APLICAȚII ALE TERAPIEI OCUPAȚIONALE LA COPII CU PARALIZIE [619355]

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ – BOLYAI,, CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

APLICAȚII ALE TERAPIEI OCUPAȚIONALE LA COPII CU PARALIZIE
CEREBRALĂ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător științific :
Prof. univ. dr. PREDA VAS ILE

Doctorand: [anonimizat]

2011

CUPRINS

CAPITOLUL 1 ASPECTE TE TEORETICE ……………………………………………………3
1.1.Introducere și problematica cercetării …………………………………………………….3
1.2.Starea curentă a literaturii de specialitate …………………………………………………4

CAPITOLUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII ..……………………………………………8

CAPITOLUL 3 STUDII ORIGINAL E ..……………………………………………………….20
3.1 Studiul de caz numărul 1 ………………………………………………………………..20
3.2 Studiul de caz numărul 2 ………………………………………………………………..23
3.3. Studiul de caz num ărul 3 .………………………………………………………………26
3.4. Studiul de caz numărul 4 ……………………………………………………………….29
3.5. Studiul de caz numărul 5 ……………………………………………………………….31
3.6. Studiul de caz numărul 6 .………………………………………………………………34
3.7. Studiul de caz numărul 7 .……………………………… ………………………………37
3.8. Studiul de caz numărul 8 .………………………………………………………………40
3.9. Studiul de caz numărul 9 .………………………………………………………………43
3.10. Studiul de caz numărul 10 …….………………………………………………………46

CAPITOLUL 4 CONCLUZII ȘI DISCUȚII …………………………………………………..49
4.1. Discutarea rezultatelor ………………………………………………………………………49
4.2. Valoarea, limitele și perspectivele investigațiilor …..………………………………………52

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ …………………………………………………………………55

Concepte cheie : terapie ocupațională, ocupație, recuperare, reabilitare, paralizie cerebrală,
dezvoltare

CAPITOLUL 1 ASPECTE TEORETICE
1.1.Introducere și problematica cercetării
Terapia ocupațională este un domeniu vast iar definirea acesteia este foarte dificil de cuprins în
câteva fraze. Lucrarea dorește să surprin dă în primele capitole aspecte legate de definirea terapiei
ocupaționale, delimitarea conceptuală, istoric, baze filosofice , teorii și modele.
Un capitol aparte este dedicat ocupației, concept central în terapia ocupațională. Aspecte legate
de practi ca terapiei ocupaționale , de modul în care se desfășoară evaluarea și intervenția
reprezintă de asemenea o parte importantă a tezei.
Cadrul de aplicabilitate a terapiei ocupaționale este unul larg iar cercetarea își propune un
studiu realizat în dom eniul intervenției terapeutice la copilul cu nevoi speciale, mai precis la
copilul cu paralizie cerebrală.
Sunt detaliate informații teoretice referitoare la modul în care se intervine prin terapie
ocupațională la copilul cu paralizie cerebrală, l a problemele legate de disfuncționalitatea
membrelor superioare, iar ultimul capitol este dedicat sublinierii rolului pe care îl au jocul și
jucăriile în dezvoltarea funcționalității mâinilor.
A doua parte a lucrării care cuprinde cercetarea propriu -zisă , descrie inițial componentele
designului de cercetare, precum și formula folosită pentru structurarea cazurilor.
Prezentarea studiilor realizate pentru cele zece cazuri alese este detaliată pe etape.
Fiecare caz cuprinde : date de identificare, is toricul cazului, conceptualizarea cazului, planul de
intervenție, formularea obiectivelor terapeutice , rezultatele și urmărirea evoluției pacientului.
În final, capitolul ,,Concluzii și discuții,, cuprinde discutarea rezultatelor, valoarea , limitele și
perspectivele investigațiilor.
Cercetarea realizată prin intermediul studiilor de caz dorește să pună în evidență modalitatea
de intervenție prin terapie ocupațională destinată copilului cu dizabilități precum și rezultatele
obținute , pentru a demons tra faptul că această terapie este benefică și contribuie la remedierea
anumitor disfuncții . Această terapie ajută la înlăturarea barierelor existente în cadrul participării
individului la viața de zi cu zi.
Terapia ocupațională reprezintă încă un domeniu insuficient studiat în țara noastră , și pe
măsură ce tot mai mulți specialiști își vor îndrepta atenția către această zonă, se va obține și
recunoașterea adecvată a profesiei.

1.2.Starea curentă a literaturii de specialitate
“Terapia ocupațională este profesia care se preocupă de promovarea sănătății și stării de bine
prin intermediul ocupației. Scopul primar este de a permite indivizilor participarea la activitățile
cotidiene. Este o profesie ce aparține de domeniul sănătății și care are la bază c oncepția conform
căreia o activitate cu scop poate promova sănătatea și starea de bine în toate aspectele vieții
cotidiene”. (World Federation of Occupational Therapists , 2008).
Punctul de plecare în terapia ocupațională este de a face posibil ca oamenii să poată participa
la ocupațiile vieții cotidiene. O ocupație este “ un grup de activități care au o însemnătate
personală, care sunt numite în cadrul unei culturi și sprijină participarea în societate”.( European
Network of Occupational Therapy in Higher Education, 2008)
Ocupația poate fi categorisită ca : autoîngrijire, productivitate și/sau petrecere a timpului
liber. Participarea la ocupații promovează identitatea, sănătatea și starea de bine a oamenilor.
Aceștia pot fi restricționați de la participare a la ocupații datorită disfuncțiilor în structura sau
funcționarea corpului care sunt cauzate de condiții de sănătate fizică sau mentală și/sau datorate
restricțiilor create de mediul fizic, social, atitudinal sau legislativ. Terapeuții ocupaționali înțele g
și folosesc potențialul terapeutic al participării la ocupații sau activități pentru a spori abilitățile și
îndemânările, și permițând astfel realizarea ocupațiilor pe care oamenii și le aleg. Alternativ sau
adițional, terapeutul ocupațional lucrează și pentru a modifica aspecte ale mediului dacă este
necesar pentru a sprijini participarea.
„‟ Terapia ocupațională (TO) este forma de tratament care folosește activități și metode
specifice , pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura activitățile necesare
vieții individului, de a compensa disfuncții și de a diminua deficiențele fizice.‟‟(American
Occupational Therapy Association ,2008).
Scopul este primordial cel medical (de promovare a sănătății și stării de bine) și apoi cel
econom ic-social, urmărindu -se efectul terapeutic prin muncă, prin activitate.
În acest sens, terapia ocupațională stimulează încrederea în sine a bolnavilor și dezvoltarea
firească a personalității ,organizează un program de mișcări dirijate în condiții de lucru , constată
capacitățile și înclinațiile restante ale bolnavului, corelează recuperarea medicală cu cea
profesională ,realizează reinserția cât mai rapid cu putință în viața socială ,economică și
profesională.

5
La ora actuală , doi termeni sunt acceptați ca definind același lucru : terapie ocupațională
și ergoterapie . Ergoterapia este cuvântul grecesc, care în traducere liberă înseamnă terapie prin
muncă sau altfel spus, “starea de sănătate obținută prin muncă “ – adică credințele de bază ale
terapiei ocupați onale. În timp, conceptele s -au modificat, iar starea de sănătate obținută prin
muncă este acum obținută prin intermediul activității. Multe țări au preluat termenul
“ergoterapie” , chiar dacă limba respectivă nu conține cuvinte grecești. Nu există o r egulă în
funcție de care s -a preluat folosirea celor doi termeni. De exemplu țările scandinave Norvegia și
Danemarca folosesc termenul “ergoterapie” în timp ce Suedia a ales traducerea directă a
termenului în “terapie prin muncă” – “arbetsterapi”. America ș i Asia folosesc termenul “terapie
ocupațională” în timp ce Franța, Austria, folosesc denumirea -“ergoterapie”. ( www.enothe.com )
“Terapiile ocupaționale sunt de mai multe feluri ,dar pentru handicapați, cele mai
semn ificative se referă la ludoterapie, muzicoterapie, terapie prin dans și ergoterapie.” (Emil
Verza; 1994)
“Terapia ocupațională este o metodă sintetică, globală, specială a kinetoterapiei care se
preocupă de integrarea familială, socială și profesională a handicapaților , și care cere o
particularitate comandată și întreținută psihic .(Tudor Sbenghe, 1987)
Alexandru Popescu (citat de Dan M., 2005) arată că : „în terapia ocupațională ocuparea
timpului liber are menirea să deștepte interesul bolnavului pentr u activități oarecare, pe acest
principiu bazându -se playterapia, artterapia, cultterapia, kinetoterapia; și că în terapia
ocupațională care are la bază semnificația intrinsecă a muncii remunerate în procesul de reinserție
profesională și socială a bolnavu lui acesta participă la activități ca : țesutul, confecționarea unor
obiecte, activități agrozootehnice, cultura plantelor și florilor ,,.
La noi , acest domeniu a fost introdus prima dată în spitalele de psihiatrie sau în diferite
instituții de reabilitar e socială – penitenciarele, vizând mai mult latura socială și economică .
Odată cu restructurarea sistemului de asistență socială și protecție a copilului precum și cu
apariția organizațiilor nonguvernamentale cu arie de activitate socială, au început să apară
centrele de integrare prin terapie ocupațională, sau ergoterapia ca metodă terapeutică folosită
pentru a realiza reabilitarea și reinserția socială a persoanelor cu dizabilități.
Pentru mulți ani, cuvântul “ocupație” nu a fost parte a vocabularului z ilnic folosit de către
terapeuții ocupaționali. Definirea acestui concept este o provocare deoarece cuvântul este parte a
limbajului comun, ce are sensuri pe care profesia nu le poate controla. Termenul “ocupație” și

6
conceptele relaționate “activitate”, “s arcină”, “angajare”, “muncă” sunt folosite în multe feluri în
cadrul terapiei ocupaționale. Fondatorii terapiei ocupaționale au folosit termenul “ocupație”
pentru a descrie o modalitate “potrivită” de a folosi timpul, și care includea munca și activitățile
recreaționale. (Meyer, 1922/1977). Acest termen a suferit examinări și redefiniri continue odată
cu maturizarea profesiei.” Asociația Canadiană a Terapeuților Ocupaționali definește ocupația ca
fiind “grupuri de activități și sarcini cotidiene, numite, o rganizate și care au valoare și
semnificație pentru indivizii dintr -o cultură”. O altă definiție a ocupației, propusă mai recent de
către Clark, Larson și Wood (2003) se referă la “ activitățile care comprimă întreaga noastră
experiență de viață și care po t fi numite într -o cultură”. Terapia ocupațională la copiii cu nevoi
speciale reprezintă domeniul în care s -a axat cercetarea.
Serviciile de terapie ocupațională destinate copiilor pot include intervenția directă centrată
pe modificarea proceselor biologic e, fiziologice, psihologice sau neurologice ale copilului.
Intervenția mai poate include și exersarea unor noi practici, obiceiuri, abilități sau comportamente
pentru a le permite participarea la contexte noi și relevante. Consultarea cu părinții sau îngri jitorii
este o componentă esențială a intervenției în cadrul acestei grupe de vârstă. Uneori intervenția se
centrează pe compensare, adaptare sau modificarea contextului, iar terapeutul poate sugera
adaptarea cerințelor sarcinii, folosirea unui echipament adaptativ sau folosirea tehnologiei de
asistare. Prevenirea dizabilității, educația și promovarea sănătății sunt esențiale pentru terapia
ocupațională la copii.
Pe măsură ce înțelegerea dizabilității a trecut de la modelul medical , care era centrat pe
boală, incapacitate fizică și simptome, la un model social , centrat pe acces și participare la
activități, există o recunoaștere tot mai amplă a faptului că participarea la activitățile zilnice este
vitală pentru dezvoltarea copilului. Coster (1998) oferă un punct de vedere al participării sociale
cu referire directă la copil :,, măsura în care un copil este capabil de a -și orchestra implicarea sau
participarea la ocupații în anumit context care este pozitiv, satisfăcător personal și acceptabil
pentru adulți i din societatea care este responsabilă pentru acesta,,.
Copiii cu dizabilități reprezintă un segment de risc în ceea ce privește participarea la
activitățile zilnice, iar pe măsură ce aceștia cresc, vor reprezenta un segment de risc în ceea ce
privește pa rticiparea la ocupațiile adulte .
Disfuncțiile neurologice la copii, includ toate tulburările care afectează dezvoltarea
neurologică a copilului. Afecțiunea poate apărea înainte de naștere, în timpul nașterii sau după

7
naștere. Dezvoltarea neurologică afect ează abilitatea copiilor de a participa la aproape toate
ocupațiile acestora. Printre ocupațiile copiilor se pot enumera: auto -îngrijirea, jocul, învățarea,
interacțiunea cu familia sau cei de aceiași vârstă, iar pentru cei mai mari, traiul în comunitate s au
ocupațiile vocaționale. Evaluarea și intervenția sunt realizate în colaborare cu părinții, educatorii
sau personalul de îngrijire.
Există o serie de factori personali ce influențează performanța ocupațională a copiilor cu
disfuncții neurologice. Analiza performanței ocupaționale pentru acești copii necesită cunoștințe
în ceea ce privește funcționarea sistemului nervos central, procesarea senzorială și adaptarea,
dezvoltarea controlului motor și o apreciere a complexității dezvoltării la copii. Dezvoltare a este
un proces în care maturizarea neurologică interacționează cu condițiile de mediu (Gilfoyle,
Graddy și Moore, 1990). Aceste interacțiuni între sistemul neurologic și mediu creează feedback –
uri ce modifică ambele componente.
Paralizia cerebrală nu est e o afecțiune specifică ci mai degrabă o grupare de sindroame clinice
care afectează mișcarea, tonusul muscular și coordonarea ca rezultat al unei leziuni asupra
creierului imatur. Nu este considerată a fi o boală. Paralizia cerebrală este clasificată a fi o
encefalopatie statică și uneori este diagnosticată în acest fel. Encefalopatie este termenul utilizat
pentru a descrie o tulburare generalizată a funcționării cerebrale, care poate fi acută sau cronică,
progresivă sau statică. Paralizia cerebrală este î ntotdeauna acompaniată de o întârziere în
achiziționarea etapelor de dezvoltare motorie.
Mâna este o unealtă puternică care are ca scop primar explorarea și manipularea
obiectelor. Dezvoltarea mâinii în slujba manipulării obiectelor urmează un lung curs. Este una
dintre modalitățile în care copilul experimentează succesul și percepția competenței. Bruner
(1973) subliniază că, competența include nu doar interacțiunea socială ci și măiestrie asupra
obiectelor. Primul an de viață este o perioadă în care întin derea mâinii după un obiect sau
atingerea acestuia sunt perfectate, iar paternurile de bază ale prinderii sunt dezvoltate.
Mâna este unealta minții. Mintea este cea care direcționează și ghidează mâna. Explorarea sau
manipularea obiectelor este rezultatul dorinței noastre de a cuceri lumea fizică.

CAPITOLUL 2 – METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Formularea problemei :

8
Terapia ocupațională reprezintă un domeniu vechi și totodată nou în România. Mulți sunt
cei care aplică această terapie, însă întrebarea care se pune este legată practicarea corectă a
acesteia, conform unor principii și metode bine stabilite, a unor scheme terapeutice anterior
delimitate în urma unor evaluări corecte și științifice.
Lipsa unor cercetări practice în domeniu determină întrebarea con stituită în problemă :
Are intervenția prin intermediul terapiei ocupaționale rezultate notabile la copiii cu paralizie
cerebrală?
Legat de prezentul studiu, întrebările au fost :
,,Cum acționează intervenția prin intermediul terapiei ocupaționale pentru a realiza recuperarea
anumitor resturi funcționale în sferele de dezvoltare la copiii cu paralizie cerebrală?,,
,,De ce este terapia ocupațională considerată a fi benefică ?,,
,,Cum se poate gândi acest tip de intervenție terapeutică ținând cont de rigoril e științifice?,,
Formularea teoriei
Teoria propusă este una legată de individ și este necesară pentru generalizarea rezultatelor
studiului. Vom folosi metoda generalizării analitice, prin care teoria concepută va avea rol de
șablon după care se vor compar a rezultatele empirice ale studiului.
Intervenția prin terapie ocupațională la copiii cu paralizie cerebrală va duce la recuperarea
anumitor resturi funcționale în sferele de dezvoltare (motricitate, cognitv și autoservire).

2. Obiectivele cercetării
Obiectiv general :
Evaluarea eficienței programelor de intervenție prin terapie ocupațională , adresate
copiilor cu diagnosticul – paralizie cerebrală , evidențiată prin studii de caz longitudinale
de 2 ani, ca o soluție la deficitele pe care acești copii l e manifestă în cadrul dezvoltării
(cognitive, motrice și a autoservirii).
Obiective specifice :
Evaluarea globală a fiecărui participant la studiu ( evaluarea psihologică, evaluarea
,,dizabilității,, , evaluarea terapeutic ocupațională)
Identificarea vârst elor de dezvoltare pe arii comportamentale precum și a nivelului de
dezvoltare pentru fiecare copil în parte.

Formularea planurilor de intervenție specifică care să aibă în vedere învățarea de către
copii participanți la cercetare, a unor deprinderi motori ce, cognitive și de autoservire .
Dezvoltarea nivelului de funcționare al fiecărui copil prin învățarea unor comportamente
funcționale.
Evaluarea eficienței programelor de intervenție personalizate având în vedere realizarea
sau nu a obiectivelor terapeut ice formulate.

3. Ipoteza cercetării :
Implementarea unor metode specifice terapiei ocupaționale facilitează dobândirea și
generalizarea unor achiziții cuprinse în sfera comportamentelor : cognitiv, motric și de
autoservire , la copilul cu paralizie cereb rală.

4. Prezentarea metodei
Unitatea de analiză.
Unitatea primară de analiză este reprezentată de individ. Vom recurge la colectarea
informațiilor provenite de la un număr de zece cazuri alese. Aceștia sunt copii cu vârste cuprinse
între 5 și 13 ani (la data debutului intervenției) , cu diagnosticul medical : paralizie cerebrală.
Cazurile au fost alese după următoarele criterii :
Diagnosticul medical principal
Motivația și disponibilitatea părinților de a aduce copilul la terapie în mod regulat
Caracteri sticile cercetării :
Studiul de caz este folosit ca strategie de cercetare
Cercetarea se dorește a fi un studiu pe cazuri multiple.
Cercetare longitudinală, cu o durată de 2 ani de zile , în intervalul ianuarie 2009 –
decembrie 2010

Metode de colectare a da telor utilizate :
Observația indirectă (cercetarea documentelor personale ale copilului în vederea
colectării de informații referitoare la : Istoricul medical și psihologic, Diagnosticul
medical și psihologic)

Observația structurată (folosită în cadrul eva lurii psihologice și a celei specifice
terapiei ocupaționale (Foaie de observație clinică (anexa 2)
Observația continuă (observația secvențelor comportamentale asupra cărora este axată
intervenția terapeutică în perioada de 2 ani alocată studiului).
Inter viul directiv (anexa 1) (pentru a colecta datele necesare formulării: Istoricului
personal și social, Profilului abilităților specifice terapiei ocupaționale, Listei de
probleme, Stabilirii aspectelor tari și punctelor pozitive ale copilului.

Instrumente/ Materiale utilizate:
Documente medicale (scrisori medicale, bilete de ieșire din spital, investigații medicale).
Documente psihologice (evaluări psihologice).
Instrumente utilizate în cadrul evaluării psihologice : Matricele Progresive Raven Color și
Stand ard, Scala de evaluare a dezvoltării Denver .
Instrumente utilizate în cadrul evalării specifice terapiei ocupaționale : Indexul Barthel
(anexa 3), Fișa de Evaluare a Activităților Zilnice (anexa 4), Bilanțul articular al
membrelor superioare (anexa 6) ,Fi șa de analiză a abilităților mâinii (anexa 7), Fișa de
evaluare inițială – terapie ocupațională (anexa 8).
Instrumente utilizate pentru formularea ,,diagnosticului,, dizabilității : Clasificarea
Internațională a Funcționalității, Sănătății și Dizabilității .
Materiale utilizate pentru identificarea nivelului de dezvoltare și pentru a ghida
formularea obiectivelor terapeutice : Ghidul de dezvoltare timpurie Portage.
Materiale utilizate în cadrul intervenției terapeutice : fișe de lucru (anexele 9 -38), jucării
(anexa 39), obiecte personale, obiecte din mediul înconjurător, fișa de înregistrare a
progresului (anexa 40)

5. Designul cercetării – formula folosită pentru structurarea cazurilor
Pentru fiecare dintre cele zece studii de caz alese s -a urmărit struct urarea acestora pe următoarea
formulă :
ISTORICUL CAZULUI

CONCEPTUALIZAREA CAZULUI – O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TERAPIEI
OCUPAȚIONALE

PLANUL DE INTERVENȚIE – O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TERAPIEI
OCUPAȚIONALE Istoric personal și social
Istoric și diagnostic
medical
Istoric și diagnostic
psihologic DOVEZI Metode utilizate : interviul
directiv, observația indirectă
Instrumente și materiale
utilizate : documente medicale
și psihologice, dosarul
copilului .
Evaluarea psihologică
Evaluarea dizabilității DOVEZI Metode utilizate : observația
structurată (Foaie de
observație clinică)
Instrumente și materiale
utiliz ate : teste psihologice,
Clasificarea Internațională a
Funcționalității, Dizabilității și
Sănătății.
EVALUAREA GLOBALĂ
Realizarea profilului abilităților
specif ice terapiei ocupaționale
(evaluarea specifică terapiei
ocupaționale)
Stabilirea aspectelor pozitive și
punctelor tari ale copilului DOVEZI Metode utilizate : interviul
directiv, observația structurată
Instrumente și materiale
utilizate : probe specifice
terapiei ocupaționale, dosarul
copilului.

REZULTATE

Procedura utilizată :
1. Istoricul cazului are în compoziție colectarea informațiilor provenite din mai multe
surse și este compus din : istoricul personal și social, istoricul și diagnosticu l medical și istoricul
și diagnosticul psihologic. Toate aceste date ajută la familiarizarea cu cazul și reprezintă un punct
de plecare pentru structurarea terapiei.
Pentru a strânge aceste informații s -au folosit metode și surse precum : observația
indirectă, interviul directiv, actele medicale și psihologice prezentate de către aparținători.
Pentru a formula un istoric personal și social s-a folosit un interviu directiv pentru
aparținători (Anexa 1), cu întrebări deschise, în care îi este oferită pă rintelui posibilitatea de a
povesti ceea ce el cunoaște despre dizabilitatea copilului precum și modul în care a evoluat
copilul de -a lungul anilor. În cadrul acestui interviu, s -au folosit întrebări –cheie precum :
Ați întâmpinat probleme deosebite în ti mpul sarcinii sau la naștere?
Când și cum ați sesizat faptul că ceva nu este în regulă cu copilul dumneavoastră?
Când a fost diagnosticat din punct de vedere medical? Lista de probleme
Planificarea terapiei
Stabilirea scopurilor terapeutice
Elaborarea planului de
intervenție personalizat
Stabilirea obiectivelor terapeutice
Derularea intervenției
DOVEZI Metode utilizate :
observația continuă
Instrumente și materiale
utilizate : Ghidul de
Dezvoltare Timpurie
Portage, reprezentări
grafice și tabelare, fișe de
lucru, fișa de înregistrare a
progresului.
Rezultatele și urmărirea
evoluției pacientului DOVEZI Metode cantitative : măsurarea
eficienței intervenției prin
comparații intra -subiect
Metode calitative : analiza de
conținut a terapiei.
Instrumente și materiale
utilizate :reprezentări grafic e și
tabelare, înregistrarea video,
fotografia.

Ce demersuri ați întreprins pentru recuperarea copilului dumneavoastră?
Ce greutăți întâm pinați în legătură cu copilul?
Credeți că intervenția terapeutică este de ajutor pentru copil?
Istoricul medical se formulează atât din informațiile oferite de către părinte în cadrul
interviului cât și din dovezile medicale prezentate de către acesta la c ererea terapeutului. Copilul
cu paralizie cerebrală are în general foarte multe internări în spital, atât datorită curelor
recuperatorii efectuate anual sau bianual cât și evaluărilor medicale realizate. Biletele de ieșire
din spital reprezintă surse valor oase din care se poate extrage informația de natură medicală.
Diagnosticul medical , care este în competența medicului, există deja notificat în documentele
medicale ale copilului. Cercetarea de față are în vedere cazurile diagnosticate cu paralizie
cerebra lă, indiferent de tipul acesteia.
Istoricul și diagnosticul psihologic este realizat din surse de informație similare celor
descrise mai sus, adică din buletine de examinare psihologică aduse de către părinți.
Diagnosticul psihologic există deja notificat în cadrul buletinelor psihologice prezentate
de către aparținători.
Evaluarea psihologică are la bază completarea unei Foi de observație clinică (Anexa2),
care cuprinde puncte de referință precum : descrierea generală, starea generală, comportamentul
copilului din timpul examinării: atitudinea față de situația de examinare, atitudinea față de sine,
modul de lucru, reacția la itemii testului, reacția la eșec, reacția la laudă, limbajul, vizual -motor,
compararea sarcinilor verbale cu cele nonverbale.
În cad rul evaluării psihologice , pentru stabilirea nivelului intelectual s -au folosit probele:
Matricele Progresive Raven Color și Standard. Deoarece MP Raven Color se pot aplica începând
de la vârsta de 5 ani și șase luni, pentru cazurile care aveau o vârstă cronologică mai mică s -a
aplicat Scala de Evaluare a Dezvoltării Denver, rezultând o evaluare a ariilor de dezvoltare .
Evaluarea psihologică prezintă în conținut și o descriere calitativă a proceselor psihice
rezultată în urma observației directe în cadr ul diverselor sarcini .
Pentru a realiza evaluarea dizabilității s-a folosit ca instrument de lucru Clasificarea
Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății. Această clasificare complexă reprezintă un
ghid în ceea ce privește stabilirea prio rităților terapeutic ocupaționale, reușind totodată
identificarea problemelor pe care le are individul și care sunt în legătură cu dizabilitatea sa.

14
2. Conceptualizarea cazului – o abordare din perspectiva terapiei ocupaționale este o
etapă premergătoare intervenției specifice în cadrul terapiei ocupaționale.
Aceasta debutează cu evaluarea ariilor ocupaționale. Această evaluare este una complexă,
iar metodele folosite sunt : interviul directiv și observația structurată.
Evaluarea în terapia ocupaționa lă este un proces planificat în scopul obținerii unei
imagini cât mai exacte asupra nivelului de funcționare al unui individ.
Obiectivul general al oricărei evaluări constă în strângerea de informații necesare, care să
sprijine individul în atingerea unui nivel maxim de funcționare al capacităților sale.
Abordarea folosită atât în cadrul evaluării cât și în intervenție este cea numită abordarea
de la vârf la bază. Aceasta începe prin stabilirea discrepanțelor în ceea ce privește performanța de
la cel mai în alt nivel, adică rolul social. Se centrează apoi spre sarcinile necesare pentru
susținerea rolurilor sociale cu valoare pentru individ (nivelul activităților/limitărilor în activitate
din cadrul Clasificarării Internaționale a Funcționării, Dizabilității ș i Sănătății ), pentru ca apoi
interesul să fie transferat pe abilitățile generice care sprijină activitățile și performanța în cadrul
rolului social (nivelul structurilor și funcțiilor corporale din cadrul Clasificării Internaționale a
Funcționării, Dizabi lității și Sănătății ).
Raționamentul care fundamentează această abordare este că , deși dizabilitatea nu poate fi
vindecată întotdeauna, activitățile și participarea socială pot fi îmbunătățite prin realizarea
adaptată a sarcinilor și acțiunilor asociate cu aceste activități și roluri
Ariile ocupaționale evaluate sunt : activitățile zilnice, jocul și loisirul, educația. Apoi, în
sistem piramidal se va trece la evaluarea abilităților de performanță și a factorilor ce țin de
individ.
Pentru evaluarea specifi că terapiei ocupaționale s -au folosit : Indexul Barthel – un test
care cuprinde cele mai importante activități zilnice : hrănirea, baia, îngrijirea corporală,
îmbrăcatul, toaleta, folosirea toaletei, transferul, mobilitatea. Pentru fiecare item se poate ob ține
un punctaj care reflectă gradul de independență al copilului pentru fiecare activitate în parte. Prin
însumarea scorurilor se poate obține un procentaj de reușită la test care reflectă gradul de
independență al copilului în ceea ce privește activități le zilnice. ( Anexa 3)
Deoarece Indexul Barthel nu este suficient pentru a avea o imagine completă asupra
modului în care copilul realizează sau nu activitățile zilnice, s -a utilizat și instrumentul numit Fișa
de evaluare a activităților zilnice (Anexa 4) , care prezintă foarte detaliat o serie de activități

15
zilnice, oferind posibilitatea gradării nivelului de independență pentru fiecare activitate. În urma
finalizării evaluării activităților zilnice, s -au identificat o serie de activități –problematice car e au
fost apoi structurate într -un tabel și oferite părinților pentru a identifica ei înșiși ordinea
importanței pe care acestea o au. Importanța pe care părinții o conferă unei activități în
defavoarea alteia este foarte importantă pentru stabilirea prior ităților terapeutice.(Anexa 5 )
Pentru evaluarea jocului, a activităților de timp liber și a educației s -au folosit interviul
structurat cu aparținătorii , și de asemenea observația directă .
După efectuarea acestor evaluări globale s – a continuat cu evaluarea abilităților de
performanță precum și a factorilor de țin de individ. Astfel s -a realizat evaluarea motricității
grosiere precum și bilanțul articular al membrelor superioare (Anexa 6).
Legat de aceste abilități de performanță, membrul superior, în special mâna ocupă o parte
importantă a evaluării. Se folosește fișa de analiză a abilităților mâinii (Anexa 7)
Etapa realizării profilului abilităților specifice terapiei ocupaționale este de fapt o etapă în
care informația obținută în urma evaluări i este concentrată în acest profil pentru a putea avea o
imagine de ansamblu a cazului. (Anexa 8) . Acest profil permite și stabilirea aspectelor pozitive
și a punctelor tari pe care copilul le are.
Fiecare caz a mai beneficiat și de un alt tip de evalua re, având la bază Ghidul de
dezvoltare timpurie Portage. Aceasta evaluare a fost făcută pentru că, pe baza acesteia au fost
stabilite obiectivele terapeutice. Metoda Portage a fost elaborată inițial pentru a servi educației la
domiciliu însă, observând efi ciența acesteia, s -a hotărât ulterior aplicarea ei la copiii cu nevoi
speciale.
Portage este aplicabil copiilor cu nevoi speciale între 0 și 6 ani și cuprinde 6 arii de dezvoltare:
stimularea sugarului, socializare, autoservire , cognitiv, motor și limbaj. Comportamentele
manifestate deja într -una din arii sau în mai multe arii de dezvoltare servesc ca abilități necesare
pe baza cărora copilul poate executa o abilitate nouă într -o altă arie de dezvoltare. În acest fel,
dezvoltarea este cumulativă , ceea ce un copil învață astăzi este bazat pe abilitățile pe care le
posedă deja. Evaluarea pe baza Fișei Portage se realizează inițial pentru a stabili nivelul de
dezvoltare la care se situează copilul, iar apoi la fiecare 6 luni pentru a putea nota evoluția
acest uia. După fiecare evaluare se stabilesc obiectivele terapeutice (achizițiile propuse pentru
copil într -o perioadă de 6 luni). Obiectivele sunt stabilite în cadrul ariilor de dezvoltare :
autoservire, cognitiv și motor, considerate importante în ceea ce pri vește intervenția prin terapie

16
ocupațională. Evaluarea făcută la fiecare 6 luni are in vedere toate ariile comportamentale,
deoarece copiii incluși în studiu frecventează și alte terapii, putând astfel evidenția anumite
progrese și în sfera limbajului sau a socializării.
3. Planul de intervenție – o abordare din perspectiva terapiei ocupaționale este de
fapt conceptualizarea terapiei care urmează a fi aplicată. Acesta constă în stabilirea unui program
terapeutic din diverse domenii de acțiune ale terapiei o cupaționale, care ține seama de nivelul
educațional al copilului, caracteristicile deficienței, statutul prezent, mediul cultural în care
trăiește și motivația sa pentru schimbare.
Planul de intervenție este organizat astfel încât ajută copilul să achiziți oneze deprinderi adecvate
capacităților sale individuale și relevante pentru modul său de viață prezent și viitor, să elimine
sau să reducă comportamentele care creează obstacole în calea învățării sau sunt social
inacceptabile și minimalizează eșecurile s au problemele rezultate din dizabilitatea acestuia.
Acțiunea terapeutului se bazează pe ideea că: activitățile practice și voluntare, desfășurate de
copil, determină dezvoltarea personalității, fapt ce, în final, duce la o mai bună adaptare a sa la
mediu. Pentru realizarea acestui scop general, este proiectat planul de intervenție, menit să
provoace la copil formarea sau creșterea performanțelor sale.
Procesul de terapie ocupațională are drept scop rezolvarea problemelor specifice individului
pentru a -l ajuta să realizeze o adaptare optimă la mediul său de viață.
După încheierea evaluării terapeutul deține o imagine exactă a profilului ocupațional al copilului.
Lista de probleme este identificată în urma analizei profilului abilităților specifice
terapiei o cupaționale și al informațiilor obținute în urma evaluării.
Stabilirea scopurilor și obiectivelor terapeutice este strâns legată de lista de probleme.
Este importantă o ordonare a problemelor identificate în funcție de prioritățile maxime ale
copilului. Ac este priorități sunt identificate împreună cu părintele sau chiar cu copilul atunci când
situația permite.
În stabilirea obiectivelor terapeutice se ține cont de :
Nevoile și dorințele subiectului
Cunoștințele legate de sistemul de valori al subiectului
Informațiile existente referitoare la o anumită maladie sau deficiență, cu
consecințele lor pe plan fizic sau psihic.
Cunoștințele legate de metodele de terapie ocupațională și medicală existente.

Informațiile disponibile despre mediul pentru care copilul ur mează să fie pregătit
din punct de vedere educațional, profesional sau comunitar.
Scopurile și cadrul general al programului de recuperare, multidisciplinar, în care
persoana urmează a fi integrată.
Obiectivele terapeutice au fost formulate cu ajutorul Ghi dului de dezvoltare timpurie
Portage , pentru o perioadă de 6 luni (obiective pe termen mediu), fiecare obiectiv fiind la rândul
său defalcat în comportamente țintă (subobiective sau obiective pe termen scurt), acestea fiind
formulate pentru 1 lună, în te rmeni concreți, cuantificabili și măsurabili. Obiectivele au fost
stabilite în cadrul a 3 arii de dezvoltare : autoservire, cognitiv, motor. Acestea au fost formulate
în termeni verbali măsurabili și observabili. Obiectivele formulate trebuie să răspundă l a 4
întrebări: cine ? (copilul), ce face?(comportamentul observabil pe care dorim să și -l însușească
copilul) , în ce condiții? (tipul de ajutor pe care îl vom da copilului), cu ce grad de
succes?(deoarece învățăm copilul o nouă deprindere, nu va fi sufici entă o singură manifestare a
acesteia, ci trebuie repetată pentru a o însuși definitiv).
Când învață copilul o nouă abilitate, este necesar să îi acordăm acestuia tipuri și grade
variate de ajutor . Acest ajutor este descris în condiția obiectivului compor tamental și care este
folosit pentru stabilirea progresivității dificultății în analiza sarcinii. Tipurile de ajutor care pot fi
acordate se împart în 3 categorii : ajutor fizic, ajutor verbal și ajutor vizual.
Ajutorul fizic reprezintă orice tip de ajutor care implică ținerea , sprijinirea sau ghidarea copilului
de către adult . Acesta este adesea folosit pentru învățarea abilităților motorii.
Ajutorul verbal implică spunerea unor cuvinte care să -l ajute pe copil să îndeplinească sarcina.
Analiza de sarci nă este divizarea obiectivelor pe termen mediu în obiective secvențiale
mai mici , comportamente țintă sau obiective țintă. Aceasta defalcare a obiectivului pe termen
mediu reprezintă de fapt obiectivele pe termen scurt. Analiza sarcinii este efectuată pri n alegerea
diferitelor tipuri de ajutor care trebuie acordat copilului și aranjarea acestora în ordinea dificultății
crescânde.
Odată ce au fost stabilite scopurile și obiectivele terapeutice, se pot hotărî care sunt
mijloacele și tehnicile de intervenție ce urmează a fi utilizate, adică elaborarea unui plan
terapeutic. Acesta cuprinde sinteza activităților desemnate în vederea realizării unui nivel de
performanță al funcționării deprinderilor și capacităților copilului. Planificarea și derularea
terapiei urmează un circuit clar stabilit în terapia ocupațională. Obstacolele întâmpinate în cadrul

18
terapiei sunt notificate în dosarele terapeutice urmând a fi luate în calcul dacă se optează pentru
reconsiderarea obiectivelor.
Selecționarea și adaptarea echipa mentelor folosite necesită din partea terapeutului un efort
substanțial de imaginație, în vederea proiectării unor mijloace și dispozitive adaptate nevoilor
copilului. Fiecare copil deficient posedă anumite cerințe speciale, care trebuie stabilite cu
prior itate, înaintea adaptării sau construirii unui anumit echipament pentru acesta. Modificările
realizate unui obiect folosit în activitatea de terapie, pot fi temporare sau permanente, în funcție
de progresele realizate de copil.

6. Rezultatele și urmărirea evoluției cazului reprezintă etapa finală a intervenției
terapeutice.
Acestea se pot concluziona doar printr -o evaluare continuă a programelor de terapie ocupațională
în vederea măsurării eficienței intervenției procedurilor utilizate de terapeut. Evaluăr ile
intermediare se folosesc pe parcursul aplicării planului terapeutic și constau în măsurarea
rezultatelor obținute prin atingerea obiectivelor intermediare proiectate. O astfel de evaluare
intermediară a fost folosită și în lucrarea de față, evaluându -se la fiecare 6 luni atingerea
obiectivelor formulate precum și evoluția copilului raportată la Ghidul de dezvoltare timpurie
Portage.
Evaluarea finală se referă la analiza rezultatelor procesului terapeutic în ansamblul său.
Prin această acțiune se pune, î n fapt, în evidență succesul sau eșecul demersurilor realizate de
specialist pentru a veni în sprijinul nevoilor copilului prin intermediul terapiei ocupaționale.
Rezultatele obținute vor fi în final raportate la obiectivele cercetării , iar evoluția va f i
urmărită pe parcursul perioadei de doi ani stabilită la debutul terapiei.
Procesul de recuperare prin terapie ocupațională la persoanele cu dizabilități este un proces
continuu, care trebuie reluat în permanență la diferite vârste, în funcție de nevoile specifice ale
individului, în diversele momente ale vieții sale. Numai printr -o reluare ciclică a procesului în
cauză, terapeutul poate contribui efectiv la stabilirea unui nivel de dezvoltare al persoanei cu
dizabilități, cât mai apropiat de normal posibi l.
Analiza datelor :
Se vor folosi metode cantitative de analiză a datelor : comparația avansului în cadrul vârstelor de
dezvoltare – comparații intra -subiect.

19
Metode calitative de analiză a datelor: analiza de conținut a intervenției terapeutice.
Instru mente și materiale utilizate : reprezentări grafice și tabelare, înregistrarea video, fotografia.

4. Prezentarea rezultatelor
Rezultatele se vor prezenta sub forma unei concluzii la fiecare caz în parte precum și într -un
capitol separat, în care acestea v or fi raportate la obiectivele și teoria cercetării.

20
CAPITOLUL 3 STUDII ORIGINALE

3.1. Studiul de caz numărul 1
Date de identificare :
Numele și prenumele : C. A.
Data nașterii : 1.03.1995
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii amb ulatorii de recuperare în cadrul – Centrul de Plasament pentru Copilul cu
Dizabilități Speranța Sibiu

Rezultate

Figura 3.1.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
5,2 5,4 5,6 5,8 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire

21
Figura 3.2.2. Evoluția cogni tivă în urma intervenției terapeutice

Figura 3.1.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice

La debutul terapiei , vârsta cronologică a lui C.A. era 13 ani și 6 luni iar vârsta de dezvoltare
identificată era 5 ani și 1 lună. În cursul terapiei evoluția vârstei de dezvoltare s e face foarte lent,
deoarece și progresele se înregistrează foarte lent.
Dacă la debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de 8
ani și 5 luni, la finalul terapiei aceasta se mărește ajungând la 10 ani și 1 lună.
4,5 5 5,5 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv
2,6 2,8 3 3,2 3,4 3,6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figur a 3.1.4. Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a doi
ani de zile.

Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
comportamentelor : cognitiv, autoservire și motor. Odată cu atingerea obiectivelor formulate se
înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, C.A. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a autoservirii
de 5 ani și 6 luni pentru ca la finalul terapiei să înreg istreze o vârstă de dezvoltare de 6 ani.
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvoltare era de 5 ani și 1 lună
pentru ca la final să fie de 5 ani și 9 luni.
Dezvoltarea motorie este cea care a înregistrat valorile cele mai mici încă de la prima
evaluare : 2 ani și 11 luni. Tulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării
globale și interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluție,
la final vârsta de dezvoltare motorie situându -se la nivelul a 3 ani și 5 luni.

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

23
3.2. Studiul de caz numărul 2
Date de identificare:
Numele și prenumele : F. A.
Data nașterii : 10.12.2002
Data debutului terapiei : ian uarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare din cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul cu
Dizabilități Speranța Sibiu
Rezultate
Figura 3.2.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
Figura 3.2.2. Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
0 1 2 3 4 5
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire
3,8 4 4,2 4,4 4,6 4,8
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv

24
Figura 3.2.3 . Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice

La debutul terapiei , vârsta cronologică a lui F. A. era 6 ani și 1 lună iar vârsta de
dezvoltare identificată era 3 ani și 8 luni.
În cursul terapiei v ârsta de dezvoltare evoluează și progrese sunt înregistrate. Dacă la
debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de 2 ani și 3 luni, la
finalul terapiei aceasta ajunge la 3 ani și 3 luni deoarece achizițiile la un copil cu dizabilități se
fac mai lent.
Aceste date nu semnifică însă un eșec în cadrul terapiei, deoarece toate obiectivele
formulate au fost atinse. Graficul demonstrează o evoluție bună mai ales că discrepanța între
vârsta de dezvoltare și cea cronologică nu se mărește foarte mult în acești doi ani.
0 1 2 3
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.2.4. Evoluția vârstei cronologice, comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a doi
ani de zile

Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
compo rtamentelor : cognitiv, autoservire și motor. Odată cu atingerea obiectivelor formulate se
înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, F. A. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 4 ani și pentru ca la finalul terapiei să înregistreze o vârstă de dezvoltare de 4 ani
și 9 luni.
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvoltare era de 4 ani și 1
lună pentru ca la final să fie de 4 ani și 7 luni.
Dezvoltarea motorie e ste cea care a înregistrat valorile cele mai mici încă de la prima
evaluare : 2 ani. Tulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării globale și
interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluți e, la final
vârsta de dezvoltare motorie situându -se la nivelul a 2 ani și 11 luni

3.3. Studiul de caz numărul 3 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

Date de identificare :
Numele și prenumele : N. O.
Data nașterii : 8 ianuarie 2001
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar serv icii ambulatorii de recuperare din cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul cu
Dizabilități Speranța Sibiu
Rezultate
Figura 3.3.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

4,5 5 5,5 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire

27
Figura 3.3.2 . Evoluția cognitivă în urma intervenției t erapeutice

Figura 3.3.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice

În cursul terapiei evoluția vârstei de dezvoltare este bună . Dacă la debutul
terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de 3 ani și 7 luni, la finalul
terapiei aceasta se mărește ajungând la 4 ani și 1 lună. Această diferență este mai mare deoarece
achizițiile la un copil cu dizabilități sunt mai lente iar recuperarea întârzierii în dezvoltare nu se
poate face imediat.
0 2 4 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv
0 2 4 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.3.4. Evol uția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a doi
ani de zile

Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
comportamentelor : cognitiv, autoservire și motor. Odată cu atingerea ob iectivelor formulate se
înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, N. O. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 5 ani pentru ca la finalul terapiei să înregistreze o vârstă de de zvoltare de 5 ani și
7 luni.
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvoltare era de 4 ani pentru
ca la final să fie de 5 ani și 2 luni.
Dezvoltarea motorie s -a situat la debut la vârsta de 4 ani și 5 luni, pentru ca la final să
ajungă l a 6 ani.

3.4. Studiul de caz numărul 4 0 2 4 6 8 10 12
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

Date de identificare :
Numele și prenumele : T. N.
Data nașterii : 16.01.1997
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilităț i
Speranța Sibiu
Rezultate
Figura 3.4.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

5,4 5,6 5,8 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire
2,4 2,6 2,8 3
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

30
Figura 3.4.2. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
T.N. este un caz mai special deoarece problemele de tonus muscular îi afectează
performanțele în toate aspectele vieții și îi îngrădește participarea la foarte multe activități care
sunt posibile din punct de vedere cognitiv. În abordarea acestui caz , nu s -a luat în calcul vârsta
de dezvoltare, deoarece evaluările au fost realizate doa r în cadrul a două comportamente
(autoservire și motor) din cadrul Ghidului Portage.
Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
autoservirii și motricității. Stimularea cognitivă nu a reprezentat o prioritat e terapeutică deoarece
T.N. nu manifestă probleme marcante în sfera proceselor cognitive. Odată cu atingerea
obiectivelor formulate se înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, T.N. a pornit de l a o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 5 ani și 6 luni pentru ca la finalul terapiei să înregistreze o vârstă de dezvoltare de
6 ani.
Dezvoltarea motorie este cea care a înregistrat valorile cele mai mici încă de la prima
evaluare : 2 ani și 6 luni. T ulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării
globale și interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluție,
la final vârsta de dezvoltare motorie situându -se la nivelul a 2 ani și 11 luni.

3.5. Studiul de caz numărul 5
Date de identificare :
Numele și prenumele (inițiale) : M. D.
Data nașterii : 4.11.2001
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare C entrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități
Speranța Sibiu
Rezultate

31
Figura 3.5.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

Figura 3.5.2. Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
0 1 2 3 4 5
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire
0 2 4 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv

Figura 3.5.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
La debutul tera piei , vârsta cronologică a M. D. era 7 ani și 2 luni iar vârsta de
dezvoltare identificată era 3 ani și 3 luni fiind o discrepanță mare între cele două vârste.
În cursul terapiei evoluția vârstei de dezvoltare se face într -un ritm bun însă
discrepanța i nițială între vârsta de dezvoltare și cea cronologică era deja destul de mare. Dacă la
debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de 3 ani și 3 luni, la
finalul terapiei aceasta se mărește ajungând la 4 ani și 3 luni.
0 0,5 1 1,5 2
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.5.4. Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a doi
ani de zile
Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
comportamentelor : cognitiv, autoservirie și motor. Oda tă cu atingerea obiectivelor formulate se
înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, M. D. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 3 ani pentru ca la finalul terapiei să înregistr eze o vârstă de dezvoltare de 4 ani și
8 luni.
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvoltare era de 3 ani și 6 luni
pentru ca la final să fie de 5 ani și 4 luni.
Dezvoltarea motorie este cea care a înregistrat valorile cele mai mici în că de la prima
evaluare : 1 an și 1 lună. Tulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării
globale și interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluție,
la final vârsta de dezvoltare motorie si tuându -se la nivelul a 2 ani, mai ales datorită progreselor
făcute în cadrul motricității fine. 0 2 4 6 8 10
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

3.6. Studiul de caz numărul 6
Date de identificare :
Numele și prenumele : R. S.
Data nașterii : 3 ianuarie 2002
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Bene ficiar servicii ambulatorii de recuperare C entrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități
Speranța Sibiu
Rezultate
Figura 3.6.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

0 0,5 1 1,5 2
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire

35
Figura 3.6.2. Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeuti ce
Figura 3.6.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
La debutul terapiei , vârsta cronologică a lui R.S. era 7 ani iar vârsta de dezvoltare
identificată era de 1 an și 5 luni. Iată deci o discrepanță foarte mare între cele două vârst e.
În cursul terapiei evoluția vârstei de dezvoltare se face foarte lent, deoarece și
progresele se înregistrează foarte lent.
Dacă la debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de
5 ani și 5 luni, la finalul terapiei ac easta se mărește ajungând la 6 ani și 7 luni.
În acest caz , deficiența mentală severă își pune amprenta asupra vitezei cu care se fac
achizițiile.

0 1 2 3 4
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.6.4 . Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a
doi ani d e zile
Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
comportamentelor : cognitiv, autoservire și motor. Odată cu atingerea obiectivelor formulate se
înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respec tive.
În ceea ce privește autoservirea, R.S. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 1 an și 1 lună pentru ca la finalul terapiei să înregistreze o vârstă de dezvoltare de
2 ani.
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvo ltare era de 2 ani și 1
lună pentru ca la final să fie de 3 ani și 1 lună.
Dezvoltarea motorie este cea care a înregistrat valorile cele mai mici încă de la prima
evaluare : 6 luni. Tulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării g lobale
și interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluție, la
final vârsta de dezvoltare motorie situându -se la nivelul a 11 luni, datorită achizițiilor făcute
în cadrul motricității fine.
3.7. Studiul de caz num ărul 7 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

Date de identificare :
Numele și prenumele : C. P.
Data nașterii : 6 decembrie 2000
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare din cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul cu
Dizabilități Speranța Sibi u
Rezultate
Figura 3.7.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

0 1 2 3 4 5 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire

38
Figura 3.7.2. Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
Figura 3.7.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
La debutul terapiei , vârsta c ronologică a lui C.P. era 8 ani și 1 lună iar vârsta de
dezvoltare identificată era 4 ani și 8 luni. În cursul terapiei evoluția vârstei de dezvoltare se face
foarte lent, deoarece și progresele se înregistrează foarte lent.
Dacă la debutul terapiei difer ența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de
3 ani și 3 luni, la finalul terapiei aceasta se mărește ajungând la 4 ani și 7 luni.
Aceste date nu semnifică însă un eșec în cadrul terapiei, deoarece toate obiectivele
formulate au fost atinse.
5,85 5,9 5,95 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv
0 1 2 3 4
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.7.4. Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a doi
ani de zile
Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
comportamentelor : cognitiv, autoservire și motricit ate. Odată cu atingerea obiectivelor formulate
se înregistra și progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, C.P. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 2 ani și 7 luni pentru ca la finalul terap iei să înregistreze o vârstă de dezvoltare de
5 ani și 2 luni.
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvoltare era de 5 ani și 9 luni
pentru ca la final să fie de 6 ani .
Dezvoltarea motorie este cea care a înregistrat valorile cele mai mici încă de la prima
evaluare : 3 ani. Tulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării globale și
interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluție, la final
vârsta de dezvoltare motorie situ ându -se la nivelul a 3 ani și 8 luni.

3.8. Studiul de caz numărul 8 0 2 4 6 8 10 12
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

Date de identificare :
Numele și prenumele : A. D.
Data nașterii : 18. decembrie 2004
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare C entrul de Pl asament pentru Copilul cu Dizabilități
Speranța Sibiu
Rezultate
Figura 3.8.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

0 1 2 3 4 5
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire

41
Figura 3.8.2 . Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
Figura 3.8.3 . Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
La debutul terapiei , vârsta cronologică a lui A.D. era 6 ani și 1 lună iar vârsta de
dezvoltare identificată era 3 ani și 8 luni . Iată deci o discrepanță nu foarte mare între cele două
vârste.
În cursul terapiei evoluția vârst ei de dezvoltare lent însă cu progrese sigure. Dacă la
debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de 2 ani și 3 luni, la
finalul terapiei aceasta se mărește puțin, ajungând la 3 ani și 3 luni. Evoluția este bună, A.D.
prezintă un pronostic bun în cadrul dezvoltării ulterioare.
3,5 4 4,5 5
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv
0 1 2 3
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.8.4. Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a
doi ani de zile
Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din s fera
cognitivului, autoservirii și motricității. Odată cu atingerea obiectivelor formulate se înregistra și
progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, A.D. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii d e 4 ani și 1 lună pentru ca la finalul terapiei să înregistreze o vârstă de dezvoltare de
5 ani .
Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta de dezvoltare era de 4 ani și 2 luni
pentru ca la final să fie de 5 ani.
Dezvoltarea motorie este cea car e a înregistrat valorile cele mai mici încă de la prima
evaluare : 1 an și 4 luni. Tulburările din sfera motricității își pun amprenta asupra dezvoltării
globale și interferează în cadrul oricărei activități funcționale. Se înregistrează totuși o evoluție ,
la final vârsta de dezvoltare motorie situându -se la nivelul a 3 ani. Trebuie menționat că acest
avans a fost înregistrat în special în sfera motricității fine.
3.9. Studiul de caz numărul 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

Date de identificare :
Numele și prenumele : N. S.
Data nașter ii : 24.06.2003
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare din cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul
cu Dizabilități Speranța Sibiu
Rezultate
Figura 3.9.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției ter apeutice

3,5 4 4,5 5
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare
autoservire

44
Figura 3.9.2. Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
Figura 3.9.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice.

La debutul terapiei , vârsta cronologică a lui N.S. era 5 ani și 6 luni iar vârsta de
dezvoltare ide ntificată era 4 ani și 5 luni. Iată deci o discrepanță mică între cele două vârste.
În cursul terapiei evoluția vârstei de dezvoltare se face foarte lent, ducând astfel la
mărirea întârzierii în dezvoltare.
Dacă la debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de
1 an și 1 lună, la finalul terapiei aceasta se mărește ajungând la 2 ani și 3 luni.
Toate obiectivele formulate au fost atinse, însă lentoarea în achiziții a dus la mărirea
intervalului.
0 2 4 6
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția cognitivă în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare cognitiv
4 4,5 5 5,5
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
vârstă de dezvoltare motor

Figura 3.9.4. Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a doi
ani de zile
Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
cognitivului, autoservirii și motricității. Odată cu atingerea obiectivelor for mulate se înregistra și
progresul în cadrul ariei comportamentale respective.
În ceea ce privește autoservirea, N.S. a pornit de la o vârstă de dezvoltare a
autoservirii de 4 ani și 3 luni pentru ca la finalul terapiei să înregistreze o vârstă de dezvolta re de
5 ani.
Legat de comportamentul cognitiv, la debutul terapiei, vârsta de dezvoltare era de 4
ani și 2 luni pentru ca la final să fie de 5 ani și 2 luni.
În ceea ce privește dezvoltarea motorie, vârsta de dezvoltare la debutul terapiei era de 4
ani și 5 luni pentru ca la final să fie 5 ani și 2 luni.

0 1 2 3 4 5 6 7 8
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5 Vârsta (ani) Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de
dezvoltare pe parcursul a doi ani de zile
vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare

46
3.10. Studiul de caz numărul 10
Date de identificare:
Numele și prenumele : A. A.
Data nașterii : 13.06.2003
Data debutului terapiei : ianuarie 2009
Beneficiar servicii ambulatorii de recuperare di n cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul cu
Dizabilități Speranța Sibiu
Rezultate

5,25,45,65,86
Vârsta (ani)
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice
V.D. autoservire

Figura 3.10.1. Evoluția autoservirii în urma intervenției terapeutice

4,855,25,45,65,8
Vârsta (ani)
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5Evoluția cogniției în urma intervenției terapeutice
V.D. cognitivFigura 3.10. 2 . Evoluția cog niției în urma intervenției terapeutice

5,75,85,96
Vârsta (ani)
ev.1 ev.2 ev.3 ev.4 ev.5Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
V.D. motor

Figura 3.10.3. Evoluția motricității în urma intervenției terapeutice
La debutul terapiei , vârsta cronologică a lui A.A. era 5 ani și 6 luni iar vârsta de
dezvoltare identificată er a 4 ani și 8 luni. Întârzierea în dezvoltare nu era marcantă și era dată de
fapt de întârzierea existentă în cadrul limbajului.
În cursul terapiei vârsta de dezvoltare se face foarte lent, iar la finalul terapiei
întârzierea în dezvoltare este mai pregna ntă.
Dacă la debutul terapiei diferența între vârsta cronologică și cea de dezvoltare era de
10 luni, la finalul terapiei aceasta se mărește ajungând la 2 ani și 3 luni. Deși toate obiectivele
terapeutice au fost realizate, dezvoltarea s -a făcut foarte l ent.

Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe
parcursul a doi ani de zile
012345678
ev. 1 ev. 2 ev.3 ev.4 ev.5Vârsta (ani)vârsta cronologică
vârsta de dezvoltare
Figura 3.10.4 . Evoluția vârstei cronologice comparativ cu vârsta de dezvoltare pe parcursul a 2
ani

Intervenția terapeutică s -a orientat în special pe achiziționarea de deprinderi din sfera
cognitivului, autoservirii și motricității. Odată cu atingerea obiectivelor formulate se înregistra și
progresul în cadrul ariei comportamentale respective. În ceea ce privește autoservirea, A.A. a
pornit de la o vârstă de dezvoltare a autoservirii de 5 ani și 5 luni pentru ca la f inalul terapiei să
înregistreze o vârstă de dezvoltare de 6 ani. Legat de comportamentul cognitiv, la debut, vârsta
de dezvoltare era de 5 ani și 2 luni pentru ca la final să fie de 5 ani și 8 luni. Dezvoltarea motorie
era situată la vârsta de dezvoltare 5 ani și 8 luni iar la finalul terapiei la 6 ani.

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII ȘI DISCUȚII

4.1. Discutarea rezultatelor
Teoria de la care s -a pornit în realizarea celor zece studii de caz menționa că intervenția prin
terapie ocupațională la copiii cu paralizie cerebrală duce la recuperarea anumitor resturi
funcționale în sferele de dezvoltare .
Ce am promovat și obținut la acești copii prin intermediul terapiei ocupaționale ?
În primul rând, prin obiectivele terapeutice formulate, am permis sau facilit at copiilor
participarea la activitățile zilnice.
Formulând aceste obiective terapeutice, am oferit de fapt copiilor activități cu scop care au
promovat la rândul lor starea de bine în toate aspectele vieții de zi cu zi.
Atingerea obiectivelor terapeutice formul ate a dus la achiziționarea unor comportamente noi care
au produs o creștere a vârstei de dezvoltare. Această creștere indică recuperarea anumitor resturi
funcționale în sferele de dezvoltare. Orice avans în cadrul vârstelor de dezvoltare se reflectă în
gradul de funcționalitate al copilului.
În tabelul de mai jos se va evidenția modificarea vârstei de dezvoltare pentru fiecare subiect al
cercetării. Această modificare survine în urma atingerii obiectivelor terapeutice formulate pentru
fiecare caz în parte.
Tabelul 4.1.
Modificări constatate în cadrul vârstei de dezvoltare
Numele V.D. – ianuarie 2009 V.D. – decembrie 2010
N. S. 4,5 ani 5,3 ani
A. A. 5 ani 5,3 ani
A. D. 3,8 ani 4,8 ani
C. P. 4,8 ani 5,4 ani
R. S. 2,3 ani 3,6 ani
D. M. 3,3 ani 4,9 ani
N. O. 4,3 ani 5,9 ani
F. A. 3,8 ani 4,9 ani
C. A. 5,1 ani 5,5 ani
T. N. 8,8 ani 10,3 ani

Figura 4.1 . Grafic comparativ – Vârsta de dezvoltare la debutul intervenției și la finalul
intervenției

S-ar putea spune că diferențele sunt mici pentru cei doi ani de zile în care s -a realizat intervenția
terapeutică, însă progresele la un copil cu dizabilități, mai ales având diagnosticul –paralizie
cerebrală se fac foarte lent, iar ochiul unui necunoscător abia dacă le sesizează.
Avansul în ceea ce pri vește dezvoltarea pe achiziții se face lent și disproporționat față de avansul
cronologic.
Nu ne putem asuma tot meritul în ceea ce privește modificarea vârstei de dezvoltare deoarece
cazurile prezentate au avut parte de o abordare multidisiplinară, fiecar e dintre copii beneficiind și
de alte terapii recuperatorii (logopedie, educație specială, kinetoterapie, balneofizioterapie,
stimulare senzorială).
Paralizia cerebrală presupune în majoritatea cazurilor o dezvoltare inegală a ariilor
comportamentale (în f uncție de zona afectată). De aceea sunt copiii cu o afectare motorie severă,
dar care au însă o dezvoltare intelectuală apropiată de normal, sau sunt copii care au o afectare
motorie minoră, dar care au afectat limbajul și procesele psihice. Cazuistica est e foarte variată și
de aceea s -a ales folosirea metodei studiului de caz. Fiecare caz este unic și intervenția este
diferită. Terapia ocupațională abordează de fapt individul și nu diagnosticul. Au fost 10 copii
care aveau în comun aceiași patologie, însă obiectivele terapeutice formulate au fost diferite, 0 1 2 3 4 5 6 7
S. N. A. A. D. A. P. C. S. R. D. M. O. N. A. F. A. C. V.D. ianuarie 2009
V.D. decembrie 2010

51
adaptările de mediu de care nu toți au avut nevoie, au fost de asemenea diferite, afectările lor au
fost diferite, și rezultatele obținute au fost de asemenea diferite.
Motivația de a realiza acest studiu a pornit de la dorința de a expune științific anumite
observații din practică și de a aduce pe această cale o contribuție prin realizarea unor modele de
bună practică.
Nivelului de funcționare al fiecărui copil, a fost dezvoltat pe parcursul intervenției
terapeutice, reușindu -se îmbunătățirea încrederii în forțele proprii ale copilului. O observație
pertinentă legată de încrederea în sine la acești copii se referă la un tipar observat : părinții
obișnuiesc să ofere o protecție exagerată copilului, ajungând să facă pentru copil și nu împreună
cu copilul. Această abordare greșită duce la un grad de independență scăzut precum și la o stimă
de sine scăzută. Obiectivele fixate în sfera autoservirii au evidențiat că acești copii sunt capabili
să achiziționeze com portamente legate de hrănirea independentă, folosirea cuțitului, realizarea
unei sarcini gospodărești simple.
Consider că terapia ocupațională este o intervenție potrivită acestei patologii deoarece
abordează atât problemele fizice cât și cele psihice. Spr e deosebire de kinetoterapie care uită
aspectul psihologic, concentrându -se doar pe reabilitarea fizică sau de psihopedagogia specială
care pare să nu ia întotdeauna în calcul problemele anatomice și funcționale ale membrului
superior, terapia ocupațională este cea care are în vedere toate aceste aspecte. Este foarte
important ca intervenția terapeutică să debuteze cât mai timpuriu în cadrul vârstei cronologice.
Cu cât terapia de recuperare începe mai repede, cu atât dezvoltarea va progresa mai bine.

4.2. Valoarea, limitele și perspectivele investigațiilor
Valoarea cercetării
Cercetarea are o valoare metodologică datorită modului de concepere și realizare a studiilor
de caz . Acestea sunt bazate pe proiecte terapeutic – recuperatorii -compensatorii pers onalizate.
Cercetarea are un evident caracter practic –aplicativ privind recuperarea copilului cu paralizie
cerebrală prin aplicarea terapiei ocupaționale.

52
Terapia ocupațională nu are numai o valoare psihologică. Ea contribuie la recuperarea
psihosomati că a copilului. Copilul care obosește repede repetând de mai multe ori aceiași
mișcare, ajunge să o poată face și sub formă de joc fără a mai obosi. Terapeutul ocupațional
trebuie să poată prelungi acțiunea kinetoterapeutului, să vegheze la desfășurarea un or activități
variate și eficiente.
Terapia ocupațională este îndreptată spre câștigarea autonomiei copilului, a abilității
acestuia de a se autoservi sub toate aspectele și asigurarea unei autonomii cât mai largi.
Scopul terapiei ocupaționale este pregăti rea progresivă și rațională a copilului pentru activități
cotidiene cu un grad cât mai mare de independență, educarea generală a copilului și a familiei
acestuia pentru a ști cum să se poarte cu un copil cu dizabilități și cum să contribuie la educația
acestuia.
În privința activităților normale, copilului trebuie să i se confere, libertatea gesturilor,
deplasării și apucării de obiecte, în scopul de a i se dezvolta psihomotricitatea . Copilul are
nevoie să vadă, să pipăie, să manevreze obiecte cât mai dive rse.
În toate activitățile de terapie ocupațională, folosirea jocurilor este primordială. Jocul
contribuie la dezvoltarea tuturor simțurilor, a afectivității, inteligenței, psihomotricității,
sensibilității; jocurile îl pregătesc pe copil pentru relațiile sociale și îl pun în contact cu artele, cu
condiția ca jocurile alese pentru el să fie în concordanță cu posibilitățile restante, ca urmare a
deficienței, și să aibă un caracter formativ.
În cazul copiilor deficienți motor toate aceste deprinderi ale unor activități legate de
alimentație, vestimentație și viață cotidiană, inclusiv jocurile, se fac cu cât mai mult posibil prin
renunțarea la fotolii rulante, cârje sau aparate ortopedice. Contactul cu lumea exterioară este o
altă etapă, foarte importantă, în t erapia copilului cu dizabilități. Acest contact cu natura, cu
plantele, cu animalele îl ajută să se maturizeze și îl îmbogățesc, determinând un anumit progres
afectiv și psihomotor.
În concluzie, în proiectarea activităților de terapie ocupațională destina te copiilor cu
dizabilități se va ține seama în primul rând de tipul și profunzimea deficienței acestora precum și
de necesitatea pregătirii acestora pentru meserii accesibile categoriei de deficiență din care fac
parte.
Limitele cercetării

53
Limitele cercet ării sunt legate de alegerea studiului de caz ca metodă de cercetare.
Rezultatele obținute nu au valoare statistică și drept urmare nu se pot generaliza .
Se recomandă extinderea cercetării de față, prin alegerea unui eșantion care să fie semnificativ
din punct de vedere statistic.
Informațiile care alcătuiesc evaluarea trebuie să provină și din observația copilului în alte
contexte (acasă, școală, loc de joacă) și nu doar în mediul clinic. Datorită unor impedimente de
ordin obiectiv, acest gen de observaț ie nu s -a putut realiza decât în mediul clinic.
O altă limitare este legată de generalizarea comportamentelor învățate. Această generalizare se
realizează prin extinderea la alte contexte sau la alte persoane. Astfel, dacă copilul a învățat în
mediul tera peutic să realizeze un puzzle, acest comportament trebuie să fie generalizat prin
executarea lui acasă , la grădiniță, împreună cu prietenii de joacă , educatoarea sau părinții. Deși
au fost făcute recomandări părinților în acest sens, a fost dificil de su rprins dacă această
generalizare s -a produs. Un comportament nou, poate fi generalizat dacă este menținut pentru o
perioadă mai lungă de timp, în contexte diferite.
O altă limitare a fost legată de vârsta subiecților, pentru că în literatura de specialitat e se vorbește
despre eficiența unor programe de intervenție timpurie. Cu cât intervenția începe mai devreme cu
atât mai multe vor fi achizițiile învățate. De asemenea timpul alocat intervenției (2 ședințe a câte
40 minute) pe săptămână nu este suficient , însă motivele sunt legate de timp și costuri.
Perspectivele cercetării
Observații interesante și care ar putea reprezenta ipoteze de cercetare pentru studii viitoare,
au fost făcute în ceea ce privește relația dintre dezvoltarea motorie și gradul de impli care în
realizarea de activități . Cu cât afectarea motorie este mai severă, cu atât mai greu este pentru
subiect să se implice în realizarea unor activități . Afectările de tonus ale musculaturii care pot fi
de natură spastică sau hipotonă influențează po stura, iar o poziție anormală îngreunează sau chiar
face imposibilă implicarea în activitate. De asemenea afectarea musculaturii membrelor
superioare precum și pozițiile patologice ale mâinii caracteristice în boli neurologice îngreunează
realizarea de act ivități cu scop. Se poate lua ca exemplu unul dintre studiile de caz prezentate –
T. N. , la care dezvoltarea intelectuală este în limitele normalului, dar cu o afectare motorie
spastică, generalizată la nivelul întregului corp. Chiar dacă intelectual, T.N . este capabilă de a
realiza foarte multe activități, comanda motorie a acestora este de multe ori greu de realizat.

54
Terapia ocupațională la copil include orice joc sau orice activitate atrăgătoare care poate
contribui la formarea sau ameliorarea sa fizică și psihică.
Factorii de care trebuie să se țină cont în alegerea activităților de terapie ocupațională sunt:
vârsta, sexul, afecțiunea, gradul și localizarea leziunii, scopul urmărit, efectele terapiei
ocupaționale asupra funcționalității, preocupările și aptitudinile subiectului pentru acest gen de
terapie (A. Popescu, 1993).
În sens restrâns, scopul terapiei ocupaționale cu privire la copil este acela de a -l ajuta să se
adapteze mediului, de a crea o atmosferă propice dezvoltării capacităților funcționa le, în sensul
de a face ca această activitate să devină controlată, în limitele permise de deficiența sa.
Programul de activități trebuie să fie astfel ales încât să ofere copilului satisfacție personală
și, în același timp, să îi permită o reîntoarcere pr ogresivă la un anumit grad de independență. În
cazul copilului imobilizat, terapeutul va căuta jocuri ce se adaptează la poziția copilului, la
limitarea mișcărilor, jocuri ce evită obosirea lui sau limitarea timpului de joc.

Bibliografie sele ctivă

American Occupational Therapy Association (AOTA) (1994) – Uniform terminology for
occupational therapy. American Journal of Occupational Therapy , 48, 1046 -1054

55
Bruner , J. ( 1973) – The relevance of education , New York: Norton
Carlson , M; Clark, F. (1991) – The search for useful methodologies in occupational science.
American Journal of Occupational Therapy, 45, 235 -241
Coster, W. (1998) – Occupation -centred assessment of children. American Journal of
Occupational Therapy , 52, 337 -344
Clark, F., Wo od, W., și Larson, E.A. (1998). Occupational science : Occupational therapy‟s
legacy for the 21st century. În M. Neistadt, și E. Crepeau (Eds.), Willard and
Spackman’s occupational therapy , Philadelphia : Lippincott
Dan M. (2005) – Introducere în terapia o cupațională , Ed. Universității din Oradea, Oradea
David D. (2006) – Metodologia cercetării clinice , Ed. Polirom, Iași
Heilman, K.; Valenstein, E. (2003) – Clinical neuropsychology , (4th edition), New -York : Oxford
University Press Ed
Holahan, C. J. (1986) – Environmental psychology. Annual Rewiew of Psychology, 36 , 381 -407.
Holt, K. (1975) – Movement and child development. Clinics in Develompental Medicine , 55,
2-5
Hooper, B. (2006) – Epistemological transformation in occupational therapy: Educational
implications and challenges, Occupational Therapy Journal of Research, 26:1,15-24
Kasar, J. ; Muscari, M. (2000) – A conceptual model for the development of professional
behaviours in occupational therapists. Canadian Journal of Occupational Therapy,
67:1, 42 -50.
Gilfoyle, E., Grady, A., Moore, J. (1990) – Children Adapt : a theory of sensorimotor –sensory
development , , New Jersy: SLACK Incorporated
http://www.wfot.org/off ice_files_/About occupational therapy.pdf , ultima accesare iunie 2008
http://www.wfot.org/office _files/Board_of_Occupational Therapy /Functional Analysis and
Records Disposit ion Authority 2007 , ultima accesare iunie 2008
http://www.wfot.org/officefiles/Definitions_of_occupational therapy from members
countries /2005 , ultima accesare iunie 2008
http://enothe.hva.nl /Description of Occupational Therapy Education in Europe , 2007 , ultima
accesare iunie 2008
http://www.mmssf.ro/websi te/ro/CORn/E.pdf , ultima accesare iunie 2008

56
http://www.wfot.org/office files/occupational_therapists_workin g in mental health /The Atlas
Project , ultima ac cesare iunie 2008
http://www.enothe.hva.nl/edu/facts_and_figures.htm , ultima accesare iunie 2008
http://whqlibdoc .who.int/publications/2001/9241545429.pdf , ultima accesare iunie 2008
http://www.who.int/icidh , accesat în martie 200 8
http://aota.org/com – ultima accesare ,septembrie, 2009
http://wfot.org/com – ultima accesare, ianuarie 2008
http://cotec/com – ultima accesare, ianuarie 2009
http://enothe/com – ultima accesare , ianuarie 2 009
http://caot/ca – ultima accesare , ianuarie 2009
Lederer, J. M. (2007) – Disposition toward critical thinking among occupational therapy
students. American Journal of Occupational Therapy, 61, 519 -526
Levine, R. (1986) – Historical research: Ordering the past to chart our future. Occupational
Therapy Journal of Research, 6, 32 -42
Line, J. (1969) – Case method as a scientific form of clinical thinking . American Journal of
Occupational Therapy, 23, 308 -313
Llorens, L. A. (1970 ) – Facilitating groth and development : The promise of occupational
therapy. American Journal of Occupational Therapy, 24, 93 -101
Meyer, A. (1922) – The philosophy of occupational therapy. Arhives of Occupational Therapy,
1, 1-10
Miclea M. (2003) – Psiholo gie cognitiv ă , Ed. Polirom, Ia și
Molke , D.; Laliberte -Rudman, D.; Polatajko, H. (2004) – The promise of occupational science:
A developmental assessment of an emerging academic discipline . The Canadian
Journal of Occupational Therapy , 71:5, 269 – 281.
Morse, J. M. (1997) – Considering theory derived from qualitative research , California : Sage Ed.
Mosey , A. (1970) – Three frames of reference for mental health , New Jersey : Slack Ed.
Musu ,I.; Taflan, A. (coord.) (1997) – Terapia educațională integrat ă , Ed. Pro Humanitate,
București
Nelson, D. L. (1988) – Occupation : Form and performance. American Journal of Occupational
Therapy , 42, 633 -641

57
Pedretti , L. W. (2006) – Occupational therapy : Practice skills for Physical dysfunction (6th
edition ), Missouri : Mosby Ed. (Elsevier)
Piaget , J. (1952) – The origins of intelligence in children , New -York : International Universities
Press
Polataijko, H. (2004) – Occupational therapy research: a synergy between two sciences.
Occupational Therapy Journal of Research, 24 :4, 122
Polatajko, H.; Davis, J. ; Hobson, S.; Landry, J. (2004) – Meeting the responsibility that comes
with the privilege: Introducing a taxonomic code for understanding occupation , The
Canadian Journal of Occupational Therapy , 71: 5, 261 -264
Preda V. (2 006) – Terapii prin mediere artistică , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
Preda V. (coord.) (2007) – Elemente de psihopedagogie specială , Ed. Eikon, Cluj -Napoca
Reed, K. L. (1984) – Models of practice in occupational therapy , Baltimore : Williams a nd
Wilkins Ed.
Sbenghe ,T. (1987) – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare , Ed. Medicală,
București
Seig, K. W. (1974) – Applying the behavioral model to the occupational therapy model . American
Journal of Occupational Therapy, 28, 421-428
Slater, A. ; Muir, D. (2001) – Developmental psychology , Oxford : The Blackwell Reader Ed.
Strong, J. (2003) – Seeing beyond the clouds: Best practice occupational therapy. The Canadian
Journal of Occupational Therapy, 70 : 4, 197 -199
Turpin, M. (2007) – Reco very of our phenomenological knowledge in occupational therapy. The
American Journal of Occupational Therapy, 61 :4, 469 – 473.
Verza , E. (1994) – Psihopedagogia specială , Ed. Didactică și Pedagogică, București
Vlad – Popovici . D. (coord.)(2005) – Terapie o cupațională pentru persoane cu deficiențe, Ed.
Muntenia, Constanța
White, R. W. (1971) – The urge toward competence. American Journal of Occupation Therapy,
25, 271-274
Wicker, A. W. (1979) – An introduction to ecological psychology , Cambridge : Cambridge
University Press
Willard and Spackman‟s ( 2008 ) – Occupational therapy , Philadelphia : Lippincot Williams
&Wilkins Ed.

58
Williamson, G. (1982) – A heritage of activity: Development of theory. American Journal of
Occupational Therapy, 36, 716-722
Yin R. K. (2 005)- Studiul de caz , Ed. Polirom, Iași

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: APLICAȚII ALE TERAPIEI OCUPAȚIONALE LA COPII CU PARALIZIE [619355] (ID: 619355)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

APLICAȚII ALE TERAPIEI OCUPAȚIONALE LA COPII CU PARALIZIE [619355]

Copyright Notice

Dezvoltarea într -un ritm fără precedent a industriei constructoare de [617655]

ProiectEXCELDOC – POSDRU1591.5S132397 [623868]

ȘCOALA DOCTORALĂ INTERDISCIPLINARĂ INTERVENȚII MODERNE ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV PENTRU EDUCAREA PSIHOMOTRICITĂȚII LA HANDBALISTELE JUNIOARE III (12… [608657]

Raport intermediar de cercetare: [303048]

Rolul mediatorilor psihologici în distresul emoțional la profesorii din învățământul preuniversitar. Impactul intervențiilor de dezvoltare personală… [607197]

1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU MUREȘ ȘCOALA DE STUDII DOCTORALE Teză de Doctorat Modele Intervenționale de Combatere a Fumatului la… [601513]

Copyright Notice

Similar Posts