Aplicatii Sig In Gestiunea Durabila a Spatiului Urban

CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….4

MUNICIPIUL VATRA-DORNEI: CARACTERISTICI GENERALE……..5

AȘEZARE GEOGRAFICĂ……………………………………………………………….6

LEGENDA MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI……………………………….8

EVOLUȚIA ISTORICĂ A ORAȘULUI VATRA-DORNEI………………13

FORMAREA ORAȘULUI VATRA-DORNEI…………………………13

EVOLUȚIA CULTURALĂ……………………………………………………15

ORAȘUL ÎN ZILELE NOASTRE…………………………………………..16

PARCUL MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI………….17

VATRA-DORNEI-STAȚIUNE BALNEARĂ……………20

OROGRAFIA MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI……………………………22

MUNICIPIUL VATRA-DORNEI. CARACTERIZARE FIZICO- GEOGRAFICĂ

CLIMA………………………………………………………………………………………………25

REȚEAUA HIDROGRAFICĂ…………………………………………………………..27

GEOLOGIE ȘI APE MINERALE………………………………………………………28

FLORA……………………………………………………………………………………………..31

FAUNA……………………………………………………………………………………………..32

CĂI DE COMUNICAȚIE………………………………………………………………….33

INDUSTRII

INDUSTRIA FORESTIERĂ……………………………………………………34

INDUSTRIA ALIMENTARĂ………………………………………………….34

INDUSTRIA ENERGETICĂ ȘI ALTE ACTIVITĂȚI……………..35

STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABILA A STAȚIUNII VATRA-DORNEI………………………………………………………………………………………………..36

DATE GENERALE DESPRE DEZVOLTAREA DURABILA A STAȚIUNII VATRA-DORNEI………………………………………………………….37

INTERCONECTAREA PLANULUI DE URBANISM GENERAL AL MUNICIPIULUI CU STRATEGIA DE DEZVOLTARE A STAȚIUNII………………………………………………………………………………………38

SPAȚII VERZI…………………………………………………………………………………40

CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU………………………………………..42

CALITATEA AERULUI………………………………………………………..42

CALITATEA APEI……………………………………………………………….42

CALITATEA SOLULUI……………………………………………………….43

3.5MANAGEMENTUL DEȘEURILOR…………………………………………………43

4.APLICATII ALE SIG……………………………………………………………………………..47

4.1 ELEMENTE DE METODOLOGIE………………………………………………..48

4.1.1 SIG…………………………………………………………………………………………48

4.1.1.1 FAZELE REALIZĂRII ȘI PROPRIETAȚILE DE PERFORMANȚĂ ALE SIG……………………………………………………….50

4.1.1.2 AVANTAJELE FOLOSIRII SIG………………………………..51

4.1.2 NOȚIUNI DE DEZVOLTARE DURABILĂ……………………..51

4.1.3 DATE GEOGRAFICE. SURSE DE DATE………………………54

4.1.3.1 DATE DE POZIȚIE…………………………………………55

4.1.3.2 DATE TEMATICE……………………………………………55

4.1.3.3 DATE VECTORIALE……………………………………….56

4.1.3.4 DATE RASTER………………………………………………56

4.1.3.5 HĂRȚI TOPOGRAFICE…………………………………….56

4.1.3.6 HĂRȚI DE AMENAJARE TERITORIALĂ………………57

4.1.3.7 IMAGINI SATELITARE……………………………………58

4.2 CONVERSIA DATELOR SIG………………………………………….59

4.2.1 SCANAREA HĂRȚILOR……………………………………59

4.2.2 GEOREFERENTIEREA HĂRILOR………………………..60

4.2.3 VECTORIZAREA HĂRȚILOR……………………………..62

4.3 MODALITĂȚI DE VIZUALIZARE, VALIDARE ȘI ANALIZĂ……64

4.3.1 STRUCTURA TIN…………………………………………………………..64

4.3.2 HARTA PANTELOR……………………………………………………….67

4.3.3 HARTA ORIENTĂRII VERSANȚILOR………………………….69

4.3.4 HARTA UMBRELOR……………………………………………………..71

5.CONCLUZII…………………………………………………………………………………………73

6. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….75

=== l ===

CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….4

MUNICIPIUL VATRA-DORNEI: CARACTERISTICI GENERALE……..5

AȘEZARE GEOGRAFICĂ……………………………………………………………….6

LEGENDA MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI……………………………….8

EVOLUȚIA ISTORICĂ A ORAȘULUI VATRA-DORNEI………………13

FORMAREA ORAȘULUI VATRA-DORNEI…………………………13

EVOLUȚIA CULTURALĂ……………………………………………………15

ORAȘUL ÎN ZILELE NOASTRE…………………………………………..16

PARCUL MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI………….17

VATRA-DORNEI-STAȚIUNE BALNEARĂ……………20

OROGRAFIA MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI……………………………22

MUNICIPIUL VATRA-DORNEI. CARACTERIZARE FIZICO- GEOGRAFICĂ

CLIMA………………………………………………………………………………………………25

REȚEAUA HIDROGRAFICĂ…………………………………………………………..27

GEOLOGIE ȘI APE MINERALE………………………………………………………28

FLORA……………………………………………………………………………………………..31

FAUNA……………………………………………………………………………………………..32

CĂI DE COMUNICAȚIE………………………………………………………………….33

INDUSTRII

INDUSTRIA FORESTIERĂ……………………………………………………34

INDUSTRIA ALIMENTARĂ………………………………………………….34

INDUSTRIA ENERGETICĂ ȘI ALTE ACTIVITĂȚI……………..35

STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABILA A STAȚIUNII VATRA-DORNEI………………………………………………………………………………………………..36

DATE GENERALE DESPRE DEZVOLTAREA DURABILA A STAȚIUNII VATRA-DORNEI………………………………………………………….37

INTERCONECTAREA PLANULUI DE URBANISM GENERAL AL MUNICIPIULUI CU STRATEGIA DE DEZVOLTARE A STAȚIUNII………………………………………………………………………………………38

SPAȚII VERZI…………………………………………………………………………………40

CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU………………………………………..42

CALITATEA AERULUI………………………………………………………..42

CALITATEA APEI……………………………………………………………….42

CALITATEA SOLULUI……………………………………………………….43

3.5MANAGEMENTUL DEȘEURILOR…………………………………………………43

4.APLICATII ALE SIG……………………………………………………………………………..47

4.1 ELEMENTE DE METODOLOGIE………………………………………………..48

4.1.1 SIG…………………………………………………………………………………………48

4.1.1.1 FAZELE REALIZĂRII ȘI PROPRIETAȚILE DE PERFORMANȚĂ ALE SIG……………………………………………………….50

4.1.1.2 AVANTAJELE FOLOSIRII SIG………………………………..51

4.1.2 NOȚIUNI DE DEZVOLTARE DURABILĂ……………………..51

4.1.3 DATE GEOGRAFICE. SURSE DE DATE………………………54

4.1.3.1 DATE DE POZIȚIE…………………………………………55

4.1.3.2 DATE TEMATICE……………………………………………55

4.1.3.3 DATE VECTORIALE……………………………………….56

4.1.3.4 DATE RASTER………………………………………………56

4.1.3.5 HĂRȚI TOPOGRAFICE…………………………………….56

4.1.3.6 HĂRȚI DE AMENAJARE TERITORIALĂ………………57

4.1.3.7 IMAGINI SATELITARE……………………………………58

4.2 CONVERSIA DATELOR SIG………………………………………….59

4.2.1 SCANAREA HĂRȚILOR……………………………………59

4.2.2 GEOREFERENTIEREA HĂRILOR………………………..60

4.2.3 VECTORIZAREA HĂRȚILOR……………………………..62

4.3 MODALITĂȚI DE VIZUALIZARE, VALIDARE ȘI ANALIZĂ……64

4.3.1 STRUCTURA TIN…………………………………………………………..64

4.3.2 HARTA PANTELOR……………………………………………………….67

4.3.3 HARTA ORIENTĂRII VERSANȚILOR………………………….69

4.3.4 HARTA UMBRELOR……………………………………………………..71

5.CONCLUZII…………………………………………………………………………………………73

6. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….75

INTRODUCERE

Municipiul Vatra-Dornei, joacă un rol însemnat din punct de vedere turistic si economic pe plan național.

.Municipiul Vatra-Dornei, deși are o existență străveche și un trecut istoric bogat în evenimente, s-a dezvoltat mereu de-a lungul timpului.

Pentru întocmirea lucrării, un studiu SIG de dezvoltare durabilă a spațiului urban, am adunat o serie de date de la Primăria municipiului Vatra-Dornei și nu în ultimul rând de la Cadastru. De asemenea, m-am folosit de literatura geografică de specialitate cu privire la municipiul Vatra-Dorneil.

În această lucrare mi-am propus să fac o caracterizare din punct de vedere al dezvoltării durabile a turismului practicat in zona dornelor, precum și o analiză SIG spațiului urban. Motivul pentru care mi-am ales această temă pentru lucrarea de diplomă este acela că, pe lângă faptul că sunt născută în acest oras , am dorit sa fac o analiză a structurii datelor. În prezent, asemenea tuturor localităților țării, municipiul Vatra-Dornei se înscrie printre orașele străvechi care poartă amprenta noului din ultimii ani.

În capitolul 2 al lucrării este prezentată așezarea geografică a orașului în funcție de coordonatele matematice, în cadrul țării, județului și din punct de vedere fizico-geografic în cadrul unității de relief. Este descris, în continuare cadrul natural, făcându-se referiri la relief, geologie, particularitățile climatice, rețeaua hidrografică, etc.

Capitolul 3 este capitolul de referință al lucrării, analizându-se strategii de dezvoltare durabilă a orasului.

Capitolul 4 (Sisteme Informaționale Geografice), cuprinde aspecte de metodologie cu privire la tematica abordată precum și hărți (însoțite de analize ale acestora) întocmite pe baza unor hărți topografice 1 : 25000, cu ajutorul unor programe utilizate în SIG.

1.MUNICIPIUL VATRA-DORNEI:

CARACTERISTICI GENERALE

Fig.1 Vedere generala a orasului Vatra-Dornei

AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Fig.2 Harta fizică a județului Suceava

În locul în care râul Dorna își împreună apele sale cu Bistrița “cea iute și aurie”, cum i-au zis localnicii, s-a întemeiat vatra unei înfloritoare așezări.

Pitorescul locurilor, accesibilitatea, bogățiile și frumusețile pădurilor, minereurile, pajiștile mănoase, dar, mai ales, apele cu puteri tămăduitoare, miraculoase au făcut ca la gura Dornei să se dezvolte cea mai importantă localitate din depresiunea cunoscută sub numele de Țara Dornelor. Orașul Vatra Dornei este situat în inima Carpaților Orientali, la egală distanță față de cele două laturi ale lor (estică și vestică), în cadrul culoarului depresionar care desparte grupa nordică de cea centrală a acestora.

Vatra Dornei are o poziție privilegiată în cadrul Țării Dornelor, desfăsurându-se în lungul râurilor Dorna și Bistrița, până la confluența ultimului cu Neagra Sarului.Este așezată pe terasele inferioare și medii ale acestor râuri, cât și pe conurile de dejecție (depuneri la gura afluenților secundari), elemente morfologice care alcătuiesc vatra depresiunii.

Altitudinea oscilează în jurul valorii medii de 800 m, punctul de confluență al Dornei cu Bistrița aflându-se la 790 m. Terasele inferioare și luncile formează adevărate șesuri intramontane, cu lățimi cuprinse între 160-600 m, mai dezvoltat fiind cel al Dornei, unde se află și zona cea mai importantă a orașului. În cadrul lucrărilor de nivelare din zona orașului, terasele joase de1-2 si 2-3 m au fost supraînălțate la 3-4 m, acest lucru contribuind la înlăturarea pericolului de inundații.

Orașul Vatra Dornei este înconjurat de o serie de munți cu altitudine joasă și mijlocie, cu stuctura cristalină. În partea de nord-est se ridica Bărnărelul (1321 m), prelungirea cea mai sud-vestică a masivului Giumalău; în sud Dealul Negru (1302 m), iar în nord muntele Runc (1149 m), care reprezin.

Dincolo de aceste culmi din imediata apropiere a orașului, se ridică, spre sud, zidul vulcanic al Munților Călimani, care culminează în vârful Pietrosu (2102 m), spre est munții cristalini ai Bistriței și masivele Giumalău-Rarău, iar spre nord culmile greoaie ale Suhardului.

Aceasta împărăție a munților conferă un pitoresc deosebit cadrului în care este situat orașul Vatra Dornei.

Luat ca zonă de referință, ansamblul „Bazinul Dornelor”, situat în Munții Bistriței, înglobează orașul Vatra Dornei și un număr de nouă comune înconjurătoare (Dorna Arini, Crucea, Broșteni, Panaci, Sarul Dornei, Iacobeni, Carlibaba, Dorna Candrenilor, Poiana Stampei), oferindu-ne tabloul unor localități plasate de-a lungul râurilor principale, Bistrița și afluenții săi din cursul superior, mai importanți, Dorna și Neagra, cu perimetre restrânse de aglomerație rurală și multe sate și cătune dispuse neuniform pe cursul pârâielor sau în văi, fiind caracteristic faptul că locuințele sunt împrăștiate. Această configurație este determinată de rațiuni profund economice, strâns legate de ocupația de bază a locuitorilor: creșterea animalelor, în mod special a bovinelor.

Poziția geografică, existența unei bogate pânze de ape freatice, întreținerea circuitului natural al apei, datorită în cea mai mare măsură prezenței pădurilor, volumul destul de mare al precipitațiilor anuale au determinat apariția unor vegetații erbacee polimorfe, dând compoziției floristice un caracter complex, deosebit de valoros, sub raport calitativ.

Absența unei agriculturi producătoare de furaje concentrate și suculente este în bună măsură suplinită de mozaicul floral și valoarea biologică a vegetației erbacee.

Puritatea și gradul de mineralizare al apelor, atmosfera nepoluată și ozonificată, vânturile moderate, grație poziției depresionare ș.a., reprezintă împreună factori favorizanți creșterii și înmulțirii erbivorelor, în condiții optime de biologie animală.

Plantele cerealiere nu au putut fi introduse decât ocazional, neatingând faza de coacere și producere a semințelor. Unica plantă, din grupa suculentelor, ce a putut fi cultivată este cartoful, cultura limitată datorită terenului în cea mai mare parte pietros și în pantă.

Toate aceste condiții au determinat populația locurilor ca încă din timpuri străvechi să-și îndrepte atenția asupra creșterii animalelor, creându-se o puternică tradiție zootehnică.

LEGENDA MUNICIPIUPUI VATRA-DORNEI

Din punct de vedere geografic, orașul Vatra Dornei este așezat la confluiența râului Dorna cu Bistrița, fiecare râu avându-și legenda sa. Din punct de vedere istoric-social-politic, așezarea localității este cât se poate de fericită, constituind punctul de întalnire a trei drumuri care vin din trei direcții diferite; din Transilvania, Bucovina și Vechiul regat. Datorită acestui complex de condiții deosebit de prielnice, localitatea a avut un rol istoric bine determinat, din cele mai depărtate timpuri. Din cronicile vremii aflăm că prin secolul al X-lea, ungurii au început să pătrundă în Transilvania și rând pe rând au cucerit micile voievodate și cnezate aflate sub conducerea unor viteji legendari între care Glad, Gelu, Menumorut și alții. Prin secolul al XII-lea, când ungurii au cucerit și Maramureșul, locuitorii de acolo, înfricoșați de ferocitatea lor, au început să se retragă în munți. Unii dintre ei s-au refugiat în parțile noastre și s-au așezat în depresiunile subcarpatice formate din văile râurilor din aceste depresiuni, unde noii veniți împreună cu băștinașii aflau ocrotire, apărați de scutul munților. Astfel a fost creat Ocolul liber al Câmpulungului, întins peste munți și șesuri până aproape de Suceava. Locuitorii Ocolului Câmpulungului trăiau liberi neaflându-se sub 'ascultarea' vreunui boier. Ei iși împărteau la început pământul între ei, după nevoile fiecăruia și fără nici o învoială dictată de cineva. Abia mai târziu, când populația s-a înmulțit, ei au început să hotărnicească proprietățile, lăsând semne pe vârfurile munților și văile pârâielor. Cele expuse până aici ne îndreptățesc să afirmăm fără teama de a greși, că Dorna a fost de la începuturile sale, o așezare de țărani liberi, cu populație românească de cea mai veche obârșie, care odată cu stabilirea puterii executive, prin cristalizarea structurilor statale și instalarea voievozilor, au început să-și plătească dările cuvenite direct la stăpânire, fără intermediul vreunui boier. Dreptul lor de oameni liberi și-l câștigaseră de la Dumnezeu, odată cu începuturile existenței lor iar domnii țării le reînoiau mereu acest drept. O dovadă că acești țărani sunt veniți din Transilvania și din părțile Maramureșului este și aceea că unii din ei și-au păstrat particularitățile graiului, portului și numele de familie, care se identifică în toate, cu cele ale locuitorilor rămași dincolo de munți. În legătură cu numele de Dorna al orașului, bătrânii povestesc următoarea legendă: Dragoș Vodă "descălicătorul" Moldovei a venit să vâneze în părțile noastre. Aici a întâlnit o fată frumoasă ca o zână, cu părul bălai și cu numele de Dorina. Dragoș a plecat la vânătoare și într-o pădure deasă i s-a arătat o căprioară pe care a început să o urmărească. Căprioara iute de picior, a scăpat însă mereu de săgețile vânătorului, dar ostenită s-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul lângă un brad cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Dar după copac s-a auzit un țipăt omenesc de durere și căprioara a făcut un salt, după care s-a pierdut în pădure. Dragoș s-a apropiat de brad și a văzut că în locul căprioarei o ucisese pe frumoasa Dorina. Plin de remușcări Dragoș a înmormântat-o chiar pe locul în care o ucisese și în amintirea ei a botezat locul și râul din preajmă Vatra Dorinei, devenită în timp Vatra Dornei de azi. O legendă are spre deosebire de basm un substrat istoric, un sâmbure de adevăr. Deși această legendă nu este acceptată de unii cercetători, s-ar putea ca substratul istoric să fie măcar în parte real-așa cum ni s-a păstrat prin tradiție. O altă explicație toponimică a locului povestește că unul dintre maramureșenii emigrați avea în stăpânirea sa o fâșie de pământ în lungul văii Dorna, care se întindea de la Candreni până la Vatra Dornei. El era păstor și pe pământul său avea din loc în loc niște adăposturi pentru turmele sale numite 'târle' sau 'vetre'. Li se spunea vetre pentru că focul în ele nu se stingea niciodată. Dacă ciobanii plecau focul se acoperea cu pământ și mocnea așa până când ciobanii se întorceau și-l aprindeau din nou. Acest păstor avea o fată, care păștea oile tatălui său pe muntele Oușorul. Pe fată o chema Dorina, așa cum se numesc și azi multe fete de prin partea locului și sunt alintate de cei apropiați Doruța sau Dorna. Când Dragoș a venit să vâneze prin părțile noastre, după ce i-a alungat pe tătari, s-a întâlnit pe muntele Oușorul cu această Dorina, care i-a arătat pământurile tatălui său, pe care viteazul le-a numit pentru el și urmași Vatra Dorinei. Se știe că păstorii nu au întotdeauna așezări statornice, ci umblă din popas în popas; pleacă dimineața dintr-un loc și înnoptează in altul. Locurile unde poposeau pentru noapte erau târlele sau vetrele unde aflau loc de adăpost pentru vite împotriva urgiilor vremii, a lupilor, urșilor și tot acolo găseau focul deasupra căruia iși fierbeau mămăliga. La lumina flăcărilor sale, ei depănau amintiri și povești și cântau din fluier de soc, ca în balada Mioriței.

Un astfel de adăpost, sau cum este numit prin Ardeal vatră, se afla pe locul unde azi este orașul nostru și, printr-o împrejurare fericită, s-au păstrat date din care am identificat locul unde era instalată. Ea se spăla deasupra Runcului, pe locul numit "Jgheabul stânii", unde este un izvor și o troacă de adăpat vitele.

La poalele aceluiași Runc, lângă un izvoraș umbrit de o răchită bătrână, era o altă vatră cu un han, ale cărui ruine nu se mai pot vedea azi. Această vatră a avut un rol hotărâtor în dezvoltarea așezării noastre, deoarece se afla la crucea drumurilor între Transilvania și Moldova și toți călătorii care se îndreptau spre Suceava sau Bistrița aici poposeau. Spun bătrânii și documentele atestă, că în jurul acestor vetre existau două iarmaroace; se adunau acolo sumedenie de ciobani și negustori care cumpărau și vindeau vitele. Schimbul se făcea pentru alimente, haine, bani. În apropierea Dornei mai erau și alte vetre între care numim pe cele de la Măgura, Prislop, Carlibaba, Mestecaniș și altele. Dar Vatra de pe apa Dornei sau Vatra Dornei le-a depășit pe toate, datorită așezării sale prielnice și devenise vestită în toată Moldova.

Mai aproape de timpurile noastre s-a clădit pe vatra de lângă șosea primul han, care a fost dărâmat în anul 1890, iar lângă el se afla un grajd lung de 25m, ale carui urme s-au păstrat până aproape de anul 1944. Pe locul hanului a fost clădit hotelul II, care găzduiește acum Spitalul de poliomielită (actualul teritoriu ocupat de Vila sindicatelor de pe str.Mihai Eminescu).

Cu timpul crescând numărul călătorilor, hanul a devenit neîcăpător și atunci s-a construit un han în partea de răsărit a satului, cu beciuri și grajdiuri ale căror urme se mai văd și astăzi lângă cimitirul din Chilia. Hanurile au fost ținute de armeni care ajunseseră la mare bogație prin acest negoț și au clădit cele mai frumoase case din oraș. Așa au fost clădite fostul hotel Central, azi Valea Dornelor, Curtea Runcului (1890) în care funcționează azi Școala de opt clase și multe alte clădiri. Între armenii despre care vorbim amintim pe negustorii: Popovici, Malenici, Ducasievici.

Sediul vornicului așezării se afla în primul han. Acolo se ținea târgul anual, acolo se făceau vânzările și cumpărările de vite și pământ și tot acolo se întocmeau zapisele de către slujbașii stăpânirii, care trebuiau întărite cu pecetea vornicului. Lângă vatră era o baltă mare, care a fost astupată abia în anul 1960. Trebuie menționat că expresia de "vatră" mai are și întelesul de centru, deoarece mai ales ardelenii, zic de obicei "vatra satului" în loc de "centrul satului", așa că Vatra Dornei a fost centrul Dornei-locul de întâlnire și adăpost al drumeților care poposeau aici în drumurile lor spre Ardeal sau Moldova, înca din timpul lui Dragoș Vodă.

În legătură cu renumele orașului nostru de localitate balneară se știe astăzi, că de pe la anul 1750 ciobanii se răcoreau cu apa minerală căreia îi ziceau "burcut", probabil de la cuvântul maghiar "borvis" și care a fost valorificată în jurul anului 1845, când au fost clădite și primele unități balneare.

În preajma primului război mondial orașul figura ca o localitate cu renume în Austria. În timpul războiului însa el a avut de suferit În anul 1917 frontul ruso-austriac a trecut prin Vatra Dornei având linia de foc pe Bărnărel unde s-au desfășurat cele mai aprige bătălii. Drept mărturie stau și tranșeele rămase până azi aproape intacte. Aproape jumătate din oraș a fost distrus, între care și Palatul Comunal (Primăria-figura1). În anul 1918 s-a început reclădirea orașului.

Între cele mai vechi documente despre trecutul orașului am aflat un tablou datat în jurul anului 1850. El ne infățișează Vatra Dornei cu mai bine de un secol în urmă și este opera pictorului german F.Knopp. Tabloul infățișează o vale lungă străjuită de munți înalți. În vale se vede un grup de câteva case iar în primul plan, un țăran călare trecând pe o uliță îngustă. Încercând să reconstituim imaginea, am ajuns la concluzia că este un aspect al satului Dorna văzut de undeva dinspre Gura Negrii.

În privința structurii sociale a localității, era aceeași ca și a satelor de răzeși din Moldova. În fruntea satului era vornicul ale cărui funcții erau practic nelimitate. El era capul satului, el era judecătorul și notarul. Am amintit că el iși avea sediul în "vatra" de pe locul unde a fost Spitalul de poliomielită și acolo întărea cu pecetea sa zapisele de cumpărare și vânzare. În exercițiul funcțiunii sale vornicul era ajutat de un sfat alcătuit din bătrânii satului, aleși dintre oamenii cei mai "așezați și cuminți". Mai târziu, când Bucovina a fost răpită de austrieci, organizarea socială nu s-a schimbat prea mult, doar că în structura populației au intervenit și alte minorități. Pe lângă armenii care țineau hanurile și se îmbogățiseră, au apărut germanii și evreii. Ei s-au așezat aici ca meseriași și negustori.

Organizarea administrativă austriacă a fost introdusă și în Dorna, care devenind orașel a căpătat dreptul de a avea un primar. Acesta a fost totdeauna român. Sfatul comunal însă era alcătuit din reprezentanți ai celor trei minorități: români, germani, evrei.

O subliniere deosebită o merită adevărul atestat de documente, că deși Vatra Dornei a fost sub stăpânirea Austriei aproape un secol și jumătate.

Deși românii au îndurat umiliri strigătoare la cer din partea mandatarilor Domeniului Câmpulung, locuitorii nu au renunțat nici o clipă la ceea ce îi caracterizează ca oameni liberi. Ei și-au păstrat cu strășnicie portul, limba și obiceiurile și nu și-au negat niciodată obârșia.

1.3 EVOLUȚIA ISTORICĂ A ORAȘULUI VATRA-DORNEI

1.3.1 FORMAREA ORAȘULUI

Orașul Vatra Dornei, cunoscut în întreaga țară precum și în străinătate ca stațiune turistică, este situat în partea vestică a județului Suceava, în una dintre cele mai pitorești și interesante depresiuni intramontane din țara noastră, la confluența Bistriței Aurii cu Dorna, din care acced culmile munților Călimani, Bistriței, Giumalău, Mestecăniș și Suhard. Depresiunea, de origine tectonico-vulcanică, are altitudinea medieade 800 m.

Fiind asezată la răscrucea drumurilor dintre Bucovina, Ardeal si Moldova, Vatra Dornei a fost de la începuturi un centru economic impotant. După cum a reieșit din relatările anterioare, Vatra Dornei există din jurul anului 1595. Pe atunci era doar un sat locuit de plugari români, care se ocupau cu creșterea vitelor si agicultura. Despre o activitate economică in sensul modern al termenului nu se poate vorbi, decât dacă ne referim la industria casnică si transportul lemnului. Cu timpul satul a crescut, s-au descoperit izvoarele minerale, definindu-se astfel statutul de stațiune balneară a localitătii. Concomitent a inceput să se dezvolte industria lemnului, cea alimentară si cea de explorare a minereurilor. În ajutorul primului război modial, stațiunea avea deja un renume dobândit prin actiunea binefăcătoare a băilor de nămol si acid carbonic asupra bolnavilor.

În epoca medievala, localitatea a figurat ca vatră de locuire statornică in cadrul “Ocolul Campulung”, formațiune teritorială, administrativă, economică de tip răzășesc. Condițiile favorabile de locuire presupun începuturi de “ așezări” mult mai vechi.

Potrivit documentelor, Vatra Dornei există ca așezare rurală de la începutul sec al XVIII-lea , înregistrând o dezvoltare demografică și economică importantă, fiind cunoscută ca stațiune turistică din anul 1806.

În anul 1856 avea statut de ‘târg ‘, iar după 1918 cand se renunta la această categorie urbanistică, localitatea devine oras.

Orașul a suferit de pe urma repetatelor lupte din ambele razboaie, însă după al doilea război a progresat spectaculos, mai ales sub aspect economic; dezvoltându-se constant industria forestieră, alimentară și extractivă.

Locuința cea mai răspândită este casa din bârne. Este genul de construcție care rezistă mai mult si urmând un vechi obicei strămoșesc, membrii familiei locuiesc împreună. Trebuie să subliniem că locuințele din zona suburbană a orașului Vatra Dornei se deosebesc mult de casele țărănești din alte regiuni și această deosebire este explicabilă prin influenta austriacă din timpul dominației de până la 1918. Casele au cel puțin două odăi mari despărțite printr-un fel de antreu (tindă) bine aerisite, cu ferestre din sticlă și cele mai multe sunt tencuite și vopsite pe dinafară. Pivnițele de sub fundamentul caselor nu au căutare, ci ele sunt situate undeva în exterior. Aproape fiecare gospodărie dispune de câte o șura și un grajd pentru cel puțin două vaci.

Suprafața teritoriului ocupat cu clădiri până în anul 1948 a fost de 3420ha. și a crescut în 1960 la 8400ha.

După 1950 s-au construit cartiere noi și colonii municitorești. Cităm între acestea colonia Miriștea, colonia Dorna Forestra, Cartierul Diecilor, Cartierul Chilia, colonia de pe vechiul stadion, și cea a uzinei de reparații auto (actuala Dorna Mecanica). S-au construit de asemenea multe edificii destinate unor instituții cum ar fi: cazarma pompierilor, Casa de cultură, școala medie mixta, Stadionul sportiv. Suprafața drumurilor și șoselelor este de 27ha. și a rețelei feroviare de 35ha.

Suprafața apelor Bitrița si Dorna și a afluenților lor este de 41ha., a parcului de pe Runc (neamenajat) de 16,92ha. Alte parcuri si scuaruri mai mici ocupa 4ha. iar cea a parcului stațiunii 50ha.

EVOLUȚIA CULTURALĂ ÎN VATRA-DORNEI

Viața culturală a localității Vatra Dornei este cunoscută cu realizări remarcabile încă din urmă cu aproximativ o sută de ani, când a luat ființă, în condiții de relativă conspirativitate, Societatea Culturală “Sentinela” (1891), ai cărei membri – “Arcașii Dornelor” – erau preocupați de menținerea – în condițiile suzeranității statului austriac – a ființei naționale a românilor. "Sentinela" a devenit legală la 16 aprilie 1898 și din donațiile membrilor săi, s-au colectat aproximativ 40.000 de coroane, cu ajutorul cărora, în anul 1901, s-a inaugurat – sub lozinca “în unire e putere”, clădirea Palatului Național Român, recunoscut oficial drept Cabinetul de citire "Sentinela".

În timpul celor două războaie mondiale, imobilul a fost rechiziționat si devastat, dar a renăscut de fiecare dată. În prezent el adăpostește Biblioteca "G.T. Kirileanu", care dispune de un fond de carte de aproximativ 110.000 de volume.

De la 27 septembrie 1999, la etajul clădirii s-a deschis – sub tutela Universității “Al. I. Cuza” din Iași, Colegiul de Agroturism.

Dorind să continue tradiția vechilor “Arcași”, în anul 1996 s-a înființat – cu sprijinul financiar al Grupului de firme “Dorna” – “Asociația pentru Cultură Istorie și Turism Sentinela”.

Între anii 1960-1963 a fost construit sediul Casei de Cultură înființată în anii ’50, care a primit numele dramaturgului stabilit la Dorna – "ION LUCA". Instituția dispune de o sala cu 350 de locuri, care găzduiește spectacolele Teatrului Popular, ale Teatrului de Păpuși și ansamblurile folclorice cunoscute în toată țara – “Dorna Dorului” înființat în anul 1975 – și ansamblul Clubului Copiilor – “Plaiurile Dornelor.”

În prezent la Casa de Cultură sunt organizate cursurile Universității “Moldova” din Iași, profilate pe calificarea superioară a absolvenților de liceu, în domenile pedagogiei, contabilității, medical ș.a.

Intrând într-o casă de gospodari suntem întâmpinați de pereti încărcați cu ștergare, blide, icoane si fotografii reprezentand amintiri de familie. Mai rare sunt grădinițele cu flori, fapt explicabil prin vegetatia mediului înconjurator, prin abundența brazilor si florilor naturale care sunt răspândite în tot orașul.

1.3.3 ORAȘUL ÎN ZILELE NOASTRE

De sus, de pe Runc, ori de la Dealu Negru, orașul Vatra Dornei se înfațișează privitorului ca o așezare alungită pe văile Dornei si Bistriței. Cartierele noi, cu blocuri moderne, sunt integrate armonios în peisajul pitoresc al locului. Străzile principale ale orașului se desfașoară de o parte și de alta a firului Dornei, iar din ele alte străzi se ridică în pantă linia spre înălțimile înconjurătoare.

Centrul orașului este dominat de impunătoarea clădire a primăriei, în care se află muzeul etnografic. Semețul turn al clădirii dă expresie arhitectonică mândriei locuitorilor dorneni, care nu s-au lăsat înrobiți de stăpânirea habsburgică, reușind să-și salveze drepturile și proprietățile. Ca un simbol al victoriei obținute în lupta purtată aproape un secol cu autoritățile, dornenii au ridicat clădirea primăriei în anii 1896-1897.

Fig.3 Muzeul de științe naturale și cinegetică, înființat în 1954, are în compunerea sa două secții, fondurile lor cunoscând o permanentă dezvoltare și îmbogățire a materialului expozițional.

Secția de științele naturii este axată pe prezentarea sistematică a faunei și florei dornene, vizitatorul putând vedea, de la început, distribuția acestora în regiune pe o hartă a Țării Dornelor aflată chiar în prima sală. Vitrine frumos aranjate expun apoi pești și bătrâcieni care trăiesc în apele din bazinul Bistriței; un loc important îl ocupă de asemenea numeroasele păsări: răpitoare de zi și de noapte, diferite specii de ciocănitoare, corvide, cocoși de munte ș.a. Mamiferele sunt reprezentate de lilieci, arici, diverse rozătoare, cervide, etc.

Secția de cinegetică, foarte valoroasă pentru cunoașterea acestei străvechi ocupații umane, se referă la întregul județ Suceava fiind organizată pe cateva mari teme: evoluția faunei în zonă, istoricul vânătorii, îngrijirea, selecția și valorificarea vânatului, trofeele de vânătoare.

Muzeul din Vatra Dornei, prin secțiile sale de științele naturii și cinegetică, reprezintă o frumoasă realizare a dornenilor, constituind fără îndoială un punct de mare atracție pentru vizitatorii de toate vârstele.

1.3.3.1 PARCUL MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI

Obiectivul turistic cel mai important din Vatra Dornei il constituie parcul orașului. El este amplasat pe versantul drept al râului Dorna, urcând in panta pana sub Dealu Negru, având o suprafata de 50 ha. Numeroase alei strabat parcul, majoritatea indreptându-se spre izvoarele de ape minerale existente aici. Aleile sunt folosite, de asemenea, pentru plimbari, deosebit de plăcute datorită abundenței vegetatiei arborescente. În lungul aleilor, au fost amplasate o serie de busturi ( Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ciprian Porumbescu, George Enescu, etc.). In partea de sus a parcului, aleile trec treptat într-o serie de poteci, unele dintre ele cu trasee marcate, care se indreaptă fie spre sud, înspre culmile prelungi ale Călimanilor, fie spre pârtiile de schi din vest.

Aerul puternic ozonat, cântecul păsărilor, care și-au găsit in desișul arborilor un adevărat rai, precum si blândele veverite, care adesea se hrănesc din mâna oamenilor, sunt doar câteva din elementele care dau parcului o ambianță cât se poate de plăcută. În anumite zile, pe o stradă special amenajată, cântă o formație de fanfara, după care din nou se așterne liniștea specifică pădurilor, tulburată doar de pașii rari ai vizitatorilor.

Urmând aleile parcului, vizitatorul ajunge in desișul pădurii care acoperă Dealu Negru până in vârf. Urcușul nu este anevoios și ofera frumoase locuri de popas, de unde privirea cuprinde largi perspective. Continuând urcușul se ajunge in poiana largă din vârful muntelui, care domină cu 500 m vatra orașului. De aici se deschide o vastă panoramă in toate direcțiile. Spre sud și sud-vest apar maiestuase piscurile Călimanilor, iar spre est intunecatul masiv Pietrosu Bistriței. La nord de valea Bistriței se profilează ca o cupolă uriașă masivul greoi al Giumalăului, dincolo de care orizontul este închis de crestele zimțate ale Rarăului. Turul de orizont continuă spre nord-vest cu munții prelungi ai Suhardului, în prim plan ridicându-se forma conica a Oușorului. În fine, spre vest se profilează culmile mărunte ale Bârgăului, dincolo de care încep ținuturile transilvănene.

Parcul de la poalele Dealului Negru este si principala zonă de concentrare a izvoarelor minerale, care au adus faimă orașului de pe Dorna. Dintre clădirile construite în scopul amenajării izvoarelor se remarcă din primul moment aceea care adăpostește izvorul “23 August”, construită in 1896.

Fig.4 Izvorul “23 August“

Conceput la sfarșitul secolului al XIX-lea al mileniului pe care de-abia l-am încheiat, Parcul Stațiunii Balneare Vatra Dornei amenajat după o macheta a arhitecților Brang si Laizner, s-a dorit să fie o adevarată perlă in peisajul general al noii stațiuni de tratament si odihnă, a carei realizare a constituit încununarea eforturilor edilitare ale primarului Vasile Deac. În însemnările domnului Ilie Piticariu se precizează că în anul 1926, anul în care acest personaj a fost delegat să evaluaze nevoile materiale de restaurare a stabilimentelor balneare distruse în primul război mondial, „parcul băilor cuprindea pe o întindere de 60 de pogoane, o bună parte din coasta sud estică de pe Dealu Negru si atingea cu capătul din deal liziera pădurii comunale…Captațiunile atât de frumoase si de variate a numeroaselor izvoare cu ape minerale delectau privirile vizitatorilor…Aleile bine îngrijite străbateau desișurile împădurite si rariștile pline de verdeață si flori. Potecile traversau în terase ușor inclinate toată gradina în lung si în lat, in ascensiuni potrivite și intocmite anume pentru promenada bolnavilor.”

Despre aceasta frumusețe reconfortanta și binefăcatoare bolnavilor, își mai amintesc cu nostalgie toți aceia care au venit la Dorna din cele mai îndepartate locuri din țară sau chiar din lume, fără a mai vorbi de localnici, pentru a-și îngriji sănătatea și a se bucura de clima helio-monatană, dupa efectuarea procedurilor hidroterapeutice.

Spun acestea, reamintindu-mi si reamintindu-vă ca în România începutul fiecărei primăveri se suprapune tradiționalei acțiuni patriotice „Luna Pădurii” și că în această lună se urmărește refacerea patrimoniului silvic și igienizarea pădurilor. Ar trebui ca, Consiliului local să mobilizeze un colectiv de silvicultori, profesori de științe ale naturii, tehnicieni cu specializare cadastrală, și a altor specialiști din domeniul horticulturii și dendrologiei, din a căror colaborare sa rezulte mult așteptatul proiect de restaurare a acestei bijuterii dendrologice, situată ca intindere si frumusețe pe locul doi în România după Parcul Bibescu din Craiova.

Există și sunt convinsă că va fi folosit și în fața acestei propuneri, contra argumentul-doar parțial justificat, că nu sunt destui bani pentru realizarea unei astfel de desfașurare de forțe și pentru susținerea unei asemenea acțiuni. Avem însă în Vatra Dornei un grup de oameni de afaceri, iubitori de oraș, care sunt convinsa că ar răspunde chemării primăriei cu devotament, așa cum au făcut de fiecare dată, când a fost vorba despre binele și renumele localitații, chiar dacă pentru asta au trebuit să „agațe în cui” haina orientarii lor politice.

O atitudine dură și imperativă trebuie adoptată imediat și fată de societațile sau societatea comercială, care au caștigat licitația de exploatare a lemnului din parc și care, după ce s-au văzut cu lemnele în căruța, au lăsat locul pe unde au trecut ca pe o pustietate bântuită de tatari.

Cetațenii orașului, elevii, vor răspunde în unison „prezent”, atunci când li se va solicita ajutorul, pentru că nu putem și nu trebuie să uităm că tot ce s-a facut în țara asta de-a lungul timpului- lucruri cu care ne mândrim pe drept cuvânt- au fost realizate de fiecare dintre noi, indiferent de culoarea politică a momentului, sau de ideologia unuia sau altuia dintre grupurile care au fost chemate să gospodărească localitatea.

1.3.3.2 VATRA-DORNEI- STAȚIUNE DE ODIHNĂ SI TRATAMENT

Fig.5 STATIUNEA VATRA-DORNEI

Factorii terapeutici sunt datorați unei clime tonifiante, aerului pur, care este lipsit de praf și de particule alergice și este bogat în aerosoli rășinoși, izvoarelor de ape minerale carbonate, feruginoase, ușor bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotonice, precum și nămolului de turbă (adus din Poiana Stampei). Stațiunea este benefică îndeosebi în tratamentul bolilor cardiovasculare ( după un infarct miocardic, în faza de postconvalescență, cardiopatie ischemică, insuficiență mitrală si aortică compensată, insuficientă valvulară, hipertensiune arterială, varice, sechele după flebită, artiopatii periferice datorate aterosclerozei, nevroză cardiacă, boala lui Raynaud).

Totodată, Vatra Dornei oferă tratament celor suferinzi de boli reumatismale degenerative si diartritice (spondiloze cervicale, dorsale si lombare, artroză, poliartroză, tendinița, tendimiozită, periartrită scapulohumerală), celor aflați în stări posttraumatismale (după ce au suferit operații ale mușchilor, oaselor, articulațiilor și s-au vindecat, după entorse, luxații si fracturi), celor acuzând boli ale sistemului nervos periferic și central (pareze ușoare și sechele minore polionevrotice, sechele târzii după semipareză și parapareză), boli endocrinologice ( tulburări prepubertale la copii hiperreactivi, hipertiroidie benignă și boala lui Basedow în fază incipientă), boli ginecologice (sindrom ovarian menopauzal), boli respiratorii (nevroză respiratorie), tulburări nervoase, metabolice si nutriționale, tulburări digestive și de alt tip. Cele două baze de tratament aflate în stațiune (Hotelul "Călimani" si Complexul Balnear "Dorna") au o capacitate zilnică de peste 4.500 de proceduri terapeutice: băi calde în cadă cu ape minerale, împachetări cu nămol și parafină, electroterapie, hidroterapie, masaj, gimnastică medicală, saună, mofete artificiale, chinetoterapie. Există izvoare speciale pentru cură internă cu apă minerală.

SPORTURI DE IARNĂ :

Datorită cadrului natural al zonei orașului, care ofera un relief cu pante variate, cât și datorită persistenței îndelungate a zăpezii, Vatra Dornei se impune, din ce în ce mai mult, ca una din principalele stațiuni pentru practicarea sporturilor de iarnă. Dintre acestea condițiile cele mai propice le au schiul si sania, practicate, mai ales pe pârtia din parc și cea de la telescaun .

Pârtia Dealu Negru, categorie medie, lungime 3.000 m, diferența de nivel 400 m.

Pârtia Parc, categorie medie, lungime 900 m, diferența de nivel 150 m, inclinare 28.5%

Transport pe cablu – Vatra Dornei

Telescaun Dealu Negru, lungime 3.200 m, diferența de altitudine 300 m

Teleschi Parc, lungime 900 m, diferența de altitudine 150 m

Baby-schi Parc, lungime 900 m, diferența de altitudine 150 m

Pârtia de schi Dealu Negru beneficiază de o instalatie de transport telescaun iar pârtia de schi Parc are in dotare un baby-schi si un teleschi.

Municipiul Vatra Dornei beneficiază de asemenea de o variată rețea de hoteluri, pensiuni turistice si agroturistice și cabane, baruri, discoteci.

POSIBILITAȚI DE RECREERE:

Terenuri sportive, pistă de schi cu teleschi, teleferic (până la înaltimea de 1500m) pistă pentru sănii. Excursii pentru vizitarea cunoscutelor mănăstiri din nordul Moldovei și a altor monumente de arhitectură, arte populare (muzeul lemnului si cel al lingurilor de lemn – Câmpulung) sau muzeul vânatorii si cel al stiintelor naturale etc. Alte excursii: Marginea, cunoscută pentru ceramica sa neagra, Suceava, centru istoric de arta feudală, Radăuti, cu muzeul etnografic, precum si Zugreni, Mestecaniș, pe Valea Bistriței etc.

1.41…1.4 OROGRAFIA MUNICIPIULUI VATRA-DORNEI

Natura împrejurimilor cât și cea a locurilor este, prin peisajele unice,de o frumusete rară.

Exista două parcuri:parcul stabilimentului balnear amenajat cu alei și îngrijit după canoanele arhitecturii peisagistice, iar altul pe Runc.Privind de pe Varful cu Dor din parcul balnear,se vede perspectiva Bărnărelului și Giumalaului de pe Bistrița. Spre apus se afla muntele Oușorul de langa Dorna Candrenilor,care se aseamana prin forma sa regulată cu un con.Din celalalt parc de pe Runc,dupa vreo 500m.de urcuș se vad culmile Călimanilor(2102m)ale Pietrosului(2305m)ale Ineului(2280m)iar după alți câțiva metri de urcuș se deschide în fața ochilor peisajul variat al încantatoarei văi a Bistrițtei.Spre sud-est se înșira vârfurile mai joase din dreapta Dornei,pe malul căreia se întinde parcul stațiuni balneare.Turiștii care nu pot înfrunta osteneala unui urcuș se pot recrea într-o plimbare pe malul stâng al râului Dorna către Candreni.

În partea de răsarit a orașului se profileaza Bărnărelul înalt de 1328m.,a cărui ascensiune este mai obositoare datorită pantei abrupte.De pe culmea lui orașul apare ca o cetate,cu casele gramadă,prin mijlocul cărora curge râul Dorna.

Alte priveliști deosebite le oferă Pietrosul Moldovenesc(1794m.),terminat spre vârf cu stâncile care i-au dat și numele.Alt munte cunoscut este Giumalaul(1859m.)acoperit cu pașuni.La poalele lui curge râul Bistrița,al cărei curs urmându-l cu privirea,oferă mai la vale perspectiva Rarăului(1653m.)și a Pietrelor Doamnei(stanci înalte de calcar cu înfațișarea unor ruine de cetate).Din munții Călimani se vede doar partea formată din stânci de lavă si piscul Pietrele Roșii(1700m.)acoperit cu păduri de brad.

Frumusețile naturale ale Dornei continuă și spre apusul orașului.În inima munților se afla depresiunea Poiana Stampei acoperită cu păduri de brad și pini,caracterizată prin solul mlăsștinos,după care urmează Măgura Calului,una dintre cele mai înalte trecători(peste 1500m.)și se continuă cu Bargăul(1300m.),constituit din vârfuri izolate deasupra cărora domină masivul munților Rodnei(2000m.).

2.MUNICIPIUL VATRA-DORNEI.

CARACTERIZARE

FIZICO- GEOGRAFICĂ

2.1CLIMA

Municipiul Vatra-Dornei are un climat temperat – continental – moderat, cu influențe ale climatului continental din est și al celui boreal din nord. Relieful, prin orientarea condiționată NV-SE a văii și teraselor râului Dorna impune predominarea vântului în această direcție. Scăderea generală a înălțimilor de la nord la sud și de la vest la est determină sensul de diminuare a precipitațiilor și de creștere a temperaturii aerului, vizibile doar pe o arie mai mare. Solul și hidrografia influențează clima prin valoarea albedoului, respectiv prin capacitatea de reflectare a razelor solare datorită culorii pe care o are tipul de sol. În acest rol intervine și tipul vegetației..

Direcția de mișcare și caracterul maselor de aer prin marea lor mobilitate generează variabile ale vremii. Cei mai importanți centri barici sunt anticiclonul azoric, anticiclonul siberian, ciclonul islandez și cel mediteranean. Poziția lor, intensitatea și deci puterea lor de influență se modifică în timpul unui an condiționată de cantitatea de energie solară recepționată. Poziția acestora favorizează în timpul iernii pătrunderea prin partea de est a unei mase de aer arctic continental rece și uscat ori, mai rar a unei mase boreal oceanice foarte umedă și rece. În anotimpul cald gradienții barici orizontali sunt mici și ca urmare transportul aerului atlantic spre est se face lent ajungând aici destul de uscat după ce traversează cea mai mare lățime a Carpaților din sectorul românesc. Pe deasupra acestei mase de aer dens , cu grosimi de 400-600 m, se deplasează în sens invers un aer mai cald și în zona de interferență a acestor mase de aer cu origini diferite se formează un strat de nori ce micșorează radiația solară globală.

Temperatura aerului: înregistrează un grad mare de variabilitate

Orașul Vatra Dornei se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de cca 5o (media lunii iulie este de 15oC , iar media lunii ianuarie de –6oC). Maxima absolută a fost înregistrată la 18 iulie 1904 (+36,4oC), iar minima absoluă la 13 ianuarie 1950 (-36,5oC) față de alte regiuni ale țării, situate la aceeași altitudine (800 m), aici se înregistrează temperaturi medii anuale mai scăzute și cu diferente mai reduse între iarnă și vară. Acest lucru se datorează atât latitudinii superioare (47o20’ latitudine nordică), cât si pozitiei sale în plină zonă Montană.

Cantitatea medie anuală de precipitatii are valori de peste 650 mm, iar numarul zilelor cu strat de zăpadă este de peste 120(cam 4 luni pe an). Presiunea atmosferică are valoarea de 690mm în ianuarie și 694 mm în septembrie. Din aceasta rezultă ca suntem în prezenta unui climat montan de adapost, fapt care reiese și din raritatea vânturilor puternice, majoritatea zilelor fiind calme.

Lunile cele mai însorite sunt iulie, august si septembrie, în general toamna fiind anotimpul cel mai placut la Vatra Dornei.

Zile de îngheț, cu temperatura diurnă 0°C sunt posibile în urma efectelor radiative din nopțile senine și liniștite sau prin advecția aerului rece; înghețul e deosebit de puternic când cele două cauze acționează concomitent. Numărul lor reprezintă intre 13-15% din totalul zilelor dintr-un an pentru zona Depresiunii Dornelor. Tot pentru aceasta zona caracterizăm și numărul zilelor tropicale (cu temp.30°C) ce oscilează de la sud la nord între 40 si 10 sau cu o frecvență anuală între 11 și 2,7% fiind caracteristice doar lunilor iulie și august.

Tabel.1 Numărul zilelor cu praguri termice specifice înregistrate la Vatra-Dornei

2.2 REȚEAUA HIDROGRAFICĂ

Zona orașului Vatra Dornei este foarte bogată din punct de vedere hidrografic, râurile apartinând bazinului Bistritei. Bistrita izvorește din Munțții Rodnei și până la Vatra Dornei parcurge 70 km (lungimea totală este de 279 km). Dorna își trage izvoarele din Călimani si drenează, împreuna cu afluenții săi, cel mai întins compartiment al depresiunii, parcurgând un drum de 50 km. Neagra Sarului coboară tot din Călimani, parcurge un drum de 35 km, strabatând partea estica a depresiunii Dornelor.

Bistrița Aurie intra în orașul Vatra Dornei cu debit mediu multianual de 11,6m3/sec.și iese de pe teritoriul sau cu un debit de 22,07m3/sec., deci aproape dublu. Aceasta sporire rezulta din aportul substanțial al afluenților Dorna(6,35m3/sec.) și Neagra Șarului(4,12m3/sec.).Dupa confluența cu Dorna, râul care rezultă pastrează numai denumirea de Bistrița (fără Aurie-nume care-i provenea până în acest sector, de la nisipurile aurifere).

În zona orașului Vatra Dornei, cațiva afluenți marunți coboara fie spre Bistrița (Argestru, Chiliei), fie spre Dorna (Colacelu, Roșu, Negrești).

Un aspect deosebit de important, legat de caracteristica hidrologică a Țarii Dornelor, îl constituie prezența izvoarelor minerale, care dau o notă specifică zonei.

Apele minerale carbo-gazoase apar prin 37 de izvoare, pe teritoriul localităților Vatra Dornei, Poiana Coșnei, Dorna Candrenilor, Poiana Negrii, Ortoaia, Șaru Dornei, Panaci, Glodu, Dârmoxa si Broșteni. Se mai cunosc surse de ape minerale la Poiana Stampei, Dornișoara, Neagra Șarului si Dragoiasa. Prezența izvoarelor de ape carbo-gazoase în aceasta zonă, care are o orientare generală nord-vest-sud-est, este legată de contactul dintre rocile sedimentare și cele cristaline, aliniamentul suprapunându-se peste zona de dislocare care a favorizat apariția masivului eruptiv Căliman. Dislocația a permis accesul bioxidului de carbon , care s-a dizolvat în izvoarele din zonă, mărind capacitatea de solubilizare a apei și favorizând astfel mineralizarea ei cu compusi chimici.

2.3 GEOLOGIE SI APE MINERALE

Mișcarile geologice care au zdruncinat Carpatii din acest colț de țara, au născut frumuseți natruale dar în același timp si bogații deosebite. Dorna este așezata într-o depresiune carpatică,. această depresiune este caracteristică munților noștri și existenta lor favorizează popularea în tot curmezisul lor.

Depresiunea Dornei este de natură tectonică, adică urmarea unor adânci zvârcoliri pamântești. O linie de ruptura desparte înălțimile de lava ale Călimanilor de munții Rodnei, formați în bună parte din șisturi cristaline. Tocmai existența acestei zone de ruptura a favorizat aparitia depresiunii în care s-au asezat oameni, într-un ținut jos împrejmuit ca de un zid de munți înalti și aparat astfel de vânturi. Existența depresiunii Dornei a favorizat existenta frumoaselor priveliști naturale, dar și formarea în era cuaternara a unor "tinoave" {lacuri sau mlaștini întinse}, înainte ca apele sa se statornicească în albiile lor. În tinoavele acestea s-au creat turbăriile din frunze și crengi de pin,care au dospit împreuna cu mușchii și au dat naștere câmpurilor de turba. Profesorul Pop de la Universitatea din Cluj, cercetându-le la Dorna Candrenilor și Poiana Stampei, a emis teza potrivit căreia în era cuaternara pădurile regiunii erau mai bogate în pini și brazi plini de rășina, decât în molizi care au aparut mult mai târziu. Așa s-au format namolul folosit la băi, aromat si bogat în substanțe rasinoase. Și tot forțele geologice sunt cele care au dat naștere la toate izvoarele minerale din crapăturile rămase pe linia de ruptura amintită. Apele minerale aduc din adânc substanțele minerale și bioxidul de carbon, alături de ultima rămăsiță rece a vulcanilor care au încetat să mai erupă. Izvoarele bogate în gaze aparțin grupei apelor carbogazoase, cunoscute în popor sub numele de 'burcuturi', cu temperatura între 8 si12 grade Celsius și se găsesc din belșug în zona parcului de brazi, lângă stabilimentele balneare.Toate izvoarele sunt bogate în acid carbonic și cuprind substanțe minerale variate, din care nu lipsesc carbonații și sulfații de sodiu, potasiu, calciu alături de însemnate săruri de fier si magneziu. Izvorul de lângă aleea principală a parcului contine bicarbonatul de fier și ofera turiștilor și bolnavilor una dintre cele mai concentrate ape feruginoase din Europa.

Un minunat "burcut" pentru masă fară miros de pucioasă și fară prea mult bioxid de carbon,este exploatat în satul Poiana Negri din Dorna Candrenilor. Izvorul a fost descoperit de medicul Pluschck în 1806 și în compoziția sa dispune de săruri de litiu și fosfati de sodiu ori borat de sodiu. Nu trebuie uitat ca după unele cercetari științifice apele de la Dorna sunt puternic radioactive justificând natura lor vulcanică.

Datorită apelor minerale existente pe teritoriul său, Vatra Dornei a devenit o stațiune balneară importantă, oferind bolnavilor cure cu băi de acid carbonic. De fapt în existența acestui gaz și a factorilor naturali unici (aer,climă vegetatie etc).

Trebuie căutat și renumele stațiunii, căci tocmai condițiiile naturale specifice, confera acestui gaz capacitatea de a vindeca unele boli de inimă, având o eficacitate mai mare decât cele de peste hotare. Între specialiști Dorna mai este numită tocmai din această cauză 'Nauheimul românesc’.

În desavârșirea tratamentelor se folosesc aburii apelor la temperatura de 26-30 grade. La aceasta temperatură băile favorizează reducerea tensiunii arteriale. Cu namolul extras din pădurile Dornei se fac și băi. Namolul este adus proaspat din turbariile de la Poiana Stampei (înainte era adus de la Roșu,dar depozitul s-a terminat) și este încalzit la o temperatură de 30-40 grade, devenind în acest fel leac bun pentru reumatisme sciatice, întarirea nervilor, precum și pentru reglarea secreției glandelor interne. Prima analiza a nămolului de turba a fost facută de Barhel în 1839 și el a considerat namolul de Dorna mult superior celui din străinatate. Primele observații asupra apelor minerale, care au ridicat orașul la rangul de stațiune balneoclimaterică datează din anul 1790 și au fost făcute de către Hacquet din Nurenberg cu ocazia călătoriei sale întreprinsă în aceste locuri. Aflăm de la el ca și la acea dată veneau bolnavi care foloseau pentru băi și băut apa feruginoasă dintr-o fântană. Datorită captării naturale a izvorului apa era săracă in acid carbonic. Abia în 1845 statul a acordat primele fonduri pentru captarea izvoarelor, construindu-se o coloană și un stabiliment balnear cu 8 cabine. De atunci au început să fie cunoscute băile din Vatra Dornei și tot de atunci centrul rural Dorna a început sa se dezvolte și odata cu el numărul vizitatorilor a crescut simțitor. În anii 1813 și 1816 au beneficiat de tratament balnear la Vatra Dornei numai 109 persoane;în 1846 numărul bolnavilor tratați s-a ridicat la 53 familii în 1847, la 57 în 1880, au beneficiat de efectele binefecătoare ale băilor dornene 400 familii, pentru caî n 1897 să fie înregistrați 890 vizitatori.

În anul 1870 stabilimentul balnear, împreună cu izvoarele minerale au trecut în proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox-Român și de la aceasta dată a început captarea modernă a izvoarelor, iar între anii1895-1897 s-a ridicat noul stabiliment balnear și au început să fie utilizate din ce în ce mai mult aplicațiile cu namol.

În anul 1902 prin construirea liniei ferate care leaga Câmpulungul cu Vatra Dornei, numărul vizitatorilor a crescut. În primul război mondial orașul Vatra Dornei fiind supus bombardamentelor, stabilimentul a fost distrus, iar stațiunea a decăzut.

Urmatoarea investiție de capital pentru refacerea băilor și revizuirea captării principalelor izvoare de apă minerală s-a făcut abia în 1927. În 1936 a fost reconstruit cazinoul.

În anul 1944 stațiunea a fost supusă altui cataclism. Armatele în retragere au distrus numeroase clădiri și au cauzat pagube instalațiilor balneare. Abia în 1949 s-au putut termina lucrările de amenajare a orașului și a stabilimentului balnear la un nivel tehnic și estetic corespunzător. La 11iunie1948 a trecut în patrimoniul statului.

2.4 FLORA

Depresiunea Dornelor și a munților din jur este deosebit de abundentă, de la întinsele fânete viu colorate în timpul verii, la întunecatele păduri de molid ce îmbraca pantele munților, deasupra cărora încep pașunile alpine.

Fânețele și pășunile se întalnesc mai ales de-a lungul văilor și în cadrul lor poți întâlni, poroinicul, clopoței, aglica, garofița, ciuboțica cucului, brândușa de primăvară s.a. La marginea pădurilor apar tufe de arbuști formate din scoruș, măces, și păducel. Mai sus începe pădurea de amestec de fag și molid; în rariști cresc pastite albe și galbene, viorele. Multe dintre aceste flori dispar odata cu înverzirea fagilor, întrucat razele soarelui nu mai ajung la ele.

În pădurile de fag și molid poți întalni adevarate poienițe de mușchi, iar în raristi merișoarele si vegetație ierboasă. La marginea pădurilor cresc alte plante ca lumănărica și plesnicioara. În locurile defrișate apar zmeurișurile, salcia, plopul tremurator. Mai sus de pădurea de molid apare etajul subalpin, cu nesfârsitele jnepenisuri, arinul de munte, scorusul, salcia capreasca, ienuparul. Din loc în loc se ridica zambrul, un conifer rar, cu aspect de candelabru, care este de fapt un relict glaciar.

Pajiștile alpine sunt formate din tufe de merișoare, afine, salcii pitice și prunișoare. Vara crește aici bujorul de munte, care înroseste suprafete întinse cu florile sale viu colorate. În golul alpin vegetația se dezvolta în condiții climatice vitrege, datorită temperaturilor coborâte și vânturilor puternice.

În Țara Dornelor apar numeroși molizi cu vârful tăiat, servind ca adăpost pentru vite.

O trxăsătura aparte o au mlastinile cu turba, care apar în mai multe puncte ale depresiunii, fiind destul de întinse (Poiana Stampei, Neagra Șarului s.a.); ele poarta numele de ”tinoave”.

2.5 FAUNA

Datorită condițiilor favorabile oferite de îintinsele păduri, fauna este foarte bogată. Cea de pădure este reprezentată de o serie de mamifere, ca: ursul, lupul, cerbul carpatin, căprioara, râsul, jderl, mistrțul, vulpea.

Dintre păsari amintim cocoșul de munte și cocoșul de mesteacan, ierunca, găinușa de mesteacan s.a. Datorita raritații lor, în vederea conservarii ca specii, unele dintre aceste animale sunt ocrotite de lege. Așa este cerbul, un animal măiestuos, a cărui elegantă a mișcărilor și a formelor este completată de puterea sa deosebită. Boncănitul său cheamă din depărtari ciutele, în timpul împerecherii. Prin mărimea și greutatea sa, prin forma și simetria coarnelor bogat ramificate, nu rareori numeroase exemplare de pe aceste meleaguri au caștigat trofee mondiale. Înca din 1930, la expozitia de la Leipzig, unui trofeu de cerb din Călimani i s-a conferit titlul de record mondial.

Cel mai iubit animal din țara noastra, un adevarat stăpan al munților împaduriți, este ursul, care atinge dimensiuni deosebit de mari.

Dupa opinia unora, cel mai frumos este însa gratioasa caprioară. Râsul este reprezentantul de seama al felinelor și cu toate ca este socotit monument al naturii, este vânat, uneori în mod organizat, din cauza pagubelor mari pe care le provoacă.

În coroanele bogate ale copacilor își are cuiburile de odihna jderul, un animal care își petrece cea mai mare parte a vieții cocoțat, sărind uneori pe distanțe apreciabile de la un arbore la altul.

La periferia Calimanilor apare vulpea rosie, care are în jurul gurii o dunga alburie, precum și bursucul sau viezurele, un animal ursuz.

Deosebit de numeroase sunt veverițele, animale sprințare, care își gasesc salașul în lumea întunecata a pădurilor de conifere.

Cocoșul de munte este cunoscut pentru jocurile sale din timpul împerecherii -un adevarat spectacol, mult apreciat de cunoscători. Ceva mai târziu (în luna aprilie) are loc ”rotitul” cocoșului de mesteacan, de asemenea, deosebit de spectaculos; vânarea acestei păsari este interzisă de lege. O pasăre mult mai mica este găinusa de mesteacan, care caută desișurile mari, alergând mult pe jos în căutare de hrană.

Nu lipsesc nici păsările răpitoare, ca vulturul pleșuv, ciuful de pădure, pajura. Deosebit de bogată este fauna piscicolă de pe Bistrita și afluenții săi. În apele repezi ale râurilor se găseste păstravul, precum și lostrita specie rară ocrotită de lege, la care se adaugă si lipanul; mreana vanară, boișteanul, porcușorul și slavocul. Pastravul, este caracterizat printr-un colorit viu și deosebit de atragator, crește, mai ales, în apele înspumate care coboară dinspre Căliman. Lostrita atinge lungimi până la 1m și 10-12 kg greutate. Altădată se prindea cu ostia, noaptea, la lumina tortelor făcute din crengi uscate și sindrilă, unse cu rășina. Datorită coloritului solzilor de la alb la cenușiu și argintiu, a aripioarelor gălbui, cât și a numeroaselor puncte negre de pe spate, lostrița apare ca un pește deosebit de elegant.

2.6 CAI DE COMUNICAȚIE

Așezat la confluența Bistriței Aurii cu cel mai însemnat afluent al său din cursul superior, Dorna, are o poziție deosebit de favorabilă față de câteva importante căi de comunicații. Astfel, Vatra Dornei este străbătută de cea mai însemnată cale ferată care trce din Moldova în Transilvania, respectiv de la Suceava la Cluj-Napoca (prin Dej), iar printr-o serie de șosele naționale realizează legături lesnicioase: cu Transilvania, peste pasul Tihuța; cu Maramureșul, peste pasul Prislop; cu Moldova, peste pasul Mestecaniș, precum și de-a lungul văii Bistriței. Drumul național17 a devenit de curând drum internațional (E 571)-pleaca de la Dej și trece prin Bistrița –Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc-Gura Humorului, ajungând la Suceava; din el, la Vatra Dornei se desprinde DN 17 B,care urmarește valea Bistritei în aval, iar de la Iacobeni DN 18 ,care ajunge la Baia Mare, prin Borsa –Vișeu de sus –Sighetu Marmației.

2.7 INDUSTRII

2.7.1 INDUSTRIA FORESTIERĂ

Fiind o localitate înconjurată de păduri, Vatra Dornei și-a dezvoltat înca din vechime o rețea impresionantă de exploatare și prelucrare a lemnului. La început lemnul a fost comercializat folosindu-se în acest scop căile de apă, râurile Bistrița si Dorna.

Astăzi industria forestieră din bazinul dornelor se desfasoară în două faze:
-Exploatarea și transportul materialului lemnos;
– Prelucrarea – industrializarea lemnului;

Exploatarea pădurilor necesită mai multe operațiuni, printre care: tăiatul copacilor; apoi se curată bustenii de cepuri și scoarță; urmează olaritul adică rotunjitul buzei copacului doborât pentru a luneca mai ușor pe uluce la malul apei. Daca nu este posibilă realizarea ulucelor, căci la acestea se cere o anumita panta pentru coborare, transportul până la rampă se face cu tractoarele tip TAF, urmănd apoi ultima operație , depozitatul în stiva pe malul apei sau la rampă.

2.7.2 INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Potentialul economic al orașului Vatra Dornei are ca trasatură specifică faptul că activitatea economică se intemeiază pe resursele zonei într-o proporție foarte ridicată. Dintre aceste resurse remarcăm :

resurse de pajiști naturale de calitate superioară (graminee si leguminoase), ceea ce permite dezvoltarea zootehniei;

resurse de ape minerale în exploatare, folosite în scop terapeutic în cura internă și externă în stațiunea Vatra Dornei, precum și îmbuteliate ca ape de masa și băuturi răcoritoare cu caracter de unicat pe teritoriul județului.

Prelucrarea laptelui este reprezentată de întreprinderile DORNA LACTATE, DORNA, DORNA BRANZETURI , CAMYLACT, producatori remarcabili pe piața internă a cascavalului, swaiter-ului și a diveselor preparate din lapte.
Vatra Dornei este caracterizată de existența unui mare număr de izvoare cu ape minerale. Așa se explica numărul mare de întreprinderi ce îmbuteliaza apă minerală. Cele mai importante sunt: SC DORNA APEMIN VATRA DORNEI SA, SC BUCOVINA MINERAL WATER SA, SC CRISTALINA SA.

INDUSTRIA ENERGETICĂ SI ALTE ACTIVITAȚI

Aceasta industrie cumulează activitațile aferente producerii, transportului, și distribuției energiei electrice precum și alte unitați industriale cu pondere mai mica (industria textilă, industria pielăriei și încalțămintei, industria confecțiilor de îmbracaminte, producția de mobilier).

Fig. 6 RETEAUA ELECTRICA REALIZATA IN AUTOCAD

3.Strategii de dezvoltare

durabilă a municipiului

Vatra-Dornei

3.1 Date generale despre dezvoltarea durabiă a statiunii Vatra-Dornei

Dezvoltarea eficientă si durabilă a activitații turistice in stațiunea Vatra-Dornei, pe baza unei strategii coerente si viabile, conceptual integrată intr-o largă perspectivă de 25-30 ani, cu obiective precise eșalonate pe medie și lunga durată, va asigura stațiunii unul dintre primele locuri intre stațiunile turistice din Romania, privind numarul de turiști străini si romani, potențialul economic si calitatea prestarilor turistice.

Fezabilitatea unei asemenea dezvoltari este dată de urmatoarele considerente:

De-a lungul celor circa 200 de ani de cand a inceput activitatea balneara stațiunea turistică Vatra-Dornei și-a câștigat un binemeritat renume pe plan național si in ultimile decenii sip e plan internațional.

Potențialul natural turistic al stațiunii si amenajările turistice realizate până in prezent, constituie un nivel avantajos de start in competiția concurențială dintre stațiunile turistice din Romania. Se impune ca obiectiv strategic consolidarea imediată a rezultatelor positive maxime atinse până in present, si inbunatațirea calitații serviciilor, iar in perspectivă dezvoltarea retelei turistice până la nivelul optim de valorificare o resurselor naturale disponibile.

Conjunctura actuală de tranziție a economiei românești care a afectat si activitatea turistică, prin scăderea puterii de cumpărare a populației dar si datorită unor dificultați majore, generale sau specifice turismului, generate de lacune in derularea privatizării și restructurării economice, a influențat negativ stațiunea Vatra- Dornei, in comparație cu celelalte stațiuni din turismul balnear.

Astfel, deși s-a inregistrat o scădere a gradului de ocupare a structurilor de primire turistice fata de perioada comunista, acesta s-a menținut la un nivel satisfacător după1995, mult peste media pe tara.

Această experiență conjuncturală demonstrează că și in condiții de criză, resursele turistice ale stațiunii Vatra-Dornei asigură o activitate eficientă în condiții manageriale adecvate:

Profilul complex si diversificat al stațiunii turistice Vatra-Dornei, care permite practicarea tuturor formelor de turism ca: balnear, de odihnă si recreere, de sporturi de iarnă, etc

Existența unor proiecte fezabile de interes turistic pentru dezvoltarea structurilor turistice având conditii tolerante pentru investitorii potențiali.

Terenuri libere si la prțuri avantajoase, utilitați, o rentabilitate sigura, etc

3.2 Interconectarea planului de urbanism general al municipiului cu strategia de dezvoltare a stațiunii

In dezvoltarea profilului turistic al orașului, in planul de urbanism general, se pleacă de la considerentul profilului predominant turistic al localității, având in vedere următoarele componente:

Amplificarea bazelor de tratament ale stațiunii și a amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, in paralel cu dezvoltarea spațiilor de cazare si alimentație publică ce deservesc turismul.

Acordarea interesului cuvenit dezvoltarilor unor segmente complementare turismului: zone de agreement, activitati distractive si culturale, de afaceri, publicitate, etc.

Modernizarea infrastructurii teritoriale a orașului prin restructurarea retelelor majore de transport rutier si feroviar ce crează in etapa actuală disfuncționalitați mari in raport cu amplasamentele de interes turistic si circulatia pietonală.

Racordarea orașului național de distributie a gazelor naturale care sa elimine suspensiile minerale emanate de unele centrale termice care folosesc cărbuni pentru producerea energiei termice.

Strategia de dezvoltare a stațiunii Vatra-Dornei, datorită resurselor sale complexe implică soluționarea in totalitate a problemelor care se confruntă turismul romanesc la nivel național.

O primă măsură organizatorică de importanță majoră o constituie elaborarea, in definitivarea și adoptarea strategiei de dezvoltare a statiunii pentru a înlatura posibilitatea de a se face “de toate si nimic”, de a disipa eforturile și sursele financiare pentru a alinia parerile agenților economici si factorilor interesați.

Păstrarea si accentuarea profilului preponderant care a făcut renumele stațiunii, cel de stațiune balneoclimaterică, in special pentru afecțiuni cardiovasculare, are numeroase argumente dintre care mentionam:

O stațiune turistica fara un profil preponderant inseamna o stațiune fără identitate.

Pastrarea si accentuare profilului de baza al stațiunii, nu inseamnă neglijarea asigurării bazei materiale pentru practicarea celorlalte forme de turism, care dispun de condiții favorabile in stațiunea Vatra-Dornei, dioferențele constand doar în stabilirea prioritaților si nivelul de dezvoltare a acestora.

In vederea materializării noilor forme inedite de turism pentru stațiunea Vatra-Dornei , se impune elaborarea unor oferte program adreasate atât întreprinzătorilor potențiali cât si agenților de turism din țară și strainătate.

După elaborarea si adaptarea strategiei de dezvoltare a turismului in stațiunea Varta-Dornei, de impune stabilirea factorului responsabil de gestionarea acesteia. Existența este necesară, darn u și suficientă. Fărămițarea agenților economic ice desfașoară activitate turistică, necesită după părerea mea asumarea acestei responsabilitați de gestionare a strategiei de dezvoltare a turismului de catre Consiliul Local Orăsenesc.

3.3 Spații verzi

Vatra Dornei este una dintre cele mai mari localități cu caracter turistic din Nordul Moldovei, atât datorită faptului că este o stațiune balneo-climaterică, cât și a potențialului sportiv și de agrement al zonei.

Tabel.2 Situația zonelor verzi în municipiul Vatra Dornei

Principalele zone verzi studiate și propunerile de extindere a acestora sau de realizare a altora noi sunt:

Parcul stațiunii, în suprafață de 35 ha, este o zonă a localității cu o valoare peisagistică deosebită , fiind principalul loc de punere în valoare a microclimatului stațiunii, întrunind calitățile specifice de parc balnear, prin oferirea unor condiții optime de odihnă și refacere în aer liber, promenadă , divertisment și chiar cură de plimbare activă (cură de teren).

Parcul este amenajat cu terenuri de sport, teren de joacă pentru copii și vestitul „Foișor”, unde în fiecare vară răsună acordurile fanfarei municipale. Cazinoul, un edificiu de mare valoare al orașului se află în parc, fiind în prezent în stadiu de consolidare și restaurare. Tot în parc, construită după 1990, se află Catedrala „Sfânta Treime”

Fig. 7 Foisorul aflat in parcul Vatra Dornei

Fig.8 Catedrala Sf. Treime

Parc și zona verde pe Dealul Măgura (Zona Runc).

Zona Runc este denumită astfel datorită existenței pe dealul Măgura a cabanei și a campingului Runc. Astăzi a luat un puternic având din punct de vedere turistic, pe teritoriul ei înființându-se unități private de prestări servicii (pensiuni, cabane, baruri, restaurante).

Calitatea factorilor de mediu

3.4.1 Calitatea aerului

Împrejurimile zonei Dornelor sunt acoperite de păduri de conifere (brad, pin, molid) care, datorită cetinii verzi și a rășinilor, realizeaz ă o permanentă și intensă oxigenare a atmosferei în cursul întregului an, oferind un plus de purificare a aerului, odata cu creșterea conținutului de ozon și a aeroionilor negativi.

Măsurătorile efectuate în perioada 20-29.05.2002 în zona SC Bucovina Mineral Water SA și pe str. Mihai Eminescu din municipiul Vatra Dornei, au indicat următoarele:

•Nu s-au depășit limitele maxime admise conform STAS 12574/1987 pentru probe momentane (medii 30 minute) și probe medii de 24 ore la nici unul din poluanții gazoși monitorizați: NO2, SO2, O3, CO.

•Nu s-au depășit pragurile inferioare de evaluare pentru protecția sănătății umane la NO2, SO2, și nici pragurile de informare sau de alertă medii orare la ozon, stabilite prin Ordinul 592/2002. Concentrațiile de monoxid de carbon s-au situat de asemenea sub valoarea limită pentru protectia sănătății umane, stabilită prin Ordinul 592/2002.

•Nu s-a depășit limita zilnică pentru protecția sănătății umane, stabilită prin Ordinul 592/2002 .

3.4.2 Calitatea apei

Râul Bistrița se încadrează în categoria I de calitate (conform STAS 4706/1988) la indicatorii CCO-Mn, O2, reziduu fix, dar prezintă concentrații mărite la unii indicatori metalici: mangan, fier și zinc, datorită exploatărilor miniere din amonte (Tolovanu) pecum și compoziției specifice a substratului, încadrându-se în categoria 3 de calitate după acești indicatori.

Râul Dorna (care conflueaz ă în oraș cu râul Bistrița) se încadrează în categoria 1 de calitate la toți parametrii, îmbunătățind calitatea râului Bistrița după confluență și rămânând principala sursă de apă potabilă a orașului.

3.4.3 Calitatea solului

La baza proceselor pedogenetice care au dus la formarea și evoluția solurilor a stat acțiunea continuă și diferențiată a factorilor externi și interni asupra materialului litologic de suprafață . Unele au dus la dezagregarea și mărunțirea rocii, altele la formarea argilei și redistribuirea acesteia pe profilul solului, altele au avut drept rezultat formarea celui mai important component al solului – humusul.

Pe fundul depresiunii și al formelor de relief concave s-au format solurile gleice, cauzate de nivelul ridicat al apei freatice.

Solurile dominante sunt brune și gălbui de pădure, favorabile pădurilor de conifere, fânețelor de bună calitate, pășunilor și plantelor de nutreț cultivate.

Condițiile naturale din zonă au făcut să se separe 5 clase de soluri, care, la rândul lor s-au subdivizat în 11 tipuri și 20 subtipuri de sol. Solurile se situează în teritoriu, înscriindu-se pe forme de relief și formațiuni geologice.

Astfel, în șesul Bistriței, al Dornei și al principalelor pâraie s-au separat soluri aluviale cu diferite grade de evoluție și hidromorfism, apoi pe verticală pe formațiuni ale cristalinului s-au dezvoltat soluri brune acide.

3.5 Managementul deșeurilor

Activitatea de colectare și transporta deșeurilor menajere este administrată de S.C. “Gospodărire Orășenească ” S.A. și Direcția Administră rii Domeniului Public. Deșeurile sunt colectate în containere metalice de 4 mc, ridicate și transportate cu mijloace autospecifice într-un loc din afara orașului. Depozitarea gunoiului menajer se face pe o platformă amenajată necorespunzător, în imediata apropiere a râului Bistrița, fără posibilitate de captare a apelor menajere rezultate din acest gunoi și de protecție a gunoiului menajer împotriva cotelor ridicate ale râului Bistrița.

Datorită numărului redus de mijloace auto de profil de care dispune societatea contractantă , precum și gradul ridicat de uzură fizică și morală al acestor utilaje, activitatea se derulează ineficient.

În situația actuală necorespunzătoare de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere se impune modernizarea acesteia, precum și amenajarea unei gropi ecologice de depozitare.

Rezolvarea trebuie să vină din partea Administrației Publice Locale (proprietarul domeniului public).

Primăria are în vedere preluarea acestei activități, modernizarea și tehnologizarea procesului de colectare, transport și depozitare a deșeurilor, urmând să fie coordonate de Direcția de Administrare a Domeniului Public. Din surse ale bugetului local s-a achiziționat o autocompactoare de gunoi și un număr de 10 europubele, care au preluat colectarea și transportul gunoiului menajer din centrul orașului și zona stațiunii.

Deșeuri menajere și deșeurile asimilabile cudeșeurile menajere

Deșeurile menajere provin din următoarele surse:

– din activități casnice (de la populație)

– din industrie

– din comerț

– din sectorul public sau administrative.

Persoanele juridice autorizate să desfășoare activități de gestionare a deșeurilor sunt:

Serviciul DADP ( Direcția Administrării Domeniului Public) Vatra Dornei

SC GO (Gospodărire Orășenească ) SA Vatra Dornei.

Ritmul de ridicare al deșeurilor este în medie de aproximativ 3 ori/săptămân ă și chiar zilnic pentru anumite zone, dar variază în funcție de numarul de locuitori/container și de activitățile sezoniere.

Deșeurile sunt depozitate pe rampa de gunoi a municipiului, situată pe strada Buliceni, într-o zonă nelocuită .

Iată caracteristicile rampei:

este proprietatea Consiliului Local Vatra Dornei

este un depozit de tip urban municipal (DUM)

suprafața rampei este de aprox. 2 ha

rampa funcționează din 1983 și este depus un volum de cca. 45 000 mc deșeuri

în momentul de față capacitatea proiectată a rampei este epuizată

platforma este amplasată pe un teren de costă, pe malul stâng, la 80 – 100 m de albia minor ă a Râului Bistrița

drumul de acces (de la stradă ) către rampă (1,5 km) este greu practicabil datorită excesului de umiditate din zonă, care amplifică posibilitățile de extindere a poluării stratului freatic și al apei de suprafață a râului Bistrița și îngreunează realizarea unor lucrări hidrotehnice de îndiguire și etanșeizare a freaticului

nu este realizat ă împrejmuirea platformei (lipsă gard viu și prefabricate)

nu sunt colectate gazele de depozit

nu există dren pentru colectarea levigatului

nu are sistem de monitoring

nu se face colectarea selectivă a deșeurilor și nici nu se colectează deșeuri valorificabile pe depozit

după natura lor, se estimează următoarele cantități de deșeuri, exprimate în procente:

Tabel.3 Estimarea deșeurilor

Fig 9 Graficul estimării deșeurilor

.

4.Aplicații ale Sistemelor

Informatice

Geografice

4.1 Elemente de metodologie SIG

4.1.1 Sistemul Informatic Geografic

Este definit drept un ansamblu organizat de echipamente (hardware, software), date geografice (informații), ce au ca scop achiziția, stocarea, vizualizarea, prelucrarea, afișarea (inclusiv tipărirea) datelor cu referință spațială (georeferențiate) sau a datelor geografice

Un SIG poate rezulta din generalizarea unor sisteme informaționale teritoriale ale unor zone adiacente.

Sistemele informaționale geografice permit vizualizarea interactivă si combinarea mai multor hărți cu teme diferite dar care se referă la aceiași zonă.

Un Sistem Informțional Geografic poate fi utilizat pentru realizarea de combinatii ale relațiilor geografice ale diferitelor straturi de date si prezentarea unei hărți ca rezultat al analizei geografice. Temele individuale pot fi prezentate și separat.

Adevăratul SIG este sistemul computerizat care combină în mod selectiv datele digitale reprezentate în strate tematice în scopuri de evaluare și calculare. De exemplu, se poate calcula volumul de lemn pe baza suprafeței pădurii și a densității arborilor, lungimea unui drum, proximitatea unui râu față de o anumită zonă urbană etc.

Succesul unui SIG este în mod fundamental influențat de calitatea datelor digitale ce urmează a fi procesate. Există un număr impresionant de soluții GIS disponibile, unele foarte bine adaptate cerințelor utilizatorilor în funcție de complexitatea acestora, de bugetul și personalul disponibil .

Informația nou creată cu ajutorul GIS-ului se adresează unei mari varietăți de utilizatori, care sunt interesați în detalii tematice specifice. De exemplu, informația topografică este esențială pentru apărare, agricultură și crearea Modelului Digital al Terenului. Datele planimetrice constituie baza cadastrului. Datele spațiale despre soluri, resurse de apă, tip de vegetație sunt arii de interes pentru multipli utilizatori. Autoritățile centrale și locale sunt interesate în colectarea și ținerea la zi a datelor despre resursele distribuite în teritoriu. Agențiile de planificare sunt interesate în analize de impact, iar firmele comerciale doresc să-și aleagă localizarea optimă pentru centrele de desfacere. Utilizatori semnificativi de informație digitală (grafică și nongrafică) sunt serviciile publice.

Tehnologia digitală permite analize complexe dacă datele provin din surse corecte. Beneficiile ce derivă din utilizarea datelor digitale sunt enorme și pot face subiectul unei prezentări ulterioare.

Având în vedere dezvoltarea accentuată a localităților urbane este necesară existența unui sistem informatic capabil nu doar să stocheze și să afișeze hărți dar și să asiste în vederea analizei, planificării și luării deciziilor. Dacă în țările avansate principalul instrument al dezvoltării și controlului urban este sistemul informatic geografic(GIS), în țările în curs de dezvoltare având în vedere lipsa suportului financiar și politic implementarea unui astfel de sistem este privită cu reticență.

Controlul implica un proces ce are ca scop analizarea modului în care sunt aplicate planurile în realitate și care presupune stabilirea standardelor, monitorizarea și măsurarea realității, adoptarea planurilor pentru păstrarea aceluiași scop fundamental. Planificarea dezvoltării urbane implică atât analiza situației reale cât și simularea unor scenarii urbane, atât a componentelor fizice cât și a celor funcționale respectiv socio-economice.

Fig 10 SIG pentru dezvoltarea urbană

4.1.1.1 Fazele realizării și proprietațile de performanță ale SIG

În conceperea, proiectarea, dezvoltarea, implementarea și intreținerea unui SIG, se disting următoarele faze generale:

Specificarea datelor ( definirea intrărilor)

Culegerea, transmiterea, memorarea, prelucrarea, stucturarea, stocarea, și regăsirea datelor și informațiilor

Folosirea datelor și informațiilor în activitațiile decizionale și de acțiune asupra mediului înconjurător

Proprietațile de performanță ale sistemului sunt:

Calitatea de a culege, stoca și regăsi rapid datele necesare

Securitatea și siguranța datelor

Compatibilitatea sistemului cu alte sisteme

Timpul de răspuns la cererea de date și informații

Coerența sistemului

Flexibilitatea sistemului

Capacitatea sistemului de a acționa continuu pentru realizarea scopului propus

Randamentul sistemului

4.1.1.2 Avantajele folosirii SIG

Avantajele folosirii SIG sunt următoarele:

Reducerea operațiunilor de rutină și automatizarea luării deciziilor în probleme care implică folosirea datelor geografice;

Identificarea cuantificată a problemelor organizării și a operațiunilor tehnice cu date geografice;

Obiectivizarea controlului;

Verificarea automată a îndeplinirii restricțiilor, regulilor, și normativelor în domeniul folosirii datelor geografice;

Eliminarea duplicării funcționale în lucrul cu date și informații geografice;

Diversificarea formelor de prezentare a produselor ce conțin date geografice;

Cresteșterea parametrilor de precizie ce definesc pozițiile geografice;

Posibilitatea de a răspunde în timp real în cazul unor evenimente neprevăzute ( inundații, cutremure, alunecări de teren, etc)

4.1. 2 Noțiuni despre dezvoltarea durabilǎ 

Dezvoltarea durabila inseamnă: “A gîndi global si a acționa local". Dezvoltarea durabilă a comunitaților are ca obiective majore protejarea mediului, eradicarea săraciei, îmbunatățirea calității vieții, dezvoltarea si menținerea unei economii locale viabile și eficiente.
O comunitate durabilă apreciază și promovează ecosisteme sănătoase, utilizează eficient resursele, dezvoltă si asigură o economie locală viabilă. Comunitatea durabilă are o viziune asupra dezvoltării susținuta si promovata de toate sectoarele comunității, asociațiile civice, autoritățile locale, organizațiile religioase, tineri, etc. O comunitate durabilă este cea care deține controlul asupra procesului de dezvoltare, a deciziilor pe care le elaborează si le adoptă, asigurând durabilitatea la nivel local. Aceasta comunitate durabilă posedă o structura sociala activă – actori, grupuri, asociații si instituții capabile sa se mobilizeze pentru acțiuni comune de lunga durata și sa-și asume responsabilitatea pentru acest proces continuu de dezvoltare. Comunitațile durabile prospera pentru ca populația lucreaza în colaborare și parteneriat pentru îmbunatațirea calității vieții. Comunitatea durabilă utilizează resursele proprii pentru a asigura necesitățile generațiilor actuale, asigurînd, în același timp, resursele necesare pentru generațiile viitoare. Ea își mobilizează capacitățile pentru a asigura servicii medicale calitative, un nivel de viață ridicat pentru toți rezidentii săi prin limitarea deșeurilor, prevenirea poluării, maximizarea conservarii și prin dezvoltarea resurselor locale și a utilizarii eficiente a lor pentru revitalizarea economiei locale.

    Institutul pentru Comunități Durabile a identificat urmatoarele componente ale unei comunități durabile:

Integritate Ecologică

Satisfacerea necesităților umane de baza pentru aer și apă curată, hrana nutritiva necontaminata

Protejarea si dezvoltarea ecosistemelor locale si regionale și a diversității biologice

Conservarea apei, solului, energiei și a resurselor neregenerabile, inclusiv utilizarea maximă a deșeurilor

Aplicarea strategiilor de prevenire și a tehnologiilor moderne pentru minimalizarea poluării

Folosirea resurselor regenerabile în conformitate cu rata de regenerare

Securitate Economică

O bază economică diversă și financiar viabilă

Reinvestirea resurselor în economia locală

Participarea activă a businessului local in dezvoltarea economiei

Oportunități de angajare pentru cetățeni

Instruire si educație necesara pentru ajustarea la cerințele de angajare pentru viitor

Responsabilitate si împuternicire

Oportunități egale pentru toate persoanele în a participa și influența deciziile care le afectează viața

Acces la informația cu caracter public

Un sector viabil al ONG-urilor

O atmosferă a respectului și toleranței pentru puncte de vedere diferite, valori și tradiții

Stabilitate politică

Încurajarea persoanelor de toate vârstele, genurile, etnie, religie si abilitati fizice în asumarea responsabilității proprii pentru procesul dezvoltarii comunității

Necompromiterea dezvoltării durabile a altor comunități

Bunastăre socială

Servicii medicale relevante, locuințe sigure si sănătoase, instituții de învățământ de calitate pentru toții membrii comunității

Securitatea asigurată

Stimularea expresiei creative prin arte

Protejarea și asigurarea spațiilor publice și a resurselor istorice

Un mediu de activitate sănătos

Adaptare la schimbari și provocări externe

Dezvoltarea durabilă a comunităților are ca scop major eradicarea sărăciei la nivel local, punând accent pe resursele locale, care pot fi structurate în patru categorii:

Capitalul uman: cunoștințe, abilitățti, capacități, creativitate, strategii de adaptare

Capitalul fizic: clădiri, drumuri

Capital natural: soluri, aer, apă, plantații forestiere

    A ne dezvolta durabil înseamna a aborda în complexitate problemele cu care ne confruntăm, a adopta politici integrate de soluționare a problemelor de mediu, sociale si economice, a implica grupurile majore – autoritațile publice locale, ONG-urile, femeile, tinerii, sectorul privat, instituțiile academice – în procesul de planificare a dezvoltarii și a luării deciziilor.

4.1.3 Datele geografice. Surse de date.

Datele achiziționate și stocate în SIG sunt primul pas în direcția dezvoltării sistemice a aplicațiilor ce au ca finalitate noi date geografice (hărți analitice și materiale auxiliare). În situația studiului aplicativ al Municipiului Vatra-Dornei, complexitatea datelor, mai exact diversitatea acestora, are în vedere două mari grupe de informații geografice:

informații ce vizează relieful;

informații legate de dezvoltarea durabilă

Structura sistemului a fost de la început adaptată acestei tipologii de date și s-a bazat pe identificarea inițială a categoriilor principale de surse de date și informații geografice:

hărți si planuri topografice;

imagini satelitare;

Toate acestea au impus o selecție atentă în funcție de scop și calitatea datelor și informațiilor, a temelor ce urmează să formeze baza de date a aplicațiilor specifice. Importanța acestora este deosebită, întrucât oferă posibilitatea achiziției de date inițiale privind topografia și aspectele acesteia. Prin procedee de scanare și georeferențiere/geocorecție, harta topografică 1:25000 a permis crearea unui ansamblu de teme în funcție de introducerea datelor geografice (localizate prin coordonate rectangulare și alte atribute).

Datele geografice sunt de mai multe tipuri:

4.1.3.1 Datele de poziție

Datele de poziție – definesc, de regulă, poziția unui punct în spațiul geografic natural, într-un sistem de referință adoptat. Poziția punctului poate fi definită ca P(B,L,H), unde B și L reprezintă latitudinea și longitudinea în sistemul de referință acceptat, cu elipsoidul sau sfera de parametri metrici, fizici și de orientare aleși, iar H este cota sau altitudinea față de suprafața geoidului.

4.1.3.2 Datele tematice

Datele tematice se referă, de regulă, la celelalte n-3 dimensiuni ale spațiului Sn și sunt referite întotdeauna la datele de poziție. Uneori și cota poate fi considerată o dată tematică. De asemenea, se poate considera de bază și spațiul tetradimensional (S4), adăugând timpul la cele trei dimensiuni liniare. Date tematice sunt considerate și valorile reflectanței spectrale, valorile densității optice etc. Alte exemple de date tematice sunt: temperatura; presiunea; umiditatea; conținutul de substanță poluantă pe unitatea de volum sau unitatea de masă; densitatea; populația; aciditatea solului etc.

De foarte mare importanță pentru toate tipurile de date este precizarea unității de măsură pentru mărimea descrisă. Pe suprafața terestră, respectiv pe modelul său, harta, pot fi definite mai multe tipuri de obiecte, definite de un număr variabil de puncte, în spații cu 0, 1, 2 sau 3 dimensiuni. Obiectele punctuale au poziția definită în spațiul 0-dimensional, de către un singur punct. Orice element liniar (drum, râu, pârâu, cale ferată etc.) are poziția determinată de o succesiune de puncte și este definit în spațiul unidimensional. Aici intră și conturul unui obiect de suprafață (lac, parcelă de teren etc.).

Datele geografice pot avea și aspectul particular de date cartografice. Totalitatea datelor care se referă la o zonă terestră delimitată formează datele geografice. Din acestea fac parte în primul rând datele de poziție pe elipsoid, latitudine și longitudine, cota față de geoid sau față de elipsoid, dar și cele care determină poziția pe hartă, X și Y, în orice proiecție cartografică.

Din alt punct de vedere, datele geografice sau cele cartografice se reprezintă în diferite spații ca date vectoriale, date teserale (în particular raster) și date de tip grilă. Fiecare tip este legat de cea de a treia dimensiune Z, care se poate referi la un punct definit pe suprafața de referință sau la o zonă de formă regulată sau neregulată a acestei suprafețe.

4.1.3.3 Datele vectoriale

Datele vectoriale sunt coordonatele punctelor succesive care definesc detaliile. Datele vectoriale presupun exprimarea obiectelor punctuale, liniare și de volum prin coordonate (Xi,Yi), i=1,n, cu n=1 în cazul obiectelor punctuale, n=2 în cazul obiectelor liniare, n=3 în cazul obiectelor areale (în cazul când n=3 punctele să nu fie colineare), n=4 în cazul celor de volum, dar în acest caz limitele sunt arii ce trebuie definite altfel etc. Referiri concrete la acest tip de date se găsesc în literatura de specialitate (Nițu, C., et all, 2002). Pe lângă datele de poziție, sunt stocate și valori ale atributelor obiectelor geografice.

4.1.3.4 Datele raster

Datele raster consideră ca element areal “placa” ce acoperă o suprafață dată (în particular pixelul), de forme și dimensiuni distincte. În spațiul bidimensional al suprafeței de referință, din motive de simplificare a calculelor, dimensiunile pixelului sunt egale cu unitatea de suprafață.

4.1.3.5 Hărțile topografice

Hărțile topografice sunt surse de date primordiale în dezvoltarea SIG în orice domeniu dar mai ales în geomorfologie. Importanța acestora este deosebită, întrucât oferă posibilitatea achiziției de date inițiale privind topografia și aspectele acesteia. Prin procedee de scanare și georeferențiere, harta topografică la scara 1:25000 a permis crearea unui ansamblu de teme în funcție de introducerea datelor geografice (localizate prin coordonate rectangulare și alte atribute). Prin georeferențiere se aduc coordonatele geoimaginilor în sistemul de coordonate al proiecției cartografice, respectiv în coordonatele bazei de date a SIG-ului.

Topografia, temă esențială ce stă la baza aproape a întregului ansamblu de analize SIG, se bazează pe vectorizarea-digitalizarea prin conversie raster (hartă scanată) – vector (hartă digitală) a tuturor trăsăturilor acesteia: curbe de nivel și cote altimetrice .

Digitizarea este procesul de convertire a obiectelor desenate (planuri sau hărti) intr-un șir de coordonate carteziene (x,y), stocate într-un format digital.

Vectorizarea curbelor de nivel s-a făcut cu ajutorul programului ArcView9.1 . Densitatea curbelor este mare și medie în zonele centrale și mică spre periferia municipiului. Valorile altimetrice au fost introduse ca atribut în baza de date asociată fișierului vectorial. Cotele altimetrice au fost vectorizate folosind o temă punctuală.

4.1.3.6 Hărțile de amenajare teritorială

Acestea completează seria materialelor cartografice dar impun o serie de limite dintre care amintim:

dificultatea copierii performante a acestora în vederea georeferențierii și dificultatea preluării din planurile de amenajare ( PUG );

calitatea slabă a reprezentării ca urmare a execuției manuale și multiplicării defectuoase a acestora, ce crează mari erori de georeferențiere.

4.1.3.7 Imaginile satelitare

Teledetecția s-a dovedit în ultimele trei decenii drept una dintre cele mai eficiente metode de identificare și analiză a schimbărilor de mediu. Platformele satelitare cu senzori optici, cu treceri periodice deasupra aceleiași arii, au permis comparații între stările sistemelor geografice (peisajelor) în două sau mai multe momente (Haynes-Young, 2002) și de aici analize de detaliu asupra dinamicii ecosistemelor, resurselor naturale (ex. păduri), dinamicii stratului de zăpadă și al gheții etc.

Teledetecția se impune astfel drept o metodă modernă de cercetare a dinamicii peisajelor montane. Totuși metoda prezintă limitări datorate însăși topografiei munților mijlocii și înalți, extrem de fragmentată .

Imaginile LANDSAT TM aparțin satelitului american LANDSAT 5, lansat în martie 1984. Ele au la bază scanarea și transmiterea simultană la sol a imaginii prin intermediul unor platforme satelitare heliosincrone. Sistemul TM (Thematic Mapper) permite scanarea cu oglinzi oscilante și 16 detectori, ce corespund fiecărei benzi spectrale, atât din domeniul vizibil cât și al celui infraroșu. Altitudinea de zbor este de 705 km, câmpul vizual de 14,9 iar scenele realizate au dimensiunile de 185×170 km și forma de dreptunghi.

Lucrarea contine localizarea orașului Vatra-Dornei pe o imagine LANSAT, descarcata de pe internet, deoarece costurile procurarii imaginilor erau foarte ridicate.

Fig 11 Localizarea municipiului Vatra-Dornei pe imagine Landsat

4.2 Conversia datelor

4.2.1 Scanarea hărților

Procesul de scanare constă în conversia datelor din format analogic (cum sunt hărțile tradiționale pe suport de hârtie) în format digital. Modul în care se realizează scanarea este următorul: imaginea este împărțită în puncte (matrice de puncte) fiecăruia atribuindu-i-se un număr în conformitate cu nuanța de gri sau culoarea de pe original. Procesul este analog cu fotocopierea.

Un fotocopiator scanează imaginea și o reproduce pe hârtie. Un scaner copiază imaginea și apoi o stochează într-un fișier raster. Densitatea de puncte (mărimea celulelor) variază în funcție de performanțele aparatului cu care se face scanarea. Unitatea de măsură este numită dots per inch (dpi), adică numărul de puncte de pe un inch. Scanarea hărților în vederea digitizării informației altimetrice necesită un output cu calitate mare de aceea se recomanda setarea rezoluției de scanare la valori egale sau mai mari de 200 dpi. Utilizarea unei valori foarte mari duce la creșterea spațiului ocupat pe disc si la încetinirea vitezei de afișare a acesteia pe ecranul calculatorului.

Pentru stocarea imaginilor scanate pe disc se pot folosi diverse formate de fișiere grafice. Cele mai cunoscute sunt TIFF (Tagged Image File Format), BMP (Windows Bitmap), GIF (Compuserve Graphics Interchange), JPEG (Joint Photographic Experts Group), PCX (Zsoft Paintbrush), PNG (Portable Network Graphics).

Dintre acestea formatul de fișier cel mai utilizat pentru stocarea și distribuția hărților scanate este TIFF. Acesta pe lângă faptul ca este recunoscut de majoritatea programelor GIS prezintă și posibilitatea compresiei (fără pierdere de calitate) a imaginilor folosind algoritmi speciali.

Pentru fișiere grafice de dimensiuni foarte mari există și formate speciale, cu rate mari de compresie care permit și stocarea informației spațiale.

4.2.2 Georeferentierea hărților

Georeferențierea este procesul prin care harta digitală obținută la pasul anterior este asociată cu coordonate geografice sau carteziene reale. Concret, georeferențierea constă în identificarea cu precizie a coordonatelor geografice sau planimetrice ale unor puncte din cadrul imaginii, restul urmând a fi determinate automat pe baza formulelor de transformare.

În cazul hărților sau planurilor topografice, cea mai simplă metodă de identificare a punctelor de coordonate cunoscute este folosirea intersecțiilor caroiajului kilometric si/sau a colțurilor foilor de hartă. Coordonatele colțurilor foilor de hartă pot fi obținute din tabele speciale sau folosind aplicații software care pe baza nomenclaturii hărții pot returna coordonatele colțurilor. Puncte suplimentare (utile în special în cazul georeferențierii imaginilor aeriene și satelitare) pot fi obținute prin măsurători pe teren cu ajutorul receptoarelor GPS.

O altă metodă de identificare a reperilor necesari georeferențierii este utilizarea unei alte imagini raster gata georeferențiată și care acoperă aceeași zonă. Aceasta poate fi o altă hartă, o imagine aeriană sau una satelitară.

Procesul propriu-zis de georeferențiere necesită un software adecvat (Ex: Geographic Transformer; AutoCAD Map; ARC/INFO – ESRI) în care harta scanată se încarcă în vederea colectării punctelor necesare rectificării. De obicei această operațiune se realizează prin selectarea cu pointer-ul mouse-ului a punctelor de reper de pe hartă, urmată de introducerea într-o listă de puncte a coordonatelor reale. În această listă fiecare punct primește un indicativ unic și pe lângă coordonatele reale introduse de către utilizator sunt afișate automat coordonatele interne ale imaginii (pixeli) și erorile asociate (diferența între valorile calculate de program și valorile introduse). În funcție de erorile raportate unele puncte pot fi șterse din listă sau doar omise la calcularea erorilor. Unele programe oferă și posibilitatea vizualizării grafice a erorilor reziduale sub formă de grafice.

În funcție de numărul de puncte introdus, de tipul și scara rasterului ce se dorește georeferențiat și aplicația software utilizată pot fi aplicate diverse funcții de rectificare. Cele mai cunoscute sunt transformarea afina (Affine – necesită minimum trei puncte necoliniare), transformarea polinomială de ordinul întâi (necesită minimum patru puncte), transformarea polinomială de ordinul al doilea (necesită definirea a minimum șase puncte de referință – este recomandată pentru rectificarea hărților la scări mici, a imaginilor aeriene și satelitare).

Fig 12 Harta municipiului Vatra-Dornei-georeferentiata

Vectorizarea informațiilor altimetrice

Vectorizarea curbelor de nivel de pe hărțile topografice scanate și georeferențiate se poate face în regim semi-automat cu ajutorul aplicațiilor de conversie „raster to vector”sau “vectorizare on screen”.

Vectorizarea în regim semiautomat (asistată) și automat presupune o etapa suplimentară de separare a culorilor pe straturi explicată în secțiunea anterioară . Separarea curbelor de restul informațiilor de pe harta topografică se poate dovedi deosebit de anevoioasă în zonele înalte datorită distanței mici (în plan) dintre două curbe vecine, de multe ori, pe anumite porțiuni limita dintre acestea fiind foarte vagă iar algoritmul de vectorizare poate produce rezultate eronate. În aceste situații se poate opta pentru o combinație între vectorizarea semi-automată și cea manuală.

Vectorizarea „on screen” are avantajul evitării erorilor mai ușoare a erorilor de editare dar este mare consumatoare de timp.

Indiferent de metoda de vectorizare aleasă, în paralel, se urmărește introducerea în tabela de atribute a informațiilor altimetrice.

Digitizarea cotelor de nivel se face în cadrul unui strat de tip punct. În tabela de atribute se va introduce valoarea altimetrică.

Fig. 13 Curbe vectorizate

4.3 Modalitați de vizualizare, validare si analiză

Vizualizarea de ti soft sau hard este ultima etapă în dezvoltarea unui proiect în SIG . Aceasta începe o dată cu validarea rezultatelor obținute, aplicarea corecțiilor necesare și stabilirea formei finale a materialelor de analiză.

În contextual proiectelor de mare anvergură aceasta are ca efect producerea de colecții de hărți, grafice, diagrame, reprezentări tridimensionale reunite sub formă de atlase digitale sau informatizate .

In cazul proiectului nostru s-au obținut hărți de analiză ale municipiului Vatra-Dornei, care reflectă anumite aspecte ale reliefului.

Un element definitoriu a fost stabilirea legendelor și a scării reprezentărilor cartografice. Culoarea și simbolistica în general a urmărit specificul materialelor similare, incluse în atlase complexe și în alte elemente de bibliografie. Avantajul folosirii culorii a fost remarcabil în cazul tuturor hărților întocmite prin metode digitale.

Rezultatele cartografice sunt harți pentru zona centru din Vatra-Dornei (structură TIN, orientarea versanților, umbrele, harta pantelor). Inainte de vizualizare, se impune o descriere a formatelor de stocare MNAT ( TIN).

4.3.1 Structura TIN

Este cea mai complexă structură și presupune conectarea (interpolarea) cotelor altimetrice după anumite reguli rezultând o rețea de triunghiuri dispuse neregulat. Înclinarea terenului este considerată constantă pe fiecare triunghi. Dimensiunea triunghiurilor variază în funcție de aspectul terenului. Astfel în zonele cu variații mici ale terenului apar triunghiuri mari iar in cele cu energie mare dimensiunea triunghiurilor scade pentru a reda cât mai fidel forma terenului.

Structura de date a unei rețele de tip TIN cuprinde puncte, muchii, triunghiuri și informații geometrice (ex: coordonatele X, Y a punctelor) și topologice (referitoare la punctele, muchiile sau triunghiurile vecine).

Ținând cont de cele spuse mai sus se poate concluziona că principalul avantaj al utilizării acestei structuri pentru stocarea/vizualizarea/interpretarea MNAT-urilor constă în posibilitatea utilizării unei baze de puncte cu densitate variabilă (puncte dese în zonele cu energie mare de relief; densitate mică de puncte în zonele cu o variație mică a altitudinii). Alte avantaje ar fi posibilitatea construirii de structuri TIN utilizând informație altimetrică stocată în mai multe fișiere:

fișiere care pot fi atât de tip liniar cât și punctual;

posibilitatea actualizării unei anumite zone fără a fi necesară regridarea întregului model;

în cazul utilizării curbelor de nivel ca date de intrare, algoritmul de interpolare poate fi forțat sa creeze rețele închise de triunghiuri între două curbe de nivel vecine.

Dezavantajul major este modul greoi de reprezentare (adresare) a componentelor primare a rețelei TIN (puncte, muchii, triunghiuri) în memoria internă a calculatorului. Creșterea accentuată din ultimul timp a puterii de calcul și a capacității de memorare a calculatoarelor face viabilă utilizarea de rețele TIN cu un număr tot mai mare de puncte.

4.3.2 Harta pantelor

Panta este unul din cei mai importanți parametri morfometrici ai unei suprafețe, având un rol deosebit în stabilirea direcției și intensității scurgerii apei, acumulării sau depunerii materialelor erodate. Calculul acesteia prin metode clasice, folosind hărțile și planurile topografice este deosebit de anevoioasă, mare consumatoare de timp, iar rezultatele finale au o acuratețe redusă.

Calculul pantei având ca bază MNAT, se face utilizând valorile altitudinale ale celulelor vecine punctului vizat. În funcție de numărul de vecini utilizați și felul în care valorile altitudinale ale acestora intră în componența formulelor de calcul s-au diferențiat o serie de algoritmi.

Rezultatele obținute prin aplicarea de algoritmi diferiți de calcul al pantei diferă sensibil în funcție de specificul zonei studiate, rezoluția spațială și acuratețea modelului. Diferențele mari apar în cazul comparației între rezultatele obținute pentru zone cu energie mare de relief, utilizând metode ce utilizează 2 – 4 celule vecine și cele care utilizează 8 – 9 celule, sau între cele care mediază valorile celulelor vecine și cele care folosesc valorile extreme.

Pentru municipiul Vatra-Dornei pantele se încadrează în intervalul 0 – 70 grade. Cele mai mari suprafețe au pante mici, iar pantele mari apar pe versanții principalilor afluenți ai Dornei .

4.3.3 Orientarea versanților

La fel ca și panta, aspectul sau orientarea versanților, joacă un rol foarte important în modul de desfășurare a proceselor geomorfologice. Calcularea acestui indicator pe baza modelelor numerice altimetrice ale terenului este facilă și extrem de precisă.

Geometric aspectul este unghiul format între direcția nordului și direcția pantei (în sensul acelor de ceasornic), putând avea valori cuprinse între 0 si 360 grade.

Harta orientării versanților se poate realiza folosind funcția Aspect din cadrul programului ArcView. Reprezentarea grafică permite utilizatorului alegerea unor combinații de culori extrem de diferite.

O astfel de imagine poate fi obținută la nivelul unei singure zile sau chiar pentru întregul an. Harta orientării versanților este formată dintr-o imagine raster a reliefului într-o elevație raster ce poate avea o valori infinite.

4.3.4 Harta umbrelor

Pe baza modelului numeric al terenului, al valorii transmitanței atmosferice și al latitudinii se poate calcula, în mod simplist, cantitatea de energie solară recepționată de suprafața terestră la un moment dat, punându-se în evidentă regimul termic al versanților. Această valoare este puternic influențată de poziția Soarelui și orientarea versanților.

Cunoscând poziția Soarelui pentru un moment al zilei, utilizând modelul numeric altimetric al terenului, se poate construi harta umbririi versanților. Această hartă poate fi utilizată atât pentru identificarea zonelor umbrite sau însorite la un moment dat cât și pentru identificarea caracteristicilor fizice ale suprafeței, aceasta datorită modului sugestiv (vedere aparent tridimensională – 2.5 D) sub care aceasta se prezintă.

Calitatea hărții finale depinde mult de algoritmul folosit pentru calcularea luminii reflectate de fiecare din celulele modelului numeric altimetric.

Pe hatra umbrelor putem observa expunerea umbrei într-un proiect DEM (Digital Elevation Model) avand culoare standart în programul ArcMap 9.1 și posibilitatea de a expune imaginea color sau in 3D. Harta umbrelor este formată dintr-o imagine raster a reliefului într-o elevație raster ce poate avea o valoare cumprinsă între 0 și 255.

5.CONCLUZII:

În urma analizării datelor de dezvoltare durabilă a stațiunii Vatra-Dornei pentru modernizarea si dezvoltarea bazei materiale turistice se propune realizarea eșalonată in următorii 10-15 ani, a următoarelor obiective de investiții:

Racordarea Municipiului la rețaua națională de gaze naturale pentru înlocuirea sistemului de alimentare a centralelor termice din zonă, ce funcționează cu combustibil solid.

Modernizarea drumurilor si aleelor din incinta orașului, mai ales cele de acces la obiectivele turistice din zona centrală.

Reproiectarea și realizarea unui nou sistem de canalizare a orașului.

Dezvoltarea rețelei comerciale orășenești;

Realizarea investițiilor necesare valorificării debitului maxim exploatabil de ape minerale prin modernizarea sistemului de captare, transport, înmagazinare și distribuție la bazele de tratament.

Realizarea unui hotel de 4 stele si minim 300 de locuri de cazare.

Completarea amenajărilor necesare pârtiilor de schi de slalom urias-3 km dotată cu telescaun

Extinderea domeniului schiabil in Poiana Dealu Negru.

Realizarea unui plan de urbanism de detaliu pentru un complex de 20 vile turistice și realizarea acestuia prin licitații de vânzări a parcelelor de teren, după executarea utilitaților stradale.

Omologarea mai multor pensiuni turistice.

Restaorarea și reamenajarea fostului Cazinou al stațiunii, repunerea lui în funcțiune.

Demolarea și realizarea unei noi case de cultură a orașului.

Amenajări în parcul balnear al stațiunii prin replantări de arbori, refacerea iluminatului și aleelor de promenadă.

Introducerea în intravilanul localitații cu funcțiunea de parc și zonă de agrement a suprafeței împadurite de 18 ha din apropierea cabanei Runc și amenajarea zonei pe baza unui proiect pentru valorificarea acestei zone valoroase, cu o largă vedere panoramică asupra întregului oraș.

Conceptul strategic de dezvoltare se traduce astfel printr-o dezvoltare economică datorată poziției geostrategice a orașului determinată de atragerea de firme , activitați economice si investiții.

În acest sens, trebuie urmate două direcții prioritare: creșterea gradului de atractivitate a orsșului (prin îmbunătățirea imaginii, a calității vieții, prin revitalizare urbană) și facilitați de atragere a firmelor private ( prin investiții în inrastructură, ofertă de terenuri si clădiri, servicii strategice, facilitați fiscale, etc).

BIBLIOGRAFIE:

Plan local de dezvoltare durabila

Rey, Radu-„Viitor in Carpati”, Ed. Nemira-1986

Vicol Țurcanu, Gheorghe- Romania Pitoreasca-Pe pluta de la Dorna la Piatra-1970

Popa, Nicolae- „Monografia orașului Vatra-Dornei”- Ed.Nemira 1980

Popescu Argesel, Ion; Ursulescu Nicolae;- Mic îndreptar turistic- ed. Sport Turism-1977

Nițu, C; Nițu D; Vișan, M; Tudose, C., – ,,Sisteme Informaționale Geografice și cartografie computerizată’’, Ed. Universității din București-2002

Călinescu, R.; Bunescu, A.; Pătroiescu Nardin, Maria;– „Biogeografie”, E.D.P., București-1972

Constantinescu, I – „România de la A la Z”, Dicționar Turistic,

Ed. Stadion, București-1970

Cucu, V.– „Sistematizarea teritoriului și localităților din România”

Ed. Științifică și Enciclopedică, București-1971

Mihai, B., – ,,Muntii din bazinul Timisului :potentialul reliefului si amenajarea spatiului’’ Teză de doctorat, Ed. Universității din București, 2005

Băduț, M., – ,,Sisteme Informatice Geografice, fundamente practice’’,

Ed. Albastră, Cluj – Napoca , 2004

Vespremeanu, Emil- „Mediul inconjurator, ocrotirea si conservarea lui”, Editura Stiintifica, Bucuresti;

Monteoru, N-„Vatra-Dornei-Pagini de monografie”;

Grigoroviță, M – Din istoria colonizării Bucovinei. Editura Didactică și pedagogică. București-1996

Ghid turistic Dorna, ed TerraDesign-2006

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vatra-Dornei

http://la21.undp.md/localevent.htm?lang=rom

www.vatradornei.go.ro

www.taradornelor.ro

www.turisminbucovina.ro

www.sdnp.ro

www.cm_unesco.ro

www.romaniadigitala.ro