Aplicatiile Programului Williams la Pacientii cu Lombalgii
APLICAȚIILE PROGRAMULUI WILLIAMS LA PACIENȚII CU LOMBALGII
Cuprins
Capitolul I: Introducere
I.1. Importanța aplicării programului Williams
I.2. Motivarea alegerii temei
Capitolul II: Fundamentarea teoretică a cercetării
II.1. Fundamentarea teoretică a programului Williams
II.2. Lombalgiile – cauze, forme de manifestare, caracteristici
II.3. Afecțiuni asociate care duc la apariția lombalgiilor
II.4. Metode, procedee și tehnici specifice kinetoterapiei
II.5. Indicații generale
Capitolul III: Elementele constitutive ale cercetării
III.1. Obiectivele cercetării
III.2. Ipotezele cercetării
III.3. Organizarea și desfășurarea cercetării
III.3.1. Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare
III.3.2. Locul de desfășurare și condițiile de bază a cercetării
III.3.3. Durata și etapele desfășurării cercetării
III.4. Metodologia de lucru (descrierea experimentului propriu-zis)
III.4.1 Metode de cercetare folosite
II.4.1.1. Metoda documentării teoretice
II.4.1.2. Metoda anchetei
II.4.1.3. Metoda observației
II.4.1.4. Metoda măsurării si evaluării
II.4.1.5. Metoda experimentală
II.4.1.6. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor
II.4.1.7. Tehnici moderne de înregistrare
III.4.2. Testele de evaluare specifice funcționalității segmentului lombar
Capitolul IV: Prezentarea și interpretarea rezultatelor
Capitolul V: Concluzii
Bibliografie
Anexe
Capitolul I: Introducere
I.1. Importanța aplicării programului Williams
Utilizarea exercițiilor fizice în scop profilactic și terapeutic nu au constituit o noutate a zilelor noastre, ci o preocupare din cele mai vechi timpuri care a determinat crearea în cadrul medicinei, a unor ramuri integrate concepției omului sănătos și bolnav.
Kinetoterapia – fiind un tratament cu ajutorul exercițiului fizic, care este mișcarea – este prin excelență un tratament excitant asupra sistemului neuro-mio-arto-kinetic. Kinetoterapia este un excitant în vederea valorificării propriilor surse biofuncționale ale organismului, în cadrul căruia se declanșează o serie de procese biomecanice sau neurologice, cu efecte benefice asupra întregului organism.
Rolul kinetoterapiei este important, atât în scop profilactic, terapeutic, dar mai ales de recuperare.
Problema lombalgiilor nu este recentă, kinetoterapia venind în ajutorul rezolvării acestor deficiențe ale coloanei vertebrale, prin numeroasele sale mijloace.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exerciții de remobilizare a coloanei vertebrale lombare, basculări ale bazinului, întinderea musculaturii paravertebrale și mușchiului psoas iliac, cel mai frecvent se utilizează programul Williams.
Programul Williams parte integrantă a kinetoterapiei este un mijloc eficient în rezolvarea diferitelor afecțiuni cum ar fi: hernia de disc, cifolordoze, lordoze, lombalgii, etc.
Sursele bibliografice existente susțin eficacitatea aplicării programului Williams în diferite afecțiuni în general, și în lombalgii în particular.
Programul Williams prezintă o serie de avantaje față de celelalte mijloace și procedee ale kinetoterapiei:
Execuția exercițiilor este ușoară,
Nu necesită aparatură,
Pacientul nu depinde de kinetoterapeut, putănd aplica și individual programul Williams după ce în prealabil a învățat execuția corecta a exercițiilor.
Recuperarea profesională are un obiectiv fundamental nu numai restabilirea stării anterioare ci și dezvoltarea la maximum a funcțiilor sale psihice și fizice pentru a compensa pierderile, capacitatea de muncă și pentru o integrare corespunzătoare.
I.2. Motivarea alegerii temei
Toate statisticile mondiale ca și cele ale țarii noastre, arată că lombalgia este probabil patologia locomotorie care suscită unul dintre cele mai mari interese în mediul sănătății, al muncii și al marelui public.
Se definește prin lombalgie cronică, orice durere lombară sau lombo – pelviană, care evoluează de cel puțin trei luni.
În ciuda afecțiunilor de prevenire puse în practică la toate nivelurile, lombalgiile reprezintă încă 10% din populație celor cu durerile la nivelul coloanei lombare. Instituțiile sanitare de specialitate, anunță cheltuieli foarte importante – reprezentând în total 80% din cheltuielile de sănătate legate de această patologie.
Aceasta afecțiune, afectează toate vârstele, cu impact social mare pentru persoanele active, deoarece diminuează sau reduc capacitatea de muncă.
Recuperarea acestor oameni cere un profesionalism de vârf din partea kinetoterapeutului deoarece tehnicile utilizate trebuie strict adaptate stării functionale, tipurilor de afecțiuni și evoluțiile acestuia.
Deoarece de-a lungul anilor de studiu și a lucrărilor practice desfășurate în secțiile de ortopedie, neurologie si fizioterapie ale Spitalului Județean de Urgență Călărași, Spitalului Județean de Urgență Brăila, am lucrat cu pacienți care sufereau de această afecțiune, am considerat necesară finalizarea studiilor de licență prin prezentarea lucrării finale cu titlul: „Aplicațiile programului Williams la pacienții cu lombalgii”.
Consider oportună această decizie, deoarece este susținută de rezultatele satisfăcătoare în urma aplicării diferitelor mijloace si procedee kinetoterapeutice dar în special al programului Williams care din punctul meu de vedere este foarte eficient în astfel de situații. Pe lângă rezultatele directe obținute în sala de kinetoterapie, acest program are avantajul că poate fi continuat de către subiecți și individual (acasă) pentru perioadele de întreținere.
Datorită rezultatelor obținute materializate prin creșterea capacității funcționale a bolnavilor cât și conștientizarea din partea lor a importanței kinetoterapeutului în cadrul planului de tratament, m-au determinat sa aleg tema: „Aplicațiile programului Williams la pacienții cu lombalgii”.
Capitolul II: Fundamentarea teoretică a cercetării
II.1. Fundamentarea teoretică a programului Williams
Dr. Paul Williams a publicat pentru prima dată programul său pentru pacienții cu lombalgie cronică de natură discartrozică Exercițiile au fost concepute pentru bărbați de sub 50 și femei de sub 40 de ani, care au o hiperlordoză lombară, a căror radiografie arată o scădere a spațiului interarticular din segmentul lombar.
Scopul acestor exerciții era de reducere a durerii și asigurarea unei stabilități a trunchiului inferior prin dezvoltarea activă a mușchilor abdominali, fesier mare și ischiogambieri, în paralel cu întinderea pasivă a flexorilor șoldului și a mușchilor sacrospinali.
Williams afirma: "Omul, forțând corpul său să stea în poziție erectă, își deformează coloana, redistribuind greutatea corpului pe părțile posterioare ale discurilor intervertebrale, atât în zona lombară, cât și în cea cervicală"
În perioada acută se recomandă poziții de flexie lombară (imobilizarea în pat gipsat Williams).
În faza subacută se trece la efectuarea programului exercițiilor pe flexie. Faza I a programului cuprinde 6 exerciții, din care primele 5 sunt efectuate din decubit dorsal, iar ultimul din așezat; ele urmăresc asuplizarea trunchiului inferior, tonifierea musculaturii abdominale și întinderea structurilor posterioare ale coapsei și coloanei lombosacrate; fiecare exercițiu al acestei faze se execută de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi. După aproximativ 2 săptămâni, în partea a doua a stadiului subacut, exercițiile devin mai complexe, adăugându-li-se cele din faza a II-a a programului Williams; acestea cuprind încă 5 exerciții din poziții libere, la care se adăugau exerciții din atârnat la scara fixă – exerciții de ridicare, ridicare + răsucire și pendulare a membrelor inferioare.
În faza cronică se instituie faza a III-a a programului Williams, în care se pune accentul pe bascularea bazinului, întinderea flexorilor șoldului și tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale, fesiere și extensoare lombare cu scopul menținerii unei poziții neutre a pelvisului și de creare a unei presiuni abdominale care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale. (KINETOTERAPIE/PHYSIOTHERAPY – Vasile Marcu, Mirela Dan, 2006)
Prima fază:
Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea, apoi celălalt genunchi;
Decubit dorsal, se trag cu mâinile ambii genunchi la piept până se ating genunchii cu fruntea;
Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent;
Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 90o, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte. Se revine, apoi se repetă de mai multe ori în șezând pe scaun, cu genunchii mult depărtați, se flectează trunchiul anterior, astfel ca mâinile să atingă solul sub scaun. Se menține această poziție timp de 4 – 5 secunde, se revine și se repetă de mai multe ori.
In șezut pe scaun cu mâinile pe lângă corp, aplecarea capului între genunchi, permițând mainilor să ajungă pe podea; se menține poziția până se numără la trei; se aduce corpul în poziția inițială; se repeta de cinci ori (pentru elasticitate lombară și a ischiogambierilor, se crește forța musculaturii lombare inferioare).
Fiecare exercițiu se repetă de 4 – 5 ori pe ședință și se fac 2 – 3 ședințe zilnic.
A doua fază:
Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat, se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului;
Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului;
Decubit dorsal, se ridica alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins;
Din ortostatism, genoflexiuni cu mâinile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele se menține perfect drept, călcâiele lipite pe sol;
Pozitia de ”cavaler servant”, corpul aplecat spre înainte și sprijinit cu mâinile pe sol. Se întinde genunchiul de sprijin executând și o balansare care întinde mușchiul psoas-iliac.
La acest program se pot asocia o serie de exerciții la spalier din poziția atârnat în funcție de posibilitățile fizice ale bolnavului:
Cu spatele la spalier , mâinile deasupra capului, prinde cu ambele mâini bara și se execută:
a) ridicarea genunchilor la piept;
b) rotarea trunchiului stânga – dreapta cu genunchii flectați;
c) bascularea stânga – dreapta a membrelor inferioare întinse (ca la un pendul);
d) semisuspendat (șoldurile si genunchii flectați la 900, sprijin și pe membrele inferioare) se fac basculări înainte și înapoi și în lateral ale bazinului;
e) cu fata la spalier, membrele superioare prind bara și se execută:
– redresarea bazinului;
– pandularea bazinului;
f) cu membrele inferioare pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Scopul tonificării musculaturii abdominale și a celei extensoare lombare este ca, în ortostatism, trunchiul inferior să realizeze o poziție neutră a pelvisului și să creeze o presiune abdominală care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale lombare inferioare.
Obținerea unei poziții neutre, delordozante, ține de întinderea musculaturii extensoare lombare (paravertebrale și psoas-iliacului) dar și tonificarea abdominalilor (care trag în sus pubele) și a feselor mari (care trag în jos fața posterioara a bazinului).
Exercițiul 1: Din decubit dorsal cu genunchii flexați la 90o tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcarii, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Este exercițiul care determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale.
Exercițiul 2: Aceeași poziție de plecare ca la exercițiul anterior, ridică capul, umerii și trunchiul, brațele intinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonnapoi și în lateral ale bazinului;
e) cu fata la spalier, membrele superioare prind bara și se execută:
– redresarea bazinului;
– pandularea bazinului;
f) cu membrele inferioare pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Scopul tonificării musculaturii abdominale și a celei extensoare lombare este ca, în ortostatism, trunchiul inferior să realizeze o poziție neutră a pelvisului și să creeze o presiune abdominală care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale lombare inferioare.
Obținerea unei poziții neutre, delordozante, ține de întinderea musculaturii extensoare lombare (paravertebrale și psoas-iliacului) dar și tonificarea abdominalilor (care trag în sus pubele) și a feselor mari (care trag în jos fața posterioara a bazinului).
Exercițiul 1: Din decubit dorsal cu genunchii flexați la 90o tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcarii, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Este exercițiul care determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale.
Exercițiul 2: Aceeași poziție de plecare ca la exercițiul anterior, ridică capul, umerii și trunchiul, brațele intinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifică selectiv mușchii abdomonali.
Exercițiul 3: Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se trage puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă. Tonifică selectiv transferul abdominal.
Exercițiul 4: Se desfășoară în patru timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectați la 90o și tălpile pe pat:
Se duce lomba în jos, presând planul patului. Kinetoterapeutul controlează plasând o mână sub lomba pacientului;
Se basculează sacrul și coccisul în sus, lomba rămânând însă presată pe pat. Se controlează izometric fesierii mari;
Se ridică capul – trunchiul și brațele întinse spre coapse;
În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral (mâinile cu palmele în sus).
Exercițiul 5: Decubit dorsal, genunchii flectați la 90o, lipiți unul de altul, bolnavul încearca să-i ducă lateral spre planul patului. La excursia maximă a mișcării se opune rezistență din partea kinetoterapeutului, realizându-se astfel izometria.
Exercițiul 6: Aceeași poziție de plecare, bolnavul își trage cu forță genunchii la piept, iar kinetoterapeutul se opune.
Exercițiul 7: Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse (se menține activ poziția delordozantă). Kinetoterapeutul încearcă să ridice ambele membre inferioare, dar bolnavul se opune.
Exercițiul 8: Decubit lateral cu coapsele ușor flectate. Terapeutul cu o mână împinge înainte pelvisul și cu cealaltă trage înapoi umărul. Bolnavul se opune acestor forțe. Imediat, fără pauze, terapeutul inversează prizele ( umăr posterior și pelvis anterior ) și pacientul se relaxează.
Exercițiul 9: Executarea „pudului” din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba (fără să se lordezeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombară.
Exercițiul 10: Din poziția „pod” bolnavul încearcă o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistență spre sfârșitul cursei mișcării. Se alternează stânga – dreapta.
Exercițiul 11: Din aceeași poziție ca la exercițiul anterior se face translatarea laterală a bazinului la care, spre sfârșitul cursei mișcării terapeutul opune rezistență.
Exercițiul 12: Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijina ușor pe ea și face o ușoară flexie din șolduri menținând coloana lombară delordozată. Kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă și cealaltă anterior, pe creasta iliacă opusă, împinge, respectiv trage înapoi. Bolnavul se opune acestor forțe. Se schimbă apoi poziția mâinilor.
Cele mai importante exerciții în gimnastica medicală sunt exercițiile izometrice.
Alte exerciții indicate în nevralgia sciatică, sunt exercițiile executate la :
Covorul rulant;
Bicicleta ergometrică;
Spalier.
Aceste programe nu sunt standard și este recomandată varietatea exercițiilor în funcție de pacient.
Recomandările sunt în funcție de localizarea afecțiunii și de profesia pe care o are pacientul. Astfel:
Pacienții care își desfășoară activitatea în special în poziția ortostatică sunt beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre întreținerea și dezvoltarea sistemului muscular de susținere pe verticală a coloanei vertebrale;
Pentru pacienții a cărei activitate profesională solicită flexia trunchiului și mișcări complexe ale membrelor superioare, programul de kinetoterapie profilactică trebuie orientat spre consolidarea funcției de bază a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigură retroversia trunchiului la nivelul articulației coxofemurale.
Exercițiile din faza a II a trebuie facute de 2 ori/zi timp de 4 luni; dacă la sfârșitul acestei faze totul se desfășoară confortabil, se poate trece la faza III.
A treia fază:
Exercițiul 1: Decubit dorsal genunchii flectați – se împinge lomba spre pat, se basculează în sus sacrul (lomba rămâne mereu în contact cu patul), apoi se contractă peretele abdominal. Treptat se execută aceleași mișcări lombare și ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puțin flectați, până ajung să fie complet întinși.
Exercițiul 2: Decubit dorsal se execută „bicicleta” cu pelvisul mult basculat înainte.
Exercițiul 3: Ortostatism la spalier, membrele inferioare la 25-30 cm, se aplatizează sacrul și lomba, se apropie treptat călcâiele de spalier menținând contactul lombei cu acesta. (Sbenghe T.,1987)
II.2. Lombalgiile
– cauze, forme de manifestare, caracteristici –
Durerea localizată în regiunea lombară (lombalgia), ca și cea iradiată de-a lungul membrului inferior (lombosciatica), constituie o suferință extrem de frecventă, ce determină incapacitatea de muncă cu importante repercusiuni economice. (Șuteanu Șt.,1977)
Durerea de spate a zonei lombare (lombalgia) este determinată cel mai adesea de o cauză mecanică. Este o durere secundară folosirii exagerate a coloanei vertebrale cu o structură normală sau secundară deformării unei structuri anatomice. Cauza durerii nu este foarte clară dar se pare că se datorează tensionării musculare, ligamentare sau fasciale în urmă, fie a unor traumatisme minore, fie a unui stres mecanic continuu la nivelul coloanei vertebrale. Se caracterizează prin dureri de tip mecanic care se ameliorează în repaos și se accentuează la mobilizare.
În stadiul cronic are loc o scurtare capsulo-ligamentară posterioară fie de tip flexie sau extensie, fie combinată. Subiectiv bolnavul relatează episoade acute, dureroase în antecedență care însă au cedat în totalitate. Obiectiv se constată limitarea flexiei, extensiei sau a ambelor mișcări. (Moraru Ghe. 1999)
În perioada subacută durerile din decubit au dispărut, pacientul se poate mișca în pat fără prea mari dureri, poate sta pe scaun un timp limitat și se poate deplasa cu condiția de a nu-și mobiliza coloana lombo – sacrată și a nu-și provoca astfel exacerbarea durerilor.
Perioada cronică permite bolnavului să-și mobilizeze coloana, aceste mobilizări declanșând durere moderată, suportabilă.
În ortostatism și în mers, durerile apar dupa un interval mare de timp, pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare.
Acest tip de durere afectează în special persoanele cuprinse între 20 și 40 de ani. Cauzele predispozante includ greșeli în tehnica de ridicare a obiectelor, obezitatea, anomalii de postură (cum ar fi hiperlordoză, de cele mai multe ori determinată de obezitatea abdominală) sau inegalitatea lungimii membrelor inferioare.
Durerea apare de obicei brusc după o activitate fizică de ridicare, de lucru în poziție aplecat sau practicarea unui sport fără antrenament și afectează spatele cu posibilă iradiere la nivelul feselor sau a coapselor. De obicei durerea nu apare imediat după activitate ci dupa 12 – 24 de ore, atunci când se inflamează țesutul moale și apare senzația de înțepeneală. Durerea este agravată de statul în picioare și ameliorarea în poziția culcat.
Examinarea radiologică în acest caz nu este necesară și dacă se efectuează, în majoritatea cazurilor nu arată modificări.
Durerile de spate sunt cauzate, cel mai obișnuit, de afecțiuni ale discurilor intervertebrale, dar diferă, de la un pacient la altul, în funcție de localizare, intensitate, oră sau modul de apariție.
Durerile lombare acute și cronice sunt produse de procese patologice ale coloanei vertebrale și de boli ale organelor abdominopelvine – ce se pot traduce prin dureri la nivelul coloanei lombosacrate.
A. Cauzele vertebrale ale lombalgiilor
Lombalgiile pot fi determinate de tulburări statice, procese degenerative, inflamatorii, neoplazice, metabolice sau traumatice, ce afectează coloana lombară.
Tulburările statice.
Aceste tulburări statice sunt datorate mai multor cauze:
– asimetria membrelor inferioare,
– anomaliile tranziționale lombosacrate,
– spondiloliză,
– spondilolisteză,
– sindromul trofostatic.
Dintre aceste afecțiuni, cele mai importante sunt spondiloliza, spondilolisteza și sindromul trofostatic.
Examenul radiologic evidențiază hiperlordoza lombară sau angulația lombosacrată, artroza interapofizară (pe clișeele de 3/4 ) și pseudartroza intersplinoasă – sindromul Baastrup.
2. Leziunile degenerative ale coloanei lombare.
Alternările degenerative ale discurilor intervertebrale devin mai frecvente paralel cu vârsta, fiind mai accentuate la muncitorii ce prestează munci fizice grele, ca și la obezi sau la bolnavi cu tulburări de statică.
3. Procese inflamatoare ale coloanei vertebrale.
În procesele inflamatoare durerea are un ritm particular, se intensifică noaptea, trezind adesea bolnavul din somn, dimineața, durerea lombară este intensă și se însoțește de o redoare, care cedează cu greu la mișcări.
Se observă semnele generale de inflamație atât clinice – febră, transpirație, alterarea stării generale – cât și biologice – leucocitoză, V.S.H. accelerată.
Inflamația poate proveni dintr-o infecție, ca: febra tifoidă, bruceloză, stafilocociile și tuberculoza sau poate exista în cadrul unei boli de origine necunoscută ca spondilita anchilopoiecă, poliartrita reumatoidă, poliartrita psoriazică, sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy. Cele mai importante sunt morbul Pott și spondilita anchilopoietică.
Durerii lombare i se asociază adesea dureri sacro-iliace (în regiunea fesieră), precum și dureri nevralgice (datorită afectării articulațiilor interapofizare), mai ales intercostale sau sciatice fie drept, fie stâng (se realizează aspectul de sciatică „în basculă”). La unii bolnavi sunt prezente artritele periferice și leziunile oculare.
4. Afecțiuni metabolice ale coloanei vertebrale.
Structurile metabolice osoase ale coloanei vertebrale pot fi afectate de patru boli metabolice:
– osteomalacie,
– osteoporoză,
– hiperparatiroidie,
– boala Paget.
În toate aceste afecțiuni bolnavii acuză lombalgii, uneori de mare intensitate.
Durerea lombară, simptom relativ precoce al osteomalaciei, este exagerată de mișcările coloanei vertebrale și de ortostatismul prelungit. Bolnavii prezintă și unele semne de hipocalcemie, precum ar fi iritabilitatea neuromusculară. Calcemia este normală sau scazută, fosforemia este de asemenea scăzută, se constată o hiperfosfatazemie alcalină. Biopsia osoasă evidențiază suprafețele osteoide necalcifiate.
5. Cancere metastazice ale afecțiunii vertebrale maligne.
Metastazele canceroase se localizează frecvent în regiunea lombo-pelvină, ele provin mai ales de la un cancer primitiv la sân, prostată, rinichi, suprarenală, tiroidă, plămîni, tub digestiv.
La aproximativ 10% din cazuri, localizarea primitivă nu poate fi depistată. În acest caz, diagnosticul trebuie confirmat prin biopsie osoasă.
6. Leziunile traumatice.
Traumatismele regiunii lombare pot determina fracturi ale corpilor vertebrali și mai ales ale apofizelor transverse.
Uneori pot apărea fracturi patologice după traumatisme minime. În acest caz, intervin leziuni prealabile neoplazice, metabolice sau infecțioase.
B. Cauzele extravertebrale ale lombalgiilor.
Deseori, lombalgia poate să fie o durere reflectată, având ca punct de plecare organele abdomino-pelvine, retroperitoneale.
1. Lombalgiile de origine renală (litiază renală, pielonefrită acută și cronică) sunt de obicei unilaterale. Ele se pot însoți de tulburări de micțiune sau de tulburări intestinale reflexe.
Durerile iradiază către regiunea abdomino-iliacă și în organele genitale. Etiologia lor este confirmată prin examenul de urină și prin urografie.
2. Lombalgiile de origine ginecologică (metrite, metroanexite acute și cronice, retroversie uterină) nu sunt atât de frecvente pe cât se crede. De multe ori aceste lonmbalgii au o origine discală sau nevrotică.
3. Lombalgiile de origine digestivă sunt dintre cele mai variate , deoarece pot produce iradieri lombare:
– durerile din ulcerul gastric și duodenal,
– din neoplasmul gastric,
– din pancreatita acută si cronică,
– din apendicita retrocecală,
– din afecțiuni ale colonului (colită, diverticulită, neoplasm de colon sau de rect).
Simptomele asociate și examenele paraclinice permit diagnosticul afecțiunii cauzale. (Moanga M. 1997)
II.3. Afecțiuni asociate care duc la apariția lombalgiilor
II.3.1. Hernia de disc lombară – HDL.
Hernia de disc lombară constă din deplasarea unei porțiuni din discul intervertebral, care poate fi o simplă protuzie de disc, când inelul fibros al discului bombează și pătrunde posterior în canalul rahidian, sau hernia de disc adevărată, când pe lângă inelul fibros pătrunde în canalul rahidian și nucleul pulpos, care va interesa rădăcinile nervoase.
După direcțiile în care se poate deplasa, le putem categorisi în:
Hernia de disc anterioară fără simptome,
Hernia de disc laterală, care numai în regiunea cervicală poate provoca o compresiune a arterei și nervului vertebral,
Hernia de disc posterioară, unde prin ruperea ligamentului posterior, o parte din disc și nucleul pulpos pătrund în canalul rahidian, producând o compresiune medulară sau a rădăcinilor nervoase,
Hernia interspongioasă, când platourile vertebrale cedează si nucleul pulpos pătrunde în corpul vertebral.
Se întâlnește mai frecvent la bărbați și mai ales la cei care depun munci fizice, la vârsta de 30 – 40 de ani, iar ca localizare mai frecvent, în zona lombară apoi cervicală și rar toracală.
Există o seamă de factori care predispun la producerea herniei de disc cum ar fi: malformații congenitale ale vertebrelor (lombalizare, sacralizare, spina bifidă, etc.), și alți factori cum ar fi: munca în poziție defectuoasă (cu trunchiul aplecat), sarcina și modificări în structura discului intervertebral, precum și traumatismele coloanei vertebrale.
Hernia de disc lombară comprimă o singură rădăcină, la ieșirea ei din sacul dural înainte ca aceasta să intre în gaura de conjugare. Rareori sunt comprimate două rădăcini.
Sunt descrise trei stadii de suferință a rădăcinilor comprimate de hernie ( după academicianul Arseni) :
Stadiul 1: sindrom de iradiere a rădăcinii, cu parestezii și durere;
Stadiul 2: sindrom de compresiune a rădăcinii cu durere și parestezii pe traiect radicular, cu modificări ale reflexelor osteotendinoase;
Stadiul 3: sindrom de întrerupere sau de paralizie radicular.
Durerea care însoțește hernia de disc lombară este dată de congestia radiculară în dura mater, cu stază în venele mari epidurale însoțite de tulburări circulatorii ale rădăcinii, precum si de iradierea rădăcinei senzitive.
Hernia de disc lombară se produce mai mult pe partea stângă (la dreptaci), datorită faptului că se înclină pe partea membrului puternic când fac o mișcare. 80- 90% din lombosciatice sunt date de hernia de disc.
Primul simptom este durerea mediană sau laterală, în regiunea lombară, ca mai târziu să se extindă și la nivelul sciatic, durere care se poate accentua la efort, mers, stațiune sau ședere în timp îndelungat și la tuse sau strănut. (Dumitru D. 1984)
Orice pacient cu hernie de disc lombară prezintă clinic cinci simptome:
1. Rahidian – vertebral – durere, contractură musculară paravertebrală, tulburări de statică vertebrală – scolioză, cifoză și tulburări de dinamică vertebrală – limitarea mișcărilor de flexie, extensie, inflexiuni laterale.
2. Radicular – suma semnelor și simptomelor ce exprimă suferința, a una sau mai multor rădăcini – durere radiculară, tulburări de sensibilitate și neuromotorii.
3. Dural – semne cu expresie clinică realizate din creșterea presiunii la care este supus lichidul cefalorahidian.
4. Miofascial – dureri localizate în țesutul moale, identificate la palpare.
5. Neuropsihic – totalitatea modificărilor comportamentale și de reactivitate neuropsihică a bolnavului.
Principalele traiecte radiculare la nivelul membrului inferior sunt:
L2, L3 – fața laterală și anterioară a coapsei, până în treimea ei inferioară.
L4 – fața antero-externă șold, coapsa anterioară (de-a lungul mușchiului croitor), fața internă a genunchiului.
L5 – fesa, fața posterioară a coapsei până la capul peroneului, loja antero-externă a gambei, în jurul maleolei externe, fața dorsală a piciorului până la haluce și spațiul interdigital I.
S1 – fesă, fața posterioară a coapsei până în spațiul popliteu, fața posterioară a gambei până la nivelul tendonului achilian și calcaneului,1/2 externă a plantei, ultimele trei degete.
II.3.2. Lordoza
Lordoza este o deviație a coloanei vertebrale, în plan sagital cu convexitatea anterioară, prin accentuarea curburilor fiziologice. Gâtul și capul rămân pe verticală sau se înclină înainte, pentru a compensa curbura lordotică cervicală. În regiunea lombară bazinul prezintă o anteversie accentuată tinzând să se culce pe orizontală. Abdomenul proiemină, iar membrele inferioare sunt întinse din genunchi sau cu genunchii în hiperextensie. Cu timpul, hiperlordoza va avea repercusiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor produce leziuni de uzură.
Lordoza o întâlnim mai des la gimnaste, înotătoare, gravide, persoane grase, la balerine (din cauza mersului pe vârfuri), la persoanele care poartă încălțăminte cu tocuri înalte se produce un dezechilibru spre înainte ce se compensează prin înclinarea trunchiului înapoi în curbare lombară.(Dumitru , D., 1984)
Frecvența lordozei este mai mare la femei decât la bărbați, la copii decât la adulți, iar din totalitatea incurburilor lordotice, numai un număr foarte redus se încadrează în categoria deviațiilor structurale. (A. , Birtolon , Șt.)
Devine patologică, când curbura lordotică fiziologică este depășită ca amplitudine, sau cănd este localizată în regiunea dorsală.
După Vandervael, stațiunea la verticală accentuează curburile fiziologice ale coloanei, scurtănd spinalii, ei fiind mușchi care lordozează și nu greutatea corpului și slăbiciunea extensorilor. Tot el susține că o altă cauză care determină compensări lordotice ar fi mobilitatea redusă în mișcarea de abducție a membrelor : 45o pentru articulația coxo-femurală și 90o pentru articulația scapulo-humerală, iar depășirea acestor limite se face prin lordozare.
După Mezieres, lordoza este la originea tuturor devierilor coloanei vertebrale, deoarece omul prin ridicarea sa la verticală, de la poziția de patrupedie și prin mișcările membrelor, pornind de la amplitudinea medie, nu face altceva decât să accentueze lordozele fiziologice.
În urma mai multor teorii s-a ajuns la concluzia că accentuarea curburii lordotice prin anteversia bazinului este posibilă în cazurile următoare:
Atonia abdominalilor, în special a dreptului abdominal. Viscerele nesusținute anterior trag de coloana lombară de care sunt fixate, și abdomenul proiemină.
Atonia generală, continuă sau ocazional lipsește individual de tonusul necesar posturii, lăsându-se apăsat de greutatea corpului, susținut, se poate spune, numai în ligamente fără participarea continuă a musculaturii erectoare.
Atonia cvadricepsului care determină o flexie a genunchilor prin relaxarea ischiogambierilor.
Rotatorii externi ai membrului superior și inferior hipotonici, contribuie la accentuarea lordozelor cervicală și lombară (Mezieres). Acești mușchi sunt corectori.
Hipertonia psoasului-iliac, mușchi lordozant, în detrimentul mușchilor abdominali și fesieri care sunt corectori.
Folosirea incorectă a respirației diafragmatice care poate contribui la lordozare.
Mușchii spinali – cervicali și lombari – hipertonici sunt scurtați. (Dumitru, D., 1984)
II.3.3. Lombosciatica vertebrală
Lombosciatica, afecțiune reumatică caracterizată prin dureri mari și intense cu tulburări neuromotorii, beneficiază din plin de tratamentul prin cultură fizică medicală. Folosirea exercițiilor fizice în tratamentul lombosciaticii, impune însă o atenție deosebită și respectarea numitor indicații referitoare la diferite faze ale evoluției bolii. (Constantin, V. )
Afecțiunea se manifestă printr-un sindrom dureros care apare în regiunea lombară și se prelungește de-a lungul membrului inferior. Din punct de vedere al substratului, lombosciatica vertebrală apare în urma unei alterări discale, care de la un anumit grad exercită presiuni pe rădăcinile nervoase înmănunchiate în trunchiul nervului sciatic.
Numele acestui sindrom provine din iradierea durerii – simptom dominant – de-a lungul nervului sciatic.
Durerea apare în regiunea lombară sau lombo-sacrată, îmbrăcând aspectul de lumbago, pentru ca după o perioadă variabilă, mai ales în cazurile când nu se respectă repaosul la apariția lumbagoului, să se transmită în regiunea fesieră, la coapse pe fața posterioară, să ajungă la molet și să coboare pe gambă, fie pe fața externă, fie pe fața posterioară a acesteia.
Uneori durerea coboară spre gleznă, dosul piciorului, călcâi și degete. Cu cât durerea coboară spre extremitatea membrului inferior, cu atât leziunea nervului sciatic este mai profundă. Uneori durerile sunt însoțite de o senzație de amorțeală sau furnicături. Această senzație denumită și parestezie este resimțită mai ales către partea inferioară a membrelor inferioare, la gambe sau la laba piciorului, în timp ce durerea este resimțită mai ales in regiunea lombară și fesieră sau de-a lungul membrului inferior, la diferite mișcări. De cele mai multe ori, durerea apare de o singură parte.
Lombosciatica vertebrală se întâlnește rareori la tineri, și atunci după un efort sau traumatism (gimnastică, sport, accidente). De obicei la adulți, între 40 și 50 de ani , la persoanele care în general sau plâns de dureri de mijloc. Durerea poate interveni lent, fără o cauză precisă, sau imediat după un efort fizic mai însemnat. Uneori bruschețea instalării durerii este atât de netă încât bolnavul rămâne înțepenit într-o poziție aplecată, cu mijlocul complet rigid. După câteva zile, durerea scade în intensitate și coboară către gambă și picior.
Poziția bolnavului este caracteristică: cu trunchiul înclinat înainte și lateral (scolioză), fie către partea dureroasă, fie către cea sănătoasă. Pentru unii bolnavi mersul nu este stânjenit. Durerea apare numai după un mers mai prelungit. Alții sunt constrânși să se întindă în pat pentru ca durerea să fie ușurată. Uneori durerea devine insuportabilă, zi și noapte, cu toate că poziția bolnavului este de repaus.
Durerile sunt resimțite și la examenul clinic când , de exemplu, se ridică membrul bolnavului cu genunchiul întins, bolnavul fiind în decubit dorsal. Prin această mișcare se trezește o durere foarte vie.
Uneori, mai ales în formele grave, apare rapid o pierdere a tonicității mușchilor (deficitul motor) specifici mai ales herniilor de disc mai grave. (Dumitru ,Ghe. , 1982)
II.3.4. Cifo – lordoza
Cifo-lordoza este o deviație cu deformație a coloanei vertebrale, caracterizată clinic prin accentuarea curburilor fiziologice din planul sagital și reducerea mobilității regiunilor dorsale și lombară în același plan. Amplitudinea mișcărilor este redusă unilateral, adică într-un singur sens (extensia ori flexia), sau bilateral, cănd este vorba de reducerea mobilității, atât a flexiei cât și a extensiei. îndoirile laterale și rotirile sunt de asemenea, reduse în regiunile dorsală și lombară.
Modificările morfo-structurale vertebrale presupuse clinic sunt puse în evidență radiografic și exprimate prin îngustarea spațiilor intervertebrale spre concavitate și turtirea corpilor vertebrali în același sens.
Etiologia cifo-lordozelor este variată la vârsta de creștere (afecțiuni congenitale, dereglări metabolice, tulburări de creștere, afecțiuni neurologice etc.) și mai restrânsă la vârsta adultă (cauze traumatice, afecțiuni osteo-articulare degenerative etc.).
În funcție de etiologie, curbura poate fi primar lombară și secundar de compensare dorsală și invers. în anumite afecțiuni (cifoza Schuermann) ambele curburi cu deformațiile respective pot să apară simultan. Întâlnim cazuri rare în care atât curbura dorsală, cât și cea lombară sunt secundare unor devieri sau deformări accentuate ale bazinului, ori secundare unor deformații ale membrelor inferioare (coxa-vara, coxavalga, genunchilor recurbați), transmise coloanei vertebrale prin intermediul bazinului.
Curburii dorsale cifotice îi corespund uneori în planul toracic anterior deformații costale și ale sternului, de tipul înfundărilor ,,în pâlnie" , toracelui ,,strangulat la bază", ,,sternului carenat" etc.
Unii autori fac legătură între aceste deformații toracice și unele forme ale insuficienței respiratorii, fapt ce nu trebuie generalizat, existând cazuri de astfel de deformații la persoane cu capacitate vitală de peste 6000 cm3 și cu o bună adaptare la efort (în special la înotători).
Curburii lordotice lombare îi corespunde înapoi o înșeuare cu accentuarea reliefului fesier, iar în plan anterior abdomenul apare proeminent sau bombat.
Capul și gâtul au poziție caracteristică datorită fie poziției lordozate a gâtului, fie ștergerii curburii gâtului, umerii sunt aduși, iar mobilitatea în extensia brațelor este, de asemenea, redusă datorită angulației claviculei și basculării în afară și sus a omoplatilor. Mișcările membrelor inferioare pe bazin sunt modificate în sensul reducerii extensiei.
Chiar dacă majoritatea cifo-lordozelor sunt bine tolerate în perioada de creștere, inconvenientele lor apar după această perioadă. Multe din algiile paravertebrale sunt rezulatul solicitărilor mecanice statice și dinamice care acționează asupra unei coloane vertebrale cu curburi exagerate și amortizate deficitar din cauza reducerii mobilității. Datorită acestui fapt, cifo-lordoza este inclusă în etiologia unor afecțiuni osteoarticulare vertebrale și toracale, ca: discopatiile, artrozele, spondiloza, hernia de disc, condrita sternală etc.(A. Birtolon, Șt. )
II. 4. Metode, procedee și tehnici specifice kinetoterapiei.
Exercițiul fizic
Scopul cel mai important al culturii fizice medicale este cel terapeutic. Acest scop este realizat în mare măsură cu ajutorul gimnasticii medicale.
Gimnastica medicală dispune de exerciții fizice cu efecte terapeutice și nespecifice.
Dintre efectele specifice ale exercițiilor fizice putem enumera:
Redarea mobilității normale a articulațiilor cu mișcări reduse;
Refacerea volumului și proprietăților mușchilor când acestea sunt diminuate;
Reeducarea neuromotoare în tulburările de coordonare și echilibru; și altele.
Pe baza efectelor plastice ale exercițiilor fizice se dezvoltă cu vigoare ,,o gimnastică de educare și reeducare funcțională".
Exercițiile de gimnastică medicală sunt utilizate destul de frecvent pentru efectele lor nespecifice, stimulatoare sau relaxatoare, de echilibrare și sinergie funcfională, necesar în tratamentul unor tulburări ale marilor funcții organice și psihice.
Domeniile de aplicare în scop curativo – profilactic a exercițiilor fizice sunt vaste și numeroase. Gimnastica medicală este folosită din ce în ce mai mult în toate ramurile clinice ale medicinii: pediatrie, ortopedie, chirurgie și traumatologie; medicină internă, medicină profesională și reumatologie; neurologie și psihiatrie. Putem vorbi de ,,aplicații speciale ale gimnasticii medicale" în ginecologie și obstetrică, oftalmologie etc.
Pentru ca gimnastica să constituie un mijloc terapeutic, este obligatoriu ca ea să se aplice diferențiat, în funcție de afecțiunile pacientului, vârstă, sex, stare psihică, pregătire anterioară. Într-un cuvânt, trebuie să se țină seama de caracteristicile fiecărui pacient.
De importanță deosebită este selectarea, adaptarea și dozarea exercițiilor ce urmează a fi aplicate, precum și ritmul ce se imprimă efectuării lor, deoarece aceștia sunt factorii de care depinde ameliorarea afecțiunii, înregistrarea progreselor, scurtarea perioadei de suferință.
În cazul nerespectării regulilor de bază, a aplicării acestor mijloace la întâmplare sau în mod excesiv, efectul lor poate fi contrar, ducând la tulburări grave în organism, ajungând până acolo încât să pună viața în pericol.
Trebuie menționat faptul că gimnastica medicală se aplică și preventiv, în scopul ocrotirii sănătății, pentru menținerea vitalității și păstrarea sau îmbunătățirea condiției fizice a organismului.
Practicarea ei sistematică menține activitatea inimii și a plămânilor la un nivel corespunzător condițiilor vieții, influențează favorabil sistemul nervos, osos și muscular, aparatul digestiv, renal, endocrin, ceea ce determină obținerea de valori biologice pozitive, un echilibru funcțional la nivelul tuturor aparatelor și sistemelor organismului, crescându-i forța de apărare împotriva tuturor agenților de agresiune, precum și rezistența la efort.
Lipsa de mișcare sau hipokinezia poate duce la instalarea sindromului hipokinetic ce se manifestă prin refuzul bolnavului de a face orice fel de mișcare, cu repercusiuni negative îndeosebi asupra sistemului cardiovascular, respirator, muscular și osos. La cei cu handicap fizic și la vârstnici, pentru că acestea sunt categoriile predispuse sindromului hipokinetic, terapia prin mișcare urmărește restabilirea echilibrului psihic, factor esențial în declanșarea acestui sindrom, mobilizarea lor în scopul câștigării independenței de mișcare și autonomiei, precum și formarea deprinderilor de autoapreciere, de recunoaștere și de folosire la maximum a posibilităților biofizice de care dispun. Exercițiile fizice practicate sub formă organizată îmbunătățesc funcțiile mari ale organismului și mecanismelor psiho-neuro-mororii, contribuind la reactivarea acestora. Rezultatele ce se înregistrează în urma practicării exercițiilor fizice pot fi deosebite dacă executarea lor se face corect, conform tuturor regulilor și principiilor, a indicațiilor tehnice și metodice, după cum pot fi chiar dăunătoare, pot constitui chiar ele cauza unor leziuni sau afectiuni. dacă se comit erori la selectarea sau dozarea lor.
Fizioterapie
În cadrul fizioterapiei folosim tipurile de curenți:
Curentul TRABERT
Curentul TENS
Curenții TRABERT – sunt curenții dreptunghiulari , au efect analgetic și hiperemiant.
Tehnica de lucru :
Electrodul negativ este plasat pe locul dureros, iar cel pozitiv la 3 centimetri proximal de acesta. În lombalgie, electrozii sunt așezați paravertebrali în sens transversal.
Intensitatea curentului se crește până la senzația de vibrație suportabilă. Se menține până la scăderea senzației, după care se crește progresiv, timpul este de 15 minute , apoi intensitatea scade progresiv. Intensitatea este de 15-20 mA pentru coloana lombară.
Efectul analgezic trebuie să se instaleze imediat după ședință. Se fac zilnic 6-8 ședințe. Dacă după 3 ședințe nu are efect, tratamentul se întrerupe.
Lumbago fără stimulare radiculară:
Timp de aplicare 15 minute
Intensitatea – la cel mai înalt nivel tolerabil
Un electrod mare – 8 x 12 cm – în regiunea lombară a coloanei vertebrale, celălalt în regiunea toraco – lombară sau sacrată a coloanei vertebrale, în funcție de direcția iradierii durerii.
Curenții TENS – reprezintă metoda netraumatizantă de combatere a durerii acute, dar și cronice folosind impulsuri dreptunghiulare.
Frecvența impulsurilor – 15 – 500 Hz. Electrozii sunt sub formă de placă de dimensiuni diferite: 4 , 10, 12, 16, 18, cm2. Aceștia se aplică direct pe suprafața dureroasă. Se pot aplica mai multe ședințe pe zi în funcție de reacția individuală sau la 1-2 zile distanță.
Lumbago fără stimulare radiculară:
Curentul TENS aleator (100 µs, frecvența 200 Hz)
Timp de aplicare 20 minute
Intensitatea – de la pragul de sensibilitate până sub pragul motor
Se plasează ambii electrozi paravertebral în aria lombară.
Programul Williams
Programul Williams în lombalgii, este cel mai eficient și dă cele mai bune rezultate. Pe langă rezultatele obținute direct în sala de kinetoterapie, acest program are avantajul că poate fi continuat de către subiecți și individual (acasă) pentru perioadele de întreținere.
Programul Williams a fost menționat la CAPITOLUL II ,,FUNDAMENTAREA TEORETICA A CERCETĂRII", mai precis II.1. ,,Fundamentarea teoretică a programului Williams".
Masajul
MASAJUL este definit drept „o prelucrare melodică a părților moi ale corpului în scop profilactic și/sau curativ, prin intermediul unor manevre, tehnici și procedee manuale sau instrumentale”. ( Mircea Ion Ene, 2008)
Cunoscut și practicat din cele mai îndelungate timpuri, masajul a fost întotdeauna considerat unul din mijloacele simple, naturale de îngrijire a sănătății de către persoanele tinere, adulte sau în vârstă.
Folosit în scop igienic, masajul trebuie să devină o metodă generală de îngrijire a sănătății, de amplificare a calităților fizice și de combatere a oboselii.
Este evident să facă parte din regimul de viața al celor care depun o muncă predominat sedentară, dar și a celor ce desfășoară activități fizice diferite.
Asociat cu exercițiile fizice, masajul stimulează creșterea și dezvoltarea corpului tânăr, întărește și înviorează organismul adultului, combate efectele sedentarismului și fenomenele de oboseală profesională, ajutând deasemenea la preântâmpinarea proceselor involutive ale îmbătrânirii trupului.
Masajul regiunii abdominale a fost aplicat stimulativ și au fost folosite tehnicile:
Efleurajul – constă în neteziri lungi și scurte, alternative sau simultane pe următorul traseu: de la ombilic în sus, continuând lateral și în jos spre flancuri și se termină spre simfiza pubiană;
Fricțiunea – se execută cu fața palmară a degetelor de la colon – ascendent – transvers – descendent;
Frământatul – este înlocuit cu un procedeu de presiune alunecată, transversală dinspre flancuri spre linia albă;
Tapotamentul tangențial și percutatul – urmează traseul colonului- mai puternic spre cel ascendent, mai ușor pe cel transvers și foarte ușor pe cel descendent;
Vibrația – se execută manual, cu o presiune moderată, pe epigastrul , sub costal dreapta și stânga și suprapubian.
Figura 1. Masajul regiunii abdominale
Masajul în regiunea lombară a fost aplicat relaxator și au fost folosite tehnicile :
Efleuraj executat profund, într-un ritm lent, cu toată mâna, simultan, cu tehnici lungi.
Fricțiuni executate cu toată mâna, într-un sens și apoi în celălalt.
Frământat executat în val cuprinzând o suprafață cât mai mare, în zig-zag.
Presiuni
Vibrații
Rulatul și cernutul după neteziri sau fricțiuni.
Figura 2. Masajul regiunii lombare
Masajul transversal profund – MTP
Masajul transversal profund este o metodă codificată de către J. Cyriax, care se caracterizează prin forma foarte bine localizată a procedeului folosit și are ca scop mobilizarea pielii, țesuturilor subcutanate și a straturilor musculare superficiale, pe elementele anatomice profunde (de obicei mobile). Această particularitate a făcut să fie numită și ,,mobilizare transversală profundă".
Metoda se adresează cu predilecție durerilor posttraumatice la nivelul aparatului musculo-tendinos și capsulo-ligamentar. Paralel cu efectul său antalgic, se poate observa o reamortizare funcțională, prin deparazitarea aferențelor proprioceptive perturbate inițial prin masajele nociceptive.
Masajul transversal profund contribuie la ruperea aderențelor, care nu se mai refac dacă tratamentul este completat cu executarea de către subiect a unui program de exerciții active.
Pentru a se înțelege bine esența acestei metode este necesară cunoașterea aplicațiilor sale. Astfel, Masajul Transversal Profund, tratează :
Elemente ale capsulei articulare;
Ligamente;
Fibre musculare;
Tendoane;
Ansamblul alcătuit din teaca sinovială și tendonul său.
După cum se vede din prezentarea aplicațiilor, este vorba despre tratarea , prin mobilizare a elementelor care, fiziologic mobile, pot suferi – la un moment dat – perturbări ale mobilității, datorită unor cauze diverse, ca: inflamații traumatice, instalarea aderențelor, tensionări anormale, etc.
Trunchiul și coloana vertebrală:
1. Ligamente:
Ligament interspinos
Ligament supraspinos
Ligament ilio-lombar
Ligament sacro-iliac posterior
Ligament sacro-sciatic (mic ai mare), la inserția lor pe sacrum
Capsulele articulațiilor interapofizare.
2. Mușchi:
Mușchii intercostali
Marele pectoral și marele dorsal – marginea axilară
Angularul omoplatului, la inserția sa pe scapulă.
În segmentul dorsolombar mișcările sunt realizate după cum urmează:
Flexia – mușchiul drept abdominal;
Extensia mușchii iliocostali, lungul spinal, interspinali, multifizii, intertransverșii;
Înclinarea laterală (stânga – dreapta) – mușchii pătratul lombelor, psoasul, intertransversalii, mușchii din sistemul transversospinos prin contracție unilaterală;
Rotația (stânga – dreapta) – mușchii marele și micul oblic abdominal și intercostalii ajutați de sistemul muscular spinotransvers ai șanțurilor vertebrale.
Tabel nr. 1
Tabel nr. 2
Tabel nr. 3
II. 5. Indicașii generale
Aceste indicații sunt deosebit de importante, după ce s-au constatat deficiențele statice și dinamice, ca și condițiile obișnuite de viață ale pacientului și se referă la evitarea mișcărilor generatoare de durere, a pozițiilor și a dezechilibrelor osoase ce ocazionează presiuni discale și radiculare, precum și la importanța pe care o au unele poziții antalgice.
Se va sta cu bolnavul de vorbă în prealabil, explicându-i-se în ce constă defectul său postural și care sunt posibilitățile de corectare.
Se vor interzice o serie de gesturi dăunătoare:
Staționarea unipodală, pentru a-și prinde șiretul sau a-și îmbrăca pantalonul, care dezechilibrează bazinul lateral, ca și coloana lombară, recomandându-se încălțatul și îmbrăcatul din poziția așezat,
Mișcările exagerate de extensie, ca și de flexie ori latero-flexie pentru a căuta un obiect așezat la un nivel ridicat, ridicarea brațelor la verticală etc.;
Aplecări menținute mai multă vreme, ca în cazul unor profesiuni;
Poziții profesionale (spălătorese, muncitori manuali, etc.), gesturi rapide (ridicarea sau deplasarea unui obiect greu dintr-un loc în altul, mai ales cu rotația corpului);
Purtarea de greutăți mari, care pune în sarcini coloana vertebrală. Se tolerează doar greutăți care să nu depășească aproximativ 2 kg;
Purtarea de pantofi cu tocuri înalte, care favorizează lordoza.
Odată cu recomandările de evitare a celor arătate mai sus, se vor face și o serie de indicații asupra unor poziții de repaus antalgic:
În pat, se recomandă poziția de suprarepaus: decubit dorsal pe un plan rigid – o placă dură sau saltea – , genunchii flectați, o pernă sub genunchi. La cei neobișnuiți să doarmă pe spate această poziție se va menține 5-9 zile;
O poziție similară este cea din decubit lateral, sub formă de ,,cocoș de pușcă" , cu genunchii îndoiți la piept.
Referitor la șederea pe scaun, pacientul se va așeza pe tot scaunul, rezemându-se de spetează, va folosi un scăunel pe care să-și sprijine picioarele, spre a menține regiunea lombară în cifoză.
Se recomandă ca așezarea în pat și ridicarea din pat să se facă sub formă de ,,cocoș de pușcă" pentru ca regiunea lombară să se mențină într-un bloc unic.
Se prescrie pozițiile prelungite în cifoză, mai ales dacă sunt asociate cu un efort muscular al membrelor superioare.
În poziția în ortostatism și în mers, se ,, suge burta" și se scoate pieptul înainte, purtându-se greutatea corpului pe călcâie și nu pe vârfuri.
La urcarea scărilor, trunchiul va fi aplecat ușor înainte, ca și când bolnavul ar urca pe munte.
Pentru ridicarea unui obiect, se vor îndoi genunchii păstrând spatele rotunjit.
Transportul unor greutăți se face menținându-se dedesubtul centurii.
Se va avertiza de asemenea, asupra unor eventuale curbări în primele 3-4 ședințe de recuperare în urma unor posibile oboseli ale musculaturii care activează ceva mai mult în poziții neobișnuite. (Șdic, L., 1982)
Capitolul III: Elementele constitutive ale cercetării
III. 1. Obiectivele cercetării
Consultarea literaturii de specialitate în vederea documentării asupra temei propuse.
Stabilirea nivelului de actualitate al temei prin consultarea diferitelor surse bibliografice.
Stabilirea ipotezelor temei precum și modului în care acestea vor fi verificate.
Depistarea și selectarea unor cazuri reprezentative care să servească atingerii scopului propus.
Stabilirea relațiilor de colaborare dintre membrii echipei incluși în proiectul de cercetare: pacienți, doctor, psiholog, etc.
Stabilirea testelor de evaluare specifice bolnavilor cu lombalgii.
Conceperea și aplicarea programului Williams în vederea recuperării algiilor lombare.
Prezentarea și interpretarea rezultatelor obținute în urma intervenției kinetoterapeutice.
Popularizarea informațiilor în urma finalizării cercetării pentru specialiștii de domeniu.
Redactarea lucrării de licență.
Finalizarea lucrării de licență.
III.2. Ipotezele Cercetării
Se presupune că prin abordarea diferențiată a programului de intervenție kinetoterapeutică putem stabili mijloacele și metodele cele mai eficiente pentru recuperarea algiilor lombare.
Se presupune că prin asocierea mijloacelor kinetoterapeutice cu programul Williams, putem stabili o strategie proprie de intervenție în cazul recuperării lombalgiilor.
Se presupune că prin aplicarea mijloacelor și procedeelor kinetoterapeutice (exemplu: programul Williams), eficiența și eficacitatea programului instituit atât în cadrul ședințelor de kinetoterapie cât și individual (acasă), rezultatele sunt mai satisfăcătoare.
Pentru atingerea eficienței maxime în experimentul propus, s-a plecat de la dorința de a face o cât mai bună evaluare a eficacității metodelor și tehnicilor aplicate în lombalgii.
III.3. Organizarea și desfășurarea cercetării
III.3.1. Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare.
Subiecții pe care i-am inclus în studiul de față au fost selectați dintre pacienții care s-au prezentat la Spitalul Județean Călărași, Cabinet Medical Individual Călărași și la Cabinet de Kinetoterapie Tecuci, prezentând diagnosticul de lombalgie și cărora li s-a recomandat efectuarea unei recuperări.
Aplicația programului de recuperare s-a făcut cu acordul pacienților, după ce li s-a explicat în ce constă întregul program de lucru (recuperare).
Eșantionul de lucru a fost alcătuit din zece cazuri structurate pe două loturi și anume:
Lotul unu reprezentat din pacienți asupra cărora s-a aplicat programul Williams. Lotul este alcătuit din cinci pacienți dintre care trei de sex feminin și doi de sex masculin, având o vârstă medie de 42 de ani.
Lotul doi reprezentat din pacienți asupra carora nu s-a aplicat programul Williams. Lotul este alcătuit din cinci persoane dintre care două de sex feminin și trei de sex masculin, având o vârstă medie de 43 de ani.
Lotul 1:
Tabel nr. 4
Lotul 2:
Tabel nr. 5
III.3.2. Locul de desfășurare a cercetării
Experimentul ale căror date sunt prezentate în lucrarea de față, s-au desfășurat în Spitalul Județean Călărași, Cabinet Medical Individual (Recuperare Medicină Fizică Balneologie) Călărași, Cabinet de Kinetoterapie Tecuci și la domiciliul unor pacienți. El s-a desfășurat pe o durată de 8 luni și a fost eșalonat pe etape de tratament și obiective în funcție de alte afecțiuni asociate pe lângă cea de lombalgie și de comportamentul adoptat de pacienți în decursul recuperării.
Având în vedere scopul urmărit și dificultatea problemelor pe care le ridică lombalgia, am beneficiat de ajutorul și îndrumarea cadrelor specializate ale secției în care s-a desfășurat experimentul.
În alcătuirea etapelor în care s-a desfășurat experimentul am ținut cont de anumiți factori individualizați în funcție de pacient și de afecțiunea în sine: vârstă, sex, antecedente de boală, starea psihică a pacientului, semne clinice însoțitoare ale afecțiunii.
Sala de kinetoterapie a Cabinetului din Călărași are în dotare :
2 spaliere;
3 saltele;
1 gymball:
1 minge medicinală;
4 bastoane:
2 pamblici;
3 cercuri;
1 masă de masaj;
1 bicicletă ergometrică;
1 bandă rulantă;
1 sistem de scripeți.
III. 3. 3. Durata și etapele desfășurării cercetării.
Experimentul s-a desfășurat pe o durată de 8 luni : 30 octombrie 2013 – 30 mai 2014 și a fost etapizat astfel:
I. 30 octombrei 2013 – 30 noiembrie 2013
Consultarea literaturii de specialitate în vederea documentării asupra temei propuse.
Stabilirea nivelului de actualitate al temei prin consultarea diferitelor surse bibliografice.
II. 30 noiembrie 2013 – 15 decembrie 2013
Stabilirea ipotezelor temei precum și a modului în care acestea vor fi verificate.
Depistarea și selectarea unor cazuri reprezentative care să servească atingerii scopului propus.
III. 15 decembrie 2013 – 15 ianuarie 2014
Stabilirea relațiilor de colaborare dintre membrii echipei incluși în proiectul de cercetare: pacienți, doctor, psiholog, etc,
Stabilirea testelor de evaluare specifice bolnavilor cu lombalgii.
IV. 15 ianuarie 2014 – 30 martie 2014
Conceperea și aplicarea programului Williams în vederea recuperării algiilor lombare.
Prezentarea și interpretarea rezultatelor obținute în urma intervenției kinetoterapeutice.
V. 30 martie 2014 – 30 mai 2014
Popularizarea informațiilor în urma finalizării cercetării pentru specialiștii de domeniu.
Redactarea lucrării de licență.
Finalizarea lucrării de licență.
III. 4. Metodologia de lucru (descrierea experimentului propriu-zis).
II. 4.1. Metodele de cercetare folosite.
II. 4.1.1. Metoda documentării teoretice.
În cadrul cercetării, documentarea constituie o activitate indispensabilă, fiind individuală și aparținând fiecărui specialist în parte, care trebuie să cunoască fondul de bază al disciplinei și datele recente pe care le furnizează publicațiile periodice.
Informațiile de care am avut nevoie le-am extras din cărțile de specialitate (kinetoterapie; reumatologie) pe baza cărora am stabilit întregul proces de recuperare.
II. 4.1.2. Metoda anchetei.
Această metodă face parte din metodele complexe în kinetoterapie, ea ocupând un loc important în obținerea și interpretarea datelor necesare programului recuperator. Am discutat cu fiecare pacient în parte, atenția mea îndreptându-se asupra aspectelor: date personale, dinamica evoluției tratamentului până în momentul preluării de către kinetoterapeut, mecanismul de producere, cauza și felul în care s-a produs traumatismul, mijloace de tratament administrate până în prezent.
Durerea este un element de importanță majoră în tratamentul recuperator, depistat prin metoda anchetei ce condiționează începerea recuperării.
II. 4.1.3. Metoda observației.
Observația este metoda cu care am reușit să completez tabloul clinic și funcțional al pacienților.
În orice activitate, observația reprezintă contemplarea intenționată a unui subiect, document, fenomen sau proces, în vederea cunoașterii științifice a acestora prin înregistrarea și prelucrarea datelor obținute.
Pe baza unei observații sistematice au fost culese și înregistrate date cu privire la: aspectul fizic al pacienților, la cum au perceput și primit pacienții programul Williams, etc.
Observația a stat la baza activității de înregistrare a datelor, a ajutat ca, în funcție de particularitățile fiecărui subiect, să se poată elabora programe de recuperare individualizate.
Această metodă a creat posibilitatea stabilirii problemelor deosebite pe care le-a prezentat fiecare subiect în parte, care au fost cauzele care au produs modificări față de parametri normali, ca și efectele lor asupra datelor investigate. De asemenea a ajutat la obținerea informațiilor cu privire la modificările care apar în timpul desfășurării programelor de recuperare, la comportamentul subiecților și la răspunsul lor la aplicarea structurii de exerciții.
II. 4.1.4. Metoda măsurării și evaluării.
Măsurarea, procesul atribuirii de valori unor variabile supuse cercetării, face posibilă caracterizarea acestora în termeni cuantificați, permițând evaluarea, sistematizarea și analiza datelor obținute în scopul interpretării lor.
Aplicarea celor mai adecvate metode de standardizare, de măsurare, asigură o bază temeinică construcțiilor teoretice, permițând generalizarea științifică.
Fișele individuale și datele centralizatoare, cuprind date prevăzute în aceleași condiții pentru toți subiecții examinați pe baza unor tehnici precise , în scopul notării numerice corecte.
II. 4.1.5. Metoda experimentală.
Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizată prin utilizarea raționamentului experimental, ce prelucrează atât fapte provenite din observație, cât și din testare.
Experimentul presupune o stare activă a subiectului și implică o activitate metodică orientată spre un scop precis de verificare a unei ipoteze.
Dintre formele stabilite de literatura de specialitate pentru experiment, am folosit experimentul de verificare (confirmare), pe parcursul căreia activitățile au fost astfel selectate, structurate, organizate și dirijate, încât în final, să existe posibilitatea verificării măsurii în care se confirmă ipotezele inițiale.
II. 4.1.6. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor.
Printre cele mai simple modalități de cuantificare a unor informații în scopul stabilirii unor relații care să reflecte raporturile dintre acestea , este atribuirea de valori.
Datele rezultate în urma măsurătorilor aplicate, au fost întabelate (anexe), apoi prelucrate prin comparare cu standardele stabilite de lectura de specialitate. Pentru o mai bună evidențiere a rezultatelor obținute, am folosit reprezentarea grafică.
II. 4.1.7. Tehnici moderne de înregistrare
Am folosit tehnica înregistrării pe suport digital, pentru a surprinde imagini sau suite de imagini ce reprezintă trăsături caracteristice, stări ale subiecților, într-un anumit moment sau momentele succesive, succesiunea comparativă în imagini ale subiecților la începutul activității de recuperare, în timpul și la sfârșitul acesteia , efectuate în condiții standard.
III. 4. 2. Teste de evaluare specifice funcționalității segmentului lombar.
III. 4. 2. 1. Coloana dorso-lombară – bilanț articular
Bilanțul articular reprezintă măsurarea amplitudinilor de mișcare în articulații, în toate direcțiile. Amplitudinea de mișcare articulară exprimă modul de mobilizare a unui segment și nu gradul de mișcare. În termeni anglo-saxoni este cunoscută sub forma ”range of motion”.
Pentru o bună reusită a goniometrizării, trebuie să avem în vedere câteva reguli si anume:
– Pacientul să fie relaxat, asezat confortabil, să fie instruit asupra manevrelor care vor urma. Starea de contractură, teama, etc., limitează amplitudinea de miscare pasivă, iar necooperarea, pe cele de miscare activă;
– Segmentul de testat trebuie corect așezat pentru obținerea poziției 0, dar și într-o poziție preferențială pentru desfășurarea mișcării și aplicarea goniometrului;
– Goniometrul va fi aplicat întotdeauna pe partea laterală a articulației, cu câteva excepții ( ex. măsurarea supinației);
– Brațele goniometrului trebuie poziționate în paralel cu axele segmentelor care formează articulația;
– Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat ușor, pentru a nu împiedica mișcarea;
– Amplitudinile mișcărilor articulare în direcții opuse se vor măsura fiecare în parte, apoi se va nota și suma lor, care reprezintă gradul de mișcare a unei articulații într-un anumit plan;
– Gradul de mișcare a unei articulații este egal cu valoarea unghiului maxim măsurat al acelei miscări, dar numai dacă s-a plecat de la poziția 0. În cazuri patologice, scăzând din valoarea acestui unghi, valoarea unghiului de la care pornește mișcarea, obținem gradul de mobilitate a acelei articulații. (V. Marcu)
Flexia trunchiului
Definirea mișcării: mișcarea prin care peretele abdominal se apropie de fața anterioară a coapselor.
Valoarea normală : 80-90o (Sbenghe) din care 50° din coloana dorsală și 40 din cea lombară
Poziția inițială: subiectul în ortostatism.
Poziția finală: părerea noastră este că trunchiul trebuie să realizeze o flexie atât cât membrele superioare atrase de forța gravitațională atârnă (cad) libere pentru a evita astfel întinderea ischiogambierilor, flexia genunchilor, bascularea posterioară a bazinului.
Determinarea planului în care se execută mișcarea: sagital.
Poziția goniometrului:
Centrul goniometrului este plasat la nivelul SIAS (spina iliacă antero-superioară).
Brațul fix perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiului.
Brațul mobil urmărește linia medioaxilară a trunchiului și direcția de deplasare a trunchiului în flexie.
Pozitia kinetoterapeutului față de segmentul testat este în lateral.
Figura 3. – Flexia trunchiului
Extensia trunchiului.
Definirea mișcării: mișcarea prin care trunchiul se deplasează în plan posterior.
Valoarea normali: 20-30o (Sbenghe).
Poziția inițială: subiectul în șezând.
Poziția finală: realizarea mișcării până la limita aparițiilor mișcărilor de substituție.
Determinarea planului în care se execută mișcarea: sagital.
Poziția goniometrului:
Centrul goniometrului este plasat la nivelul SIAS (spina iliacă antero-superioară).
Brațul fix perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiului.
Brațul mobil urmărește linia medioaxilară și direcția de deplasare a trunchiului în extensie.
Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat este în lateral.
Figura 4. – Extensia trunchiuluiâ
Înclinarea trunchiului.
Definirea mișcării: mișcare prin care trunchiul se depărtează de linia mediană a corpului.
Valoarea normală: 20-35o (Sbenghe).
Poziția inițială: subiectul în șezând.
Poziția finală: subiectul în șezând, trunchiul se depărtează de linia mediană a corpului, până la limita de mișcare.
Determinarea planului în care se execută mișcarea: frontal.
Poziția goniometrului:
Centrul goniometrului este plasat la nivelul punctului sacral.
Brațul fix urmărește SIPS (spina iliacă postero-superioară), de aceeași parte de care se efectuează mișcarea.
Brațul mobil urmărește coloana vertebrală.
Variantă a poziției goniometrului: cele două brațe ale goniometrului pot fi plasate și paralel.
Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat este în spatele subiectului.
Figura 5. – Înclinarea trunchiului
Rotația trunchiului.
Definirea mișcării: mișcarea se realizează în jurul unui ax ce trece prin vertebrele toracice.
Valoarea normală: 30-45o (Sbenghe).
Poziția inițială: subiectul în șezând, cu membrele superioare flectate la 90o , coatele extinse.
Poziția finală: rotația trunchiului din articulația dorso-lombară fără participarea coloanei cervicale.
Determinarea planului în care se execută mișcarea: transversal
Poziția goniometrului :
Centrul goniometrului este plasat la nivelul părții superioare a capului, respectiv la nivelul vertexului.
Bratul fix urmărește linia imaginară a vârfului nasului.
Brațul mobil urmărește mijlocul distanței dintre cele două brațe, care trebuie să rămână paralele pe tot parcursul mișcării, fără participarea capului.
Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat este in spatele subiectului.
Figura 6 – 7. – Rotația trunchiului
III. 4. 2. 2. Coloana dorso-lombară – testing muscular
Alături de bilanțul articular, cel muscular face parte din principala „semiologie" a specialității de medicină fizică și recuperare medicală.
Testul muscular manual este o metodă de examinare obiectivă a aparatului neuro – mio – artro – kinetic și este folosit pentru determinarea gradului de forță musculară, ”slăbiciunea” musculară putând fi rezultatul unei patologii diverse. (M. Chiriac)
Bilanțul muscular (testing muscular) reprezintă un sistem de tehnici de examen manual pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a unor grupuri musculare. De reținut că orice evaluare a stării mușchiului cu ajutorul unor aparate mecanice, electrice, electronice nu mai intră în cadrul acestui bilanț clinic muscular.
Scopul acestui bilanț este multiplu:
ajută la elaborarea atât a diagnosticului complet funcțional, cât și la precizarea nivelului lezional (măduvă, plex, trunchi nervos) al bolii neurologice;
stă la baza alcătuirii programului de recuperare și stabilește, secvențial, rezultatele obținute prin aplicarea acestui program;
determină tipul unor intervenții chirurgicale de transpoziții tendomusculare;
conturează deseori prognosticul funcțional al pacientului.
Pentru executarea unui bilanț muscular corect, sunt necesare câteva condiții :
• un testator bine antrenat în aceste manevre și perfect cunoscător al anatomiei funcționale a sistemului muscular;
• o colaborare totală din partea pacientului, căci bilanțul muscular, spre deosebire de cel articular, este prin definiție un proces activ;
• va fi precedat întotdeauna de bilanțul articular, căci starea articulației (redoare, durere) poate influența precizia bilanțului muscular;
• să nu obosească bolnavul — eventual se face în ședințe succesive;
• să fie executat în condiții de confort : cameră caldă, liniște, pe o masă specială de testare, prin poziționări corecte ale pacientului etc.;
• retestările să fie făcute de același testator, ceea ce reduce mult din gradul de subiectivism pe care-l implică orice bilanț muscular (din partea pacientului, din partea testatorului) ;
• înregistrarea rezultatului testingului muscular să fie exprimată într-un sistem de cotare internațional, adoptat într-o țară sau alta .
La noi în țară se folosește o scală de evaluare cu 6 trepte (0 – 5) ce a fost preluată și ulterior revizuită, de Fundația Națională de Paralizie Infantilă în 1946. La acest gen de cotare se obișnuiește pentru o mai bună departajare a forței musculare, să se adauge la cifra gradului semnale de (+) sau (-). Astfel, forța 3+ este mai mare decât forța 3, dar mai mică decât -4, care la rândul ei, este mai mică decât forța 4. Adăugarea notațiilor cu (+) și (-) a fost introdusă, în 1961 de către cercetătorii americani Smith, Iddings, Spencer și Harrington pentru o mai bună diferențiere în scopul cercetării.
Forța 5 (normală) – reprezintă forța unui mușchi capabil să mobilizeze segmentul pe toată amplitudinea de mișcare, împotriva unei rezistențe maxime, aplicate pe segmentul de mobilizat, cât mai distal.
Forța 4 (bună) – reprezintă capacitatea mușchiului de a deplasa antigravitațional, complet, segmentul contra unei rezistențe medii. Se procedează la fel ca în cazul testării forței 5, dar cu aplicarea unei rezistențe mai mici din partea testatorului.
Forța 3 (acceptabilă) – reprezintă forța unui mușchi capabil să mobilizeze segmentul în amplitudine completă împotriva gravitației, fără alte mijloace resistive.
Forța 2 (slabă, mediocră) – reprezintă forța unui mușchi sau grup de mușchi de a mobiliza segmentul, dar cu eliminarea gravitației. Testarea manuală a forței 2, necesită din partea kinetoterapeutului cunoașterea exactă a poziției fără gravitație, specifică mușchiului care este analizat. În general se utilizează planuri de alunecare (plăci de plastic, suprafețe lucioase, lemn talcat), sau segmentul este susținut de către kinetoterapeut.
Forța 1 (foarte slabă, schițată) – reprezintă sesizarea contracției mușchiului prin palparea lui sau a tendonului sau observarea unei ușoare tremurături a acestuia. Oricum, forța 1 a unui mușchi este incapabilă să mobilizeze segmentul. Evident, nu poate fi sesizată decît contracția mușchilor superficiali, care pot fi palpați.
Forța 0 (zero, nulă) – mușchiul nu realizează nici o contracție evidentă.
Pentru mușchii profunzi nu se poate face diferențierea între forțele 1 si 0.
Flexia trunchiului
Mușchi principali: drepții abdominali, transversul.
Mușchi accesori: oblicii abdominali.
Figura 8. – Mușchii antero – laterali ai trunchiului
Poziția fără gravitație: subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe banchetă. O poziție antigravitațională adevărată ar presupune ca subiectul să stea în decubit lateral și să execute flexia trunchiului, mișcare ce ar fi prea greu de realizat.
F1: se palpează paraombilical drepții abdominali.
F2: din poziția fără gravitație subiectul ridică umerii de pe masă până la nivelul spinei omoplatului.
Poziția antigravitațională: este identică cu cea fără gravitație.
F3: din poziția antigravitațională, subiectul ridică trunchiul de pe masă până la nivelul unghiului inferior al omoplaților. De asemenea membrele superioare se ridică de pe planul mesei.
Figura 9. – Flexia trunchiului (forța 3)
F4: respectând aceeași poziție subiectul execută aceași mișcare, încrucișând brațele pe piept.
F5: respectând aceeași poziție subiectul execută aceași mișcare cu mâinile la nivelul cefei.
Substituții: asocierea flexiei trunchiului cu rotația acestuia, ridicarea tălpilor de pe banchetă prin flectarea membrelor inferioare.
Extensia trunchiului.
Mușchi principali: paravertebralii din segmentul toracic și lombar, marele dorsal.
Figura 10. – Mușchii șanțurilor vertebrale
Poziția fără gravitație: subiectul în decubit ventral. O poziție antigravitațională adevărată ar presupune ca subiectul să stea în decubit lateral și să execute extensia trunchiului, mișcare ce ar fi prea greu de realizat.
F1: se palpează musculatura paravertebrală.
F2: din poziția fără gravitație subiectul ridică capul și umerii de pe planul mesei până la desprinderea mentonului de pe planul mesei.
Figura 11. – Extensia trunchiului
Poziția antigravitațională: este identică cu cea fără gravitație.
F3: din poziția antigravitațională, subiectul ridică cât de mult poate trunchiul de pe masă, nivelul maxim fiind până la decolarea ombilicului de pe planul mesei. Stabilizarea se face la nivelul gambelor (posterior).
F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară simultană în segmentul dorso-lombar sau în funcție de zona interesată, verificând pe rând cele două segmente.
F5: rezistența aplicată este mai mare sau excentrică.
Substituții: extensia capului, extensia membrelor superioare, extensia membrelor inferioare.
Înclinarea trunchiului.
Mușchi principali: oblicii interni și externi abdominali
Mușchi accesori: drepții abdominali.
Poziția fără gravitație: subiectul în decubit dorsal.
Stabilizarea: se realizează bilateral la nivelul bazinului.
F1: se palpează mușchii pe partea laterală a trunchiului.
F2: din poziția fără gravitație subiectul execută înclinarea trunchiului.
Poziția antigravitațională: subiectul în decubit heterolateral.
F3: din poziția fără gravitație subiectul execută înclinarea trunchiului.
F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul umerilor.
Figura 12. – Înclinarea trunchiului (forța 4)
F5: rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare sau excentrică.
Substituții: înclinarea capului de aceași parte, flectarea membrelor inferioare
Rotația trunchiului
Mușchi principali: oblicii interni și externi abdominali.
Poziția fără gravitație: subiectul în șezând.
F1: se palpează mușchii pe partea laterală a trunchiului.
F2: din poziția fără gravitație se execută rotația trunchiului.
Poziția antigravitațională: subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe banchetă.
F3: din poziția antigravitațională, subiectul execută rotația trunchiului. Stabilizarea se realizează la nivelul picioarelor.
Figura 13. – Rotația trunchiului (forța 3)
F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară prin încrucișarea membrelor superioare la nivelul umerilor.
F5: Rezistența mai mare este obținută prin ducerea mâinilor la ceafă.
Substituții: rotația capului, înclinarea trunchiului.
III. 4. 2. 3. Teste funcționale specifice coloanei lombare.
Testul Lasegue
Subiectul relaxat, în decubit dorsal. Examinatorul flectează intreg membrul inferior afectat, cu genunchiul extins, șoldul rotat intern și ușor addus, aplicând o priză la nivelul călcâiului. Ridicarea membrului se face până când subiectul acuză dureri pe fața posterioară a membrului sau în zona lombară. Dacă durerea este cu predominanță în zona lombară se suspectează o herniere a discului intervertebral. Dacă durerea este la nivelul membrului, leziunea care pune sub presiune rădăcinile nervoase, este situată lateral.
Figura 14. – Testul Laseque
Testul flectării genunchiului
Subiectul este în decubit ventral, examinatorul duce genunchiul acestuia în flexie, până când călcâiul ajunge la șezută. Dacă din cauza unei patologii la nivelul genunchiului, acesta nu poate fi flectat la maxim, testul se va face prin extensia pasivă a șoldului cu genunchiul flectat atât cât permite.
Testul este pozitiv dacă apare durere în zona lombară, fese și/sau fața posterioară a coapsei, indicând existența unei probleme la nivelul nervilor L2 sau L3.
Manevra Valsalva
Subiectul este rugat să inspire și să adopte poziția “ghemuit”. Dacă durerea crește, testul este pozitiv, indicând o presiune exagerată pe meningele care învelește măduva spinării.
Testul Shirado
Acest test examinează flexorii trunchiului și se face cu subiectul în decubit dorsal, coapsele și genunchii flectate la 90o, brațele pe lângă corp. Subiectul ridică umerii de pe masă, menținând această poziție cât mai mult posibil, în izometrie. La un subiect normal timpul este de 2 minute.
Figura 15. – Testul Shirado
Semnul Neri
Din ortostatism, flexia capului și gâtului poate determina dureri în regiunea lombară și în membrul inferior. Aceste dureri sunte determinate de prezența sindromului dural.
Semnul ”soneriei”
Semn radicular, percuția/apăsarea pe punctul Barre (punct dureros paravertebral situat la 2 cm. de apofizele spinoase) determină dureri pe tot traiectul nervului sciatic. (Balint, T., 2007)
Figura 16. – Semnul ”soneriei”
Capitolul IV: Prezentarea și interpretarea rezultatelor
În urma evaluării și înregistrării datelor obținute suntem, în măsură să realizăm interpretare datelor obținute, astfel:
În primul rând dinamica evoluției a fost realizată individual pe parametri funcționali măsurați (testing articular, muscular și teste funcționale specifice)
În cel de-al doilea rând , interpretarea rezultatelor a fost realizată comparativ cu toți cei zece subiecți.
Testing articular
Flexie
Tabel nr.6
Figura. 17. – Lotul 1 flexie inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o flexie medie de 51,40 și o deviație standard de ±8,640. La testarea finală, flexia medie măsurată la lotul 1 a fost de 81,80 și deviația standard de ±5,890.
Tabel nr.7
Figura 18. – Lotul 2 flexie inițial și final
Pentru lotul 2, la testarea inițială, s-a înregistrat o flexie medie de 39,60 și o deviație standard de ±4,030. La testarea finală, flexia medie la lotul 2 a fost de 620 și deviația standard de ±1,580, conform tabelului numarul 7.
Figura 19. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul 1, cu cei din lotul 2 evidențiază o creștere a amplitudinii de mișcare în cazul subiecților din lotul 1 dar și al celor din lotul 2, ținând totuși cont de gradul mai mare de mișcare la testarea inițială. Creșterea amplitudinii de mișcare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – 800. (Sbenghe, T.)
Extensie
Tabel nr.8
Figura 20. – Lotul 1 estensie inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o extensie medie de 14,60 și o deviație standard de ±1,140. La testarea finală, extensia medie măsurată la lotul 1 a fost de 26,20 și deviația standard de ±1,300.
Tabel nr.9
Figura 21. – Lotul 2 estensie inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o extensie medie de 12,20 și o deviație standard de ±2,280. La testarea finală, extensia medie măsurată la lotul 2 a fost de 19,20 și deviația standard de ±2,940.
Figura 22. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul 1, cu cei din lotul 2 evidențiază o creștere a amplitudinii de mișcare în cazul subiecților din lotul 1 dar și al celor din lotul 2, ținând totuși cont de gradul mai mare de mișcare la testarea inițială. Creșterea amplitudinii de mișcare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – 300. (Sbenghe, T.)
Înclinare
Tabel nr.10
S – Stanga, D – Dreapta
Figura 23. – Lotul 1 înclinare stânga inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație stânga medie de 22,80 și o deviație standard de ±2,280. La testarea finală, înclinația stânga medie măsurată la lotul 1 a fost de 31,80 și deviația standard de ±3,960.
Figura 24. – Lotul 1 înclinare dreapta inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație dreapta medie de 21,20 și o deviație standard de ±1,640. La testarea finală, înclinația dreapta medie măsurată la lotul 1 a fost de 31,40 și deviația standard de ±1,340.
Tabel nr.11
S – Stanga, D – Dreapta
Figura 25. – Lotul 2 înclinare stânga inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație stânga medie de 15,40 și o deviație standard de ±3,500. La testarea finală, înclinația stânga medie măsurată la lotul 2 a fost de 18,80 și deviația standard de ±2,480.
Figura 26. – Lotul 2 înclinare dreapta inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație dreapta medie de 17,80 și o deviație standard de ±3,560. La testarea finală, înclinația dreapta medie măsurată la lotul 2 a fost de 19,80 și deviația standard de ±3,560.
Figura 27. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
Figura 28. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul 1, cu cei din lotul 2 evidențiază o creștere a amplitudinii de mișcare în cazul subiecților din lotul 1 dar și al celor din lotul 2, ținând totuși cont de gradul mai mare de mișcare la testarea inițială. Creșterea amplitudinii de mișcare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – 350. (Sbenghe, T.)
Rotație
Tabel nr. 12
S – Stanga, D – Dreapta
Figura 29. – Lotul 1 rotație stânga inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație stânga medie de 24,80 și o deviație standard de ±3,030. La testarea finală, rotația stânga medie măsurată la lotul 1 a fost de 37,20 și deviația standard de ±1,920.
Figura 30. – Lotul 1 rotație dreapta inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație dreapta medie de 26,40 și o deviație standard de ±1,510. La testarea finală, rotația dreapta medie măsurată la lotul 1 a fost de 39,40 și deviația standard de ±4,030.
Tabel nr. 13
S – Stanga, D – Dreapta
Figura 31. – Lotul 2 rotație stânga inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație stânga medie de 21,20 și o deviație standard de ±5,160. La testarea finală, rotația stânga medie măsurată la lotul 2 a fost de 26,80 și deviația standard de ±6,530.
Figura 32. – Lotul 2 rotație dreapta inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație dreapta medie de 22,60 și o deviație standard de ±3,710. La testarea finală, rotația dreapta medie măsurată la lotul 2 a fost de 28,80 și deviația standard de ±6,760.
Figura 33. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
Figura 34. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul 1, cu cei din lotul 2 evidențiază o creștere a amplitudinii de mișcare în cazul subiecților din lotul 1 dar și al celor din lotul 2, ținând totuși cont de gradul mai mare de mișcare la testarea inițială. Creșterea amplitudinii de mișcare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – 450. (Sbenghe, T.)
Testing muscular
Flexie
LEGENDĂ:
F1 = 20% F1+ = 25% F2- = 30%
F2 = 40% F2+ = 45% F3- = 50%
F3 = 60% F3+ = 65% F4- = 70%
F4 = 80% F4+ = 85% F5- = 90% F5 = 100%
Tabel nr.14
Figura 35. – Lotul 1 flexie inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o flexie medie de 570 și o deviație standard de ±9,740. La testarea finală, flexia medie măsurată la lotul 1 a fost de 900 și deviația standard de ±12,740.
Tabel nr.15
Figura 36. – Lotul 2 flexie inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o flexie medie de 480 și o deviație standard de ±10,950. La testarea finală, flexia medie măsurată la lotul 2 a fost de 570 și deviația standard de ±9,740.
Figura 37. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul unu, cu cei din lotul doi evidențiază o creștere a forței musculare în cazul subiecților din lotul unu dar și al celor din lotul doi, ținând totuși cont de gradul forței musculare la testarea inițială. Creșterea forței musculare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – F5
Extensie
Tabel nr.16
Figura 38. – Lotul 1 extensie inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o extensie medie de 530 și o deviație standard de ±9,740. La testarea finală, extensia medie măsurată la lotul 1 a fost de 900 și deviația standard de ±7,070.
Tabel nr.17
Figura 39. – Lotul 2 extensie inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o extensie medie de 410 și o deviație standard de ±2,230. La testarea finală, extensia medie măsurată la lotul 2 a fost de 580 și deviația standard de ±10,360.
Figura 40. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul unu, cu cei din lotul doi evidențiază o creștere a forței musculare în cazul subiecților din lotul unu dar și al celor din lotul doi, ținând totuși cont de gradul forței musculare la testarea inițială. Creșterea forței musculare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – F5
Înclinare
Tabel nr. 18
S – Stânga, D – Dreapta
Figura 41. – Lotul 1 înclinare stânga inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație stânga medie de 560 și o deviație standard de ±8,940. La testarea finală, înclinația stânga medie măsurată la lotul 1 a fost de 900 și deviația standard de ±9,350.
Figura 42. – Lotul 1 înclinare dreapta inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o inclinație dreapta medie de 600 și o deviație standard de ±14,140. La testarea finală, înclinația dreapta medie măsurată la lotul 1 a fost de 870 și deviația standard de ±16,430.
Tabel nr. 19
S – Stânga, D – Dreapta
Figura 43. – Lotul 2 înclinare stânga inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație stânga medie de 400 și o deviație standard de ±14,140. La testarea finală, înclinația stânga medie măsurată la lotul 1 a fost de 530 și deviația standard de ±12,040.
Figura 44. – Lotul 2 înclinare dreapta inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o înclinație dreapta medie de 440 și o deviație standard de ±8,940. La testarea finală, înclinația dreapta medie măsurată la lotul 1 a fost de 560 și deviația standard de ±12,440.
Figura 45. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
Figura 46. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul unu, cu cei din lotul doi evidențiază o creștere a forței musculare în cazul subiecților din lotul unu dar și al celor din lotul doi, ținând totuși cont de gradul forței musculre la testarea inițială. Creșterea forței musculare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – F5
Rotație
Tabel nr. 20
S – Stânga, D – Dreapta
Figura 47. – Lotul 1 rotație stânga inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație stânga medie de 580 și o deviație standard de ±14,830. La testarea finală, rotație stânga medie măsurată la lotul 1 a fost de 880 și deviația standard de ±8,360.
Figura 48. – Lotul 1 rotație dreapta inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație dreapta medie de 590 și o deviație standard de ±11,400. La testarea finală, rotație dreapta medie măsurată la lotul 1 a fost de 930 și deviația standard de ±15,650.
Tabel nr. 21
S – Stânga, D – Dreapta
Figura 49. – Lotul 2 rotație stânga inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație stânga medie de 380 și o deviație standard de ±14,830. La testarea finală, rotație stânga medie măsurată la lotul 2 a fost de 500 și deviația standard de ±100.
Figura 50. – Lotul 2 rotație dreapta inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, s-a înregistrat o rotație dreapta medie de 400 și o deviație standard de ±00. La testarea finală, rotație dreapta medie măsurată la lotul 2 a fost de 540 și deviația standard de ±8,940.
Figura 51. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
Figura 52. – Dinamica evoluției prin analiză comparativă pentru amplitudinea de mișcare
În cazul de față , dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul unu, cu cei din lotul doi evidențiază o creștere a forței musculare în cazul subiecților din lotul unu dar și al celor din lotul doi, ținând totuși cont de gradul forței musculare la testarea inițială. Creșterea forței musculare se apropie de valoarea normală în astfel de cazuri – F5
Teste Funcționale Specifice Coloanei Lombare
Legendă:
„ + ” = 1
„ – ” = 0
Tabel nr. 22
I – Inițial, F – Final
Tabel nr. 23
I – Inițial, F – Final
Testul Laseque
Figura 53. – Lotul 1 testul Laseque inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, testul Laseque s-a dovedit a fi pozitiv la doi pacienți și negativ la trei pacienți. La testarea finală, testul Laseque nu a fost pozitiv la nici un pacient și negativ la cinci pacienți.
Figura 54. – Lotul 2 testul Laseque inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, testul Laseque s-a dovedit a fi pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți. La testarea finală, testul Laseque a fost pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți.
Testul flectării genunchiului
Figura 55. – Lotul 1 testul flectării genunchiului
Pentru lotul 1 la testarea inițială, testul flectării genunchiului s-a dovedit a fi pozitiv la cinci pacienți și negativ la nici un pacient. La testarea finală, testul flectării genunchiului nu a fost pozitiv la nici un pacient și negativ la cinci pacienți.
Figura 56. – Lotul 2 testul flectării genunchiului
Pentru lotul 2 la testarea inițială, testul flectării genunchiului s-a dovedit a fi pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți. La testarea finală, testul flectării genunchiului a fost pozitiv la doi pacienți și negativ la trei pacienți.
Manevra Valsalva
Figura 57. – Lotul 1 manevra Valsalva
Pentru lotul 1 la testarea inițială, manevra Valsalva s-a dovedit a fi pozitivă la doi pacienți și negativă la trei pacienți. La testarea finală, manevra Valsalva nu a fost pozitivă la nici un pacient și negativă la cinci pacienți.
Figura 58. – Lotul 2 manevra Valsalva
Pentru lotul 2 la testarea inițială, manevra Valsalva s-a dovedit a fi pozitivă la patru pacienți și negativă la un pacient. La testarea finală, manevra Valsalva a fost pozitivă la doi pacienți și negativă la trei pacienți.
Testul Shirado
Figura 59. – Lotul 1 testul Shirado inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, testul Shirado s-a dovedit a fi pozitiv la doi pacienți și negativ la trei pacienți. La testarea finală, testul Shirado nu a fost pozitiv la nici un pacient și negativ la cinci pacienți.
Figura 60. – Lotul 2 testul Shirado inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, testul Shirado s-a dovedit a fi pozitiv la doi pacienți și negativ la trei pacienți. La testarea finală, testul Shirado a fost pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți
Semnul Neri
Figura 61. – Lotul 1 semnul Neri inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, semnul Neri s-a dovedit a fi pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți. La testarea finală, semnul Neri nu a fost pozitiv la nici un pacient și negativ la cinci pacienți.
Figura 62. – Lotul 2 semnul Neri inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, semnul Neri s-a dovedit a fi pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți. La testarea finală, semnul Neri a fost pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți.
Semnul „soneriei”
Figura 63. – Lotul 1 semnul ”soneriei” inițial și final
Pentru lotul 1 la testarea inițială, semnul ”soneriei” s-a dovedit a fi pozitiv la trei pacienți și negativ la doi pacienți. La testarea finală, semnul ”soneriei” a fost pozitiv la un pacient și negativ la patru pacienți.
Figura 64. – Lotul 2 semnul ”soneriei” inițial și final
Pentru lotul 2 la testarea inițială, semnul ”soneriei” s-a dovedit a fi pozitiv la patru pacienți și negativ la un pacient. La testarea finală, semnul ”soneriei” a fost pozitiv la un pacient și negativ la patru pacienți.
În cazul de față, în urma aplicării testelor funcționale specifice coloanei lombare, dinamica evoluției prin analiză comparativă a subiecților din lotul unu, cu cei din lotul doi evidențiază o diminuare a durerii în cazul subiecților din lotul unu dar și al celor din lotul doi, ținând totuși cont de testarea inițială.
Capitolul V
Concluzii
În urma consultării literaturi de specialitate în vederea documentării asupra temei propuse, în urma evaluării subiecților incluși în cercetare, în urma prezentării rezultatelor obținute prin aplicarea Programului Williams, suntem în măsură să afirmăm că:
Lucrarea de față este o sursă de informație privind cunoașterea și aplicațiile Programului Williams
Lucrarea de față evidențiază importanța aplicării mijloacelor kinetoterapeutice în general, și eficiența Programului Williams în particular
Lucrarea de față, partea practică și anume prezentarea și reprezentarea grafică a rezultatelor susțin întru-totul partea teoretică a cercetării
La finalizarea lucrării, s-a constatat o mai mare acceptabilitate din partea subiecților pentru aplicarea Programului Williams fiind aplicat de aceștia și individual (acasă), nefiind direct dependenții de kinetoterapeut.
În urma aplicării programului Williams asupra pacienților din lotul 1 s-au îmbunătățit toți parametrii masurați la testarea inițială.
În urma aplicării programului Williams, am obținut rezultate satisfacatoare care confirmă eficiența acestei metode de kinetoterapie.
BIBLIOGRAFIE
Arsenie C. , Stanciu M. – Discopatiile vertebrale. Editura Medicală, Buc.1970
Baciu N. , Veleanu C. – Prevenirea și tratarea bolilor reumatice, Editura Facla, 1975
Balint T., Diaconu I., Moise Andreea – Evaluarea aparatului locomotor – bilanț articular, bilanț muscular, teste funcționale – editura PIM , Iași 2007
Constantin Vasile – Exercițiile fizice în tratamentul reumatismului articular, Editura Sport-Turism
Dumitru D. – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei lombare, Editura
Sport – Turism, Buc.1984
Dumitru Ghe. – Bolile reumatismale, Editura Sport – Turism, Buc.1982
Elena Luminița Sidenco – Ghid practic de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie, Editura Fundației Romania de Mâine, Buc. 2005
Elian N. , Veleanu C. – Prevenirea și tratarea bolilor reumatice, editura Facla, 1975
Mircea Chiriac – Testarea manuală a forței musculare, Editura Universității din Oradea 2003
Mircea Ion Ene, Octavian Alexe Sabin – Masoterapie, Editura „Zigotto” Galați 2008,
Moraru Gheorghe, Pâncotan Vasile – Recuperare kinetică în reumatologie – Editura imprimeriei de vest, 1999
Rodica Cotoman – Kinetoterapie- Metodica desfășurării activității practice, Editura Fundației României de Mâine, Buc. 2006
Sbenghe T. – Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare, editura medicală, Buc.1987
Sbenghe T.,- Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, editura Medicală, Buc.1 981
Stoia I., Stoicescu M. – Ghid practic de reumatologie, editura Medicală, Buc.1 975
Șdic L. – Kinetoterapia în recuperarea algiilor și a tulburărilor de statică vertebrală, Editura medicală, Buc. 1 982
Ștefan A. Birtalon – Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport Turism, Buc. 1978
Șuteanu Șt. , lonescu Blaja, M.Moangă – Clinica și tratamentul bolilor reumatice, Editura medicală, Buc.1977
Urseanu I. – Reumatismul adultului tânăr, Editura Medicală, Buc.1978.
Vasile Marcu, Mirela Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universității din Oradea 2006
Anexe
Lotul unu
Fișă Individuală Nr. 1
Nume și prenume: B. L.
Vârstă: 55
Sex: F
Ocupație: pensionară
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate: hernie de disc lombară
Tabel nr. 24: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 25: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 26: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Imposibilitatea efectuării mișcării de flexiei
Limitarea mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
ProgramulWilliams
Exerciții :
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor ; (Foto 16)
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi .
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi (Foto 17)
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent (Foto 18, 19)
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului. (Foto 20)
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins (Foto 21)
3. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale
4. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Bolnavul ridică capul , umerii și trunchiul, brațele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifierea selectivă a mușchilor abdominali.
5. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul încearcă să-i ducă lateral spre planul patului. La execuția mișcării se opune rezistență din partea terapeutului, realizndu-se izometrii. (Foto 22)
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului. (Foto 23)
3. Decubit dorsal se execută ,,bicicleta" cu pelvisul mult basculat înainte
4. Din ortostatism, genoflexiuni cu membrele superioare sprijinite pe spătarul unui scaun, spatele se menține perfect drept, călcâiele perfect lipite pe sol. (Foto 24)
Fișă individuală nr.2
Nume și prenume: V. T.
Vârstă: 45
Sex: F
Ocupație: farmacistă
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 27: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 28: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 29: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional:
Imposibilitatea efectuării mișcării de flexiei
Limitarea mișcării de extensie
Apare durere la aplicarea ManevreiValsalva
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi.
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului.
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins
3. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Bolnavul ridică capul , umerii și trunchiul, brațele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifierea selectivă a mușchilor abdominali.
4. Executarea ,, podului " din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba ( fără să se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombară.
5. Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se suge puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă. Tonifică selectiv transferul abdominal.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții izometrice
Exerciții:
1. Decubit lateral cu coapsele ușor flectate, terapeutul cu o mână împinge înainte pelvisul și cu cealaltă trage înapoi umărul. Bolnavul se opune acestor forțe. Imediat, fără pauză, terapeutul inversează prizele ( umăr posterior și pelvis anterior ) și pacientul se relaxează.
2. Decubit dorsal se execută ,,bicicleta" cu pelvisul mult basculat înainte.
3. Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului.
4. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijină ușor pe ea și face o ușoară flexie din șolduri menținând coloana lombară delordozată. Kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă și cu cealaltă anterior, pe creasta iliacă opusă, împinge, respectiv trage. Bolnavul se opune acestor forțe. Se schimbă apoi poziția mâinilor.
Fișă individuală nr.3
Nume și prenume: A. D. M.
Vârstă: 30
Sex: M
Ocupație: topograf
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 30: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 31: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 32: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional:
Limitarea migșcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi.
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții :
1. Se desfășoară în 4 timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 și tălpile pe sol: (Foto 25, 26)
Se duce lomba în jos, presând planul solului. Kinetoterapeutul controlează plasând o mână sub lomba bolnavului;
Se basculează sacrul și coccisul în sus, lomba rămânând presată pe sol, se contractă izometric fesierii mari;
Se ridică capul, trunchiul cu brațele întinse spre coapse;
În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral ( mâinile cu palmele în sus );
2. Din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale.
3. Executarea ,, podului " din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba (fără să se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombara.
4. Din poziția ,, pod ", bolnavul încearcă rotații ale bazinului la care kinetoterapeutul opune rezistență spre sfârșitul cursei mișcării. Se alternează stânga – dreapta.
5. Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se suge puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă. Tonifică selectiv transferul abdominal.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse ( se menține activ poziția delordozantă), bolnavul încearcă să ridice ambele membre inferioare, dar kinetoterapeutul se opune.
2. Decubit dorsal genunchii flectați la 900 lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune.
3. Poziția de ,, cavaler servant ", corpul aplecat spre înainte și sprijin cu mâinile pe sol, se întinde genunchiul de sprijin executând și o balansare care întinde mușchiul psoas – iliac. (Foto 27)
4. La acest program se pot asocia o serie de exerciții la spalier din poziția atârnat: (Foto 28, 29, 30, 31, 32, 33 )
– cu spatele la spalier, membrele deasupra capului, prinde cu ambele membre bara și se execută:
Ridicarea genunchilor la piept,
Rotarea trunchiului stânga – dreapta cu genunchii flectați,
Bascularea stânga – dreapta a membrelor inferioare întinse (ca la pendul).
– cu fața la spalier, membrele prind bara și se execută:
Pendularea bazinului,
Cu picioarele pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Fișă individuală nr.4
Nume și prenume: G. V. M.
Vârstă: 44
Sex: M
Ocupație: Instalator
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 33: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 34: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 35: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Imposibilitatea efectuării mișcării de flexiei
Limitarea mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
ProgramulWilliams
Exerciții :
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor ;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi .
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului.
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins
3. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale
4. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Bolnavul ridică capul , umerii și trunchiul, brațele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifierea selectivă a mușchilor abdominali.
5. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul încearcă să-i ducă lateral spre planul patului. La execuția mișcării se opune rezistență din partea terapeutului, realizndu-se izometrii.
6. Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se trage puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului.
3. Decubit dorsal se execută ,,bicicleta" cu pelvisul mult basculat înainte
4. Din ortostatism, genoflexiuni cu membrele superioare sprijinite pe spătarul unui scaun, spatele se menține perfect drept, călcâiele perfect lipite pe sol.
Fișă individuală nr.5
Nume și prenume: C. O.
Vârstă: 35
Sex: F
Ocupație: Administrator
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 36: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 37: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 38: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional:
Limitarea migșcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi.
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
6. In șezut pe scaun cu mâinile pe lângă corp, aplecarea capului între genunchi, permițând mainilor să ajungă pe podea; se menține poziția până se numără la trei; se aduce corpul în poziția inițială; se repeta de cinci ori
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții :
1. Se desfășoară în 4 timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 și tălpile pe sol:
Se duce lomba în jos, presând planul solului. Kinetoterapeutul controlează plasând o mână sub lomba bolnavului;
Se basculează sacrul și coccisul în sus, lomba rămânând presată pe sol, se contractă izometric fesierii mari;
Se ridică capul, trunchiul cu brațele întinse spre coapse;
În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral ( mâinile cu palmele în sus );
2. Din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale.
3. Executarea ,, podului " din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba (fără să se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombara.
4. Din poziția ,, pod ", bolnavul încearcă rotații ale bazinului la care kinetoterapeutul opune rezistență spre sfârșitul cursei mișcării. Se alternează stânga – dreapta.
5. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijina ușor pe ea și face o ușoară flexie din șolduri menținând coloana lombară delordozată. Kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă și cealaltă anterior, pe creasta iliacă opusă, împinge, respectiv trage înapoi. Bolnavul se opune acestor forțe. Se schimbă apoi poziția mâinilor.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse ( se menține activ poziția delordozantă), bolnavul încearcă să ridice ambele membre inferioare, dar kinetoterapeutul se opune.
2. Decubit dorsal genunchii flectați la 900 lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune.
3. Poziția de ,, cavaler servant ", corpul aplecat spre înainte și sprijin cu mâinile pe sol, se întinde genunchiul de sprijin executând și o balansare care întinde mușchiul psoas – iliac.
4. Ortostatism la spalier, membrele inferioare la 25-30 cm, se aplatizează sacrul și lomba, se apropie treptat călcâiele de spalier menținând contactul lombei cu acesta.
5. La acest program se pot asocia o serie de exerciții la spalier din poziția atârnat:
– cu spatele la spalier, membrele deasupra capului, prinde cu ambele membre bara și se execută:
Ridicarea genunchilor la piept,
Rotarea trunchiului stânga – dreapta cu genunchii flectați,
Bascularea stânga – dreapta a membrelor inferioare întinse (ca la pendul).
– cu fața la spalier, membrele prind bara și se execută:
Pendularea bazinului,
Cu picioarele pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Lotul doi
Fișă Individuală Nr. 1
Nume și prenume: S. M.
Vârstă: 52
Sex: F
Ocupație: profesoară
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate: lombosciatică vertebrală
Tabel nr. 39: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 40: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 41: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Apare durere la mișcarea de rotație
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaurii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercițiul fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu brațele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 2
Nume și prenume: A. D.
Vârstă: 38
Sex: F
Ocupație: contabilă
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 42: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 43: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 44: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Redoare matinală
Apare durere la mișcarea de rotație
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercitiu fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu bralele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 3
Nume și prenume: P. M.
Vârstă: 35
Sex: M
Ocupație: agent de vânzări
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 45: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 46: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 47: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercitiu fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu bralele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 4
Nume și prenume: U. V.
Vârstă: 48
Sex: M
Ocupație: Sudor
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 48: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 49: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 50: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Apare durere la mișcarea de rotație
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaurii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercițiul fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu brațele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 5
Nume și prenume: M. G.
Vârstă: 40
Sex: M
Ocupație: Electrician
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 51: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 52: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 53: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercitiu fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu bralele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
POZE
Foto 16
Foto 17
Foto 18
Foto 19
Foto 20
Foto 21
Foto 22
Foto 23
Foto 24
Foto 25
Foto 26
Foto 27
Foto 28
Foto 29
Foto 30
Foto 31
Foto 32
Foto 33
BIBLIOGRAFIE
Arsenie C. , Stanciu M. – Discopatiile vertebrale. Editura Medicală, Buc.1970
Baciu N. , Veleanu C. – Prevenirea și tratarea bolilor reumatice, Editura Facla, 1975
Balint T., Diaconu I., Moise Andreea – Evaluarea aparatului locomotor – bilanț articular, bilanț muscular, teste funcționale – editura PIM , Iași 2007
Constantin Vasile – Exercițiile fizice în tratamentul reumatismului articular, Editura Sport-Turism
Dumitru D. – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei lombare, Editura
Sport – Turism, Buc.1984
Dumitru Ghe. – Bolile reumatismale, Editura Sport – Turism, Buc.1982
Elena Luminița Sidenco – Ghid practic de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie, Editura Fundației Romania de Mâine, Buc. 2005
Elian N. , Veleanu C. – Prevenirea și tratarea bolilor reumatice, editura Facla, 1975
Mircea Chiriac – Testarea manuală a forței musculare, Editura Universității din Oradea 2003
Mircea Ion Ene, Octavian Alexe Sabin – Masoterapie, Editura „Zigotto” Galați 2008,
Moraru Gheorghe, Pâncotan Vasile – Recuperare kinetică în reumatologie – Editura imprimeriei de vest, 1999
Rodica Cotoman – Kinetoterapie- Metodica desfășurării activității practice, Editura Fundației României de Mâine, Buc. 2006
Sbenghe T. – Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare, editura medicală, Buc.1987
Sbenghe T.,- Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, editura Medicală, Buc.1 981
Stoia I., Stoicescu M. – Ghid practic de reumatologie, editura Medicală, Buc.1 975
Șdic L. – Kinetoterapia în recuperarea algiilor și a tulburărilor de statică vertebrală, Editura medicală, Buc. 1 982
Ștefan A. Birtalon – Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport Turism, Buc. 1978
Șuteanu Șt. , lonescu Blaja, M.Moangă – Clinica și tratamentul bolilor reumatice, Editura medicală, Buc.1977
Urseanu I. – Reumatismul adultului tânăr, Editura Medicală, Buc.1978.
Vasile Marcu, Mirela Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universității din Oradea 2006
Anexe
Lotul unu
Fișă Individuală Nr. 1
Nume și prenume: B. L.
Vârstă: 55
Sex: F
Ocupație: pensionară
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate: hernie de disc lombară
Tabel nr. 24: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 25: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 26: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Imposibilitatea efectuării mișcării de flexiei
Limitarea mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
ProgramulWilliams
Exerciții :
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor ; (Foto 16)
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi .
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi (Foto 17)
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent (Foto 18, 19)
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului. (Foto 20)
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins (Foto 21)
3. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale
4. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Bolnavul ridică capul , umerii și trunchiul, brațele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifierea selectivă a mușchilor abdominali.
5. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul încearcă să-i ducă lateral spre planul patului. La execuția mișcării se opune rezistență din partea terapeutului, realizndu-se izometrii. (Foto 22)
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului. (Foto 23)
3. Decubit dorsal se execută ,,bicicleta" cu pelvisul mult basculat înainte
4. Din ortostatism, genoflexiuni cu membrele superioare sprijinite pe spătarul unui scaun, spatele se menține perfect drept, călcâiele perfect lipite pe sol. (Foto 24)
Fișă individuală nr.2
Nume și prenume: V. T.
Vârstă: 45
Sex: F
Ocupație: farmacistă
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 27: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 28: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 29: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional:
Imposibilitatea efectuării mișcării de flexiei
Limitarea mișcării de extensie
Apare durere la aplicarea ManevreiValsalva
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi.
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului.
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins
3. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Bolnavul ridică capul , umerii și trunchiul, brațele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifierea selectivă a mușchilor abdominali.
4. Executarea ,, podului " din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba ( fără să se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombară.
5. Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se suge puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă. Tonifică selectiv transferul abdominal.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții izometrice
Exerciții:
1. Decubit lateral cu coapsele ușor flectate, terapeutul cu o mână împinge înainte pelvisul și cu cealaltă trage înapoi umărul. Bolnavul se opune acestor forțe. Imediat, fără pauză, terapeutul inversează prizele ( umăr posterior și pelvis anterior ) și pacientul se relaxează.
2. Decubit dorsal se execută ,,bicicleta" cu pelvisul mult basculat înainte.
3. Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului.
4. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijină ușor pe ea și face o ușoară flexie din șolduri menținând coloana lombară delordozată. Kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă și cu cealaltă anterior, pe creasta iliacă opusă, împinge, respectiv trage. Bolnavul se opune acestor forțe. Se schimbă apoi poziția mâinilor.
Fișă individuală nr.3
Nume și prenume: A. D. M.
Vârstă: 30
Sex: M
Ocupație: topograf
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 30: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 31: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 32: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional:
Limitarea migșcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi.
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții :
1. Se desfășoară în 4 timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 și tălpile pe sol: (Foto 25, 26)
Se duce lomba în jos, presând planul solului. Kinetoterapeutul controlează plasând o mână sub lomba bolnavului;
Se basculează sacrul și coccisul în sus, lomba rămânând presată pe sol, se contractă izometric fesierii mari;
Se ridică capul, trunchiul cu brațele întinse spre coapse;
În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral ( mâinile cu palmele în sus );
2. Din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale.
3. Executarea ,, podului " din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba (fără să se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombara.
4. Din poziția ,, pod ", bolnavul încearcă rotații ale bazinului la care kinetoterapeutul opune rezistență spre sfârșitul cursei mișcării. Se alternează stânga – dreapta.
5. Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se suge puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă. Tonifică selectiv transferul abdominal.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse ( se menține activ poziția delordozantă), bolnavul încearcă să ridice ambele membre inferioare, dar kinetoterapeutul se opune.
2. Decubit dorsal genunchii flectați la 900 lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune.
3. Poziția de ,, cavaler servant ", corpul aplecat spre înainte și sprijin cu mâinile pe sol, se întinde genunchiul de sprijin executând și o balansare care întinde mușchiul psoas – iliac. (Foto 27)
4. La acest program se pot asocia o serie de exerciții la spalier din poziția atârnat: (Foto 28, 29, 30, 31, 32, 33 )
– cu spatele la spalier, membrele deasupra capului, prinde cu ambele membre bara și se execută:
Ridicarea genunchilor la piept,
Rotarea trunchiului stânga – dreapta cu genunchii flectați,
Bascularea stânga – dreapta a membrelor inferioare întinse (ca la pendul).
– cu fața la spalier, membrele prind bara și se execută:
Pendularea bazinului,
Cu picioarele pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Fișă individuală nr.4
Nume și prenume: G. V. M.
Vârstă: 44
Sex: M
Ocupație: Instalator
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 33: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 34: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 35: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Imposibilitatea efectuării mișcării de flexiei
Limitarea mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Combaterea inflamației
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
ProgramulWilliams
Exerciții :
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor ;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi .
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe pat se apleacă ambii genunchi (lipiți) spre dreapta și spre stânga, până ating suprafața patului.
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins
3. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale
4. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Bolnavul ridică capul , umerii și trunchiul, brațele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine și se repetă. Tonifierea selectivă a mușchilor abdominali.
5. Decubit dorsal cu genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul încearcă să-i ducă lateral spre planul patului. La execuția mișcării se opune rezistență din partea terapeutului, realizndu-se izometrii.
6. Din poziția de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se trage puternic peretele abdominal și se menține 5 secunde. Se relaxează și se repetă.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, genunchii flectați la 900, lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune
2. Decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul și se așează pe genunchiul opus și din această poziție se abduce coapsa până atinge suprafața patului.
3. Decubit dorsal se execută ,,bicicleta" cu pelvisul mult basculat înainte
4. Din ortostatism, genoflexiuni cu membrele superioare sprijinite pe spătarul unui scaun, spatele se menține perfect drept, călcâiele perfect lipite pe sol.
Fișă individuală nr.5
Nume și prenume: C. O.
Vârstă: 35
Sex: F
Ocupație: Administrator
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 36: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 37: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 38: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional:
Limitarea migșcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
2. Decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea , apoi celălalt genunchi.
3. Ca și la exercițiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi
4. Decubit dorsal cu mâinile sub cap, se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
5. Decubit dorsal cu brațele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat. Din această poziție se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii și se basculează sacrul spre înainte.
6. In șezut pe scaun cu mâinile pe lângă corp, aplecarea capului între genunchi, permițând mainilor să ajungă pe podea; se menține poziția până se numără la trei; se aduce corpul în poziția inițială; se repeta de cinci ori
Etapa a II-a
Obiective :
Asuplizarea articulațiilor și musculaturii în zona lombară
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active, active și active cu rezistență
Programul Williams
Exerciții :
1. Se desfășoară în 4 timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 și tălpile pe sol:
Se duce lomba în jos, presând planul solului. Kinetoterapeutul controlează plasând o mână sub lomba bolnavului;
Se basculează sacrul și coccisul în sus, lomba rămânând presată pe sol, se contractă izometric fesierii mari;
Se ridică capul, trunchiul cu brațele întinse spre coapse;
În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral ( mâinile cu palmele în sus );
2. Din decubit dorsal cu genunchii flectați la 900 tălpile pe pat. Se încearcă împingerea cu forță a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mișcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exercițiul determină cea mai bună contracție a musculaturii lombare și abdominale.
3. Executarea ,, podului " din decubit dorsal cu genunchii flectați, sprijin pe umeri, spate și picioare, se ridică bazinul și lomba (fără să se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombara.
4. Din poziția ,, pod ", bolnavul încearcă rotații ale bazinului la care kinetoterapeutul opune rezistență spre sfârșitul cursei mișcării. Se alternează stânga – dreapta.
5. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijina ușor pe ea și face o ușoară flexie din șolduri menținând coloana lombară delordozată. Kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă și cealaltă anterior, pe creasta iliacă opusă, împinge, respectiv trage înapoi. Bolnavul se opune acestor forțe. Se schimbă apoi poziția mâinilor.
Etapa a III-a
Obiective:
Refacerea mobilității articulare, a tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii paravertebrale și abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Programul Williams
Exerciții:
1. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse ( se menține activ poziția delordozantă), bolnavul încearcă să ridice ambele membre inferioare, dar kinetoterapeutul se opune.
2. Decubit dorsal genunchii flectați la 900 lipiți unul de altul, bolnavul iși trage genunchii cu forță la piept, iar kinetoterapeutul se opune.
3. Poziția de ,, cavaler servant ", corpul aplecat spre înainte și sprijin cu mâinile pe sol, se întinde genunchiul de sprijin executând și o balansare care întinde mușchiul psoas – iliac.
4. Ortostatism la spalier, membrele inferioare la 25-30 cm, se aplatizează sacrul și lomba, se apropie treptat călcâiele de spalier menținând contactul lombei cu acesta.
5. La acest program se pot asocia o serie de exerciții la spalier din poziția atârnat:
– cu spatele la spalier, membrele deasupra capului, prinde cu ambele membre bara și se execută:
Ridicarea genunchilor la piept,
Rotarea trunchiului stânga – dreapta cu genunchii flectați,
Bascularea stânga – dreapta a membrelor inferioare întinse (ca la pendul).
– cu fața la spalier, membrele prind bara și se execută:
Pendularea bazinului,
Cu picioarele pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Lotul doi
Fișă Individuală Nr. 1
Nume și prenume: S. M.
Vârstă: 52
Sex: F
Ocupație: profesoară
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate: lombosciatică vertebrală
Tabel nr. 39: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 40: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 41: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Apare durere la mișcarea de rotație
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaurii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercițiul fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu brațele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 2
Nume și prenume: A. D.
Vârstă: 38
Sex: F
Ocupație: contabilă
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 42: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 43: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 44: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Redoare matinală
Apare durere la mișcarea de rotație
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercitiu fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu bralele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 3
Nume și prenume: P. M.
Vârstă: 35
Sex: M
Ocupație: agent de vânzări
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 45: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 46: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 47: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercitiu fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu bralele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 4
Nume și prenume: U. V.
Vârstă: 48
Sex: M
Ocupație: Sudor
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 48: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 49: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 50: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Inflexiuni laterale
Redoare matinală
Apare durere la mișcarea de rotație
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaurii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercițiul fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu brațele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
Fișă Individuală Nr. 5
Nume și prenume: M. G.
Vârstă: 40
Sex: M
Ocupație: Electrician
Diagnostic clinic: lombalgie
Afecțiuni asociate:
Tabel nr. 51: Evaluarea zonei lombare (testing articular)
Tabel nr. 52: Evaluarea zonei lombare (testing muscular)
Tabel nr. 53: Evaluarea zonei lombare (teste funcționale specifice)
Diagnostic funcțional :
Limitarea mișcării de flexie
Imposibilitatea efectuării mișcării de extensie
Redoare matinală
Obiective generale:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Tonifierea musculaturii abdominale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Etapa I:
Obiective:
Combaterea durerii
Corectarea posturii vicioase (reeducarea posturală locală)
Mijloace:
Masaj
Masaj transversal profund
Crioterapie
Exercitiu fizic
Exerciții:
1. Decubit ventral cu mâinile sub bărbie; ridicarea unui membru inferior întins înapoi și revenire lentă. Se execută și cu celălalt membru.
2. Decubit ventral cu bralele sprijinite pe sol, cu palmele așezate în dreptul abdomenului, degetele orientate spre înapoi. Se execută extensia trunchiului cu împingerea umerilor înainte prin întinderea brațelor, realizând o elongație în lungul coloanei.
3. Decubit dorsal cu brațele sprijinite pe sol se face târârea trunchiului prin împingerea cu brațele pe sol. Se ușurează exercițiul așezând sub spate o pătură pentru ca frecarea trunchiului cu solul să fie micșorată.
Etapa a II-a:
Obiective:
Relaxarea musculaturii lombare dureroase
Tonifierea musculaturii abdominale
Mijloace:
Masaj transversal profund
Electroterapie
Mobilizări pasivo-active , active și active cu rezistență
Exerciții la aparate
Gimnastică medicală
Exerciții:
1. Decubit dorsal, cu o minge sub cap, genunchii flectați cu tălpile pe sol; ridicarea unui membru inferior întins la 450. Se menține această poziție 6 secunde, apoi se coboară ușor. Se execută și cu celălalt membru după care urmează o pauză de 12 secunde.
2. Decubit dorsal cu o minge sub cap, brațele pe lângă trunchi: ridicarea membrelor inferioare apropiate și întinse foarte puțin de la sol ( 5-15 cm ). Se menține poziția 5-8 secunde, după care se așeză ușor și se relaxează musculatura abdomenului și a membrelor inferioare. Următoarea repetare se face după o pauză de 10 secunde.
3. Decubit dorsal cu o minge medicinală așezată pe abdomen, se contractă puternic musculatura abdominală, încercând să se ridice cât mai sus. Se menține poziția 5-6 secunde după care se relaxează abdomenul. În pauza dintre repetări se îndoaie genunchii, se inspiră profund și se expiră forțat.
Etapa a III-a:
Obiective:
Refacerea mobilității articulare tuturor mișcărilor în segmentul lombar al coloanei vertebrale
Creșterea forței musculare în special cea abdominală
Mijloace:
Masaj
Fizioterapie
Hidroterapie
Cură de teren
Exerciții:
1. Decubit ventral pe banca de gimnastică sprijinită oblic la scara fixă, membrele superioare întinse, apucă de marginea băncii alunecarea trunchiului înainte pe bancă prin tragere în brațe până când umeri ajung în dreptul mâinilor.
2. Decubit lateral la marginea patului, cu membrul inferior de deasupra flexat: kinetoterapeutul plasat în față, cu o mână aplicată pe umărul executantului și cu cealaltă pe șold efectuează simultan tragerea șoldului înainte cu impingerea umărului înapoi. Aceeași mișcare poate fi executată și în sens invers.
3. Stând cu fața la scara fixă, membrele inferioare sprijinite pe șipca a 3- a, cu membrele superioare fixate la scara fixă, ducerea unui membru inferior întins înapoi și revenire; capul înapoi.
POZE
Foto 16
Foto 17
Foto 18
Foto 19
Foto 20
Foto 21
Foto 22
Foto 23
Foto 24
Foto 25
Foto 26
Foto 27
Foto 28
Foto 29
Foto 30
Foto 31
Foto 32
Foto 33
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aplicatiile Programului Williams la Pacientii cu Lombalgii (ID: 156064)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.