, în timp, să fi e formată doar din boi erii cu dr egătorii și m embrii
cleru lui înalt. Cele mai i mpor tante dr egătorii e rau cea de Mar e Ban al
Olteniei (în Țara Româneasc ă) și r espectiv d e Portar al Suceve i (în
Moldova). Printre membri i Sfatul ui Domnesc se număr au: vor nicul
(șeful curții domn ești), logofătul (șefu l cancelari ei domnești),
vistier nicul (admi nistratorul fi nanțelor), spă tarul (co mandant mil itar)
ș.a.
➢În situații d eosebite, era convo cată Marea Adunare a Ță rii, alcătuită di n
reprezentanți ai boi erilor, clerul ui, oră șenilor, ț ăranilor li beri.
➢Ambe le sta te me dieval e românești și -au păs trat instituții le proprii în
ciuda agrav ării domi nației otom ane, i nclusiv î n secolul al XVI II-lea,
caracterizat prin instaurar ea domni ilor fanariote, moment culm inant al
presiun ii otom ane la nor dul Dunării.
➢Atât în Țara Românea scă cât și în Moldova, Biserica era or ganizată sub
forma Mitropolie i Ortodo xe (depe ndent e de P atriarhia di n
Constantinopol), a ep iscopiilor și mănăstirilor .
➢În Țar a Româneas că au fost înf iințate M itropolia Ortodo xă de la Ar geș
(în timpu l domni ei lui Nicolae Ale xandru, 1359) și M itropolia Ortodo xă
de la Sever in (în timpu l domnie i lui Vladislav Vlaicu, 1370), apoi
episcopiile Râmniculu i și Buzăulu i. În Moldova, subor dona te Mitropolie i
ortodo xe (înteme iată de P etru Mușat, în 1387, dar recunos cută oficial
de Patriar hia din Constantinopol î n vremea domni ei lui Alexandru ce l
Bun) erau e piscopiile de R oman și Rădăuți.
2. Statul român modern: de la proiect politic la
realiz area României Mari (sec. XVIII- XIX)
2.A. Pr oiecte politic e în secolul al X VIII-lea și în pri ma jumătate a secolulu i al
XIX- lea
Proiecte po litice în Principat e, la sfârșitul secolului al XVIII-
lea și începutul seco lului al XIX -lea.
➢Instaur ate în 1711 în Mol dova și în 1716 î n Țar a Româneas că,
domn iile fanariote au reprezentat o for mă de manifestar e a crizei
Imperi ului Otom an, interesat în ac centuarea contr olului său
asupra teritoriilor deja deț inute d irect sau dependente.
➢În ambel e Principate, r egimul pol itic fana riot a durat până în anu l
1821, având a celeași tr ăsături car acteristice:
–grecizar ea domnie i și a altor instituț ii laice sau ecle ziastice
(în de favoarea boierim ii autohtone), a culturii și a
învățământulu i,
–restrânger ea autonomie i,

–accentuar ea presiun ilor ot omane asupr a Principatelor,
fiscalitatea e xcesivă (creșter ea și diversif icarea dărilor de
diverse tipur i impuse pop ulație i),
–sporir ea obl igațiilor față de Imperiul O toman.
➢Totuși, uni i dintre domnitorii fa narioți (Constantin Mavr ocordat,
Alexandru Ip silanti, Io an Caragea), au inițiat, sub in fluența
iluminismul ui, o serie d e reforme int erne car e au vizat sistemul fiscal,
admin istrația, învăță mântul, situația țăr ărnimii, inaug urând astfel u n
proces de moder nizare a statulu i.
➢Boieri i români au reacționat faț ă de no ul sta tut pol itico-juridic al
Principatelor prin r edact area unor memorii adr esate puteri lor creștin e
(precum cele d in ani i 1769, 1772, 1774, 1791, 1802, 1807), în car e
revend icau reven irea la domnii le pământene, r ecunoa șterea
privilegiilor boierești, limitarea dominați ei oto mane, l ibertatea
comerțului e tc. Memoriul din 1772, de e xemplu, susținea un irea
Moldovei cu Ța ra Românească, iar cel di n 1791 r evendica unirea și
independ ența Principate lor sub pr otecția R usiei și a Austriei. În 1802,
Dumitra che St urdza elabor a Planul d e oblăduir e aristo-
democrăticeas că, care propunea un pr oiect repub lican de nuanță
aristo cratică. S-a conturat astfel aș a-numita “partidă națională”, ce
avea s ă se manif este și în secolul al XIX -lea.
De la 18 21 la 1848.
➢Mișcarea condusă de T udor Vladimir escu, desfășurat ă în anu l 1821
în Țar a Româneas că, a dat noi dime nsiun i proiectul ui pol itic
moder n.
➢În documente le Proclam ația de la Padeș și Cereril e norodulu i
românes c, se pr opun eau r eformarea admin istrației, a justiție i,
învățământulu i, econo miei, respect area auton omiei Principatelor
și institui rea principiului suveranității poporulu i.
➢După înfrâng erea mișc ării, Imperi ul Otoman a renunțat la
domn itorii fanario ți, fiind instit uite, d in 1822, domni ile pământen e,
reprezentate de Grigor e Dim itrie Ghica (Țara Româneasc ă) și
Ioniță Sandu Stur dza (Moldova).
➢În 1822, mica boierime d in Moldova își e xprima punctul de ve dere
prin elaborar ea Constituț iei cărvuna rilor, redactată de Ionică
Tăutul și î naintată domn itorului Ioniță Sandu Stur dza. P roiectul
cupri ndea r evendicări precum gar antar ea libertă ții perso anei, a
egalității î n fața legilor sau for marea un ei adunări r eprezentative –
Sfatul Obștesc.
➢În deceniu l următor, Regulamente le Or ganice au contribuit la
aplicarea în practică a unora dintre principi ile po litice moder ne
(separar ea puterilor în stat, reorganizar ea fiscală, reforma
justiție i), domnitorul b ucurându -se însă de pr erogative lar gi.
➢Programul polit ic elaborat de revoluționarii de la 1848 ș i prezentat
în documentel e revoluției a contribuit la tras area principal elor
obiective polit ice și socio-economice pe care naț iunea r omână
urma s ă le îndeplineasc ă. Printre ideile sale s-au număra t:
–înlăturar ea stăpânirii străine, a ameste cului extern în
probleme le Țărilor Române; uni rea Moldovei cu Țar a
Româneasc ă;
–regim pol itic constituțional;

–recuno așter ea și garant area libertăților cetățenești;
–rezolvar ea pr oblemei agrar e – emancipar ea și
împroprietărir ea ță ranilor.
Astfel, dacă Petiția Națională de la Blaj cuprind ea revend icări specif ice m ai
ales români lor din Transilvania, do cume ntul Prințipurile noas tre pe ntru
reformarea patrie i propun ea unirea Moldovei cu Ța ra Românea scă într -un
stat indep endent, c a și
emanciparea și împropri etărirea țărani lor fără despăgubire. Proclamația de la Islaz,
program ul revoluțion arilor din Țar a Române ască, afir ma nec esitatea întărir ii
autono miei țării, eliminare a amesteculu i Rusiei și Turciei în proble mele intern e și
înlăturarea privil egiilor feudal e.
2.B. Un itate și independență în secolul al XIX-lea
Constituirea statului mo dern român. Domnia lui Al exandr u
Ioan Cuza (1859-1866).
➢Situația europeană cr eeată în urma războiul ui ruso -otoman din 1853 –
1856 (Războiu l din Cr imeea) a fav orizat în deplinirea id ealul ui un irii
Principatelor .
➢Tratatul d e pace de la P aris (1856) a c onsemnat în frângerea Rusiei. S -a
pus în discuți e cu acest prilej și pr oblema unirii Principatelor, fără ca
maril e puteri participante să ajungă la un consens în acea stă privință.
➢De aceea, tratatul p reved ea:
➢înlăturar ea protectoratului Rusiei și a înlocuir ea acestuia cu garanția
colectivă a celor ș apte mari puter i;
➢retrocedar ea de către Rusia, Moldovei, a tr ei județe di n sudul
Basarabiei;
➢organizar ea de al egeri p entru întru nirea, la Iași și la Bu curești, a unor
Divanuri (A dunări) ad-hoc, c are să e xprime e ventuala dorință de u nire a
români lor.
➢Dezbateri le Adunărilor ad-hoc (1857 ) s-au finalizat cu adoptar ea câte
unei rezoluții (cu conținut asemăn ător în ambele P rincipate),
cupri nzând pr opun erile adr esate marilor puter i: unirea Principatelor sub
numel e de R omânia, pri ncipe str ăin, p rovenit d intr-o dinastie
europeană, neutralitatea noulu i stat, sub gar anția marilor puteri.
➢În 1858, la P aris, Conf erința celor șapte puter i garante a institu it
Conv enția de la Paris. Deși stabilea o un ire incompl etă, meritu l
Conv enție i a fost a cela de a fi deschis c alea către unitatea
Principatelor și de a f i trasat principalel e direcții de moder nizare a
statului.
➢Recurgând la ta ctica faptul ui împ linit, A dunăril e elective de la Iași și
Bucur ești au decis ale gerea lu i Alexandru Ioan Cuza c a domn al
Moldovei (5/17 ianuarie 1859 ) și al Ță rii Românești (24 ianuarie/5
februarie 1859).
➢Dubla aleg ere cons acra unirea Principatelor .
➢Maril e puter i au recunos cut dub la alegere ca domnitor a lui
Alexandru I oan Cuza în cursul anu lui 1859, iar unirea deplină a
Principatelor, în decembrie 1861.

➢Anii următori ai domni ei lui Cuza s-au car acterizat prin adopt area
unui n umăr mare de l egi (reforme), cele mai import ante – î n
perioad a guv ernului condus de Mihail K ogăln iceanu (1863-1865):
Legea secu larizării averilor m ănăstirești (1863), Legea rurală
(1864), Legea învățământulu i (1864).
Monar hia constituț ională și cucerirea independențe i
Români ei.
➢După abdic area lui Alexandru Ioan Cuza (11 fe bruarie 1866) s-au cr eat
condiți ile instalării pe tr onul României a unu i princip e străin, p roblemă
care fusese adeseori i nvocată în viața pol itică româneas că și cerută în
mod special pri n rezoluțiile Adunări lor ad-hoc din 1857.
➢La 10/22 mai 1866, pr incipe le german Car ol de Ho henzol lern-
Sigmaringe n a depus jurământul solemn, la Bucur ești, ca monar h al
României (1866 -1914). P rin Constituția din 1866, se i nstitu ia monar hia
constituțională ereditară.
➢După 1866, viaț a pol itică din România a trecut pri ntr-o perioad ă de
instabilitate guv ernamentală (1866-1871), d ublată de procesul
consolidării tr eptate a mona rhiei.
➢Reizbucnir ea “chesti unii orientale” î n Bal cani, pr in declanșar ea
răscoalelor antiot omane di n Bulgaria și Bosnia-Herțegovi na și a
războiu lui dintre Serbia și Imperiu l Otoman, a reprezentat cadrul e xtern
favor abil cuceririi i ndepend enței de sta t a Românie i, în condiți ile în car e
eforturile d e a obține aces t statut pe cale d iplomatic ă eșuaser ă.
➢În april ie 1877, R usia, c are s-a imp licat în favoarea popo arelor
balcanice, a declar at război I mper iului Otoman, trupel e ruse începând
(pe baza unei Convenți i semnate cu noul guv ern liberal, c ondus de Ion
C. Brătianu) tr aversar ea teritoriu lui României cătr e Peninsula B alcanic ă.
➢La 9/21 mai 1877, î n Parlamentu l de la Bucur ești, min istrul de E xterne,
Mihail K ogălniceanu, citea declara ția de i ndepen dență a României.
➢În urma solicitărilor R usiei, ar mata română, c ondusă de pr incipe le Car ol
I, a interven it pe f rontul d e la sudul D unării, l uptând la Plev na, Grivița,
Rahova, Vidin, și c ontrib uind, cu pr ețul u nor mari jertf e umane și
materiale, la î nfrânger ea Turciei.
➢În 1878, pri n tratatele d e pace de la San Stefano (fe bruarie 1877) și
Berlin(iulie 1877) a fost r ecunoscut ă independe nța Români ei, ca și
apartenen ența la statul r omân a Dobr ogei și De ltei Dunări i.
➢Proclamarea regatul ui, în 1881, a reprezentat c onsa crarea progresulu i
statului r omân în a doua jumătate a secolul ui al XIX -lea.
2.C. Constit uirea statului național unitar român
Cadrul int ernațional al Marii U niri din 19 18.
➢Recunoa șterea dreptului popoar elor la autodeter minar e (afir mat
de președinte le american W. Wilson î n declarația Cele 14 p uncte,
la începutu l anulu i 1918), prăbușir ea Imperiu lui Rus în ur ma
revoluți ilor din 1917 și v ictoria Antante i au fav orizat r ealizarea în
1918 a st atului național u nitar român.
➢România a par ticipat la P rimul Război Mondial cu sc opul
desăvârșirii unității sale naționale, p roces în deplinit în anu l 1918

prin voința români lor din provinciile aflate până atunci sub
stăpânir e străină.
Unirea Basarabiei cu România.
➢În 1917 s-au înt emeiat, la Ch ișinău, P artidu l Național
Moldovenesc, Sfatul Ță rii ca adunar e reprezentativă în aces t
teritoriu, condus de Ion Inculeț, și Consi liul Directorilor, ca organ
executiv .
➢În decembrie 1917, Sfatul Țării a pr oclam at auton omia R epub licii
Democratice Mol dovenești, d eclarată indepe ndentă față de Rusia
la 24 ian uarie/6 februari e 1918. P reședint e al R epubl icii a fost ales
Ion Inculeț.
➢La 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Ță rii a votat la Chișinău
unirea Basarabiei cu R omânia, A ctul U nirii fiind pr omulgat de
regele Ferdinand I în april ie 1918.
Unirea Bucovine i cu România.
➢Bucovina s-a despri ns de Imperiu l Austr o-Ungar în condiți ile destrămării
acestuia în toa mna anul ui 1918.
➢Totodată, ea s-a c onfruntat cu pretenții d e ane xare din par tea Ucraine i,
situați e ce a necesitat int ervenția a rmatei r omâne în p rovincie, la
solicitar ea auto rităților de la C ernăuți.
➢În oct ombrie 1918 s-au for mat, la Cer năuți, A dunarea Constituantă și
Consi liul Națion al Român, în frunt e cu Iancu Flondor .
➢La 15/28 noiembrie 19 18, Congr esul General al Bucovinei (a lcătuit
atât din români, c ât și di n reprezentanții altor național ități din
provincie) a pr oclam at unirea necondiționată și pentru vecie a
Bucovinei cu R egatul R omâniei. R egele Ferdinand I a promulgat Actul
Unirii Buc ovinei în decembri e .
Unirea Transilvanie i cu Ro mânia.
➢La 29 septembrie/12 oct ombrie 1918, P artidul Național R omân di n
Transilvania, car e și-a r eluat activitatea în 1918, a adoptat Declar ația
de la Oradea, prin car e se pr oclam a dreptul r omânilor la
autodeter minar e.
➢Aceasta a fost citită apoi în P arlamentul d e la Budapest a de cătr e
deputatul r omân Al. V aida V oevod.
➢La 30 o ctomb rie/12 noiembri e 1918 s-a format, la Arad, Consiliul
Național R omân Central (cu 6 membri d in partea Partidului Național
Român și 6 membri d in partea P artidu lui Social-D emocrat din
Transilvania), p e plan local o rdinea fi ind asigurată de gărzile r omânești.
➢Negocier ile purtate d e Consil iul Național R omân Central cu guver nul
maghiar (noi embrie 1918) au eșuat, Un garia pr opunând do ar un statut
de auton omie pentru T ransilvania.
➢În aces te condiț ii, s-a luat deciz ia convo cării, la Alba Iul ia, în dat a de 18
noiembrie/1 d ecembrie 1918, a un ei Mari A dunări Națion ale, la c are
urma s ă se decidă vi itorul provincie i.
➢La even iment au participat 1228 d elegați aleși prin vot un ivers al de
români i din apr oximativ 5000 d e sate și 80 d e orașe tr ansilvănene și

peste 100 000 de alți r omâni ve niți d in Transilvania și Bana t. Adunar ea
a fost deschisă de Gh. P op de Bă sești, u nul d intre veteranii m ișcării
național e românești d in Transilvania. R ezoluț ia Unirii, adopt ată de
Adunare, a fost citită de Vasile Gold iș.
➢Până la integrar ea dep lină în cadrul statulu i român, Transilvania a fost
condusă de Mar ele Sfat N ațional, or gan reprezentativ cu r ol legislativ
format din 250 membri și Consi liul Dir igent, organ e xecutiv, for mat din
15 membr i, condus d e Iuliu Man iu și subor donat guvernului de la
Bucur ești.
➢În dece mbrie 1918, l a București, regele Ferdinand I prim ea, în cadrul unei
întrunir i sole mne, Rezolu ția unirii Transilvanie i cu Rom ânia, act ce m arca
închei erea procesului form ării statulu i unitar român. În plan int ernațion al, noul
statut polit ico-ter itorial al Români ei a fost recunoscut prin trat atele înch eiate în
cadrul Conferințe i de pace de la Paris (1919-1920).
4. România postbelică
4.A. Stalinism și național- comunism
Etapele instaurări i regimului politic comunist în România
➢La 23 august 1944 mar eșalu l Ion Antonescu a fost în lăturat de la
putere. Armata sovietică, intrată pe teritoriul R omâniei în iulie 1944, va
susțin e în p erioad a următoare P.C.R. în acțiunea sa de preluare a puteri i
politice.
➢Septembri e 1944 – mar tie 1945: R omânia este condusă de g uverne
având în fr unte p e gen eralii Constantin Sănătescu și respectiv Nicolae
Rădescu, în car e sunt incluși ș i reprezentanți ai P .C.R.
➢În urma înțeleger ii sovieto -britanice d e la Mo scova (octombrie 1944),
România i ntră în sfera de influență sovietică.
➢6 martie 1945: supus pr esiun ilor Mosc ovei, regele M ihai este ob ligat s ă
accepte for marea guver nului condus de dr . Petru Gr oza, aflat sub
contr olul total al P .C.R.
➢Greva r egală, mani festată prin refuzul regelui Mihai I de a sancționa
actele g uvernului (1945 -1946), s-a doved it ineficientă, nefiind spri jinită
efectiv pe p lan e xtern de statele d emocratice.
➢Noiembr ie 1946: au fost organizate prime le ale geri parlamentar e
postbel ice care au avut s copul d e a legitima prin vot puterea
comunistă. Deși au fost câștigate d e par tidele democ ratice de opoziți e,
rezultatul a fost falsif icat pentru ca P.C.R. să deț ină contr olul compl et al
Parlamentulu i și guver nului.
➢1947: partide le pol itice democr atice (P .N.L., P.N.Ț.) au fos t desf iințate,
liderii lor ar estați și condamnați la închisoar e.
➢30 decembrie 1947: r egele Mihai I a fost obligat să abdice. R omânia a
fost pr oclamată Repub lică Populară, procesul p reluării put erii pol itice
de către P.C.R. fiind încheiat.
➢În acea stă perioad ă, în conducer ea P.C.R. s-au m anifestat două grupur i:
cel "național", car e activase înai nte de 1944 î n țară (Gh. Gheor ghiu-De j,
Lucrețiu Pătrășcanu) și gr upul " moscovit" for mat din ce i care activa seră
în URSS (Ana P auker, Vasile L uca).

Regi mul stalinist al lui Gheorghe Gheo rghiu-Dej (1948-1965).
De la 30 decembri e 1947, R omânia devi ne un stat totalitar, de tip
stalin ist. Regimul pol itic este bazat pe concentrar ea puterii în mâna unu i
singur partid: P artidu l Comunist R omân (care între 1948 și 1965, î n urma
fuziunii din 1948 cu Partidul Social-D emoc rat, a purtat numel e de P artidul
Muncitor esc Român). Gheor ghe Gh eorghiu-Dej, secr etarul g eneral al
partidu lui a fost primul d ictator comunist român.
Politica inter nă
Statul a fost organizat prin Constituț iile de i nspirație stalin istă din anii
1948 și 1952. P otrivit a cestor a:
–monopolu l puteri i apa rținea partidu lui unic;
–principalu l organ de conducer e al st atulu i era Prezidiul
Marii A dunări N aționale;
–toate dome niile vieții sociale se aflau sub contr olul
statului;
–principi ul separă rii puteri lor era desf iințat;
–drepturi le și l ibertățil e cet ățenești erau îngrădite, n efiind
permisă nici o for mă de opoziție po litică.
La nive lul conduceri i de partid au apărut aprig e lupt e pentru p utere și
rivalități, mar cate de:
–înlăturar ea în 1952 a "grupări i moscovite ";
–executar ea în 1954 a lu i Lucrețiu Păt rășcanu (l ideru l
"grupării naționale ").
Monopolu l ideologic c omunist s-a m anifestat prin:
–înlăturar ea vechii e lite politice și i ntelectuale;
–întreruperea relațiilor cu lumea oc cidentală;
–promovarea proletcultismul ui (cultura c are se baz ează pe
ideea l uptei d e clas ă și ne garea valorilor tr adiționale);
–organizar ea după sistem sovietic a învățământulu i și
cultur ii;
–supravegh erea de cătr e stat a culte lor religioase;
interzicer ea Biserici i greco-catolice (1948);
–falsificar ea istorie i naționale î n confo rmitate cu interesele
politice sovietice.
După r etrager ea trupe lor sovietice d in România (1958) s-a trecut la o
relativă îmbunătățir e a situației i nterne, caracterizată prin:
–desovietizar ea și destali nizar ea treptată a vieții sociale și
cultural e;
–eliberar ea deținuților polit ici;
–încurajarea legăturilor în dome niile cultur ii și știi nței cu
statele oc cidentale;
–promovarea unei orientări "naționale " în cu ltură.
Național–comunismul – regimul politic al lui Nicola e
Ceaușescu (1965-1989).
Politica inter nă

➢1965: se d esfășoară Congresul P artidul ui Mu ncitor esc Român, c are
stabil ește reven irea la vechea de numir e de P .C.R. și aleg erea în f uncția
de secr etar general al partidul ui a lu i Nicolae C eaușes cu. Este adoptat ă
noua Constituți e, prin car e România deve nea R epubl ică Socialistă
(R.S.R.).
➢1967: Nicolae Ceaușescu este ales pr eședinte al Cons iliului de Stat.
➢Perioada 1965 -1971 s-a caracterizat prin:
continuar ea pr ocesulu i de d esovietizar e și destalin izare înce put de Gh.
Gheorghiu-Dej după 1958);
relativa îmbunătățir e a c ondițiilor de viață ale pop ulație i;
atenuar ea politicii r epresive a Securității, el iberarea și r eabil itarea
unora dintre deț inuții polit ici;
creșter ea popu larității regimulu i, mai ales în ur ma e xploată rii
sentimente lor naționale;
apropierea de statele oc cidentale, r eluar ea legăturilor polit ice,
economice, culturale cu a cestea;
distanțar ea faț ă de UR SS, evi dențiată în mod special prin r efuzul ca
România să intervină alături de statele m embr e ale T ratatului de la
Varșovia, în 1968, împotriva mișcării democr atice di n Cehoslova cia.
➢Perioada 1971 -1989 deb utează cu "r evoluția culturală", de i nspirație
chineză și nor d-cor eeană (exacerbar ea culturii comuniste, și a cultu lui
personalități i lui N. Ceaușes cu, pr oiectarea treceri i la o nouă tr eaptă a
socialismulu i – so cietatea so cialistă multi lateral dezvoltat ă). El ementele
definitorii ale acestei p erioade sunt:
instaurar ea dicta turii personale a lu i N. Ceaușes cu (p reședi nte al
Republicii din 1974);
promovarea în funcțiil e de conducer e a membri lor fami liei Ceaușescu
(socialismul d inasti c);
reluar ea industrializări i forțate și r ealizarea ma rilor const rucții cu sc op
propagand istic (Canalu l Dunăre-Mar ea Neagr ă, Cas a Poporului –
Bucur ești) car e deter mină secătuir ea resurselor țării și cr eșter ea rapidă
a dato riei externe a României;
achitar ea datorie i externe (începând di n 1980) prin r estrângerea
drastic ă a consumulu i populați ei;
scăderea accelerat ă a nive lului de trai;
politica de teroare internă exercitată de securitate și alte i nstituți i ale
statului asupra populație i, reprimarea drasti că a revoltelor (gr eva
minerilor din Valea Jiu lui – 1977, manifestații le muncitor ești d e la
Brașov – 1987);
inițierea pr ogramulu i de sistematizar e urbană și rurală care a dus la
distruger rea biserici lor, a centr elor istorice urbane și a satelor
românești;
încălcar ea flagrant ă a dr eptur ilor omu lui;
izolar ea ță rii în relații le cu sta tele oc cidentale;
resping erea oric ăror sugestii d e schimbar e a pol iticii i nterne (în special
după 1985, când Mi hail Gorb aciov, în URS S, inițiază programul său de
reforme politice și economice).
4.B. Disidența anticom unistă
Represiunea politică în ti mpul r egimului co munist.

➢Încă din 1945, ac țiunile P.C.R. îndreptate împotriva opoziț iei
democratice, d e intimidar e și manip ulare a opin iei publice, anunțau
politica represivă ce avea să fie ap licată od ată cu pr eluar ea puterii
depline.
➢Ulterior, sub acuza țiile de "colabor aționism", " dușmani de clasă",
"dușmani ai poporulu i", "fasciști", au fost arestați și înch iși membri ai
P.N.L. și P .N.Ț., foști demn itari din perioad a interbel ică, bancheri,
industriași.
➢Securita tea, în ființată în 1948 d upă mode lul poliți ei pol itice sovietice, a
instaurat un regim de te roare internă, în dreptată împotriva tutur or
celor so cotiți in dezirabili d e către puterea comunistă și a celor bănuiți
că ar putea opune cea mai mică rezistență faț ă de soviet izarea ță rii.
➢Opozanți sau intelectuali de mar că (Iuliu Mani u, Ion M ihala che, Radu
Rosetti, Mihail Manoilescu, Io an Lupaș, Mircea Vulcănescu, Gheorghe
Brătianu, dar și mulț i alții) au fost c ondamnați la înch isoare sau la
muncă forț ată în lagăr e, un mare număr de perso ane p ierzând u-și viața
în det enție.
➢Sistem ul peniten ciar românesc a cunoscut o dezvo ltare fără prec edent, acoperind,
practi c, într egul t eritor iu al țării. În închisori precu m Sighet, Aiud, Miercurea-
Ciuc, Pit ești, Gherla sau Râm nicu- Sărat ori la m uncă forța tă, la Canalu l Dunăre-
Marea Neagră, s-au aplica t măsuri de tortur ă, execu ții, sau așa-num ita
“reeduc are”.
➢Represiun ea politică din perioada 1948-1964 s-a mai caracterizat prin
utilizarea deport ării împotriva unor comunități într egi (g ermanii din
Transilvania, sârbii d in Banat); c ontrolul strict al într egii societăți (pri n
intermedi ul rețelelor de informato ri) pentru a fi preîntâmpi nată orice
formă de opoziție.
➢Ulterior, s-a trecut la eliberar ea deținuților polit ici, făr ă a se renunța
însă la supravegh erea populație i și reprimar ea opozanți lor.
➢Represiun ea politică din perioada r egimului condus de Nicolae
Ceaușes cu s-a m anifestat prin impu nerea domicil iului obl igato riu,
supravegh erea foștilor deținuți pol itici, a foști lor membri ai partid elor
democratice, ut ilizarea spitalelor de psi hiatrie ca locuri d e recluz iune .
Forme d e rezistență antico munistă.
➢Principal ele mani festă ri ale lupt ei anticomuniste au fost:
–rezistența ar mată a grupuri lor din munț i,
–cea a țăranilor,
–revoltel e muncitor ești,
–activitatea disidenț ilor.
➢Rezistența din munț i a fost specifică anilor 1944-1960, fi ind or ganizată
de grupuri le înarmate de partizani alcătuite d in foste c adre mil itare,
foști l egionari, membri ai partid elor de opoziți e, țărani, i ntelectuali.
Printre acestea s-au n umărat grupurile din Banat și Oltenia, cel di n
zona Muscel -Făgăra ș (grupu l “Haiducii M uscelului” al c olonelului
Arsenescu și al fraților Arnăuțoiu), r ezistența di n Bucovina,
reprezentată de Vladimir Mac oveici uc, Gavril V atamaniuc, Cozma
Pătrăucean, Dim itrie R usu. L a rândul lor, f emei le au susținut mișcar ea
de rezistență, plătind u neori cu viaț a. Su nt cunoscute nume le Marie i
Plop și al Marie i Jumbleanu, m embr e ale gr upului Arsenescu- Arnăuțoiu,
ca și ce l al El isabetei Ri zea din Nucșo ara (Muscel). A ceast ă formă de

rezistență a fost r eprima tă cu o viol ență extremă de organele de
represiune al e regimulu i comunist.
➢Rezisten ța din mediul rural a corespuns cu deosebire perioade i cole ctivizării
agricul turii, manifestându-se prin refuzul înscr ierii în for mele co lective de
asociere, al predăr ii cotelor obligator ii de produse agricol e; atacar ea și devast area
sediilor local e ale P.C.R.; revolte spontane. Confor m unor esti mări, peste 80 000
de țăran i au că zut victi me represiun ii.
➢Revolte le mun citorești au apărut în anii '70-'80, ca form ă de rea cție a popula ției
față de scăderea nivelu lui de trai, și au cuprins Valea Jiului (revolt a minerilor din
anul 1977) și Brașovul (manifest ațiile din 1987). În urm a unui proces truca t, dintr e
cele peste 300 de persoane aresta te la Brașov , 88 au fost deport ate în alt e zone ale
țării sau li s-a institui t domiciliul obl igator iu.
➢Disidenții, p recum P aul Goma, Doina Cor nea sau Gheor ghe Ursu, au
opus o r ezistență individuală, a cțiunile lor fi ind speci fice anilor ’70 și
’80. Inclusiv foști membri ai conduceri i P.C.R. au pr otestat, în 1989, faț ă
de polit ica dictat orială a lui Nicolae Ceaușescu ( Scris oarea celor șa se).
C.RELAȚIILE INTE RNAȚIONAL E
1.Spațiul r omânesc, între diplomație și conflic t în Evul Mediu și la
începu turile m odernității
➢Începând d in secolul al XIV -lea, o nouă puter e polit ică și mil itară
se afir mă în E uropa: statul otom an.
➢Spre sfâr șitul secolulu i al XIV -lea, a cesta ajunge î n expansi unea s a
până la Du năre, amenințând d irect Ță rile Române.
➢În general, a cestea au ad optat o atitud ine d efens ivă, evitând
transfo rmarea în pașalâ curi tur cești.
➢Statutul lor pol itico-juridic evoluează de la i ndepend ență la
autonomie, r elații le cu Imperiul O toman fiind reglementate pri n
documente le numite Capitulații.
➢Totodată, situația Ță rilor Române a fost influențată și de jocul d e
interese al m arilor put eri cr eștine veci ne: Un garia, Polonia și, di n
secolul al XVI-lea, Imperiu l Romano -German (Habsbur gic).
➢Alături d e statele creștine e uropen e, Ță rile Române au participat
la cruciadele ant iotomane, deve nind adevă rate "P orți ale
creștinătății".
➢Spre sfâr șitul secolulu i al XIV -lea, voievodu l Țării Românești,
Mircea cel Bătrân (1386-1418 ), a inaugurat politica de alianță cu
Regatul U ngarie i împotriva otom anilor. La 7 ma rtie 1395, la
Brașov, acest a semna, cu regele Un gariei, S igismund de
Luxembur g un trat at cu c aracter antiotoman .
➢Voievodul P etru I Mușat (1375 – 1391) i naugura, la rându l său,
tradiția bun elor r elații ale Moldove i cu P olonia, pentru a
contr abalansa pericolul reprezentat de Ungaria. A ceastă politică
a fost continuată și de alți voi evozi moldoveni, ca Ale xandru cel
Bun (1400 -1432) s au Șt efan cel Mar e (1457-1504 ).
➢De la sfâr șitul secolului al X IV-lea, românii au fost implicați di rect
în lupta antiotom ană, par ticipând la susți nerea pol iticii d e
„cruciad ă târzie”. Astfel, M ircea cel Bătrân a obținut v ictoria, la

Rovine (1395), î mpotriva oștilor conduse d e sultanul Baiazid I și a
participat, alături d e Sigismund d e Luxembur g, la cruciada de la
Nicopole (1396), u nde î nsă creștin ii au fost înfrânți d e otomani.
➢Românii , între dip lomație și conflic t în seco lele al XV -lea și al
XVI-lea. Consoli darea puterii otomane, în secolu l al XV -lea, a
determinat înlăturar ea unor dispute mai vech i în relații le țărilor noa stre
cu Polonia s au Ungaria.
➢Au fost înche iate noi tra tate antiot omane, pr ecum cel semnat de Șt efan
cel Mar e cu regele Ungarie i, Matei Corvin (1475).
➢Însemnate victo rii militare antioto mane au fost obținute d e Ale xandru
cel Bun, la C etatea Albă (1420), d e voievodul T ransi lvaniei, Iancu de
Hunedoara (1441-1456 ), în camp ania cea lun gă, din 1443 – 1444 și î n
camp ania de la Belgrad (1456), de domn itorul Țării R omânești, Vlad
Țepeș, în 1461 – 1462, sau de Șt efan cel Mar e, la V aslui (1475).
➢Unii voievozi s-au im plicat în susține rea pe tr onul celorlalte țări
românești a unor domn itori favorabil i lupt ei antiotom ane. Iancu de
Hunedoara i-a susțin ut, într e alții, la tr onul Țării Românești, pe V ladislav
al II-lea, iar pe ce l al Moldovei, p e Bogdan al II-lea . Ștefan ce l Mar e a
interven it, la r ândul său, susți nându-i , în Țar a Româneas că, pe Vlad
Țepeș s au pe Laiotă Basarab. Voievodul moldovean a ur mărit și
obținerea sprij inului altor puteri e uropene, fapt demonstr at, de p ildă,
de trimiter ea solului Ioan Țamblac la Veneția, în 1475.
➢Țările Române nu au fost cucerite d e oto mani, și -au păstr at autono mia
internă, făr ă a deven i pașalâcuri, plătind î nsă un tribut anual cătr e
sultan. D in secolul al XV -lea, r elațiile cu Imperiul O toman au fost
reglementate prin documente le numite capitulați i.
➢În secolul ur măto r, când statul oto man a ajuns la ap ogeul extinderi i
sale ter itoriale, dominația otom ană a supra Ță rilor Române s-a
accentuat, r egimul tri butar deveni nd un ul vas alic.
➢În 1540, centrul U ngarie i a fost tr ansfor mat în pașalîc.
➢Prin ur mare, Transilvania a intrat sub suz eranita te otom ană, fi ind
organizată ca un principat autono m (1541).
➢Istoricii moder ni consid eră că statutul Țărilor Române î n rapor t cu
Poarta a fost mai d egrab ă rezultatul u nui compr omis între clas a pol itică
de la nor dul D unării și Imperi ul Otoman. Ț ările Române îș i păstrau
instituți ile proprii, iar mar ea boierime – pr ivilegiile. În schimb, P oarta
primea, ca recunoa ștere a suz eranității sale, și dr eptul d e a exercita o
anum ită supraveghe re asupr a statelor din spațiul r omânesc.
➢În a doua jumăt ate a sec olului al XVI-lea, trib utul a înr egistrat o
creșter e fără preced ent, fi ind însoțit de instit uirea monopolul ui
comer cial ot oman, de cumpăr area domnie i și un contr ol tot mai sever
al Porții asupr a aceste ia. De aceea, se poate c onsid era că otom anii au
avut mai multe avantaje di n exploatar ea indirectă a spațiu lui
românesc, decât da că l-ar fi cucerit di rect.
1.B. Spațiul românesc și marile puteri la
începuturile modernității

➢Țările Române în cont ext europ ean, în timpul do mnie i lui Mihai
Viteazul. Domnia lu i Mihai V iteazu l (1593 – 1601) este considerat ă de
unii isto rici o per ioadă de tr ecere de la me dieval la moder n în istoria
români lor.
➢Politica și a cțiunile voievodul ui ev idențiază atât eleme nte specifice
Evului Me diu (t ipologia c onflictulu i cu ot omanii, pol itica socială), dar și
de moder nitate (alianța cu p uterilor cr eștine, trat atele înche iate cu
diferiți princip i).
➢Membru al Ligi i Creștine (co aliție antiotom ană de state, inițiată de
Imperi ul Habsbur gic, aflată în război cu Imperi ul Otoman într e anii 1593
și 1606), M ihai V iteazul a co mbinat acțiuni le mi litare cu cel e
diplomatice.
➢A obțin ut victorii asupra otom anilor, în ani i 1594 – 1595, la Călugăr eni,
Târgoviște, Bucur ești, G iurgiu.
➢Pentru spri jinirea lu ptei antiotom ane, M ihai V iteazul accept ase și
condiți ile nefavor abile al e tratatului d e la Alba-Iul ia, de la 20 mai 1595,
semnat, în n umel e său, de o delegație d e boieri și cl erici, prin car e
domn itorul deven ea doar loc țiitor al pri ncipel ui Sigismund Báthor y pe
tronul Țării Românești).
➢Prin trat atul d e la mănă stirea Dealu, di n 1598, semnat cu trimiși i
împăratulu i Rudolf al II- lea de Habsbur g, Mihai obțin ea susțin ere pentru
continuar ea luptei ant iotomane.
➢Deoarece noul pri ncipe transilvănean, Andr ei Bá thory, ducea o pol itică
filo-otom ană și fi lo-polonă și în condiți ile în car e domnul Mo ldovei,
Ieremia Movilă, era sprijinit de polon i cu acordul otomanilor, ambii
fiindu-i advers ari pol itici, Mihai V iteazu l a inițiat acțiunile pentru un irea
Țărilor R omâne.
➢Transilvania a fost unită cu Țar a Româneas că după vict oria obținută de
Mihai asupr a lui Andr ei Báth ory, la 18/28 o ctomb rie 1599, în bătălia de
la Șelimbă r, iar Moldova i s-a supus î n primăva ra anului 1600.
➢Unirea Țărilor R omâne n u a durat decât câtev a luni, M ihai fi ind înfrânt
de oastea nobilimii magh iare și de trup ele g eneralu lui Gheor ghe Ba sta,
la Mirăslău (septembr ie 1600), apoi pi erzând și c ontrolul asupr a
Moldovei și Țării R omânești. Spr ijinit di n nou de R udolf al II-lea, Mihai
Viteazul a obțin ut o ultimă victorie, î n Transilvania, la Gură slău (august
1600), î mpot riva nobi limii maghiar e, dar a fost ucis pe Câmpia T urzii, la
9/19 august 1601.
Spațiul românesc și m arile puteri în secolul al X VII-lea.
➢Dacă în prima jumăta te a secolulu i al XV II-lea, r egimu l suzeranității
otom ane a fost mai p uțin aspru, din a doua jumăta te a veaculu i,
obligații le economice c ătre oto mani au cr escut (tributul, la car e s-au
adăugat obligații le oc azionale, obl igațiil e în mu ncă etc.).
➢În condiți ile comple xe ale jocu lui de interese d intre maril e puteri d in
zonă, Țările R omâne ș i-au apă rat autonomia, inclusiv pri n acțiuni
diplomatice. P rincipel e Gab riel Bethl en al T ransilvani ei, având și a cordul
Habsbur gilor, a înce rcat să refacă unirea politică a Ță rilor Române. E l
dorea să se p roclame rege al Daciei, proiect nerealizat, dar car e a
suscita t atenția ma rilor puteri eu ropen.
➢Transilvania și-a sporit pr estig iul pe plan e xtern, prin participar ea la
Războiu l de 30 d e ani (1618-1648), și la trat ative le de pace din
Westfalia (1648).

➢Pentru a asigura un anume echi libru î n relații le cu ot omanii, voi evozii
Țării R omânești și Mo ldovei, Matei Bas arab și, r espectiv, V asile L upu, au
încheiat tr atate de alianță cu principii Transilvani ei, Gheor ghe R ákóczi I
și Gh eorghe Rákóczi al II-lea .
➢Creșter ea puter ii Habsbur gilor și încercările lor de a se ameste ca în
Țările Române, au deter minat T ransilvania s ă înch eie o alianță cu
Franța, pri n tratatul de la F ăgăraș (1677), dar ace asta nu a împiedicat
pătrund erea armatelor imperial e în pr incipat și staționar ea lor în 12
orașe și cetăți, c onfor m tratatului d e la Blaj (1687).
➢În 1699, otom anii recunoșteau pier derea Transilvanie i, în conte xtul
declanș ării crizei orientale, prin tratatul de pace cu Imperiul
Habsbur gic, de la K arlowitz.
➢În ved erea realizării u nei al ianțe antioto mane a Ță rii Românești, după
1684, voi evodul Șerban Cantacuzino a in ițiat acțiun i diplomatice
secrete cu Habsbur gii, continuate de Constantin Brân coveanu. Moldova
era ameni nțată de Polonia, astfe l că voievodul Constantin Cantem ir a
încheiat un trat at secr et cu Habsbur gii (1690), iar Antioh Cantem ir, a
încercat o politică de echi libru față de otom ani și poloni.
Acțiuni de politică ex ternă ale do mnitorilor fanarioț i (seco lul
al XVIII -lea)
➢După acțiun ile de poli tică antio tomană ale lui Constan tin Brâncov eanu
(ucis din ordinu l sultanulu i, la Constantinopo l, în anu l 1714) și ale lui
Dimitrie Cant emir (refugia t în Rusia, în 171 1), P oarta a instaur at regim ul
domniilor fanario te.
➢Chiar dacă domn itorii fanario ți erau n umiți d irect de cătr e sultan,
totuși a cestea au c ontin uat să fie considerate c a având un sta tut
internațional distinct față de Imper iul Otoman. La Constantinopol
continuau să activez e capuchehăi ( reprezentanți d iplomatici ai
domn itorilor), iar oto mani i au recunos cut, prin acte s olemne,
statutul deoseb it al Principatelor Române.
➢De asemenea, în Țara Româneasc ă și în Mo ldova au fost
deschise și prime le agenți i și consulate ale Rusiei, Austrie i,
Prusie i, Franței și Marii Brit anii, la sfâr șitul secolulu i al XV III-lea și
la începutu l secolului al X IX-lea.
➢Încălc area auton omiei Principatelor de cătr e otomani s-a
mani festat și prin cedar ea de către aceș tia a unor teritorii
românești, pri n tratatele de pace încheiate î n urma războaielor
ruso-austr o-otom ane: Bana tul și Olt enia, cedate Habsbur gilor,
prin pace a de la P assarowitz, în 1718 (Olt enia a reven it la Ța ra
Româneasc ă în 1739, pr in pacea de la Belgrad), Bu covina,
cedată Habsbur gilor, în 1775, du pă pacea de la K uciuk-Kainar gi,
Basarabia, cedată rușilor, prin pacea de la Bucur ești, d in 1812.
➢Unii domnitori fanarioți au avut curajul să protesteze la P oartă
față de aces te cedări teritoriale, p recum domnitorul fanariot al
Moldovei, Grigor e al II I-lea Ghica (1774 – 1777), ucis d e otomani
pentru atitudi nea sa.
2. România și concertul e urope an; de la “criza
orientală” la marile alianțe ale secolului al X X-lea

2.A. “Criz a orientală” și spațiul românesc
Spațiul românesc în contex tul relațiilor cu mari le puter i, în
prima jumătat e a secolului al XIX -lea.
➢Criza orientală declanș ată spre sfârșitul secolu lui al XVI I-lea a afecta t
Principatel e Române, pri n consecințe le negative ale războaielor ruso –
austr o-otomane, incl usiv prin p ierderile teritoriale d in secolu lui al XVI II-
lea (B anatul și Buco vina, ocupate de Imperiu l Habsbur gic), c ărora li s-a
adăugat Basarabia, ocupat ă de Imperi ul Rus în 1812.
➢Primele decen ii ale sec olului al X IX-lea s-au caracterizat printr-un
conte xt extern compl icat, mar cat de adâncir ea crizei orientale, de care
Țara Româneas că și Moldova au fost nevoite să țină seama.
➢După r evenirea la domni ile păm ânten e în P rincipate, î n anul 1822,
Rusia s-a implicat din nou î n probleme le acestor a.
➢În anul 1826, Rusia a impus I mper iului Otom an înch eierea unei convenț ii, la
Akkerman (Cet atea Albă), act ad iționa l tratatului de pace de la Bucureșt i, din anu l
1812, pentru a îngrădi posibilitatea sultanulu i de a se am estec a în Principate.
Nerespectare a Convenț iei de la Akkerm an de către otom ani a dat posibili tatea
Rusiei să desfășoare un nou război î mpotriv a turci lor (1828 – 1829).
➢Acesta a început cu ocupar ea Principatelor și, chiar dacă războiu l s-a
încheiat cu vict oria R usiei, Mol dova și Ța ra Românea scă s-au aflat sub
ocupația trup elor țariste până în anu l 1834. L a înch eierea război ului,
statutul int ernațion al al P rincipate lor s-a s chimbat. A cestea ră mâneau
sub suz eranitate a Porții, dar intrau sub protectoratul Rusiei. Tratatul
de pace de la A drianopol (1829) c onținea și un Act separat cu priv ire la
Prințipaturile Mol dova și V alahia.
Transformarea problemei românești în problemă europeană.
➢Generația care a pregătit R evoluția de la 1848 a ur mărit înlăturar ea
regimu lui impus P rincipatelor de marile p uteri, r ealizar ea un irii și
obținerea in depende nței.
➢Maril e puter i conservat oare vecin e Imper iul Habsbur gic, Imperiu l Rus și
Imperi ul Otoman s-au implicat în î nfrânger ea revoluți ei din Țările
Române.
➢În april ie 1849, R usia și Imperiul O toman au înch eiat Conv enția de la
Balta- Liman, prin care se r estrângea autonomia Principatelor .
➢După anul 1848, foștii participanți la ev enim entel e revoluționar e au
popu larizat cauza româneasc ă în Occid ent.
➢Declanș area Războiul ui Crime ei, în anul 1853, și ocupar ea mil itară a
Principatelor de cătr e trupe le ruse, apoi de cel e otomane și austriece, a
determinat abor darea probleme i românești la Congr esul de pace de la
Paris (1856).
➢Unirea Principatelor a deschis ult erior procesul constituiri i și consoli dării
statului r omân moder n.
➢Necesitatea obținerii independențe i Românie i a fost discutat ă, în anu l
1873, d e princip ele Car ol I (1866-1914 ), în cadrul un ei șed ințe a
Consi liului de M iniștri. Declanșar ea unu i nou război ruso -otom an, în
1877, a cr eat cadrul favor abil proclamării acesteia.

➢Rusia nu a a cceptat, la început, c a România s ă participe la războiu l
antiotom an, fapt menț ionat în întâln irea di ntre țarul Ale xandru al II-lea
și cancelarul Gor ceakov cu o delegație română di n care au făcut parte
prim-min istrul Ion C. Bră tianu și m inistrul d e Exter ne, Mihai l
Kogălniceanu. T
➢otuși, R usia a fost interesată să semnez e o convenț ie de r eglementar e
a treceri i trupelor pe ter itoriul românes c, în drumul lor spr e Balc ani (4
aprilie 1877).
➢După înche ierea războiu lui pr in înfrânger ea oto mani lor, Rusia nu a
respect at angajamentul cu priv ire la i ntegritatea teritorială a R omânie i,
asuma t prin convenț ia din april ie 1877.
➢Astfel, pr in trat atul d e pace de la San Stefano (19 fe bruarie/3 ma rtie
1878), R usia și-a r ezervat dreptul d e prelua sudul Bas arabiei d e la
România, î n schimbul Dob rogei, D eltei Dunării și Insule i Șerp ilor,
primite de la Imper iul Otoman. T ratatul d e la Berlin (1/13 i ulie 1878)
reconfirma independe nța Români ei, dar și pier derea sudul ui Ba sarabiei
și reven irea în gran ițele țării a Dobr ogei, Deltei Dunării și Insule i
Șerpilor .
2.B. Relațiile externe ale României până la Prim ul
Răzb oi Mondial
Acțiunile diplomatice al e Români ei înainte de recunoașterea
independențe i de stat.
➢Ministeru l Afacerilor Străine al P rincipate lor Unite a înce put s ă
funcționez e în anu l 1863. As tfel, deș i nu erau încă in depe ndent e,
Principatel e Unite au r ealizat legături special e cu alte țări: în
1863, a fost încheiată cu S erbia o convenți e de e xtrădar e, iar în
1865, cu Austr o-Ungaria, o convenț ie priv ind sistemul poștal și
cel d e telegraf .
➢După anul 1866, l egăturil e externe ale țării noastr e s-au
intensi ficat, astfel că numărul convenț iilor co merciale înche iate
cu alte state a cresut.
➢În 1875, a fost încheiată o convenție comer cială și de navigație
pe 10 ani cu Austr o-Ungaria, iar în 1876 a fos t paraf ată o astfel
de conve nție și cu R usia.
Relațiile ext erne ale României după obținerea indep endenț ei
de stat.
➢Prin trat atele de pace de la San St efano și Berl in, din anul 1878, a fost
recunos cută independ ența de stat a României.
➢Imed iat după semnar ea tra tatulu i de pace de la Berl in, Austr o-Ungaria,
Rusia și T urcia au recunoscut independ ența României, iar Italia, în
1879. Ger mania și alte țări a condiționat r ecunoaș terea independ enței
României de modificar ea articolul ui 7 d in Constituți e cu privire la
acordarea cetățen iei române celor de altă r eligie decât cea cr eștină și

de răscumpă rarea de către statul nostru a ac țiunilor concernului
falimentar Strousber g. În aceste c ondiții, independ ența României a fost
recunos cută și de Ger mania, Franța și Ang lia, în anu l 1880.
➢După r ecunoa șterea independ enței, R omânia a putut să stabi lească
relații d iplomatice cu alte state bazate pe suveranitate și egal itate.
➢Țara noastră a deschis prim ele reprez entanț e diplo matice, care se nu meau lega ții,
în alte cap itale sau a rid icat la nivel de legaț ie foste le agen ții diplo matice care
funcționau în țăr ile respectiv e.
➢Astfel, au î nceput să funcționez e legații la Const antinopol (1878), V iena
(1878), Be lgrad (1879), P aris (1880) etc.
➢Prin ur mare România a putut să promoveze mu lt mai ef icient a cțiuni de
politică externă în confor mitate cu interesele sale po litice și economice.
De exemplu, p entru a-și pr oteja economia de con curența mărfuri lor din
Austr o-Ungaria, România a dorit să negociez e, în 1886, o nouă
convenți e comer cială cu acest stat, ceea ce a determinat un adevăra t
război vam al între cele două țări.
➢În pol itica externă de la sfârșitul secolul ui al XIX -lea și d e la încep utul
secolul ui al XX -lea, R omânia trebuia să țină c ont de raporturile d intre
maril e puteri. T eama de Rusia, care răpise R omânie i sudul Bas arabiei,
în 1878, a determinat apr opier ea țării noastr e de Ger mania și de
Austr o-Ungaria. La rându l lor, a ceste mari puteri considerau R omânia
un avanpost în pol itica lor de consolidar e a poziț iilor în su d-estul
Europei.
➢În 1883, R omânia dev enea, as tfel, membră a Triplei Alianțe.
➢Situația internațională s-a schimbat la începutu l secolului al XX -lea, iar
România a a cționat ca un fact or de stabilitate î n aceast ă parte a
Europei, pentru me nținerea st atu-q uo-ului în P eninsu la Balc anică.
România s-a impl icat în al do ilea război balcanic (1913), î mpotriva
Bulgariei, numai în momentul î n car e situația de la sud de D unăre a
deven it periculoas ă pentru securitatea țării.
➢Prin trat atul d e pace de la Bucur ești (1913), R omânia a obținut partea
de sud a Dobrogei ( Cadrilaterul).
➢După înf iințarea cel ui de -al doil ea bloc politico-militar eur opean,
Antanta, și în condiți ile apr opierii război ului, România și-a intensificat
acțiuni le diplomatice pentru r ealizar ea obi ectivului național, Mar ea
Unire. Austr o-Ungaria și Ger mania nu au m ai putut menți ne România în
sfera lor de i nfluență.
➢Prim-mi nistrul Ion I. C. Bră tianu a ne gociat, în secr et, cu Antanta,
participar ea la P rimul Război Mondial alături d e aceast a, obținând
recuno așter ea dr epturilor R omânei asupra Transilvan iei, Banatului ș i
Bucovinei. Intrat ă în război d upă doi ani d e neutralitate, în 1916,
România și-a î ndep linit obiectivu l național, r ealizarea statulu i unitar
român.

2.C. România în relațiile in ternaționale în secolul al
XX-lea
Principii le po liticii e xterne a Români ei după Marea Unire.

➢În urma semnări i tratatelor de la Confer ința de pace de la P aris,
1919 -1920 (cu Germania, Austria, Bulgaria, Un garia și T urcia),
graniț ele R omâniei au fost r ecunos cute p e plan i nternațional.
➢Membr ă a So cietății Națiunilor, România a acționat pentru
menține rea pă cii, stabilității p e continent și î n lum e și pentru
păstr area st atu-q uo-ului teritorial.
➢În perioada int erbel ică, au fos t semnate tr atate de alianță cu
diferite st ate (pr ecum cel cu Franța, din anul 1926, pr in car e se
garant a sprij inul acesteia în cazul unu i conflict împotriva
României).
➢De asemenea, au fost încheiate tra tate și alianțe r egional e cu
Polonia, Ce hoslova cia și R egatul Sârbo -Croato-Sloven (di n 1929,
denumit Iugoslavia). Cu u ltime le două, R omânia a cons tituit, în
anul 1921, alianța Mica Înțel egere.
➢Pentru i nstituir ea unui climat de încr edere și colabor are
internațională, statul r omân a semnat Pactul Briand-K ellogg,
propus în 1928 de F ranța și S. U.A., de interzicer e a războiu lui
pentru r ezolvar ea confl ictelor internaționale; în anul 1929, a
semnat Protocolul de la Mos cova, prin care România, U.R.S.S.,
Polonia și L etonia se angajau să pună im ediat în v igoare, în
relații le dintre ele, preved erile Pactulu i Briand -Kellogg; a
participat, cu d iferite pr opun eri, la pr egătir ea Conferi nței asupra
dezarmării (1926 – 1932) și la l ucrările aceste ia, la Gen eva, în
anii 1932 – 1935.
Politica ex ternă a Români ei în perioada 19 30 – 1944.
➢Chiar în condiți ile agravă rii relațiilor inter naționale, î n ani i ’30 ai
secolul ui al XX -lea, R omânia a continuat s ă desfășo are acțiun i de
colabo rare cu to ate sta tele. În anul 1933, N icolae T itulescu a elabora t
textul documentelor cu privire la def iniția agresiun ii în relațiile
internaționale.
➢Legături le diplomati ce cu sta tul sovietic au fost r eluate, în anu l 1934,
deschizându-se l egați i la Bu curești și Moscova, iar România a susținut
admite rea U.R.S.S. în Soci etatea Na țiunilor.
➢Totodată, la inițiativa st atului român, s-a put ut realiza alianța cu
Iugoslavia, Grecia și Turcia, Înțele gerea B alcanic ă (1934).
➢Dezmembrar ea Cehoslova ciei, în anii 1938 – 1939, și iz bucnir ea unui
nou război mond ial, în anu l 1939, au adus schimbări în atitu dinea
României pe plan i nternațional. T eritoriul românes c a fos t vizat de
statele r evizioniste prin î nțelegeri secr ete, pr ecum Pactul Ri bbentrop-
Molotov, de la 23 august 1939, î nche iat de Ger mania și U .R.S.S..
➢În anu l 1940, după ce alianțel e țării noa stre au d evenit i noperabil e
(Franța a capitu lat în fața Germanie i, Mica Înțelegere și Înțele gerea
Balcanică nu au mai putut f uncționa etc.), R omânia s-a găsit i zolat ă pe
plan e xtern.
➢În urma a două note ult imative adr esate la 26 și 28 i unie 1940,
autorită țile de la Bu curești au acceptat cedar ea Basarabiei și a
Bucovinei d e Nor d Uniunii Sovietice, ocupația soviet ică institu indu-se,
cu aces t prilej, și î n ținutul H erța.
➢Prin arbitrajul Ger mani ei și al Italie i, la 30 august 1940, dictatul d e la
Viena, obli ga România să cedeze nor d-vestu l Transilvanie i Ungari ei.
➢La 7 septembrie 1940, R omânia a cedat Bulgariei Cadri laterul.

➢Pentru a-și r ecupera teritoriile pierdute, țara noastr ă a intrat în război ul
antisoviet ic la 22 i unie 1941, el iberând teritori ile ocupate de U .R.S.S.
➢Continuar ea războiulu i peste Nistru, nu a fost susțin ută de cea mai
mare parte a societății r omânești.
➢În condiți ile contra ofensivei soviet ice din ani i 1943 – 1944, at ât Ion
Antonescu, c ât și r egele M ihai I și opoziția au in ițiat acțiun i diplomatice
la Ank ara, Cairo, Stockholm etc., pentru i eșirea României din războiu l
împotriva Na țiunilor Unite.
➢România a întors armele î mpotriv a Ger manie i hitleriste, la 23 august
1944, și a semnat armistițiu l cu Uniunea Sovi etică, la 12 septembri e
1944. P rin luptă, întregul ter itoriu al T ransilvanie i a fost el iberat la 25
octombrie 1944.
3. România în perioa da “Războiului rece”
România în relațiile int ernaționale , în per ioada maxim ei
confruntări din timpul Războiului R ece.
➢Deoarece, din 1945, a intrat în sfera de i nfluență sovietică, România n u
a mai putut desfășura legăturil e tradiționale de po litică externă avute
în per ioada interb elică.
➢Prin trat atul d e pace, semnat la Conf erința de la P aris, la 10 decembri e
1947, r ecunoș tea anular ea dictatulu i de la V iena, di n 1940, dar
consfii nțea și juridic ocupar ea Basarabie i, nor dului Bucovin ei și a
ținutul ui Herța de cătr e U.R .S.S. R omânia a deve nit membră a
Organizație i Națiunilor Un ite în anul 1955.
➢După al Doil ea Război Mond ial, U.R .S.S. a impus R omânie i orientar ea
politicii sale e xterne mai cu seam ă către Est și r estrânger ea relații lor cu
lumea o ccidentală la min imum.
➢România avea aceeași poziț ie față de eve niment e cu cea a U.R.S.S. și a
lagărul ui comunist.
➢Statul r omân a deven it, în 1949, membru fo ndator al Consil iului de
Ajutor Economic Recipr oc (organizația economic ă a țărilor c omun iste,
C.A.E.R.), cu sedi ul la Mosc ova, și a Or ganizației T ratatului de la
Varșovia, creată în 1955, alianța militară a statelor co muniste s atelite
ale Uniunii Sovi etice, opus ă N.A .T.O.
➢Abia la câțiv a ani d upă moarte a lui Stali n, Gheor ghe Gheor ghiu-Dej a
început să promoveze o politică de distanțar e față de U .R.S.S., mai ales
după 1958, când trupe le sovietice au fost retrase di n România.
➢Însă nu s-a pus niciodat ă problema să fie părăsite C.A .E.R. și
Organizația Tratatului de la V arșovia.
➢România s-a pr onunțat, în anu l 1964, pe ntru limitar ea amestecului
sovietic în treburile interne al e alto r țări c omuniste, p e fondu l
neînțelegerilor di ntre sovietici și chi nezi. Tot în 1964, R omânia a
condamna t și planu l Valev, de i ntegrar e economic ă a țărilor so cialiste,
prin care se p ropunea ca zone din sud -estul R omâniei, nor d-estu l
Bulgariei și părți di n U.R .S.S. să se special izeze în producția agricolă .
➢Țara noas tră a înce put, după 1960, să dezvolte r elații și cu sta te
democratice d in Occide nt, pentru a import a tehno logie n ecesară
industriali zării.

Politica ex ternă a Români ei în perioada dest inderi i și a
coexist enței pașnice.
➢Rezolvar ea crizei rachete lor soviet ice din Cuba (1962 ), care adusese
omen irea pe mar ginea confl ictului nuclear a fost urmată de o perioad ă
de destin dere în relații le int ernaționale și de coe xistență pașnic ă într e
țările cu sisteme social-pol itice di ferite (comunist și democr atic).
➢În acea stă etapă, R omânia, după ven irea la puter e a lui Nicolae
Ceaușes cu în 1965, a continuat polit ica încep ută în timpu l lui Gheor ghe
Gheorghiu-Dej, de distanțar e de l inia soviet ică, dar de menți nere în
tabăr a comun istă.
➢Statul român a continua t să-și extind ă col aborarea cu state le occ ident ale și a
stabil it relații diplo matice cu Republi ca Federa lă Ger mania (1967). Conducă torul
român a efectua t vizite în difer ite țări, precum S.U. A., Franț a, Republi ca Federa lă
Germ ania, Marea Brit anie etc., iar m ulți șefi de stat (Charles de Gaull e
președinte le Franț ei, Rich ard Nixon, președin tele S.U.A.) au viz itat Români a.
➢Nicolae Ceașescu a fost apreciat pentru a titudinea sa, mai al es după
ce, în 1968, c onducerea României a condamn at int ervenția mil itară a
armatelor T ratatulu i de la V arșovia în Cehoslova cia, pe ntru a înlătura
conducer ea co munistă adeptă a unor reforme interne.
➢Rom ânia a deven it membră a Băncii Mondiale și a Fondului Monetar
Internaț ional, din 1972, și a se mnat, în 1975, Actul final al Conferin ței pentru
Securita te și Cooperare în Europa, de l a Helsinki.
➢În ani i ’80, s chimbar ea climatului pol itic inter național (mai ales du pă
1985, când Mihai l Gorb aciov a preluat c onducer ea U.R.S.S.),
deschiderea dialogulu i Est-Vest, dar și po litica internă rigi dă și abuz ivă
promovată de Nicolae Ceaușescu, au dus la izolar ea Românie i pe plan
extern. Abia după 1989, st atul r omân a putut r elua legăturil e nor male
cu sta tele oc cidentale.