Aplicatii ale Meloterapiei In Consilierea Pacientilor cu Psoriazis
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
APLICAȚII ALE MELOTERAPIEI ÎN CONSILIEREA PACIENȚILOR CU PSORIAZIS
CUPRINS
ARGUMENT
1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ
1.1. Meloterapia în trataentul psoriazisului
1.1.1.Considerații generale privind meloterapia
1.1.2. Meloterapia în practica medicală
1.1.3. Meloterapia în afecțiunea psoriazis
1.2. Psoriazisul
1.2.1.Considerații generale privind psoriazisul
1.2.2. Etiologia psoriazisului
1.2.3.Implicațiile psoriazisului în viața bolnavilor evidențiate de cercetările recente în domeniI
1.3. Stresul , factor de vulnerabilitate impicat in psoriazis
1.3.1. Stresul – delimitări conceptuale
1.3.2. Tipuri de stres
1.3.3. Vulnerabilitatea la stres
1.3.4. Stima de sine – dimensiune cognitivă a personalității cu rol de tampon în impactul agenților stresori
2. METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1.Obiectiv general
2.2. Ipoteză
2.3. Eșantionare
2.4. Plan de intervenție
2.5. Instrumente utilizate
2.6. Rezultate obținute
2.7. Concluzii
3. BIBLIOGRAFIE
4. ANEXE
ARGUMENT
Lumea în care trăim e în continuă schimbare. În permanență suntem asaltați de informații care ne modifică perspectiva de a acționa și de a le neutraliza. Pentru a le face față încercăm să ne adaptăm cerințelor impuse de noi cu privire la solicitarea mediului. J. Piaget în stadialitatea cognitivă pe care o realizează pune la baza acomodărilor procesul de adaptare considerat de către autor indispensabil dezvoltării cognitive ulterioare a individului. După același autor acest proces incumbă alte două sub-procese: cel de asimilare și cel de acomodare. Asimilarea reprezintă capacitatea de a acumula informația în vederea unei cât mai bune adaptări iar acomodarea presupune modificarea schemelor existente având aceeași finalitate și anume, adaptarea.
Practic, pentru a face față schimbărilor permanente din viața noastră încercăm să ne adaptăm. Modalitatea de adaptare diferă de la o persoană la alta. Unii se adaptează mai rapid, alții mai greu, iar alții deloc. În cazul persoanelor care se adaptează mai lent apare stresul. Stresul este o parte a existenței noastre, cu două componente antagonice una pozitivă și alta negativă – cea a cărei prezență ar fi tot mai puțin dorită. Tocmai din aceste considerente în lucrarea pe care am întocmit-o, am încercat să evidențiez una din multele implicații, de ordin major, pe care le are stresul precum și modul în care poate influența evoluția unei anumite maladii. Ne-am oprit asupra psoriazisului, deoarece această afecțiune dermatologică devine, pe zi ce trece tot mai răspândită nu doar în rândul adulților, dar și în rândul copiilor și tinerilor.
Influențele stresului supra individului sunt multiple, chiar și în cazul celor sănătoși, dar mult mai grave pentru cei bolnavi. Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, caracterizată prin leziuni eritematoase acoperite de scuame tipice, alb-sidefii, ușor detașabile, dispuse în straturi suprapuse, dând aspectul de pluristratificat.
Curiozitatea stârnită de studiile de psihosomatică citite sau cu care am intrat în contact în cadrul cursurilor de psihosomatică, precum și numeroasele întrebări rămase fără răspuns au făcut ca alegerea domeniului să fie mult mai simplă și ne-am oprit asupra acestei teme.
Chiar dacă lucrarea de față nu va aduce noutăți majore în domeniu, ea se dorește a fi un punct de plecare în viitoarele cercetări ale colegilor mei mai tineri și de ce nu o impulsionare personală pentru a o îmbunătății pe parcursul frecventării studiilor doctorale.
Lucrarea se împarte în două mari părți. În prima parte am încercat să realizăm o prezentare succintă a principalelor concepte ce apar în cadrul cercetării. Partea a doua cuprinde metodologia cercetării cu prezentarea obiectivelor, a ipotezelor și a eșantionului cercetării. Tot aici sunt prezentate probele aplicate, precum și interpertarea cantitativă și calitativă a datelor obținute.
Cu toate că literatura de specialitate este destul de “zgârcită” în informații vis-a-vis de tema abordată, am încercat să valorificăm la maxim orice sursă bibliografică atât autohtonă cât și internațională. Internetul s-a dovedit și de această dată o sursă destul de importantă de informații având în vedere aici numeroasele studii de specialitate realizate în străinătate.
1.FUNDAMENTARE TEORETICĂ
1.1. MELOTERAPIA ÎN TRATAMENTUL PSORIAZISULUI
1.1.1. Considerații generale privind Meloterapia
Suntem înconjurați de diferite sunete din toate părțile. Ele pot fi plăcute și folositoare pentru om sau pot provoca agitație, fiind în discordanță cu lumea lui spirituală.
Pentru ca sunetele sînt foate multe, și metodele terapiei prin sunete se împart în mai multe direcții specifice.Astfel din această terapie s-a despărțit și în ultima vreme a primit o importantă recunoaștere meloterapia.
Meloterapia este metoda de vindecare sau atenuare a simptomelor rin ascultarea muzicii. Muzica ce are capacitatea de a induce echlibrare energetică prin fenomenul de biorezonanță indus de vibrațiile sunetelor este în general muzica instrumentală.De altfel s-a constatat că înțelesul fără cuvinte al muzicii este cel care conferă putere si valoare.Se spune că nu ar exista muzică și nu ar fi nevoie de ea dacă s-ar putea exprima verbalceea ce se comunică prin muzică: fenomene naturale, sentimente umane, sugestia unor anotimpuri, peisaje mirifice, mobilizarea forțelor, energiilor sau dimpotrivă, disperarea, risipirea lor în oceanul galactic.
Actualmente prrin meloterapie se înțelege un ansamblu de metode psihoterapeutice implicand participarea activă a clientului, utilizănd complexul sunet- ființă umană în scop diagnostic si tratament.Este pe de o parte o formă privilegiată de art- terapie, pe de altă parte o tehnică științifică care se bazează pe descoperirile făcute de către psihologie, neurofiziologie, electroacustică etc. Meloterapia are ca principal obiectiv acela de a diminua nivelul de stres, anxietatea, de a înlătura inhibițiile, de a tonifica, de a ajuta la reorganizarea vieții interioare, de a facilita acceptarea de sine, imaginea de sine, pe a celorlalți și a realității, de a restabili sau ameliora comunicarea, de a atenua handicapurile motorii și senzoriale.
1.1.2. Meloterapia în practica medicală
Profesor dr.Ioan Bradu Iamandescu, a scris un tratat despre muzicoterapia receptivă.În această lucrare, sunt prezentate experiențele medicilor de folosire a muzicoterapiei ca o modalitate de înlăturare a efectelor stresului, dar și ca adjuvant în unele boli neurologice, psihice sau somatice, cum ar fi hipertensiunea arterială, afecțiunile ischemice ale inimii, ulcerul, astmul, bolile alergice etc.Prin muzică s-a constatat că se stimulează imunitatea.Muzica este folosităde unii medici în combaterea durerii și anxietății.Profesorul Iamandescu divide muzicoterapia în receptivă (când muzica este doar ascultată de către suferinzi) și activă (când subiectul cântă sau se joacă cu un instrument).
În serviciile specializate de muzicoterapie, metoda se alică numai după anumite testări prealabile cu privire la cultura și preferințele muzicale ale subiectului.Piesele muzicale sunt alese de către terapeut în funcție de boala și rezultatul testării.Pentru relaxare, bolnavii stau în fotolii în poziție oblică, iar pentru stimulare cât mai aproape de verticală. În unele servicii sunt folosite și jocuri de lumini, conform indicațiilor cromoterapeutului.
Muzicoterapia este folosită în multe țări: Austria, Marea Britanie, Brazilia, Australia, Franța, Italia, Japonia, S.U.A.Prima Asociație de Muzicoterapie a fost creată în anul 1950 în S.U.A., iar după trei ani a luat ființă Societatea Internațională de Educație Muzicală sub egida UNESCO. În anul 1974 a avut loc în Franța primul Congres de muzicoterapie.
Dintre experiențele mai cunoscute ale diferitelor țări pot fi amintite:
la Salzburg a fost înființat un institut de muzicoterapie, la inițiativa lui Herbert von Karajan, care și-a oferit serviciile pentru folosirea muzicii ca metodă complementară în tratarea unor suferințe psihice;
în Franța, este cunoscută metoda medicului Alfred Tomatis care presupune stimularea receptivității copilului autist prin asocierea muzicii cu ascultarea la cască a vocii mamei sale imprimate pe o bandă magnetică, care pronunță cuvinte și fraze foarte simple și ușor de reținut.
În Anglia, metoda Nordoff-Robbins de muzicoterapie induce ideea că, implicarea activă a unui pacient în muzică este intrinsec terapeutică.Terapia prin muzică, în acest sens, funcționează în același mod ca toate creațiile artistice: printr-un proces de descoperire, adesea nepremeditat și imprevizibil luând forme și desfășurându-se moment de moment.
În America, meloterapia este considerată un serviciu prevăzut de Legea Educației Indivizilor cu Dizabilități(IDEA).Terapia prin muzică poate fi o componentă integrală din Programul individualizat de educație.Intervențiile prin meloterapie pot avea în vedere dezvoltarea capacităților cognitive, comportamentale, fizice, emoționale și sociale.terapia prin muzică poate stimula atenția și spori motivația de participare și la alte componente ale cadrului educațional.
În România meloterapia a fost folosită ocazional în serviciile de psihiatrie, ca o metodă complementară pentru următoarele suferințe: anxietate, insomnie, autism infantil, ticuri, toxicomanie.La București a fost înființat Centrul pentru Studii în Muzica și Medicina”Boris Luban-Plozza”, profilat pe studii interdisciplinare asupra efectelor muzicii în plan psihologic, estetic și mai cu seamă în relația terapeutică.
1.1.3. Meloterapia in afecținea psoriaszis
Muzica, folosită în ședințe de terapie are efecte benefice în evoluția noastră psihologică și spirituală. Meloterapia constă în folosirea planificată a muzicii cu scopul de a atinge obiective terapeutice cu clienți ce prezintă anumite deficiențe datorate unor afecțini cronice cum este și psoriazisul, probleme psihice, sociale privind devalorizarea imaginii de sine, diminuarea încrederii în propria persoană, vulnerabilitate accentuată.
În vederea oținerii de rezultate pozitive și urmărind eficiența în lucrul cu persoanele care suferă de psoriazis, meloterapeutul are nevoie să cunoască foarte bine afecțiunea de care suferă aceste persoane, cauzele, diagnosticul și tratamentul prescris.
Ca element terapeutic muzica își poate exercita cu succes rolul terapeutic, în funcție de mai multe condiții care țin atat de participant căt și de meloterapeut.Acesta din urmă are obligația de a găsi o cale de acces a muzicii de calitate către yona de vibrație afectivă maximă a ascultătoruluiIn cazul utilizării eloterapiei receptive ca element de ameliorare a unor sindroame afective din cadrul afecținii psoriazis, alegerea pieselor muzicale destinate terapiei este extrem de angajantă pentru teraput deoarece, adeseori, pacientul, cu sau fără voia sa, își structurează ulterior gustul pentru muzica utilizată.De asemenea este nevoie să se țină cont de :
preferința pentru muzică în raport cu celelalte arte;
gradul de cunoaștere a pieselor ascultate și preferințele pentru genul de apartenență al acestora;
nivelul intelectual;
nivelul cultural.
1.2. PSORIAZISUL
1.2.1. Considerații generale privind psoriazisul
Psoriazisul este definit ca fiind o „afecțiune de origine probabil genetică, cu evoluție cronică, manifestată clinic prin eriteme cutanate acoperite de scuame alb-sidefii, ușor detașabile, dispuse în straturi suprapuse” (Bucur & Opriș, 2002).
Această afecțiune reprezintă una dintre dermatozele cele mai frecvent întâlnite, afectând 1-2% din populația adultă. Ea afectează egal ambele sexe și poate să apară la orice vârstă, mai frecvent în decada a treia.Stratul superficial al pielii este mult mai gros decât normal în psoriazis. Devine astfel pentru că ciclul normal de creștere al celulelor epidermice este accelerat până la 3-4 zile, în comparațseori, pacientul, cu sau fără voia sa, își structurează ulterior gustul pentru muzica utilizată.De asemenea este nevoie să se țină cont de :
preferința pentru muzică în raport cu celelalte arte;
gradul de cunoaștere a pieselor ascultate și preferințele pentru genul de apartenență al acestora;
nivelul intelectual;
nivelul cultural.
1.2. PSORIAZISUL
1.2.1. Considerații generale privind psoriazisul
Psoriazisul este definit ca fiind o „afecțiune de origine probabil genetică, cu evoluție cronică, manifestată clinic prin eriteme cutanate acoperite de scuame alb-sidefii, ușor detașabile, dispuse în straturi suprapuse” (Bucur & Opriș, 2002).
Această afecțiune reprezintă una dintre dermatozele cele mai frecvent întâlnite, afectând 1-2% din populația adultă. Ea afectează egal ambele sexe și poate să apară la orice vârstă, mai frecvent în decada a treia.Stratul superficial al pielii este mult mai gros decât normal în psoriazis. Devine astfel pentru că ciclul normal de creștere al celulelor epidermice este accelerat până la 3-4 zile, în comparație cu 28-30 de zile la pielea normală.
Boala evoluează în pusee succesive, a căror frecvență are o mare variabilitate individuală, vindecarea definitivă neputând fi niciodată garantată. Perioadele de ameliorare pot fi spontane, apărând fără a cunoaște cauza sau ca rezultat al unui tratament bine efectuat. Perioada de remisie este variabilă, de multe ori reapariția unui nou puseu nefiind din cauza unui motiv anume.
Psoriazisul prezintă mai multe forme clinice (după Forsea; Popescu, R. & Popescu, C.M., 1996):
Psoriazisul vulgar – ce poate afecta pielea glabră (care este lipsită de perișori pe suprafață), pielea păroasă a scalpului, fanerele (anexele pielii care protejează organismul: părul, unghiile etc.) și uneori mucoasele.
Psoriazisul eritrodermic – afectează tegumentele în totalitatea lor,. Bolnavul este febril, cu stare generală variabil alterată.
Psoriazisul pustulos – caracterizat prin apariția de pustule macroscopice în loc de scuame.
Psoriazisul artropatic – caracterizat prin leziuni ale articulațiilor.
1.2.2. Etiologia psoriazisului
Cercetările întreprinse de-a lungul anilor nu au putut lămuri cauzele și mecanismul de apariție ale bolii, psoriazisul fiind considerat cea mai misterioasă afecțiune în care medicina se dovedise neputincioasă.
Cercetările efectuate în ultimii ani au stabilit însă că este probabil vorba despre o boală genetică, existența unui factor ereditar fiind incontestabil dovedită. „Psoriazisul este, așadar, o maladie plurifactorială ce apare pe un fond de predispoziție moștenită și de un control defectuos al înnoirii pielii.” (Agache, 2003).
Factorii favorizanți pentru apariția bolii și pentru declanșarea unei noi erupții sunt numeroși, dar cei mai importanți sunt:
factorii climatici – frecvența psoriazisului variază în țările temperate între 1 și 2 % din populație, fiind mai frecventă în regiunile temperate și nordice și mai rar în sud. Boala se intensifică iarna și se ameliorează primăvara și vara.
factorii mecanici – traumatismele de toate gradele pot determina apariția psoriazisului.
factorii infecțioși – infecții ale căilor respiratorii superioare pot constitui factorul declanșant în special la copii. La pacienții la care apariția este spontană și severă sau cu o evoluție rapidă trebuie luată în calcul o eventuală infecție cu virusul HIV
factorii psihici – Puseul eruptiv poate fi declanșat în urma unui șoc psihic, emoțional sau pe fond de tensiune psihică. Oboseala sau stresul cronic pot agrava sau întreține, pentru perioade foarte lungi, erupția de psoriazis.
Terapie
În etapa actuală nu există nici o procedură terapeutică capabilă să vindece definitiv psoriazisul, se vindecă puseul nu boala, de aceea este atât de important ca pacienții cu psoriazis să aibă un regim de viață echilibrat și să evite toți factorii precipitanți ai bolii.
1.2.3.Implicațiile psoriazisului în viața bolnavilor evidențiate de cercetările recente în domeniu
Iona Ginsburg (1995) afirma în articolul Psychological and psycho-physiological aspects of psoriasis, apărut în revista de specialitate Dermatology Clinics, următoarele: „Complexitatea ramificațiilor psihologice, sociale și culturale ale psoriazisului este impresionantă, dacă nu ar fi înspăimântătoare”.
Numeroasele studii au evidențiat existența unor legături între debutul și manifestarea bolii și anumite evenimente din viața noastră de zi cu zi. În general bolnavii de psoriazis au un nivel înalt de anxietate, depresie și îngrijorare.
În general bolnavii de psoriazis prezintă o scădere a funcțiilor fizice și mentale, fenomen întâlnit și în cazul altor afecțiuni cronice cum ar fi cancerul, afecțiunile cardiace, diabetul zaharat ș.a.m.d.
Implicațiile bolii sunt multiple, afectând viața celor cu psoriazis din mai multe perspective, astfel:
simptome: durere, prurit, insomnie, iritație, disconfort, sângerare, fotosensibilitate;
sentimente: conștientizare a bolii, stânjeneală, jenă, depresie, preocupare, iritabilitate, nervozitate, lipsă de încredere;
activități zilnice: alegerea îmbrăcăminții, imposibilitatea de a merge la cumpărături, dificultăți în îngrijirea casei, tentative de ascundere a leziunilor, purtatul/utilizarea de pălării;
activități de relaxare: afectate în întregime, limitarea sau stoparea activităților sportive, a activității sociale, a vacanțelor;
serviciu/școală: dificultăți la serviciu, sunt afectate studiile și cariera, angajare mai dificilă, scăderea veniturilor, atitudinea colegilor față de boală;
relații personale: dificultăți sexuale, comentarii ale trecătorilor, dificultăți în stabilirea unor noi relații, evitarea evenimentelor sociale;
tratamentul: miros neplăcut, murdărește îmbrăcămintea și lenjeria.
Studii recente au arătat că psoriazisul la adulți are un mai mare impact asupra calității vieții decât celelalte boli cutanate și toate influențează viața în general.
Elementele specifice ale psoriazisului care afectează calitatea vieții sunt: apariția leziunilor, căderea scuamelor, pruritul, dureri articulare, senzația de arsură, căderea părului, modificările articulare, timpul cheltuit pentru tratamentul bolii, murdărirea hainelor, timpul pierdut la serviciu, efectele adverse ale medicației, reacția negativă a populației, evitarea de către ceilalți, mirosul și murdăria tratamentului.
Psoriazisul are atât efecte fizice cât și efecte emoționale, care pot fi chiar devastatoare. Astfel, poate apărea anxietatea provocată de respingerea din partea prietenilor și a colegilor și impactul negativ asupra imaginii de sine a bolnavului cu psoriazis. De asemenea, poate apărea evitarea activităților sociale, culturale, artistice, sportive, evitarea relațiilor sociale etc.
În general, primul lucru care se modifică în viața celor bolnavi sunt relațiile sociale, întrucât cei din jur încearcă să-i evite. Toate acestea afectează puternic viața celor bolnavi ducând la modificări pe plan psihic și alterarea imaginii de sine.
Felul în care ne simțim față de propria persoană este un proces întreținut, în mare parte de un feedback complex între propria persoană și alții. Ceea ce dorim să simțim față de propria persoană și ceea ce dorim ca alții să simtă față de noi depinde de interpretarea comunicațiilor verbale sau non-verbale cu alte persoane. Interpretarea acestor mesaje poate fi puternic influențată de ceea ce simțim față de propria persoană.
Psoriazisul este o afecțiune care poate influența:
ceea ce simțim față de propria persoană;
ceea ce simt alții despre noi;
ceea ce credem că simt alții despre noi.
În general, în cazul fiecărei afecțiuni se înregistrează o deteriorare a imaginii de sine, acest lucru este cu atât mai puternic în cazul psoriasisului pentru că la început se produce o autorespingere la vederea propriei imagini, care va fi generalizată și asupra a ceea ce cred alții despre propria persoană: „Știu ce simt ei față de mine pentru că știu ce simt eu față de mine”. Pentru a crește imaginea de sine este necesar ca cel bolnav să se accepte el prima dată, apoi să aștepte acceptarea celor din jur, dar acest lucru nu se face printr-o imagine de sine scăzută.
Simonie și colab.(2000), într-un studiu longitudinal efectuat pe pacienții cu psoriazis, arată rolul factorilor psihici în antecedentele declanșării bolii cât și ca efect al bolii. Factorul emoțional a fost prezent în mod special la populația din mediul urban. Cele mai frecvente situații care au cauzat stresul au fost decesul unui membru al familiei și problemele legate de cuplu. Alți cercetători au confirmat date similare în studiile efectuate.
Cel mai frecvent factor în declanșarea bolii a fost atât mediul în care persoana locuia și lucra o perioadă mai îndelungată de timp, cât și atitudinea persoanei în mediul respectiv. Stresul cronic, pas cu pas, afectează organismul și în final duce la declanșarea bolii. Aproape toți cercetătorii bolilor psihosomatice sunt de acord că stresul cronic pe o perioadă lungă de timp este un factor important în declanșarea bolilor psihosomatice.
Psoriazisul este asociat cu experențierea reacțiilor emoționale de intensitate variată în funcție de păacient .Cu această boală pacientul nu se află într-un pericol vital, dar din cauza importanței pielii, este pus într-o situație de disconfort, neputând să se bucure de plăcerile vieții.
Cea mai mare parte a pacienților cu psoriazis suferă depresii, anxietate, nevroze și devin alcoolici. Fără tratament de specialitate pacientul poate cu greu să scape din acest cerc închis. Dermatologii italieni au demonstrat că tratamentul prin biofeedbeck are rezultate foarte bune la mai bine de jumătate din pacienți.
Studiul lui Simonie și colab., indică faptul că stresul este unul dintre cei mai importanți factori implicați în apariția psoriazisului. Autorii susțin că rezultatele relevă faptul că factorii psihici au un rol important atât în declanșarea cât și în agravarea bolii și propun formarea unei echipe de specialiști medici, psihiatri și psihologi la care să se alăture și membri familiei.
Giovanni Luigi Capella și Aldo F: Finzi (2003) pledează în studiile lor pentru utilizarea terapiilor complementare în tratamentul psoriazisului dat fiind faptul că medicina clasică nu a obținut rezultate semnificative în tratamentul acestei boli. Meloterapia poate fi o alternativă cu rezultate pozitive in cadrul terapiilor complementare și se adresează mai multor aspecte: evidențierea și combaterea comportamentelor negative, reducerea intensității emoțiilor – anxietate.
Studiul arată efectele devastatoare ale psoriazisului asupra calității vieții pacienților. Reztultatele înregistrate de către cercetători arată că nu au existat diferențe semnificative între pacienți în ceea ce privește nivelul anxietății și al depresiei sau al îngrijorării. De asemenea percepția pacienților în legătură cu posibila cronicizare, cauze, consecințe ale bolii sau adaptare au rămas neschimbate.
1.3. STRESUL – FACTOR DE NERABILITATE IMPLICAT
ÎN PSORIAZIS
1.3.1 Stresul – delimitări conceptuale
Etimologic cuvântul stres provine din latinescul stringere care înseamnă a întinde, a exagera, a forța.
În Oxford English Dictionary originea cuvântului este precizată ca fiind cuvântul distress, folosit în perioada medievală cu sensul de necaz, durere, dificultate, stări care sunt provocate de factori externi organismului.
Hans Selye a utilizat pentru prima dată termenul de stres în anul 1931, când publică un articol într-un ziar britanic Nature, în care vorbește despre sindromul general de adaptare (S.G.A.) produs de diverși agenți nocivi. În lucrările ulterioare ale aceluiași autor conceptul apare pentru a desemna o acțiune externă de suprasolicitare exercitată asupra organismului de un spectru larg de agenți cauzali fizici (traumatisme, arsuri), chimici, biologici (infecții), psihici, etc. capabili să producă un ansamblu de modificări morfofuncționale, în special endocrine (hipofizo-suprarenale), altfel spus o reacție generală nespecifică a organismului la acțiunea externă a unor factori numiți agenți stresori.
Cercetătorul și savantul american a descris trei stadii ce apar în cazul S.G.A.: de alarmă, de rezistență și de epuizare.
în stadiul de alarmă, stresul este trăit ca un șoc și se manifestă prin modificări fiziologice (ale tensiunii arteriale, ale temperaturii), prin agitație fizică și psihică. Pentru a face față acestui stres organismul dă răspunsuri endocrine prin secreția de hormoni numiți hormoni de stres (adrenalina, nonadrenalina ACTH ș.a.). Glandele suprarenale, pancreasul, tiroida, hipofiza sunt solicitate. Intră în alertă ficatul, rinichii, sistemul circulator și, nu în ultimul rând, creierul. Organismul este avertizat de acțiunea stimulilor și se va apăra în funcție de puterile și rezervele lui. Echilibrul este perturbat.
în stadiul de rezistență, modificările apărute în primul stadiu se mențin, organismul își consolidează rezervele și încearcă să se adapteze acestor schimbări. Reacțiile vegetative ( modificări termice, de presiune, circulatorii, excretorii) precum și cele neuroendocrine (se eliberează hormonii de stres care influențează funcțiile interne ale organismului) apără organismul de epuizare. Dacă limitele de rezistență sunt depășite se ajunge la stadiul următor, de epuizare.
în stadiul de epuizare organismul este învins . Glandele suprarenale sunt hipertrofiate, hipofiza își accelerează funcțiile, pancreasul eliberează insulină. Sunt suprasolicitate organele interne: ficatul, rinichii, inima. În starea încordată de stres organismul este dezechilibrat și vulnerabil la îmbolnăviri, individul este ineficient în activitate, este confuz, își consumă inutil energia, are manifestări de dezadaptare și de inadaptare socială și profesională, trăiește stări conflictuale și întreține conflicte.
Selye compară cele trei stadii cu cele trei etape esențiale ale evoluției ontogenetice ale unei persoane:
Copilăria – caracterizată prin vulnerabilitate și rezistență scăzută;
Maturitatea ce denotă o rezistență intensă și adaptare sporită;
Bătrânețea în care rezistența este scăzută, apare epuizarea și moartea;
Tot Hans Seyle conturează două accepțiuni ale stresului: eustres și distres.
Eustresul este răspunsul nespecific, relativ moderat, dar alteori foarte intens, la stimuli pozitivi: vești de reușită, succes, câștiguri neașteptate, surprize plăcute, bucurii, stări de excitație sexuală foarte intensă, dragoste împărtășită, fericire, exaltare etc. Asemenea evenimente și întâmplări sunt generatoare de trăiri intense, șocuri emoționale.
Efectele evenimentelor așteptate și dorite sunt, de obicei: stimularea memoriei, mobilizarea voinței în depășirea obstacolelor, creșterea nivelului de performanță, bucuria, trăirea satisfacției și a împlinirii. În asemenea situații omul este darnic, generos, concesiv, comunicativ, sociabil, comunicativ. Cu toate acestea trăirea intensă care depășește capacitățile individului poate avea efecte paradoxale. O bucurie, o reușită după o serie de eșecuri și obstacole de netrecut poate provoca blocaje comportamentale.
Distresul este răspunsul nespecific la subsolicitări sau suprasolicitări intense și prelungite ce depășesc capacitățile fiziologice și psihice care au semnificații de amenințare și pericol. Ele depășesc sensul cunoscut al stresului cu efecte psihosomatice complexe ce dezechilibrează organismul și îl pun în gardă. Acesta poate să favorizeze o îmbolnăvire sau să o agraveze în cazul în care ea există.
Nu întotdeauna se poate face o demarcație exactă între eustres și distres, datorită faptului că oamenii reacționează în mod diferit. Ceea ce este pentru cineva un factor negativ pentru altul poate fi un factor pozitiv.
După Iamandescu (1993) conceptul de stres în general reprezintă “o stare de tensiune a întregului organism (atât compartimentul somatic, cât și cel psihic) apărută în cadrul unui dezechilibru marcat între solicitări (ale mediului) și posibilități (ale organismului)”.
Adaptarea este sinonimă conform concepției pavloviste, cu un proces de menținere a integrității organismului dar și de realizare a unui echilibru dinamic cu mediul. Referitor la acest echilibru dinamic, stresul reprezintă un element de perturbare cel mai adesea reversibil (mai ales când este vorba de un stres psihic) iar dacă ne referim la mediu trebuie avută în vedere, la om, prezența de maximă importanță a mediului social din care se recrutează majoritatea agenților stresori capabili să inducă un stres psihic.
1.2.2. Tipuri de stres
Mult timp în jurul conceptului de stres se crease o stare de neîncredere și concesie. Se considera că unele afecțiuni, ca de exemplu: gastrita, ulcerul, unele boli de piele, impotența, frigiditatea, nu au nici o legătură cu stresul. Erau luate în considerare doar cauzele fizico-mecanice, chimice, bilogice (microbi, viruși).
Cerectările interdisciplinare au adus stresul în centrul atenției, creându-se chiar o nouă disciplină stresologia.
În timp au existat numeroase tendințe de clasificare a stresului. Aceste clasificări au avut la bază numeroase criterii. Dintre aceste categorii menționăm câteva:
după durată: stres acut și stres cronic;
după stimuli: stres fizic și stres psihosocial;
după modul de manifestare: stres continuu și stres discontinuu;
după aria de cuprindere: stres sistemic și stres neuroendocrin;
după intensitatea stimulilor: stres de subsolicitare și stres de suprasolicitare;
după natura efectelor: eustres și distres;
după tipul de activitate: stres profesional, stres politic, stres medical, stres sportiv, stres militar;
după stadiul ontogenetic- stres prenatal și stres postnatal.
Stresul psihic este modul de recepționare la nivelul psihicului a factorilor periculoși pentru securitatea sa și trăirea conflictuală.
Stresul psihic (S.P.) reprezintă un caz particular de stres, înscris în sfera noțională a „stresului general", fiind declanșat de anumiți agenți stresori: cei psihici. Aceștia sunt dotați cu semnificație negativă (distres) sau pozitivă (eustres) pentru indivizi și operează în planul conștiinței numai după decodificarea lor și evaluarea „sarcinii" pe care ei o pun în fața individului (după Iamandescu, 1998).
O definiție mai largă cuprinzând mai multe note, prin desemnarea principalilor agenți stresori este cea dată de M.Golu (1981): "Stresul psihic reprezintă o stare de tensiune, încordare și disconfort determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, de frustrare sau reprimare a unor stări de motivație (trebuință, dorință, aspirații), de dificultatea rezolvării unor probleme".
Acestei definiții i se poate adăuga faptul că și agenții fizici (zgomotul, de exemplu), chimici sau biologici (boala, înregistrată ca stres, nu din perspectiva conștientizării ei de către bolnav, ci prin reflexele aferente viscero-corticale) pot să producă un stres psihic prin agresionarea, implicită, a sistemului nervos.
Prin urmare stresul psihic are un caracter "primar", când el este rezultatul unei agresiuni recepționate în sfera psihicului (conflicte și suprasolicitări psihice mediate de stimulii verbali dar și realizate prin concentrarea atenției, cu evocarea sau persistența unor imagini, sentimente etc.) și un caracter "secundar" care de fapt este o reacție de însoțire ori chiar de conștientizare a unui stres fizic căruia i se acordă o semnificație de amenințare.
Stresul psihic generează o serie de afecțiuni: boli de adaptare, boli somato-psihice. Cele mai frecvente tulburări funcționale și afecțiuni somatice cauzate de sresul psihic sunt cele digestive, respiratorii, circulatorii, neurohormonale. Datorită tensiunii prelungite exercitate asupra organismului se produc dezechilibre la nivelul sistemului imunitar, se modifică dinamica sexuală și capacitatea de reproducere. Sistemul nervos simpatic și parasimpatic, sistemul nervos central și cel periferic fac cu greu față suprasolicitărilor la care este supus organismul. Astfel sub acțiunea prelungită a acestor factori nocivi viața psihică se deteriorează.
Tulburările afective evoluează de la indispoziție, frică, furie, la anxietate, angoasă, depresie. Pe acest fond se stabilizează sentimentele de invidie, ură, gelozie, răzbunare, se manifestă complexele de inferioritate și de vinovăție. Din punct de vedere cognitiv se instalează stările confuzionale, blocajele ideatoive, fluctuațiile atenției, deteriorarea memoriei. În plan volitiv se observă deteriorarea capacității de a lua decizii, scade interesul pentru orice fel de activitate inclusiv pentru hobby-uri, ajungându-se la apatie.
Stresul psihic stă la baza tulburărilor și bolilor somato-organice, a tulburărilor și bolilor psihice. Expuse stresului psihic sunt persoanele psihastenice (rigide, perfecționiste, chinuite de dezamăgiri, îndoieli), persoanele hiperemotive, persoanele imature afectiv, (iritabile, impulsive), persoanele distimice (labile afectiv, excesiv de pesimiste), persoanele autoritare și voluntare, ambițioase, pentru care reușitele au o importanță foarte mare. Unele situații contextuale pot agrava tulburările și bolile. Dacă persoana este luată prin surprindere poate intra în stare de șoc.
1.2.3. Vulnerabilitatea la stres
Vulnerabilitatea la stres este o stare de sensibilitate crescută față de factorii care determină stresul și nu este doar în funcție de intensitatea agentului stresor ci și în funcție de modul subiectiv în care este perceput și trăit.
Se pare însă că vulnerabilitatea este mai mult de natură psihică și nu organică. Ea reprezintă o sensibilitate crescută față de orice stimulare cu risc. Trăsăturile vulnerabile la stres sunt nelimitate și specifice. Alcătuirea lor formează personalitatea vulnerabilă la stres. Acest tip de personalitate este mai predispusă decât altele la stres, dar asta nu înseamnă că se dezvoltă obligatoriu o reacție de stres în orice situație favorizantă. De-a lungul existenței vulnerabilitatea este condiționată de o serie de experiențe cu efect afectiv-cognitiv crescut.
Profesorul Iamandescu consideră că principalele trăsături de personalitate ce conferă vulnerabilitate la stres sunt următoarele:
tendințe interpretative pe un fond de susceptibilitate crescută,
rigiditate și încăpățânare;
tendințe pronunțate egocentriste de autoconformare;
tendințe obsesive și fobice pe un fond psihic anxios;
impulsivitate, emotivitate crescută;
agresivitate, înclinație spre violență.
Important este faptul că anxietatea a fost întâlnită la aproape toți bolnavii cu boli psihosomatice (BPS) și că este recunoscută și de alți autori ca un element favorizant pentru instalarea S.P. fiind la rândul ei crescută consecutiv experienței stresante a bolii.
Un criteriu este toleranța la frustrare luată ca trăsătură de personalitate în raport cu stresul psihic. Relația dintre frustrare și stres psihic este invers proporțională. Astfel cu cât toleranța la frustrare este mai redusă cu atât stresul psihic se declanșează mai ușor și invers.
Lazarus consideră că există următoarele etape în evaluarea unui stimul ca fiind stresant:
evaluarea primară – situația este apreciată ca fiind negativă sau nu și ca urmare subiectul dezvoltă un sentiment de încredere sau dimpotrivă de neputință;
evaluarea secundară în care sunt evaluate alternativele adaptative la care subiectul are acces;
reevaluarea care presupune schimbarea percepției inițiale pe baza succesului sau eșecului alternativelor adaptative;
1.2.4. Stima de sine – dimensiune cognitivă a personalității cu rol de tampon în impactul agenților stresori
Stima de sine este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine și este definită în multiple moduri. Unii autori văd stima de sine ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane ( Băban, 1998 ); alți cercetători sugerează că stima de sine este determinată de combinația dintre evaluarea propriei valori și abilitățile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte; fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendința de a se autoevalua pozitiv și de a respinge atributele negative, stima de sine are atât componente cognitive cât și afective (ca de altfel toate atitudinile). Stima de sine nu decurge din procesări informaționale "la rece" despre sine. Omul nu poate gândi despre sine detașat, neimplicat afectiv. El se simte bine sau rău în funcție de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine.
Dispoziția de a se autoevalua este învățată în procesul socializării când persoana devine conștientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalți. Caracteristicile cognițiilor și sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experiențelor anterioare în care succesul sau eșecul îndeplinirii scopurilor și sarcinilor propuse au un rol determinant. Cognițiile și sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să își întărească imaginea de sine. De aceea stima este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecție și autoîntărire ( Băban, 1998 ).
Persoanele cu tendințe de autoevaluare negativă, datorită anticipării eșecului, tind să experiențeze afecte negative de genul depresiei, anxietății, mâniei. Stima de sine este considerată a fi o caracteristică esențială în sănătatea mentală. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătății mentale și stării de bine. Unii autori conceptualizează stima de sine ca o consecință a activării diferențiate: persoanele cu stima de sine crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu stima de sine redusă de afectele negative. Al treilea punct de vedere, de origine psihanalitică, consideră sursele sentimentului de autoevaluare și autoapreciere ca fiind externe, în sentimentele de iubire și aprobare furnizate de ceilalți.
Stima de sine este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului și bolii. Se asumă că SS influențează evaluarea stimulilor, a resurselor de coping și moderează efectele confruntării cu circumstanțele stresante.
2.METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1.Obiective:
– identificarea nivelului de distres emoțional în funcție de starea de sănătate percepută;
– identificarea existenței cognițiilor iraționale în funcție de starea de sănătate percepută;
– identificarea nivelului stimei de sine în funcție de starea de sănătate percepută;
– identificarea asocierii stimei de sine , a distresului emoțional cu cognițiile iraționale;
– identificarea modificărilor înregistrate de pacienți în urma programului de consiliere prin meloterapie, în ceea ce privește nivelul distresului, al cognițiilor iraționale și al stimei de sine.
2.2. Ipoteze:
– Există diferențe semnificative la subiecți din punctul de vedere al distresului emoțional în funcție de starea de sănătate percepută.
– Există diferențe semnificative la subiecți din punctul de vedere al nivelului cognițiilor iraționale în funcție de starea de sănătate percepută.
– Există diferențe semnificative la subiecți din punctul de vedere al stimei de sine în funcție de starea de sănătate percepută.
– Există o asociere între nivelul stimei de sine, al distresului și cel al cognițiilor iraționale.
– Nivelul distresului, al cognițiilor iraționale și al stimei de sine poate fi modificat semnificativ la pacienții cu psoriazis care au beneficiat de consiliere.
2.3. Eșantion:
Eșantionul este format din 32 de subiecți împărțiți după cum urmează:
grupul 1 – 17 subiecți care nu prezintă afecțiuni;
grupul 2 – 15 subiecți cu psoriazis (diferite forme);
Eșantionul este constituit pe bază de voluntariat.
Tabel nr. 4.1. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale pentru eșantionul general
Subiecții utilizați în cercetare au fost pacienți cu psoriazis tratați ambulator în în două cabinete dermatologice private, precum și subiecți fără afecțiuni care au dorit să participe la cercetare pe bază de voluntariat. Eșantionul utilizat în cercetare a fost testat individual, deoarece condițiile cercetării nu au permis testarea colectivă.
S-au constituit două grupuri: un grup, subiecții cu psoriazis, având media de vârstă 42,26 și grupul de control – subiecții fără afecțiuni, având media de vârstă 41,00.
În cercetare s-au utilizat trei instrumente: Profilul distresului emoțional ( PDE), Scala de cogniții raționale și iraționale ( GABS ) și Chestionarul de autoevaluare a stimei de sine ( SES ).
În urma implementării consilierii prin meloterapie pe un lot de 7 subiecți cu psoriazis voluntari, s-a efectuat retestarea acestora la terminarea ședințelor de meloterapie pentru înregistrarea și evidențierea modificărilor apărute.
Pentru alegerea pieselor muzicale s-a ținut cont de cazuistica afecțiunii și implicațiile acesteia în viața socială, găsirea căilor de acces a muzicii de calitate către zonele de vibrație maximă a participanților, aprecierea de paramatrii psiho- socio-culturali ai subiecților.
2.4. Plan de intervenție
Ședința I: Prezentare
Obiective:
– familiarizarea participanților;
– stabilirea regulilor de grup;
– evaluare pretest;
Durata: 50 minut.
1. Prezentarea participanților ( 10 min )
Participanții își vor scrie numele pe ecuson și sunt rugați să spună câteva lucruri care îi caracterizează și îi individualizează ( trăsături de personalitate, hobby, performanțe, etc. ).
2. Prezentarea programului și a regulilor de grup ( 10 min )
Prezentarea programului: scopurile programului, numărul și durata sedințelor, conținutul acestora, conceptele pe care programul se bazează, consecințele acestuia pentru participanți.
Prezentarea regulilor care stau la baza grupului și meloterapia: relație de colaborare, cooperare, confidențialitate, încurajarea participării și împărtășirii sentimentelor și a opiniilor, dreptul de a nu participa, indicații privind meloterapia și condițiile de ascultare a pieselor muzicale.
3. Evaluare pretest ( 20 min )
Se administrează în grup scalele: Profilul distresului emoțional (PDE), Scala de cogniții raționale și iraționale (GABS-SF), Scala de stimă de sine (SELF-ESTEEM SCALE).
4. Discuții ( 10 min )
Se discută nelămuririle, se încurajează exprimarea opiniilor personale, a expectanțelor.
Ședința II: Imaginea de sine
Obiectiv:
– dezvoltarea stimei de sine prin reactualizarea succeselor personale;
– relaxare prin ascultarea unor piese muzicale;
– oferirea de suport afectiv.
Durata: 50 de minute
1. Desfășurarea activității:
– se identifică împreună cu participanții stările afective care contribuie la formarea imaginii de sine. Capacitatea de a genera emoții în vederea facilitării de a lua decizii.
2. Audiție
– BEETHOVEN, Concertul nr. 3 pentru pian, partea a 3-a, opus 37;
– MASSENET: Simfonia nr. 4, prima parte.
3. Discuții:
– se discută cu participanții senzațiile și trăirile încercate din timpul audiției;
– care este semnificația acestora și reacția emoțională asociată lor?
– care este rolul optimismului în perceperea anumitor evenimente și creșterea stimei de sine?
4. De urmărit:
– modalități de relaxare;
– să identifice evenimente pozitive din viața lor;
– găsirea unor modalități eficiete pentu diminuarea stresului și întărirea stimei de sine.
5. Materiale:
Ședința III:Înțelegerea senimentelor în vederea unei mai bune autocunoașteri
Obiective:
– găsirea unor modalități de înțelegere a unor sentimente complexe și stări emoționale și capacitatea de a recunoaște cauzele sentimentelor;
– inducerea unei stări de echilibru prin ascultarea unor piese muzicale.
Durata: 50 minute
3. Audiție (20 min)
– BEETHOVEN: Concertul pentru pian nr. 5 în Si bemol major, opus 73;
1. Discuții ( 15 min )
– participanților li se oferă posibilitatea de a-și exprima emoțiile din timpul audiției.Ințelegerea propriilor emoții și impactul lor. Cunoașterea propriilor atuuri și limite. Apariția unor posibile stări conflictuale.
4. Evaluare ( 10 min )
– de ce apar conflictele?
– care sunt modalitățile de abordare constructivă a unui conflict?
– care sunt consecințele rezolvării/nerezolvării conflictelor?
5.Temă de casă ( 5 min )
– să identifice situații conflictuale și strategii utilizate pentru rezolvarea conflictelor;
– să cunoască modalități de rezolvare a conflictelor și să discute despre eficiența acestora;
– ascultarea pieselor muzicale.
Materiale
Ședința IV: Gândire negativă/pozitivă
Obiective:
– identificarea, recunoașterea și exprimarea emoțiilor;
– exprimarea directă și constructivă a gandurilor și emoțiilor;
– destindere psihică și relaxare;
– stimulare.
Durata: 60 minute
1. Gândire negativă-gândire pozitivă (15 min)
– prezentare teoretică pentru gânduri automate. Familiarizarea cu conceptele de gânduri automate negative, disfuncționale, care generează stări afective negative. Gândurile automate ( negative și pozitive ) vor fi exemplificate în câteva domenii:
– imagine de sine ( ex: culpabilizare, aspect fizic neplăcut );
– relații cu membrii familiei ( ex: neînțelegere, tensiune );
– relații sociale ( ex: inițierea unei conversații, relațiile cu sexul opus );
– performanța în muncă.
2. Desfășurarea activității: (20 min)
– fiecare pereche va primi o situație dintr-un domeniu și va identifica gânduri automate negative și pozitive asociate ei.
3. Audiție: (15 min)
– Grieg: dimineața;
– Ceaikovski: Frumoasa din pădurea adormită.
4. Discuții:
– efectul muzicii: ce simțim?
– efectele gândirii negative/pozitive asupra emoțiilor ;
– discuții pornind de la gândurile automate negative și pozitive identificate: „Ce emoții implică?”
– concluzii: control asupra emoțiilor.
Materiale:
Ședința V: Respectul de sine
Obiective:
– respectarea și acceptarea propriei persoane;
– recunoașterea propriului potențial;
– stimulare.
Durata: 50 minute
1. Revizuirea sedinței anterioare ( 5 min )
2. Discutarea temei ( 10 min )
3. Exercițiu ( 20 min )
– aplicarea unor metode de relaxare și de destindere aorganismului cu ajutorul unor tehnici de respirție și qigong.
4.Audiție (15 min)
Mozart: simfonia nr41; Mica serenada
Materiale:
Ședința VI: Surse de stres cu care ne confruntăm
Obiective:
– recunoașterea principalelor surse de stres cu care se confruntă participanții;
– să identifice surse de stres și consecințele acestuia;
– să identifice modalități de a face față factorilor de stres;
– relaxare prin meloteraie.
Durata: 50 minute
1. Desfășurarea activității: (20 min)
– se solicită participanților să dea exemple de situații stresante cu care se confruntă în familie, la locul de muncă, în cadrul relațiilor sociale, și să dea o definiție a stresului;
– să identifice factori de stres și modul în care aceștia afectează calitatea vieții;
– ce acțiuni imediate sau viitoare pot fi întreprinse pentru a reduce impactul unui stresor?
2. Audiții:(20 min)
– Dvorak – Adagio din simfonia Lumea Noua
– P.I. Ceaikovski – Scena si dansul reginei din Lacul Lebedelor.
3. Discuții: (10 min)
– care este cel mai important stres la locul de muncă?
– care este impactul stresului asupra calității vieții.
Materiale:
Ședința VI: Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?
Obiective:
– identificarea strategiilor de reducere a stresului și a situațiilor în care acestea se dovedesc a fi eficiente;
– relaxare prin ascultarea unor piese muzicale.
Durata: 55 minute
1. Desfășurarea activității:(20 min)
– li se spune participanților că prin următoarea activitate vor identifica împreună metoda prin care pot reduce nivelul stresului. Se prezintă câteva concepte legate de stres sau se reactualizează informațiile din ședința anterioară.
– li se cere subiecților să dea exemple de situații concrete în care s-au simțit stresați și să se gândească la cât mai multe modalități prin care ar fi putut sau au reușit să reducă nivelul stresului.
– se împart subiecții în două grupuri și li se dă ca sarcină să selecteze 4-5 situații concrete în care s-au simțit stresați și apoi să specifice ce comportamente și ce emoții au însoțit acele situații.
2. Discuții: (15 min)
– există strategii de reducere a stresului general-valabile sau ele sunt individualizate?
– au încercat metode de reducere a stresului? Care a fost eficiența lor?
3. Audiții: (20 min)
– M. Ravel – Rapsodia Spaniola ;
– F. Chopin – Concertul Nr. 1 in mi minor .
Materiale:
Ședința : Comportament asertiv, pasiv sau agresiv
Obiective:
– înțelegerea caracteristicilor și a consecințelor comportamentelor pasiv, agresiv sau asertiv;
– înțelegerea relației dintre aceste comportamente;
– stimularea elementelor pozitive cum ar fi:inițiativa, voința, încrederea în sine, perseverența.
Durata: 60 minute
1. Informare: ( 10 min )
– se prezintă caracteristicile verbale și nonverbale ale comportamentelor asertiv, pasiv și agresiv și asemănările și deosebirile dintre ele.
2. Exercițiu: ( 10 min )
– li se prezintă participanților următoarea situație: „Un prieten apropiat îți înșeală încrederea spunând despre tine lucruri neadevărate într-un cerc de cunoscuți”.
– li se cere să spună care ar fi reacțiile lor într-o astfel de situație.
3. Evaluare: ( 20 min )
– care sunt asemănările și deosebirile dintre comportamentul nonverbal asertiv, pasiv sau agresiv?
– care sunt asemănările dintre comportamentul verbal asertiv, pasiv sau agresiv?
-care sunt posibilele consecințe ale celor trei tipuri de manifestări comportamentale?
4. Audiție: (20 min)
– Vangelis: apocalipsa animalelor ;
– Mozart:
De urmărit:
– să clasifice reacțiile la o situație negativă în funcție de cele trei categorii;
– să găsească asemănări și deosebiri între cele trei tipuri de comportamente;
-să identifice consecințele pozitive și negative ale celor trei tipuri de comportamente
Materiale după Mc Quaid,D, 1999 și Cornelius,H, Shoshana,F, 1996
Ședința VIII: Ce am învățat?
Obiective:
– consolidarea și ganeralizarea rezultatelor;
– evaluare post-test;
– prevenția reacțiilor emoționale și comportamentale dezadaptative;
– stimlarea eficienței personale, a stimei de sine și îmbunătățirea imaginii de sine ședințelor de consiliere și meloterapie;
Durata: 50 minute
1. Informare:
– tehnici de menținere și generalizare a rezultatelor
2. Audiții:
3. Discuții
– „ce am câștigat?”
– se prezintă situațiile pe care au reușit să le rezolve datorită participării la acest program.
– „ce pot face eu cu ce am învățat?”
4. Evaluare post-test
– a dministrare în grup a testelor utilizate în pretest.
5. De urmărit:
– utilizarea abilităților achiziționate în situații cât mai variate pentru generalizarea și consolidarea lor;
– folosirea unor exerciții de meditație pentru controlarea actității mentale și obținerea liniștii interioare a minții încercand eliminarea gandurilor în special a celor negative.
2.5. Instrumente utilizate:
1) Profilul distresului emoțional (PDE) – David Opriș, MA și Bianca Macavei, MA.
Profilul distresului emoțional (PDE) este o scală cu 26 de itemi care măsoară emoțiile negative disfuncționale și emoțiile negative funcționale din categoriile „frică” și „tristețe/deprimare”.
Scala permite atât calcularea unui scor general de distres, cât și a scorurilor separate pentru „frică funcțională”, „frică disfuncțională”, „tristețe/deprimare funcțională” și „tristețe/deprimare disfuncțională”.
PDE conține 26 de adjective care descriu emoții negative; cei 26 de itemi se grupează în șase subscale:
6 itemi reprezintă emoții negative funcționale din categoria „tristețe/deprimare”;
8 itemi reprezintă emoții negative disfuncționale din categoria „tristețe/deprimare”;
6 itemi reprezintă emoții negative funcționale din categoria „frică”;
6 itemi reprezintă emoții negative disfuncționale din categoria „frică”;
12 itemi reprezintă emoții negative funcționale (categoriile”tristețe/deprimare” și „frică”);
14 itemi reprezintă emoții negative disfuncționale (categoriile „tristețe/deprimare” și „frică”).
Posibilitățile de răspuns ale subiecților la fiecare dintre cei 26 de itemi sunt:
Nici itemii scalei și nici variantele de răspuns nu sunt numerotate, eliminând astfel posibilitatea de biasare a răspunsurilor ca urmare a valorii numerice atașate.
Administrare
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual ( și în varianta auto-administrare ), cât și în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate.
Cotare
Cotarea pentru cei 26 de itemi se face direct, însumând răspunsurile la fiecare item, alocându-se de la 1 la 5 puncte, după cum urmează:
Deloc=1
Foarte puțin=2
Mediu=3
Mult=4
Foarte mult=5
Pe lângă scorul global de distres, obținut prin însumarea scorurilor la cei 26 de itemi, se mai pot calcula scoruri pe cele șase subscale, prin însumarea scorurilor la itemii care le compun.
2) Scala de cogniții raționale și iraționale (GABS-SF- General Attitude and Beliefs Scale-Short Form; autori : dr. Raymond DiGiuseppe et al.) adaptată de Simona Popa
GABS măsoară cognițiile evaluative raționale și iraționale cu caracter general. Repartiția pe subscale a celor 26 de itemi este următoarea :
Raționalitate 4, 9, 19, 24
Evaluarea globală a propriei valori 7, 10, 13, 22
Nevoia de realizare 1, 11, 18, 20
Nevoia de aprobare 6, 23, 25
Nevoia de confort 3, 5, 17, 16
Cerința absolutistă de dreptate 2, 12, 14, 21
Evaluarea globală a celorlalți 8, 15, 26
Total iraționalitate : suma subscalelor 2-7
Administrarea scalei poate fi făcută atât individual , cât și colectiv.
Subiecții sunt rugați să evalueze, pe o scală Likert de 5 puncte ( 1 = puternic împotrivă, 2 = împotrivă, 3 = neutru, 4 = de acord, 5 = puternic de acord), măsura în care sunt de acord cu afirmațiile ce descriu cognițiile iraționale. Nu există cotații inverse, se adună cotele, obținându-se un total pe subscale. Aceasta relevă măsura în care clienții interiorizează una din dimensiunile iraționalității pe care scala o evaluează, dar și gradul de raționalitate manifestat de aceștia.
3) Stima de sine a fost evaluată prin chestionarul elaborat de Rosenberg (1965) Self-Esteem Scale (SES), alcătuit din 10 itemi. Răspunsurile subiecților se dau în format Likert, unde 1=sunt în total dezacord, iar 4=sunt întru totul de acord. Pentru afirmațiile 2, 4, 6, 8 si 10 cotele date de subiect se inverseaza. Scorul poate varia intre 10 si 40. Cu cât scorul este mai mare cu atât stima de sine este o trăsătură mai pregnantă la persoana investigată.
Scala SES are o bună consistență internă, coeficientul alfa fiind de 0,89, iar fidelitatea test-retest cuprinsă între 0,85 si 0,88 (Rosenberg, 1965, apud Băban). Datorită acestor proprietăți psihometrice scala este larg utilizată atât în studiile de Psihologie Socială și Psihologia sănătății cât și în cele clinice.
2.6. Prezentarea rezultatelor
Analiza cantitativă și calitativă a datelor
Materialele utilizate în prelucrarea cantitativă a datelor au fost după: Aniței,
( 2000 ): Ciocotici și Stan, ( 2000 ); Hohn, ( 2000 ); Rotariu și colab, ( 1999 ); Sava, (2004). Verificarea formei distribuției a relevat existența unor distribuții simetrice, deci s-a impus folosirea unor metode statistice parametrice.
1. Există diferențe semnificative la subiecți din punctul de vedere al distresului emoțional în funcție de starea de sănătate percepută.
Tabelul nr. 3.1.1. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la testul de distres emoțional
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.2. există diferențe semnificative la nivelul distresului emoțional la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -26,791 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.2. – Semnificația diferențelor la nivelul distresului emoțional la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.1. – Valori ale mediilor la nivelul distresului emoțional la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
1.1. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește emoțiile negative funcționale din categoria tristețe/deprimare în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.1.3. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria tristețe/deprimare
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.4. există diferențe semnificative la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria tristețe/deprimare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -21,947 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.4. – Semnificația diferențelor la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria tristețe/deprimare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.2. – Valori ale mediilor la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria tristețe/deprimare la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
1.2. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește emoțiile negative disfuncționale din categoria tristețe/deprimare în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.1.5. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria tristețe/deprimare
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.6. există diferențe semnificative la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria tristețe/deprimare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -19,854 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.6. – Semnificația diferențelor la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria tristețe/deprimare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.3. – Valori ale mediilor la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria tristețe/deprimare la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
1.3. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește emoțiile negative funcționale din categoria frică în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.1.7. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria frică
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.8. există diferențe semnificative la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -13,070 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.8. – Semnificația diferențelor la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.4. – Valori ale mediilor la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoria frică la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
1.4. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește emoțiile negative disfuncționale din categoria frică în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.1.9. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria frică
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.10. există diferențe semnificative la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -14,254 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.10. – Semnificația diferențelor la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.5. – Valori ale mediilor la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoria frică la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
1.5. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește emoțiile negative funcționale din categoriile tristețe/deprimare și frică în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.1.11. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoriile tristețe/deprimare și frică
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.12. există diferențe semnificative la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoriile tristețe/deprimare și frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -23,511 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.12. – Semnificația diferențelor la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoriile tristețe/deprimare și frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.6. – Valori ale mediilor la nivelul emoțiilor negative funcționale din categoriile tristețe/deprimare și frică la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
1.6. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește emoțiile negative disfuncționale din categoriile tristețe/deprimare și frică în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.1.13. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoriile tristețe/deprimare și frică
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.1.14. există diferențe semnificative la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoriile tristețe/deprimare și frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -24,983 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.1.14. – Semnificația diferențelor la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoriile tristețe/deprimare și frică, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.1.7. – Valori ale mediilor la nivelul emoțiilor negative disfuncționale din categoriile tristețe/deprimare și frică la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2. Există diferențe semnificative la subiecți din punctul de vedere al nivelului cognițiilor iraționale în funcție de starea de sănătate percepută.
2. 1. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul raționalității în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.1. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul raționalității
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.2. există diferențe semnificative la nivelul raționalității, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t= 18,099 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.2. – Semnificația diferențelor la nivelul raționalității, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.1. – Valori ale mediilor la nivelul raționalității la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2.2. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul iraționalității în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.3. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul iraționalității
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.4. există diferențe semnificative la nivelul iraționalității, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -11,394 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.4. – Semnificația diferențelor la nivelul iraționalității, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.2 – Valori ale mediilor la nivelul iraționalității la subiecți în funcție de starea de sănătate perceput
2.3. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul evaluării globale a propriei valori în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.5. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul evaluării globale a propriei valori
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.6. există diferențe semnificative la nivelul evaluării globale a propriei valori, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = 10,936 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.6. – Semnificația diferențelor la nivelul evaluării globale a propriei valori, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.3.. – Valori ale mediilor la nivelul evaluării globale a propriei valori la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2.4. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul nevoii de realizare în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.7. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul nevoii de realizare
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.8.. există diferențe semnificative la nivelul nevoii de realizare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = 4,316 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.8. – Semnificația diferențelor la nivelul nevoii de realizare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.4. – Valori ale mediilor la nivelul nevoii de realizare, la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2.5. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul nevoii de aprobare în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.9. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul nevoii de aprobare
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.10. există diferențe semnificative la nivelul nevoii de aprobare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -6,349 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.10. – Semnificația diferențelor la nivelul nevoii de aprobare, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.5. – Valori ale mediilor la nivelul nevoii de aprobare, la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2.6. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul nevoii de confort în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.11. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul nevoii de confort
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.12. există diferențe semnificative la nivelul nevoii de confort, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -2,824 la un p = 0,008.
Tabelul nr. 3.2.12. – Semnificația diferențelor la nivelul nevoii de confort, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.6. – Valori ale mediilor la nivelul nevoii de confort, la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2.7. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul cerinței absolutiste de dreptate în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.13. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul cerinței absolutiste de dreptate
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.14. există diferențe semnificative la nivelul cerinței absolutiste de dreptate, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -4,140 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.14. – Semnificația diferențelor la nivelul cerinței absolutiste de dreptate, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.7. – Valori ale mediilor la nivelul cerinței absolutiste de dreptate, la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
2.8. Există diferențe semnificative la subiecți în ce privește nivelul evaluării globale a celorlalți în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.2.15. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul evaluării globale a celorlalți
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.2.16. există diferențe semnificative la nivelul evaluării globale a celorlalți, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = -6,913 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.2.16. – Semnificația diferențelor la nivelul evaluării globale a celorlalți, la subiecți, în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.2.8. – Valori ale mediilor la nivelul evaluării globale a celorlalți, la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
3. Există diferențe semnificative în ce privește nivelul stimei de sine la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
Tabelul nr. 3.3.1. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la testul de stimă de sine
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.3.2. există diferențe semnificative la nivelul stimei de sine, la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută, deoarece valoarea testului t = 12,076 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.3.2. – Semnificația diferențelor la nivelul stimei de sine la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
Grafic nr. 3.3.1. – Valori ale mediilor la nivelul stimei de sine la subiecți în funcție de starea de sănătate percepută
4. Există o asociere între nivelul stimei de sine , al distresului și cel al cognițiilor raționale și iraționale
Așa cum se observă în tabelul nr. 3.4.1:
– stima de sine se asociază negativ cu distresul emoțional, ceea ce înseamnă că un nivel scăzut al stimei de sine se asociază cu un nivel ridicat al distresului emoțional, r(1, 30 ) = – 0,891 semnificativ la un p = 0,001.
Grafic nr. 3.4.1. – Asocierea negativă a stimei de sine cu distresul emoțional
– stima de sine se asociază negativ cu iraționalitatea, ceea ce înseamnă că un nivel scăzut al stimei de sine se asociază cu un nivel ridicat al iraționalității, r(1,30) = – 0,785 semnificativ la un p = 0,001.
Grafic nr. 3.4.2. – Asocierea negativă a stimei de sine cu iraționalitatea
– distresul emoțional se asociază negativ cu raționalitatea, un nivel ridicat al distresului emoțional se asociază cu un nivel scăzut al raționalității, r(1,30) = – 0,944 semnificativ la un p = 0,001
Grafic nr. 3.4.3. – Asocierea negativă a distresului emoțional cu raționalitatea
– distresul emoțional se asociază pozitiv cu iraționalitatea, un nivel ridicat al distresului emoțional se asociază cu un nivel ridicat al iraționalității, r(1,30) = 0,815 semnificativ la un p = 0,001.
Grafic nr. 3.4.4. – Asocierea pozitivă a distresului emoțional cu iraționalitatea
– raționalitatea se asociază pozitiv cu stima de sine, un nivel ridicat al raționalității se asociază cu un nivel ridicat al stimei de sine, r(1,30) = 0,886 semnificativ la un p = 0,001.
Grafic nr. 3.4.5. – Asocierea pozitivă a raționalității cu stima de sine
– iraționalitatea se asociază negativ cu raționalitatea, un nivel ridicat al iraționalității se asociază cu un nivel scăzut al raționalității, r(1,30) = – 0,780 semnificativ la un p = 0,001.
Grafic nr. 3.4.6. – Asocierea negativă a iraționalității cu raționalitatea
Tabelul nr. 3.4.1. Valori ale corelației la testele de stimă de sine, distres emoțional, raționalitate și iraționalitate
5. Nivelul distresului, al cognițiilor iraționale și al stimei de sine poate fi semnificativ modificat la pacienții cu psoriazis care au beneficiat de consiliere prin meloterapie
Tabelul nr. 3.5.1. – Valori ale indicatorilor tendințelor centrale la nivelul distresului, cognițiilor iraționale și stimei de sine
Așa cum se observă din tabelul nr. 3.5.2. există diferențe semnificative la pacienții cu psoriazis care au fost incluși în programul de consiliere prin meloterapie, între evaluarea pretest și posttest, deoarece valoarea testului F(1,12) = 3088,666 la un p = 0,000.
Tabelul nr. 3.5.2. – Semnificația intervenției pentru diminuarea distresului și a cognițiilor iraționale și creșterea nivelului stimei de sine la pacienții cu psoriazis care au beneficiat de consiliere prin meloterapie
Grafic nr. 3.5.1. – – Diferențele înregistrate între evaluarea pretest și posttest la pacienții cu psoriazis care au beneficiat de consiliere prin meloterapie.
2.7. Interpretare și concluzii
În prezenta cercetare s-a urmărit identificarea nivelului distresului emoțional al pacienților cu psoriazis, nivelul cognițiilor iraționale determinate de boală precum și al stimei de sine.
De asemenea s-a urmărit identificarea asocierii dintre stima de sine, distres și cogniții iraționale. Cel mai important obiectiv al cercetării a constat în diminuarea nivelului distresului și al cognițiilor iraționale precum și creșterea nivelului stimei de sine la pacienții cu psoriazis în urma implementării programului de consiliere prin meloterapie.
Pentru verificarea obiectivelor și ipotezelor s-a utilizat un eșantion format din 32 de subiecți, 15 constituind grupul pacienților cu psoriazis, iar celălalt grup a cuprins subiecți fără afecțiuni. În programul de consiliere au fost introduși 7 pacienți cu psoriazis care și-au manifestat dorința de a participa și de a fi retestați la terminarea consilierii prin meloterapie.
S-au utilizat următoarele probe: Profilul Distresului Emoțional (PDE), Scala de cogniții raționale și iraționale (GABS), Chestionarul de autoevaluare a stimei de sine (SES).
Studiile care au stat la baza acestei cercetări sunt:
– studii de actualitate:
– Simonic, E. Kastelan, M., Cabrijan, L., Stasic, A., Gruber, F., (2000) – The Influence of Psychological Factors on the Development and Course of Psoriasis
– Wahl A.K., Gjengedal E., Hanestad B.R. (2002)- The bodily suffering of living with sever psoriasis:In-depth interviews with 22 hospitalized patients with psoriasis.
– Korte, J., Sprangers, M.,A.,G., Mombers, F., M., C., Bos, J.,D., (2004) – Quality of Life in Patients with Psoriasis: a Systematic Literature Review
– lucrări teoretice de referință:
– Iamandescu și Luban-Plozza (2003) – Dimensiunea psihosocială a practicii medicale
– Enăchescu, C. (2004) – Tratat de igienă mentală
În urma prelucrării datelor s-a evidențiat existența unor diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul distresului emoțional la pacienții cu psoriazis comparativ cu cei fără afecțiuni ceea ce duce la confirmarea ipotezei 1. Rezultatele înregistrate au evidențiat diferențe semnificative din punctul de vedere al emoțiilor negative funcționale din categoria tristețe/deprimare și frică și a emoțiilor negative disfuncționale din aceeași categorie precum și a emoțiilor negative funcționale și disfuncționale din categoria tristețe/deprimare/frică. Pacienții cu psoriazis au înregistrat niveluri ridicate pe toate aceste șase subscale ale distresului emoțional.
Prelucrarea datelor a arătat că pacienții cu psoriazis au niveluri ridicate ale cognițiilor iraționale, pe toate subscalele înregistrându-se diferențe semnificative între cele două grupuri, ceea ce a condus la confirmarea ipotezei nr. 2.
Și la nivelul stimei de sine s-au înregistrat diferențe semnificative între subiecți, pacienții cu psoriazis având un nivel scăzut la nivelul acesteia, ceea ce este firesc având în vedere formele de manifestare ale psoriazisului care duc, inevitabil la afectarea iamginii de sine. Totuși subiecții fără afecțiuni nu au înregistrat decât niveluri medii la nivelul stimei de sine, însă ipoteza nr. 3 a fost confirmată.
S-a constatat existența unei asocieri puternic negative a stimei de sine cu distresul emoțional și cu iraționalitatea, ceea ce înseamnă că un nivel scăzut al stimei de sine se asociază cu un nivel ridicat al distresului și al iraționalității. Stima de sine se asociază pozitiv cu raționalitatea, un nivel ridicat al primeia se asociază cu un nivel riricat al raționalității. Raționalitatea se asociază puternic negativ cu raționalitatea și cu distresul, nivelul scăzut al raționalității asociindu-se cu niveluri ridicate ale distresului și iraționalității. Distresul emoțional se asociază pozitiv cu iraționalitatea, un nivel ridicat al distresului asociindu-se cu un nivel ridicat al iraționalității; astfel ipoteza 4 s-a confirmat.
Ipoteza 5 a fost confirmată, înregistrându-se rezultate semnificative care evidențiază rolul consilierii tratamentul psoriazisului. Spre deosebire de testarea inițială pacienții care au fost consiliați prin meloterapie au înregistrat rezultate semnificative la testarea finală după implementarea programului de consiliere.
În concluzie reacțiile emoționale declanșate de boală nu sunt statice, ele se modifică dinamic, necesitând în permanență ajustarea asistenței psihologice de către medic, psiholog sau membrii familiei.
Întregul tratament al acestei boli este de fapt un proces de reabilitare cuprinzător și continuu care plecând de la particularitățile b5olnavilor, de la momentul evolutiv specific, de la disponibilități, are ca scop final, recuperarea cât și obținerea unui nivel adecvat al calității vieții.
BIBLIOGRAFIE
Agache, A. ( 2003) – Psoriazisul, Ed. Edicart, București;
Aniței Mihai, ( 2000 ), Introducere în psihologia experimentală, București, Editura „Viața Românească”
Arruda, L., H., F., și Moraes, A., P., F., (2001), The Impact of Psoriasis on Quality of Life, British Journal of Dermatology, Vol, 144, issue 58, page 33, April
Băban, A., (1998) – Stres și personalitate, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Birkenbihl, V., F., (1999) – Stresul-un prieten prețios?, Ed. Gemma Pres, București;
Bucur, G., & Opriș, D., A., ( 2002) – Boli dermatovenerice: enciclopedie, Ediția a II-a, Ed. Medicală Națională, București;
Capella, L., G., și Finzi, F., A., (2003), Complementary Therapy for Psoriasis, Dermatologic Therapy, vol 16, issue 2, page 164, June
Ciocotici,V, Stan,A, ( 2000 ), Statistică aplicată în psihologie, Ed. Polirom, Iași;
Cungi, Ch., (2003) – Cum putem scăpa de stres, Ed. Polirom, Iași;
Derevenco, P., Anghel, I., Băban, A., (1992) – Stresul în sănătate și boală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Ellis, A., (1990) – Rational and Irrational beliefs in counseling Psychology, în Journal of Rational – Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, vol. 8, nr. 4;
Ellis, A., Dryden, W., (1997) – The Practice of Rational Emotive Behavior Therapy, Spinger Pub. Co., New York;
Floru, R., (1974) – Stressul psihic, Ed. Enciclopedică Română, București;
Forsea, D., Popescu, R., Popescu, C., M., (1996) – Compendiu de dermatologie și venerologie, Ed. Tehnică, București;
Fortune DG, Main, C.J., O”Sullivan T.M., et al Quality of life in patients with psoriasis:the contribution of clinicalvariables and psoriasis-specific stress.Br J Dermatol 1997; I37:755-760;
Fortune, D.G., Richards H.L., Kirby, B., McElhone, K.,Main, C.J., Griffiths, C.E.M., (2004) Successful treatment of psoriasis improves psoriasis-specific but not more general aspect of patiemts’Wel-bing, British Journal of Dermatology:151:1219-1226;
Gelder, M., Gath, D.,Mayou, R., (1994) – Oxford Texbook of Psychiatry, Geneva Initiative Publisher, Amsterdam;
Ginsburg, I., (1995) – Psychological and psycho-physiological aspects of psoriasis în revista Dermatology Clinics.
Golu, M., (1981) – Dicționar de psihologie, Ed. Enciclopedică, Bucrești;
Goupil, G., Selye, H., (1991) – Înțelepciunea stresului, Ed. Coresi, București;
Grob, J.J., Revuz, J.P., Ortonne, P., Auquier, P., Lorettes G.(2005)-Comparative study of the impact of chronic urticaria, psoriasis and atopic dermatitis on the quality of life, British Journal of Deramtologz 2005, 152, 289-295;
Hohn, M., (2000), Elemente statistice în analiza fenomenelor psihice, Ed.Arădeană, Arad;
Iamandescu, I., B., (1993) – Stresul psihic și bolile interne, Ed. All, București;
Iamandescu, I., B., (1997) – Manual de psihologie medicală, Ed. Infomedica, București;
Iamandescu, I., B., (2002) – Stresul psihic din perspectivă psihologică și psihosomatică, Ed. Infomedica, București;
Korte, J., Sprangers, M.,A.,G., Mombers, F., M., C., Bos, J.,D., (2004) – Quality of Life in Patients with Psoriasis: a Systematic Literature Review, în Journal of Investigative Dermatology Symposium Proccedings, Vol. 9 Issue 2, March.
Lazarus, R.,S., Folkman., S.,(1984) – Coping and adaptation. In Gentry WD, ed. The handbook of behavioural medicine. Giulford Press, New York.
Lookingbill, P., Donald&Marks, G., J.,jr. (1993) – Principles of Dermatology- Second edition, W.B. Saunders Company, Philadelphia;
Macavei, E. (2002)- Pedagogie-Teoria educației, vol. II, Ed. Aramis, București;
Miclea, M. (1997)- Stres și apărare psihică, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Mihalache, D. (2000)- Aspecte privind interdependența dintre afectarea somatică și psihicul bolnavilor de psoriazis în Revista de dermatologie, Iași, nr.2;
Miuț, P. (2001)- Psihologie generală, vol.II, Ed. Eurostampa, Timișoara;
Percek, A. (1993)- Stresul și relaxarea, Ed. Teora, București;
Radu, I. (1993) – Metodologie psihologică și analiza datelor, Ed. Sincron, Cluj Napoca;
Rotariu Traian, ( 1999 ), Metode statistice aplicate în științele sociale, Iași, Editura Polirom;
Sava, F. (2004)- Analiza datelor în cercetarea psihologică – Metode statistice complementare, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
Selye, H. (1957) – The Stress of Life, Logman, Green, London;
Sillamy, N. (1996) – Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București;
Simonic, E. Kastelan, M., Cabrijan, L., Stasic, A., Gruber, F., (2000) – The Influence of Psychological Factors on the Development and Course of Psoriasis- ACTA, Dermatovenerologica Alpina Pannonica et Adriatica – Vol. 9 Nr. 1;
Stephen, P., McKenna, P.D., Mark Lebwohl, M.D.and Kristijan N, Kahler, MSc (2004) – Development of the US PSORIQoL: a psorisis-specific mesure of quqlity of life, Internațional Journal of Dermatology;
Șchiopu, U. (1997) – Dicționar de psihologie, Ed. Babel, București;
Vernon, A. (2004) – Dezvoltarea inteligenței emoționale prin educație rațional-emotivă și comportamentală, clasele I-IV, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
Vernon, A. (2006). Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rațional-emotivă și comportamentală, clasele V-VIII, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
Zlate, M. (1987)- Un model sintetic-integrativ al personalității, Revista de Psihologie, 1;
Zlate, M. (1997)- Eul și personalitatea, Ed. Trei, București;
Wahl A.K., Gjengedal E., Hanestad B.R. (2002)- The bodily suffering of living with sever psoriasis:In-depth interviews with 22 hospitalized patients with psoriasis.QualHealth Res 2002;I2:250-261;
Weinman J, Petrie KJ, MossMorris R, Horne R (1996) The Illness Perception Questionnaire: a new method for assessing the cognitive representation of illness.Psych Health,11: 114-29;
Windy, D., Raymond G. (2003) – Ghid de terapie rațional emotivă și comportamentală, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
www.psoriasis.org
Anexe
Anexa nr. 1
ofilul distresului emoțional (PDE)
David Opriș, MA și Bianca Macavei, MA
Numele și prenumele____________________
Vârsta____________
Instrucțiuni: Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoțiile pe care oamenii le au în diverse situații. Citiți cu atenție fiecare cuvânt, apoi încercuiți varianta care corespunde cel mai bine întrebării: CUM V-AȚI SIMȚIT ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI?
Anexa nr. 2
Scala de cogniții raționale și iraționale (GABS-SF- General Attitude and Beliefs Scale-Short Form; autori : dr. Raymond DiGiuseppe et al.) adaptată de Simona Popa
INSTRUCȚIUNI :
Pentru fiecare afirmație, vă rugăm să indicați măsura în care sunteți de acord sau împotrivă, încercuind numărul corespunzător. Fiți cât mai sincer și nu lăsați ca răspunsul la o afirmație să influențeze răspunsul la o alta. Nu există răspunsuri bune și răspunsuri greșite; suntem interesați doar de propria dumneavoastră părere.
Anexa nr. 3
Scala de stimă de sine
SELF-ESTEEM SCALE
(Rosenberg-1965)
Vă prezentăm mai jos 10 propoziții care descriu sentimentele despre propria dv. persoană. Vă rugăm citiți cu atenție fiecare propoziție și indicați prin cifra corespunzătoare care din cele 4 răspunsuri vi se potrivesc personal.
1=Sunt în total dezacord.
2=Nu sunt de acord.
3=De acord.
4=Foarte de acord.
1.Simt că am multe calități bune.
2.Câteodată mă simt nefolositor.
3.Simt că sunt o persoană de valoare cel puțin la egalitate cu ceilalți.
4.Aș dori să am mai mult respect față de mine însumi.
5.Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca și ceilalți oameni.
6.Câteodată mă gândesc că nu sunt bun deloc.
7.Am o atitudine pozitivă față de persoana mea.
8.Simt că nu am prea multe motive să fiu mândru de persoana mea.
9.În general sunt satisfacut de mine însumi.
10.În general sunt înclinat să cred despre mine însumi că dau greș în ceea ce întreprind.
BIBLIOGRAFIE
Agache, A. ( 2003) – Psoriazisul, Ed. Edicart, București;
Aniței Mihai, ( 2000 ), Introducere în psihologia experimentală, București, Editura „Viața Românească”
Arruda, L., H., F., și Moraes, A., P., F., (2001), The Impact of Psoriasis on Quality of Life, British Journal of Dermatology, Vol, 144, issue 58, page 33, April
Băban, A., (1998) – Stres și personalitate, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Birkenbihl, V., F., (1999) – Stresul-un prieten prețios?, Ed. Gemma Pres, București;
Bucur, G., & Opriș, D., A., ( 2002) – Boli dermatovenerice: enciclopedie, Ediția a II-a, Ed. Medicală Națională, București;
Capella, L., G., și Finzi, F., A., (2003), Complementary Therapy for Psoriasis, Dermatologic Therapy, vol 16, issue 2, page 164, June
Ciocotici,V, Stan,A, ( 2000 ), Statistică aplicată în psihologie, Ed. Polirom, Iași;
Cungi, Ch., (2003) – Cum putem scăpa de stres, Ed. Polirom, Iași;
Derevenco, P., Anghel, I., Băban, A., (1992) – Stresul în sănătate și boală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Ellis, A., (1990) – Rational and Irrational beliefs in counseling Psychology, în Journal of Rational – Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, vol. 8, nr. 4;
Ellis, A., Dryden, W., (1997) – The Practice of Rational Emotive Behavior Therapy, Spinger Pub. Co., New York;
Floru, R., (1974) – Stressul psihic, Ed. Enciclopedică Română, București;
Forsea, D., Popescu, R., Popescu, C., M., (1996) – Compendiu de dermatologie și venerologie, Ed. Tehnică, București;
Fortune DG, Main, C.J., O”Sullivan T.M., et al Quality of life in patients with psoriasis:the contribution of clinicalvariables and psoriasis-specific stress.Br J Dermatol 1997; I37:755-760;
Fortune, D.G., Richards H.L., Kirby, B., McElhone, K.,Main, C.J., Griffiths, C.E.M., (2004) Successful treatment of psoriasis improves psoriasis-specific but not more general aspect of patiemts’Wel-bing, British Journal of Dermatology:151:1219-1226;
Gelder, M., Gath, D.,Mayou, R., (1994) – Oxford Texbook of Psychiatry, Geneva Initiative Publisher, Amsterdam;
Ginsburg, I., (1995) – Psychological and psycho-physiological aspects of psoriasis în revista Dermatology Clinics.
Golu, M., (1981) – Dicționar de psihologie, Ed. Enciclopedică, Bucrești;
Goupil, G., Selye, H., (1991) – Înțelepciunea stresului, Ed. Coresi, București;
Grob, J.J., Revuz, J.P., Ortonne, P., Auquier, P., Lorettes G.(2005)-Comparative study of the impact of chronic urticaria, psoriasis and atopic dermatitis on the quality of life, British Journal of Deramtologz 2005, 152, 289-295;
Hohn, M., (2000), Elemente statistice în analiza fenomenelor psihice, Ed.Arădeană, Arad;
Iamandescu, I., B., (1993) – Stresul psihic și bolile interne, Ed. All, București;
Iamandescu, I., B., (1997) – Manual de psihologie medicală, Ed. Infomedica, București;
Iamandescu, I., B., (2002) – Stresul psihic din perspectivă psihologică și psihosomatică, Ed. Infomedica, București;
Korte, J., Sprangers, M.,A.,G., Mombers, F., M., C., Bos, J.,D., (2004) – Quality of Life in Patients with Psoriasis: a Systematic Literature Review, în Journal of Investigative Dermatology Symposium Proccedings, Vol. 9 Issue 2, March.
Lazarus, R.,S., Folkman., S.,(1984) – Coping and adaptation. In Gentry WD, ed. The handbook of behavioural medicine. Giulford Press, New York.
Lookingbill, P., Donald&Marks, G., J.,jr. (1993) – Principles of Dermatology- Second edition, W.B. Saunders Company, Philadelphia;
Macavei, E. (2002)- Pedagogie-Teoria educației, vol. II, Ed. Aramis, București;
Miclea, M. (1997)- Stres și apărare psihică, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Mihalache, D. (2000)- Aspecte privind interdependența dintre afectarea somatică și psihicul bolnavilor de psoriazis în Revista de dermatologie, Iași, nr.2;
Miuț, P. (2001)- Psihologie generală, vol.II, Ed. Eurostampa, Timișoara;
Percek, A. (1993)- Stresul și relaxarea, Ed. Teora, București;
Radu, I. (1993) – Metodologie psihologică și analiza datelor, Ed. Sincron, Cluj Napoca;
Rotariu Traian, ( 1999 ), Metode statistice aplicate în științele sociale, Iași, Editura Polirom;
Sava, F. (2004)- Analiza datelor în cercetarea psihologică – Metode statistice complementare, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
Selye, H. (1957) – The Stress of Life, Logman, Green, London;
Sillamy, N. (1996) – Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București;
Simonic, E. Kastelan, M., Cabrijan, L., Stasic, A., Gruber, F., (2000) – The Influence of Psychological Factors on the Development and Course of Psoriasis- ACTA, Dermatovenerologica Alpina Pannonica et Adriatica – Vol. 9 Nr. 1;
Stephen, P., McKenna, P.D., Mark Lebwohl, M.D.and Kristijan N, Kahler, MSc (2004) – Development of the US PSORIQoL: a psorisis-specific mesure of quqlity of life, Internațional Journal of Dermatology;
Șchiopu, U. (1997) – Dicționar de psihologie, Ed. Babel, București;
Vernon, A. (2004) – Dezvoltarea inteligenței emoționale prin educație rațional-emotivă și comportamentală, clasele I-IV, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
Vernon, A. (2006). Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rațional-emotivă și comportamentală, clasele V-VIII, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
Zlate, M. (1987)- Un model sintetic-integrativ al personalității, Revista de Psihologie, 1;
Zlate, M. (1997)- Eul și personalitatea, Ed. Trei, București;
Wahl A.K., Gjengedal E., Hanestad B.R. (2002)- The bodily suffering of living with sever psoriasis:In-depth interviews with 22 hospitalized patients with psoriasis.QualHealth Res 2002;I2:250-261;
Weinman J, Petrie KJ, MossMorris R, Horne R (1996) The Illness Perception Questionnaire: a new method for assessing the cognitive representation of illness.Psych Health,11: 114-29;
Windy, D., Raymond G. (2003) – Ghid de terapie rațional emotivă și comportamentală, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
www.psoriasis.org
Anexe
Anexa nr. 1
ofilul distresului emoțional (PDE)
David Opriș, MA și Bianca Macavei, MA
Numele și prenumele____________________
Vârsta____________
Instrucțiuni: Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoțiile pe care oamenii le au în diverse situații. Citiți cu atenție fiecare cuvânt, apoi încercuiți varianta care corespunde cel mai bine întrebării: CUM V-AȚI SIMȚIT ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI?
Anexa nr. 2
Scala de cogniții raționale și iraționale (GABS-SF- General Attitude and Beliefs Scale-Short Form; autori : dr. Raymond DiGiuseppe et al.) adaptată de Simona Popa
INSTRUCȚIUNI :
Pentru fiecare afirmație, vă rugăm să indicați măsura în care sunteți de acord sau împotrivă, încercuind numărul corespunzător. Fiți cât mai sincer și nu lăsați ca răspunsul la o afirmație să influențeze răspunsul la o alta. Nu există răspunsuri bune și răspunsuri greșite; suntem interesați doar de propria dumneavoastră părere.
Anexa nr. 3
Scala de stimă de sine
SELF-ESTEEM SCALE
(Rosenberg-1965)
Vă prezentăm mai jos 10 propoziții care descriu sentimentele despre propria dv. persoană. Vă rugăm citiți cu atenție fiecare propoziție și indicați prin cifra corespunzătoare care din cele 4 răspunsuri vi se potrivesc personal.
1=Sunt în total dezacord.
2=Nu sunt de acord.
3=De acord.
4=Foarte de acord.
1.Simt că am multe calități bune.
2.Câteodată mă simt nefolositor.
3.Simt că sunt o persoană de valoare cel puțin la egalitate cu ceilalți.
4.Aș dori să am mai mult respect față de mine însumi.
5.Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca și ceilalți oameni.
6.Câteodată mă gândesc că nu sunt bun deloc.
7.Am o atitudine pozitivă față de persoana mea.
8.Simt că nu am prea multe motive să fiu mândru de persoana mea.
9.În general sunt satisfacut de mine însumi.
10.În general sunt înclinat să cred despre mine însumi că dau greș în ceea ce întreprind.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aplicatii ale Meloterapiei In Consilierea Pacientilor cu Psoriazis (ID: 156062)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.