Aplicatii Kinetoterapeutice In Managementul Obezitatii

=== b481a3b88f3899c036cf87f91e64f2a8410241f9_139678_1 ===

Capitolul 4

Prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor

4.1. Prezentarea și prelucrarea rezultatelor

După perioada de testare s-a executat evaloarea finală, urmărind dacă s-au înregistrat modificări la nivelul parametrilor și implicit verificarea ipotezei.

Utilizând metoda statistică ne propunem ca pe baza unui eșantion reprezentativ să apreciem valoarea indicatorilor populației.

Structura eșantionului, caracterizată prin indicatorii calculați permite formularea unor aprecieri asupra întregii populații.

Parametri statistici ai unei populații pot fi calculați doar cu aproximație pe baza rezultatelor obținute din experimente pentru că folosim eșantion reprezentativ și nu toată populația.

În final s-au înregistrat următoarele date expuse în tabelul care urmează :

4.2. Interpretarea rezultatelor

Pentru interpretarea rezultatelor s-a utilizat expunerea grafică.

În special au fost utilizate diagrame în formă de bare sau coloane cu ajutorul cărora s-a exprimat relația dintre două variabile . În graficele respective am relevat relația dintre parametri cei mai evidenți din obezitate ca : procentul de grăsime corporală ; capacitatea vitală – un parametru frecvent întîlnit în această afecțiune.

Pentru început am observat diferențele dintre procentul de grăsime la testarea inițială și cea finală.

După cum se observă pe grafic există o evidentă scădere a procentului de grăsime corporală la fiecare subiect. Acest lucru evidențiază că prin exercițiu fizic s-a ajuns la aceste valori.

Mai departe vom reprezenta mediile procentelor grăsimii corporale pe sexe pentru a depista eventualele diferențe între cele două sexe.

Mai jos este reprezentat graficul pentru bărbați:

Se observă o diferență între cele două valori de circa 3 procente de grăsime corporală. În perioada de 14 săptămâni s-a reușit o coborâre a mediei de la 28% la sub 25% , ceea ce reprezintă ieșirea din cadranul de diagnosticare al obezității și apropierea cu o treaptă spre normalitate.

Graficul pentru femei ne va arăta dacă există sau nu o diferență între cele două sexe :

În acest grafic observăm aceeași scădere a procentului de grăsime (tot aproximativ 3 procente).

Deci practic nu există diferențe între cele două sexe. Cele două valori sunt sensibil egale .

Am urmărit în continuare valorile capacității vitale ale subiecților:

După cum reiese din grafic avem o creștere a capacității vitale a fiecărui subiect.

Prin proprietățile exercițiului fizic s-a reușit o creștere a funcției aparatului respirator ajungând la valori de 4300 ml , ceea ce reprezintă o apropiere de valorile normale . Îmbunătățind funcția respiratorie subiecții obezi pot efectua un exercițiu fizic mai riguros dar cel mai important își optimizează metabolismul , inclusiv și pe cel de catabolism lipidic.

Mai jos este reprezentat graficul mediei capacități vitale :

Acesta dezvăluie o creștere a capacității vitale cu 200-250 ml.

Corelând toate aceste valori observăm că există o interdependență între capacitatea vitală și masa celulară adipoasă în sensul că îmbunătățirea uneia este dependentă de cealaltă (dacă reducem masa celulară adipoasă va crește și funcția respiratorie, iar dacă îmbunătățim funcția respiratorie vom putea reduce mai rapid masa celulară adipoasă). Reamintim că toate aceste fapte s-au realizat numai prin mijloacele exercițiului fizic.

Concluzii

În toate perioadele de viață ale omului, de la sugar pâna la bătrân, educația fizică și sportul oferă mijloace dintre cele mai eficace pentru păstrarea și îmbunătățirea sănătății.Pentru adulți exercițiul fizic reprezintă nu numai un mijloc de repaus activ ci și un stimul al puterri de creație, pentru că mărește puterea de lucru a creierului, limitează inhibiția și usurează înțelegerea.Exercițiul fizic face crească răbdarea, inițiativa, curajul, judecata și reduce sensibilitatea exagerată.Voința participă la efectuarea oricărui exercițiu fizic.Aceasta capătă mai multă forță cu cât este mai solicitată.Bătrânilor,exercițiul fizic le întreține funcționalitatea organismului, menținându-le claritatea și seninătatea gândirii, le alungă neliniștea și preocupările negative și le crește buna dispoziție.

În profilaxia îmbolnăvirilor exercițiul fizic are un rol indirect,dar foarte activ,contribuind la întărirea rezistenței și a capacității de apărare împotriva factorilor patogeni de agresiune.

Efectele terapeutice ale Exercițiului fizic sunt legate de stimularea proceselor de însănătoșire.Cu ajutorul unor exerciții fizice se poate obține o vindecare completă, alteori ameliorări.În cazul pierderii sau alterării grave a unui organ sau a unei funcțiuni, încercăm să dezvoltăm prin exerciții unele mecanisme compensatorii.

Prin influențele morfologice contribuim la vindecarea sau ameliorarea anatomică, iar prin cele fiziologice putem restabili, întări sau regla funcțiunile tulburate.

Exercițiile fizice pot fii indicate ca mijloace terapeutice în diverse stadii de evoluție a bolilor.În stadiile acute ale bolilor, exercițiul fizic este mai mereu contraindicat.Durerile intense, contracturile musculare, inflamațiile microbiene, leziunile deschise, hemoragiile și alte fenomene acute impun mai degrabă repausul, relaxarea și liniștirea, decât mișcarea și încordările musculare.În schimb în stadiile subacute și mai ales in cele cronice ale bolilor, exercițiile fizice capătă din ce în ce mai multe indicații terapeutice.

În unele cazuri exercițiul fizic este folosit ca un factor terapeutic principal, fiind însoțit sau nu de alte mijloace terapeutice ajutătoare dar de cele mai multe ori este utilizat ca factor ajutător sau asociat altor mijloace curative, în cadrul unei terapii complexe.

Efectele psihice constau în:încrederea în sine,în posibilitățile proprii de recuperare, încrederea în terapeut sau în întreaga echipă medicală.

La baza influențelor psihogene stă elaborarea unor reflexe condiționate.Aceste reflexe numite „corticale pozitive” provoacă participarea activă a individului la executarea exercițiilor fizice, cu atât mai mult cu cât în situația de pacient, personalitatea lui suferă modificări de esență.

Efectele sociale constau în reintegrarea subiectului în mediul familial sau socio-profesional.Aceste efecte pot fii induse în condițile cercetării, prin exercițiile fizice, a deficiențelor instalate, precum și prin limitarea, pe cât posibil a infirmităților și recuperarea capacității generale de efort.

Exercițiul fizic consta in repetarea sistematica a unor cicluri de miscari cu scopul influențării dezvoltării fizice și a capacității de mișcare a individului, fără producerea unor modificări morfologice vizibile.

Obiectivele realizabile prin practicarea exercițiilor fizice sunt clasificate dupa efectele induse asupra structurilor morfologice, laturilor funcționale (cardio-vasculare,respiratorii), neuropsihice(relaxare, coordonare, echilibru) și social-educaționale.

Obiectivele morfologice sunt:

favorizarea proceselor de creștere și dezvoltare fizica

prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului

corectarea atitudinilor și deficiențelor corpului

Obiectivele funcționale sunt:

creșterea capacității generale de efort

creșterea capacității functionale a aparatului cardio-vascular(minut/volum, debit sistolic,VO2 maxim);

creșterea capacității funcționale a aparatului respirator(volume și capacități pulmonare);

creșterea capacității funcționale a aparatului locomotor(amplitudini articulare, proprietăți musculare);

creșterea capacității funcționale a celorlalte aparate si sisteme ale corpului.

Obiectivele neuropsihice sunt:

dezvoltarea capacității de relaxare fizică(musculară, funcțională) si psihică

dezvoltarea capacităților coordinative;

dezvoltarea capacităților de învațare motrică, a expresivității și cursivității mișcărilor.

Obiectivele social-educaționale sunt:

favorizarea integrării sau reintegrării în grupurile sociale(familie, colectiv de munca, echipă);

formarea obișnuinței de a practica sistematic exercițiile fizice în scop profilactic și terapeutic;

formarea reflexului de atitudine corectă a corpului.

Obiectivele cu caracter general și specifice se pot diferenția în alte obiective cu caracter intermediar sau pentru fiecare lecție sau ședintă în parte.Cerința fundamentală în stabilirea obiectivelor constă în formularea cât mai precisă a acestora pentru a se putea deduce cu ușurință mijloacele, metodele și formele de organizare adecvată.

Exercițiul fizic exercită asupra organismului efecte ce se răsfâng nu numai asupra organelor și funcțiunilor solicitate de efort, ci și asupra celorlalte părți ale lui,neangrenate direct în activitatea musculară.Pentru a ne da seama mai bine de aceste influențe este necesar să prezentăm efectele pe care le produce exercițiul fizic asupra aparatului locomotor, cardiovascular,respirator și digestiv, asupra nutriției și eliminărilor, asupra sistemului nervos și psihic.

Efecte la nivelul aparatului locomotor se răsfrâng asupra oaselor, periostului, articulațiilor, mușchiilor, tendoanelor, fasciilor, producând următoarele modificări:

Asupra oaselor:

stimulează osteogeneza, prin creșterea fluxului de sânge;

influențează forma și structura intimă a oaselor, prin orientarea trabeculelor pe direcția forțelor mecanice, care acționează asupra osului;

previn osteoporoza de inactivitate, manifestată prin deteriorări microstructurale ale țesutului osos

Aceste efecte justifică indicația practicării exercițiilor fizice în scop profilactic,pentru dezvoltarea fizica armonioasă, păstrarea unei posturi corecte a corpului,prevenirea osteoporozei, cât și în scop terapeutic,în corectarea deformărilor osoase apărute în perioada de creștere.

Asupra articulațiilor:

influențează forma și întinderea suprafețelor articulare;

stimulează condrogeneza, respectiv grosimea cartilajului articular;

cresc rezistența și elasticitatea capsuloligamentară, prevenind dezorganizarea fibrelor de colagen și scaderea elastinei;

influențează structura ți orientarea sistemului fibros periarticular, pe direcția solicitărilor mecanice.

Asupra mușchilor:

influențează forma ți orientarea mușchilor, coresunzător amplitudinii și sensului mișcarilor pe care le execută;

produc hipertrofie musculară prin creșterea volumului fiecărei fibre, ca urmare a creșterii volumului sarcoplasmei, ceea ce va avea ca efect funcțional creșterea forței musculare.

Prin exercițiu fizic se produc îmbunătățiri nu numai în forma, volumul și structura mușchilor; ci mai ales în funcțiunile lor.Îmbunătățirile funcționale se datoresc intervenției unor factori fizico-chimici și neuro-umorali care intră în acțiune mai ales în timpul efortului fizic intens și prelungit.

Lucrul muscular al oamenilor antrenați este mai economicos.Un mușchi antrenat are in rezervă o mare cantitate de substanțe energetice pe care le poate utiliza în efort: glicogenul se găsește în cantitate mai mare, hemoglobina este mai abundentă și asigură în toate cazurile schimburi mai mari între oxigen și mușchi.Promptitudinea proceselor chimice din mușchiul antrenat și eficacitatea lor este demonstrată în bună masură și de randamentul lui crescut.Coordonarea diverselor grupe de mușchi, crescută prin antrenament suprimă contracțiile inutile și diminuează cauzele de oboseală.

O altă motivație a acestui fenomen ar fi si creșterea temporară a temperaturii corporale după efort, cu efect inhibitor asupra foamei. După o activitate fizică prelungită, metabolismul bazal crește, în sensul intensificării catabolismului lipidic si al creșterii anabolismului protidic. Scăderea in greutate se va realiza deci pe seama consumului de masă adipoasă și nu pe folosirea proteinelor ca sursă de energie, cum se întâmplă în cazul dietelor hipocalorice severe (în aceste cazuri, doar 50-70% din masa pierdută prin dieta hipocalorică se realizează prin țesut adipos). Dezvoltarea si chiar și numai tonifierea musculaturii, consecutivă practicării regulate a unei activitați fizice, intensifică utilizarea caloriilor ingerate, știut fiind faptul că țesutul muscular este un mare utilizator energetic, in timp ce țesutul adipos nu. Creșterea debitului renal, a filtrării glomerulare si a diurezei, consecutivă efortului, reprezintă o altă acțiune pozitivă asupra scăderii în greutate, prin reducerea retenției hidrice. Procesele enunțate reprezintă numai o parte din motivațiile implicării sportului în eforturile de menținere a greutătii între limite fiziologice, studiile pe această temă fiind numeroase. Într-un efort de intensitate mare, substratul energetic utilizat este glucoza, combustibil care poate fi mobilizat si utilizat suficient de rapid, pentru a putea satisface necesitățile energetice ale contracțiilor de mare intensitate. În eforturile de anduranță, sursa energiei o reprezintă însă procesul de lipoliză, care se realizează pe seama oxidării a 2 substraturi: trigliceridele intramusculare si acizii grași liberi, proveniți din depozitele adipoase. În timpul unui efort de mică intensitate (25% din VO2max), acizii grași liberi reprezintă sursa aproape exclusivă de energie, în timp ce într-unul de intensitate medie (65% din VO2max), trigliceridele musculare reprezintă aproximativ jumătate din totalul grăsimilor oxidate. Deși efortul de intensitate mică (de exemplu, mersul pe jos) este susținut aproape exclusiv pe seama oxidării lipidelor, în timp ce cel mediu (alergare usoară) numai jumătate, este o eroare ca un antrenament efectuat în scopul reducerii țesutului adipos să nu țină seama de consumul energetic, care este de 2,6 ori mai mare la un efort desfășurat la 65% VO2max (110 kcal/kg/min., față de 70 kcal/kg/min. la 25% VO2max). Pentru a putea calcula costul energetic al unui efort, trebuie să se cunoască ce volum de oxigen s-a consumat in timpul efortului. Cum acest lucru este posibil doar prin spiroergometrie, au fost stabilite mai multe formule, care fac posibil calculul aproximativ al consumului energetic in diferite tipuri de efort mai frecvent utilizate:
– Mersul pe jos, la o viteză de 5 km/oră (mers vioi) – 0,6 kcal/kg greutate corporală/km.
Holt si colaboratorii au concluzionat, în urma unui studiu efectuat în 1991, că la aceeași viteză, costul energetic este mai crescut dacă se mărește lungimea pașilor si se scade frecvența, decât invers.
– Alergarea. Calcularea costului energetic se face prin folosirea nomogramei Margaria. Astfel: nr. kcal. consumate = nr. kcal. din nomograma x G x nr. min. alergate/60 min.
În intenția de a crește consumul energetic, se pune problema cum se poate realiza mai eficient acest lucru: prin creșterea vitezei de alergare (timpul rămânând constant) sau prin creșterea duratei de alergare (viteza rămânând constantă). Pe baza nomogramei Margaria, creșterea consumului energetic se realizează preferabil prin mărirea timpului de alergare si menținerea constantă a ritmului decât soluția inversă. În plus, creșterea vitezei de alergare pentru o persoană care vrea să slăbească este un obiectiv dificil de realizat atât fiziologic, cât și psihic.
– Înotul la bărbați, consumul energetic = 0,21 x SC x D (in m). La femei, consumul energetic = 0,151 x SC x D.
  Din punctul de vedere al scăderii in greutate, factorii determinanți sunt atât consumul energetic, cât și durata efortului, deoarece mobilizarea acizilor grași din depozite și apariția lor în sânge este inutilă, dacă efortul care a declanșat-o nu durează suficient de mult, timp pentru ca ei să fie si oxidați. În caz contrar, ei sunt incorporați sub formă de trigliceride în diferitele teritorii ale țesutului adipos. Se consideră că timpul optim pentru oxidarea acizilor grași trebuie să depășească 30 minute. Trebuie să remarcăm faptul că organismele antrenate, spre deosebire de cele sedentare, sunt capabile sa oxideze un procent superior de acizi grași. Într-un studiu, efectuat cu scopul de a compara ritmurile de mobilizare si lipoliza la subiecți neantrenați si la cei antrenati în eforturi de tip aerob, ambele grupe au mers pe bandă rulantă timp de 4 ore cu acea intensitate a efortului, care să producă un consum de O2 de 20 ml/kg/min., intensitate care a reprezentat 28% din VO2max la persoanele antrenate si 48% la cele neantrenate. Oxidarea totală a grăsimilor a fost cu 1/3 mai mare la persoanele antrenate. Persoanele antrenate în eforturi de anduranță sunt deci capabile să oxideze acizii grași proveniți din teritoriile adipoase cu aceeași viteză cu care aceștia erau mobilizați în sânge, în timp ce la sedentari, o parte importantă a acizilor grași mobilizați au fost resintetizați în trigliceride.

Acest experiment a avut ca scop de a observa eventualele modificări produse la nivelul organismului obez, prin administrarea exercițiului fizic sub diferite forme ale sale (exerciții la sala de forță, jogging, plimbări).

Prin această cercetare s-a constatat că exercițiul fizic este foarte important în tratamentul obezității prin mărirea ratei catabolice din substratul lipidic, îmbunătățind funcționarea organismului, dar și oferind un aspect estetic mai plăcut al persoanei în cauză. Acesta este principalul factor care îi determină pe oameni să facă exercițiu fizic, foarte puțin gîndindu-se la efectele benefice pe care le are.

Rezultatele obținute de subiecți este expresia unei perioade de pregătire și de motivare a acestora.

Din păcate, nu toți suferinzii de obezitate sunt pregătiți să renunțe la vechile obiceiuri pentru a adapta o nouă conduită de viață care este destul de strictă din unele puncte de vedere.

Experimentul a reușit să sublinieze exact aspectele pentru care a fost creat prin:

Trecerea din starea de sedentaritate la cea de activitate

Echilibrarea balantei calorice în favoarea celor consumate și în detrimentul celor ingerate.

Prin urmare exercițiul fizic are un rol foarte importantîn tratarea obezității la adulți:

Factorii de risc modificabili ai subiecților au fost reprezentați de către obezitate, dieta și cu procent mare de grăsimi, stilul de viață sedentar, fumatul și consumul de alcool . Pentru modificarea stilului de viață, psihoterapia reprezintă un ajutor important.

În urma celor 14 săptămâni de antrenament s-a constatat o reducere a greutății în medie de 13 kg (cu un maxim de 20 kg si un minim de 5 kg). IMC (indicele de masă corporală) s-a modificat proporțional.

Măsurătorile indicilor antropometrici au arătat o scădere spectaculoasa a circumferințelor si a pliurilor cutanate.Procentul de grăsime corporală s-a redus cu 2-3%, ceea ce raportat la greutatea lor arată o pierdere preponderentă din masa grasă și doar în mai mică măsură din masa musculară.

Din punct de vedere psihologic, am constatat o îmbunătățire a tonusului psihic si a încrederii în sine.Această perioadă trebuie privită doar ca inceputul unui program de durată, în scopul revenirii la o greutate normală, care apoi să fie menținută toată viața printr-un stil de viață activ si echilibrat.

Bibliografie

1. Allison DB, Faith MS, Gorman BS.Publication bias in obesity treatment trials?Int J Obes Relat Metab Disord.1996;20:931-937.

2. Alpert MA, Hashimi MW. Obesity and the heart. Am J Med Sci. 1993;306:117-123.

3.American Heart Association. “Heart and Stroke Facts.” 2003. heart.org/ downloadable/heart/1056719919740HSFacts2003text.pdf

4. Andreasen KR, Andersen ML, Schantz AL. Obesity and pregnancy. Acta Obstet Gynecol Scand. 2004;83:1022-1029.

5. Arora, Anjali. “ Five steps to manage obesity” , 2007.

6. Baumgartner RN, Heymsfield SB, Roche AF. Human body composition and the epidemiology of chronic disease. Obes Res. 1995;3:73-95.

7. Bray GA. Obesity in America. An overview of the Second Fogarty International Center conference on obesity. Int J Obes.1979;3:363-375.

8. Broussard BA, Sugarman JR, Bachman- Carter K, et al. Toward comprehensive obesity prevention programs in Native American communities. Obes Res.1995;3:2895-2975.

9. Brown CD, Donato KA, Obarzanek, E, et al. Body mass index and prevalence of risk factors for cardiovascular disease. Obes Res. 1998; submitted for publication.

10.Brownell KD, Fairburn C. Psychosocial consequences of obesity. In: Stunkard AJ, Sobal JG, eds. Eating Disorders and Obesity: A Comprehensive Handbook.New York: Guilford Press; 1995:417-421.

11.Bjorntorp P. The associations between obesity, adipose tissue distribution, and disease. Acta Med Scand Suppl.1988;723:121-134.

12. Centers for Disease Control and Prevention. 2008. Childhood overweight and obesity. Available at http://www.cdc.gov/nccdphp/dnpa/obesity/childhood/index.htm.December 1, 2008.

13. CDC. “Preventing Obesity and Chronic Diseases Through Good Nutrition and Physical Activity.” July 2005. www.cdc.gov/nccdphp/publications/factsheets/Prevention/obesity.htm

14.Chan JM, Rimm EB, Colditz GA, Stampfer MJ, Willett WC. Obesity, fat distribution, and weight gain as risk factors for clinical diabetes in men. Diabetes Care.1994;17:961-969.

15.Chiang, Mona. Science World. “Obesity: Battling a National Health Epidemic.” Feb. 7, 2005.

16. Dengel JL, Katzel LI, Goldberg AP. Effect of an American Heart Association diet, with or without weight loss, on lipids in obese middle-aged and older men.Am J Clin Nutr. 1995;62:715-721.

17. Dickersin K. The existence of publication bias and risk factors for its occurrence.JAMA. 1990;263:1385-1389.

18. Dittrick GW, Thompson JS, Campos D, Bremers D, Sudan D. Gall bladder pathology in morbid obesity. Obes Surg. 2005;15:238-242.

19. Fagard RH. Physical fitness and blood pressure.J Hyper. 1993;11:S47-S52.

20. Food and Drug Administration. Counting calories: report of the working group on obesity. March 12, 2004. (2004) Available online at http://www.cfsan.fda.gov/~dms/owg-toc.html.Accessed February 20, 2008.

21. Forster JL, Jeffery RW, Schmid TL, Kramer FM. Preventing weight gain in adults: apound of prevention. Health Psychol.1988;7:515-525.

22. Hartz AJ, Barboriak PN, Wong A, Katayaa KP, Rimm AA.The association of obesity with infertility and related menstrual abnormalities in women. Int J Obes. 1979;3:57-73.

23. Hubert HB, Feinleib M, McNamara PM,Castelli WP. Obesity as an independent risk factor for cardiovascular disease: a 26- year follow-up of participants in the Framingham Heart Study. Circulation. 1983;67:968-977.

24. IFIC (International Food Information Council). This for my heart and this for my bones: food conscious consumers are looking beyond basic nutrition. Food Insight Newsletter.2007 (Nov/Dec).Available online at http://www.ific.org/foodinsight/2007/nd/beyondnutfi607.cfm.Accessed February 25, 2008.

25. James WP. A public health approach to the problem of obesity. Int J Obes Relat Metab Disord. 1995;19 (Suppl 3):S37-S45.

26. Jarvie GJ, Lahey BB, Graziano W, Framer E. Childhood obesity and social stigma: what we know and what we don't know.Dev Rev. 1983;3:237-273.

27.Jeffery RW.Population perspectives on the prevention and treatment of obesity in minority populations.Am J Clin Nutr.1991;53 (6 Suppl):1621S-1624S.

28. Katzel LI, Bleecker ER, Colman EG, Rogus EM, Sorkin JD, Goldberg AP. Effects of weight loss vs aerobic exercise training on risk factors for coronary disease in healthy, obese, middle-aged and older men. A randomized controlled trial.

29. Kramer H, Luke A, Bidani A, Cao G, Cooper R, McGee D. Obesity and prevalent and incident CKD: the Hypertension Detection and Follow-up Program. Am J Kidney Dis. 2005;46:587-594.

30. Kuczmarski RJ, Carrol MD, Flegal KM,Troiano RP. Varying body mass index cutoff points to describe overweight prevalence among U.S. adults: NHANES III(1988 to 1994). Obes Res. 1997;5:542-548.

31. Kumanyika SK, Morssink CB. Cultural appropriateness of weight management programs. In: Dalton S, ed. Overweight and Weight Management: The Health Professional's Guide To Understanding andPractice. Gaithersburg, MD: Aspen Publishers; 1997:69-103.

32.Kumanyika SK. Obesity in minority populations: An epidemiologic assessment. ObesRes. 1994;2:166-182.

33.Lambert, Craig. Harvard Magazine. “The Way We Eat Now.” May-June 2004.

34. Larsen SH, Wagner G, Heitmann BL. Sexual function and obesity. Int J Obes (Lond). 2007;31:1189-1198.

35. Lee JH, Reed DR, Price RA. Familial risk ratios for extreme obesity: implications for mapping human obesity genes. Int J Obes Relat Metab Disord. 1997;21:935-940.

36. Lenfant C. NHLBI Clinical Guidelines:another look. Circulation. 1995;91:617-618.

37. Millman RP, Carlisle CC, McGarvey ST, Eveloff SE, Levinson PD. Body fat distribution and sleep apnea severity in women.Chest. 1995;107:362-366.

38. Manson JE, Stampfer MJ, Hennekens CH, Willett WC.Body weight and longevity.A reassessment.JAMA. 1987;257:353-358.

39. Martins C, Morgan L, Truby H.A review of the effects of exercise on appetite regulation: an obesity perspective. Int. J. Obesity. 2008;32:1337-1347.

40. National Center for Health Statistics. “Health, United States, 2005 With Chartbook on Trends in the Health of Americans.” Hyattsville, Maryland: 2005.

41. National Institutes of Health. Clinical guidelines on the identification, evaluation, and treatment of overweight and obesity in adults.The evidence report. September 1998. NIH publication No. 98-4083. February 20, 2008.

42. National Research Council. Committee on Diet and Health. Implications for Reducing Chronic Disease Risk.Washington, DC: National Academy Press;1989.

43.National Task Force on Prevention and Treatment of Obesity. Towards Prevention of Obesity: Research Directions. Obes Res.1994;2:571-584.

44. Raloff, Janet. "Still Hungry?Fattening revelations-and new mysteries-about the hunger hormone."Science News Online.April 2, 2005.www.sciencenews.org/articles/ 20050402/bob9.asp.

45.Rand Corporation. “Cost Of Treatment For Obesity-Related Medical Problems Growing Dramatically” March 9, 2004.

46. Reid CM, Dart AM, Dewar EM, JenningsGL. Interactions between the effects ofexercise and weight loss on risk factors, cardiovascular haemodynamics and left ventricular structure in overweight subjects.J Hypertens. 1994;12:291-301.

47. Rolls BJ, Drewnowski A, Ledikwe JH. Changing the energy density of the diet as a strategy for weight management.J Am Diet Assoc. 2005;105:S98-S103.

48. Ross R, Rissanen J. Mobilization of visceral and subcutaneous adipose tissue in response to energy restriction and exercise. Am J Clin Nutr. 1994;60:695-703.

49. Seidell JC. Obesity in Europe. Obes Res.1995;3:89S-93S.

50. Shepard JW Jr. Hypertension, cardiac arrhythmias, myocardial infarction, and stroke in relation to obstructive sleep apnea. Clin Chest Med. 1992;13:437-458.

51. Sobal J, Stunkard AJ. Socioeconomic status and obesity: A review of the literature.Psychol Bull. 1989;105:260-275

52. Stamler R, Stamler J, Riedlinger WF, Algera G, Roberts RH. Weight and blood pressure.Findings in hypertension screening of 1 million Americans.JAMA. 1978;240:1607-1610.

53.Stevens J, Cai J, Pamuk ER, Williamson DF, Thun MJ, Wood JL. The effect of age on the association between body-mass index and mortality. N Engl J Med. 1998;338:1-7.Sjostrom L. Natural history of massive obesity.Obes Res. 1995;3:317S.

54. Steven Keteyian, Jonathan Ehrman, Paul Gordon, Paul Visich. ‘’ Clinical Exercise Physiology-3rd Edition’’, 2013, ISBN-13: 9781450412803

55. Shils ME, Olson JA, Shike M, eds. Modern Nutrition in Health and Disease. Philadelphia: Lea & Febiger; 1994.

56.“Understanding Adult Obesity.” NIH Publication No. 01-3680: October 2001.Updated March 2006.

57. United States Department of Health and Human Services. “Key Recommendations for the General Population, Dietary Guidelines for Americans 2005.”January 11, 2005 www.health.gov/dietaryguidelines/dga2005/recommendations.htm.

58.University of California Davis Health System. “Obesity increasing among Asian Americans.” Oct. 23, 2004.

59. Volpe SL, Kobusingye H, Bailur S, Stanek E. Effect of diet and exercise on body composition, energy intake, and leptin levels in overweight women and men. J Am Coll Nutr. 2008;27:195-208.

60. Walker SP, Rimm EB, Ascherio A, Kawachi I, Stampfer MJ, Willett WC. Body size and fat distribution as predictors of stroke among US men. Am J Epidemiol.1996;144:1143-1150.

61. Willett, Walter C., M.D. Eat, Drink, and Be Healthy. New York: Simon and Schuster, 2001.

62. World Health Organization. Obesity: Preventing and Managing the Global Epidemic. Report of a WHO Consultation of Obesity. Geneva, 3-5 June 1997.

63. Cordun, Mariana – Kinetologie medicală, București, Editura Axa, 1999.

64. Lacațiș, D. ; Crețeanu, Gh. – Obezitatea, Iași , Editura Junimea, 1978.

65. Niculescu, Marian – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport , București , 2002.

66.Tudos, Ștefan – Elemente de statistică aplicată, București, 1993.