Aplicatii Informatice Utilizate In Cooperare cu Alte Structuri Specializate din Spatiul Schengen

CUPRINS

Abrevieri și acronime

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: INFORMAȚIA – RESURSĂ STRATEGICĂ PENTRU SECURIZAREA FRONTIERELOR UNIUNII EUROPENE

1. Asigurarea securitățiii statelor membre prin schimbul transfrontalier de date

2. Detalierea principalelor inițiative privind schimbul transfrontalier de date

2.1. Inițiativa suedeză și partajarea informațiilor operative între statele member

2.2. Aportul Deciziei de la Prüm în crearea unui flux de date biometrice

2.3. Directiva privind păstrarea datelor de către furnizorii de telefonie și internet

3. Acordurile internaționale de securizare a frontierelor virtuale ale Uniunii Europene

3.1. Acordul transatlantic privind Registrele cu numele pasagerilor (PNR)

3.2. Acordul privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP)

4.Aplicațiile informatice și bazele de date utilizate de către Poliția de frontieră

4.1. Baze de date

4.2. Sistemul integrat pentru managementul migrației, azilului și vizelor

4.3. Aplicații informatice de sprijin specifice structurilor polițienești naționale

4.4. Sistemul Informatic Național de Semnalări – interfața către sistemele din spațiul Schengen

5. Concluzii

CAPITOLUL II: REȚEAUA SISTEMELOR EUROPENE DE CONSOLIDARE A SPAȚIULUI SCHENGEN ȘI A UNIUNII VAMALE

1. Sistemele europene de consolidare a spațiului Schengen și a uniunii vamale

1.1. Sistemul Informatic Schengen (SIS) și cooperarea cu birourile S.I.Re.N.E.

1.2. Sistemul de stocare a amprentelor solicitanților de azil în UE – Eurodac

1.3. Caracterul preventiv al Sistemului european de Informații privind Vizele (SIV)

1.4. Informații prealabile privind pasagerii – Advance Passenger Information (API)

1.5. Sistemul de Informații Vamal în contextul creat de Convenția Napoli II

2. Instrumente ale UE de combatere a terorismului și a criminalității transfrontaliere grave

2.1. Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS)

2.2. Unitățile de informații financiare – Financial Intelligence Units (FIU)

2.3. Oficiile de recuperare a creanțelor – Asset Recovery Offices (ARO)

2.4. Platforma UE împotriva criminalității informatice – EU Cybercrime Platform (ECCP)

3. Sistemul european de arhivare a imaginilor – FADO și particularitățile iFADO

4. Transparența Registrului public on-line al documentelor de identitate și călătorie – PRADO

5. Concluzii

CAPITOLUL III: COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ PRIN PROCEDURI ȘI SISTEME SPECIALE DE EVIDENȚĂ

1.Sistemul de informații Schengen din a doua generație (SIS II)

2.Biroul SIRENE

2.1.Rolul birourilor SIRENE în cooperarea polițienească din cadrul Uniunii Europene

2.2.Relațiile între birourile SIRENE și Europol

2.3.Relațiile între birourile SIRENE și Eurojust

2.4.Relațiile între birourile SIRENE și Interpol

2.5.Carnetul de adrese SIRENE (CAS)

2.6.Sistemul de gestionare a fluxului de date al birourilor SIRENE

3.Proceduri generale de lucru

3.1.Definiții

3.2.Proceduri generale specifice fiecărei categorii de semnalări

4.Proceduri aplicabile anumitor categorii de semnalări

5.Sistemele de recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare (ANPR)

6.Statistici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Abrevieri și acronime

AFIS – Automated Fingerprint Identification System, Sistemul Automat de Identificare a Amprentelor

AIS – Automatic Identification System, Sistem de Identificare Automată

APIS – Advanced Passenger Information System, Sistem avansat de informații privind pasagerii

BLNI – Backup Local National Interface, Interfață națională locală de rezervă

CAGRE – Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe al Uniunii Europene

CDMS – Content Document Management System, Sistem de management al conținutului documentelor

CE/EC – Comunitatea Europeană sau Comunitățile Europene

CECA/ECSC – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului

CECO – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului

CED/EDC – Comunitatea Europeană de Apărare

CEE/EEC – Comunitatea Economică Europeană

CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

CIRAM – Common Integrated Risk Analysis Model, Modelul Comun al conceptului de analiză de risc

CIREFI – Centre for Information, Discussion and Exchange on the Crossing of Frontiers and Immigration, Centrul de Informare, discuții și schimburi de date în materie de trecerea frontierelor și imigrație

CIS – Commonwealth of Independent States, Comunitatea Statelor Independente

CNI – Central National Interface, Interfață națională centrală

COREPER – Comitetul Reprezentanților Permanenți

CPT – Curricular Practical Trening, Formare practică curriculară

DEX – Dicționar Explicativ Român

EADS – European Aeronautic Defence And Surveillance, Compania Europeană Aeronautică de Apărare și Supraveghere

ECTS – European Credit Transfer and Accumulation System, Sistemul European de Transfer și Acumulare de Credite

EDC – European Defence Community, Comunitatea Europeană de Apărare

EPC – European Political Community, Comunitatea Politică Europeană

EPN – European Patrol Network, Rețeaua Europeană de Patrule

ESDU – European Security and Defence Union, Uniunea Europeană de Securitate și Apărare

EUBAM – European Border Assistance Mission, Misiunea de Asistență la Frontierele Europene

EUFOR – European Union Force Althea in Bosnia and Herzegovina

EULEX – European Union Rule of Law Mission, Misiune în domeniul supremației legii

EUMC – European Union Military Committee, Comitetul Militar al Uniunii Europene

EUMM – The European Union Monitoring Mission, Misiune de monitorizare

EUMRRC – European Union Military Rapid Response Concept, Conceptul european de reacție rapidă

EUMS – EU Military Staff, Personalul Militar al Uniunii Europene

EUNAVFOR – European Union Naval Force, Misiunea navală a Uniunii Europene

EUPM – European Union Police Mission, Misiunea Uniunii Europene

EUPOL – European Union Police Mission, Misiune civilă a Uniunii Europene

EUROSUR – European Border Surveillance System, Sistemul European de Supraveghere a Frontierelor

FADO – False and Authentic Documents Online, Baza de date on-line de documente false și autentice

FJST – Frontex Joint Support Team, Echipe comune Frontex pentru sprijin la frontiera externă

FRAN – Frontex Risk Analysis Network, Rețeaua de analiză de risc Frontex

FRONTEX – European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union, Agenția Europeană pentru Managementul Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene

FYROM – Former Yugoslav Republic of Macedonia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

GIRMIFS – Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat

GIS – Geographic Information System, Sistem de Informații Geografice

GPS – Global Positioning System, Sistem de Poziționare Global

ICMPD – International Centre for Migration Policy Development, Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicii de Migrație

INFOSEC – Information Society of the European Commission, Societatea Informațională a Uniunii Europene

IOM – International Organization for Migration, Organizația Internațională a Migrației

IT – Information Technology, Tehnologie Informatică

IT Backup – Information Technology Backup, Tehnologie Informatică de rezervă

JAI/JHA – Justiție și Afaceri Interne, Justice and Home Affaires

JSA – Joint Supersivory Authority, Autoritatea Comună de Control a Sistemului de Informații Schengen (SIS)

KEDO – Korean Peninsula Energy Development Organization, Organizația de dezvoltare a energiei Korea

LLDS – Legal Library Documentation System, Biblioteca de Documentare în Domeniul Juridic

LNI – Local National Interface, Interfață națională locală

MAI – Ministerul Administrației și Internelor

MDC – Main Developer Contractor, Dezvoltator Principal al Contractului

MERCOSUR – Mercado Común del Sur, Piața comună a sudului

NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

NSIS II – Secțiunea națională în fiecare stat membru

OCDE – Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică

OECE/OEEC – Organizația Europeană de Cooperare Economică

OLAF – European Antifraud Office, Biroul European de Luptă Antifraudă

OMC – Organizația Mondială a Comerțului

ONU – Organizația Națiunilor Unite

OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

PCTF – Punct de control al trecerii frontierei

PE/EP – Parlamentul European, European Parliament

PECOS – Statele Europei Centrale și Orientale

PESC/CFSP – Politica Externă și de Securitate Comună

PESTEL – Political, Economical, Social, Technological Environmental

PFR – Poliția de frontieră română

PHARE – Plan de Acțiune pentru Ajutorarea Coordonată a Poloniei și Ungariei

PRADO – Public Register of Authentic Identity and Travel Documents Online

PSC – Permanent Structured Cooperation

PTF – Punct de Trecere a Frontierei

RABIT – Rapid Border Intervention Team, Echipă de Intervenție Rapidă la Frontieră

RI – Regulament Interior

SCOD – Sistemul Complex de Observare pe Dunăre

SCOMAR – Sistemul Complex de Observare la Marea Neagră

SECI – Southeast European Cooperative Initiative, Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei

SIENA – Secure Information Exchange Network Application, Aplicația de rețea a Europol pentru schimbul de informații securizate

SINS – Sistemul Informatic Național de Semnalări

SIRENE – Suplimentary Informations Request on National Entry, Biroul de Informații suplimentare cerute la intrarea pe teritoriul național

SIS – Schengen Information System, Sistemul Informatic Schengen

SIS II – Sistemul de informații Schengen de generația a II-a

SISF – Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de stat a României

SME/EMS – Sistem Monetar European

SPF – Sector al Poliției de Frontieră

S-TESTA – Secure Trans-European Services for Telematics between Administrations, Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații

SWOT – Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, Puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări

TETRA – Terrestrial Trunked Radio, Standard de Telecomunicații Radio Terestre

TJCE/ECJ – Curtea de Justiție a Comunității Europene, Curtea de la Luxembourg

TUE – Tratatul constitutiv al UE sau Tratatul de la Maastricht

UE/EU – Uniunea Europeană, European Union

UEO – Uniunea Europei Occidentale

UNHCR – United Nations High Commissioner for Refugee, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați

VET – Vocational Education and Trening, Educație și Pregătire Vocațională

VIS/SIV – Visa Information System, Sistemul Informatic de Vize

VTS – Vessel Traffic Service, Sistem de Monitorizare a Traficului Maritim

YEL – Yearbook of European Law, Anuarul de Drept European

INTRODUCERE

Uniunea Europeană este cea mai mare realizare (deopotrivă, în proiect și în construcție) a continentului european, din întreaga sa istorie. Chiar dacă, în toate timpurile, Europa a deținut, prin progresele imense realizate în știință, în cultură, în învățământ, în viața economică, socială și politică, „inițiativa politică și strategică“ în aproape toate domeniile de activitate, niciodată bătrânul continent nu s-a bucurat de unitate deplină și de înțelegere deplină. Nu se bucură nici acum în totalitate de aceste lucruri. Și, probabil, va trece multă vreme, până ce continentul european se va armoniza sub toate aspectele.

Uniunea Europeană nu este un simplu produs, un simplu rezultat al negocierilor și înțelegerilor. Uniunea Europeană nu este o simplă organizație economică, politică și de securitate, nici o organizație ca multe altele. Ea este infinit mai mult. Uniunea Europeană este un proiect ambițios și o construcție europeană dinamică și complexă, care se realizează în prezent, pentru prezent, dar mai ales pentru viitor. Ea este unică, în felul ei.

Acest teritoriu, acest leagăn al civilizației are nevoie de o protecție eficientă împotriva elementelor răuvoitoare, protecție care are la bază cooperarea statelor membre, comunicarea dintine

PSC – Permanent Structured Cooperation

PTF – Punct de Trecere a Frontierei

RABIT – Rapid Border Intervention Team, Echipă de Intervenție Rapidă la Frontieră

RI – Regulament Interior

SCOD – Sistemul Complex de Observare pe Dunăre

SCOMAR – Sistemul Complex de Observare la Marea Neagră

SECI – Southeast European Cooperative Initiative, Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei

SIENA – Secure Information Exchange Network Application, Aplicația de rețea a Europol pentru schimbul de informații securizate

SINS – Sistemul Informatic Național de Semnalări

SIRENE – Suplimentary Informations Request on National Entry, Biroul de Informații suplimentare cerute la intrarea pe teritoriul național

SIS – Schengen Information System, Sistemul Informatic Schengen

SIS II – Sistemul de informații Schengen de generația a II-a

SISF – Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de stat a României

SME/EMS – Sistem Monetar European

SPF – Sector al Poliției de Frontieră

S-TESTA – Secure Trans-European Services for Telematics between Administrations, Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații

SWOT – Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, Puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări

TETRA – Terrestrial Trunked Radio, Standard de Telecomunicații Radio Terestre

TJCE/ECJ – Curtea de Justiție a Comunității Europene, Curtea de la Luxembourg

TUE – Tratatul constitutiv al UE sau Tratatul de la Maastricht

UE/EU – Uniunea Europeană, European Union

UEO – Uniunea Europei Occidentale

UNHCR – United Nations High Commissioner for Refugee, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați

VET – Vocational Education and Trening, Educație și Pregătire Vocațională

VIS/SIV – Visa Information System, Sistemul Informatic de Vize

VTS – Vessel Traffic Service, Sistem de Monitorizare a Traficului Maritim

YEL – Yearbook of European Law, Anuarul de Drept European

INTRODUCERE

Uniunea Europeană este cea mai mare realizare (deopotrivă, în proiect și în construcție) a continentului european, din întreaga sa istorie. Chiar dacă, în toate timpurile, Europa a deținut, prin progresele imense realizate în știință, în cultură, în învățământ, în viața economică, socială și politică, „inițiativa politică și strategică“ în aproape toate domeniile de activitate, niciodată bătrânul continent nu s-a bucurat de unitate deplină și de înțelegere deplină. Nu se bucură nici acum în totalitate de aceste lucruri. Și, probabil, va trece multă vreme, până ce continentul european se va armoniza sub toate aspectele.

Uniunea Europeană nu este un simplu produs, un simplu rezultat al negocierilor și înțelegerilor. Uniunea Europeană nu este o simplă organizație economică, politică și de securitate, nici o organizație ca multe altele. Ea este infinit mai mult. Uniunea Europeană este un proiect ambițios și o construcție europeană dinamică și complexă, care se realizează în prezent, pentru prezent, dar mai ales pentru viitor. Ea este unică, în felul ei.

Acest teritoriu, acest leagăn al civilizației are nevoie de o protecție eficientă împotriva elementelor răuvoitoare, protecție care are la bază cooperarea statelor membre, comunicarea dintre acestea făcând diferența dintre un spațiu securizat și unul haotic în care domnește infracțiunea.

Fiecare dintre statele europene are o istorie de peste o mie de ani, reprezentând o entitate realizată cu sacrificii, cu pasiuni, cu tragedii, dar și cu foarte multă iubire. Istoria Marii Britanii, istoria Franței, cea a Germaniei, cea a Italiei, cea a Spaniei, ca și istoria țărilor din Balcani, din zona Mării Negre, a Țărilor slave, a Țărilor baltice sau a Țărilor nordice sunt încărcate de uriașe valori care dau statelor respective individualitate, personalitate, forță și legitimitate. Istoria fiecăruia dintre statele europene este tot atât de veche ca istoria lumii, a civilizației umane. Europenii țin foarte mult la istoria lor, întrucât, fără istorie, deci, fără memorie, nu există și nu poate exista, sub semnul duratei, identitate. Și, de aceea, multă vreme, fiecare dintre aceste state reprezenta o piatră unică de temelie a continentului, iar epoca națiunilor a accentuat și mai mult acest puternic sentiment identitar. Din acest punct de vedere, nimic nu s-a schimbat. Acest spirit identitar este și azi la fel de puternic ca ieri, poate chiar mai puternic. Și așa trebuie să rămână. Pentru că sentimentul identitar și conștiința identității nu generează automat opoziție și conflict, ci respect față de celălalt, stabilitate și statornicie.

Crearea Uniunii Europene a adus o perioadă de pace și stabilitate fără precedent între popoarele europene. Posibilitatea apariției unui conflict violent între acestea este aproape nulă, amenințările de ordin teritorial pe care țările Europei le constituiau una pentru cealaltă fiind acum de domeniul istoriei. Totuși, acest lucru nu echivalează cu dispariția riscurilor și amenințărilor la adresa Uniunii, ci doar cu o schimbare a paradigmei. Singurul lucru de care putem fi absolut siguri este că totul se schimbă, lumea este într-o schimbare continuă iar noi, oamenii, modelăm această schimbare. Noi deținem matrița dupa care se așterne realitatea continentului și dacă vrem să fie o realitate bună trebuie să conlucrăm la contracararea tuturor celor care se opun realității noastre.

Amenințările sunt acum de natură globală, transfrontalieră, necesitând o abordare în consecință. Actori nonstatali a căror acțiune nu ține seama de granițele naționale reprezintă o veritabilă amenințare la adresa statului de drept. Este vorba, în principiu, despre fenomenul terorismului internațional, al crimei organizate, al proliferării armelor de distrugere în masă (chimice, biologice, radiologice nucleare) și al riscului ca acestea să intre în posesia primilor factori menționați.

Respectarea principiului conform căruia cetățenii europeni au dreptul de a trăi în libertate, fără frica persecuției sau a violenței pe tot cuprinsul Uniunii Europene – principiul aflat la baza dimensiunii de libertate, securitate și justiție a organizației – este pusă sub semnul întrebării de acțiuni ce sporesc insecuritatea continentului.

Dimensiunile politică, economică și socială ale securității europene sunt influențate de problematica granițelor/frontierelor și a cetățeniei, în principal, prin politicile referitoare la migrație adoptate de statele respective și prin strategiile de asimilare sau de respingere a migranților, iar rezultatele sunt evidente atât în țara de destinație, cât și în țara de origine a actorilor implicați, prin evoluția nivelului de dezvoltare, a numărului populației, a infracționalității și crimei organizate.

Mi-am propus ca prin această lucrare de licență să expun principalele modalități pe care autoritățile europene le-au adoptat pentru îmbunătățirea cooperării între statele membre, o necesitate absolută pentru conștientizarea principalelor probleme cu care se confruntă în teren. Prin conștientizarea situației, se măsoară capacitatea autorităților de a depista mișcările transfrontaliere și de a găsi motive justificate pentru a lua măsuri de control. În practică, conștientizarea situației demonstrează modul în care autoritățile definesc perioada de timp și spațiul necesar pentru executarea a trei funcții: depistarea mișcărilor care ar putea constitui încercări de trecere ilegală a frontierei, identificarea țintelor depistate și analizarea țintelor identificate anterior în timp util. Printre aceste procese strângerea de informații operaționale și implementarea lor în cadrul unor baze de date pentru a putea fi accesate de toate autoritățile cu competențe pe linie de prevenire și combatere a infracționalității este un pas deosebit de important pentru întregul proces.

Informațiile operaționale fac legătura dintre informațiile culese de pe teren și informațiile strategice, ce sunt conectate într-un context operațional valid (input și output în ambele direcții). Aceste informații reprezintă fundamentul tuturor deciziilor de combatere și de acțiune a forțelor Uniunii împotriva “taberei adverse” și cu cât sunt mai bine structurate, cu atât mai repede pot fi extrase și puse în valoare.

Ideea principală care se desprinde din studiul lucrării de licență se referă la multitundinea și rapiditatea schimbărilor care se preconizează a avea loc în perioada imediat următoare cu privire la evenimentele de frontieră și a legislației în domeniu precum și la importanța bazelor de date instituite la nivel european. Faptul că lucrarea tratează domeniul frontierelor cu referire la viitorul apropiat, vine să pună în lumină o serie întreagă de tendințe cu care se confruntă organele U.E. De aceea, am considerat că subiectul lucrării de licență este de mare actualitate si aceasta vine să completeze șirul de lucrări care au ca studiu fenomenele transfrontaliere apărute si modalitatea contracarării lor.

În prezent, securizarea frontierelor a devenit una dintre cele mai stringente probleme ale U.E. întrucât fenomenul globalizării presupune o dilatare a granițelor dintre statele lumii cu riscurile si consecințele aferente. Luând în considerare acest aspect, liberalizarea circulației la nivel mondial crează premisele dezvoltării infracționalității transfrontaliere, de la micii contrabandisti, la marile rețele de crimă organizată si la mult temutele rețele teroriste. Aceste fapte, aflate în deplin contrast, obligă la realizarea unui sistem integrat de securizare a frontierelor care să asigure, pe de-o parte, libera circulație pentru cetățenii cinstiți si ermetizarea frontierelor pentru cetățenii „certați” cu legea.

Securitatea integrată a frontierei vizează întărirea supravegherii și a controlului la frontieră, cu participarea tuturor instituțiilor cu competențe în acest domeniu, pe baza managementului participativ și a cooperării interinstituționale, naționale și internaționale. Acest fapt presupune participarea activă la funcționarea SISF, prin folosirea judicioasă a pârghiilor juridice, organizaționale, relaționale, precum și a resurselor umane, tehnologice, informaționale, logistice și financiare.

Perioada de pace și stabilitate fără precedent pe care o traversează Europa la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI se datorează existenței Uniunii Europene. Ea este cea care a generat nu doar un nivel ridicat de dezvoltare economică pe continent, ci și o nouă abordare a securității, întemeiată pe soluționarea pașnică a disputelor și pe cooperarea internațională multilaterală prin intermediul unor instituții comune.

Lumea noastră este în schimbare, la fel ca și amenințările și provocările din jurul nostru. Răspunsul Uniunii Europene trebuie să evolueze în consecință și să răspundă înapoi cel puțin într-un mod la fel de eficient.

Niciodată în istoria modernă a omenirii nu au existat atâtea elemente de incertitudine. În ciuda numeroaselor ipoteze emise în anii din urmă, puțini sunt capabili să întrevadă ce se va întâmpla pe termen mediu sau lung, iar ipotezele lor să fie veridice. Valorile în creștere ale componentelor noii ecuații de securitate conduc la concluzia că am intrat într-o epocă a insecurității strategice. Situația este cu atât mai complicată cu cât procesul globalizării continuă, ceea ce înseamnă că nimeni nu se poate considera în afara jocului. Nevoia de autoprotecție a unor state ar putea să provoace un al treilea reflux al democratizării, care să pună capăt celui de-al treilea flux al democratizării.

Drumul din fața noastră nu este ușor. Pentru a face față provocărilor secolului al XXI-lea este nevoie de voință politică, cât și de eforturi financiare semnificative din partea tuturor. Mai mult, este nevoie de cooperare și solidaritate din partea tuturor membrilor comunității pentru protejarea valorilor comune.

Ceea ce s-a realizat în ultimii ani reprezintă un succes, pe care ne propunem să îl consolidăm. Procesul prin care a trecut Uniunea Europeană, care nu a fost nici ușor nici fără obstacole, este parte a unei experiențe, o experiență care ne va călăuzi de astazi înainte până la nesfârșit.

CAPITOLUL I: INFORMAȚIA – RESURSĂ STRATEGICĂ PENTRU SECURIZAREA FRONTIERELOR UNIUNII EUROPENE

1. Asigurarea securității statelor membre prin schimbul transfrontalier de date

Orice decizie are la bază informații și date referitoare la obiectul activității respective. Prelucrarea datelor trebuie făcută în concordanță cu cerințele tehnologiei informaționale. Se pot astfel contura diferențele dintre date și informații: datele desemnează elementele primare, provenind din diverse surse, fără o formă organizată care să permită luarea unor decizii; informațiile sunt date ce au un caracter de noutate, care îmbogățesc nivelul de cunoștințe ale celui care primește aceste informații. O dată care nu aduce nimic nou nu se poate considera informație.

Prelucrarea datelor (numită și procesare) presupune totalitatea transformărilor ca formă și conținut a datelor. Prin cercetare și dezvoltarea tehnologiilor din domeniul securității se pot extinde diversitatea echipamentelor pentru gestionarea situațiilor de urgență de care dispun unitățile de intervențiile rapide, care se confruntă, în mod tipic, cu provocări similare la nivel internațional.

Numai prin investiții în cunoaștere și dezvoltând noi tehnologii, cetățenii europeni vot fi protejați de pericole cum ar fi terorismul, dezastrele naturale și crimele, dar în același timp li se respectă dreptul la intimitate și le sunt protejate drepturile fundamentale. În acest sens este nevoie ca statele să facă schimb de resurse, idei și informații pentru a atrage valori individuale, pentru a beneficia de pe urma experienței și perspectivelor altora, precum și să îmbunătățească interoperabilitatea dintre tehnologii și proceduri.

Asigurarea securității și apărării statelor se consideră realizate în momentul în care nu trebuiesc sacrificate interesele proprii în favoarea altui stat, grup de state sau organisme internaționale și care, în caz că se atentează la componente ale securității ei, poate să și le mențină, inclusiv cu ajutorul forțelor armate. Gestionarea acestei resurse, numită informație, reprezintă o preocupare primordială în comunitățile moderne.

Astfel, au apărut în structura organizatorică a instituțiilor compartimentele specializate de culegere, prelucrare și distribuire a informațiilor, responsabilii acestor compartimente fiind de multe ori manageri de nivel înalt.

Schimbul cu țările terțe a registrelor cu numele pasagerilor (date PNR) a permis, de asemenea, Uniunii Europene să combată terorismul și alte forme de criminalitate gravă. Încheind acorduri PNR cu SUA, Australia și Canada, Comisia a revenit recent asupra fazei de elaborare pentru a-și reevalua abordarea în ceea ce privește instituirea unui sistem PNR în Uniunea Europeană și împărtășirea acestor date cu țările terțe. Măsurile prezentate anterior au permis libera circulație în spațiul Schengen, au contribuit la prevenirea și combaterea atacurilor teroriste și a altor forme de criminalitate gravă și au consolidat dezvoltarea unei politici comune în materie de vize și azil.

2. Detalierea principalelor inițiative privind schimbul transfrontalier de date

2.1. Inițiativa suedeză și partajarea informațiilor operative între statele membre

Atacurile teroriste din martie 2004 din Madrid au dus la noi inițiative la nivelul Uniunii Europene. La cererea Consiliului European, Comisia a prezentat în 2005 o propunere pentru un instrument care reglementează schimbul de informații conform principiului disponibilității. În loc să aprobe această propunere, Consiliul a adoptat în 2006 Inițiativa suedeză, care simplifică partajarea oricărei informații existente sau a datelor operative în materie penală între statele membre care ar putea fi necesare în vederea unei anchete penale sau a unei operațiuni de colectare a datelor operative în materie penală. Acest instrument își are fundamentul în principiul de politică acces echivalent, potrivit căruia condițiile aplicabile schimbului transfrontalier de date nu ar trebui să fie mai stricte decât cele care reglementează accesul intern.

Inițiativa suedeză funcționează în mod descentralizat și permite poliției, vămilor și oricărei alte autorități cu competențe de anchetare a infracțiunilor (cu excepția serviciilor de informații, care tratează informațiile cu privire la securitatea națională) să partajeze informații și date operative în materie penală cu omologii lor din UE. Statele membre trebuie să desemneze punctele naționale de contact pentru tratarea cererilor urgente de informații. Această măsură stabilește termene clare pentru schimbul de informații, statele membre având obligația de a completa un formular atunci când solicită date.

Utilizarea informațiilor și datelor operative obținute prin intermediul acestui instrument face obiectul legilor interne de protecție a datelor, iar statele membre nu pot aplica tratament diferențial datelor obținute intern și celor obținute din alte state membre. Cu toate acestea, statul membru care furnizează informația poate stabili condiții pentru utilizarea informațiilor sau datelor operative în alte state membre. Datele cu caracter personal trebuie prelucrate în conformitate cu legislația națională de protecție a datelor, precum și cu Convenția 108 a Consiliului Europei, Protocolul adițional 181 la aceasta și cu Recomandarea privind sectorul polițienesc.

Din cei 31 de semnatari ai acestei măsuri (inclusiv statele membre UE, precum și Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein), 12 au adoptat legislație națională în vederea aplicării; cinci state completează periodic formularul de solicitare de informații; însă numai două state îl folosesc în mod frecvent pentru schimb de informații. Comisia va prezenta Consiliului raportul de evaluare înainte de sfârșitul anului 2010.

2.2. Aportul Deciziei de la Prüm în crearea unui flux de date biometrice

Migrația este frecvent asociată cu globalizarea din perspectiva economiei mondiale, iar acest fapt a dat naștere la numeroase incertitudini și dezbateri politice în Europa unitară. Astfel, administrarea frontierelor externe ale UE reprezintă, cu siguranță, una dintre provocările majore pe care Uniunea va trebui să le înfrunte în viitor. De aceea, este important ca UE să continue dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție .

Frontierele încorporează un concept geopolitic, dar, în ultima jumătate a secolului

al XX-lea s-a mai adăugat o a treia dimensiune, cea umană, care a devenit treptat mai importantă din punct de vedere politic. Obținerea unei vize și trecerea frontierei externe trebuie să se facă simplu și rapid pentru călătorii de bună-credință. De asemenea, contactele dintre oamenii din zonele de frontieră și între membrii familiei trebuie facilitate. Astfel, o ultimă provocare o reprezintă menținerea credibilității după desființarea controalelor la frontierele interne.

Consiliul European și-a exprimat convingerea că este necesar un concept pentru schimbul transfrontalier de informații privind urmărirea penală, în vederea întăririi zonei de libertate, securitate și justiție a Uniunii Europene.

Prin urmare, a fost adoptat principiul disponibilității, care prevede înființarea unei rețele de informații, în prezent funcțională. Obiectivul acesteia este de a permite personalului de aplicare a legii din toate statele membre să obțină de la oricare alt stat membru informațiile de care au nevoie pentru a-și rezolva sarcinile

Decizia Prüm are la bază un acord încheiat în 2005 între Germania, Franța, Spania, statele Benelux și Austria pentru intensificarea cooperării în lupta împotriva terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale.

Ca răspuns la interesul exprimat de mai multe state membre în aderarea la acest acord, Germania a propus în cursului președinției din 2007 a Consiliului transformarea acestuia într-un instrument UE.

Decizia Prüm din 2008, care urmează a fi pusă în aplicare până în august 2011, stabilește normele pentru schimbul transfrontalier de profiluri ADN, amprente digitale, date privind înmatricularea vehiculelor și informații cu privire la persoanele suspectate de planificarea unor atacuri teroriste.

Decizia urmărește consolidarea prevenirii infracțiunilor, în special a terorismului și a criminalității transfrontaliere, și menținerea ordinii publice în legătură cu evenimente importante. Acest sistem va funcționa în mod descentralizat prin interconectarea, prin intermediul punctelor naționale de contact, a bazelor de date ale statelor participante care conțin informații privind ADN-ul, amprentele digitale și înmatricularea vehiculelor. Utilizând rețeaua s-TESTA a Comisiei, punctele de contact vor trata cererile primite și trimise pentru compararea transfrontalieră a datelor privind profilurile ADN, amprentele digitale și înregistrarea vehiculelor.

Competențele acestora de a transmite datele de acest tip utilizatorilor finali sunt reglementate prin legislația națională. Începând cu august 2011, compararea datelor va fi complet automată. Cu toate acestea, statele membre trebuie să facă obiectul unui proces riguros de evaluare pentru a primi autorizare împărtășirii în mod automat a datelor. Datele cu caracter personal nu pot face obiectul schimbului în temeiul prezentului instrument decât atunci când statele membre au garantat un nivel al protecției datelor. Consiliul va decide prin unanimitate dacă această condiție a fost întrunită. Informațiile cu caracter personal nu vor fi folosite decât pentru scopul în care au fost furnizate, cu excepția cazului în care statul membru care furnizează informațiile își dă acordul pentru folosirea acestora în alte scopuri. De asemenea, persoanele fizice se pot adresa autorităților naționale responsabile de protecția datelor, desemnate în temeiul Directivei 95/46/CE, pentru asigurarea aplicării drepturilor lor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului instrument.

Compararea profilurilor ADN și a amprentelor digitale va funcționa în baza unui sistem hit/no hit (anonim), prin care autoritățile vor putea să solicite numai informații cu caracter personal cu privire la subiectul datelor în cazul în care căutarea inițială a dus la un rezultat. Cererile de informații suplimentare de acest tip vor fi canalizate de obicei prin Inițiativa suedeză. Decizia Prüm este pusă în aplicare în UE-27, în timp ce Norvegia și Islanda sunt în curs de aderare la aceasta. În 2012, Comisia va prezenta Consiliului raportul său de evaluare.

Stadiul implementării instrumentelor Prüm în România

Prin Legea nr. 146/2008 România a aderat la Tratatul de la Prüm. Această lege conține și declarația privind participarea României la formele de cooperare instituite prin Tratat. La depunerea instrumentelor de aderare, partea română comunică depozitarului punctele de contact conform prevederilor art. 42 din Tratat.

În prezent, legislația națională nu prevede reglementări referitoare la forme comune de intervenție, situația urmând a fi reglementată prin modificarea și completarea OUG 103/2006.

De asemenea, este în fază de definitivare Proiectul de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea metodologiilor de punere în aplicare a Legii nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare și pentru crearea cadrului legal intern necesar aplicării Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului în ceea ce privește transferul automatizat al profilurilor genetice.

În domeniul schimbului automat de date referitor la înmatricularea vehiculelor se urmărește crearea cadrului legislativ printr-un Proiect de Hotărâre de Guvern care să reglementeze modalitatea de finanțare a cheltuielilor generate de utilizarea Sistemului EUCARIS (cotizație anuală).

Conform celei de-a 7-a Decizii a Comitetului de Miniștri (art 43 din Tratat), document aprobat la data de 23.09.2009 de ministrul administrației și internelor, România a operaționalizat schimbul de date în următoarele domenii:

• schimbul automat de date ADN, în cooperare cu partenerii austrieci (din octombrie 2009), iar din februarie 2010 țara noastră este în faza de teste cu Olanda, pe același domeniu;

• schimbul de date conform art. 14 (transmiterea datelor cu caracter personal, cu ocazia unor evenimente majore, cu impact transfrontalier) și art. 16 (transmiterea de informații pentru prevenirea infracțiunilor de terorism) din Tratatul Prüm.

Anterior transmiterii proiectului acestei decizii, Germania a derulat o procedură scrisă prin care s-a obținut acordul statelor semnatare cu privire la introducerea acestora pe lista statelor care au operaționalizat schimbul de date conform prevederilor Tratatului de la Prum. Autoritățile competente române au consultat punctele naționale de contact și au transmis partenerilor germani intenția de a fi incluși în Decizia a 7-ea a Comitetului de Miniștri.

În România, în vederea monitorizării măsurilor ce revin fiecărei instituții cu responsabilități în domeniul Prüm și pentru o abordare unitară la toate nivelurile (legislativ, instituțional, financiar și pregătire), în conformitate cu prevederile stipulate de cele două decizii, a fost întocmit un Plan de Acțiune Prüm. Acesta a fost aprobat în ședința de guvern din data de 05.05.2010.

În ceea ce privește schimbul automat de date referitoare la înmatricularea vehiculelor și asigurarea schimbului automat de date dactiloscopice, evaluarea se va face conform procedurii descrise și în termenul prevăzut în Deciziile Consiliului 615/2008/JAI și 616/2008/JAI.

2.3. Directiva privind păstrarea datelor de către furnizorii de telefonie și internet

Ca răspuns la atacurile cu bombă din Londra din iulie 2005, Marea Britanie, Irlanda, Suedia și Franța au propus adoptarea unui instrument UE de armonizare a normelor naționale aplicabile păstrării datelor. Datorită importanței ei, informația a devenit o resursă la fel de valoroasă ca resursele umane, cele materiale sau financiare. Pregătirea și organizarea unui sistem de informații necesare unei acțiuni coerente și de succes au devenit pentru întreprinderea modernă la fel de însemnate ca producția și vânzarea.

Stăpânirea informațiilor necesare și utile deciziei înseamnă de fapt selectarea și utilizarea datelor obținute din gestiunea internă și în al doilea rând capacitatea de a le compara cu cele provenite din mediul concurențial pentru a evidenția ceea ce are un caracter de durată și strategic de ceea ce este neesențial.

Directiva privind păstrarea datelor din 2006 prevede obligația ca furnizorii de servicii de telefonie și de internet să păstreze, în scopul anchetării, detectării și urmăririi penale a criminalității grave, datele de trafic și localizare ale comunicațiilor electronice, precum și informații cu privire la abonați (inclusiv numărul de telefon al acestora, adresa IP și elementele de identificare ale echipamentelor mobile). Directiva privind păstrarea datelor nu reglementează nici condițiile de acces și nici modul de utilizare a datelor păstrate de autoritățile naționale. Sfera de aplicare a directivei exclude în mod explicit conținutul comunicațiilor electronice; cu alte cuvinte, interceptarea convorbirilor telefonice nu este posibilă în temeiul acestui instrument. Conform acestei măsuri, statele membre sunt cele care definesc criminalitatea gravă.

De asemenea, statele membre stabilesc autoritățile naționale care pot accesa aceste date de la caz la caz, precum și procedurile și condițiile de acordare a accesului la informații. Perioadele pentru care datele pot fi păstrate variază de la 6 la 24 de luni. Directiva 95/46/CE și Directiva 2002/58/CE reglementează protecția datelor cu caracter personal în temeiul acestui instrument.

Șase state membre nu au transpus încă integral această măsură, iar Curtea Constituțională din Germania și cea din România au declarat neconstituțională legislația națională de punere în aplicare. Curtea Constituțională din Germania a constatat că normele care reglementează accesul la date și utilizarea datelor, conform dispozițiilor legii naționale, sunt neconstituționale. Curtea Constituțională din România a constatat că păstrarea datelor per se încalcă art. 8 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția europeană privind drepturile omului) fiind așadar neconstituțională. În prezent, Comisia evaluează acest instrument și urmează să prezinte raportul de evaluare Parlamentului European și Consiliului la sfârșitul anului 2010.

3. Acordurile internaționale de securizare a frontierelor virtuale ale Uniunii Europene

3.1. Acordul transatlantic privind Registrele cu Numele Pasagerilor (PNR)

După 11 septembrie 2001 administrația Bush s-a străduit să creeze o frontieră inteligentă, care să integreze acțiuni peste graniță, de supraveghere a bunurilor și persoanelor înaintea sosirii acestora în teritoriul suveran al S.U.A., care să permită abordarea mai blândă a traficului de mic risc, pentru a putea acorda mai multă atenție traficului cu risc ridicat și folosirea tehnologiilor avansate pentru a urmări mișcarea mărfurilor și intrarea/ieșirea indivizilor.

Conceptul de frontiere inteligente a fost încorporat în Sistemul de Strategii de Securitate Statală a S.U.A. care susține împingerea frontierelor spre exteriorul statului american, prin poziționarea ofițerilor în porturile și aeroporturile din străinătate și prin controale electronice ale pasagerilor și încărcăturilor realizate înainte de plecările către SUA. Din moment ce guvernele și sectorul privat au introdus un mod electronic de verificare a pasagerilor și a încărcăturilor, acest fapt nu mai face necesară verificarea la granița teritorială, menirea frontierelor este de a deveni și exista de facto, ca frontiere virtuale. În acest sens, SUA au adoptat o legislație care obligă transportorii aerieni care operează zboruri către, dinspre sau pe teritoriul său, să furnizeze autorităților SUA datele privind Registrele cu Numele Pasagerilor (PNR) înregistrate în sistemele lor de rezervare informatizată. La puțin timp după aceasta, Canada și Australia au hotărât să facă același lucru.

Întrucât legislația relevantă a Uniunii Europene impune evaluarea prealabilă a nivelului de protecție a datelor garantat de țările terțe, Comisia a făcut eforturi pentru a îndeplini această funcție și a negociat acorduri PNR cu aceste țări. A semnat acordul cu SUA în iulie 2007, cel cu Australia în iunie 2008 și acordul API/PNR cu Canada în octombrie 2005. Acordurile cu SUA și cu Australia se aplică provizoriu, iar cel cu Canada rămâne în vigoare în ciuda expirării în septembrie 2009, a deciziei Comisiei de evaluare a caracterului adecvat privind standardele canadiene de protecție a datelor.

Exprimând critici în legătură cu conținutul acestora, Parlamentul European a invitat Comisia să renegocieze toate cele trei acorduri pe baza unui set clar de principii. Transmise cu mult înaintea plecării unui zbor, datele PNR ajută autoritățile de aplicare a legii să verifice pasagerii în ceea ce privește eventuale legături cu terorismul și cu alte forme de criminalitate gravă.

În consecință, scopul fiecărui acord este prevenirea și combaterea terorismului și a altor forme transnaționale de criminalitate gravă. În schimbul datelor PNR provenind din UE, Departamentul pentru Securitate Internă al SUA (DHS) transmite piste care rezultă din analiza sa privind PNR autorităților de aplicare a legii ale UE, Europol și Eurojust; iar atât Canada, cât și SUA, s-au angajat în acordurile semnate cu acestea să coopereze cu UE la constituirea propriului său sistem PNR.

Acordurile cu SUA și cu Australia conțin 19 categorii de date, inclusiv informații biografice, privind rezervarea, plata și informații suplimentare; acordul cu Canada conține 25 de tipuri de date similare. Informațiile suplimentare includ, inter alia, date privind bilete dus, statutul în așteptare și statutul neprezentare. Acordul cu SUA permite, în anumite condiții speciale, utilizarea unor informații sensibile. DHS poate prelucra astfel de informații dacă viața unei persoane vizate sau a altor persoane este în pericol, însă trebuie să le șteargă în termen de 30 de zile. Datele PNR sunt transmise unui grup de unități centrele din cadrul DHS, Agenția de Servicii Frontaliere a Canadei și Serviciul Vamal australian, care pot să transfere astfel de date unor alte autorități naționale responsabile cu aplicarea legii sau cu combaterea terorismului. În acordul cu SUA, DHS se așteaptă ca nivelul de protecție a datelor pe care trebuie să îl aplice prelucrării datelor PNR provenind de la UE să nu fie mai strict decât cel aplicat de autoritățile UE în sistemele lor PNR naționale.

În cazul în care această cerință nu este îndeplinită, acesta poate suspenda anumite părți din acord. UE consideră că Australia și Canada oferă un nivel de protecție adecvat pentru datele PNR provenind de la UE dacă acestea respectă condițiile din acordurile încheiate cu fiecare dintre ele. În SUA, datele PNR provenind de la UE sunt păstrate timp de șapte ani într-o bază de date activă și timp de alți opt ani într-o bază de date pasivă. În Australia, acestea sunt introduse într-o bază de date activă timp de 3,5 ani și apoi într-o bază de date pasivă timp de doi ani. În ambele țări, baza de date pasivă este accesibilă numai cu autorizație specială. În Canada, datele sunt păstrate timp de 3,5 ani, informațiile fiind transformate în date anonime după 72 de ore.

Fiecare acord prevede revizuiri periodice, în timp ce acordurile cu Canada și cu Australia includ și o clauză de denunțare. În UE, numai Regatul Unit are un sistem PNR. Franța, Danemarca, Belgia, Suedia și Țările de Jos fie au adoptat acte legislative relevante sau testează în prezent utilizarea datelor PNR în pregătirea creării unor sisteme PNR. Câteva alte state membre examinează posibilitatea creării unor sisteme PNR și toate statele membre utilizează, de la caz la caz, date în vederea aplicării legii.

3.2. Acordul privind Programul de Urmărire a Finanțărilor în Scopuri Teroriste (TFTP)

Departamentul de Trezorerie al SUA a dezvoltat un Program de Urmărire a Finanțărilor în Scopuri Teroriste (TFTP) pentru a identifica, a supraveghea și a urmări penal teroriștii și susținătorii lor financiari. În cadrul TFTP, Departamentul de Trezorerie al SUA a cerut, prin intermediul unor citații administrative, filialei americane a unei societăți belgiene să transfere Departamentului de Trezorerie seturi limitate de date de mesagerie financiară transferate prin rețeaua sa. În ianuarie 2010, această societate și-a modificat arhitectura de sistem, ceea ce a redus cu mai mult de jumătate volumul de date aflate sub jurisdicția SUA care făceau, în general, obiectul citațiilor Departamentului de Trezorerie.

În noiembrie 2009, Președinția Consiliului Uniunii Europene și Guvernul Statelor Unite au semnat un acord intermediar privind prelucrarea și transferul de date de mesagerie financiară din UE către SUA în scopuri TFTP, care nu a fost aprobat de Parlamentul European. Pe baza unui nou mandat, Comisia Europeană a negociat un nou proiect de acord cu SUA, prezentând Consiliului la 18 iunie 2010 o propunere de decizie a Consiliului referitoare la încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (Acordul TFTP UE-SUA).

Parlamentul European a aprobat încheierea acestui acord la 8 iulie 2010. Se așteaptă acum adoptarea de către Consiliu a unei decizii a Consiliului privind încheierea acestui acord, în urma căreia acordul ar intra în vigoare prin intermediul unui schimb de scrisori între cele două părți. Scopul Acordului TFTP UE-SUA este de a preveni, a cerceta, a detecta sau a urmări penal terorismul și finanțarea sa. Acest lucru obligă furnizorii desemnați de servicii de mesagerie financiară să transfere Departamentului de Trezorerie al SUA, pe baza unor evaluări specifice geografice a amenințării și a unor cereri adaptate, seturi de date de mesagerie financiară care conțin, inter alia, numele, numărul de cont, adresa și numărul de identificare al inițiatorului și destinatarului de tranzacții financiare. SUA furnizează statelor membre UE, Europol și Eurojust orice piste privind eventuale comploturi teroriste în UE și va ajuta să își creeze propriul său sistem echivalent cu TFTP.

În cazul în care UE instituie un astfel de program, cele două părți pot reajusta condițiile acestui acord. Înainte ca vreo dată să poată fi transferată, fiecare cerere de informații din partea SUA trebuie controlată de Europol pentru a se asigura că îndeplinește condițiile acestui acord. Informațiile extrase din mesaje financiare nu pot fi păstrate mai mult timp decât este necesar pentru cercetări sau urmăriri penale specifice; datele neextrase pot fi păstrate timp de maximum 5 ani. În caz de nevoie pentru cercetarea, prevenirea sau urmărirea penală a terorismului sau a finanțării acestuia, Departamentul de Trezorerie poate transfera autorităților de aplicare a legii, de siguranță publică sau de combatere a terorismului din SUA, statelor membre UE, Europol sau Eurojust, orice date cu caracter personal extrase din mesaje FIN.

De asemenea, poate transmite unor țări terțe orice piste privind resortisanți și rezidenți UE, sub rezerva consimțământului statului membru vizat. Respectarea de către părți a limitării stricte a scopului acordului la combaterea terorismului și respectarea celorlalte garanții fac obiectul unei monitorizări de către supraveghetori independenți, inclusiv de către o persoană desemnată de Comisie. Acesta are o durată de cinci ani și poate fi denunțat sau suspendat de oricare dintre părți.

O echipă de revizuire a UE condusă de Comisie și care include reprezentați a două autorități de protecție a datelor și o persoană care provine din mediul judiciar va revizui acest acord la șase luni de la intrarea sa în vigoare, evaluând în special punerea în aplicare de către părți a dispozițiilor acestuia privind limitarea scopului și proporționalitatea, precum și respectarea obligațiilor acestora în materie de protecție a datelor Raportul Comisiei va fi prezentat Parlamentului European și Consiliului.

4.Aplicațiile informatice și bazele de date utilizate de către Poliția de frontieră

4.1. Baze de date

Bazele de date de documente, vize, mijloace de transport date în consemn la frontieră

Concomitent cu evidența nominală a străinilor, la Diviziunea Informatică este organizată tot pe baza comunicărilor făcute de punctele poliției de frontieră, și evidența numerică, zilnică pe cetățenii, a tuturor persoanelor și mijloacelor de transport care trec frontiera ( intrare – ieșire). Consemnele la frontieră sunt acele informații ce se transmit poliției de frontieră și autorității vamale cu privire la persoane, mijloace de transport, mărfuri și alte bunuri, aflate în una din situațiile prevăzute de lege și care urmează să fie verificate pe timpul efectuării controlului de trecere a frontierei de stat, în vederea interzicerii intrării sau ieșirii în-din România, urmăririi ori efectuării controlului amănunțit. Persoana pentru care a fost emisă o alertă în scopul refuzului intrării înseamnă orice cetățean al unui stat terț pentru care a fost emisă o alertă în Sistemul Informatic Schengen (SIS) în conformitate cu și în scopurile din Convenția Schengen.

Eficacitatea Bazei de date privind persoanele returnate

Sistemul actual de comunicații și informatică al Poliției de Frontieră este destinat asigurării fluxului informațional între structurile proprii, precum și între acestea și organele cu care se cooperează, necesar exercitării actului decizional la nivel central și teritorial.

Punctele poliției de frontieră care au un rol dominant în realizarea evidențelor nominale și statistice, străinilor care trec frontiera, trebuie să rețină corect și exact datele de identitate din documentele de identitate, din documentele de călătorie pentru a fi utilizate în identificarea operativă a celor care săvârșesc infracțiuni și alte fapte ilegale.

Intrucat nu toate verificarile necesare pot fi efectuate în cadrul punctelor fixe, va exista o versiune mobilă a aplicațiilor, cu capabilități limitate, în special în privința verificării autenticității documentelor, care va sprijini activitatea de control a persoanelor, de exemplu, în trenuri sau în porturi.

Baza de date privind evidența persoanelor care tranzitează frontiera

Sistemul de evidență a persoanelor care trec frontiera a fost organizat în mod centralizat la Diviziunea Informatică pe baza comunicărilor făcute de către organele poliției de frontieră și cuprinde evidența nominală a străinilor care vin în România și evidența mijloacelor de transport rutiere cu care aceștia călătoresc.

Această aplicație sprijină controlul persoanelor și vehiculelor ca parte a procesului de trecere a frontierei prin puncte fixe de trecere a frontierei. Acesta cuprinde verificarea valabilității documentului de călătorie ce permite posesorului să treacă frontiera, consultarea listelor de consemne și a altor baze de date relevante, precum și preluarea și înregistrarea datelor aferente persoanei, documentului de calatorie și vehiculului. Aceste date, completate cu informații privitoare la data/ora și locația unde s-a trecut frontiera, sunt stocate în Istoricul Deplasărilor.

4.2. Sistemul Integrat pentru Managementul Migrației, Azilului și Vizelor

Sistemul Informatic privind Azilul și conexiunile acestuia cu Eurodac

Alimentează sistemul cu informații privind cererile de azil și solicitanții de azil cărora li s-a acordat o formă de protecție în România. Una din principalele funcții a acestui subsistem este asigurarea fluxului de date către Eurodac.

Funcționalitatea Sistemului Informatic pentru Managementul Străinilor în cadrul ORI

Acest sistem are ca principală funcție procesarea datelor personale ale străinilor, acest sistem este necesar pentru a implementa prevederile legale privind admisia, rezidența și îndepărtarea străinilor în/din România. În prezent, Sistemul informatic pentru managementul străinilor este funcțional la nivel central și în structurile teritoriale.

Sprijinirea oficiilor consulare naționale prin Sistemul Informatic Visa On Line

Conține date privind vizele, cererile de vize, misiunile diplomatice și oficiile consulare fiind beneficiare ale acestor date. Este folosit de către Oficiul Român pentru Imigrări și Direcția Generală Afaceri Consulare. Sistemul asigură legătura dintre oficiile consulare ale României, Centrul Național de Vize și Oficiul Român pentru Imigrări (din cadrul Ministerului Administrației și Internelor). Sistemul a fost finalizat astfel că, în prezent, sunt conectate toate cele 121 oficii consulare.

4.3. Aplicații informatice de sprijin specifice structurilor polițienești naționale

Baza de date a Sistemului de identificare electronică a imaginii faciale – Imagetrak

Reprezintă un sistem automat de recunoaștere facială, ce funcționează ca o bază de date centrală operativă a poliției, pentru a stoca fotografii, semnalmente, semne particulare și date de identificare ale unor categorii de persoane cercetate de poliție. Baza de date cuprinde evidența înregistrărilor sub formă de imagini digitale ale feței, semnalmente anatomice, semne particulare, cicatrici, tatuaje, date de stare civilă și antropometrice. Înregistrarea sau ștergerea persoanelor în/din baza de date a sistemului Imagetrak prezintă un regim special.

Această aplicație ajută la stabilirea identității persoanelor și clarificarea unor aspecte de interes operativ în activitatea Poliției și altor unități din Ministerul Administrației și Internelor, pe linia asigurării ordinii publice și siguranței naționale.

Permite căutarea rapidă a unei persoane în baza de date în funcție de următorii parametrii: date de stare civilă; date antropometrice (posibilități de identificare a oamenilor, a formei și a amprentelor corpului uman); semne particulare, cicatrici și tatuaje sau deficiențe psihomotorii; faptă și mod de operare; după imagini – fotografii digitale (aparat foto digital, videocasetă) sau suport hârtie (prin scanare) cu ajutorul algoritmului de recunoaștere facială; după portretul robot realizat cu ajutorul aplicației informatizate sau prin alte tehnici. De asemenea, permite posibilitatea creării unei imagini (portret robot) în baza descrierii făcute de martorul ocular sau de către victimă.

AFIS 2000 și Identificarea biometrică a persoanelor pe baza examinării dactiloscopice

Reprezintă sistemul automat de codificare, stocare și comparare a amprentelor și urmelor papilare, ce funcționează ca o bază de date operativă, informatizată. Această bază de date cuprinde înregistrări sub formă de imagini scanate ale amprentelor papilare de pe fișele dactiloscopice prelevate persoanelor cercetate de poliție pentru faptele penale ce aduc atingere ordinii publice și siguranței naționale, precum și imaginile scanate ale urmelor papilare de la cauzele penale în evidență cu autori necunoscuți, fiecare fișă sau urmă fiind înregistrată sub un număr de identificare (ID).

Utilitate și eficiență: identificarea persoanelor și probarea participării acestora la comiterea de infracțiuni; procesarea operativă a amprentelor persoanelor suspecte și stabilirea în timp real a identității și faptelor comise de acestea, indiferent de distanța dintre locul investigării și cel al comiterii infracțiunii; examinarea comparativă dactiloscopică rapidă a amprentelor și urmelor papilare imprimate fragmentar, cu o pondere de aproximativ 90%; creșterea numărului de persoane identificate pe baza urmelor papilare ridicate de la fața locului în cauzele cu A.N. și stabilirea unor conexiuni între cauzele nesoluționate.

Alte aplicații și baze de date gestionate de structurile polițienești naționale

Aplicația de căutare a persoanelor dispărute CDN este o aplicație informatizată ce cuprinde un pachet de programe care gestionează și întreține o bază de date cu informațiile din fișele de identificare a persoanelor dispărute, a persoanelor și cadavrelor cu identitate necunoscută și a dromomanilor întocmite de lucrătorii criminaliști și cei din poliția judiciară anume desemnați la unitățile de poliție. Acest sistem funcționează zonal la unitățile de poliție județene cu stații AFIS și la nivel central la I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică. La fiecare unitate de poliție județeană dotată cu stație locală AFIS, în cadrul serviciului criminalistică, este organizată și funcționează cartoteca antropologică zonală formată prin reunirea cartotecilor antropologice locale ale serviciilor criminalistice arondate. În situația găsirii unui cadavru cu identitate necunoscută, indiferent de cauza decesului, cercetarea criminalistică urmărește în mod obligatoriu, obținerea de date sau elemente menite ce conduc la stabilirea identității acestuia. Echipa de cercetare formată din criminaliști deplasată la fața locului procedează la executarea activităților specifice. În situația găsirii unor oseminte umane sau părți de cadavru se procedează la fotografierea acestora, a locului găsirii, urmată de ridicarea lor în vederea supunerii unor expertize medico-legale și criminalistice de specialitate pentru a stabili vechimea acestora, sexul persoanei, vârsta aproximativă, datele antropometrice, grupa sanguină și a altor elemente ce ajută la identificare.

Aplicația Încarcerați gestionează baza de date Arest a Poliției Române pentru evidența informatică a persoanelor încarcerate în aresturile din România. Accesul la baza de date Arest se face doar de către utilizator. Există trei categorii de utilizatori: cu acces limitat – persoana, care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, folosește informații din baza „Încarcerați”; cu acces deplin – persoana, care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu folosește informații din baza de date Arest și are dreptul/obligația de a opera intrări în baza de date. Pot deveni utilizatori cu acces deplin numai polițiștii încadrați la Direcție Cercetări Penale, serviciile sau birourile de cercetări penale. Utilizatorii care sunt încadrați la Direcția Cercetări Penale pot opera intrări în baza de date și pot obține rapoarte și statistici referitoare la toate aresturile din țară. cu acces controlat – persoana, care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu asigură funcționalitatea aplicației încarcerați.

Aplicația Urmăriți este o aplicație ce cuprinde evidența persoanelor urmărite local, general și internațional. Introducerea și modificarea datelor se realizează de către utilizatorii cu acces deplin, aceștia fiind polițiștii din cadrul formațiunilor de urmărire. În cazul apariției unor situații deosebite, precum și în afara programului de lucru, implementarea solicitărilor de urmărire revine lucrătorilor de la dispecerat. Rapoartele de solicitare a urmăririlor general sau revocare a acestor măsuri vor fi transmise doar în format electronic. Dispunerea urmăririi locale se realizează prin introducerea persoanei respective în evidența automată, în termen de 24 de ore de la apariția motivelor care impun această măsură. În cazul persoanelor care se sustrag urmăririi penale este obligatorie și înscrierea numărului dosarului de urmărire penală menit să faciliteze stabilirea fazei de instrumentare și unitatea/instanța la care se află în lucru în momentul depistării învinuiților. Persoana față de care nu s-a început urmărirea penală, fiind doar suspecte de comiterea unor infracțiuni, vor fi puse în urmărire locală numai la categoria persoane bănuite de comiterea unor fapte penale și incluse în cerc de suspecți.

Aplicația Furtauto este o aplicație, care conține un sistem de programe ce gestionează și întreține baza de date privind autovehiculele furate/revocate din țară sau străinătate, precum și plăcuțele de înmatriculare pierdute/furate. Scopul principal al aplicației Furtauto este de a furniza un răspuns (informații) cât mai complet la orice întrebare (interogare), indiferent de locul, momentul și complexitatea formulării ei, despre starea autovehiculelor și plăcuțelor din bază. Accesul la aplicație se face prin rularea programului furtauto.exe, urmată de tastarea de către operator a numelui de user și a parolei de acces.

Aplicația de Evidență a accidentelor de circulație rutieră – EAC reprezintă o aplicație, care gestionează baza de date a Poliției Române pentru evidența informatică a accidentelor de circulație rutieră ușoare și grave produse pe teritoriul României. Înregistrările accidentelor de circulație rutieră conțin informații despre entitățile implicate în accident – persoane (conducători și victime), vehicule și drumuri – culese și transmise de către agenții și ofițerii de poliție prin intermediul fișelor statistice. Dreptul de proprietate al IGPR se exercită în mod exclusiv prin intermediul Direcției Poliției Rutiere, denumit în continuare proprietar. Administrarea bazei de date EAC se realizează de către Inspectoratul General al Poliției Române, în mod exclusiv prin Serviciul Administrare baze de date și Internet din cadrul Centrului de Comunicații și Informatică (CCI), denumit în continuare administrator. Administratorului îi este permis accesul la conținutul datelor doar în mod excepțional, la solicitarea explicită, făcută în scris a proprietarului și avizată de conducerea CCI, numai în situația manipulării unor masive de date sau a regăsirii informațiilor despre utilizatorii care au actualizat o anumită fișă.

4.4. Sistemul Informatic Național de Semnalări – interfața către sistemele din spațiul Schengen

Având în vedere importanța creării la nivel național a unui sistem informatic compatibil cu Sistemul Informatic Schengen în contextul nevoii de securizare a frontierei de stat, cerință fundamentală pentru aderarea României la spațiul Schengen, s-a înființat Sistemul Informatic Național de Semnalări (SINS) , sistemul informatic compatibil cu Sistemul de Informații Schengen de generația a doua, care conține semnalări de interes național și semnalări de interes Schengen introduse de către autoritățile naționale competente.

SINS permite autorităților competente ca prin intermediul unei proceduri de căutare automată în sistem să aibă acces la semnalările cu privire la persoane și bunuri, în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice în domeniile controlului trecerii frontierei de stat, al respectării regimului vamal, al eliberării vizelor și permiselor de ședere, precum și al celorlalte controale și activități specifice efectuate de organele de poliție sau de către alte autorități în scopul asigurării ordinii și siguranței publice.

Proiectul de twinning PHARE 2002 – RO02/IB/JH – 03 – Asistență tehnică și juridică pentru implementarea Acquis-lui Schengen a început în martie 2004 cu Franța și Spania ca parteneri, unele din rezultatele acestui proiect fiind: pregătirea (inclusiv training) personalului în domeniul tehnic SIS și a procedurilor SIRENE; conceperea structurilor operaționale însărcinate cu gestiunea Sistemului Informatic Național de Semnalări conform exigențelor Acquis-ului Schengen, compatibil cu SIS II; conceperea arhitecturii generale a SINS, având în vedere partajarea corectă a informațiilor între diferiții utilizatori în funcție de competențele acestora, urmată de o estimare bugetară; pregătirea acordurilor de cooperare polițienească în conformitate cu regulile art. 39 – 46 din Convenția Schengen; pregătirea legislației și reglementările cu privire la organizarea și funcționarea SINS; realizarea unui prim plan cu privire la organizarea și funcționarea structurii SIRENE; armonizarea structurilor de baze de date naționale și a procedurilor de lucru cu dispozițiile art. 93 – 101 din cadrul Convenției Schengen, urmată de o estimare bugetară.

Pentru gestionarea întregii problematicii legate de conectarea la Sistemul Informatic Schengen a fost înființat Serviciul Sisteme Informatice Schengen, care, în prezent, funcționează în cadrul Direcție Generale pentru Comunicații și Tehnologia Informației din cadrul MAI.

Au fost înființate, de asemenea, Comitetul de Coordonare Strategică (CCS), organism cu atribuții de analiză și coordonare a funcționării SINS și Comitetului Tehnic (CT), organism cu atribuții de analiză și soluționare a problemelor de ordin tehnic ce pot apărea în funcționarea SINS.

În SINS se introduc următoarele tipuri de semnalări: cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare sau în vederea extrădării; cu privire la persoane dispărute; cu privire la persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară; cu privire la persoane sau bunuri, în scopul efectuării de controale discrete; privind bunuri căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cursul procedurilor penale; privind străinii, în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român sau în scopul executării unei măsuri prin care se interzice șederea pe teritoriul României.

Având în vedere faptul că graficul de operaționalizare a SIS II stabilit de Comisia Europeană era compatibil cu calendarul de evaluare al României, precum și cu termenul asumat de integrare în Spațiul Schengen, respectiv martie 2011, România a optat pentru implementarea secțiunii naționale compatibile cu Sistemul Informatic Schengen de generația a II-a (N.SIS II). În vederea atingerii acestor obiective, statul român a inițiat o serie de proiecte, aflate în diferite faze de implementare, proiecte ce sunt finanțate de la bugetul de stat, fonduri PHARE și Facilitatea Schengen. Astfel, au fost alocate de la bugetul național fondurile necesare pentru achiziția publică a serviciilor de consultanță IT&C pentru proiectarea și auditarea implementării SINS, în concordanță cu Planul de Implementare SINS. Contractul pentru serviciile de consultanță IT&C privind proiectarea și auditarea implementării SINS a fost semnat în 19.06.2007 și s-a finalizat în iunie 2010.

În ceea ce privește criticile acestea se referă la întârzierile repetate ca SIS II să funcționeze la capacitate maximă: acest fapt a cauzat, pe lângă pierderea răbdării statelor membre de a deveni parte integrantă a zonei Schengen, pierderea încrederii în planificarea strategică, pe termen lung a Comisiei, a proiectului. La începutul lunii ianuarie a anului 2010, o altă amânare privind trecerea de la SIS I la SIS II este pe cale să fie făcută, probabil în anul 2011. Problemele tehnice anticipate și datorate trecerii de la un sistem la celălalt nu trebuie subestimate. Având în vedere întârzierile înregistrate la nivel european privind operaționalizarea SIS II, România a luat decizia implementării unei soluții temporare care presupune conectarea la SISone4all. În acest sens, va fi prelungit termenul de contractare pentru Facilitatea Schengen astfel încât România să poată folosi aceste fonduri pentru achiziționarea echipamentelor necesare SISone4ALL.

5. Concluzii

Consiliul examinează în prezent propunerile de directive de negociere pentru un acord UE-SUA privind protecția datelor cu caracter personal în momentul transferării și prelucrării în scopul prevenirii, anchetării, identificării sau urmării penale a infracțiunilor, inclusiv infracțiunea de terorism, în cadrul cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală Întrucât se estimează că aceste negocieri vor determina modalitățile în care cele două părți pot asigura un nivel ridicat de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale în momentul transferării sau prelucrării datelor și nu fondul efectiv al transferurilor sau prelucrării unor astfel de date, prezenta comunicare nu acoperă această inițiativă.

Limitarea scopului este un aspect esențial pentru majoritatea instrumentelor care fac obiectul acestei strategii de gestionare a informațiilor. Un sistem de informații al UE, unic și general, cu scopuri multiple ar duce la cel mai ridicat grad de partajare a informațiilor. Cu toate acestea, crearea unui astfel de sistem ar constitui o îngrădire importantă și nelegitimă a dreptului persoanei la viață privată și la protecția datelor și ar crea importante provocări în ceea ce privește dezvoltarea și funcționarea sa. În practică, politicile în domeniul libertății, securității și justiției au fost dezvoltate progresiv, având ca rezultat o serie de instrumente și sisteme de informații, diferite din punct de vedere al dimensiunii, sferei de aplicare și scopului. Structura compartimentată a gestionării informației care a apărut în ultimele decenii favorizează garantarea dreptului cetățenilor la viață privată mai mult decât orice altă opțiune alternativă centralizată.

Schimbul de informații în spațiul de libertate, securitate și justiție se face în general pentru a se analiza amenințările la adresa securității, pentru a se identifica tendințe în activitatea cu caracter infracțional sau pentru a se evalua riscurile în domenii de politică conexe. Riscul este adesea, dar nu în mod necesar, legat de persoane al căror comportament în trecut sau al căror tip de comportament indică un risc continuu în viitor.

În același timp este necesar ca statelor membre să dezvolte o abordare mai coerentă a schimbului de informații cu caracter personal în scopul asigurării aplicării legii, subiect care a fost tratat recent în Strategia UE de gestionare a informațiilor, și oferă posibilitatea de a reflecta asupra eventualei necesități de dezvoltare a unui model european de schimb de informații bazat pe evaluarea măsurilor curente în această materie.

CAPITOLUL II: REȚEAUA SISTEMELOR EUROPENE DE CONSOLIDARE A SPAȚIULUI SCHENGEN ȘI A UNIUNII VAMALE

Sistemele europene de consolidare a spațiului Schengen și a uniunii vamale

1.1. Sistemul Informatic Schengen (SIS) și cooperarea cu birourile SIRENE

Uniunea Europeană (UE) este rezultatul unui proces de cooperare și integrare, care a început în anul 1951, între șase țări europene (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda). După șase valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda și Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania și Portugalia; 1995: Austria, Finlanda și Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria și 2007: Bulgaria și România), Uniunea Europeană are astăzi 27 de state membre. UE a devenit o organizație care își propune crearea unei Europe unite din punct de vedere politic, economic, social, cultural, păstrând în același timp valorile și identitatea națională a statelor componente.

La începutul anilor ’80 a demarat la nivel european o discuție în legătură cu importanța termenului libertate de mișcare. După discuții îndelungate, Franța, Luxemburg, Germania, Belgia și Olanda au hotărât să creeze un spațiu fără frontiere interne. Acordul între aceste state a fost semnat la 14 iunie 1985, în localitatea Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea Convenției de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), în data de 19 iunie 1990. Aceasta a intrat în vigoare în 1995, eliminând controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și creând o singură frontieră externă, unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare. Au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală.

Măsurile adoptate de către statele Schengen au fost:

• eliminarea controalelor la frontierele interne și stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe;

• separarea fluxurilor de pasageri în porturi și aeroporturi;

• armonizarea regulilor referitoare la condițiile de acordare a vizelor;

• stabilirea unor reguli pentru solicitanții de azil;

•introducerea unor reguli referitoare la supravegherea și urmărirea transfrontalieră pentru forțele de poliție din statele Schengen;

• întărirea cooperării judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extrădare și implementare a deciziilor judecătorești;

• crearea Sistemului de Informații Schengen.

Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenția de Aplicare a Acordului Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen, stabilit în 1990, precum și protocoalele, acordurile de aderare, are au urmat, și legislația relevantă constituie acquis-ul Schengen.

Inițial, Acordul Schengen și Convenția de Aplicare nu au făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999. Un Protocol atașat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene.

În prezent, 25 de state europene sunt state membre Schengen cu drepturi depline. Vechile state membre sunt: Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia. Acestea au început să implementeze prevederile Schengen, astfel:

• 1985 – Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania și Franța 1990 – Italia

• 1991 – Spania și Portugalia

• 1992 – Grecia

• 1995 – Austria

• 1996 – Danemarca, Suedia și Finlanda 2001 – Islanda și Norvegia

Începând cu 21 decembrie 2007 alte nouă state au aderat la spațiul Schengen (noile state membre), inițial numai prin eliminarea controalelor la frontierele terestre și maritime. Începând cu luna martie 2008, au fost eliminate și controalele la frontierele aeriene. Aceste state sunt: Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria.

De asemenea, la sfârșitul anului 2008, Elveția a devenit stat membru Schengen cu drepturi depline. Aderarea la spațiul Schengen înseamnă aderarea la un spațiu în care controalele la frontierele interne între statele membre au fost eliminate. Aceasta este diferența majoră între statutul de stat Schengen și cel de stat membru al Uniunii Europene, din punctul de vedere al controalelor la frontierele interne.

În anul 2000, a fost aprobată cererea Marii Britanii privind o participare parțială în cadrul reglementărilor Schengen (incluzând în special cooperarea polițienească și judiciară și participarea parțială la SIS). Irlanda a urmat același exemplu în 2002, obținând o participare parțială la Schengen. Cipru a decis să nu aplice, pentru moment, prevederile acquis-ului Schengen în domeniul SIS (Sistemul de Informații Schengen), dar intenționează să se conecteze la SIS de a doua generație (SIS II) odată cu operaționalizarea acestuia. Elveția a început negocierile de aderare la spațiul Schengen din 2002. În 2004 a fost semnat Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen. Acest acord a fost aprobat, prin referendum, în 2005, iar la nivelul Uniunii Europene, a intrat în vigoare la 01.03.2008. Confederația Elvețiană a devenit stat membru Schengen cu drepturi depline în 2008.

Liechtenstein a semnat, la data de 28.02.2008, un protocol de asociere la spațiul Schengen. Liechtenstein nu efectuează controale la frontiera cu Elveția, ci doar la frontiera cu Austria. Liechtenstein urmează a deveni membru cu drepturi depline după finalizarea procesului de evaluare Schengen.

În data de 25 ianuarie 2008, în cadrul reuniunii Consiliului JAI din Slovenia, România și Bulgaria au semnat Declarația Comună de pregătire pentru aderarea la spațiul Schengen. Cele două țări și-au propus să intre în spațiul Schengen la 27 martie 2011.

Poliția, autoritățile de frontieră, autoritățile vamale și judiciare pot avea acces la aceste date în cadrul procedurilor de urmărire penală, conform competențelor judiciare respective. Autoritățile de imigrație și oficiile consulare au acces la datele referitoare la resortisanții țărilor terțe înscriși pe lista persoanelor cu interdicție de intrare și la semnalările cu privire la documentele pierdute și furate. Europol poate avea acces la unele categorii de date SIS, inclusiv semnalările privind persoanele căutate pentru arestare în vederea extrădării.

Eurojust poate accesa semnalările privind persoanele căutate pentru arestare în vederea extrădării și pe cele privind martorii sau persoanele convocate să compară în fața unei instanțe.

Statele membre trebuie să adopte norme naționale prin care să prevadă un nivel al protecției datelor cel puțin egal cu cel care rezultă din Convenția Consiliului Europei din 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și din Recomandarea din 1987 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc.

Deși Convenția Schengen nu prevede un mecanism de revizuire, semnatarii pot propune modificări la aceasta, în urma cărora textul modificat trebuie aprobat prin unanimitate și ratificat de parlamentele naționale. SIS se aplică integral în 22 de state membre, precum și în Elveția, Norvegia și Islanda. Regatul Unit și Irlanda participă la aspectele ce țin de cooperarea polițienească în temeiul Convenției Schengen și SIS, cu excepția semnalărilor legate de resortisanții țărilor terțe aflați pe lista persoanelor cu interdicție de intrare. Cipru a semnat Convenția Schengen, însă nu a pus-o în aplicare deocamdată. Liechtenstein urmează să o pună în aplicare în 2010; se estimează că Bulgaria și România vor aplica convenția în 2011.

Căutarea în SIS duce la un rezultat atunci când informațiile cu privire la o persoană sau un obiect căutat corespund celor unei semnalări existente. Odată ce au obținut un rezultat, autoritățile de aplicare a legii pot solicita, prin intermediul rețelei de birouri S.I.Re.N.E., informații suplimentare cu privire la subiectul unei semnalări.

Rolul SIRENE în funcționarea SIS este esențial. SIRENE reprezintă practic interfața umană a SIS și este unicul punct în contactul cu celelalte state membre. Scopul înființării SIRENE constă în necesitatea schimbului de informații la nivelul tuturor statelor Schengen, în cadrul cooperării polițienești internaționale derulate între statele membre, în conformitate cu prevederile Convenției de Aplicare a Acordului de la Schengen.

În conformitate cu art. 7 alin. (2) din Decizia nr. 533/2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II), „fiecare stat membru își desemnează autoritatea care asigură schimbul tuturor informațiilor suplimentare în conformitate cu dispozițiile Manualului SIRENE“. Schimbul de informații între Birourile SIRENE se realizează prin intermediul unui sistem de work-flow, dezvoltat de fiecare stat membru. Acest sistem conține și un serviciu de mesagerie tip mail, cu serverul central de la Strasbourg, Franța.

Biroul SIRENE are ca principal rol specific responsabilitatea furnizării de informații în timp real utilizatorului final, cu posibilitatea completării informației cu date suplimentare, în cel mai scurt timp.

Biroul SIRENE lucrează în regim de dispecerat, disponibil 24 h/7 zile, pentru a asigura continuitatea fluxului de informații între birourile naționale echivalente. SIS fiind un sistem hit/no-hit, semnalările sunt succinte, iar informațiile suplimentare necesare, începând de la introducere și până la descoperire, sunt elaborate și difuzate de biroul SIRENE sub formă de documente tipizate (formulare). În România, Biroul SIRENE a fost creat în august 2004, urmând a deveni operațional la data aderării la spațiul Schengen. Biroul SIRENE este situat în cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională/IGPR, care își exercită deja competențele în domenii de cooperare internațională.

În prezent, activitățile pentru intrarea în activitate a SIRENE România sunt în curs de finalizare. Rezultatul va fi un Birou SIRENE național capabil să efectueze un schimb de informații eficient, după modelul celor deja funcționale în statele membre, dar adaptat contextului național.

La momentul aderării României la spațiul Schengen, sistemul de work-flow, precum și managementul resurselor umane ale biroului SIRENE vor fi în concordanță cu recomandările și cele mai bune practici din catalogul Schengen.

Conform Legii nr. 141/2010, atribuțiile Biroului SIRENE România sunt următoarele:

a) asigură schimbul de informații suplimentare potrivit prevederilor cuprinse în Manualul SIRENE;

b) realizează activitățile necesare în vederea adăugării sau ridicării unui indicator de validitate la semnalările din SIS;

c) realizează activități pentru introducerea semnalărilor cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare sau în vederea extrădării;

d) desfășoară activitățile necesare în vederea implementării deciziilor luate la nivelul Uniunii Europene în domeniul de activitate a birourilor SIRENE;

e) realizează statistici privind activitatea sa și le transmite periodic Secretariatului General al Consiliului;

f) coordonează activitatea de verificare a calității informațiilor cuprinse în semnalările din N.SIS, în conformitate cu prevederile Manualului SIRENE;

g) transmite autorității competente, de la nivelul SIS central, lista autorităților naționale competente, precum și orice modificare ulterioară a acesteia;

h) asigură organizarea și desfășurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului de urmărire internațională emis de autoritățile judiciare române, ulterior realizării unui rezultat pozitiv, în colaborare cu autoritățile naționale competente.

Evoluția SIS:

Sistemul de informații Schengen 1+ (SIS 1+)

Sistemul de Informații Schengen reprezintă sistemul informatic polițienesc instituit la nivelul Uniunii Europene și utilizat de statele membre pentru cooperarea, prin schimb de informații, în vederea menținerii ordinii publice și securității naționale pe teritoriile acestora. SIS are ca obiectiv menținerea ordinii și securității publice, inclusiv a securității statului și aplicarea dispozițiilor CAAS cu privire la circulația persoanelor pe teritoriul Părților Contractante, cu ajutorul informațiilor transmise prin acest sistem informatic. „Părțile contractante” reprezintă statele semnatare ale CAAS și membre ale spațiului Schengen. Inițial, sistemul a fost conceput pentru 15 state membre care implementau CAAS – SIS 1. Ulterior, prin aderarea statelor nordice (2001), sistemul a fost extins la 18 state utilizatoare – SIS 1+. Sistemul trebuia să debuteze în 1992, dar a fost lansat efectiv la 26 martie 1995 cu Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania. La 26 octombrie 1997, Italia s-a conectat la SIS, la 1 decembrie – Austria, iar la 8 decembrie – Grecia a implementat SIS, deși controalele între această țară și restul statelor membre Schengen au continuat până în anul 2000. La 26 martie 2000, acestea au fost eliminate. La 25 martie 2001, la SIS s-au conectat și Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia și Islanda. Din punct de vedere tehnic, prima țară care a realizat sistemul său național a fost Austria.

Arhitectura SIS 1+ este formată din:

• un sistem central denumit C.SIS(localizat în Franța, la Strasbourg);

• componentele naționale ale acestuia, denumite N.SIS, existente, în mod obligatoriu, în toate statele membre Schengen. Sistemul de back-up (rezervă) se află în Austria, la St. Johannam Pongau. Sistemul central C.SIS asigură faptul că fișierele de date ale secțiunilor naționale N.SIS sunt identice, prin transmiterea on-line a informațiilor. În C.SIS sunt semnalările de persoane și de obiecte, în măsura în care interesează toate statele membre Schengen și acesta nu conține alte date decât cele menționate în CAAS. Sistemul permite schimbul de informații suplimentare între statele membre, prin intermediul birourilor SIRENE naționale și sistemului central C.SIS. SIS 1+ folosește rețeaua SISNET pentru care se colectează contribuții financiare de la toate statele membre participante. Statele membre plătesc contribuții financiare și pentru funcționarea sistemului central de la Strasbourg (C.SIS).

SISone4ALL (Propunerea portugheză)

Uniunea Europeană s-a extins la 1 mai 2004 cu încă zece state membre: Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta. Aceste state își propuseseră să adere la spațiul Schengen la sfârșitul anului 2007, după finalizarea procesului de evaluare și conectarea la SIS II. Din cauza întârzierilor înregistrate în operaționalizarea SIS II, ca o soluție temporară pentru ieșirea din impas, Portugalia a propus, în august 2006, implementarea sistemului SISone4all, ce presupunea o conectare temporară a nouă din cele zece noi state membre (mai puțin Cipru care intenționează să se conecteze direct la SIS II) la sistemul existent SIS1+, prin intermediul sistemului național portughez. Această soluție a permis ridicarea controalelor la frontierele interne. Opțiune similară cu a Ciprului au exprimat Marea Britanie și Irlanda. În schimb, Elveția s-a conectat la SISone4ALL în mai 2008, în vederea aderării la spațiul Schengen. SISone4ALL reprezintă o variantă a soluției SIS 1+ în sensul că secțiunea națională pentru fiecare stat membru non-Schengen se realizează prin clonarea secțiunii naționale portugheze(SISone4ALL), inclusiv a aplicației SIRENE.

Evaluările Schengen pentru cele 9 state membre, care au aderat în 2004, s-au desfășurat pe parcursul anilor 2006-2007. În ciuda riscurilor reprezentate de dezvoltarea unui nou proiect tehnic simultan cu implementarea SIS II, toate statele membre au fost de acord că este foarte importantă asigurarea acestui instrument de cooperare polițienească la nivel european, concomitent cu eliminarea controalelor la frontierele interne. Cu ocazia Consiliului JAI din 6-7 decembrie 2007 de la Bruxelles, miniștrii de interne din statele membre UE au aprobat Decizia Consiliului privind eliminarea controalelor la frontierele interne ale noilor state membre și aplicarea acquis-ului Schengen, începând cu data de 21 decembrie 2007 pentru frontierele terestre și maritime și 29 martie 2008 pentru frontierele aeriene.

Astfel, la 21 decembrie 2007, spațiul Schengen s-a lărgit spre est și sud cu încă 9 membri, moment marcat printr-o serie de ceremonii organizate la frontierele interne ale acestor state, la care au participat oficialități europene. Etapa următoare, respectiv eliminarea controalelor la frontierele interne aeriene, a avut loc la 30 martie 2008 când măsura a devenit efectivă și pe aeroporturile acestor state.

Pe măsură ce noi state membre au intrat în spațiul Schengen, baza de data SIS a crescut în egală măsură: în perioada cuprinsă între ianuarie 2008 și 2010, numărul total de semnalări SIS a crescut de la 22,9 la 31,6 milioane. Anticipând această creștere a volumului de date și modificările în nevoile utilizatorilor, statele membre au decis în 2001 să dezvolte Sistemul Informatic Schengen din a doua generație (SIS II), încredințând această sarcină Comisiei.

Pun in funcțiune la data de 9 aprilie 2013, SIS II are ca scop asigurarea unui nivel ridicat de securitate în spațiul de libertate, securitate și justiție prin consolidarea funcțiilor sistemului de primă generație și prin facilitarea circulației persoanelor, utilizând informațiile comunicate prin intermediul acestui sistem. Pe lângă categoriile de date originale care au făcut obiectul sistemului de primă generație, SIS II poate trata amprente digitale, fotografii, copii ale mandatului european de arestare, dispoziții de protejare a intereselor persoanelor a căror identitate este uzurpată și legăturile între diferitele semnalări.

SIS II permite:

• conectarea unui număr dublu de utilizatori față de cei curenți;

• extinderea accesului la SIS și pentru: EUROPOL, EUROJUST, toți magistrații, autoritățile responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, autoritățile responsabile cu emiterea vizelor, autoritățile centrale responsabile cu examinarea cererilor de viză, autoritățile centrale responsabile cu emiterea permiselor de rezidență și administrarea legislației privind străinii, în contextul aplicării prevederilor CAAS legate de circulația persoanelor;

• gestionarea unor volume mai mari de date;

• introducerea de noi categorii, respectiv:

• utilaje industriale (mașini pentru construcții etc.);

• aeronave, ambarcațiuni, nave și motoare pentru nave;

• plăcuțe de înmatriculare a vehiculelor, documentele vehiculului, alte documente de înregistrare;

• documente de identitate în alb sau completate, toate tipurile;

• cărți de credit, cecuri, toate tipurile de hârtii de valoare.

• integrarea mandatului european de arestare în SIS (prevăzutpentru articolul 95 din CAAS);

• stocarea și interogarea datelor biometrice (amprente digitaleși fotografii în cazul urmăririlor de persoane);

• efectuarea unei căutări combinate în SIS (combinareasemnalărilor privind persoane cu cele privind obiecte, de exemplu: legături posibile: persoană + persoană, persoană +obiect);

• conectarea noilor utilizatori va fi simplă, cu un minim deimpact asupra utilizatorilor actuali;

• prelucrarea datelor privind persoanele de a căror identitate s-aabuzat;

• adăugarea traducerii datelor suplimentare;

• posibilitatea renunțării la copia națională a SIS II;

• căutarea direct în C.SIS;

• statele membre pot păstra o copie a bazei de date centrale lanivel național, totală sau parțială.

Arhitectura SIS II este formată din:

1. un sistem central („SIS II central”) compus din:

• funcție de suport tehnic („CS-SIS”), care conține o bază de date, „baza de date SIS II”;

• interfață națională uniformă („NI-SIS”).

2. un sistem national („N.SIS II”) în fiecare dintre statele membre, care constă în sistemele naționale de date conectate la SIS II central. Un sistem N.SIS II poate conține un fișier de date (o „copie națională”), care să fie constituit dintr-o copie completă sau parțială a bazei de date SIS II;

3. infrastructură de comunicații între CS-SIS și NI-SIS („infrastructura de comunicații”) care asigură o rețea virtuală criptată, consacrată datelor din SIS II și schimbului de date între birourile SIRENE, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Decizia nr. 533/2007.

Conform bazei legale inițiale, SIS II trebuia să funcționeze din 2007. Întârzierile au fost cauzate, în principal, de amânarea adoptării bazei legale, a actualizării tehnice a C.SIS din Franța, precum și a întreruperilor referitoare la contractele tehnice legate de funcționarea sistemului.

De exemplu, SIS II permite corelarea semnalărilor referitoare la o persoană căutată pentru răpire, persoana răpită și vehiculul folosit în comiterea acestei infracțiuni. Datele cu caracter personal introduse în SIS II trebuie prelucrate în conformitate cu dispozițiile specifice ale actelor normative de bază care reglementează acest sistem și Recomandarea privind sectorul polițienesc. SIS II utilizeaza s-TESTA, rețeaua Comisiei de comunicare securizată a datelor. De îndată ce va fi operațional, acest sistem se va aplica în toate statele membre, Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda. Comisia trebuie să trimită Parlamentului European și Consiliului un raport bianual privind progresele înregistrate cu privire la dezvoltarea SIS II și posibila migrare de la sistemul de primă generație.

Sistemul de informații Schengen – Baza legală

Baza legală la nivel european

În 1999, acquis-ul Schengen și în special Convenția din 19 iunie 1990 de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), din 14 iunie 1985, au fost integrate în cadrul instituțional și legal al UE prin și în conformitate cu Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în UE, anexat Tratatului de la Maastricht (1992) și Tratatului de la Roma (1957). Prevederile Titlului IV al CAAS (articolele 92-119) se referă la Sistemul de Informații Schengen (SIS). Potrivit CAAS, fiecare stat membru are responsabilitatea de a crea un sistem național (N.SIS), prin care să se conecteze la unitatea centrală (C.SIS), pentru a face schimb de informații.

Conform acesteia, „Părțile Contractante creează și administrează un sistem de informare comun, denumit Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o secțiune națională existentă în cadrul fiecărei Părți Contractante și un serviciu de asistență tehnică. Sistemul Informatic Schengen permite autorităților desemnate de Părțile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalările cu privire la persoane și obiecte pentru controale la frontieră și verificări, dar și pentru alte controale ale poliției și ale autorităților vamale, exercitate în interiorul țării conform dreptului intern, precum și în cazul categoriei de semnalări prevăzute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de ședere și pentru supravegherea străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor privind circulația persoanelor din prezenta convenție”.

Conform prevederilor CAAS, statele membre nu pot efectua căutări în bazele de date ale celorlalte state, ci numai în C.SIS (baza de date centrală a SIS de la Strasbourg), pentru a avea acces la alertele emise de către toate statele membre Schengen. Fiecare stat membru decide dacă o semnalare în legătură cu un bun sau o persoană trebuie introdusă în SIS. O semnalare nu poate fi modificată sau retrasă decât de către acel stat care a introdus-o. Aceste semnalări se introduc potrivit fiecărei categorii de bunuri sau persoane căutate și în corespondență cu scopul introducerii alertelor (de obicei, în scopul nepermiterii intrării, căutării, identificării etc.).

Odată ce, potrivit datelor introduse, există o potrivire între o semnalare introdusă și datele obținute în alt stat, există un hit – o corespondență între cele două seturi de date. Sistemul funcționează ca hit/no hit, adică furnizează utilizatorului fie un răspuns pozitiv (hit), fie un răspuns negativ (no-hit) cu privire la persoana sau obiectul căutate. Astfel, SIS îndeplinește un rol deosebit de important pentru statele participante, fiind un instrument prin care sunt compensate măsurile de ridicare a controalelor la frontierele interne ale statelor membre.

Baza legală referitoare la SIS a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. Inițial, baza legală pentru funcționarea SIS a fost Convenția Schengen, titlul IV. Aceasta a suferit numeroase modificări prin amendarea unor articole sau introducerea altora noi. Ulterior, având în vedere necesitatea actualizării sistemului din considerente tehnice și din cauza includerii de noi state, a devenit o prioritate dezvoltarea unui nou SIS – de a doua generație (SIS II).

În vederea asigurării bazei legale pentru SIS II, Comisia Europeană a început procesul de elaborare a unei noi baze legale în 2001, fiind propuse mai multe proiecte legislative privind înființarea SIS II. Din cauza divergențelor apărute, documentele legale au fost adoptate în 2006 și publicate în Jurnalul Oficial al UE, în decembrie 2006 și august 2007.

Baza legală privind SIS II cuprinde în principal:

• Regulamentul (EC) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO L 381 din 28.12.2006, p. 1);

• Regulamentul (EC) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II), al serviciilor competente, din statele membre, responsabile de emiterea certificatelor de

înmatriculare a vehiculelor (JO L 381 din 28.12.2006, p. 1);

• Decizia Consiliului 2007/533/JAI privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II), (JO L 205 din 07.08.2007, p. 63).

Baza legală în România

În 2005, a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 128 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări. În 2006, a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 1411 privind normele de aplicare a O.U.G. nr. 128/2005.

În vederea actualizării cadrului legislativ național și armonizării cu baza legală la nivel european, în 2010 a fost aprobată Legea nr. 141 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 498 din 19 iulie 2010). Conform acestui act normativ, drepturile de acces la SINS ale autorităților române vor fi stabilite printr-o Hotărâre a Guvernului care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, în termen de 60 de zile.

În ceea ce privește colaborarea autorităților române cu Biroul SIRENE România, în 2010 a fost aprobat Ordinul ministrului administrației și internelor privind procedurile de lucru pentru activitățile autorităților naționale competente din cadrul M.A.I. aferente semnalărilor din SINS sau SIS.

În conformitate cu CAAS, datele conținute în SIS privesc:

• persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării (art. 95);

• străinii în legătură cu care s-a emis o semnalare în vederea non-admisiei (art. 96);

• persoanele dispărute sau persoane care trebuie puse temporar sub protecția poliției, pentru propria lor protecție sau pentru a preveni amenințările; minorii și persoanele care trebuie internate în instituții medicale (art. 97);

• martorii, persoanele care au primit citații pentru a se prezenta în fața autorităților judecătorești în cadrul unei acțiuni penale (art. 98);

• persoanele sau vehiculele în scopul unei supravegheri discrete sau a controalelor specifice (art. 99);

• obiectele căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în acțiuni penale (art. 100).

În conformitate cu Decizia Consiliului 2007/533 privind SIS II, datele conținute în SIS II vor fi în legătură cu:

• persoane căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau a extrădării (art. 26);

• persoane dispărute (art. 32);

• persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară (art. 34);

• persoane și obiecte care trebuie să facă obiectul unor controale discrete sau specifice (art. 36);

• obiecte căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cursul procedurilor penale (art. 38).

În conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 1987/2006 privind SIS II, datele conținute în SIS II vor fi în legătură cu:

• cetățeni terți în scopul refuzului intrării și șederii (art. 20).

Semnalările care pot fi introduse pentru obiecte se referă la:

• vehiculele cu motor, cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, care au fost furate, tăinuite sau pierdute (art. 100 lit. a din CAAS/art. 38 lit. 2a din Decizia nr. 533/2007);

• documentele furate, tăinuite sau pierdute care privesc vehicule (art. 100 lit. f din CAAS/art. 38 lit. 2f din Decizia nr. 533/2007);

• plăcile cu numere de înmatriculare furate, tăinuite sau pierdute (art. 100 lit. f din CAAS/art. 38 lit. 2f din Decizia nr. 533/2007);

• remorcile și rulotele cu o greutate netă mai mare de 750 kg, care au fost furate, tăinuite sau pierdute (art. 100 lit. b din CAAS/art. 38 lit. 2b din Decizia nr. 533/2007);

• armele letale furate, tăinuite sau pierdute (art. 100 lit. c din CAAS/art. 38 lit. 2c din Decizia nr. 533/2007);

• date privind înscrisuri oficiale necompletate, care au fost furate, tăinuite sau pierdute (art. 100 lit. d din CAAS/art. 38 lit. 2d din Decizia nr. 533/2007);

• documentele de identitate eliberate (pașapoarte, cărți de identitate, permise de conducere) care au fost furate, însușite ilegal sau pierdute (art. 100 lit. e din CAAS/art. 38 lit. 2e din Decizia nr. 533/2007);

• bancnotele sau titlurile de valoare furate, tăinuite sau pierdute (art. 100 lit. g din CAAS/art. 38 lit. 2g din Decizia nr. 533/2007);

• permisele de reședință și documentele de călătorie furate,însușite ilegal, pierdute sau anulate(art.38 lit.2e din Decizia nr. 533/2007);

• ambarcațiuni, aeronave(art.38, lit.2a din Decizianr. 533/2007);

• echipamente industriale, motoare exterioare, containere(art.38 lit.2b din Decizia nr. 533/2007);

• valori imobiliare și mijloace de plată cum ar fi cecuri, cărțide credit, obligațiuni și acțiuni care au fost furate, însușiteilegal, pierdute sau anulate. (art. 38 lit. 2h din Decizianr. 533/2007).

În conformitate cu CAAS și baza legală SIS II, accesul la datele conținute în SIS este rezervat în exclusivitate:

• autorităților responsabile cu controlul frontierei;

• autorităților responsabile cu alte controale polițienești și vamale în interiorul statului membru și celor responsabile cu coordonarea acestor controale;

• autorităților naționale judiciare(de exemplu, cele responsabile cu inițierea urmăririi penale și anchetelor judiciare);

• autorităților responsabile cu emiterea vizelor(conformarticolului 96 din CAAS);

• autorităților centrale responsabile cu examinarea cererilor de viză;

• autorităților centrale responsabile cu emiterea permiselor de rezidență și administrarea legislației privind străinii, în contextul aplicării prevederilor CAAS legate de circulația persoanelor;

• Oficiului European de Poliție – Europol (pentru articolele 95, 99 și 100 din CAAS);

• membrilor naționali ai Eurojust și asistenților acestora (pentru articolele 95 și 98 din CAAS);

• autorităților responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare (acces direct pentru acele autorități care sunt guvernamentale și acces indirect pentru acele autorități care nu sunt guvernamentale).

Protecția datelor personale in SIS

Având în vedere cantitatea foarte mare de date conținută în SIS, majoritatea date cu caracter personal, CAAS are prevăzute o serie de măsuri legate de protecția acestora împotriva accesului neautorizat sau utilizării abuzive din partea statelor membre sau a altor persoane neautorizate.

Astfel, CAAS prevede că datele pot fi utilizate numai în scopurile specificate în cadrul fiecărei categorii de semnalări (articolele 95-100). Datele pot fi copiate numai în scopuri tehnice și nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Excepțiile sunt punctuale și nerespectarea acestora este considerată ca neîndeplinire a prevederilor CAAS.

Persoanele pot solicita accesul la datele personale conținute în legătură cu persoana lor (articolul 109 din CAAS). Față de aceste date, se aplică legislația națională referitoare la protecția datelor personale din fiecare stat membru.

La nivel național, drepturile persoanei vizate în contextul prelucrării datelor cu caracter personal în SINS sau în SIS se exercită potrivit Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare, cu derogările prevăzute de prezenta lege. Cererile persoanelor vizate în contextul prelucrării datelor cu caracter personal în SINS sau în SIS se adresează numai Biroului SIRENE național, care răspunde solicitantului cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data primirii cererii, în cazul exercitării dreptului de acces la datele personale, și cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data primirii cererii, în cazul exercitării dreptului de rectificare și ștergere a datelor personale, prin derogare de la prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Cererile se pot depune la Biroul SIRENE național sau la orice operator din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ori al unei structuri teritoriale a acestuia, care transmite cererea Biroului SIRENE național în termen de 5 zile de la data primirii acesteia.

Semnalările cu privire la persoane, introduse în SINS sau transmise în SIS, sunt păstrate în sistemul respectiv numai pentru perioada necesară atingerii scopului pentru care au fost introduse. În termen de 3 ani de la introducerea unei semnalări cu privire la persoane, autoritatea națională competentă, care a introdus-o, analizează, împreunã cu autoritățile române care au solicitat introducerea, atunci când este cazul, necesitatea menținerii acesteia pentru scopul în care a fost introdusă în SINS sau transmisă în SIS. În cazul semnalărilor de interes național sau de interes Schengen în scopul efectuării de controale discrete care privesc persoanele, termenul în care se face analiza este de un an de la introducerea semnalării. Statele membre trebuie să asigure un nivel de protecție a datelor personale cel puțin egal cu cel precizat în Convenția Consiliului Europei privind protecția persoanelor împotriva procesării automate a datelor personale din 29 ianuarie 1981 și în Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, din 17 septembrie 1987.

Ministerul Administrației și Internelor, prin Centrul Național SIS, împreună cu autoritățile naționale competente sunt obligate să elaboreze un plan de securitate și să adopte măsurile de securitate necesare în legătură cu gestionarea și utilizarea N.SIS.

Fiecare autoritate română care are drept de acces la datele din N.SIS asigură aplicarea măsurilor de securitate și cooperează cu Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Implementarea SIS în România

România a demarat procesul de pregătire pentru conectarea la SIS încă din 2005, prin inițierea unor contracte referitoare la SIS II. Acest lucru s-a datorat faptului că în acel moment, SIS II reprezenta soluția de conectare pentru viitoarele state Schengen, inclusiv pentru cele 9 state UE care aderaseră în mai 2004.

SIS II a înregistrat numeroase întârzieri și devansări de termen în perioada 2004-2006, din cauza amânării aprobării bazei legale, dificultăților tehnice în dezvoltarea sistemului etc. Întârzierile au continuat și după adoptarea bazei legale, iar în final acestea au dus la dezvoltarea SISone4ALL de către Portugalia ca soluție alternativă pentru noile state Schengen și conectarea acestora la SIS actual prin intermediul acestei soluții în 2007. Elveția s-a conectat la SIS actual

tot prin SISone4ALL. În 2009, în urma organizării unor reuniuni pe această temă de către

președinția UE și experți europeni, cu participarea viitoarelor state Schengen, soluția care s-a conturat pentru România și Bulgaria a fost conectarea la SIS actual prin intermediul SISone4ALL. Această soluție permite respectarea calendarului de aderare a țării noastre la

spațiul Schengen în termenul asumat – 27 martie 2011. În acest sens, România împreună cu Bulgaria, în calitate de state partenere angajate în aderarea la spațiul Schengen, au prezentat o Declarație comună la Consiliul JAI din iunie 2009 prin care își anunțau intenția de a implementa SISone4ALL în 2010. În același timp, alegerea SISone4ALL înseamnă pentru cele două state și continuarea proiectului SIS II, care este în curs de implementare la nivelul actualelor state Schengen.

Pentru implementarea SISone4ALL în România și Bulgaria, a fost redactat un roadmap (foaie de parcurs) de către experții portughezi și francezi (de la C.SIS Strasbourg). Acesta menționează activitățile efective care trebuie efectuate de către experții francezi și portughezi, în colaborare cu experții români, pentru implementarea SISone4ALL în cele două țări. Activitățile au demarat în februarie 2010 și se vor finaliza în octombrie 2010. România și Bulgaria trebuie să fie pregătite din punct de vedere tehnic pentru SIS la 15 octombrie 2010.

România a intenționat să se conecteze la SIS II, odată cu operaționalizarea acestui sistem, lucru care l-a si reușit, odată cu punerea sistemului in funcțiune, la data de 09 aprilie 2013. SIS II a înregistrat mai multe întârzieri, astfel statele membre au decis adoptarea unui document cu ocazia Consiliului JAI din iunie 2009, potrivit căruia viitorul SIS II va fi decis numai după trecerea a două teste (milestone-uri) care vor arăta cu precizie dacă noul sistem, aflat în dezvoltare, poate fi complet funcțional. În caz de eșec, acesta trebuie înlocuit cu o soluție de rezervă. Aceasta a fost deja identificată și se numește SIS 1+RE, propunându-și să continue dezvoltarea sistemului pe baza actualului SIS și păstrând investițiile naționale făcute conform specificațiilor SIS II. În ianuarie 2010, a avut loc primul test al SIS II (milestone 1), fiind ulterior repetat în martie din cauza condițiilor neclare în care s-a

desfășurat. În urma analizei efectuate de către echipa franceză, care gestionează sistemul central C.SIS de la Strasbourg, majoritatea statelor membre au concluzionat că testul a fost trecut cu succes și se poate trece la testul al doilea (milestone 2). Unele state au considerat că primul test nu a avut succes și că SIS II nu mai trebuie continuat în forma actuală – Austria, Germania, Franța. Având în vedere decizia majorității, testul al doilea (milestone 2) va avea loc în 2010.

După numeroase incercari, SIS II a fost pus in funcțiune la data de 09 aprilie 2013, sub responsabilitatea Comisiei Europene.

În ceea ce privește implementarea SIS în România, până în prezent au fost parcurse următoarele etape:

• asigurarea cadrului național legislativ privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului de Informații Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, precum și drepturile de acces ale autorităților publice române la Sistemul Informatic Național de Semnalări;

• înființarea Centrului Național SIS – structură națională abilitată să gestioneze sistemul național SIS;

• modernizarea sistemelor informatice ale structurilor M.A.I. care vor furniza date către SINS sau vor consulta SINS/SIS – majoritatea activităților de modernizare au avut deja loc, iar ultimele măsuri vor fi finalizate în 2010.

Sistemul informatic național de semnalări -SINS

SINS a fost pus în funcțiune prin Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen intrată în vigoare la data de 22.07.2010.

SINS gestionează semnalările emise de statul român, iar împreună cu copia națională a C.SIS, va forma sistemul N.SIS pentru România. SINS conține toate semnalările naționale (de tip Schengen sau non-Schengen), emise de autoritățile române competente, care pot fi de interes Schengen (cele care vor alimenta C.SIS) și de interes non-Schengen (cele de interes doar pe teritoriul național). Acest sistem a fost pus la dispoziția tuturor instituțiilor în vederea consultării

și/sau furnizării în funcție de competențele legale stipulate în Hotărârea Guvernului privind drepturile de acces ale autorităților publice române la Sistemului Informatic Național de Semnalări, în conformitate cu prevederile CAAS și ale Deciziei nr. 533/2007. SINS are o contribuție esențială la realizarea unei cooperări mai eficiente pe linia combaterii criminalității transfrontaliere de orice natură. Astfel, organismele de aplicare a legii din România vor putea

fi în măsură să consulte, dar și să alimenteze baza de date SINS. SINS este dezvoltat în conformitate cu prevederile bazei legale SIS II și conține datele specificate de aceasta.

SINS cuprinde exclusiv următoarele categorii de date:

a) cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare sau în vederea extrădării;

b) cu privire la persoane dispărute;

c) cu privire la persoane căutate în vederea participării la o procedurã judiciară;

d) cu privire la persoane sau bunuri, în scopul efectuării de controale discrete;

e) privind bunuri căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cursul procedurilor penale;

f) privind străinii, în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român sau în scopul executării unei măsuri prin care se interzice șederea pe teritoriul României.

Semnalările privind obiecte căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cursul procedurilor penale sunt următoarele:

a) autovehicule cu o capacitate cilindrică de peste 50 cm3, ambarcațiuni și aeronave;

b) remorci cu o greutate care depășește 750 kg fără încărcătură, caravane, echipamente industriale, motoare exterioare și containere;

c) arme de foc;

d) documente oficiale în alb, care au fost furate, utilizate în mod fraudulos sau pierdute;

e) documente de identitate eliberate, de tipul pașapoartelor, cărților de identitate, permiselor de conducere, documentelor care atestă șederea, respectiv rezidența pe teritoriul României și documentelor de călătorie furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate;

f) certificate de înmatriculare ale vehiculelor care au fost furate, utilizate în mod fraudulos, pierdute sau anulate;

g) bancnote;

h) valori mobiliare și mijloace de platã, cum ar fi: cecuri, cărți de credit, obligațiuni și acțiuni, care au fost furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate.

Ministerul Administrației și Internelor, prin Centrul Național SIS, este responsabil cu implementarea, funcționarea, întreținerea și securitatea SINS, precum și cu asigurarea accesului autorităților naționale competente la SINS.

Instituțiile care vor interacționa cu SINS, în conformitate cu proiectul de H.G. privind drepturile de acces:

• Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR);

• Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF);

• Oficiul Român pentru Imigrări (ORI);

• Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (DEPABD);

• Direcția Generală de Pașapoarte (DGP);

• Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule (DRPCIV);

• Biroul SIRENE România;

• Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (IGJR);

• Autoritatea Națională a Vămilor (ANV);

• Ministerul Afacerilor Externe (MAE);

• Instanțele judecătorești;

• Ministerul Public (MP).

Sistemul de stocare a amprentelor solicitanților de azil în UE – Eurodac

Sistemul Eurodac a fost înființat pentru compararea amprentelor în scopul aplicării eficiente a Convenției Dublin. La baza înființării Eurodac-ului a stat Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, în coroborare cu Convenția de la Dublin, de stabilire a statului care era responsabil cu rezolvarea unei cereri de azil depuse într-unul din statele Uniunii Europene, semnată la 15 iunie1990.

Dezvoltarea Eurodac își are originea în eliminarea frontierelor interne, ceea ce a dus la necesitatea de a stabili norme clare privind prelucrarea cererilor de azil. Eurodac este un sistem automat și centralizat de identificare a amprentelor digitale care conține datele cu privire la amprentele digitale ale anumitor resortisanți ai țărilor terțe. Funcțional din ianuarie 2003, scopul acestui sistem este de a oferi asistență în vederea stabilirii statului membru care ar trebui să fie responsabil, în temeiul Regulamentului Dublin, de examinare a unei anumite cereri de azil.

Persoanelor în vârstă de 14 ani sau peste 14 ani care solicită azil într-un stat membru li se iau automat amprentele digitale, ca și resortisanților țărilor terțe care au fost reținuți pentru trecerea ilegală a frontierei externe. Prin compararea amprentelor digitale ale acestor persoane cu evidențele Eurodac, autoritățile naționale doresc să stabilească locul în care respectiva persoană a depus o cerere de azil sau a intrat pentru prima dată în Uniunea Europeană. De asemenea, autoritățile pot compara cu evidențele Eurodac amprentele digitale ale resortisanților țărilor terțe în situație de ședere ilegală pe teritoriul lor.

Statele membre trebuie să indice lista autorităților care au acces la această bază de date, care de obicei cuprinde autoritățile cu responsabilități în domeniul azilului și migrației, grănicerii și poliția. Statele membre încarcă datele relevante în baza de date centrală prin intermediul punctelor naționale de acces. Datele cu caracter personal din Eurodac nu pot fi folosite decât în scopul facilitării aplicării Regulamentului Dublin; utilizarea în alt scop face obiectul sancțiunilor. Amprentele digitale ale solicitanților de azil se arhivează pentru 10 ani; cele ale migranților ilegali, pentru doi ani. Evidențele cu privire la solicitanții de azil se șterg de îndată ce dobândesc cetățenia unui stat membru; cele ale migranților ilegali se șterg de îndată ce obțin un permis de ședere sau cetățenia, sau în cazul în care părăsesc teritoriul statelor membre. Directiva 95/46/CE se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului instrument.

Eurodac funcționează pe rețeaua s-TESTA a Comisiei și se aplică în fiecare stat membru, precum și în Norvegia, Islanda și Elveția. Este în curs de încheiere un acord care să permită conectarea Principatului Liechtenstein la rețea. Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte anuale privind funcționarea unității centrale a Eurodac.

Caracterul preventiv al Sistemului european de Informații privind Vizele (SIV)

La nivel comunitar este reglementat un regim al vizelor privind instituirea unui format uniform al acestora. Conceptul de viză, se conturează astfel ca fiind o decizie luată de un stat membru sau o autorizație eliberată unui cetățean terț. Totodată se abordează conceptul de viză de scurtă ședere și viză de tranzit. De asemenea, s-a constituit un Cod comunitar de vize care stabilește procedurile și condițiile de eliberare a vizelor de tranzit sau de ședere pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să nu depășească trei luni, în decursul unei perioade de șase luni. În urma atentatelor din 11 septembrie 2001, statele membre au luat hotărârea de a accelera punerea în aplicare a unei politici comune în materie de vize prin crearea unui sistem de schimb de informații cu privire la vizele de scurtă ședere. Prin eliminarea frontierelor interne a fost posibilă fraudarea cu mai multă ușurință a regimului de vize a statelor membre.

Consiliul European de la Sevilia din 21 și 22 iunie 2002 a considerat că stabilirea unui sistem comun de identificare a datelor privind vizele este o prioritate absolută și a solicitat introducerea fără întârziere a acestuia, în lumina unui studiu de fezabilitate și pe baza orientărilor adoptate de Consiliu la 13 iunie 2002. Consiliul European de la Salonic din 19 și 20 iunie 2003 a considerat necesară, în urma studiului de fezabilitate, stabilirea orientărilor de îndată ce este posibil, cu privire la planificarea dezvoltării SIV și a bazei juridice corespunzătoare care să permită crearea acestuia și angajarea resurselor financiare necesare.

Sistemul de Informații privind Vizele urmărește să răspundă ambelor preocupări: scopul acestuia este de a contribui la punerea în aplicare a unei politici comune în materie de vize prin facilitarea examinării cererilor de viză și a controalelor la frontierele externe, contribuind în același timp la prevenirea amenințărilor la securitatea internă a statelor membre. Sistemul central, care asigură executarea funcțiilor de supraveghere și gestionare tehnică, este situat la Strasbourg (Franța), iar un sistem central de rezervă, capabil să asigure toate funcționalitățile sistemului central principal, în cazul funcționării necorespunzătoare a acestuia, este situat la Sankt Johann im Pongau (Austria).

Instituirea unui sistem pentru schimbul de date privind vizele între statele membre ale Uniunii Europene permite autorităților naționale abilitate să introducă și să actualizeze date privind vizele și să consulte aceste date pe cale electronică. Sistemul de Informații privind Vizele se bazează pe o arhitectură centralizată și cuprinde: SC-SIV, un Sistem Central de Informații, denumit Sistemul Central de Informații privind Vizele; NI-SIV, o interfață în fiecare stat membru, denumită interfața națională care asigură legătura cu autoritatea centrală națională competentă din respectivul stat membru; Infrastructura de comunicații dintre Sistemul Central de Informații privind Vizele și Interfețele Naționale.

Sistemul Central de Informații privind Vizele, Interfața Națională din fiecare stat membru, precum și infrastructura de comunicații dintre Sistemul Central de Informații privind Vizele și interfețele naționale sunt dezvoltate de Comisie. Autoritățile în materie de vize, azil, imigrație și control al frontierelor vor avea acces la această bază de date cu scopul de a verifica identitatea titularilor de vize și a autenticității vizelor; poliția și Europol pot consulta baza de date în scopul prevenirii și combaterii terorismului și a altor forme de criminalitate gravă.

Dosarele cu cererile pot fi păstrare timp de cinci ani. Datele cu caracter personal introduse în VIS trebuie prelucrate conform normelor specifice cuprinse în actele legislative de bază care reglementează acest sistem. VIS se va aplica în fiecare stat membru (cu excepția Regatului Unit și Irlandei), precum și în Elveția, Norvegia și Islanda. Va funcționa în baza rețelei s-TESTA a Comisiei. Comisia va evalua acest sistem la trei ani de la lansarea sa și apoi la fiecare patru ani.

Informații prealabile privind pasagerii – Advance Passenger Information (API)

La inițiativa spaniolă, Consiliul a adoptat în 2004 o directivă de reglementare a transmiterii Informațiilor Prealabile privind Pasagerii – Advance Passenger Information (API) de către transportatorii aerieni în atenția autorităților de control la frontiere.

Obiectivul acestui instrument este îmbunătățirea controlului la frontiere și combaterea migrației ilegale. La cerere, transportatorii aerieni trebuie să comunice autorităților de control la frontieră numele, data nașterii, naționalitatea, punctul de îmbarcare și punctul de trecere a frontierei pe teritoriul UE în cazul pasagerilor care călătoresc în UE din țări terțe. Datele cu caracter personal de acest tip sunt preluate de obicei din secțiunea cu citire optică a pașapoartelor pasagerilor și sunt transmise autorităților după încheierea procedurii de îmbarcare. După sosirea unui avion, autoritățile și transportatorii aerieni pot păstra datele API pentru 24 de ore. Sistemul API funcționează în mod descentralizat prin împărtășirea informațiilor între operatorii privați și autoritățile publice. Acest instrument nu permite schimbul de date API între statele membre; cu toate acestea, autoritățile de aplicare a legii, altele decât grănicerii, pot solicita accesul la aceste informații în scopul aplicării legii.

Datele cu caracter personal nu pot fi utilizate decât de autoritățile publice în scopul controlului la frontieră și combaterii migrației ilegale și trebuie prelucrate conform Directivei 95/46/CE. În vigoare în UE, acest instrument este utilizat numai de un număr restrâns de state membre. Comisia va revizui această directivă în 2011.

Sistemul de Informații Vamal în contextul creat de Convenția Napoli II

O parte importantă a Programului Comisiei din 1992, care a instituit piața internă, se referea la eliminarea tuturor controalelor și formalităților pentru bunurile care circulă în Comunitate.

Eliminarea acestor proceduri la frontierele interne a crescut riscul de fraudă, ceea ce a făcut necesar ca statele membre să instituie, pe de o parte, un mecanism de asistență administrativă reciprocă pentru a contribui la prevenirea, anchetarea și trimiterea în instanță a operațiunilor care contravin legislației Comunității în domeniul vamal și agricol și, pe de altă parte, a făcut necesar instituirea unei cooperări vamale cu scopul de a permite identificarea și trimiterea în instanță a cazurilor de încălcare a dispozițiilor vamale naționale, în special prin consolidarea schimbului transfrontalier de informații.

Fără a aduce atingere competenței UE în materie de uniune vamală, Convenția Napoli II privind asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale are obiectivul de a permite administrațiilor vamale naționale să prevină și să identifice încălcarea dispozițiilor vamale naționale și să contribuie la trimiterea în instanță și la sancționarea cazurilor de încălcare a dispozițiilor vamale comunitare și naționale.

SIV, gestionat de Comisie, este un sistem centralizat de informații accesibil prin intermediul terminalelor în fiecare stat membru și în incinta Comisiei, Europol și Eurojust. Cuprinde date cu caracter personal cu referire la mărfuri, mijloace de transport, întreprinderi, persoane, bunuri și mijloace bănești reținute, sub sechestru sau confiscate.

De asemenea, sistemul creează o bază de date pentru identificarea dosarelor de anchetă vamale (FIDE) pentru a contribui la prevenirea, anchetarea și trimiterea în instanță a cazurilor grave de încălcare a legilor naționale.

SIV și FIDE utilizează rețeaua comună de comunicație, interfața comună a sistemelor sau accesul internet securizat furnizat de Comisie. Sistemul este în vigoare în toate statele membre. Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă în fiecare an un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea SIV.

Instrumente ale UE de combatere a terorismului și a criminalității transfrontaliere grave

2.1. Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS)

Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), în curs de instituire, are la bază o inițiativă belgiană din 2004 al cărei obiectiv era împiedicarea persoanelor condamnate pentru abuzuri sexuale de a lucra cu copii în alte state membre. În trecut, statele membre se bazau pe Convenția Consiliului Europei de asistență judiciară în materie penală pentru schimbul de informații cu privire la condamnările emise în numele resortisanților lor, însă sistemul s-a dovedit a fi ineficient.

Consiliul a efectuat un prim demers în vederea reformării prin adoptarea Deciziei 2005/876/JAI a Consiliului, în temeiul căreia fiecare stat membru trebuia să instituie o autoritate centrală care să transmită, la intervale regulate, condamnările cu privire la neresortisanți statelor membre ai căror resortisanți sunt persoanele care fac obiectul condamnării. De asemenea, acest instrument a permis statelor membre să obțină, pentru prima dată și sub rezerva legislației naționale, condamnările anterioare pronunțate împotriva resortisanților proprii în alte state membre. Statele membre pot solicita informații de acest tip prin completarea unui formular standardizat mai degrabă decât prin proceduri de asistență juridică reciprocă.

Utilizarea ECRIS la scară națională, în toate unitățile din sistemul justiției, permite standardizarea activităților și procedurilor, creându-se totodată posibilitatea unei administrări eficiente a acestora. Este alcătuit din trei module: CDMS – modul de gestionare a informațiilor despre dosare și documente în instanțe și parchete; LLDS – bază de legislație și jurisprudență; Central – modul de analiză și colectare informație statistică la nivel central, implementat la Ministerul Justiției.

Urmând a fi puse în aplicare până în aprilie 2012, Deciziile-cadru 2009/315/JAI și 2009/316/JAI ale Consiliului au ca scop definirea modalităților în care un stat membru care emite o condamnare trebuie să transmită informații privind o nouă condamnare către statul (statele) membru (membre) al cărui cetățean este persoana care face obiectul condamnării, obligațiile de arhivare și un cadru pentru un sistem computerizat de schimb de informații.

ECRIS va fi un sistem descentralizat de informații care interconectează bazele de date cu cazierele judiciare ale statelor membre prin intermediul rețelei s-TESTA a Comisiei. O serie de autorități centrale vor schimba date cu privire la noile condamnări ale cetățenilor și cu privire la antecedentele acestora. Datele vor fi criptate, structurate conform unui format prestabilit și vor include următoarele: detalii biografice; condamnarea, sentința și infracțiunea de bază; precum și informații suplimentare (inclusiv amprente digitale, dacă sunt disponibile).

Începând cu aprilie 2012, extrasele din cazierele judiciare trebuie prezentate pentru procedurile penale în desfășurare și trebuie trimise autorităților judiciare sau autorităților administrative competente, ca de exemplu organismelor împuternicite să verifice persoanele care ocupă funcții sensibile sau care posedă arme de foc. Cu începere din 2016, Comisia trebuie să publice, de asemenea, rapoarte periodice privind funcționarea ECRIS.

Unitățile de informații financiare – Financial Intelligence Units (FIU)

Conform unei inițiative finlandeze, Consiliul a adoptat în 2000 un instrument de organizare a schimbului de informații între unitățile de informații financiare – Financial Intelligence Units (FIU) ale statelor membre în scopul combaterii spălării banilor și, ulterior, finanțării terorismului.

Unitățile de informații financiare sunt de obicei instituite în cadrul agențiilor de aplicare a legii, autorităților judiciare sau organismelor administrative care raportează autorităților financiare. Aceste unități au obligația de a împărtăși datele financiare și de aplicare a legii necesare, inclusiv detaliile tranzacțiilor financiare, cu omologii din UE, cu excepția cazurilor în care divulgarea datelor ar fi disproporționată în raport cu interesele persoanelor fizice sau juridice.

Informațiile furnizate în scopul analizării sau investigării spălării banilor sau finanțării terorismului pot fi utilizate pentru anchete sau urmăriri penale cu excepția cazului în care statul membru care furnizează informațiile interzice utilizarea în acest scop.

În 2002, mai multe state membre au instituit FIU.net, o aplicație de rețea descentralizată care tratează schimbul de date între FIU și care operează pe rețeaua s-TESTA a Comisiei. Această inițiativă numără douăzeci de unități de informații financiare în calitate de membri. În prezent se poartă discuții privind desfășurarea aplicației securizate a Europol, SIENA, pentru funcționarea FIU.net.

După ce au evaluat respectarea de către statele membre a acestui instrument, Consiliul a împuternicit FIU, prin A treia directivă de combatere a spălării banilor, să primească, să analizeze și să difuzeze rapoartele privind tranzacțiile suspecte în legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului. Ca parte a Planului de acțiune privind serviciile financiare, Comisia a revizuit punerea în aplicare a celei de A treia directive privind combaterea spălării banilor din 2009.

Oficiile de recuperare a creanțelor – Asset Recovery Offices (ARO)

Dând curs inițiativei propuse de Austria, Belgia și Finlanda, Consiliul a adoptat în 2007 un instrument care are ca obiectiv consolidarea cooperării între oficiile de recuperare a creanțelor – Asset Recovery Offices (ARO) în urmărirea și identificarea produselor infracțiunii.

Similar unităților de informații financiare, oficiile de recuperare a creanțelor cooperează pe o bază descentralizată, deși fără ajutorul unei platforme on-line.

Oficiile de recuperare a creanțelor au obligația de a utiliza Inițiativa suedeză pentru a schimba informații, indicând date cu privire la proprietatea vizată, precum conturi bancare, bunuri imobiliare și vehicule, precum și date cu privire la persoanele fizice sau juridice căutate, inclusiv numele acestora, adresa, data nașterii, precum și informații privind acționarii sau societatea comercială. Utilizarea informațiilor schimbate în temeiul acestui instrument face obiectul legilor interne de protecție a datelor, iar statele membre nu pot aplica un tratament diferențial datelor obținute intern și celor obținute din alte state membre.

Până în prezent, peste douăzeci de state membre au instituit ARO. Având în vedere caracterul sensibil al informațiilor schimbate, în prezent au loc discuții privind desfășurarea aplicației SIENA a Europol pentru partajarea datelor între ARO.

În cadrul unui proiect pilot lansat în mai 2010, douăsprezece oficii de recuperare a creanțelor au început să utilizeze SIENA pentru a partaja informațiile relevante pentru depistarea activelor. Comisia trebuie să prezinte Consiliului un raport de evaluare în 2010.

Platforma UE împotriva criminalității informatice – EU Cybercrime Platform (ECCP)

În 2008, președinția franceză a Consiliului a invitat statele membre să instituie platforme naționale de alertă privind criminalitatea informatică, iar pe Europol să instituie o platformă europeană de alertă privind criminalitatea informatică în scopul culegerii, analizării și schimbului de informații privind infracțiunile comise pe internet. Cetățenii pot raporta platformelor naționale cazurile de conținuturi sau comportamente ilegale identificate pe internet.

Platforma europeană împotriva criminalității informatice – European Cybercrime Platform (ECCP), gestionată de către Europol, ar funcționa ca un centru de informații, analizând și schimbând cu autoritățile naționale de aplicare a legii informațiile legate de criminalitatea informatică care intră în mandatul Europol. Până în prezent, aproape toate statele membre au creat platforme naționale de alertă privind criminalitatea informatică. Europol lucrează la aplicarea din punct de vedere tehnic a ECCP și ar putea desfășura în curând aplicația SIENA pentru a consolida partajarea datelor cu platformele naționale.

În măsura în care partajarea informațiilor de acest tip se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol, se aplică normele speciale privind protecția datelor cuprinse în Decizia privind Europol (Decizia 2009/371/JAI a Consiliului), precum și în Regulamentul (CE) 45/2001, Convenția 108 a Consiliului Europei, Protocolul adițional 181 la aceasta și Recomandarea privind sectorul polițienesc.

Sistemul european de arhivare a imaginilor – FADO și particularitățile iFADO

Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul K.3 alineatul (2) litera (b), prevede că politica de imigrare și politica privind resortisanții țărilor terțe sunt probleme de interes comun, iar Buletinul european al fraudelor și Manualul documentelor autentice nu întrunesc în totalitate condițiile de viteză și acuratețe a reproducerii, este necesară utilizarea unui sistem informatizat de arhivare a imaginilor, cu formarea corespunzătoare a personalului în cauză, este un element esențial al strategiei de ansamblu care vizează să îndeplinească necesitățile statelor membre.

FADO – Sistemul european de arhivare a imaginilor este un sistem IT de administrare a validării, traducerii, stocării și diseminării rapide a informațiilor privind documentele și ștampilele autentice și false de identitate, călătorie și rezidență ale țărilor din Uniunea Europeană și ale statelor terțe. Acest registru on-line a fost creat precum un sistem de arhivare a imaginilor destinat schimbului, prin mijloace informatizate și în intervale foarte scurte de timp, informațiilor de care dispun statele membre cu privire la documentele autentice și false care au fost înregistrate în conformitate cu procedurile prevăzute în acțiunile comune.

Sistemul European de Arhivare a Imaginilor este multilingv având o utilizare facilă fiind bazat pe o codificare foarte strictă. Securitatea informațiilor conținute de sistemul informatizat este garantată. Sistemul utilizează linii speciale pentru transmisia datelor între Secretariatul General al Consiliului și unitățile centrale ale statelor membre. Baza de date a sistemului conține, între altele, informațiile următoare: imagini ale documentelor false sau falsificate; imagini ale documentelor autentice; informații sumare privind tehnicile de falsificare; informații sumare privind tehnicile de securitate.

iFADO este un sistem neclasificat, dar cu acces restricționat pentru autoritățile de control a documentelor din statele membre ale Uniunii Europene. Sistemul a fost dezvoltat în anul 2007 și este disponibil pe site-ul de internet al Consiliului Uniunii Europene, accesul fiind de bază de user și parolă.

Sistemul este disponibil numai pentru autorități cu competențe în domeniul ordinii și siguranței publice, el fiind denumit și FADO – nivelul II. Baza de date disponibilă în cadrul sistemului conține imagini și descrierea celor mai importante documente de circulație internațională, elemente de siguranță a acestora și specimene de falsuri disponibile pentru verificări amănunțite.

Transparența Registrului public on-line al documentelor de identitate și călătorie – PRADO

Este de actualitate Legea lui Cooke care spune că atunci când trebuie să iei o decizie, cantitatea de informație relevantă pe care o ai la dispoziție este invers proporțională cu importanța deciziei.

PRADO este un site multilingv destinat difuzării către public a informațiilor privind elementele de securitate ale documentelor autentice de identitate și de călătorie. Majoritatea rubricilor sub formă de text din documente sunt descrieri standard și sunt traduse automat. Publicul țintă este reprezentat de publicul larg, inclusiv organizațiile guvernamentale și neguvernamentale, de exemplu: angajatori; servicii poștale; bănci, autorități de credit; societăți care furnizează servicii de securitate și pază; agenții de închiriere autovehicule etc.

PRADO este găzduit de Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (SGC), Direcția Generală pentru Justiție și Afaceri Interne (DG H). Informațiile pe care le conține sunt selectate și puse la dispoziție de statele membre ale Uniunii Europene, Islanda și Norvegia. Comitetul director din cadrul SGC este Grupul de lucru pentru frontiere reunit la nivel de experți în domeniul documentelor false.

5. Concluzii

Dintre diversele instrumente care sunt în prezent operaționale, în curs de aplicare sau în curs de examinare, numai șase implică o colectare sau stocare a datelor cu caracter personal la nivel UE, și anume, SIS (și SIS II), VIS, Eurodac, CIS, Europol și Eurojust. Toate celelalte măsuri reglementează schimbul descentralizat transfrontalier sau transferul către țări terțe de informații cu caracter personal colectate la nivel național de autorități publice sau de societăți private.

Recent, Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului o propunere modificată de instituire a Agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție. Viitoarea funcție a Agenției IT va fi să realizeze gestionarea operațională a SIS II, VIS și Eurodac și a oricărui alt sistem informatic viitor în spațiul de libertate, securitate și justiție, astfel încât să permită funcționarea acestor sisteme în mod permanent.

Aceleași informații cu caracter personal pot fi colectate prin intermediul unor instrumente diferite, însă pot fi utilizate doar pentru un scop limitat în cadrul unui anumit instrument (cu excepția VIS, SIS și SIS II). De exemplu, datele biografice ale unei persoane, inclusiv numele său, data și locul nașterii, precum și cetățenia, pot fi prelucrate prin intermediul SIS, SIS II, VIS, API, CIS, inițiativa suedeză, Decizia Prüm, ECRIS, FIU, ARO, Europol, Eurojust și acordurile PNR și TFTP.

Datele biometrice, precum amprentele digitale și fotografiile, pot fi prelucrate în cadrul SIS II, VIS, Eurodac, inițiativa suedeză, Decizia Prüm, ECRIS, Europol și Eurojust – din nou, pentru scopul limitat al fiecărei măsuri. Decizia Prüm este singurul instrument care permite schimbul transfrontalier de profiluri ADN anonime (chiar dacă astfel de date pot fi transferate și Europol și Eurojust).

Alte măsuri prelucrează informații cu caracter personal foarte specializate, relevante pentru obiectivele unice ale acestora: sistemele PNR prelucrează datele privind rezervarea zborului de către pasageri; FIDE, datele relevante pentru cercetarea fraudei vamale; Directiva privind păstrarea datelor, adresele IP și elementele de identificare a echipamentelor mobile; ECRIS, cazierele judiciare; ARO, activele private și datele privind societățile; platformele privind criminalitatea informatică, infracțiunile pe internet; Europol, legăturile cu rețelele criminale și TFTP, datele de mesagerie financiară.

La elaborarea de noi instrumente care se bazează pe utilizarea tehnologiei informațiilor, trebuie o abordarea cunoscută sub sintagma luarea în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii. Aceasta înseamnă includerea protecției datelor cu caracter personal în baza tehnologică a unui instrument propus, limitând prelucrarea datelor la cele necesare pentru un scop propus și acordând accesul la date numai acelor entități care trebuie să le cunoască.

CAPITOLUL III: COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ PRIN PROCEDURI ȘI SISTEME SPECIALE DE EVIDENȚĂ

1.Sistemul de informații Schengen din a doua generație (SIS II)

SIS II, creat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (Regulamentul SIS II) și al Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului (Decizia SIS II) privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (împreună: instrumentele juridice SIS II), este un sistem comun de informații care permite autorităților competente din statele membre să coopereze prin schimbul de informații și reprezintă un instrument esențial pentru aplicarea prevederilor acquis-ului Schengen, astfel cum sunt integrate în legislația cadru a Uniunii Europene. Atunci când sunt puse în aplicare, aceste instrumente abrogă prevederile de la titlul IV din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen. SIS II înlocuiește Sistemul de informații Schengen din prima generație, care a devenit operațional în 1995 și a fost extins în 2005 și 2007.

Scopul acestuia, în conformitate cu articolul 1 din regulamentul menționat anterior, este de a asigura un nivel ridicat de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, inclusiv menținerea siguranței și ordinii publice și garantarea securității pe teritoriul statelor membre, precum și de a aplica prevederile părții a treia titlul IV din Tratatul CE (denumit în continuare «Tratatul CE»), privind circulația persoanelor pe teritoriul acestora, cu ajutorul informațiilor transmise prin intermediul acestui sistem.

În conformitate cu instrumentele juridice SIS II, prin intermediul unei proceduri de consultare automatizate, SIS II permite următoarelor autorități accesul la semnalările privind persoane și obiecte:

(a) autoritățile responsabile de controlul la frontieră, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen);

(b) autoritățile responsabile de efectuarea și coordonarea altor controale polițienești și vamale în interiorul țării;

(c) autoritățile judiciare naționale și autoritățile de coordonare a acestora;

(d) autoritățile răspunzătoare de eliberarea vizelor, autoritățile centrale care au competența de a examina cererile de viză, autoritățile care au competența de a elibera permise de ședere și de a pune în aplicare legislația cu privire la resortisanții țărilor terțe în cadrul aplicării dreptului Uniunii privind circulația persoanelor;

(e) autoritățile răspunzătoare de eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor [în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de informații Schengen din a doua generație (SIS II) al serviciilor competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor].

În conformitate cu Decizia SIS II, Europol și Eurojust au, de asemenea, acces la anumite categorii de semnalări.

SIS II este alcătuit din următoarele componente:

1. un sistem central (SIS II Central) alcătuit din:

(a) o funcție de suport tehnic („CS-CIS”) care conține baza de date („baza de date SIS II”);

(b) o interfață națională uniformă („NI-SIS”);

2. un sistem national („N.SIS II”) în fiecare dintre statele membre, care constă în sistemele naționale de date care comunică cu SIS II central. Un N.SIS II poate conține un fișier de date („o copie națională”) care conține o înregistrare completă sau parțială a bazei de date SIS II;

3. o infrastructură de comunicare între CS-SIS și NI-SIS, care oferă o rețea virtuală criptată destinată SIS II și schimbului de date între birourile SIRENE, definite în cele ce urmează.

2.Biroul SIRENE

SIS II conține doar informații indispensabile (de exemplu, date privind semnalările) care permit identificarea unei persoane sau a unui obiect și acțiunea necesară care trebuie întreprinsă.În plus, în conformitate cu instrumentele juridice SIS II, statele membre fac schimb de informații suplimentare referitoare la semnalare, care sunt necesare punerii în aplicare a anumitor dispoziții în temeiul instrumentelor juridice SIS II, precum și funcționării cores punzătoare a SIS II, la nivel bilateral sau multilateral.

Această structură, creată pentru a realiza schimbul de informații suplimentare, a fost denumită „SIRENE”, abreviere provenind de la definiția în limba engleză a structurii: Supplementary Information Request at the National Entries („Solicitare de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național”).

Fiecare stat membru înființează un „birou SIRENE” național, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II. Acesta reprezintă unicul punct de contact pentru statele membre, care funcționează non-stop și are menirea de a face schimb de informații suplimentare privind introducerea semnalărilor și de a permite luarea măsurilor adecvate în cazul în care persoanele sau obiectele care fac obiectul unei semnalări în SIS II sunt identificate în urma obținerii unui rezultat pozitiv. Una dintre atribuțiile principale ale birourilor SIRENE este de a garanta că schimbul de informații suplimentare are loc în conformitate cu dispozițiile Manualului SIRENE, astfel cum se stipulează la articolul 8 din instrumentele juridice SIS II și în următoarele
scopuri:

(a) pentru a permite statelor membre să se consulte sau să se informeze reciproc la introducerea unei semnalări (de exemplu, la introducerea semnalărilor în vederea arestării);

(b) în urma obținerii unui rezultat pozitiv, pentru a permite luarea măsurilor adecvate (de exemplu, descoperirea unei semnalări);

(c) atunci când măsura necesară nu poate fi luată (de exemplu, aplicarea unui indicator de validitate);

(d) atunci când se analizează calitatea datelor din SIS II (de exemplu, atunci când datele au fost introduse pe căi ilegale sau sunt incorecte), inclusiv validarea semnalărilor la ieșire și verificarea semnalărilor la intrare, dacă legislația națională prevede astfel;

(e) atunci când se analizează compatibilitatea și prioritatea semnalărilor (de exemplu, atunci când se verifică dacă există semnalări multiple);

(f) atunci când sunt vizate drepturile posesorilor datelor, în special dreptul de acces la date.

Statele membre sunt încurajate să organizeze în mod structurat toate organismele naționale însărcinate cu cooperarea polițienească internațională, inclusiv birourile SIRENE, pentru a preveni conflictele de competență și dublarea muncii.

Manualul SIRENE este un set de instrucțiuni care descriu în mod detaliat normele și procedurile care reglementează schimbul bilateral sau multilateral de informații suplimentare.

Având în vedere faptul că anumite norme de natură tehnică au un impact direct asupra activității utilizatorilor din statele membre, inclusiv a birourilor SIRENE, este oportun ca acestea să se regăsească în Manualul SIRENE.
Prin urmare, apendicele la manual conțin, printre altele, norme privind transliterarea, tabeluri de coduri, formulare pentru transmiterea de informații suplimentare și alte măsuri tehnice de punere în aplicare a prelucrării datelor.

Catalog cu recomandări privind aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și cele mai bune practici (Sistemul de informații Schengen)

Catalogul oferă statelor membre recomandări fără caracter de obligativitate juridică și exemple de cele mai bune practici din perspectiva experienței. Acesta reprezintă, de asemenea, un instrument de referință pentru evaluarea punerii în aplicare corecte a instrumentelor juridice SIS II. Prin urmare, catalogul trebuie să fie respectat pe cât de mult posibil.

2. Rolul birourilor SIRENE în cooperarea polițienească din cadrul Uniunii Europene

Schimbul de informații suplimentare nu aduce atingere atribuțiilor încredințate birourilor SIRENE în materie de cooperare polițienească internațională prin legislația națională de punere în aplicare a altor instrumente juridice ale Uniunii Europene.

Birourilor SIRENE le pot fi încredințate atribuții suplimentare, în special prin legislația națională de punere în aplicare a Deciziei-cadru 2006/960/JAI, a articolelor 39 și 46 din Convenția Schengen, în măsura în care acestea nu sunt înlocuite de Decizia-cadru 2006/960/JAI, de articolul 40 sau 41 din Convenția Schengen sau în cazul în care informațiile intră sub incidența asistenței juridice reciproce.

În cazul în care un birou SIRENE primește de la un alt birou SIRENE o cerere care, în conformitate cu legislația națională, nu este de competența sa, acesta o transmite fără întârziere autorității competente și informează biroul SIRENE solicitant despre această acțiune. Dacă este necesar, acesta oferă asistență biroului SIRENE solicitant pentru a facilita comunicarea.

2.1. Transferul datelor către țări terțe

(a) Date prelucrate în SIS II

În conformitate cu articolul 39 din Regulamentul SIS II și cu articolul 54 din Decizia SIS II, datele prelucrate în SIS II conform dispozițiilor celor două instrumente juridice nu pot fi transferate sau puse la dispoziția unor țări terțe sau a unor organizații internaționale. Articolul 55 din Decizia SIS II prevede o derogare de la această regulă pentru schimbul de date cu Interpolul privind pașapoartele furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate, în conformitate cu dispozițiile articolului respectiv.

(b) Informații suplimentare

În conformitate cu „principiul proprietății datelor” prevăzut la articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul SIS II și la articolul 49 alineatul (2) din Decizia SIS II, doar statul membru „posesor” al datelor poate transmite informații suplimentare țărilor terțe. În cazul în care o cerere de informații suplimentare privind o anumită semnalare este primită de către biroul SIRENE al unui stat membru altul decât cel care a emis semnalarea, acesta îl informează cu privire la cererea de informații, pentru a permite statului semnalant să adopte o decizie în deplină conformitate cu legislația națională aplicabilă, inclusiv normele privind protecția datelor.
Utilizarea Interpolului pentru a comunica cu țările terțe depinde de prevederile sau procedurile naționale.

2.2. Relațiile între birourile SIRENE și Europol

Europol are dreptul de a accesa și de a căuta direct datele introduse în SIS II, în conformitate cu articolele 26, 36 și 38 din Decizia SIS II. Europol poate solicita informații suplimentare statelor membre în cauză, în conformitate cu dispozițiile Deciziei privind Europol. În conformitate cu legislația internă, cooperarea cu unitatea națională Europol (ENU) este recomandată cu căldură, pentru a garanta că biroul SIRENE va fi informat despre orice schimb de informații suplimentare între Europol și ENU cu privire la semnalările din SIS II. În situațiile excepționale în care comunicarea privind semnalările din SIS II la nivel național se realizează prin ENU, toate părțile implicate, inclusiv biroul SIRENE, trebuie să știe acest lucru, pentru a evita confuziile.

2.3. Relațiile între birourile SIRENE și Eurojust

Membrii naționali ai Eurojust și asistenții lor au dreptul de a accesa și de a căuta direct datele introduse în SIS II, în conformitate cu articolele 26, 32, 34 și 38 din Decizia SIS II. În conformitate cu legislația internă, cooperarea cu aceștia se stabilește pentru a garanta un schimb facil de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În special, biroul SIRENE ar trebui să servească drept punct de contact pentru membrii naționali ai Eurojust și pentru asistenții lor pentru obținerea de informații suplimentare referitoare la semnalările introduse în SIS II.

2.4. Relațiile între birourile SIRENE și Interpol

Rolul SIS II nu este de a înlocui Interpolul și nici de a reproduce rolul acestuia. Deși sarcinile se pot suprapune, principiile de acțiune și de cooperare între statele membre în cadrul Schengen sunt sensibil diferite față de cele din cadrul Interpol. Prin urmare, este necesar să se stabilească la nivel național reguli de cooperare între birourile SIRENE și BCN (Birourile Centrale Naționale).

Se aplică următoarele principii:

Prioritatea semnalărilor SIS II față de semnalările Interpol

În cazul unor semnalări emise de statele membre, semnalările SIS II și schimbul de informații în legătură cusemnalările respective au întotdeauna prioritate față de semnalările și schimbul de informații prin intermediulInterpol. Această dispoziție este deosebit de importantă în cazul în care semnalările sunt în conflict.

Alegerea canalului de comunicare

Este necesar ca principiul priorității semnalărilor Schengen față de cele Interpol emise de statele membre să fie respectat și să se asigure faptul că BCN din statele membre se conformează acestui principiu. Odată creată semnalarea SIS II, birourile SIRENE asigură toate comunicările legate de aceasta, de scopul acesteia și de executarea acțiunii care trebuie întreprinsă. În cazul în care un stat membru dorește să schimbe canalul de comunicare, acesta trebuie să consulte în prealabil celelalte părți. O astfel de schimbare de canal este posibilă numai în cazuri speciale.

Utilizarea și transmiterea semnalărilor Interpol în statele Schengen

Având în vedere prioritatea semnalărilor SIS II față de cele Interpol, semnalările Interpol vor fi limitate la cazuri excepționale (și anume, pentru semnalări a căror introducere în SIS II nu este prevăzută nici în convenția de aplicare, nici din punct de vedere tehnic sau în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare creării unei semnalări SIS II). În spațiul Schengen se evită semnalările paralele în SIS II și prin intermediul Interpol.
Semnalările care sunt transmise prin intermediul canalelor Interpol și care acoperă inclusiv spațiul Schengen sau părți din acesta trebuie să menționeze următorul text: „except for the Schengen States” (cu excepția statelor din spațiul Schengen).

Obținerea unui rezultat pozitiv și ștergerea unei semnalări

Pentru a asigura rolul de coordonator al verificării calității informațiilor introduse în SIS II pe care îl îndeplinește biroul SIRENE, statele membre se asigură că birourile SIRENE și BCN se informează reciproc în cazul obținerii de rezultate pozitive și al ștergerii semnalărilor.

Îmbunătățirea cooperării între birourile SIRENE și BCN Interpol

În conformitate cu legislația sa internă, fiecare stat membru adoptă măsurile corespunzătoare pentru a asigura schimbul efectiv de informații la nivel național între birourile SIRENE și BCN.

Standardele care reglementează cooperarea prin intermediul birourilor SIRENE sunt următoarele:

Disponibilitate

Fiecare birou SIRENE trebuie să fie deplin operațional 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. De asemenea, biroul va fi disponibil 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână pentru analiză tehnică și juridică, asistență și soluții.

Continuitate

Fiecare birou SIRENE creează o structură internă care să garanteze continuitatea gestionării, a personalului și a infrastructurii tehnice.

Confidențialitate

În temeiul articolului 11 din instrumentele juridice SIS II, întregul personal SIRENE se supune normelor naționale cu privire la secretul de serviciu sau altor obligații echivalente de confidențialitate. Această obligație se aplică, de asemenea, după ce membrii personalului părăsesc funcția sau locul de muncă.

Accesibilitate

Pentru a-și îndeplini obligația de a furniza informații suplimentare, este necesar ca personalul SIRENE să aibă acces direct sau indirect la toate informațiile naționale relevante și la consiliere specializată.

Pentru o maximă eficiență a comunicării bilaterale între membrii personalului SIRENE, este necesară utilizarea unei limbi cunoscute de ambele părți.

Schimbul de date între birourile SIRENE

Specificațiile tehnice privind schimbul de informații între birourile SIRENE sunt prezentate în documentul „Schimbul de date între birourile SIRENE (DEBS)”. Aceste instrucțiuni trebuie să fie respectate.

Birourile SIRENE utilizează o rețea virtuală criptată destinată exclusiv datelor din SIS II și schimbului de informații suplimentare între birourile SIRENE, astfel cum se stipulează la articolul 4 alineatul (1) litera (c) și la articolul 8 alineatul (1) din instrumentele juridice SIS II. Numai în cazul în care acest canal nu este disponibil poate fi utilizat un alt mijloc de comunicare, adecvat și securizat în mod corespunzător. Posibilitatea de a alege canalul de comunicare înseamnă că acesta va fi stabilit, de la caz la caz, în funcție de posibilitățile tehnice și de cerințele privind securitatea și calitatea pe care trebuie să le respecte comunicarea.

Se pot distinge două categorii de mesaje: textele libere și formularele standard. Apendicele 3 descrie formularele transmise către și de către birourile SIRENE și oferă orientări privind conținutul rubricilor, precum și privind caracterul obligatoriu al acestora.

Există cinci căsuțe poștale diferite în rețea pentru mesajele cu text liber, formularele SIRENE și datele SIRPIT.

Există un al doilea domeniu folosit în scop de testare (testxx.sirenemail2.eu), în care oricare dintre căsuțele poștale din tabelul de mai sus poate fi reprodusă în scopul efectuării de teste, fără a afecta schimbul real de mesaje și fluxul de lucru.

Se aplică regulile detaliate privind căsuțele poștale SIRENE și transmiterea formularelor SIRENE, prezentate în DEBS.

Sistemul de gestionare a fluxului de date SIRENE monitorizează căsuța poștală operațională, de e-mail și SIRPIT(„oper”,„message” și „sirpit”) pentru a detecta formularele primite, e-mail-urile și amprentele digitale conexe. Mesajele urgente sunt trimise numai către căsuța poștală operațională.

În cazul în care canalele de comunicare obișnuite nu sunt disponibile și este necesară, de exemplu, trimiterea formularelor standard prin fax, se aplică procedura descrisă în DEBS.

2.5.Carnetul de adrese SIRENE (CAS)

Datele de contact ale birourilor SIRENE și informațiile relevante pentru comunicarea și cooperarea între acestea sunt colectate și furnizate prin intermediul carnetului de adrese SIRENE (CAS). Actualizarea CAS intră în atribuțiile Comisiei, aceasta realizându-se de cel puțin două ori pe an. Fiecare birou SIRENE se asigură că:

(a) informațiile incluse în CAS nu sunt divulgate unor părți terțe;

(b) personalul SIRENE cunoaște și utilizează CAS;

(c) orice actualizare a informațiilor din CAS este notificată Comisiei fără întârziere.

2.6.Sistemul de gestionare a fluxului de date al birourilor SIRENE

Activitatea birourilor SIRENE poate fi gestionată în modul cel mai eficient printr-un sistem de gestionare computerizat (sistem de gestionare a fluxului de date), existent în fiecare birou SIRENE, care permite un grad înalt de automatizare în cadrul gestionării volumului de lucru zilnic.

Biroul SIRENE poate fi echipat cu un computer și un sistem de baze de date de rezervă, instalate într-un spațiu secundar, pentru cazurile de urgență majoră la biroul SIRENE. De asemenea, acesta ar trebui să aibă energie electrică de rezervă și mijloace de comunicare suficiente.

Birourile SIRENE trebuie să dispună de asistență IT corespunzătoare pentru a asigura un grad înalt de disponibilitate al activității SIRENE.

Biroul SIRENE răspunde în cel mai scurt timp posibil tuturor solicitărilor de informații formulate de celelalte state membre, cu privire la semnalările și procedurile adoptate în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În orice caz, se acordă un răspuns în termen de douăsprezece ore.

Ordinea priorităților în programul de muncă zilnic este determinată în funcție de categoria semnalării și de importanța cazului.

Indicarea gradului de urgență în formularele SIRENE, inclusiv raportarea urgentă a unui rezultat pozitiv

Formularele SIRENE care trebuie prelucrate în mod prioritar de către biroul SIRENE destinatar pot fi marcate cu indicația „URGENT” în câmpul 311 („Notă importantă”), urmată de motivul urgenței. De asemenea, se poate folosi comunicarea sau notificarea telefonică atunci când este necesar un răspuns urgent.

În cazul în care circumstanțele obținerii unui rezultat pozitiv privind o semnalare impun acest lucru, de exemplu într-o situație de reală urgență sau de importanță extremă, biroul SIRENE al statului membru care a descoperit semnalarea trebuie să informeze telefonic în acest sens, după caz, biroul SIRENE al statului membru semnalant, după trimiterea formularului G.

Regulile privind transliterarea/transcrierea

Definițiile și regulile privind transliterarea și transcrierea sunt prezentate în apendicele 1. Acestea trebuie să fie respectate în cadrul comunicării între birourile SIRENE.

În temeiul articolului 7 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II, birourile SIRENE coordonează verificarea calității informațiilor introduse în SIS II. Birourile SIRENE ar trebui să dispună de competența necesară la nivel național pentru a îndeplini această funcție. Prin urmare, este necesar să se stabilească un control național adecvat al calității datelor, inclusiv verificarea raportului semnalări/rezultate pozitive și a conținutului datelor.

Pentru a permite fiecărui birou SIRENE să își îndeplinească rolul de coordonator al verificării calității datelor, acesta trebuie să dispună de asistența informatică necesară și de drepturile corespunzătoare în cadrul sistemelor.

Ar trebui să se stabilească standarde naționale pentru formarea utilizatorilor în ceea ce privește principiile și practicile referitoare la calitatea datelor, în cooperare cu biroul național SIRENE. Statele membre pot cere ca personalul birourilor SIRENE să participe la formarea tuturor autorităților care introduc semnalări, punând accentul pe calitatea datelor și pe creșterea gradului de utilizare a SIS II.

Arhivarea:

(a) Fiecare stat membru stabilește condițiile de păstrare a informațiilor.

(b) Biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea are obligația de a păstra și de a pune la dispoziția celorlalte state membre toate informațiile privind propriile semnalări, inclusiv o trimitere la decizia care a dus la emiterea semnalării.

(c) Este necesar ca arhivele fiecărui birou SIRENE să permită un acces rapid la informațiile relevante pentru a respecta termenele foarte scurte de transmitere a informațiilor.

(d) În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din instrumentele juridice SIS II, datele cu caracter personal păstrate în dosare de către biroul SIRENE ca urmare a unui schimb de informații sunt păstrate numai pentru perioada necesară realizării obiectivelor pentru care au fost furnizate. De regulă, informațiile se șterg imediat după ce semnalarea în cauză a fost ștearsă din SIS II și, în orice caz, cel mult la un an după aceasta. Totuși, datele referitoare la o semnalare specifică emisă de un stat membru sau la o semnalare în raport cu care s-a întreprins o acțiune pe teritoriul său pot fi păstrate o perioadă mai îndelungată, în conformitate cu legislația națională.

(e) Informațiile suplimentare trimise de alte state membre se păstrează în conformitate cu legislația internă în domeniul protecției datelor din statul membru destinatar. Se aplică, de asemenea, dispozițiile articolului 12 din instrumentele juridice SIS II, din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și din Convenția 108 a Consiliului Europei.

(f) Informațiile privind cazurile de uzurpare a identității se elimină după ștergerea semnalării căreia îi corespund.

(g) Este necesar ca accesul la arhive să fie înregistrat, controlat și limitat la personalul desemnat.

Un personal cu un nivel superior de experiență este capabil să lucreze din proprie inițiativă și se poate ocupa în mod eficient de cazuri. Prin urmare, este de dorit o fluctuație redusă a personalului, ceea ce necesită susținerea necondiționată din partea conducerii pentru crearea unui mediu de lucru descentralizat. Statele membre sunt încurajate să ia măsurile necesare pentru a evita pierderea calificării și expertizei cauzată de fluctuația persona lului.

Responsabilii birourilor SIRENE ar trebui să se întrunească de cel puțin două ori pe an pentru a evalua calitatea cooperării între serviciile acestora, pentru a discuta despre măsurile tehnice sau organizatorice care se impun în cazul unor dificultăți și pentru a clarifica, după caz, procedurile. Întrunirile responsabililor birourilor SIRENE sunt organizate de către statul membru care deține președinția Consiliului Uniunii Europene.

În cazul în care procedurile standard sunt insuficiente, persoana de contact SIRENE (SIRCoP) se poate ocupa de dosarele a căror evoluție este complexă, problematică sau sensibilă și care presupun un grad înalt de siguranță a datelor și/sau un contact mai îndelungat cu un alt birou SIRENE pentru soluționarea situației. SIRCoP nu se ocupă de cazurile urgente, acestea intrând, de regulă, în atribuțiile serviciilor de bază disponibile 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.

SIRCoP poate să elaboreze propuneri pentru a spori calitatea și poate prezenta opțiuni pentru soluționarea acestor situații pe termen lung.De regulă, SIRCoP pot fi contactate de o altă SIRCoP numai în timpul programului de lucru.

Este necesar ca personalul birourilor SIRENE să aibă competențe lingvistice care să acopere un maximum de limbi, iar personalul de serviciu trebuie să fie capabil să comunice cu toate birourile SIRENE.

Acesta trebuie să aibă cunoștințele necesare în următoarele domenii:

— aspecte juridice naționale, europene și internaționale;

— autorități naționale de aplicare a legii;

— sisteme judiciare și de gestionare a imigrației la nivel național și european.

Este necesar ca personalul să dispună de autoritatea necesară pentru a se ocupa în mod independent de orice caz nou.

Este necesar ca operatorii care sunt de serviciu în afara orelor de program să dispună de aceleași competențe, cunoștințe și autoritate și să aibă posibilitatea de a se adresa unor experți care asigură permanența.

În cadrul biroului SIRENE sunt necesare cunoștințe în domeniul juridic care să permită soluționarea atât a cazurilor normale, cât și a celor excepționale. În funcție de caz, acestea pot fi furnizate de oricare membru al personalului care are pregătirea juridică necesară sau de experți ai autorităților judiciare.

Formarea:

La nivel național

La nivel național, o formare profesională suficientă va garanta că personalul îndeplinește cerințele stabilite în prezentul manual. Înainte de a primi autorizația de a prelucra datele stocate în SIS II, personalul trebuie să urmeze, în special, o formare profesională corespunzătoare privind normele în domeniul securității și protecției datelor și să fie informat cu privire la infracțiunile și sancțiunile penale în materie.

La nivel european

Cel puțin o dată pe an vor fi organizate cursuri comune de formare profesională pentru a consolida cooperarea dintre birourile SIRENE, personalul putând astfel să întâlnească colegi din celelalte birouri SIRENE, să facă schimb de informații cu privire la metodele de lucru naționale și să constituie un corpus de cunoștințe omogen și echivalent. De asemenea, cursurile vor permite personalului să devină conștient de importanța muncii pe care o desfășoară și de necesitatea solidarității reciproce în vederea asigurării securității comune a statelor membre.

Formarea trebuie să fie organizată în conformitate cu Manualul formatorilor SIRENE.

Articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului stipulează că Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție („agenția”) este însărcinată cu formarea privind utilizarea tehnică a SIS II, în special a personalului SIRENE.

Pe cât posibil, birourile SIRENE vor lua în considerare, de asemenea, organizarea unor schimburi de personal cu alte birouri SIRENE, cel puțin o dată pe an. Schimburile au ca scop aprofundarea cunoașterii metodelor de lucru de către personal, prezentarea structurii organizatorice a altor birouri SIRENE și stabilirea unor contacte personale cu colegi din alte state membre.

3.Proceduri generale de lucru

Procedurile descrise mai jos se aplică tuturor categoriilor de semnalări. Procedurile specifice fiecărei categorii de semnalări sunt descrise în secțiunile corespunzătoare ale acestei lucrări.

3.1.Definiții

„Stat membru semnalant”: statul membru care a introdus semnalarea în SIS II.

„Stat membru executant”: statul membru care întreprinde acțiunile necesare ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv.

„Biroul SIRENE furnizor”: biroul SIRENE al unui stat membru care deține amprente sau fotografii ale persoanei vizate de semnalarea introdusă de un alt stat membru (procedura SIRPIT – a se vedea punctul 2.13).

„Rezultat pozitiv”: în SIS II, se obține un rezultat pozitiv atunci când:

(a) un utilizator efectuează o căutare;

(b) căutarea duce la descoperirea unei semnalări introduse de un alt stat în SIS II;

(c) datele din semnalarea existentă în SIS II se potrivesc cu datele căutării; și

(d) în urma obținerii unui rezultat pozitiv, sunt necesare măsuri suplimentare.

„Indicator de validitate”: suspendarea validității la nivel național, care poate fi adăugată semnalărilor în vederea arestării, semnalărilor privind persoane dispărute și semnalărilor în vederea efectuării de controale, în cazul în care un stat membru consideră că punerea în aplicare a unei semnalări este incompatibilă cu legislația sa internă, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale fundamentale. În cazul în care semnalării i s-a aplicat un indicator de validitate, acțiunea care trebuie întreprinsă în baza semnalării nu va fi pusă în practică pe teritoriul statului membru respectiv.

3.2.Proceduri generale specifice fiecărei categorii de semnalări

Semnalări multiple [articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (6) dinDecizia SIS II]

Un stat membru poate introduce în SIS II o singură semnalare vizând aceeași persoană sau același obiect. Prin urmare, de fiecare dată când este posibil și necesar, semnalările ulterioare privind aceeași persoană sau același obiect își păstrează valabilitatea la nivel național pentru a putea fi introduse după expirarea sau ștergerea primei semnalări.

Pot fi introduse mai multe semnalări având același obiect de către state membre diferite. Este esențial ca această situație să nu conducă la confuzii în rândul utilizatorilor și ca aceștia din urmă să cunoască în mod clar măsurile care trebuie luate în momentul introducerii unei semnalări și procedura care trebuie urmată în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. Prin urmare, vor fi stabilite proceduri pentru depistarea semnalărilor multiple, precum și ordinea de prioritate pentru introducerea semnalărilor în SIS II.

Aceasta necesită:

— efectuarea de verificări anterioare introducerii unei semnalări, pentru a depista dacă persoana respectivă nu există deja în SIS II;

— consultarea celorlalte state membre, în cazul în care introducerea unei semnalări duce la semnalări multiple incompatibile.

Mai multe state membre pot introduce o semnalare privind aceeași persoană sau același obiect, dacă semnalărilesunt compatibile.

În cazul semnalărilor incompatibile, ordinea priorității semnalărilor privind persoane este următoarea:

— arestarea în vederea predării sau extrădării (articolul 26 din Decizia SIS II);
— interdicția de intrare sau ședere pe teritoriul Schengen (articolul 24 din Regulamentul SIS II); — plasarea sub protecție (articolul 32 din Decizia SIS II);

— controale specifice (articolul 36 din Decizia SIS II);

— controale discrete (articolul 36 din Decizia SIS II);

— comunicarea locului de ședere (articolele 32 și 34 din decizie).

Ordinea priorității semnalărilor privind obiecte este următoarea:

— folosirea ca probă (articolul 38 din decizie);

— confiscare (articolul 38 din decizie);

— control specific (articolul 36 din decizie);
— control discret (articolul 36 din decizie).

În cazul în care anumite interese naționale esențiale impun acest lucru, se pot face derogări de la ordinea priorității indicată anterior, după o consultare între statele membre.

Pentru a evita semnalările multiple incompatibile, este important să se facă o distincție clară între persoanele și obiectele care au caracteristici similare. Prin urmare, consultarea și cooperarea între birourile SIRENE este esențială și fiecare stat membru trebuie să stabilească proceduri tehnice adecvate pentru depistarea unor astfel de cazuri înainte de introducerea semnalării.

Biroul SIRENE trebuie să se asigure că există o singură semnalare în SIS II, în conformitate cu procedura națională, în cazul în care o cerere de introducere a unei semnalări intră în conflict cu o semnalare introdusă de același stat membru.

Pentru a verifica dacă există semnalări multiple vizând aceeași persoană sau același obiect, se aplică următoarea procedură:

(a) se compară criteriile de identitate obligatorii pentru a verifica existența semnalărilor multiple:

(i) pentru o persoană:

— numele;

— prenumele;
— data nașterii;
— sexul;

(ii) pentru un vehicul:

— numărul de identificare a vehiculului (NIV);

— numărul de înmatriculare și țara de înmatriculare;
— marca;

— tipul;

(iii) pentru o aeronavă:

— categoria aeronavei;

—numărul de înmatriculare ICAO;
(iv) pentru o ambarcațiune:
— categoria ambarcațiunii;
— numărul de corpuri;

— numărul de identificare extern al ambarcațiunii (nu este obligatoriu, însă poate fi utilizat);

(v) pentru un container:

— numărul BIC;

(b) în cazul introducerii unei noi semnalări privind un vehicul sau un alt obiect cu număr de identificare sau număr de înmatriculare, se aplica procedurile specifice privind verificarea existenței unor semnalări multiple pentru un vehicul;

(c) în cazul altor obiecte, cele mai potrivite câmpuri pentru a verifica existența semnalărilor multiple sunt câmpurile obligatorii, toate acestea fiind utilizate pentru a permite sistemului să efectueze o comparative automată.

Procedurile privind verificarea existenței unor semnalări multiple pentru un vehicul se utilizează pentru a face distincția între alte categorii de obiecte în SIS II atunci când se constată că două obiecte similare au același număr de serie.

În cazul în care, în urma verificării, se constată că este vorba de două persoane sau obiecte diferite, biroul SIRENE validează cererea de introducere a unei noi semnalări.

În cazul în care, în urma verificării existenței unor semnalări multiple, se constată că datele sunt identice și se referă la aceeași persoană sau la același obiect, biroul SIRENE al statului membru care dorește să introducă o nouă semnalare trebuie să consulte biroul SIRENE al statului membru semnalant, dacă semnalările sunt incompatibile.

Pentru a verifica compatibilitatea semnalărilor, se aplică următoarea procedură:

(a) înainte de introducerea unei semnalări, este obligatoriu să se efectueze o verificare menită să garanteze că nu există semnalări incompatibile;

(b) dacă există o altă semnalare compatibilă, nu este necesar ca birourile SIRENE să se consulte. Totuși, în cazul în care este necesar să se clarifice dacă semnalarea se referă la aceeași persoană, biroul SIRENE consultă biroul SIRENE al statului membru semnalant prin intermediul formularului L;

(c) dacă semnalările sunt incompatibile, birourile SIRENE se consultă reciproc prin intermediul formularului E, pentru ca, în final, să se introducă o singură semnalare;

(d) semnalările în vederea arestării se introduc imediat, fără a se aștepta rezultatul unei consultări cu celelalte state membre;

(e) în cazul în care, în urma consultărilor, o semnalare incompatibilă cu semnalări existente devine prioritară, în momentul introducerii sale celelalte semnalări sunt șterse de către statele membre care le-au emis. Statele membre soluționează orice divergențe prin intermediul birourilor SIRENE;

(f) statele membre care nu au putut introduce o semnalare se pot înscrie pentru a fi informate de către CS-SIS cu privire la ștergerea semnalării;

(g) biroul SIRENE din statul membru care nu a putut introduce semnalarea poate solicita ca biroul SIRENE din statul membru care a introdus semnalarea să îl informeze în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la aceasta.

Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

În cazul în care, după obținerea unui rezultat pozitiv, utilizatorul necesită informații suplimentare, biroul SIRENE contactează fără întârziere biroul SIRENE din statul semnalant și solicită informațiile necesare. Atunci când este cazul, birourile SIRENE acționează ca intermediari între autoritățile naționale, obțin și transmit informațiile suplimentare relevante pentru semnalarea respectivă.

Cu excepția unor dispoziții contrare, statul membru semnalant este informat cu privire la rezultatul pozitiv și la consecințele acestuia.

Se aplică următoarea procedură:

(a) un rezultat pozitiv privind o persoană sau un obiect care face obiectul unei semnalări se comunică, în principiu, biroului SIRENE din statul membru semnalant prin intermediul formularului G;

(b) atunci când statului membru semnalant i se comunică obținerea unui rezultat pozitiv, articolul aplicabil din instrumentele juridice SIS II se menționează la rubrica 090 din formularul G, inclusiv informațiile suplimentare, dacă este cazul (de exemplu, „MINOR”).

Formularul G furnizează cât mai multe informații posibil cu privire la rezultatul pozitiv, inclusiv cu privire la acțiunile întreprinse, la rubrica 088. Se pot solicita informații suplimentare de la statului membru semnalant la rubrica 089;

(c) în cazul în care biroul SIRENE din statul membru executant intenționează să furnizeze informații suplimentare după trimiterea unui formular G, acesta va folosi un formular M;

(d) după caz, biroul SIRENE din statul membru semnalant comunică orice informații relevante și specifice și menționează măsurile speciale pe care biroul SIRENE din statul membru executant trebuie să le întreprindă.

Imposibilitatea respectării procedurilor după obținerea unui rezultat pozitiv (articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II)

În conformitate cu articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II, se aplică următoarea procedură:

(a) statul membru care se află în imposibilitatea de a urma procedura informează imediat statul membru semnalant, prin intermediul biroului său SIRENE, despre imposibilitatea de a întreprinde acțiunea solicitată și precizează motivele în rubrica 083 din formularul H;

(b) statele membre în cauză se pot pune de acord asupra acțiunii care trebuie întreprinsă, în conformitate cu legislația lor internă și cu dispozițiile instrumentelor juridice SIS II.

Procesarea datelor în alt scop decât cel pentru care au fost introduse în SIS II (articolul 46 alineatul (5) din Decizia SIS II)

Datele conținute în SIS II pot fi procesate numai în scopurile stabilite pentru fiecare categorie de semnalări.

Cu toate acestea, dacă s-a obținut o autorizație prealabilă din partea statului membru semnalant, datele pot fi utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost introduse, în vederea prevenirii unei amenințări grave, iminente la adresa ordinii și securității publice, din motive serioase de securitate națională sau în scopul prevenirii unei infracțiuni grave.

Dacă un stat membru dorește să proceseze datele din SIS II în alt scop decât cel pentru care au fost introduse, schimbul de informații se desfășoară în conformitate cu următoarele reguli:

(a) prin intermediul biroului său SIRENE, statul membru care intenționează să utilizeze datele în alt scop expune statului membru semnalant motivele pentru care dorește să facă acest lucru, utilizând un formular I;

(b) statul membru semnalant examinează cât se poate de repede posibilitatea de a da curs solicitării și informează celălalt stat membru cu privire la decizia sa, prin intermediul biroului său SIRENE;

(c) dacă este cazul, statul membru semnalant poate acorda autorizația, sub rezerva anumitor condiții privind utilizarea datelor.

După ce statul membru semnalant și-a dat acordul, celălalt stat membru utilizează datele numai în scopul pentru care a solicitat și a obținut autorizația. Acesta ia în considerare toate condițiile impuse de către statul membru semnalant.

Aplicarea unui indicator de validitate

(a) Articolul 24 din Decizia SIS II prevede următoarele situații în care un stat membru poate solicita aplicarea unui indicator de validitate:

(i) în cazul în care un stat membru consideră că faptul de a da curs unei semnalări introduse în conformitate cu articolul 26, 32 sau 36 din Decizia SIS II este incompatibil cu legislația sa internă, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale vitale, statul membru respectiv poate solicita ulterior aplicarea unui indicator de validitate, pentru ca acțiunea care trebuie întreprinsă în temeiul semnalării să nu fie efectuată pe teritoriul său. Indicatorul de validitate este adăugat de biroul SIRENE al statului membru semnalant;

(ii) pentru a permite unui stat membru să solicite adăugarea unui indicator de validitate la o alertă emisă în conformitate cu articolul 26, toate statele membre sunt notificate în mod automat cu privire la introducerea unei noi semnalări din categoria respectivă, prin schimb de informații suplimentare;

(iii) în cazul în care, în anumite situații deosebit de urgente și grave, statul membru care a emis o semnalare solicită executarea acțiunii, statul membru executant examinează dacă este posibil să permită retragerea indicatorului de validitate adăugat la solicitarea sa urgentă. Dacă statul membru executant poate face acest lucru, acesta va lua măsurile necesare pentru a asigura că acțiunea care trebuie întreprinsă poate fi efectuată fără întârziere.

(b) Există o procedură alternativă numai pentru semnalările în vederea arestării.

(c) Dacă se aplică un indicator de validitate semnalărilor privind persoane dispărute și semnalărilor privind efectuarea de controale discrete sau specifice, semnalarea nu apare pe ecran atunci când utilizatorul consultă sistemul.

Se adaugă un indicator de validitate numai la cererea sau cu acordul unui alt stat membru.

Se aplică următoarea procedură:

(a) în cazul în care un stat membru dorește să aplice un indicator de validitate, acesta face o cerere către statul membru semnalant, cu ajutorul unui formular F, precizând motivele. În acest sens, se utilizează rubrica 071, iar în rubrica 080 se prezintă motivele pentru aplicarea indicatorului de validitate. Pentru alte informații suplimentare privind semnalarea se utilizează rubrica 083;

(b) statul membru semnalant aplică imediat indicatorul de validitate solicitat;

(c) la încheierea schimbului de informații, în funcție de informațiile furnizate în cadrul procesului de consultare de către statul membru care solicită aplicarea indicatorului de validitate, semnalarea va trebui eventual modificată ori ștearsă sau cererea poate fi retrasă, semnalarea rămânând neschimbată.

Cererea de eliminare a indicatorului de validitate

Statele membre solicită eliminarea indicatorului de validitate solicitat anterior de îndată ce motivul aflat la baza aplicării acestuia nu mai este valabil. Aceasta se întâmplă, în special, dacă legislația națională s-a schimbat sau dacă schimbul de informații suplimentare cu privire la caz arată că circumstanțele menționate la articolul 24 alineatul (1) sau la articolul 25 din Decizia SIS II nu mai există.

Se aplică următoarea procedură:

(a) biroul SIRENE care a solicitat anterior aplicarea indicatorului de validitate solicită biroului SIRENE din statul membru semnalant eliminarea acestuia, prin intermediul unui formular F. Rubrica 075 este utilizată în acest sens. Pentru mai multe informații cu privire la legislația națională se utilizează rubrica 080 și, dacă este cazul, pentru informații suplimentare care explică motivul eliminării indicatorului de validitate și pentru alte informații suplimentare cu privire la semnalare se utilizează rubrica 083;

(b) biroul SIRENE al statului membru semnalant elimină imediat indicatorul de validitate.

Cazul datelor care conțin erori de drept sau de fapt (articolul 34 din Regulamentul SIS II și articolul 49 din Decizia SIS II)

În cazul descoperirii unor date incorecte sau stocate ilegal în SIS II, schimbul de informații suplimentare se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul SIS II și la articolul 49 alineatul (2) din Decizia SIS II, unde se stipulează că doar statul membru care a emis semnalarea este autorizat să modifice, să suplimenteze, să corecteze, să actualizeze sau să șteargă datele.

Statul membru care a constatat că datele conțin o eroare sau că au fost stocate ilegal informează statul membru semnalant, prin intermediul biroului său SIRENE, în cel mai scurt timp și nu mai târziu de 10 zile calendaristice de la data la care a identificat elementele respective. Schimbul de informații se desfășoară utilizând un formular J.

(a) În urma consultărilor, statul membru semnalant poate fi nevoit să șteargă sau să corecteze datele, în conformitate cu procedurile sale naționale referitoare la corectarea informației respective.

(b) În cazul în care nu se ajunge la un acord în termen de două luni, biroul SIRENE al statului membru care a descoperit eroarea sau stocarea ilegală a datelor sesizează autoritatea competentă din țara sa pentru a prezenta situația Autorității Europene pentru Protecția Datelor, care acționează ca mediator, de comun acord cu autoritățile naționale de supraveghere interesate.

Dreptul de acces la date și de rectificare a acestora (articolul 41 din Regulamentul SIS II și articolul 58 din Decizia SIS II)

Fără să aducă atingere legislației interne, în cazul în care este necesar ca autoritățile naționale să fie informate cu privire la o cerere de acces la date sau de rectificare a datelor, schimbul de informații se desfășoară după următoarele reguli:

(a) fiecare birou SIRENE aplică legislația sa internă privind dreptul de acces la datele personale. După caz și în conformitate cu legislația aplicabilă, birourile SIRENE fie transmit autorităților naționale competente cererile pe care le primesc privind accesul la date sau rectificarea datelor, fie iau o decizie cu privire la cererile respective în limita competențelor pe care le dețin;

(b) la solicitarea autorităților naționale competente, birourile SIRENE din statele membre respective transmit, în conformitate cu legislația lor internă, informații privind exercitarea dreptului de acces la date.

Schimbul de informații privind cererile de acces la semnalările emise de alte state membre

Informațiile privind cererile de acces la semnalările introduse în SIS II de către un alt stat membru se comunică prin intermediul birourilor naționale SIRENE, utilizând un formular K.

Se aplică următoarea procedură:

(a) cererea de acces este transmisă biroului SIRENE al statului membru semnalant în cel mai scurt timp posibil, astfel încât acesta să se poată pronunța;

(b) biroul SIRENE al statului membru semnalant informează biroul SIRENE al statului membru care a primit cererea cu privire la poziția sa;

c) răspunsul biroului SIRENE al statului membru semnalant trebuie să țină seama de eventualele termene limită pentru procesarea cererii, care au fost stabilite de către biroul SIRENE al statului membru care a primit cererea de acces;

(d) biroul SIRENE al statului membru care primește din partea unei persoane o cerere de acces, de corectare sau de ștergere ia toate măsurile necesare pentru a asigura furnizarea unui răspuns în timp util.

În cazul în care biroul SIRENE al statului membru semnalant transmite poziția sa biroului SIRENE din statul membru care a primit cererea de acces, biroul SIRENE, în conformitate cu legislația internă și în limitele domeniului său de competență, fie se pronunță asupra cererii, fie se asigură că poziția sa este comunicată în cel mai scurt timp posibil autorității care are competența de a se pronunța asupra cererii.

Schimbul de informații privind cererile de rectificare sau ștergere a datelor introduse de alte state membre

În cazul în care o persoană solicită ca datele sale să fie rectificate sau șterse, operațiunea poate fi efectuată doar de statul membru semnalant. Dacă persoana se adresează unui alt stat membru decât cel care a emis semnalarea, biroul SIRENE din statul membru solicitat informează biroul SIRENE al statului membru semnalant prin inter mediul formularului K și se aplică procedura privind schimbul de informații privind cererile de acces la semnalările emise de alte state membre.

Ștergerea semnalării în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a acesteia

Semnalările introduse în SIS II se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru realizarea obiectivelor în vederea cărora au fost introduse.

Cu excepția cazurilor ulterioare obținerii unui rezultat pozitiv, o semnalare este ștearsă fie automat de către CSSIS (după expirarea datei de valabilitate), fie direct de către statul membru care a introdus semnalarea în SIS II (după ce nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a semnalării).

În ambele cazuri, mesajul de ștergere al CS-SIS este procesat automat de N.SIS II.

Statele membre se pot înscrie pentru a fi informate în mod automat cu privire la ștergerea unei semnalări.

Introducerea numelor proprii

Respectând constrângerile impuse de sistemele naționale privind introducerea și disponibilitatea datelor, numele proprii (nume și prenume) sunt introduse în SIS II în forma (grafie și ortografie) utilizată în documentele oficiale de călătorie, în conformitate cu standardele ICAO pentru documentele de călătorie, care se aplică, de asemenea, în operațiile de transliterare și transcriere în cadrul SIS II Central. În schimburile de informații suplimentare, birourile SIRENE folosesc numele proprii sub forma în care acestea sunt introduse în SIS II. Atât utilizatorii, cât și
birourile SIRENE din statele membre semnalante vor utiliza, ca regulă, alfabetul latin pentru introducerea datelor în SIS II, fără să aducă atingere normelor de transliterare și transcriere prevăzute în apendicele 1.

În cazul în care este necesar să se transmită informații suplimentare cu privire la o persoană care nu face obiectul unei semnalări, însă poate avea legătură cu aceasta (de exemplu, o persoană care ar putea însoți un minor raportat ca dispărut), numele acesteia este scris și ortografiat după regulile prezentate în apendicele 1, cu caractere latine și în forma originală, în cazul în care statul membru care furnizează informația poate introduce, de asemenea, caractere speciale în formatul original.

Diferite categorii de identitate

Identitate confirmată

O identitate confirmată înseamnă că identitatea a fost confirmată pe baza unor documente de identitate originale, pe baza unui pașaport sau printr-o declarație din partea autorităților competente.

Identitate neconfirmată

O identitate neconfirmată înseamnă că nu există dovezi suficiente pentru probarea identității.

Identitate uzurpată

O identitate uzurpată (nume, prenume, data nașterii) apare atunci când o persoană înregistrată în SIS II utilizează identitatea unei alte persoane reale. Acesta este, de exemplu, cazul în care un document este utilizat în detri mentul adevăratului proprietar al acestuia.

Alias

Alias-ul este o identitate de împrumut, utilizată de către o persoană cunoscută sub alte identități.

Identitate uzurpată (articolul 36 din Regulamentul SIS II și articolul 51 din Decizia SIS II)

Având în vedere complexitatea cazurilor de uzurpare a identității, atunci când se constată că o persoană care face obiectul unei semnalări în SIS II uzurpă identitatea unei alte persoane, statul membru semnalant verifică dacă este necesar să se mențină identitatea uzurpată în semnalarea SIS II.

Cu consimțământul explicit al persoanei în cauză, de îndată ce se stabilește că identitatea persoanei a fost uzurpată, se adaugă informații suplimentare la semnalarea din SIS II pentru a evita consecințele negative ale identificării eronate. Persoana a cărei identitate a fost uzurpată poate, în conformitate cu procedurile naționale, să furnizeze autorității competente informațiile menționate la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul SIS II și la articolul 51 alineatul (3) din Decizia SIS II. Orice persoană a cărei identitate a fost uzurpată are dreptul de a-și retrage acordul pentru procesarea informațiilor.

Statului membru semnalant îi revine sarcina de a introduce în semnalare nota „identitate uzurpată” și de a adăuga date suplimentare referitoare la victima uzurpării de identitate, precum fotografii, amprente digitale și informații referitoare la eventualele documente de identitate valabile.

În cazul în care un stat membru descoperă că o semnalare privind o persoană emisă de un alt stat membru se referă la un caz de identitate uzurpată și se stabilește că identitatea persoanei este uzurpată, acesta informează biroul SIRENE al statului membru semnalant utilizând un formular Q, astfel încât datele să fie adăugate semnalării în SIS II.

Ținând cont de scopul introducerii datelor de această natură, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei a cărei identitate a fost uzurpată vor fi adăugate la semnalare, dacă sunt disponibile. Un caz de uzurpare de identitate presupune potrivirea dintre datele unei persoane nevinovate și o identitate existentă într-o semnalare.

Formularul Q trebuie să conțină datele de identitate, inclusiv numărul alias-ului din semnalare, astfel încât statul membru semnalant să poată stabili la care identitate din semnalare se referă formularul. Rubricile care trebuie completate în mod obligatoriu în formularul Q în astfel de situații sunt menționate în apendicele 3.

Datele persoanei a cărei identitate a fost uzurpată sunt disponibile numai în scopul stabilirii identității persoanei controlate și nu pot fi în niciun caz utilizate în alte scopuri. Informațiile privind identitatea uzurpată, inclusiv amprentele și fotografiile, sunt șterse în același timp cu semnalarea sau mai devreme, în cazul în care persoana în cauză solicită acest lucru.

Introducerea unui alias

În vederea evitării semnalărilor incompatibile dintr-o anumită categorie datorate unui alias care urmează să fie introdus, pentru a evita cauzarea de probleme unor victime inocente și pentru a asigura un nivel adecvat de calitate de datelor, statele membre se informează reciproc, în măsura în care este posibil, cu privire la alias-uri și își transmit toate informațiile relevante cu privire la identitatea reală a subiectului căutat.

Statul membru care a introdus semnalarea este responsabil de adăugarea alias-urilor. Dacă un alt stat membru descoperă un alias, acesta are obligația să îl transmită statului membru semnalant, prin intermediul unui formular M.

În cazul în care datele din SIS II sunt insuficiente, biroul SIRENE din statul membru semnalant poate să furnizeze, de asemenea, informații suplimentare după consultare, din proprie inițiativă sau la cererea unui alt stat membru, pentru a contribui la stabilirea identității unei persoane. În acest scop, se va utiliza formularul L (și anexele la acesta). Aceste informații se referă, în special, la următoarele:

— originea pașaportului sau a documentului de identitate aflat în posesia persoanei căutate;

— numărul, data, locul și autoritatea care a emis pașaportul sau documentul de identitate, precum și data de expirare a acestuia;

— descrierea persoanei căutate;

— numele și prenumele tatălui și mamei persoanei căutate;

— alte ortografieri posibile ale numelui și prenumelor persoanei căutate;

— fotografii și amprente digitale, dacă sunt disponibile;
— ultima adresă cunoscută.

În măsura în care este posibil, aceste informații vor fi disponibile în birourile SIRENE sau accesibile acestora în mod imediat și în permanență, în vederea unei transmiteri rapide.

Obiectivul comun este reducerea la minimum a riscului de a interpela în mod greșit o persoană care ar avea o identitate similară persoanei pentru care a fost emisă semnalarea.

Schimbul de informații în cazul semnalărilor între care există conexiuni

Fiecare conexiune permite stabilirea unei relații între cel puțin două semnalări.

Un stat membru poate crea o conexiune între semnalările pe care le introduce în SIS II și numai statul membru respectiv poate modifica sau șterge conexiunea. Conexiunile sunt vizibile pentru utilizatori numai în cazul în care aceștia dețin drepturi corespunzătoare de acces, care le permit să vizualizeze cel puțin două semnalări aflate în conexiune. Statele membre se asigură că este posibil doar accesul autorizat la conexiuni.

Conexiunile între semnalări nu necesită proceduri speciale pentru schimbul de informații suplimentare. Cu toate acestea, se vor respecta următoarele principii:

În cazul obținerii un rezultat pozitiv pentru două sau mai multe semnalări între care există conexiuni, biroul SIRENE al statului membru executant trimite un formular G pentru fiecare dintre acestea, menționând în rubrica 086 că se vor trimite și alte formulare G privind alertele aflate în conexiune.

Nu se trimit formulare în cazul semnalărilor care, deși au conexiuni cu o semnalare în legătură cu care s-a obținut un rezultat pozitiv, nu au făcut ele însele obiectul respectivului rezultat pozitiv. Totuși, dacă există o semnalare aflată într-o conexiune privind predarea/extrădarea sau privind o persoană dispărută (pentru propria protecție sau pentru prevenirea amenințărilor), această descoperire este comunicată prin intermediul unui formular M, dacă este cazul și dacă informațiile sunt disponibile.

SIRPIT (SIRENE Picture Transfer), formatul și calitatea datelor biometrice în

SIS II

În conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Decizia SIS II, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei se adaugă la semnalare, în cazul în care sunt disponibile.

Este necesar ca birourile SIRENE să fie în măsură să facă schimb de amprente digitale și de fotografii pentru a completa semnalarea și/sau pentru a susține executarea acțiunii care trebuie întreprinsă. În cazul în care un stat membru deține o fotografie sau amprentele digitale ale unei persoane în legătură cu care a fost emisă o semnalare de către un alt stat membru, acesta le poate transmite prin intermediul SIRPIT pentru a oferi posibilitatea statului membru semnalant să completeze semnalarea.

Acest schimb are loc fără a aduce prejudicii schimbului de informații în cadrul cooperării polițienești în aplicarea Deciziei-cadru 2006/960/JAI.

Utilizarea ulterioară a datelor transmise, inclusiv arhivarea

Restricțiile privind utilizarea datelor furnizate pentru semnalările din SIS II sunt prezentate în instrumentele juridice SIS II. Orice utilizare ulterioară a fotografiilor și a amprentelor digitale transmise prin intermediul SIRPIT, inclusiv arhivarea acestora, trebuie să fie conformă cu dispozițiile relevante ale instrumentelor juridice SIS II, cu legislația națională aplicabilă în domeniul protecției datelor, cu dispozițiile Directivei 95/46/CE, ale Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală și ale Convenției 108 a Consiliului Europei, după caz.

Procedura SIRPIT

Se aplică următoarea procedură:

(a) biroul SIRENE furnizor trimite un formular L pe calea electronică uzuală și menționează în rubrica 083 că amprentele digitale și fotografiile sunt transmise în scopul completării semnalării din SIS II;

(b) biroul SIRENE din statul membru semnalant adaugă amprentele digitale sau fotografiile la semnalarea din SIS II sau le transmite autorității competente în vederea completării semnalării.

Amprentele digitale și fotografiile sunt colectate și transmise în conformitate cu standardele definite în dispozițiile de aplicare privind introducerea datelor biometrice în SIS II.

Este necesar ca fiecare birou SIRENE să îndeplinească cerințele tehnice SIRPIT.

Amprentele digitale și fotografiile sunt transmise, sub forma unui fișier atașat, pe un ecran de introducere a datelor (input screen), special conceput pentru SIRPIT. Ecranul de introducere a datelor este descris în apendicele 5.

Toate datele biometrice introduse în sistem sunt supuse unui control specific al calității în vederea asigurării unui standard minim de calitate comun tuturor utilizatorilor SIS II.

Înainte de introducere, se efectuează controale la nivel național pentru a se asigura că:

(a) datele privind amprentele digitale sunt conforme cu formatul specificat ANSI/NIST-ITL 1-2000, astfel cum a fost pus în aplicare pentru necesitățile Interpol și adaptat pentru SIRPIT (SIRENE Picture Transfer);

(b) fotografiile, care se utilizează doar pentru a confirma identitatea unei persoane localizate ca urmare a unei căutări alfanumerice efectuate în SIS II, îndeplinesc următoarele cerințe: raportul înălțime/lățime al fotogra fiilor integrale ale feței va fi, pe cât posibil, de 3/4 sau 4/5. Dacă este posibil, se utilizează o rezoluție de cel puțin 480 × 600 pixeli cu 24 biți de intensitate a culorii. În cazul în care imaginea trebuie să fie scanată, mărimea acesteia va fi, pe cât posibil, mai mică de aproximativ 200 kiloocteți.

Tipuri specifice de căutare

Căutare după criteriul geografic

O căutare după criteriul geografic se efectuează în situațiile în care un stat membru are dovezi ferme privind locul în care se află o persoană sau un obiect care face obiectul unei semnalări, într-un spațiu geografic restrâns.

În spațiul Schengen, căutările după criteriul geografic se realizează prin intermediul semnalării din SIS II. În cazul în care locul în care se găsește un obiect sau o persoană este cunoscut, se poate completa rubrica 311 (Notă importantă) pentru a indica o căutare după criteriul geografic și pentru a selecta țările relevante. În plus, dacă se cunoaște locul de ședere al unei persoane atunci când se emite o semnalare în vederea arestării, rubrica 061 din formularul A trebuie să includă informațiile referitoare la locul de ședere al persoanei căutate. În toate celelalte cazuri, inclusiv pentru comunicarea locului în care se află obiectele căutate, se utilizează formularul M (rubrica 083). Semnalarea privind persoana căutată este introdusă în SIS II pentru a se garanta caracterul imediat executoriu al oricărei cereri privind acțiunea care trebuie întreprinsă [articolul 9 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre].

Atunci când subiectul unei căutări după criteriul geografic se află într-un alt loc decât cel indicat în cadrul căutării, biroul SIRENE al statului membru semnalant comunică acest lucru, prin intermediul unui formular M, statului membru (statelor membre) implicat(e) în căutarea după criteriul geografic, pentru ca eventuala activitate legată de acest aspect să înceteze.

Căutare cu participarea unor unități speciale de poliție care efectuează căutări specifice (FAST)

În anumite cazuri, birourile SIRENE din statele membre solicitate ar trebui să facă apel, de asemenea, la serviciile unor unități speciale de poliție care efectuează căutări specifice (FAST). Semnalarea în SIS II nu ar trebui să fie înlocuită de cooperarea internațională a unităților de poliție menționate anterior. O astfel de cooperare nu ar trebui să intre în conflict cu rolul de punct de convergență al cercetărilor efectuate prin intermediul SIS II, care revine biroului SIRENE.

Cooperarea se stabilește, după caz, pentru a se asigura că biroul SIRENE din statul membru semnalant este informat de către unitățile FAST naționale ale acestuia cu privire la orice operațiune în curs de desfășurare referitoare la o semnalare introdusă în SIS II. Dacă este cazul, biroul SIRENE în cauză furnizează informațiile altor birouri SIRENE.

Birourile SIRENE se asigură că informațiile suplimentare, inclusiv cele privind obținerea unui rezultat pozitiv, sunt transmise rapid unităților FAST naționale, dacă acestea din urmă sunt implicate în căutare.

4.Proceduri aplicabile anumitor categorii de semnalări

Semnalările privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau a extrădării (articolul 26 din decizia SIS II)

Majoritatea semnalărilor în vederea arestării sunt însoțite de un mandat european de arestare (MEA). Cu toate acestea, semnalarea în vederea arestării poate conduce, de asemenea, la arest preventiv înaintea obținerii unei cereri de extrădare (CE), conform articolului 16 din Convenția Europeană privind Extrădarea.

MEA/CE trebuie eliberat(ă) de către o autoritate judiciară competentă să îndeplinească această funcție în statul membru semnalant.

În momentul introducerii unei semnalări privind o persoană căutată pentru a fi arestată în vederea predării, o copie a MEA original se introduce în SIS II. Poate fi introdusă, de asemenea, o copie a MEA tradusă în una sau mai multe limbi oficiale ale instituțiilor UE.

În plus, se adaugă fotografiile și amprentele digitale ale persoanei, în cazul în care acestea sunt disponibile.

Este necesar ca informațiile relevante, inclusiv MEA sau CE, furnizate cu privire la persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării, să fie disponibile pentru biroul SIRENE în momentul introducerii semnalării. Se efectuează o verificare pentru a se asigura că informațiile sunt complete și corect prezentate.

Statele membre au posibilitatea să introducă mai multe MEA pentru fiecare semnalare în vederea arestării. Statelor membre semnalante le revine responsabilitatea de a șterge orice MEA care nu mai este valabil, de a verifica dacă există alte mandate europene de arestare referitoare la semnalare și de a prelungi durata acesteia din urmă, dacă este necesar.

Pe lângă MEA, statele membre au posibilitatea să atașeze la o semnalare în vederea arestării traduceri ale mandatelor, dacă este necesar în fișiere binare separate.

Documentele scanate care se atașează la semnalări vor avea, pe cât posibil, o rezoluție de minimum 150 DPI.

Procedurile generale privind semnalările multiple sunt cele prevăzute de articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (6) din Decizia SIS II.

În plus, se aplică următoarele reguli:

Mai multe state membre pot introduce o semnalare în vederea arestării privind aceeași persoană. Dacă două sau mai multe state membre au emis o semnalare pentru aceeași persoană, în cazul arestării, autoritățile judiciare executante din statul membru în care are loc arestarea vor decide care dintre mandate va fi executat. Biroul SIRENE al statului membru executant trimite un formular G fiecărui stat membru implicat.

În cazul semnalărilor în vederea arestării, biroul SIRENE utilizează rubrica 011 din formularul A (1) (în momentul introducerii semnalării) sau, ulterior, formularul M, atunci când informează celelalte state membre cu privire la alias-urile legate de o semnalare în vederea arestării, în cazul în care biroul SIRENE dispune de aceste informații.

În cazul emiterii unei semnalări, informațiile suplimentare cu privire la semnalare se trimit tuturor statelor membre.

Informațiile la care se face referire in cazul semnalărilor mentionate trebuie să fie transmise celorlalte birouri SIRENE prin intermediul formularului A, în momentul introducerii semnalării. Orice informații suplimentare solicitate în scopul identificării sunt transmise după consultarea și/sau la cererea unui alt stat membru.

În cazul în care există mai multe MEA sau CE pentru aceeași persoană, se completează formulare A separate pentru fiecare dintre acestea.

Este necesar ca MEA/CE și formularul A să conțină suficiente detalii [în special secțiunea (e) din MEA: „descrierea împrejurărilor în care a (au) fost comisă (comise) infracțiunea (infracțiunile), inclusiv momentul și locul”, rubricile 042, 043, 044, 045: „descrierea împrejurărilor”] pentru ca celelalte birouri SIRENE să poată verifica semnalarea. Apendicele 3 stabilește informațiile necesare și legătura acestora cu rubricile din MEA.

Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la arestarea preventivă

În cazul emiterii unei semnalări bazate deopotrivă pe un MEA și pe o CE

În cazul emiterii unei semnalări în vederea arestării în scopul extrădării, informațiile suplimentare se transmit tuturor statelor membre printr-un formular A. Dacă datele semnalării și informațiile suplimentare transmise statelor membre cu privire la un MEA nu sunt suficiente pentru extrădare, se pot furniza informații suplimentare.

În rubrica 239 se va indica faptul că formularul se referă deopotrivă la un MEA și la o CE.

În cazul emiterii unei semnalări bazate doar pe CE

În cazul emiterii unei semnalări privind o arestare în vederea extrădării, informațiile suplimentare se trimit tuturor statelor membre printr-un formular A.

În rubrica 239 se indică faptul că formularul se referă la o CE.

Dacă cel puțin unul dintre MEA anexate la semnalare poate fi executat, nu se aplică semnalării un indicator de validitate.

Se consideră că o semnalare căreia i s-a aplicat un indicator de validitate în temeiul articolului 26 din Decizia SIS II, în perioada în care indicatorul de validitate este prezent, a fost introdusă în scopul comunicării locului de ședere al persoanei pentru care a fost emisă semnalarea.

Cererea sistematică de aplicare a unui indicator de validitate pentru semnalările referitoare la persoane căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării, în cazul în care nu se aplică dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI. Se aplică următoarea procedură:

(a) în cazul semnalărilor referitoare la persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării cărora nu li se aplică dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI, un birou SIRENE poate solicita altui birou SIRENE/altor birouri SIRENE să aplice în mod sistematic un indicator de validitate semnalărilor care intră sub incidența articolului 26 din Decizia SIS II, referitoare la resortisanții acestuia;

(b) orice birou SIRENE care dorește să procedeze astfel adresează o cerere scrisă către celelalte birouri SIRENE;

(c) orice birou SIRENE care primește o astfel de cerere aplică un indicator de validitate pentru statul membru respectiv de îndată ce a fost emisă o semnalare;

(d) indicatorul de validitate este menținut până când biroul SIRENE solicitant cere eliminarea acestuia.

Acțiunile întreprinse de biroul SIRENE la primirea unei semnalări în vederea arestării

Atunci când un birou SIRENE primește un formular A, acesta are obligația să consulte, cât mai repede posibil, toate sursele disponibile pentru a încerca să localizeze subiectul. Faptul că informațiile furnizate de statul membru semnalant sunt insuficiente pentru a fi acceptate de către statul membru destinatar nu trebuie să îl împiedice pe acesta din urmă să efectueze cercetările. Statul membru destinatar efectuează cercetările în limitele premise de legislația națională.

În cazul în care semnalarea în vederea arestării este validată și subiectul este localizat sau arestat într-un stat membru, informațiile din formularul A pot fi transmise de către biroul SIRENE destinatar autorității competente a statului membru responsabil cu executarea MEA sau CE. În cazul în care este solicitat originalul MEA sau CE, acesta poate fi transmis direct de către autoritatea judiciară semnalantă autorității judiciare executante (cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în legislația internă a statului membru semnalant sau a statului membru executant).

Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

Se aplică procedura privind verificarea incompatibilității și introducerea semnalărilor multiple.În plus, se aplică următoarea procedură:

(a) un rezultat pozitiv referitor la o persoană pentru care a fost emisă o semnalare în vederea arestării se comunică imediat biroului SIRENE din statul membru semnalant. În plus, după trimiterea formularului G, biroul SIRENE din statul membru executant comunică, de asemenea, rezultatul pozitiv biroului SIRENE din statul membru semnalant, prin telefon, atunci când este necesar;

(b) după caz, biroul SIRENE din statul membru semnalant comunică orice informații relevante și specifice privind măsurile speciale pe care biroul SIRENE din statul membru executant trebuie să le întreprindă;

(c) în rubrica 091 din formularul G se menționează autoritatea competentă pentru primirea MEA sau a CE, coordonatele sale complete (adresa poștală, numărul de telefon și, dacă este disponibil, numărul de fax și e-mailul), numărul de referință (dacă este disponibil), persoana competentă (dacă este disponibilă), limba necesară, termenul și modalitatea livrării;

(d) în plus, biroul SIRENE din statul membru semnalant informează alte birouri SIRENE despre rezultatul pozitiv, utilizând un formular M, în cazul în care se constată că există o legătură clară cu anumite state membre pe baza faptelor cazului și a cercetărilor suplimentare efectuate;

(e) birourile SIRENE pot transmite informații suplimentare cu privire la semnalările care intră sub incidența articolului 26 din Decizia SIS II. Astfel, acestea acționează în numele autorităților judiciare în cazul în care informațiile respective fac obiectul asistenței judiciare reciproce.

Schimbul de informații suplimentare cu privire la predare sau extrădare

Atunci când autoritățile judiciare competente furnizează biroului SIRENE din statul membru executant informații privind eventuala predare sau extrădare a unei persoane care face obiectul unei semnalări în vederea arestării, biroul SIRENE respectiv pune imediat informațiile respective la dispoziția biroului SIRENE din statul membru emitent prin intermediul unui formular M, în care se menționează în rubrica 083 cuvântul „SURRENDER” (predare) sau „EXTRADITION” (extrădare). Modalitățile de predare sau de extrădare sunt comunicate în detaliu, dacă este cazul, prin intermediul birourilor SIRENE, cât mai curând posibil.

Schimbul de informații suplimentare cu privire la tranzitarea unui alt stat membru

În cazul în care persoana căutată trebuie să tranziteze teritoriul unui stat membru, biroul SIRENE din statul în cauză oferă informațiile și asistența necesară, ca răspuns la o cerere adresată de biroul SIRENE sau de autoritatea judiciară competentă a statului membru emitent, trimisă de biroul SIRENE, prin intermediul unui formular M, în care se va menționa cuvântul „TRANSIT” (tranzit) la începutul rubricii 083.

Ștergerea semnalărilor în cazul predării sau extrădării

Semnalările privind persoane căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării sunt șterse după ce persoanele în cauză au fost extrădate sau predate autorităților competente din statul membru semnalant, dar și în cazul în care hotărârea judecătorească în temeiul căreia a fost emisă semnalarea a fost revocată de către autoritatea judiciară competentă, conform legislației interne.

Semnalările privind interdicția de intrare sau de ședere (articolul 24 din Regulamentul SIS II)

Schimbul de informații privind resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei semnalări în temeiul articolului 24 din Regulamentul SIS II permite statelor membre să ia decizii cu privire la intrarea acestora sau la cererile de viză. Dacă persoana se află deja pe teritoriul statului membru, schimbul de informații permite autorităților naționale să ia măsurile corespunzătoare în vederea eliberării permiselor de ședere, a vizelor pe termen lung sau a expulzării. În cadrul acestui punct, termenul „vize” se referă la vize pe termen lung, cu excepția cazului în care se specifică altfel (de exemplu, vize de întoarcere).

Îndeplinirea procedurilor de informare prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Codul frontierelor Schengen și a procedurilor de consultare prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen este de competența autorităților responsabile de efectuarea controlului la frontiere și de eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor. În principiu, birourile SIRENE se implică în aceste proceduri numai pentru transmiterea de informații suplimentare legate în mod direct de semnalări (de exemplu, notificarea unui rezultat pozitiv, precizarea unei identități) sau pentru
ștergerea semnalărilor.

Cu toate acestea, birourile SIRENE se pot implica, de asemenea, în transmiterea de informații suplimentare necesare expulzării sau interdicției de intrare vizând un resortisant al unei țări terțe, precum și în transmiterea oricăror informații suplimentare necesare ca urmare a acestor acțiuni.

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu se aplică în Elveția. Prin urmare, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, se inițiază proceduri obișnuite de consultare între Elveția, statul membru semnalant și orice alt stat membru care deține informații relevante privind dreptul la liberă circulație al resortisantului țării terțe.

În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul SIS II, se aplică norme speciale resortisanților țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în sensul Directivei 2004/38/CE. Este necesar ca, pe cât posibil, biroul SIRENE să poată pune la dispoziție orice informație utilizată pentru a evalua dacă s-a introdus o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere pentru un beneficiar al dreptului la liberă circulație. În cazul excepțional al introducerii unei semnalări cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, biroul SIRENE al statului membru semnalant trimite un formular M tuturor celorlalte state membre, pe baza informațiilor furnizate de autoritatea care a introdus semnalarea.

În plus, articolul 26 din Regulamentul SIS II prevede că, sub rezerva anumitor condiții specifice, se introduc inclusiv semnalările cu privire la resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei măsuri restrictive destinate să nu le permită intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestor teritorii, măsură adoptată în conformitate cu articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Semnalările sunt introduse de către autoritatea competentă a statului membru care deține Președinția Consiliului Uniunii Europene în momentul adoptării măsurii. În cazul în care statul membru în cauză nu are acces la SIS II sau la semnalări în temeiul articolului 24 din Regulamentul SIS II, această sarcină este preluată de către statul membru care va deține președinția următoare.

Pot apărea probleme atunci când un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau ședere folosește ilegal identitatea unui cetățean al Uniunii Europene pentru a încerca să intre pe teritoriul acesteia. În această situație, autoritățile competente din statele membre pot fi informate cu privire la utilizarea corectă a funcției privind uzurparea de identitate din SIS II. Semnalările privind interdicția de intrare nu trebuie să fie emise pentru identitatea cetățenilor Uniunii Europene.

În cazul schimbului de informații în vederea eliberării permiselor de ședere sau a vizelor

se aplică următoarea procedură:

(a) fără a aduce atingere procedurii speciale privind schimbul de informații, care se desfășoară în conformitate cu articolul 25 din Convenția Schengen, și fără a aduce atingere mențiunilor care se referă la schimbul de informații ulterior obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație (caz în care este obligatorie consultarea biroului SIRENE din statul membru semnalant), statul membru executant poate informa statul membru care a emis semnalarea privind interdicția de intrare sau de ședere despre obținerea unui rezultat pozitiv pe parcursul procedurii de eliberare a unui permis de ședere sau a unei vize. Statul membru semnalant poate informa celelalte state membre, utilizând un formular M, dacă este cazul;

(b) în cazul în care li se solicită acest lucru, în conformitate cu legislația internă, birourile SIRENE din statele membre implicate pot contribui la transmiterea informațiilor necesare către autoritățile competente responsabile pentru eliberarea permiselor de ședere și a vizelor.

Proceduri speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen

Procedura în temeiul articolului 25 alineatul(1) din Convenția Schengen

Dacă un stat membru care intenționează să acorde un permis de ședere sau o viză descoperă că solicitantul în cauză face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere emise de un alt stat membru, acesta se consultă cu statul membru semnalant prin intermediul birourilor SIRENE. Statul membru care intenționează să elibereze permisul de ședere sau viza utilizează un formular N pentru a informa statul semnalant cu privire la intenția sa. Dacă statul membru hotărăște să acorde permisul de ședere sau viza, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a statului membru semnalant care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Procedura în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Convenția Schengen

În cazul în care un stat membru care a introdus o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere descoperă că s-a eliberat un permis de ședere sau o viză persoanei care face obiectul semnalării, acesta declanșează o procedură de consultare cu statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza, prin intermediul birourilor SIRENE. Statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza utilizează un formular O pentru a informa statul membru semnalant cu privire la decizia sa de a retrage sau de a nu retrage permisul de ședere sau viza respectivă. În cazul în care acesta hotărăște să mențină permisul de ședere sau viza, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a unui stat membru care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Consultarea prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular O, are loc inclusiv dacă statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza descoperă ulterior că titularul face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere în SIS II .

În cazul în care un stat membru terț (de exemplu, care nici nu a eliberat permisul de ședere sau viza, nici nu a emis semnalarea) descoperă o semnalare privind un resortisant al unei țări terțe care este titularul unui permis de ședere sau al unei vize eliberate de unul dintre statele membre, acesta informează atât statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza, cât și statul membru semnalant, prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular H.

În cazul în care procedura prevăzută la articolul 25 din Convenția Schengen atrage după sine ștergerea unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere, birourile SIRENE își oferă sprijinul, cu respectarea legislației interne și în măsura în care sunt solicitate.

Proceduri speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul frontierelor Schengen

Procedura în cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera ( a )

În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (a) din Codul frontierelor Schengen, un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere și care este, în același timp, titularul unui permis de ședere, al unei vize pe termen lung sau al unei vize de întoarcere eliberate de unul din statele membre este autorizat să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de ședere, viza pe termen lung sau viza de întoarcere.
Intrarea îi poate fi refuzată dacă statul membru în cauză a emis o semnalare națională privind interdicția de intrare. În ambele cazuri, la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE al statului membru în care persoana dorește să ajungă trimite birourilor SIRENE ale celor două state membre în cauză un mesaj (un formular H, dacă tranzitarea a fost permisă/un formular G, dacă persoanei respective i s-a refuzat intrarea) prin care le informează cu privire la contradicție și le cere să se consulte între ele fie pentru a șterge semnalarea din SIS II, fie pentru a retrage permisul de ședere sau viza. Acesta poate solicita, de asemenea, să fie informat cu privire la rezultatul consultărilor.

Dacă resortisantul țării terțe în cauză încearcă să intre în statul membru care a introdus semnalarea în SIS II, intrarea îi poate fi refuzată de către statul membru respectiv. Cu toate acestea, la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE din statul membru respectiv consultă biroul SIRENE din statul membru care a eliberat permisul de ședere pentru a permite autorității competente să stabilească dacă există suficiente motive pentru retragerea permisului de ședere sau a vizei. Statul membru care a eliberat permisul de ședere/viza utilizează un formular O pentru a informa statul membru semnalant cu privire la decizia sa de a retrage sau de a nu retrage permisul de ședere/viza. În cazul în care acesta hotărăște să mențină permisul de ședere sau viza, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a unui stat membru care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Dacă persoana în cauză încearcă să intre în statul membru care i-a eliberat permisul de ședere sau viza, intrarea îi este permisă, dar biroul SIRENE din statul membru respectiv, la solicitarea autorității competente, consultă biroul SIRENE al statului membru semnalant pentru a permite autorităților competente în cauză să decidă cu privire la retragerea permisului de ședere ori a vizei sau la ștergerea semnalării. Statul membru care a eliberat permisul de ședere/viza utilizează un formular O pentru a informa statul membru semnalant cu privire la decizia sa de a retrage sau de a nu retrage permisul de ședere/viza. În cazul în care acesta hotărăște să mențină valabilitatea permisului de ședere sau a vizei, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a unui stat membru care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Procedura în cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera (c)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (c), un stat membru poate face o derogare de la principiul interzicerii intrării pe teritoriul său a unei persoane care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare, din motive umanitare, de interes național sau în temeiul unor obligații internaționale. La solicitarea autorității competente, biroul SIRENE al statului membru care a autorizat intrarea pe teritoriul său informează în acest sens biroul SIRENE al statului membru semnalant, utilizând un formular H.

Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv, al interdicției de intrare sau al expulzării din spațiul Schengen

Fără a aduce atingere procedurilor speciale privind schimbul de informații, care se desfășoară în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul frontierelor Schengen, și fără a aduce atingere mențiunilor care se referă la schimbul de informații ulterior obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care se bucură de dreptul la liberă circulație (caz în care este obligatorie consultarea biroului SIRENE din statul membru semnalant), un stat membru poate solicita să fie informat cu privire la orice rezultat pozitiv
referitor la semnalările privind interdicția de intrare sau de ședere pe care le-a introdus în SIS II.

Birourile SIRENE din statele membre care au introdus semnalări privind interdicția de intrare nu sunt, în mod necesar, informate cu privire la rezultatele pozitive, dar pot fi informate cu privire la acestea în împrejurări excepționale. În orice caz, se poate trimite un formular G sau un formular H, în funcție de acțiunea întreprinsă, în cazul în care, de exemplu, sunt necesare informații suplimentare. Un formular G se trimite întotdeauna atunci când există un rezultat pozitiv privind o persoană care beneficiază de dreptul la libera circulație.

Fără a aduce atingere dispozițiilor din paragraful anterior, toate birourile SIRENE furnizează statistici privind rezultatele pozitive referitoare la toate semnalările emise de un alt stat, înregistrate pe teritoriul lor.

Se aplică următoarea procedură:

(a) un stat membru poate solicita să fie informat cu privire la orice rezultat pozitiv referitor la semnalările privind interdicția de intrare sau de ședere pe care le-a introdus. Orice stat membru care dorește să utilizeze această posibilitate trimite o cerere în scris celorlalte state membre;

(b) statul membru executant poate să ia inițiativa și să informeze statul membru semnalant despre obținerea unui rezultat pozitiv și despre faptul că resortisantul țării terțe nu a primit permisiunea de intrare pe teritoriul Schengen sau că acesta a fost expulzat de pe teritoriul Schengen;

(c) în cazul în care un stat membru descoperă, pe teritoriul său, un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări, biroul SIRENE al statului membru semnalant transmite, la cerere, informațiile necesare pentru returnarea persoanei respective. În funcție de necesitățile statului membru executant, aceste informații, transmise prin intermediul unui formular M, includ:

— tipul și motivul luării deciziei;

— autoritatea care a luat decizia;

— data deciziei;

— data notificării deciziei (data la care decizia a fost comunicată);

— data executării;

— termenul limită al deciziei sau durata de valabilitate a acesteia.

În cazul în care o persoană care face obiectul unei semnalări este interceptată la frontieră, se aplică procedurile stabilite în Codul frontierelor Schengen și de către statul membru semnalant.

În cazurile speciale, pentru identificarea cu certitudine a unei persoane, schimbul de informații suplimentare prin intermediul birourilor SIRENE se poate dovedi o necesitate urgentă.

Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație

În ceea ce privește un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul Directivei 2004/38/CE, se aplică reguli speciale.

În cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în sensul Directivei 2004/38/CE, se aplică reguli speciale. Se aplică următoarea procedură:

(a) la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE din statul membru executant contactează imediat biroul SIRENE din statul membru semnalant, utilizând un formular G, în vederea obținerii informațiilor necesare pentru a decide fără întârziere acțiunea care trebuie întreprinsă;

(b) la primirea unei cereri de informații, biroul SIRENE din statul membru semnalant colectează imediat informațiile solicitate și le transmite cât mai curând posibil biroului SIRENE din statul membru executant;

(c) biroul SIRENE din statul membru semnalant verifică împreună cu autoritatea competentă, în cazul în care această informație nu este încă disponibilă, dacă semnalarea poate fi menținută în conformitate cu Directiva 2004/38/CE. În cazul în care autoritatea competentă decide să mențină semnalarea, biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea informează toate celelalte birouri SIRENE cu privire la aceasta, prin intermediul unui formular M;

(d) prin intermediul biroului său SIRENE, statul membru executant informează biroul SIRENE din statul membru semnalant dacă acțiunea solicitată a fost dusă la îndeplinire (utilizând un formular M) sau nu (utilizând un formular H).

Schimbul de informații în cazul în care, în absența unui rezultat pozitiv, un stat membru constată că există o semnalare privind interdicția de intrare pentru un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație

În cazul în care, în absența unui rezultat pozitiv, un stat membru constată că există o semnalare privind interdicția de intrare pentru un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, biroul SIRENE din statul membru respectiv transmite, la cererea autorității competente, un formular M biroului SIRENE din statul membru emitent, informându-l cu privire la aceasta.

Biroul SIRENE din statul membru emitent verifică împreună cu autoritatea competentă, în cazul în care această informație nu este încă disponibilă, dacă semnalarea poate fi menținută în conformitate cu Directiva 2004/38/CE.
În cazul în care autoritatea competentă decide să mențină semnalarea, biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea informează toate celelalte birouri SIRENE cu privire la aceasta, prin intermediul unui formular M.

Ștergerea semnalărilor emise pentru cetățenii UE

În cazul în care un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere dobândește cetățenia unuia dintre statele membre, semnalarea este ștearsă. Dacă schimbarea cetățeniei intră în atenția biroului SIRENE dintr-un alt stat membru decât cel semnalant, acesta consultă biroul SIRENE din statul membru semnalant și, dacă este necesar, trimite un formular J, în conformitate cu procedura de rectificare și ștergere a datelor care conțin erori de drept sau de fapt.

Semnalările privind persoanele dispărute(articolul 32 din Decizia SIS II)

Pot apărea situații în care se obține un rezultat pozitiv pentru o semnalare privind o persoană dispărută și autoritățile competente din statul membru executant decid că acțiunea solicitată nu poate fi efectuată și/sau că nu se va mai întreprinde nicio acțiune cu privire la semnalare. Această decizie poate fi luată chiar dacă autoritățile competente ale statului membru semnalant hotărăsc să mențină semnalarea în SIS II. În această situație, statul membru executant poate solicita aplicarea unui indicator de validitate după obținerea rezultatului pozitiv.

Nu se întreprinde nicio acțiune alternativă pentru semnalările privind persoane dispărute.

Furnizarea de detalii descriptive privind minorii dispăruți și alte persoane considerate ca fiind expuseriscurilor

Birourile SIRENE au acces la toate informațiile suplimentare relevante, la nivel național, referitoare la semnalări privind persoane dispărute, astfel încât acestea să fie în măsură să joace un rol important în soluționarea cu succes a cazurilor, facilitând identificarea persoanelor și furnizând cu promptitudine informații suplimentare privind aspecte legate de caz. Informațiile suplimentare relevante se pot referi, în special, la decizii naționale privind custodia unui copil sau a unei persoane vulnerabile sau la cereri de utilizare a mecanismelor de semnalare în cazul copiilor dați dispăruți.

În cazul unei persoane dispărute cu grad ridicat de risc, textul din rubrica 311 din formularul M trebuie să înceapă cu cuvântul „URGENT”, urmat de o explicație privind motivul urgenței. Se poate insista asupra caracterului urgent al situației printr-un apel telefonic prin care să se sublinieze importanța formularului M și caracterul său urgent.

Se folosește o metodă comună pentru a introduce informații suplimentare structurate, într-o ordine prestabilită, privind persoanele dispărute cu grad ridicat de risc. Acestea se introduc în rubrica 083 din formularul M.

Având în vedere că nu toate persoanele vulnerabile dispărute vor trece granițele naționale, deciziile cu privire la furnizarea de informații suplimentare (legate de detaliile descriptive) și destinatarii acestora vor fi luate de la caz la caz, astfel încât să fie acoperită întreaga gamă de circumstanțe. În urma unei decizii la nivel național cu privire la măsura în care este necesară transmiterea unor astfel de informații suplimentare, biroul SIRENE al statului membru semnalant ia, dacă este cazul, una dintre următoarele măsuri:

(a) păstrează informațiile pentru a fi în măsură să transmită informații suplimentare la cererea unui alt stat membru;

(b) transmite formularul M biroului SIRENE competent în cazul în care anchetele indică o destinație probabilă a persoanei dispărute;

(c) transmite formularul M tuturor birourilor SIRENE competente, pe baza circumstanțelor dispariției, în vederea furnizării tuturor datelor privind persoana în cauză într-o perioadă scurtă de timp.

În vederea maximizării oportunităților pentru localizarea persoanei în cauză într-un mod specific și rațional, odată ce informațiile au fost primite de către un birou SIRENE, acestea sunt comunicate, dacă este cazul:

(a) punctelor vamale relevante;

(b) autorităților administrative și polițienești competente pentru localizarea și protecția persoanelor;

(c) autorităților consulare competente ale statului membru care a introdus semnalarea, după obținerea unui rezultat pozitiv în SIS II.

Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

Se aplică procedura generală privind schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În plus, se aplică următoarele reguli:

(a) pe cât posibil, birourile SIRENE comunică informațiile medicale necesare privind persoana dispărută (persoanele dispărute) în cauză, în cazul în care este necesar să se ia măsuri pentru protecția acesteia (acestora). Informațiile transmise sunt păstrate numai pentru intervalul de timp strict necesar și sunt utilizate exclusiv în cadrul tratamentului medical al persoanei respective;

(b) biroul SIRENE din statul membru executant comunică întotdeauna locul de ședere al persoanei către biroul SIRENE din statul membru semnalant;

(c) în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Decizia SIS II, comunicarea locului de ședere al unei persoane dispărute majore către persoana care a raportat dispariția se face numai cu consimțământul persoanei dispărute. Consimțământul se acordă în scris sau, cel puțin, se consemnează în scris. În cazurile în care consimțământul este refuzat, acest lucru se face în scris sau se înregistrează oficial. Cu toate acestea, autoritățile competente pot comunica persoanei care a raportat dispariția faptul că semnalarea a fost ștearsă, ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv.

Semnalările privind persoanele căutate pentru o procedura judiciară (articolul 34 din Decizia SIS II)

În cazul semnalărilor privind persoanele căutate pentru o procedura judiciară se aplică procedurile generale.În plus, se aplică următoarele reguli:

(a) adevăratul loc de reședință sau de domiciliu se obține utilizându-se toate mijloacele permise de legislația internă a statului membru în care persoana a fost localizată;

(b) se aplică procedurile naționale, după caz, pentru a se asigura că semnalările sunt păstrate în SIS II numai pentru perioada necesară realizării obiectivelor pentru care au fost furnizate.

Birourile SIRENE pot transmite informații suplimentare cu privire la semnalările introduse în temeiul articolului 34 din Decizia SIS II. Astfel, acestea acționează în numele autorităților judiciare în cazul în care informațiile respective fac obiectul asistenței judiciare reciproce.

Semnalările în vederea efectuării de controale discrete si controale specifice (articolul 36 din Decizia SIS II)

În cazul introducerii unei semnalări la cererea unei autorități responsabile de securitatea națională, biroul SIRENE din statul membru semnalant informează toate celelalte birouri SIRENE despre aceasta, utilizând un formular M, în care se menționează „Article 36(3) of the SIS II Decision” [Articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II] la începutul rubricii 083. Formularul conține, la rubrica 080, numele autorității care a solicitat introducerea semnalării, mai întâi în limba statului membru semnalant, apoi în limba engleză, iar la rubrica 081, datele de contact ale acesteia, sub o formă care nu necesită traducere. Confidențialitatea anumitor informații este protejată în conformitate cu legislația națională, mai ales prin păstrarea contactului între birourile SIRENE separat de orice alt contact între serviciile responsabile de securitatea națională.

Nu se întreprinde nicio acțiune alternativă în cazul semnalărilor în vederea efectuării de controale discrete sau controale specifice.

În plus, în cazul în care autoritatea responsabilă de securitatea națională din statul membru executant decide că este necesară aplicarea unui indicator de validitate pentru semnalarea respectivă, aceasta contactează biroul său național SIRENE și îl informează că acțiunea solicitată nu poate fi întreprinsă. În acest caz, biroul SIRENE solicită aplicarea unui indicator de validitate, transmițând un formular F biroului SIRENE din statul membru semnalant. Precum în cazul altor cereri de aplicare a unui indicator de validitate, trebuie să se indice un motiv cu caracter general. Totuși, nu este necesar să se divulge aspectele sensibile [a se vedea, de asemenea, punctul 7.6 litera (b) de mai jos].

Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

Se aplică procedura generală.În plus, se aplică următoarele reguli:

(a) în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o semnalare emisă în temeiul articolului 36 alineatul (3) din Decizia SIS II, biroul SIRENE din statul membru executant informează biroul SIRENE din statul membru semnalant cu privire la rezultate (deopotrivă în cazul controalelor discrete și al controalelor specifice) prin intermediul formularului G. În același timp, biroul SIRENE din statul membru executant informează propria autoritate responsabilă de securitatea națională;

(b) este necesară o procedură specifică pentru a se păstra confidențialitatea informațiilor. Prin urmare, orice contact între autoritățile responsabile de securitatea națională va fi separat de contactele între birourile SIRENE. În consecință, motivele detaliate pentru care s-a solicitat aplicarea unui indicator de validitate sunt discutate direct de autoritățile responsabile de securitatea națională, și nu de birourile SIRENE.

Semnalări privind obiecte căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe (articolul 38 din Decizia SIS II)

Verificarea existenței unor semnalări multiple privind un vehicul

Atunci când se verifică existența unor semnalări multiple privind un vehicul, elementele descriptive obligatorii de stabilire a identității sunt următoarele:

(a) numărul de înmatriculare; și/sau

(b)numărul de identificare a vehiculului (NIV).
Ambele numere pot figura simultan în SIS II.

În cazul în care, în momentul introducerii unei noi semnalări, se constată că în SIS II există deja același NIV și/sau același număr de înmatriculare, se presupune că vor apărea semnalări multiple cu privire la același vehicul. Totuși, această metodă de verificare este eficace numai atunci când sunt utilizate aceleași elemente descriptive. Prin urmare, comparația nu este întotdeauna posibilă.

Biroul SIRENE trebuie să atragă atenția utilizatorilor asupra problemelor care pot apărea în cazul în care doar unul dintre numere a fost utilizat pentru comparare, asupra vehiculelor cu același NIV și asupra reutilizării plăcuțelor de înmatriculare. Un rezultat pozitiv nu înseamnă în mod automat că există semnalări multiple, iar un răspuns negativ nu trebuie interpretat în sensul că nu există o semnalare privind vehiculul respectiv.

Procedurile de consultare care trebuie urmate de birourile SIRENE pentru a verifica existența semnalărilor multiple și a semnalărilor incompatibile în cazul vehiculelor sunt aceleași precum în cazul persoanelor.

Biroul SIRENE din statul membru care emite o semnalare ține evidența tuturor cererilor de introducere a unei noi semnalări care, după consultare, au fost respinse în temeiul dispozițiilor de mai sus, până când semnalarea este ștearsă.

Vehicule cu același NIV

Un vehicul cu același NIV se referă la un vehicul introdus în SIS II, de același tip și cu același număr de identificare a vehiculului (NIV) ca un vehicul fabricat original (de exemplu, un tractor și o motocicletă cu același NIV nu se încadrează în această categorie). Procedura specifică de mai jos se aplică pentru a evita consecințele negative ale confiscării repetate ale unui vehicul original fabricat cu același NIV:

(a) în eventualitatea în care se constată existența unor vehicule cu același NIV, biroul SIRENE ia următoarele măsuri, după caz:

(i) se asigură că nu există nicio eroare în semnalarea SIS II și că informațiile referitoare la aceasta sunt cât mai complete posibil;

(ii) verifică circumstanțele cazului care a condus la introducerea unei semnalări în SIS II; (iii) verifică istoricul vehiculelor în cauză de la fabricația acestora;

(iv) solicită o verificare amănunțită a vehiculului confiscat, în special a NIV, pentru a verifica dacă acesta este vehiculul original fabricat.

Toate birourile SIRENE implicate cooperează strâns pentru luarea unor astfel de măsuri;

(b) în cazul în care existența unui vehicul cu același NIV este confirmată, statul membru semnalant analizează dacă este necesar să mențină semnalarea în SIS II. În cazul în care decide să mențină semnalarea în SIS II, statul membru semnalant:

(i) adaugă în semnalare următoarea observație privind vehiculul:„Suspicion of clone”(Suspiciune de clonă);

(ii) invită proprietarul vehiculului original fabricat, cu consimțământul explicit al acestuia și în conformitate cu legislația internă, să ofere biroului SIRENE al statului membru semnalant toate informațiile relevante necesare pentru a evita consecințele negative ale unei identificări eronate;

(c) trimite, prin intermediul biroului său SIRENE, tuturor celorlalte birouri SIRENE un formular M care conține, după caz, toate semnele sau caracteristicile care descriu vehiculul fabricat original și îl disting de vehiculul introdus în SIS II. Formularul M conține în rubrica 083 cuvintele „ORIGINAL MANUFACTURED VEHICLE” (VEHICUL DE ORIGINE) scrise vizibil;

(d) în cazul în care, atunci când se consultă SIS II, se constată observația „Suspiciune de clonă” referitoare la un vehicul, utilizatorul care efectuează verificarea contactează biroul SIRENE național pentru a obține mai multe informații și pentru a afla cu exactitate dacă vehiculul verificat este vehiculul căutat sau vehiculul fabricat original;

(e) în cazul în care, în timpul verificării, se stabilește că informațiile din formularul M nu mai sunt valabile, biroul SIRENE al statului membru executant contactează biroul SIRENE al statului membru semnalant pentru a afla cine este proprietarul legal actual al vehiculului. Biroul SIRENE al statului membru semnalant trimite un nou formular M actualizat, care conține în rubrica 083 cuvintele „ORIGINAL MANUFACTURED VEHICLE” (VEHICUL DE ORIGINE) scrise vizibil.

Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

Birourile SIRENE pot transmite informații suplimentare cu privire la semnalările introduse în temeiul articolului 38 din Decizia SIS II. Astfel, acestea acționează în numele autorităților judiciare, în cazul în care aceste informații fac obiectul asistenței judiciare reciproce, în conformitate cu legislația internă.

Dacă se solicită acest lucru în rubrica 089 a unui formular G, birourile SIRENE transmit cât mai repede posibil informații suplimentare prin intermediul unui formular P, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind confiscarea sau folosirea ca probă, emisă pentru un vehicul, aeronavă, ambarcațiune, echipament industrial sau container, în temeiul articolului 38 din Decizia SIS II.

Având în vedere că este vorba despre un răspuns urgent și că, prin urmare, nu va fi posibilă strângerea imediată a tuturor informațiilor, nu este necesar să se completeze toate rubricile formularului P. Cu toate acestea, se vor face eforturi pentru strângerea informațiilor referitoare la principalele rubrici:041, 042, 043, 162, 164, 165, 166, 167 și 169.

5.Sistemele de recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare (ANPR)

Aceste sisteme sunt relevante pentru semnalările în temeiul articolelor 36 și 38 din Decizia SIS II. Datorită utilizării la scară largă a sistemelor de recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare în scopul aplicării legii, există mijloacele tehnice necesare pentru a obține numeroase rezultate pozitive privind un vehicul sau un număr de înmatriculare într-o perioadă scurtă de timp.

Având în vedere faptul că în unele locații ANPR există personal, este posibil ca vehiculul să fie identificat și ca acțiunea solicitată să fie întreprinsă. În acest caz, înainte de efectuarea acțiunii, utilizatorii sistemului ANPR trebuie să verifice dacă rezultatul pozitiv obținut în acest sistem este legat de o semnalare în temeiul articolului 36 sau 38 din Decizia SIS II.

Totuși, multe locații ANPR fixe nu dispun întotdeauna de personal. Prin urmare, chiar dacă aparatul înregistrează trecerea vehiculului și se obține un rezultat pozitiv, acțiunea solicitată nu poate fi întreprinsă.

Pentru semnalările în temeiul articolelor 36 și 38, atunci când acțiunea solicitată nu a putut fi întreprinsă se aplică următoarea procedură generală:

Pentru primul rezultat pozitiv se trimite un formular H. Dacă sunt necesare mai multe informații privind circulația vehiculului, biroului SIRENE al statului membru semnalant îi revine sarcina de a contacta bilateral biroul SIRENE al statului membru executant pentru a discuta cu privire la informațiile necesare.

Pentru semnalările în temeiul articolului 36 se aplică următoarea procedură:

(a) biroul SIRENE al statului membru care a obținut rezultatul pozitiv informează biroul SIRENE care a emis semnalarea cu privire la împrejurările în care a obținut rezultatul pozitiv prin intermediul unui formular G, indicând în rubrica 086 cuvântul „ANPR”;

(b) biroul SIRENE al statului membru care a obținut un rezultat pozitiv pentru o semnalare privind un control specific, însă acțiunea solicitată nu a putut fi întreprinsă, informează biroul SIRENE care a emis semnalarea cu privire la împrejurările în care a obținut rezultatul pozitiv, prin intermediul unui formular H, indicând în rubrica 083 cuvântul „ANPR”, urmat de următorul text: „This hit has been achieved by use of ANPR. Please inform us if your country wishes to be informed of further hits achieved through ANPR for this vehicle or number plate where the requested action could not be undertaken” (Acest rezultat pozitiv a fost obținut cu ajutorul ANPR. Vă rugăm să ne comunicați dacă statul dumneavoastră dorește să fie informat cu privire la alte rezultate pozitive obținute cu ajutorul ANPR pentru acest vehicul sau acest număr de înmatriculare în cazul căruia nu s-a putut întreprinde acțiunea solicitată);

(c) statul membru semnalant decide dacă semnalarea și-a atins obiectivul, dacă aceasta urmează să fie ștearsă sau nu și dacă ar trebui să aibă loc discuții bilaterale cu privire la informațiile necesare.

Pentru semnalările în temeiul articolului 38, se aplică următoarea procedură:

(a) în cazul în care se obține un rezultat pozitiv și acțiunea solicitată este efectuată, biroul SIRENE al statului membru care a obținut rezultatul pozitiv informează biroul SIRENE emitent cu privire la circumstanțele obținerii rezultatului prin intermediul unui formular G;

(b) în cazul în care se obține un rezultat pozitiv și acțiunea solicitată nu este efectuată, biroul SIRENE al statului membru care a obținut rezultatul pozitiv informează biroul SIRENE al statului membru semnalant cu privire la circumstanțele obținerii rezultatului prin intermediul unui formular H, în care se menționează în rubrica 083 cuvântul „ANPR”, urmat de următorul text: „This hit has been achieved by use of ANPR. Please inform us if your country wishes to be informed of further hits achieved through ANPR for this vehicle or number plate where the requested action could not be undertaken” (Acest rezultat pozitiv a fost obținut cu ajutorul ANPR. Vă rugăm să ne comunicați dacă statul dumneavoastră dorește să fie informat cu privire la alte rezultate pozitive obținute cu ajutorul ANPR pentru acest vehicul sau acest număr de înmatriculare în cazul căruia nu s-a putut întreprinde acțiunea solicitată);

(c) atunci când primește un astfel de formular H, biroul SIRENE al statului membru semnalant consultă autoritățile competente, cărora le revine sarcina de a decide cu privire la necesitatea primirii altor formulare H sau la schimbul bilateral de informații cu biroul SIRENE al statului membru executant.

6.Statistici

O dată pe an, birourile SIRENE furnizează statistici, care sunt trimise către agenție și către Comisie. De asemenea, statisticile sunt trimise, la cerere, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și autorităților naționale competente pentru protecția datelor. Statisticile includ numărul de formulare de fiecare tip trimise către fiecare stat membru. În special, statisticile menționează numărul rezultatelor pozitive și al indicatorilor de validitate. Este necesar să se distingă între rezultatele pozitive la semnalările emise de un alt stat membru și rezultatele pozitive obținute de statul membru semnalant cu privire la propriile semnalări.

CONCLUZII

De cincizeci de ani, Uniunea Europeană, instituțiile și statele sale membre apără și asigură libertatea și securitatea. Europa garantează respectarea drepturilor omului, statul de drept și solidaritatea. În calitate de europeni, ne bucurăm de dreptul de a trăi, de a munci și de a studia în alte țări europene decât propria noastră țară. Eliminarea controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen a constituit un pas înainte extrem de important pentru Europa. De asemenea, evoluțiile tehnologice au revoluționat modurile de comunicații și viteza acestora, ducând la o deschidere nu doar a frontierelor, ci și a societăților noastre. Unită în diversitatea sa, această Europă liberă și prosperă continuă să faciliteze și să îmbogățească viața cetățenilor săi.

Pentru cetățenii Uniunii Europene, securitatea constituie una dintre prioritățile majore. Programele de lucru multianuale ale UE au furnizat deja o bază pragmatică adecvată pentru consolidarea cooperării operaționale, dar în prezent este nevoie de un consens mai larg cu privire la viziunea, valorile și obiectivele care stau la baza securității interne a UE.

Uniunea Europeană a secolului XXI numără 27 de țări în care trăiesc 500 de milioane de oameni. Creșterea economică, alături de oportunitățile oferite de o societate liberă și democratică, bazată pe statul de drept, generează prosperitatea cetățenilor europeni – dar aceste circumstanțe implică de asemenea riscuri, întrucât teroriștii și alte tipuri de infractori urmăresc să utilizeze aceste valori în mod abuziv, în scopuri distructive și răuvoitoare.

Totodată, mobilitatea tot mai mare a persoanelor sporește, la rândul său, responsabilitatea noastră comună față de protejarea libertăților pe care toți cetățenii Uniunii le apreciază. Prin urmare, securitatea a devenit un factor esențial în asigurarea unei calități ridicate a vieții în societatea europeană și în protecția infrastructurilor noastre critice, prin prevenirea și combaterea amenințărilor comune.

„Riscul zero” nu există, dar, în ciuda acestui fapt, Uniunea trebuie să creeze un mediu sigur, în care oamenii din Europa să se simtă protejați. Mai mult, trebuie instituite mecanismele necesare pentru menținerea unui nivel ridicat de securitate, nu numai pe teritoriul UE, ci și, într-o măsură cât mai mare, atunci când cetățenii călătoresc în țări terțe sau se află în medii virtuale, precum internetul. În acest context, securitatea internă a UE înseamnă protejarea persoanelor și a valorilor libertății și democrației, astfel încât fiecare să se poată bucura de viața de zi cu zi fără teamă. Aceasta reflectă, de asemenea, viziunea comună a Europei asupra provocărilor prezente și hotărârea de a face front comun în abordarea acestor amenințări, după caz, prin intermediul unor politici care să utilizeze valoarea adăugată a UE.

Riscul este un partener normal si de nedespărțit al oricărei activități, având efecte directe si puternice asupra rezultatelor activității respective. Orice activitate are un anumit grad de risc. În fiecare zi structura organizatorică din care facem parte (Poliția de Frontieră) este abordată direct sau indirect de diverse riscuri. Totodată si noi, ca persoane fizice, suntem supuși la diverse riscuri. Trăim într-o lume a riscurilor. Aceste riscuri se referă la bunurile care sunt la dispoziția noastră, la partenerii cu care lucrăm, la mediul în care lucrăm. Implementarea unui sistem de management al riscului devine, prin urmare, un important obiectiv pentru orice structură organizatorică, cât și pentru o persoană fizică.

La adresa frontierei factorii de risc constau în acele elemente, situații sau condiții, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor, securizarea frontierei, ordinea, liniștea și siguranța publică si care pot genera efecte contrare intereselor comunitare.

Libertatea de mișcare a oamenilor și a bunurilor este aproape completă în Europa, acum că 26 de state au semnat Acordul Schengen, dintre care trei nu sunt membre ale Uniunii. Ridicarea controalelor la frontieră este înainte de toate o mișcare politică către un teritoriu comun fără obstacole la frontiere. Însă, libertatea la frontiere și libertatea factorilor de producție răspund de asemenea la necesitățile economice.

Uniunea Europeană a început de multă vreme demersuri pentru protejarea teritoriului său și a cetățenilor săi și a înțeles să facă acest lucru pe calea cooperării, de altfel aceasta fiind singura modalitate prin care se poate atinge scopul dorit. Această cooperare ce, ulterior, a luat mai multe forme, una dintre acestea fiind cea a bazelor de date comune care pot fi accesate oricând de autoritățile statelor membre însărcinate cu combaterea infracționalității a adus și mai aproape rezultatul dorit. Aceste baze de date expun amenințările și provocările comune cu care se confruntă spațiul european și din cauza cărora este din ce în ce mai important ca statele membre și instituțiile UE să își unească eforturile pentru a le aborda cât mai repede și cât mai eficient.

Cooperarea statelor asigură o relație consolidată între state în mai multe domenii, în securitate, libertate și viață privată; asigură implicarea tuturor instituțiilor UE; abordarea cauzelor insecurității și nu doar a efectelor acesteia; îmbunătățirea prevenirii și a anticipării; participarea, în măsura în care sunt implicate, a tuturor sectoarelor care au un rol de jucat în ceea ce privește protecția – politică, economică și socială și o mai mare interdependență între securitatea internă și cea externă.

Scopul ultim al tuturor acțiunilor întreprinse de factorii conducători de pe teritoriul european este acela de a asigura, prezerva și perpetua siguranța. Oriunde analizăm calea care a fost aleasă de către o anumită instituție sau autoritate europeană pentru a introduce în realitatea continentului noi detalii de conduită, reguli și situații, observăm ca acest lucru a fost făcut în scopul garantării acelui conceput de siguranță, în scopul înălțării acestei idei mai presus decât orice altceva.

Principalele riscuri și amenințări infracționale cu care se confruntă în prezent Europa, și anume terorismul, formele grave de criminalitate, criminalitatea organizată, traficul de droguri, criminalitatea informatică, traficul de ființe umane, exploatarea sexuală a minorilor și pornografia infantilă, infracționalitatea economică și corupția, traficul de armament și criminalitatea transfrontalieră, se adaptează extrem de rapid la schimbările științifice și tehnologice, în încercarea lor de a exploata în mod ilegal și de a submina valorile și prosperitatea societăților noastre deschise.

Europa dorește altceva. Dorește să-și regândească, să-și redefinească și să-și reorganizeze identitatea, astfel încât să aibă puterea, disponibilitatea și resursa necesară pentru a face față provocărilor mileniului al treilea. Ea este nevoită să procedeze astfel, întrucât, în actuala și viitoarea conjunctură, nici un stat european nu va putea să facă singur față marilor probleme economice, politice, informaționale și de securitate. O Europă unită este mult mai puternică decât însumarea puterii economice, politice, sociale și militare a statelor europene. Visul unității europene se realizează puțin câte puțin.

Lumea se află acum într-un nou mileniu, în care noile riscuri și amenințări la adresa securității au determinat-o să reconsidere valorile general umane ce leagă între ele statele și națiunile. Activitățile desfăsurate la frontieră, atât pe segmentul de supraveghere, cât mai ales pe cel de control al trecerii, precum si concepția, de acțiune, competențe si logistică necesară se realizează prin implementarea managementului integrat care are în vedere o automatizare a proceselor ce se desfășoară la frontieră.

Politica comunitară europeană din domeniul frontalier vizează crearea unei gestiuni integrate care să permită garantarea nivelului ridicat și uniform de control al persoanelor și de supraveghere al frontierelor exterioare ca și condiție prealabilă creării unui spațiu de libertate, securitate si justiție.

Managementul frontierelor U.E. se realizează în scopul asigurării intrărilor și ieșirilor de pe teritoriul statelor membre într-o formă regulată și ordonată și este bazat pe principiul solidarității, încrederii mutuale și responsabilității statelor membre.

Amenințările cu care se confruntă Europa în materie de securitate au multiple fațete, sunt corelate, complexe si capătă un caracter din ce in ce mai internațional în ceea ce privește impactul lor si caracterul tot mai indisociabil al securității interne si externe. Nici un stat membru nu își poate asigura securitatea de unul singur. Aproape nouă din zece cetățeni ai U.E. consideră că aspectele privind securitatea ar trebui abordate nu doar la nivel național, ci și la nivelul U.E.

În opinia mea, în perspectiva aderării la Spațiul Schengen, administrația de frontieră (al cărei nucleu este FRONTEX) va deveni apărătoarea frontierelor (cel puțin la frontierele externe ale Acordului de la Schengen) fiind, în același timp, o forță de reglementare economică si o forță de securitate a Ministerului Finanțelor. Această concepție poate genera unele ezitări în legătură cu apartenența la un minister sau la altul a structurii care va impune regimul frontierei și cel al vămii reunite și ca urmare, administrația frontierei ar gestiona cu mai multă usurință frontierele intracomunitare și frontierele comunitare.

BIBLIOGRAFIE

Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 164, 22.6.2002, p. 3; modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 330, 9.12.2008

Comunicarea Comisiei COM (2005) 490, 12.10.2005; Concluziile președinției — Programul de la Haga, 4/5.11.2004. A se vedea, de asemenea, Declarația privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004.

Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial L 386, 29.12.2006

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, , Bruxelles, 20.7.2010.

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenția 108 a Consiliului Europei); Protocolul adițional la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adițional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul polițienesc).

Decizia 2008/615/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, 6.8.2008;

Decizia 2008/616/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, 6.8.2008.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Directiva 2006/24/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, 13.4.2006.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995;

Directiva 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201, 31.7.2002 (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice).

Hotărârea Curții Constituționale din Germania, Bundesverfassunggericht 1 BvR 256/08, 11.3.2008.

Decizia 1258 a Curții Constituționale a României, 8.10.2009.

White House, Fact Sheet: Border Security, The White House, January 25, 2002.

Directiva 95/46/CE (Directiva privind protecția datelor), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995.

Rezoluția Parlamentului European, P7_TA(2010)0144, 05.05.2010.

Statewatch News Online, EU-PNR scheme being re-written by the Council, October 2008.

Jacksta, Robert, Smart Borders: The Implementation of US-VISIT and other Biometric Control Systems, VA, October 26-27, 2004.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.07.2010.

Rezoluția Parlamentului European, P7_TA(2010) 029, 11.02.2010.

Comunicarea Comisiei COM(2010) 316 final/2 privind încheierea unui protocol de colaborare între Uniunea Europeană și SUA în depistarea surselor financiare de alimentare a activităților teroriste, 18. 6.2010.

Rezoluția Parlamentului European, P7_TA-PROV(2010) 0279, 8.07.2010.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, , Bruxelles, 20.07.2010.

Comunicarea Comisiei COM(2010)252, 26.5.2010.

Concluziile Consiliului privind O strategie de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă a UE, Consiliul Justiție și Afaceri Interne, 30.11.2009 (Strategia UE de gestionare a informațiilor); Libertate, securitate, viață privată — Afaceri interne europene într-o lume deschisă, Raportul Grupului consultativ informal la nivel înalt privind viitorul politicii europene în domeniul afacerilor interne, (Grupul viitorului), 2008.

Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora, Documentul Consiliului 5731/10, 3.3.2010, secțiunea 4.2.2.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, Bruxelles, 20.7.2010.

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenția 108 a Consiliului Europei); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul polițienesc).

Cf. art. 24 din Hotărâre nr. 445 din 9 mai 2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Cf. art.2, pct.7 din Regulament (EC) Nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere – Codul Frontierelor Schengen.

Sediul central din București al Oficiului Român pentru Imigrări.

Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, 41 formațiuni județene pentru străini, centrele de cazare a străinilor luați în custodie publică din Arad și Otopeni și centrele teritoriale de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil de la Galați, Rădăuți, Șomcuta Mare și Timișoara.

Acestea sunt preluate de la: persoane cu antecedente penale; persoane cercetate de poliție în stare de arest sau de libertate pentru săvârșirea de fapte penale prin diverse moduri de operare; persoane despre care există indicii temeinice că prin modul de operare și mediile frecventate sunt în anturajul persoanelor infractoare, vagabondează, au un comportament deviant și prezintă interes operativ pentru unitățile de poliție; persoane care se sustrag de la îndeplinirea obligațiilor legale pe linie de evidența populației; persoane reținute după darea în urmărire locală, generală sau internațională.

Cf. art. 2 din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010, lege ce abrogă Ordonanță de Urgență nr. 128 din 15 septembrie 2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări, publicată în Monitorul Oficial nr. 866 din 26 septembrie 2005, data intrării în vigoare 26/09/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 345 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.086 din 2 decembrie 2005, data intrării în vigoare 05/12/2005 și Hotărârea de Guvern nr. 769 din 14 iunie 2006 privind aprobarea Planului de implementare a Sistemului Informatic Național de Semnalari, publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 21 iunie 2006, data intrarii in vigoare 21/06/2006.

Pentru crearea cadrului juridic necesar aplicării Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L. 205 din 7 august 2007 și a Regulamentului (CE) nr. 1.987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L. 381 din 28 decembrie 2006, și a <LLNK 832006R1986 34>Regulamentului (CE) nr. 1.986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) al serviciilor competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L. 381 din 28 decembrie 2006.

Cf. art. 4, a.2 din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010.

Cf. art. 6 din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010.

Decizia Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul Informatic Schengen în Republica Bulgaria și în România (2010/365/UE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 166/17 din 01.07.2010.

UK Parliament, House of Lords, Schengen Information System II (SIS II), European Union – Ninth Report, European Union Committee, London, 20 February 2007, sursă on-line.

Brunsden, J., Deschiderea bazei de date Schengen suportă noi amânări, Vocea Europei ,08.01.2010, sursă on-line http://www.europeanvoice.com/article/imported/schengen-datasharingsystemfaces-further.aspx.

Regulamentul (UE) nr. 542/2010 al Consiliului din 3 iunie 2010 de modificare a Deciziei 2008/839/JAI privind migrarea de la Sistemul Informatic Schengen (SIS 1+) la Sistemul Informatic Schengen din a doua generație (SIS II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 155/23 din 22.06.2010.

Documentul Consiliului 5441/08, 30.1.2008; Documentul Consiliului 6162/10, 5.2.2010.

Regulamentul (CE) nr. 1986/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 381, 28.12.2006; Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 381, 28.12.2006;

Decizia 2007/533/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 205, 7.8.2007.

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI a Consiliului.

Abr.eng.S-TESTA – Secure Trans-European Services for Telematics between Administrations, Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații, rețea de comunicare a datelor a Comisiei care permite schimbul securizat și criptat de informații între administrațiile naționale și instituțiile, agențiile și organismele UE.

Regatul Unit și Irlanda vor participa la SIS II cu excepția semnalărilor legate de resortisanții țărilor terțe incluși pe lista persoanelor cu interdicție de intrare.

Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008;

Decizia 2008/839/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008.

Prin adoptarea la Bruxelles a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2725/2000 din 11 decembrie 2000 privind înființarea Eurodac, publicat în Jurnalul Oficial L 316 di 15 decembrie 2000, p. 0001 – 0010.

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 50, 25.2.2003, p. 1 (Regulamentul Dublin), Regulamentul (CE) 2725/2000 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 316, 15.12.2000, p. 1 (Regulamentul EURODAC). Aceste instrumente sunt fundamentate pe convenția de la Dublin din 1990 (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 254, 19.8.1997, p. 1), prin care se urmărea stabilirea statului membru care trebuie să examineze cererile de azil. Sistemul de evaluare a cererilor de azil este cunoscut sub denumirea sistemul Dublin.

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial L 281, 23.11.1995.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Art. 5 din Regulamentul Consiliului CE nr. 1683/1995 privind instituirea unui format uniform de vize.

Titlul I, art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 243/1 din 15.9.2009.

Consiliul Extraordinar Justiție și Afaceri Interne, 20.9.2001.

Decizia 2004/512/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 213, 15.6.2004; Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008;

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008. A se vedea, de asemenea, Declarația privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004.

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008.

Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008;

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008;

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995;

Regulamentul (CE) nr. 45/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 8, 12.1.2001.

Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 350, 30.12.2008; Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenția 108 a Consiliului Europei); Protocolul adițional la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adițional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul polițienesc).

Directiva 2004/82/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 261, 6.8.2004.

Directiva 95/46/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995.

Regulamentul (CEE) 2913/92 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302, 19.10.1992.

Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 82, 22.3.1997, p. 1, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 766/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008.

Convenție redactată în baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale, Jurnalul Oficial C 24/2, 23.1.1998 (Convenția Napoli II).

Abr.eng. FIDE – Fichier d’Identification des Dossiers d’Enquêtes douanières, bază de date pentru identificarea dosarelor de anchetă vamale, se întemeiază pe Regulamentul (CE) nr. 766/2008 al Consiliului și pe Protocolul instituit în conformitate cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de modificare în ceea ce privește constituirea unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale, a Convenției privind utilizarea tehnologiei informațiilor de către serviciile vamale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 139, 13.6.2003.

Convenția europeană privind asistența judiciară reciprocă în materie penală (ETS nr. 30), Consiliul Europei, 20.4.1959. A se vedea, de asemenea, COM(2005) 10, 25.1.2005.

Decizia 2005/876/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322, 9.12.2005.

Abr.eng. CDMS – Content Document Management System

Abr.eng. LLDS – Legal Library Documentation System

Decizia 2000/642/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 271, 24.10.2000.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Sursă de documentare on-line disponibilă la adresa http://www.fiu.net/.

SIENA este acronimul de la Secure Information Exchange Network Application (Aplicația de rețea a

Europol pentru schimbul de informații securizate).

Directiva 2005/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 309, 25.11.2005 (A treia directivă privind combaterea spălării banilor).

A se vedea, de exemplu, Evaluarea impacturilor economice ale Planului de acțiune privind serviciile financiare — Raport final (pentru Comisia Europeană, DG MARKT), CRA International, 03.2009.

Decizia 2007/845/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 332, 18.12.2007.

Concluziile Consiliului privind instituirea platformelor naționale de alertă și a unei platforme europene de alertă pentru raportarea infracțiunilor constatate pe internet, Consiliul Justiție și Afaceri Interne, 24.10.2008; Concluziile Consiliului privind un plan de acțiune pentru aplicarea strategiei concertate de combatere a criminalității, Consiliul Afaceri Generale, 26.4.2010. Europol a redenumit proiectul Platforma europeană împotriva criminalității informatice (ECCP).

Obiectivul Europol este prevenirea și combaterea criminalității organizate, a terorismului și a altor forme de criminalitate gravă care afectează două sau mai multe state membre. A se vedea Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121, 15.5.2009.

Abr.eng. FADO – False and Authentic Documents Online

Acțiunea comună din 3 decembrie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO) (98/700/JAI)

Cf. Art. 2 al Acțiunii comune 98/700/JAI referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO)

Sursă online: https://www.ifado.consilium.europa.eu/.

Abr.eng. PRADO – Public Register of Authentic Identity and Travel Documents Online.

Propunere modificată a Regulamentului (UE) Nr. …/… al Parlamentului European si al Consiliului de instituire a Agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție, înaintată de Comisie în temeiul art. 293 a. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, COM(2010) 93, 19.3.2010.

Pentru o descriere cuprinzătoare a sintagmei de luare în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii, a se vedea Avizul Autorității europene pentru protecția datelor privind promovarea încrederii în societatea informațională prin favorizarea protecției datelor și a vieții private, Autoritatea europeană pentru protecția datelor, 18.3.2010.

BIBLIOGRAFIE

Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 164, 22.6.2002, p. 3; modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 330, 9.12.2008

Comunicarea Comisiei COM (2005) 490, 12.10.2005; Concluziile președinției — Programul de la Haga, 4/5.11.2004. A se vedea, de asemenea, Declarația privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004.

Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial L 386, 29.12.2006

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, , Bruxelles, 20.7.2010.

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenția 108 a Consiliului Europei); Protocolul adițional la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adițional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul polițienesc).

Decizia 2008/615/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, 6.8.2008;

Decizia 2008/616/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, 6.8.2008.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Directiva 2006/24/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, 13.4.2006.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995;

Directiva 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201, 31.7.2002 (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice).

Hotărârea Curții Constituționale din Germania, Bundesverfassunggericht 1 BvR 256/08, 11.3.2008.

Decizia 1258 a Curții Constituționale a României, 8.10.2009.

White House, Fact Sheet: Border Security, The White House, January 25, 2002.

Directiva 95/46/CE (Directiva privind protecția datelor), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995.

Rezoluția Parlamentului European, P7_TA(2010)0144, 05.05.2010.

Statewatch News Online, EU-PNR scheme being re-written by the Council, October 2008.

Jacksta, Robert, Smart Borders: The Implementation of US-VISIT and other Biometric Control Systems, VA, October 26-27, 2004.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.07.2010.

Rezoluția Parlamentului European, P7_TA(2010) 029, 11.02.2010.

Comunicarea Comisiei COM(2010) 316 final/2 privind încheierea unui protocol de colaborare între Uniunea Europeană și SUA în depistarea surselor financiare de alimentare a activităților teroriste, 18. 6.2010.

Rezoluția Parlamentului European, P7_TA-PROV(2010) 0279, 8.07.2010.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, , Bruxelles, 20.07.2010.

Comunicarea Comisiei COM(2010)252, 26.5.2010.

Concluziile Consiliului privind O strategie de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă a UE, Consiliul Justiție și Afaceri Interne, 30.11.2009 (Strategia UE de gestionare a informațiilor); Libertate, securitate, viață privată — Afaceri interne europene într-o lume deschisă, Raportul Grupului consultativ informal la nivel înalt privind viitorul politicii europene în domeniul afacerilor interne, (Grupul viitorului), 2008.

Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora, Documentul Consiliului 5731/10, 3.3.2010, secțiunea 4.2.2.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, Bruxelles, 20.7.2010.

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenția 108 a Consiliului Europei); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul polițienesc).

Cf. art. 24 din Hotărâre nr. 445 din 9 mai 2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Cf. art.2, pct.7 din Regulament (EC) Nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere – Codul Frontierelor Schengen.

Sediul central din București al Oficiului Român pentru Imigrări.

Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, 41 formațiuni județene pentru străini, centrele de cazare a străinilor luați în custodie publică din Arad și Otopeni și centrele teritoriale de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil de la Galați, Rădăuți, Șomcuta Mare și Timișoara.

Acestea sunt preluate de la: persoane cu antecedente penale; persoane cercetate de poliție în stare de arest sau de libertate pentru săvârșirea de fapte penale prin diverse moduri de operare; persoane despre care există indicii temeinice că prin modul de operare și mediile frecventate sunt în anturajul persoanelor infractoare, vagabondează, au un comportament deviant și prezintă interes operativ pentru unitățile de poliție; persoane care se sustrag de la îndeplinirea obligațiilor legale pe linie de evidența populației; persoane reținute după darea în urmărire locală, generală sau internațională.

Cf. art. 2 din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010, lege ce abrogă Ordonanță de Urgență nr. 128 din 15 septembrie 2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări, publicată în Monitorul Oficial nr. 866 din 26 septembrie 2005, data intrării în vigoare 26/09/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 345 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.086 din 2 decembrie 2005, data intrării în vigoare 05/12/2005 și Hotărârea de Guvern nr. 769 din 14 iunie 2006 privind aprobarea Planului de implementare a Sistemului Informatic Național de Semnalari, publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 21 iunie 2006, data intrarii in vigoare 21/06/2006.

Pentru crearea cadrului juridic necesar aplicării Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L. 205 din 7 august 2007 și a Regulamentului (CE) nr. 1.987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L. 381 din 28 decembrie 2006, și a <LLNK 832006R1986 34>Regulamentului (CE) nr. 1.986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) al serviciilor competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L. 381 din 28 decembrie 2006.

Cf. art. 4, a.2 din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010.

Cf. art. 6 din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010.

Decizia Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul Informatic Schengen în Republica Bulgaria și în România (2010/365/UE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 166/17 din 01.07.2010.

UK Parliament, House of Lords, Schengen Information System II (SIS II), European Union – Ninth Report, European Union Committee, London, 20 February 2007, sursă on-line.

Brunsden, J., Deschiderea bazei de date Schengen suportă noi amânări, Vocea Europei ,08.01.2010, sursă on-line http://www.europeanvoice.com/article/imported/schengen-datasharingsystemfaces-further.aspx.

Regulamentul (UE) nr. 542/2010 al Consiliului din 3 iunie 2010 de modificare a Deciziei 2008/839/JAI privind migrarea de la Sistemul Informatic Schengen (SIS 1+) la Sistemul Informatic Schengen din a doua generație (SIS II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 155/23 din 22.06.2010.

Documentul Consiliului 5441/08, 30.1.2008; Documentul Consiliului 6162/10, 5.2.2010.

Regulamentul (CE) nr. 1986/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 381, 28.12.2006; Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 381, 28.12.2006;

Decizia 2007/533/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 205, 7.8.2007.

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI a Consiliului.

Abr.eng.S-TESTA – Secure Trans-European Services for Telematics between Administrations, Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații, rețea de comunicare a datelor a Comisiei care permite schimbul securizat și criptat de informații între administrațiile naționale și instituțiile, agențiile și organismele UE.

Regatul Unit și Irlanda vor participa la SIS II cu excepția semnalărilor legate de resortisanții țărilor terțe incluși pe lista persoanelor cu interdicție de intrare.

Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008;

Decizia 2008/839/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008.

Prin adoptarea la Bruxelles a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2725/2000 din 11 decembrie 2000 privind înființarea Eurodac, publicat în Jurnalul Oficial L 316 di 15 decembrie 2000, p. 0001 – 0010.

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 50, 25.2.2003, p. 1 (Regulamentul Dublin), Regulamentul (CE) 2725/2000 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 316, 15.12.2000, p. 1 (Regulamentul EURODAC). Aceste instrumente sunt fundamentate pe convenția de la Dublin din 1990 (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 254, 19.8.1997, p. 1), prin care se urmărea stabilirea statului membru care trebuie să examineze cererile de azil. Sistemul de evaluare a cererilor de azil este cunoscut sub denumirea sistemul Dublin.

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial L 281, 23.11.1995.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Art. 5 din Regulamentul Consiliului CE nr. 1683/1995 privind instituirea unui format uniform de vize.

Titlul I, art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 243/1 din 15.9.2009.

Consiliul Extraordinar Justiție și Afaceri Interne, 20.9.2001.

Decizia 2004/512/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 213, 15.6.2004; Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008;

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008. A se vedea, de asemenea, Declarația privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004.

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008.

Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008;

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008;

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995;

Regulamentul (CE) nr. 45/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 8, 12.1.2001.

Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 350, 30.12.2008; Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenția 108 a Consiliului Europei); Protocolul adițional la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adițional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul polițienesc).

Directiva 2004/82/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 261, 6.8.2004.

Directiva 95/46/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995.

Regulamentul (CEE) 2913/92 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302, 19.10.1992.

Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 82, 22.3.1997, p. 1, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 766/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008.

Convenție redactată în baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale, Jurnalul Oficial C 24/2, 23.1.1998 (Convenția Napoli II).

Abr.eng. FIDE – Fichier d’Identification des Dossiers d’Enquêtes douanières, bază de date pentru identificarea dosarelor de anchetă vamale, se întemeiază pe Regulamentul (CE) nr. 766/2008 al Consiliului și pe Protocolul instituit în conformitate cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de modificare în ceea ce privește constituirea unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale, a Convenției privind utilizarea tehnologiei informațiilor de către serviciile vamale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 139, 13.6.2003.

Convenția europeană privind asistența judiciară reciprocă în materie penală (ETS nr. 30), Consiliul Europei, 20.4.1959. A se vedea, de asemenea, COM(2005) 10, 25.1.2005.

Decizia 2005/876/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322, 9.12.2005.

Abr.eng. CDMS – Content Document Management System

Abr.eng. LLDS – Legal Library Documentation System

Decizia 2000/642/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 271, 24.10.2000.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

Sursă de documentare on-line disponibilă la adresa http://www.fiu.net/.

SIENA este acronimul de la Secure Information Exchange Network Application (Aplicația de rețea a

Europol pentru schimbul de informații securizate).

Directiva 2005/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 309, 25.11.2005 (A treia directivă privind combaterea spălării banilor).

A se vedea, de exemplu, Evaluarea impacturilor economice ale Planului de acțiune privind serviciile financiare — Raport final (pentru Comisia Europeană, DG MARKT), CRA International, 03.2009.

Decizia 2007/845/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 332, 18.12.2007.

Concluziile Consiliului privind instituirea platformelor naționale de alertă și a unei platforme europene de alertă pentru raportarea infracțiunilor constatate pe internet, Consiliul Justiție și Afaceri Interne, 24.10.2008; Concluziile Consiliului privind un plan de acțiune pentru aplicarea strategiei concertate de combatere a criminalității, Consiliul Afaceri Generale, 26.4.2010. Europol a redenumit proiectul Platforma europeană împotriva criminalității informatice (ECCP).

Obiectivul Europol este prevenirea și combaterea criminalității organizate, a terorismului și a altor forme de criminalitate gravă care afectează două sau mai multe state membre. A se vedea Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121, 15.5.2009.

Abr.eng. FADO – False and Authentic Documents Online

Acțiunea comună din 3 decembrie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO) (98/700/JAI)

Cf. Art. 2 al Acțiunii comune 98/700/JAI referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO)

Sursă online: https://www.ifado.consilium.europa.eu/.

Abr.eng. PRADO – Public Register of Authentic Identity and Travel Documents Online.

Propunere modificată a Regulamentului (UE) Nr. …/… al Parlamentului European si al Consiliului de instituire a Agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție, înaintată de Comisie în temeiul art. 293 a. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, COM(2010) 93, 19.3.2010.

Pentru o descriere cuprinzătoare a sintagmei de luare în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii, a se vedea Avizul Autorității europene pentru protecția datelor privind promovarea încrederii în societatea informațională prin favorizarea protecției datelor și a vieții private, Autoritatea europeană pentru protecția datelor, 18.3.2010.