Aplicatie Web Pentru E Commerce

CUPRINS

INTRODUCERE

Ca urmare a dezvoltării Internetului s-a creat „cyberspațiul” care a dus la o comprimare a spațiului și timpului, la o lume globalizată, în care accesul la informații și bunuri materiale să depindă de utilizarea tehnologiei Web, s-a constatat o accelerare importantă a răspândirii comerțului electronic și a monedei vituale.

În domeniul comerțului, magazinele virtuale vor avea un rol din ce în ce mai mare, favorizând contactul cumpărătorului cu o gamă largă de produse și servicii din orice punct al globului.

Din acest motiv am considerat semnificativă alegerea unei teme din domeniul comerțului electronic, ce răspunde cerințelor societății.

Lucrarea de față își propune să prezinte etapele de realizare a unei aplicații Web pentru e-commerce, platformă Web. O platformă Web este alcătuită din două părți: site-ul de e-commerce și aplicația de administrare.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, după cum urmează:

CAPITOLUL 1. Concepte generale de comerț electronic;

CAPITOLUL 2. Tehnologii pentru aplicații WEB;

CAPITOLUL 3. Dezvoltarea unui sistem de comerț electronic;

CAPITOLUL 4. Aplicație WEB pentru e-commerce.

În primul capitol sunt prezentate avantajele, evoluția, aspectele critice, modele de magazine și caracteristicile lor, modele de afaceri în comerțul electronic.

Capitolul 2. include tehnologiile utilizate la realizarea aplicației.

Capitolul 3. analizează: arhitectura unui sistem de comerț electronic, etapele implementării unui astfel de sistem și sistemul electronic de plăți.

Capitolul 4. prezintă analiza problemei și etapele realizării aplicației.

CAPITOLUL 1. Concepte de comerț electronic

Enciclopedia Universală Britannica definește comerțul electronic ca fiind: „ comerț de la întreprinzător la consumator sau de la întreprinzător la întreprinzător, precum și tranzacțiile interne organizaționale care sprijină aceste activități; poate fi dirijat prin internet sau prin alete rețele electronice.”

Avantajele comerțului electronic

Din punctul de vedere al cumpărătorului, avantajele sunt legate de:

timp: cumpărătorul poate vizita fără să părăsească domiciliul un număr mare de magazine virtuale într-un timp mai scurt decât timpul necesar pentru a vizita magazinele tradiționale.

gama largă de produse și servici oferite: cumpărătorul are la dispoziție o gamă variată de produse, având posibitatea să opteze pentru varianta optimă în funcție de cerințele sale și de raportul calitate preț al produsele prezentate.

cumpărătorul poate opta pentru primirea produsului la domiciuliu, plata putând fi realizată fie la primirea produslui, fie prin transfer bancar sau plata cu cardul.

produsele cumpărate din magazinele virtuale pot fi returnate în termenul prezăvut de directiva U.E.

Din punctul de vedere al companiilor, se disting următoarele avantaje:

comprimarea timpului de transfer a informațiilor între companii, posibilitatea colaborării între ele pentru realizarea unor produse și comercializarea lor pe piața internă sau pe terțe piețe;

diminuarea costurilor necesare în cazul comerțului clasic, eliminarea circulației unor documente pe suport de hârtie între parteneri;

relațiile furnizor-client, prin sistemul Web dau posibilitatea unui schimb e informații operativ despre calitatea, performanțele, mentenanța produselor oferite. Clienții având posibilitatea să intervină pentru individualizarea produselor solicitate;

site-urile Web reprezintă o cale rapidă, ușor accesibilă de accesare a informațiilor despre companie, iar prin intermediul Intranet-ului și a Extranet-ului constutuie alternative de desfășurare a afacerilor și vânzărilor.

Tabel 1. Asemănări și deosebiri între comerțul electonic și comerțul tradițional.

Estimări privind evoluția comerțului electronic

Ca urmare a dezvoltării Internet-ului s-a creat „cyberspațiul” care a dus la o comprimare a spațiului și timpului, la o lume globalizată, în care accesul la informații și bunuri materiale să depindă de utilizarea tehnologiei Web, s-a constatat o accelerare importantă a răspândirii comerțului electronic și a monedei vituale.

În domeniul comerțului, magazinele virtuale vor avea un rol din ce în ce mai mare, favorizând contactul cumpărătorului cu o gamă largă de produse și servicii ducând la un nivel al activității economice ce depășește granițele naționale, precum și acorduri internaționale.

Piedici care pot împiedica dezvoltarea comerțului electronic.

securitatea Internet-ului este ușor penetrabilă, deaorece acesta a fost conceput ca un mediu deschis. Protocolul care stă la baza comerțului electronic TCP/IP nu este prevăzut cu serviciile de securitate de bază. Ca urmare a acestui fapt pentru a asigura siguranța transmiei informațiilor este necesară criptarea;

tranzacțiile electronice în care se folosesc bani virtuali permit urmărirea și înregistrarea tuturor tranzacțiilor care se fac în cyberspațiu eliminând caracterul privat în care se cheltuiesc banii în mod normal;

evoluția infrastructura de telecomunicații nu ține pasul cu evoluția tehnologiilor IT, fapt ce poate duce la perturbarea activităților.

O activitate performantă în acest domeniu impune din partea investitorului următoarele: servere performante, tehnologie de comunicații, program software de comerț electronic, tehnologii pentru asigurarea securității(firewall-uri), care presupun costuri ridicate, precum și necesitatea modernizării permanente.

cadrul legislativ și normativ: se regăsește atât în legislația fiscală și civilă cât și în legislația ce protejează proprietatea intelectuală.

Modele de afaceri în comerțului electronic

magazin electronic (e-shop): poate să aparțină unei persoane sau unei companii, pentru promovarea și vânzarea produselor și servicilor proprii. Un astfel conține un catalog cu produse sau servicii, cu descrieri tehnice și comerciale pentru fiecare produs. Pentru gestionarea unui astfel de magazin se folosește un Sistem de Gestiune al Bazelor de Date (SGBD). Comenzile pot fi preluate prin e-mail sau prin formulare, iar plate se poate face prin: cărți de credit sau alte variante electronice.

aprovizionarea electronică (e-Procurement): autoritățile publice și companiile organizează licitații pentru bunuri și servicii publicând pe Web cerințele ce trebuiesc îndeplinite, în acest fel se reduce timpul și scad costurile și asigură participarea la licitații a unui număr mai mare de firme. Concurența duce la un preț mai mic.

magazin electronic universal (e-Mall): un număr de magazine electronice reunite sub aceeași firmă și care acceptă metode de plată comune. Avantajul unui astfel de magazin este că folosește o intertfață unică pentru mia mulți producători, cumpărătorii familiarizându-se mai ușor cu utilizarea ei.

comunități virtuale (virtual communities): presupun anumite plăți din partea membrilor aceștia putând oferii spre vânzare sau formulând cereri de cumpărare a unor produse și servicii;

platforme de colaborare: consta dintr-un set de instrumente și un mediu informațional pentru cooperarea între companii. Câștigurile unei astfel de platfome se constituie din taxă de membru sau de utilizare, vânzări de instrumente specializate (workflow, design, gestiunea de documente);

brokeraj de informații și alte servicii;

Figura 1. Etapele unui act de comerț electronic

Magazin virtual

Magazinul virtual și comunitățiile online

O comunitate virtuală reprezintă un sistem bazat pe tehnologia IT, compus din entități diferite ce interacționează, comunică și conlucrează în mediul virtual. Enititatea definește un corespondent virtual al unei entității reale precum un operator uman, o aplicație software, un aparat, etc..

Magazinul virtual este corespondentul virtual al entității reale și asigură interacțiunea dintre ofertant și client în desfacerea produselor și serviciilor. De la apariția sa comerțul electronic a cunoscut o dezvoltare explozivă și odată cu dezoltarea tehnologiilor ce permit securitatea tranzacțiilor pe internet l-a făcut din ce în ce mai popular.

Magazinul virtual constă într-o locație fixă pe internet unde sunt prezentate informații despre o companie și oferite în scop comercial produse și servicii ale acesteia.

Magazinul virtual prezintă o firmă pe piața electronică cu un efort minim. Informațiile oferite pot fi sub formă de text, imagini, sunete, clipuri video, etc.

Pentru crearea unui magazin virtual eficent trebuie avute în vedere următoarele obiective fundamentale:

să răspundă necesității concrete având un scop precis care să sprijine misunea generală a firmei prin:

costuri de marketing mai scăzute;

distribuirea mai rapidă a informațiilor;

servirea mai bună a clienților: acces la informații și servicii non-stop, facilitând plasarea comenzii, verificarea stadiului acesteia, consutarea unui catalog online;

creșterea vânzărilor: fiind accesibil la nivel global.

avantajele oferite de magazinul virtual:

cunoștințe de specialitate și informații: asigură costuri scăzute al publicării informațiilor. Se pot oferi instrucțiuni detaliate pentru utilizarea produselor, analize ale tendințelor care îi afectează pe consumatori, fișiere directoare referitoare la sursele de informații;

comunicarea: un avizier de mesaje creează o comunitate virtuală în care oamenii care folosesc produsele sau serviciile se pot întâlni pentru a discuta despre experiențele lor;

urmărirea comenzii;

estimări sau rapoarte instantanee.

Magazinul virtual – vizibil și accesibil pentru publicul țintă

Pentru realizarea unui magazin virtual un rol deosebit îl joacă prezentarea grafică a denumirii magazinului, a logo-ului și a sloganului acestuia care trebuie să fie atractive și ușor de memorat de către vizitatorii site-ul. Prezentarea produselor și servicilor oferite trebuie să fie atractivă și ușor de accesat, oferind informații variate despre preț, calitate, performanțe, părerile unor cumpărători care au cumpărat produsele respective. Deasemnea, magazinul trebuie să fie ușor accesibil publicului larg de pe serverul care-l găzduiește.

Modele de magazine virtuale

Exista mai multe tipuri de magazine virtuale:

magazinul electronic universal (e-mall);

aprovizionarea electronică (e-procurement);

piața unui terț (3rd party market-place): o interfață utilizator care aparține unui terț. Aceasta metodă este unică pentru mai mulți producători, utilizatorii fiind familiarizați cu folosirea ei;

comunitățile virtuale (virtual communities);

furnizorii de servicii cu valoare adăugată (value chain service provider) sunt specializați pe funcții specifice: asigurarea logisticii, plata electronică, expertiza în managementul producției și a stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.

platformele de colaborare;

brokerajul de informații și alte servicii;

Caracteristicile unui magazin virtual

Caracteristicile unui magazin vitual sunt după cum urmează:

designul: un design bun al unui magazin virtual va promova identitatea firmei, oferind informații utile într-un mod convenabil și încurajând vizitele ulterioare;

claritatea: logo-ul acestuia sau o grafică de mari dimensiuni, ce impresionează utilizatorul în momentul în care acesta accesează pagina site-ului. Fiecare dintre paginile unui magazin virtual ar trebui să fie ca o vitrină a unui magazin clasic, conținând atât elemente grafice, cât și text ce scot în evidență conținutul;

simplitatea: denumirea departamentelor, a categoriilor și subcategoriilor listate în homepage trebuie să fie descriptive și trebuie să fie evocatoare pentru ca utilizatorii să dorească să le viziteze;

rapiditatea: paginile magazinului virtual ar trebui să livreze informații rapid, pe fiecare pagină trebuie să existe atât informații sub formă grafică, cât și text. Imaginile grafice care au mai mult de 10K ar fi bine să fie evitate. Pentru imaginile grafice de mari dimensiuni necesare, ar fi indicat să se prezinte versiuni mai mici ale acestora cu posibilitatea ca utilizatorul să poată accesa imaginea de dimeniune mare;

atract evocatoare pentru ca utilizatorii să dorească să le viziteze;

rapiditatea: paginile magazinului virtual ar trebui să livreze informații rapid, pe fiecare pagină trebuie să existe atât informații sub formă grafică, cât și text. Imaginile grafice care au mai mult de 10K ar fi bine să fie evitate. Pentru imaginile grafice de mari dimensiuni necesare, ar fi indicat să se prezinte versiuni mai mici ale acestora cu posibilitatea ca utilizatorul să poată accesa imaginea de dimeniune mare;

atractivitatea: în text se recomandă folosirea cuvintelor evocatoare pentru a descrie compania, magazinul, departamentele acestuia, folosirea imaginilor grafice de mici dimensiuni pentru a fragmenta paginile vizual și folosirea unui stil personalizat. Design-ul trebuie să fie atractiv; actualizare săptămânală a știrilor din domeniu; o informație sau o lecție săptămânală despre produsul său serviciul oferit; un grup de discuții în care vizitatorii să lase mesaje cresc atractivitatea magazinului;

securitatea: oferirea de garanții care să nu dea loc la neînțelegeri, explicarea procesului de comandare a mărfii, imaginea firmei să pară ceva tangibil, utilizarea mărturiilor de la clienți.

CAPITOLUL 2. Tehnologii pentru aplicații WEB

Succesul rețelei WWW

Succesul rețelei WWW a fost determinat de atitudinea CERN față de dezvoltarea proiectului. Acesta a fost finalizat repede, iar CERN publicând codul sursă al programelor care au fost folosite la realizarea lui, încurajând astfel colaborarea mediului academic și comercial și oferind milioanelor de utilizator posibilitatea de a contribui la dezvoltarea rețelei.

Orice utilizator poate devini furnizor de informații întrucât necesarul sistemului de a rula un server WWW sunt minime. Simplitatea limbajului HTML (HyperText Markup Language), utilizat pentru crearea de documente interactive, permite acestor utilizatori să contribuie la extinderea bazei de date formată din documentele de pe Web. De asemenea, natura rețelei oferă o cale de a interconecta calculatoarele ce au diferite sisteme de operare și poate afișa informații create într-o mare varietate de formate existente.

Idei concretizate sau în curs de materializare în evoluția rețelei WWW:

„electonic publishing” : multe edituri își prezintă pe Web cataloage cu noi apariții sau chiar publicații complete. În viitorul apropiat ne putem aștepta la o largă apariție a acestor publicații din toate domeniile;

reclame pentru companii: multe companiile își prezintă produsele într-un mod foarte atractiv folosind WWW;

tranzacții comerciale: pentru a achiziționa produsele dorite este suficientă o vizitare a paginii WWW a magazinului vitual și completarea unui formular;

vot prin Web – multe site-uri realizează acest lucru deja;

sisteme interactive de recreere: WWW-ul va oferi utilizatorului posibilitatea să participe interactiv la emisiuni de divertisment, la piese de teatru online etc. Pasul care mai trebuie făcut îl constituie găsirea unor canale de comunicație mai rapide care să permită transferul unui volum extrem de mare de date aproape instantaneu.

instrumente de educație interactivă: cursuri și seminarii online, susținerea unor examene online pentru studenți;

prezentări multimedia în timp real, beneficiind de capacitățile multimedia ale WWW-ului.

Protocolul HTTP

HyperText Transfer Protocol (HTTP) este un protocol pentru transferul informaților aflate pe serverele World Wide Web (WWW). HTTP reprezintă un protocol de tip text, fiind protocolul cel mai des folosit pentru serverele WWW.

„HTTP (HyperText Transfer Protocol) – protocolul de transfer al hipertextului – care permite comunicarea între două calculatoare”. HTTP este de fapt un limbaj comun pentru transferul documentelor Web prin Internet. HTTP-ul este un protocol fără conexiune pentru ca după ce un client stabilește o conexiune cu serverul și primește pagina Web pe care a solicitat-o, conexiunea este abandonată până la următoarea cerere. Avantajul pe care îl prezintă reiese din faptul că menținerea unei legături constante cu serverul ar duce la scăderea performanței. Deci protocolul fără conexiune duce la creșterea numărului de persoane care pot fi deservite de un server Web.

Ca orice protocol HTTP-ul este un mecanism extrem de complex, dar în același timp un dialog simplu bazat pe principiul cerere/răspuns: după o secvență inițială de conectare, clientul emite o cerere spre server. O cerere pe WWW începe de la un (sau din interiorul unui) document în format HTML și poate lua o mare varietate de forme: de la cererea simplă adică aducerea unui alt document prin cereri de căutare și până la completarea form-urilor HTML. Datele transferate de către protocol pot veni în formate diferite, de la text simplu și până la imagine sau chiar videoclip-uri. Trebuie să ținem cont de faptul că datele ce compun un document se pot afla pe calculatoare diferite, putând fi accesate doar prin alte protocoale de comunicație, nu direct via HTTP.

Comunicația primordială se derulează între utilizatorul, care a inițiat cererea și serverul Web accesat. Serverul la rândul lui are la dispoziție mai multe mecanisme pentru a transfera mai departe cererea utilizatorului. CGI specifică exact sub ce formă trebuie date mai departe informațiile sosite ca cerere de la utilizator. Programele care recepționează cererile se numesc programe CGI: sunt practic programe activate pe server, indirect, de către utilizatori externi, grație caracterului interactiv (dinamic) al documentelor HTML. Aceste programe pot fi scrise în principiu în orice limbaj de programare de uz general (de la C la Visual Basic), dar modul cel mai popular este scrierea unor script-uri în Shell, Perl sau Tcl.

SGML (Standard Generalized Markup Language)

SGML reprezintă un standard internațional pentru a defini o metodă de reprezentare a textelor în format electronic, independent de dispozitiv și de sistemul de calcul.

De asemenea, reprezintă un metalimbaj adică o descriere formală a unui limbaj, în acest caz un limbaj de adnotare (de formatare) de texte.

Termenul marcaj (markup), utilizat inițial pentru a descrie anumite adnotări, note marginale în cadrul unui text, cu intenția de a indica tehnoredactorului cum trebuie listat un anumit pasaj, ori chiar omis. Exemple de acest gen ar fi folosirea anumitor simboluri speciale, listarea unor părți de document cu un corp de literă (font) specificat sau sublinierea anumitor cuvinte. Din cauza faptului că formatarea și imprimarea textelor au fost automatizate, termenul marcaj s-a extins pentru a putea acoperi toate tipurile de coduri de marcare inserate în textele electronice, scopul sau fiind de a indica modul de formatare, listare ori alte acțiuni.

Generalizând, marcajul/codarea poate fi definit drept orice acțiune de a interpreta explicit o porțiune de text. La un nivel superficial, toate textele sunt codate: folosirea majusculelor, a elementelor de punctuație, dispunerea enunțurilor în pagină putând fi privite drept marcaje. Codificarea unui text pentru procesarea computerizată este asemănătoare cu transcriere unui manuscris din „scriptio continua”, într-un format intern, special, dictat de utilizator prin folosirea, explicită sau nu, a unor marcaje sau directive care definesc modul de interpretare a conținutului textului. Printr-un limbaj de specificare se înțelege un set de convenții de marcare ce pot fi utilizate pentru codificarea textelor. Un limbaj de marcare, trebuie să specifice mulțimea de marcaje obligatorii, cele permise, maniera de identificare a marcajelor și care este semantica marcajalor disponibile (acest proces este similar procesului de specificare a sintaxei și semanticii unui limbaj de programare).

HTML (HyperText Markup Language)

Hypertext

Hypertextul este conceptul care stă la baza WWW, putând reprezinta un text cu elemente active.

„Hypertextul este o metodă de prezentare a informației, unde anumite cuvinte ale textului pot fi apelate pentru a furniza alte informații. Aceste cuvinte reprezintă legătura către alte documente, care pot fi texte, imagini, filme, etc. Hipertextul este de fapt un text îmbogățit. Hipertextul este stocat în fișiere cu extensia .htm sau .html”.

Termenul de hypertext a fost inventat de Ted Nelson în cartea sa „Literary Machines”, unde îl definea ca fiind „o scriere nesecvențială” și abia mai târziu el a fost considerat ca un mediu specific pentru calculatoare. Primele modele de astfel de sisteme electronice au fost evidențiate în 1945 de Vannevar Bush.

Limbajul HTML

HTML-ul (HyperText Markup Language) este limbajul de formatare al hipertextului. HTML este un limbaj creat în principiu pentru a realiza pagini Web.

Meritul conceperii acestui limbaj îi este atribuit lui Tim Berners-Lee, programator la Centrul European de Fizica Particulelor (CERN). Din punctul de vedere mediului științific HTML-ul reprezintă o înlesnire la accesul datelor provenite din cercetări, deci un schimb de experiențe.

Originile sale sunt cele ale unui limbaj bazat pe modelul SGML (Standard Generalized Markup Language). Ca limbaj de formatare, HTML folosește declarații SGML și definiții de tipuri de documente (document type definition = DTD).

HTML, împreună cu Hypertext Transfer Protocol (HTTP), este un limbaj care a rezolvat problema interfațării unui calculator dintr-o rețea cu un altul – eventual alt tip – și a înlesni schimbul de informații.

„În prima fază HTML a fost un limbaj de formatare”. Întreaga sa responsabilitate era să realizeze formatarea textelor din documente. Controlul formatării documentului era însă limitat la hedere și paragrafe, iar la nivel de text doar bold (litere îngroșate) și italic (aldine).

Pornind de la aceste premise (mai mult decât modeste) a început dinamica dezvoltare a unui limbaj. Prima schimbare a apărut în momentul în care textul a putut fi vizualizat împreună cu o interfață grafică (GUI). Aceasta s-a întâmplat în 1993 odată cu apariția browser-ului Mosaic. De atunci până în zilele noastre, cu fiecare standard HTML apărut, tendința este de a trece de la o informație statică spre mișcare, design avansat și multe forme de media.

HTML-ul permite inserarea de:

text;

sunete;

imagini;

filme;

indicatori de prezentare a informației;

legături către alte pagini;

aplicații Java, Javascript etc.

Crearea paginilor web se poate face:

cu ajutorul editoarelor de text cum ar fi Word, Notepad, etc.. Avantajul acestei metode este acela de a oferii un mare control asupra paginilor create;

cu ajutorul editoarelor HTML, editoare de text cu anumite îmbunătățiri printre care și introducerea automată a etichetelor, a culorilor sau chiar verificarea sintaxei HTML;

prin intermediul editoarelor WYSIWYG (What You See Is What You Get) precum Microsoft Expression Web2, Adobe Dreamweaver, etc. Aceste editoare sunt grafice în totalitate, însă oferă mai puțin control asupra codului generat.

HTML-ul folosește multe tipuri de tag-uri (marcatori sau etichete).

Tag-urile pot fi:

singulare – când se regăsește numai tagul de început (<hr>);

pereche sau de tip bloc – reprezentat printr-un tag de început, exemplu și unul de sfârșit: (<i>), (</i>)

În universul Web, generarea de pagini HTML competitive depinde foarte mult de furnizarea unui conținut de actualitate. Sintagma „conținutul este Rege” fiind foarte actuală. Conținutul HTML generat „on-the-fly” permite furnizarea de informații personalizate și „energizarea” website-ului care oferă această informație.

O pagină standard de Web poate fi creată, fie editând cuvintele-cheie specifice HTML, denumite tag-uri, fie cu ajutorul uneia dintre numeroasele aplicații denumite „HTML authoring”. Ulterior, fișierul generat este copiat pe serverul Web și „servit” către public. Din păcate, majoritatea acestor pagini sunt „statice”, conținutul fiind consistent indiferent de momentul accesării.

Site-urile WEB

Site-urile Web reprezintă o multitudine de pagini Web care sunt interconectate. Site-urile pot conține legături către alte site-uri, ducând la obținerea unor rețele de informații. Primul document dintr-un site poartă numele de Home Page (pagina de pornire). Ea conține legături către toate celelalte documente/pagini. O pagină de Web se aseamănă cu o pagină obișnuite de carte, numai că are o lungime nelimitată, lățimea fiind impusă de lățimea ecranului. Mai multe pagini Web adunate într-un sistem ierarhic și care au un anumit element în comun, se numesc site Web.

O pagină de Web poate conține orice de la text simplu și până la imagini, animații, sunete sau chiar filme. Elementele unei pagini Web care fac trimitere la alte pagini poartă numele de legături (links).

Internetul poate fi un instrument extrem de folositor pentru orice companie, mare sau mică, de nivel local, național sau mondial atunci când este folosit într-un mod corespunzător. El poate fi folosit atât pentru publicitate, cât și pentru a oferi unei game foarte largi de persoane informații despre firma respectivă sau chiar mai mult poate fi folosit de firmele care se ocupă de comerț, prin implementarea unui sistem de comerț electronic prin care firma respectivă să își poată lărgi piața de desfacere a produselor pe care le comercializează.

Pentru ca o firmă să își facă cunoscută existența și obiectul de activitate via Internet, ea trebuie să își construiască un site pe care să pună informațiile necesare. Aceste site-uri sunt în general construite de specialiști în informatică, numiți designeri de pagini Web. Însă pentru a construi un site, managerul firmei trebuie să știe ce să ceară de la cel pe care îl angajează pentru această acțiune. În general, există patru tipuri de site-uri: cele cu pagini statice, cele cu pagini dinamice, cele orientate pe baze de date sau magazinele virtuale.

Site-urile cu pagini statice sunt cele mai simple de realizat și prezintă informații de ordin general cum sunt obiectul de activitate al firmei, reclama acesteia și modul de contact.

Site-urile cu pagini dinamice sunt site-uri la care informațiile prezentate trebuiesc actualizate periodic.

Site-urile care folosesc baze de date sunt destinate firmelor care au în ofertă foarte multe produse, de ordinul sutelor sau chiar miilor și a căror actualizare se face mult mai ușor prin modificarea directă a bazei de date, site-ul operând automat modificarea efectuată.

Magazinul virtual este cel mai complicat și mai costisitor tip de site. El este destinat celor care vor să facă comerț prin Internet, prin intermediul cărților de credit. Site-ul trebuie să fie în legătură permanentă cu o bancă și cu un emițător de cărți de credit pentru a verifica veridicitatea datelor introduse de către cumpărător. Mai mult, sistemul de siguranță trebuie să fie cât se poate de avansat pentru a proteja site-ul împotriva fraudei electronice.

Realizarea interactivității și a altor efecte într-o pagină Web va conduce în mod automat la niște acțiuni pe care pagina trebuie să le realizeze în funcție de declanșarea sau nu a unui stimul de către vizitator. Pentru realizarea acestui lucru în mod practic este nevoie de simularea unor structuri de decizie, alternative sau repetitive, precum și o serie de alte acțiuni care prin intermediul HTML-ului nu pot fi realizate.

Faptul că HTML-ul nu rezolvă aceste lucruri pare deranjant, însă, pe de altă parte stă la baza popularității și a portabilității sale.

DHTML (Dynamic HTML)

„HyperText Markup Language (HTML), reprezintă un set de comenzi simple care determină modul de afișare al unei pagini prin intermediul browser-ului de Web. Problema cea mai mare o reprezintă design-ul unei pagini, deoarece pagina rezultată avea un caracter static, static în sensul că odată încărcată ea nu se mai schimba, mai puțin gif-urile animate, însă acestea sunt trucuri adaptate pentru Netscape Navigator”.

În timp, lucrurile au avansat prin lansarea lui JavaScript și a standardului CGI (Common Gateway Interface), iar paginile Web au început să prindă viață, dar problemele au continuat să apară. Script-urile CGI chiar dacă sunt unelte puternice, au în continuare o viteză redusă. Applet-urile Java sunt și ele o alternativă excelentă și elegantă pentru a da viață unei pagini statice, însă la fel ca și script-urile CGI un astfel de applet trebuie să reîncarce toată pagina pentru a o actualiza. Există totuși specificat un comportament dinamic în această direcție, iar acesta se modelează prin comanda <META>.

DHTML-ul este doar un concept, nu este ceva bine definit, concret, cum ar fi Javascript sau ActiveX, nu este un browser și nici un tag HTML sau un plugin. Practic DHTML-ul include atât Javascript, VBScript, DOM, Layers, CSS, fiind astfel o tehnologie de creare a paginilor dinamice.

Un document DHTML este, așadar, un document HTML care se schimbă după ce pagina a ajuns în browser, iar de aici rezultă principalele sale caracteristici:

este un script ce se execută la client; diferență dintre el și JavaScript și VBScript nu constă în tehnologia pe care lucrează, ci pe numărul de elemente care pot fi manipulate de aceste scripturi. Aceste elemente poartă numele de obiecte document, sau obiecte ale documentului, iar mecanismul prin care acestea sunt manipulate se numește modelul obiectelor documentului sau Document Object Model (DOM).

partea principală a DHTML este DOM; DOM reprezintă ierarhia de elemente prezente în browser la un moment dat. Înainte de apariția lui Internet Explorer 4.0 exista deja un set DOM, însă numărul de elemente care făceau parte din ierarhie și puteau fi modificate de scripturi era infim. Internet Explorer 4.0 a mai făcut ceva în plus. A scos DOM din scripturi și l-a introdus în browser, astfel încât, în loc să avem un limbaj care are conceptele mai multor obiecte avem un browser care stochează structura și modul de prezentare a paginii și oferă scripturilor aceste informații. Datorită acestui lucru, un obiect stocat cu <div> poate fi folosit, bineînțeles în mod diferit, atât de către JavaScript și VBScript, cât și de un applet Java, un control ActiveX sau de către un cod COBOL!

Pe lângă stocarea structurii unei pagini, DOM mai realizează și un alt lucru, prin intermediul elementului „event model”, adică acea parte din DOM care specifică elementul care va declanșa schimbările în cadrul paginii. Exemple de event models sunt: onload, onmouseover, onsubmit.

NetScape, are la ora actuală un sistem mai complicat și care suportă un număr limitat de elemente să fie manipulate prin scripturi, în completare lansând ideea de layere, o invenție inutilă, suplimentară, ineficientă și, deocamdată, neconformă cu standardele și cerințele W3C.

„Modul de implementare a DOM de către NetScape se face prin Layere, practic niște tag-uri HTML suplimentare care acționează ca niște containere generice”.

obiectele paginii pot fi manipulate cu oricare dintre scripturi, însă, trebuie să ținut cont că, dacă JavaScript este văzut de multe browsere, VBScript este văzut doar de către Internet Explorer, iar controalele ActiveX au nevoie de un plugin pentru a fi rulate din NetScape.

DHTML mai presupune și recomandă folosirea CSS. Pentru că fac parte din DOM, elementele CSS sunt accesibile scriptului, fiind astfel posibilă schimbarea a aproape orice din pagină, inclusiv poziția și dimensiunea.

O categorie specială de pagini Web o reprezintă aceea pentru care conținutul sau tag-urile HTML sunt generate sau modificate în mod dinamic. Imaginea acestor pagini este diferită la fiecare nouă accesare de către un internaut.

Cel mai interesant efect îl reprezintă modificarea acestor pagini în urma apariției unui eveniment în timp real, cum ar fi interacțiunea utilizatorului cu un element din pagină sau prezentarea unei informații în timp real. Această generare „on-the-fly” de conținut dinamic HTML este realizată la nivelul serverului WWW, în momentul vizualizării paginii de către o aplicație dedicată acestui scop.

Printre exemple uzuale de utilizare a acestei categorii de pagini Web se numără: afișarea informațiilor stocate în baze de date sau a rezultatelor căutării unei informații cu ajutorul modulelor de căutare („search engine”).

Generarea „on-the-fly” de conținut HTML poate fi realizată în mai multe feluri, deosebirea constând în facilitățile diferite, diversele grade de flexibilitate, cerințele de sistem și de preț.

În mod curent, sunt disponibile 4 opțiuni:

SSI (Server Side Includes);

Fixed CGI (Common Gateway Interface);

Parameter-variable fixed CGI;

Parsed-parameter variable cgi.

SSI (Server Side Includes) reprezintă o variantă mai ieftină care permite realizarea unei varietăți de efecte „on-the-fly” HTML.

Fixed CGI (Common Gateway Interface) permite generarea de conținut nu pe bază utilizării unor variabile de sistem (de ex. REMOTE_IDENT, în cazul SSI), ci a unor informații de genul: „Hello? Who is there?”, caz în care informația în sine este o variabilă, nefiind necesară interacțiunea cu utilizatorul.

În cazul variantei Parameter-variable fixed CGI acțiunea este un efect al interacțiunii cu utilizatorul.

Ca exemple de utilizare pot fi menționate: module de căutare, formulare de e-mail, ca și alte aplicații în care interacțiunea cu utilizatorul are un anumit efect. Rezultatul este afișat într-o formă pre-determinată, cum ar fi, de exemplu, generarea, ca efect al unei căutări, a unei pagini similare cu cele afișate de un motor de căutare.

Parsed-parameter variable cgi reprezintă, de fapt, varianta care permite generarea de conținut dinamic HTML.

Extensiile de tag-uri HTML pentru generarea de conținut dinamic diferă de la un produs la altul, dar majoritatea acestora permit rezolvarea problemelor care necesitau aplicații dedicate CGI: module de căutare, formulare de validare a datelor, suport pentru poșta electronică, acces la baze de date, inserare de conținut variabil, recunoaștere tip aplicație client (browser), gestiune nume login/parole.

Dintre numeroasele aplicații de acest tip, pot fi menționate Htmlscript (Htmlscript Corp.), Cold Fusion (Allaire).

În acest moment, sunt disponibile ca tehnici de programare HTML:

aplicațiile de tip „site-centric”,

aplicațiile de tip „database-centric”.

Prima categorie oferă suport pentru dezvoltarea de activități generale Web, în scopul de a maximiza capacitatea autorului de a produce pagini Web. În mod normal, acest tip de aplicații oferă un suport redus pentru activități legate de gestiunea bazelor de date.

Cea de-a doua categorie de aplicații e reprezentată prin „database-centric”, care funcționează ca interfețe spre sisteme de gestiune a bazelor de date, cum ar fi Oracle, Informix, Sybase, și care, în schimb, oferă suport redus pentru efortul de dezvoltare Web.

Aplicațiile „site-centric” sunt strâns corelate cu sintaxa HTML, spre deosebire de cele „database-centric.

Pe linia de mijloc între acestea, se află aplicații ca Htmlscript Corp. Htmlscript, cu facilitați de sintaxă, funcționalitate bună și facilități primare de acces la baze de date. Acestea sunt indicate pentru aplicații Web de dimensiuni reduse.

CGI (Common Gateway Interface)

„CGI (Common Gateway Interface) este un mecanism prin care clienții (browserele) pot trimite informații înapoi la server, și serverul poate trimite e-mail clientului cu datele cerute. De obicei, CGI se folosește pentru procesarea datelor dintr-un formular trimis de browser, și se specifică în atributul „action” al unui formular.”

Datele din formular sunt trimise la server la apăsarea butonului „Submit”, sub forma unui șir de caractere: numescript?numevar1=valoarevarl&numevar2=valoarevar2.

În exemplul anterior, se trimite serverului numele scriptului CGI care trebuie să fie executat (el este specificat în atributul „action” al formularului), împreună cu numele variabilelor și valorile lor din formular. Scriptul de pe server le primește, apoi le procesează, ca mai apoi să trimită un e-mail utilizatorului cu rezultatele.

Scriptul CGI trebuie să facă trei lucruri:

să interpreteze șirul primit ca parametru, și să scoată din el variabilele și valorile lor (dacă este vorba de datele dintr-un formular);

să proceseze aceste date;

să trimită e-mail la o adresă anume, cu datele rezultate din urma procesării, eventual să genereze o pagină de Web.

Scripturile CGI de pe un server apar în subdirectorul cgi-bin. Majoritatea scripturilor CGI la ora actuală de pe Internet sunt scrise în limbajul Perl, dar există scripturi CGI și în C, Java („servlets”) și alte limbaje. Desigur, serverul de Web trebuie să ofere suport pentru CGI.

Serverul poate genera dinamic, „on-fly”, fișiere HTML pe care să le trimită utilizatorului spre afișare, în funcție de datele trimise/cerute de client. Acest lucru se poate realiza cu SSI („Server-Side Includes”). SSI este un limbaj prin care se poate crea dinamic conținutul paginii de Web trimis la client. Nu toate serverele de Web oferă suport pentru SSI.

PHP (Hypertext Preprocesor)

„PHP este cunoscut în versiunile mai vechi și sub numele de PHP/FI (Personal Home Pages/Form Interpreter); inițial a fost gândit a fi o simplă aplicație CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML și procesate de un program scris într-un limbaj (C, Perl, Script shell) executat pe server”.

O interfeță CGI are nevoie de permisiune pentru rula programe pe server, ceea ce conducea în unele cazuri la breșe în securitate și în plus la disocierea de documentul HTML a programului care procesa date.

PHP (în versiunea curentă PHP 5.5) constă dintr-un pachet ce oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul fișierelor HTML, și care prezintă suport pentru manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (cum ar fi: MySQL, mSQL, Oracle, etc.) și acces la sisteme hypermedia precum Hyperwave. PHP mai suportă încărcarea fișierelor de pe calculatorul client ului: upload (standard propus de E. Nobel și L. Masinter de la Xerox, descris în RFC în 1867) și oferă suport pentru cookies.

Limbajul PHP a devint cunoscut datorită faptului că este simplu, rapid și gratuit. În plus, folosește foarte multe funcții built-in. Iar sper deosebire de ASP de la Microsoft poate rula pe orice sistem de operare.

Un mare avantaj față de limbajele de programare C sau Perl este faptul că nu necesită utilizarea unui număr mare de comenzi pentru a crea cod HTML.

Această aplicație este disponibilă gratuit pe Internet pentru medii Windows și Unix, făcând parte din serverul Apache. PHP reprezintă un server flexibil pentru dezvoltarea de aplicații Web sofisticate, alături de altele comerciale precum WebSphere sau Netscape Application Server sau Apple WebObjects.

PHP-ul nu se limitează doar la generarea de cod HTML: el poate genera și cod PDF sau chiar filme în Flash. El poate fi folosit de majoritatea sistemelor de operare: Linux, de majoritatea variantelor de Unix, Windows, Mac OS X, RISC OS etc. De asemenea, PHP are suport pentru majoritatea serverelor Web (Apache, Microsoft Internet Information Server, Microsoft Personal Web Server, Netscape Server, etc.).

Istoria sa începe la sfârșitul lui 1994, când Rasmus Lerdorf dezvoltă prima versiune de PHP ca proiect personal. PHP este făcut public 1995, cu numele de „Personal Home Page Tools”, fiind considerat la vremea aceea un analizor simplist care putea interpreta câteva macrourice care se puteau regăsi în cadrul documentului HTML.

Analizorul a fost rescris și denumit PHP/Fi versiunea 2.0, unde FI (Form Interpreter) era denumirea unei alte aplicații scrisă de Rasmus Lendorf, un interpretor de formulare HTML. I s-a adăugat și suportul pentru bazele de date mSQL ceea ce a dus la succesul pe care l-a avut PHP, fiind disponibil gratuit. La sfârșitul lui 1996, se estima că PHP/FI era utilizat de cel puțin 15000 site-uri Web ajungând ăn 1997 la un număr de 50000. Programatorii Zeev Suraski și Andi Gutmans l-au rescris, noua aplicație formeazând nucleul versiunii PHP3, care a inclus o parte din vechile surse de PHP/FI 2.0. La începutul anului 2000, a fost făcută publică versiunea 4, utilizând puternicul motor de scriptare Zend și oferind suport atât pentru serverul Apache, cât și pentru alte servere Web. De asemenea, PHP4.0 oferă posibilitatea accesării documentelor XML via DOM ori SAX.

„Astăzi PHP este utilizat de sute de mii de programatori (estimat) și câteva milioane de site-uri raportează că îl au instalat, ceea ce alcătuiește peste 20% din toate domeniile din Internet. Se estimează că numărul de site-uri folosind PHP este de peste un milion”. Pe Web există o gamă largă de aplicații și utilitare diverse concepute și create în PHP, care pot fi regăsite grupate și în așa numitul PEAR (PHP Extension and Add-on Repository).

Echipa care se ocupă de dezvoltarea PHP-ul include zeci de programatori, precum și alte persoane care lucrează la proiectele asociate cu PHP, cum ar fi PEAR și proiectul de documentare.

PHP5 a fost lansat în iulie 2004, el este condus de nucleul său, un Zend Engine 2.0 cu un nou model de obiecte și o multitudine de alte noi facilități.

2.6 MySQL

„O bază de date reprezintă o colecție partajată de date, între care există relații logice (și o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesitățile informaționale ale unei organizații.”

Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date sau SGBD-ul este un amblamblu de program de gestiune a datelor sau a unui mediu de programe destinat exclusiv gestiunii bzelor de date și care asigură următoarele încărcarea, actualizarea și ineterogarea bazei de date și interfața cu sistemul de operare în vederea simplificării accesului la baza de date.

Un astfel de sistem de gestiune care este implementat pe calculator pentru a gestiona intefața cu datele din baza respectivă, formează un server de baze de date.

Arhitecturii client-server (Internet Explorer-Apache sau Chrome-Apache sau firefox Apache etc.) i se vor adăuga perechea de aplicații script asociat formularului-server baze de date.

MySQL reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale, foarte popular datorită rapidității și robusteței sale. Serverul MySQL a fost creat pentru a lucra cu bazele de date într-un mod rapid. Serverul controlează accesul la baza de date, prin premiterea accesului la datele utilizatorului. Este un server multiuser și multithread și utilizează limbajul standard de interogare a bazelor.

Distribuiția MySQL:

un server SQL;

programe client pentru accesul la server;

blibliotecă client.

Prin urmare, reprezintă un sistem client-server compus, dintr-un server SQL multithread ce cuprinde facilități pentru diferiți utilizatori, diferite programe și biblioteci client, instrumente de administrare și un număr mare de interfațe de programe. Serverul de date este un program, localizat pe calculatorul server cu stocarea datelor, care primește cererile clienților sosite din rețea și obține acces la datele din baza de date în funție de cererea clientului, pentru a putea furniza informațiile solicitate. Un client represintă un tip de program specializat, ce se conectează la serverul bazei pentru a efectua interogările pentru a prezenta informațiile pe care aceștia le doresc.

MySQL suportă o gamă variată diversă de produse software, oferind astfel un set complet de funții. Securitatea, viteza mare și conectivitatea fac din MySQL unul dintre cele mai căutate produse pentru gestiunea bazelor de date.

2.7 Apache XAMPP

Un server se definește ca fiind un daemon ce acceptă conexiunile, răspunzând cererilor clienților conform protocolului HTTP. Asemeni altor protocoale utilizate, HTTP-ul este un protocol de tip cerere-răspuns, bazat pe TCP/IP, un protocol destinat transferurilor de informații hypermedia.

Serverul Apache este proiectat de Apache Software Foundation și constă dintr-un efort de echipă cu scopul de a dezvolta și întreține un server Web care să ofere servicii HTTP pentru diferite sisteme de operare. Este open-source, securizat, eficient și extensibil.

Serverul Apache iese în eviență prin:

opțiunile de configurare și design-ul modular;

portabilitate.

Caracteristicile serverului Apache:

are foarte multe facilități;

este extensibil;

este modular;

gratuit.

Aceste caracteristici au făcut din serverul Apache unn produs software extrem de popular, acoperind aproximativ 60% din piața dedicată serverelor de Web.

CAPITOLUL 3. Dezvoltarea unui sistem de comerț electronic

Arhitectura unui sistem de comerț electronic

Arhitectura unui sistem de comerț electronic implică colaborarea a patru componente, cu următoarele roluri:

Client: presupune un existența unui calculator, conectat direct sau indirect la Internet, folosit de către cumpărător/utilizator/vizitator pentru a naviga și a face cumpărături.

Comerciant: presupune un sistem informatic compus dintr-o parte de software și o parte hardware, situat la sediul comerciantului și care găzduiește și actualizează periodic catalogul de produse și servicii disponibile a fi comandate online via Internet.

Sistemul tranzacțional: presupune un sistemul informatic, deasemnea o parte hard și una soft, care este responsabil cu procesarea comenzilor, inițierea plăților, evidența înregistrărilor și a altor aspecte implicate în procesul de tranzacționare.

Dispecer plăți (Payment Gateway): presupune un alt sistem informatic responsabil cu efectuarea instrucțiunilor de plată în interiorul rețelelor financiar-bancare, cu verificarea cărților de credit, autorizarea plăților; un astfel de sistem joacă rolul unei liane care face legătura dintre rețeaua globală de Internet și subrețeaua financiar-bancară, liană prin care accesul este controlat de un gatekeeper; pe baza informațiilor specifice de cumpărător la completarea formularului despre cartea de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată gatekeeper-ul redirecționează informația către un centru de carduri; în centrul de carduri este identificată banca emitentă a cardului, iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul băncii care este de altfel conectat în rețeaua interbancară; odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează cumpărătorul, sunt efectuate mai multe verificări privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcție de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plății, fie refuzarea de a faceplata respectivă; în ambele cazuri, rezultatul deciziei este trimis în timp real, parcurgând acest lanț de servere în sens invers, către client.

Pașii implementării unui sistem de comerț electronic

Realizarea unui site pentru comerț electronic, indiferent de modelul pe care îl implementează (business-to-consumer B2C sau business-to-business B2B) implică următoarele etape:

Pasul 1: Dezvoltarea și promovarea produselor

Prima etapă este la rândul său împărțită în patru pași: proiectarea, dezvoltarea, găzduirea, promovarea și optimizarea site-ului.

Proiectarea site-ului

Pentru a putea creea un site pentru comerț electronic compania care dorește să realizeze site-ul trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

Ce tipuri de produse urmează să vindă site-ul?

Ce tipuri de informații urmează să găzduiască?

Răspunsurile la aceste două întrebări vor determina domeniile de activitate din care va fi alcătuit site-ul.

Ce persoane din cadrul companiei vor fi responsabile pentru administrarea site-ului?

Site-ul companiei poate avea un singur administrator (suficient pentru site-uri de dimensiuni mici) sau mai mulți administratori, pentru situațiile neprevăzute în care unul dintre administratori este indisponibil. De asemenea, trebuie luată în considerare stabilirea unei structuri de aprobatori (organizată ierarhic), care să se ocupe de aprobarea conținutului nou care urmează să fie adăugat în cadrul diferitelor domenii ale site-ului. Conținutul va fi adăugat de către utilizatori interni (aparțin intranetului companiei) sau externi (din Internet, de exemplu).

Care este tipul de interfață pe care doriți să îl proiectați și să îl propuneți ulterior clienților?

Dacă răspunsurile la primele două întrebări rezolvau în principal problemele ce apăreau legate de structura internă a site-ului, răspunsul la întrebarea de mai sus va determina aspectul său exterior. Trebuie să se stabilească ce imagini urmează să fie prezentate în cadrul paginilor (de exemplu logo-ul companiei), culorile folosite în cadrul paginilor (ar putea fi culorile din logo), stilul de adresare, etc.

Dezvoltarea site-ului

După stabilirea tuturor detaliilor prin răspunderea la întrebările de la punctul precedent, urmează o altă etapă la fel de importantă: determinarea cerințelor necesare pentru dezvoltarea site-ului. Cerințele se referă atât la atât la partea hardware, cât și la software-ul necesar pentru implementarea sistemului de comerț electronic, dar și la infrastructura de comunicații:

cerințe hard: caracteristicile mașinilor folosite ca server trebuie să îndeplinească cerințele necesare implementări unei asemnea aplicații (memorie, spațiu pe hard-disk, viteză procesor, etc.);

cerințe soft: sistem de operare, server de Web, firewall, pachete de programe opționale (programe de calcul al taxelor, etc.) trebuie să fie compatibile între ele, și să poată fi implementate pe server;

comunicații: se referă la lărgimea bandei de comunicație, topologii de rețea, etc.

În urma finalizării acestei etape, se va determina cu aproximație costul pe care îl implică realizarea unui site de comerț electronic.

Găzduirea site-ului

Site-ul de comerț electronic poate fi găzduit fie pe un sistem care aparține clientului, fie pe un server al furnizorului de servicii ce urmează să fie închiriat. Soluția cea mai ieftină se obține în prima variantă. În cel de-a doua variantă, clientul trebuie să se conecteze la Internet fie prin linii închiriate (accesul este mai rapid, dar este și mai scump), fie prin linii telefonice (acces este mai lent, dar costurile sunt mai mici).

Promovarea și optimizarea site-ului

Pentru promovarea site-ul realizat sunt necesare aplicarea unor strategii de marketing și publicitate.

Printre modalitățile de promovare pe care o companie le poate folosi în cadrul strategiei de promovare a propriului magazin virtual, se numără:

Promovarea în rețea: prin anunțuri publicitare pe motoarele de căutare sau de pe alte site-uri, care au ca obiectiv principal atragerea publicului țintă, astfel încât acesta să viziteze site-ul magazinului creat. Prima etapă o constituie crearea bannere-lor, apoi studierea aspectelor demografice a diverselor site-uri pentru a fi găsite cele mai potrivite, după care se recurge la negocierea costurilor;

Promovarea în media tradițională: prin publicarea în mass-media a URL-ul site-ului propus spre promovare;

Promovare încrucișată cu site-uri complementare: constă în transmiterea unor cupoane cu discount-uri care să atragă clienții către un alt site-ul;

Plătirea de comisioane altor site-uri pentru a oferi referințe vizitatorilor și pentru a-i direcționa spre site-ul promovat: prin plătirea unei sume unui site se poate promova un altul, prin link direct și/sau reclame;

Oferta de produse gratuite: prin transmiterea de e-mail-uri cu oferte, sau promovarea pe un alt site a ofertelor din magazin;

Informarea utilizatorilor prin e-mail, atunci când se actualizează conținutul site-ului: se recomandă ca site-urile să își înștiințeze clienții la fiecare actualizare a conținutului lor pentru ca vizita pe care au repetat-o să capete valoare și să rezulte o încurajare a revenirii lor pe site. Site-ul poate furniza clienților săi informații în legătură cu modificările efectuate prin intermediul adreselor de e-mail trimise utilizatorilor care s-au abonat la newsletter. Utilizarea unei astfel de tactici ajută la crearea unei baze de date cu ajutorul căreia se vor determina atât nevoile, cât și cerințele clienților, fapt ce va conduce în final la creșterea vânzărilor.

Dintre toate metodele de promovarea a site-urilor Web prin metodele consacrate de marketing pe Internet și reclamele online apărute pe site-urile colaboratoare, promovarea cea mai profitabilă pare a fi varianta de publicitate via Internet folosind motoarele de căutare, aceasta se datorează costurilor nule și a numărului mare de vizitatori.

Motoarele de căutare sunt programe special proiectate să exploreze Web-ul, deplasându-se automat de la un site la altul pe calea legăturilor existente între acestea. Nu ține de intervenția operatorului uman, ci, în general, întregul proces de investigare a Web-ului, culegere de informații și clasificare a acestora se realizează prin mijlocirea calculatorului.

Directoarele Web se diferențiază de motoarele de căutare prin aceea că ele constituie în fapt colecții de site-uri investigate și clasificate de către operatori umani.

În condițiile în care se optează pentru promovarea site-ului prin aceste metode, ar fi bine ca mai întâi să se efectueze înscrierea în directoarele Web și după aceea în motoarele de căutare. Explicația constă în faptul că nu este recomandată utilizarea oricăror tehnici de optimizare mai mult sau mai puțin artificiale atunci când site-ul urmează să fie revizuit de un operator uman.

Pasul 2: Managementul bazelor de date

Produsele și serviciile pe care un site de comerț electronic le oferă spre vânzare clienților, indiferent de modul în care acestea vor fi livrate (fie prin intermediul poștă sau direct prin Internet), vor fi stocate în baza de date a site-ului. Tot aici (dar în alte tabele) vor fi stocate și comenzile și cererile pe care clienții le adresează către site. Aceste comenzi pot fi păstrate chiar și după onorarea lor, pentru a putea oferi clienților istoricul produselor pe care le-au comandat sau pentru studii de piață efectuate chiar de către compania ce deține site-ul.

Pentru realizarea unui site de comerț electronic este foarte importantă alegerea SGBD-ului (Sistemului de Gestiune a Bazelor de Date) deoarece:

pe măsură ce afacerea crește, crește și numărul de produse oferite spre vânzare, crescând implicit, dimensiunea site-ului (deci și a bazelor de date care corespund domeniilor din care este alcătuit site-ul); rezultă deci necesitatea ca bazele de date să fie scalabile (să poată fi posibilă creșterea dimensiunii lor);

pentru bazele de date de dimensiuni foarte mari, se pune problema vitezei de acces la informațiile stocate în aceste baze de date. Dacă motorul de căutare în cadrul bazelor de date nu este destul de performant, atunci, chiar și pentru cel mai simplu acces la informațiile din bază, timpul de căutare poate deveni foarte mare, descurajând utilizatorul.

Pasul 3: Plata și procesarea tranzacțiilor

Necesitatea siguranței transferului care implică cărți de credit prin Internet, obligă compania care deține site-ul de e-commerce să ia măsurile necesare autorizării plăților. Informațiile referitoare la cărțile de credit cum ar fi nr_carte, nume_deținător, telefon, etc. urmează să fie transime către un organism de autorizare pentru a putea fi validate.

Pe baza informațiilor specifice de cumpărător la completarea formularului despre cartea de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată gatekeeper-ul redirecționează informația către un centru de carduri; în centrul de carduri este identificată banca emitentă a cardului, iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul băncii care este de altfel conectat în rețeaua interbancară; odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează cumpărătorul, sunt efectuate mai multe verificări privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcție de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plății, fie refuzarea de a faceplata respectivă; în ambele cazuri, rezultatul deciziei este trimis în timp real, parcurgând acest lanț de servere în sens invers, către client.

3.2.4 Pasul 4: Managementul produselor și al comenzilor

Transportul produselor: dacă site-ul de comerț electronic al companiei oferă spre vânzare clienților anumite produse care se pot livra prin poștă, compania trebuie să ia în calcul necesitatea de a stabili o colaborare cu un serviciu de distribuție prin poștă. În funcție de serviciul de poștă ce va fi ales, compania poate să pună la dispoziția clienților servicii suplimentare, printre care urmărirea online a traseului pe care îl parcurge/parcurg produsul/produsele comandate din momentul plecării de la vânzător și până în momentul sosirii la client.

Urmărirea comenzilor și a stării acestora: orice site-ului de comerț electronic are un angajat care să se ocupă cu monitorizarea comenzilor, în cazul în care compania care deține site-ul a hotărât astfel. O comanda se poate găsi în trei stări:

lansată: comanda a fost preluată de către sistemul vânzătorului, însă metoda de plată aleasă de către client nu a fost încă validată;

în lucru: autoritatea care se ocupă de autorizarea plăților a dat vânzătorului un răspuns pozitiv referitor la certificarea metodei de plată a clientului, iar podusul comandat se găsește în stoc;

anulată: comanda este respinsă, întrucât nu a fost autorizată metoda de plată a clientului sau produsul nu este disponibil.

Pasul 5: Centru specializat de servicii

Suport post-vânzări prin Internet: firma poate decide dacă oferă sau nu suport tehnic clienților pentru produsele pe care aceștia le-au cumpărat de pe site-ul ei. În acest scop, pe site poate exista un domeniu separat de tip forum online, cu sau fără moderator, dedicat întrebărilor și răspunsurilor, unde personalul tehnic al firmei să poată răspunde întrebărilor clienților. Dacă nu se dorește adoptarea nici uneia dintre soluțiile propuse, trebuie să ne asigurăm că există măcar o legătură prin care clienții să poată trimite un mesaj prin poșta electronică administratorului site-ului pentru posibilele reclamații.

Sistemul Electronic de Plăți

Arhitectură

Sistemul electronic de efectuare a plăților se referă la totalitatea obiectelor care colaborează pentru asigurarea plății tuturor tanzacțiilor ca se efectuează. Colaboratorii sunt reprezentați de o bancă B, un vânzător V care pune spre vânzare bunuri și servicii și un cumpărător C care achiziționează un bun de la vânzătorul V.

Un sistem electronic de plăți cuprinde o multitudine de protocolae care permit cumpărătorului C să facă plați pentru bunul cumpărat vânzătorului V. Un astfel de sistem este format dintr-un nivel utilizator (ierarhic superior) și unul sistem (ierarhic inferior) după cum urmează:

nivelul utilizator: compus din mulțimea cumpărătorilor și a tranzacțiilor efectuate de aceștia;

nivelul sistem: constă în mulțimea entităților fizice și relațiiilor care se stabilesc între tranzacții.

Dispozitive folosite în Sistemul Electronic de Plăți

Sunt după cum urmează:

portofelul electronic: folosit de cumpărător pentru a a putea stoca banii virtuali, și poate avea una din următoarele configurații

calculator „de mână” (hand-held computer);

cartela inteligentă (smartcard).

portofel electronic cu observator: reprezintă o structură compusă din două calculatoare, cel al clientului, prin care acesta comunică cu punctul de acces al SEP, și un cel al băncii, încorporat în calculatorul clientului, care previne dubla plată a unui produs sau serviciu;

punctul de vânzare (POS): vânzătorul folosește punctul de vânzare pentru a putea stoca temporar banii.

distribuitorul de bani electronici: reprezintă de fapt, un dispozitiv prin care se încarcă banii electronici în portofelul electronic al cumpărătorilor. Acest dispozitiv poate fi implementat printr-un distribuitor cont-bani electronici sau printr-un distribuitor carte de credit-banii electronici sau printr-un dispozitiv numerar-bani electronici.

Tipuri de tranzacții realizate cu ajutorul Sistem Electronic de Plăți

DEX definește tranzacția ca fiind: „convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.”

Exemple de tranzacții:

tranzacția de identificare a utilizatorilor: constă dintr-o enitate V – numită verificator care verifică dacă entitatea P numită aprobator este cine pretinde că este;

tranzacția de obținere a unui certificat: informațiile specifice utilizatorului (credite) + cheie publică a acestuia + cheie secretă a centrului duc la obținerea unui certificat;

tranzacția de control al accesului: furnizează protecție împotriva folosirii fără autorizare a unor entități la nivelul sistem;

tranzacția de încărcare: se desfășoară între bancă și distribuitorul de bunuri și servicii, după o autentificare prealabilă a utilizatorilor;

tranzacția de retragere: se desfășoară între distribuitorul de bunuri și servicii și cumpărător, tot după autentificarea prealabilă a utilizatorilor;

tranzacția de plată: se desfășoară între vânzător și cumpărător; se poate efectua atât online, cât și offline.

tranzacția de anulare: tranzacție de plată între cumpărător și vânzător;

tranzacția de depunere: cuprinde vânzătorul și colectorul;

tranzacția de clearing: se desfășoară între două bănci sau între colector și bancă.

Modalități de plată

Sistemele electronice de plată trebuie să respecte următoarele criterii:

nivel ridicat de securitate;

viteza mare de efectuarea a tranzacțiilor;

trebuie să aibă un caracter privat și confidențial;

trebuie să fie descentralizate și internaționalizate;

trebuie să fie unamin acceptate de comercianți și de către firmele și oamenii de afaceri;

Soluția comună a acestor creiterii o reprezintă utilizarea tehnicilor criptorafice care să aigure confidențialitatea, autenticitatea și integritatea tuturor mesajelor transferate între entitățile implicate.

Metodele de plată electronică:

Plata prin carduri bancare: un astfel de sistem, cum e cel de carduri bancare, a fost creat cu scopul de a-i permite cumpărătorului să poată cumpăra imediat bunuri și servicii; prin folosirea unei cărți de credit, riscul este transferat de la vânzătorul de bunuri și servicii la instituția financiară care a emis cartea de credit; un asftel de proces cuprinde mai mulți pași:

cumpărătorul prezintă vânzătorului cartea de credit;

vânzătorul trimite numărul cardului și detaliile legate de tranzacție la un sistem de autorizare;

sistemul autorizat fie aprobă direct tranzacția, fie o direcționează la banca care a emis a cardul de credit, pentru a fi aprobată;

periodic vânzătorul trimite detaliile tranzacțiilor efectuate și care au fost aprobate către banca cu care colaborează;

informații sunt trimise, ulterior, la asociația emițătorilor de carduri de credit după ce au fost procesate toate tranzacțiile pentru care banca respectiva este atât colectoare, cât și emițătoare de carduri de credit;

la sfârșitul fiecărei luni, consumatorul primește facturile pe care trebuie să le achite, dacă nu sunt achitate la timp consumatorul v-a plăti dobândă pentru creditul acordat de banca care a emis cardul de credit.

Plata prin SoftNet ePay

ePay este un sistem românesc, realizat de compania SoftNet, pentru reducerea evaziunii fiscale folosind plata cu bani virtuali;

a fost introdus pe piață ca model de plată între 3 entități pentru a permite utilizarea banilor vituali. Cele 3 entități sunt reprezentate de banca care a emis cartea de credit, cumpărătorul –cel care posedă cartea de credit și magazinul virtual;

cumpărătorul semnează electronic la bancă pentru fiecare tranzacție; sunt autorizate de către bancă doar tranzacțiile pentru care cumpărătorul semnează;

plata se va efectua după confruntarea datelor emise de magazinul virtual și datele acceptate de client prin semnătură și se constată că acestea sunt indentice.

ePay are următoarele caracteristici:

numerele de pe cărțile de credit nu circulă pe Internet, acestea ne fiind stocate nici la client și nici la magazinul virtual;

nu se pot utiliza numere de cărții de credit furate;

clientul nu poate nega efectuarea unei plăți, deoarece fiecare plată este înregistrată la bancă cumpărătorul semnând pentru ea;

comunicare între cele 3 entități se face via Internet ceea ce duce la autorizarea rapidă a plății.

Plata prin CyberCash

pentru a putea achita bunuri și sevicile via CyberCash, cumopărătorul are nevoie un anumit tip de software care realizează criptarea mesajelor și memorează tranzacțiile. Acest software poate opera diferite cărți de credit. Software-ul la instalerea pe calculatorul cumpărătorului generează cheie publică memorată în baza de date a CyberCash-ului alături de cele ala clienților și cele ale vânzătorilor, și o cheie privată. Vânzătorul are și el un software similar. Între cumpărătorul și vânzătorul se face schimb de chei peuntru a știi ce cheie publică a fost folosită la criptare;

Derularea unei tranzacții este compusă din următorii pași:

cumpărătorul selectează produsul dorit pentru a fi achiziționat;

serverul cumpărătorului trimite o cerere de plată către protofelul electronic al clientului;

portofelul electronic al clientului răspunde cereri prin trimiterea unui mesaj criptat ți semnat de client cu numărul cardului de credit valid, trimte de asemnenea detaliile privind tranzacția ce urmează să fie efectuată și acceptarea plății;

serverul vânzătorului trimite mai departe aceste informații Gateway-ul, care este operat de un agent al băncii colectoare a vânzătorului; mesajele ajunse la operator sunt descriptate și confruntate, dacă sunt indentice se trimite o cerere prin care tranzacția este autorizată;

Gateway-ul reîntoarce astfel un răspuns către vânzător; informațiile privind tranzacția și numărul cardului de credit sunt criptate cu cheia publică a lui CyberCash, astfel încât vânzătorul să nu poate utiliza ilegal cartea de credit a cumpărătorului;

Plata prin SmartCard (cartela „inteligentă”)

SmartCardul este o carte de credit, cu unul sau mai multe microcircuite de tip „microcontroller” înglobate. Un SmartCard poate păstra de 10-100 de ori mai multă informație decât poate păstra o cartelă magnetică, fiind mult mai sigură decât o cartelă magnetică. SmartCard conectat poate efectua funcții complexe de luare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Beneficiile oferite de SmartCard: siguranță, capabilități active anti-fraudă, flexibilitate mare în aplicații, posibilitatea de validare offline.

SmartCard-ul se introduce într-un dispozitiv de citire/scriere pentru a putea efectua plăți cu acesta. Dispozitivul de citire comunică cu un alt dispozitiv similar sau cu o bancă, pentru efectuarea de transferuri multivalutare. Prin urmare acesta memorează direct echivalentul digital al sumelor de bani ce trebuiesc plătite în loc să indice un cont în bancă sau un credit acordat de o bancă. La folosirea unei astfel de card, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vânzătorului și apoi mai departe către o instituție bancară.

Transferul electronic de fonduri

cec-ul electronic, semnat digital de către emitent este de tipul SmartCard PC și generează un cec electronic ce urmează să fie trimis prin poșta electronică sau via Web. Cec-ul electronic este transmis băncii cumpărătorului pentru aprobare și apoi realizează plata către vânzător sau banca acestuia. Acest sistem de plată se bazează pe folosirea sistemelor de criptare de chei publice pentru semnătura virtuală și pleacă de la ideea că toate cheile publice ale participanților și certificatele acestora sunt cunoscute pretutindeni în sistem.

Sistemul FSTC se bazează pe folosirea sistemelor criptografice cu chei publice pentru semnătură digitală și pleacă de la premisa ca toate cheile publice ale participanților și certificatele lor sunt cunoscute pretutindeni în sistem.

Plata prin eCash

este singura soluție în totalmente software pentru efectuarea plăților electronice. Condiția pentru folosirea acestei soluții este ca atât vânzătorul, cât și cumpărătorul să aibă cont la aceeași bancă. Prin sistemul eCash Mint cumpărătorul informează bancă că dorește transfer din contul lui către contul vânzătorului;

eCash are un caracter privat.

Digicash sau banii electronici sunt echivalentul electronic al banilor reali, și pot lua diverse forme, precum cartelele obișnuite, a SmartCard-urilor, etc.

CAPITOLUL 4. Aplicație WEB pentru e-commerce

4.1 Studiul pieței aplicaților care oferă servicii de platformă virtuală

În vederea unei mai bune înțelegeri a aplicaților Web care oferă servicii de platformă virtuală, precum și în vederea proiectării unei astfel de aplicații care să aducă ceva nou la cele existente, am realizat un studiu de piață. Studiul s-a bazat pe analiza mai multor aplicații web care oferă servicii de paltformă virtuală printre care PrestaShop.

PrestaShop este o aplicație open-source, de platformă virtuală care oferă posibilitatea realizării și administrării unui magazin virtual. Oferă posibilitatea conexiunii la o bază de date externă, programul generând automat cod PHP.

În urma analizei amănunțite a așteptărilor pe care le au utilizatori unor astfel de produse vom putea contura, în cele ce urmează, modelul aplicației.

Scopul etapei de analiza și proiectarea a documentului sunt reprezentate de documentarea mediului de funcționare și limitele aplicației, descrirea cerințelor și nevoilor pe care la au utilizatori în monetul folosirei aplicației și identificarea tuturor activităților din viitoarea aplicație.

În momentul în care s-a clarificat scopul aplicație se va trece la identificarea utilizatorilor care interacționează cu sistemul, se vor lua în considerare toate cazurile în care fiecare utilizator folosește aplicația și la transpunerea informațiilor astfel obținute într-o vedere a cazurilor.

4.2 Scopul aplicației

Scopul acestei aplicații este de a realiza un site web pentru comerț electronic cu ajutorul unei platforme virtuale să analizăm posibilitățile pe care o astfel de aplicație le oferă. Nu este necesar ca beneficiarul aplicației să aibă cunoștințe despre realizarea și intreținearea bazelor de date, el având la dipoziție o bază de date care să îi permită să realizarea unui site de comerț electronic, doar prin încărcarea acesteia cu date prin panoul de administrare.

4.3 Tehnologii folosite pentru realizarea aplicației

4.3.1 Justicarea soluției MySQL+PHP+Serverul Apache

Pentru „Aplicație WEB pentru e-commerce”, s-a folosit o bază de date MySQL 5.0 , PHP 5.16 și serverul Apache, pe un calculator cu sistem de operare Windows 8.1.

PHP și MySQL constituie cea mai bună soluție pentru crearea unor site-uri cu conexiune la o bază de date.

Serverul de baze de date, MySQL este compact, rapid, robust, adică perfect atât pentru aplicații mici, cât și pentru dezvoltarea unor proiecte ample. Serverul suportă standardul SQL (ANSI-92), permite sisteme de tip multithread și poate rula pe mai multe platforme: Unix, toate variantele de Linux, Microsoft, Mac-uri.

PHP-ul constituie un limbaj de programare pe server. Codul PHP poate fi integrat în interiorul codului HTML. Scriptul PHP realizat, va fi procesat de către un server care va returna un fișier HTML, permitând executarea unor operații destul de complexe.

Aplicațiile Web funcționează pe baza unei arhitecturi de tipul client/server. Aplicațiile realizate cu PHP și MySQL utilizează un singur client (browser-ul Web). Limbajul de bază al browser-ului Web este HTML. Acest limbaj dispune de o serie de tag-uri care descriu modul în care urmează să arate o pagină Web. Majoritatea prelucrărilor efectuate de aplicațiile Web au loc pe sever. O aplicație specifică, numită server Web, va asigura comunicarea cu browser-ul. Un server de baze de date relaționale stochează informațiile pe care le va putea accesa aplicația. În final mai este nevoie de un limbaj care să intermedieze interogările ce apar între serverul Web și serverul de baze de date. Acest limbaj va fi utilizat și pentru a executa anumite operații asupra informațiilor care vin spre și dinspre serverul Web.

4.4 Etapele realizării aplicației

Pentru realizarea acestei aplicații a fost necesară parcurgerea următoarele etape:

Analiza cerințelor unui site de e-commerce;

Proiectarea site-ului;

Programarea codului;

Testarea codului;

Implementarea site-ului;

Testarea site-ului;

În cele ce urmează vom prezenta etapele în mod detaliat.

Elementele inițiale necesare realizării unui site de e-commerce

Pentru realizarea unui model de site de e-commerce, s-au folosit MySQL ca bază de date, limbajul PHP pentru partea de scriptare dinamică și actualizare a datelor și HTML cu CSS pentru partea de prezentare .

Analiza cerințelor unui site de e-commerce

Această etapă este etapa de documentare, ce își propune stabilirea cerințelor de realizare a aplicației, și presupune stabilirea principalelor funcții ale magazinului virtual necesare a fi realizate.

Din analiza diverselor site-uri de pe Internet, din documentația de specialitate consultată, au rezultat următoarele funcții necesare a fi implementate în cadrul aplicației:

prezentarea produselor pe categorii, subcategorii și navigarea în cadrul aplicației;

crearea unui de coș de cumpărături, cu posibilitatea administrării acestuia;

realizarea unui modul de înregistrarea coșului de cumpărături;

realizarea unui modul de înregistrare a clienților;

realizarea unui modul de administrare ce permite:

administrarea utilizatorilor ce administrează site-ul;

administrarea aspectului caracterelor site-ului;

administrarea culorilor diverselor componente ale site-ului;

datelor de identificare ale companiei;

administrarea furnizorilor companiei;

administrarea categoriilor de produse și subcategoriilor acestora;

administrarea nomenclatorului de produse;

administrarea documentației referitoare la exploatarea site-ului, a posibilităților de transport, garanție, mesaje, newsletter etc.

administrarea comenzilor și generarea de facturi pro-forma;

Proiectarea bazei de date

Pentru baza de date s-a utilizat MySQL 5.6.14 pentru platforma Windows.

Baza de date trebuie să permită evidențierea structurii magazinului, gestiunea produselor, a utilizatorilor, a clienților, urmărirea vânzărilor, setările aspectului magazinului cât și gestionarea sugestiilor clienților.

În vederea realizării acestora s-au realizat tabelele din Figura 2., ca suport pentru baza de date aferentă necesară aplicației, proiectată cu ajutorul lui MySQL Workbench

Structurile tabelelor

Tabelele bazei de date reprezintă un suport necesar atât pentru partea de gestionare a produselor stocate pe categorii și subcategorii, cât și gestiunea comenzilor, a clienților și a diverselor setări necesare bunei funcționări a siteului.

Figura 2. Structura bazei de date

Proiectarea aplicației

Proiectarea cu PHP, HTML, CSS a site-urilor web

Limbajul PHP fiind un limbaj de scripting, permite crearea de module template de PHP și HTML, module ce pot fi apelate ulterior în cadrul platformei web de e-commerce.

Platforma web este constituită din două mari părți:

site-ul de e-commerce;

aplicația de administrare;

Fiecare dintre ele utilizează module comune ce permit o mai ușoară înțelegere a functionalității fiecărei părți.

Pentru lizibilitatea aplicațiilor este important ca anumite funcționalități ale modulelor proiectate să fie cât mai generale , ceea ce permite reutilizarea acestora și implementarea de funționalități particulare numai acolo unde este necesar.

În cele ce urmează vom prezenta astfel de module ce sunt apoi apelate pe parcusul execuției aplicației.

Proiectarea modulelor aplicației

Modulul de inițializare a aplicației, index.php este format din apeluri către alte module PHP,ce sunt reutilizate în cadrul proiectului după cum se poate vedea din listing-urile de mai jos.

Listing 1. Index.php

Acest model de reutilizare a diverselor module de program sunt prezente în 18 proceduri PHP, și permit crearea unui template pentru întreaga aplicație.

De fapt, modelul constă în setarea valorilor unor variabile necesare prezentării unitare a informației, deschiderea bazei de date, crearea funcțiilor de regăsire și actualizare a bazei de date și crearea unui model unitar de construire și de prezentare a informațiilor din paginile web generate dinamic.

În listing-urile următoare sunt prezentate câteva din cele mai importante module ce sunt reutilizate în cadrul aplicației.

Listing 2. Configvar.php

În modulul prezentat mai sus se apelează modulul de configurare a parametrilor de conectare la baza de date ”server, username, userpassword, database”, cât și inițializarea unui vector ce cuprinde toate județele din țară. Pentru conexiune s-a folosit driverul Mysql specific. Ca modalitate de conexiune se mai poate folosi PEAR::DB, PDO::DB, ADODB etc., a căror sintaxă este asemănătoare cu sintaxa driverului Mysql. PEAR::DB, PDO::DB și ADODB furnizează un API ce permite conectarea la diverse tipuri de baze de date cum ar fi: Mysql, Postgres, Firebird, DB2, Oracle, Sybase, Sqllite,etc.

S-a preferat driverul Mysql datorită faptului că aplicația este dedicată MySQL.

Listing 3.1 Functii.php

Listing 3.2 Functii.php

Listing 3.2 Functii.php

Modulul Functii implementează funcțiile necesare a fi aplicate în aplicație.

Listing 4. Header.php

Acest modul implementează elementele necesare controlului sesiunii cât și diverse funcții scrise în JavaScrip necesare contolului aspectului și funcționalităților diverselor elemente implementate în site-ul web.

Listing 5. Right.php

Modulele Right implementează funcții de afișare a promoțiilor, a conținutului total al coșului, mesaje, etc.

Listing 6. Left.php

Modulul Left implementează prezentarea categoriilor de produse și subproduse și căutarea.

Listing 7. Footer.php

Modulul Footer implementează bara secțiunii Copyright.

Proiectarea interfeței utilizator a site-ului de e-commerce

În Figura 3. este prezentată interfață cu utilizatorul a site-ului.

Figura 3. Interfața cu utilizatorul

Ca structură, încă din codul prezentat în Listing-ul 1. se poate observa că structura unei pagini web este formată din:

Header page;

Right page;

Left page;

Midle page;

Footer page.

Partea de header page este împățită în două elemente:

Banner;

Meniu.

Banner-ul personalizat conține denumirea firmei, un logo, și telefoanele de contact.

Meniul permite accesarea a diverselor pagini din cadrul site-ului.

Partea stângă a site-ului conține căsuța de căutare, categoriile de produse și subcategoriile acestora.

Aceste ultime două denumiri pot fi modificate și pentru un site mai complex pot purta denumirea de departament și categorii de produse din departament sau departamente și raioane cu produse etc.

În partea centrală se vor afla paginile ce sunt accesate prin intermediul meniului din header.

Aceste pagini sunt:

Pagina principală care a fost prezentată mai sus;

Pagina cu produse noi (prezetată în Anexa 1/Site produse noi) ;

Pagina cu promoții (prezentată în Anexa 1/Site promoții);

Pagina cu termeni și condiții de utilizare a site-ului (prezentată în Anexa 1/Site termeni și condiții);

Pagina de garanții (prezentată în Anexa 1/Site garanții);

Pagina de contact (prezentată în Anexa 1/Site contact);

Pagina de informații privind modul de achiziție a produsului (prezentată în Anexa 1/Site cum cumpăr);

Pagina de informații privind transportul și livrarea produsului (prezentată în Anexa 1/Site transport și livrare).

În anexă sunt prezentate capturi de ecran cu paginile menționate mai sus.

În partea stângă a site-ului, se găsesc coșul de cumpărături, cererea de abonare la newsletter, promoțiile curente certificările produselor și producătorii.

Pentru coșul de cumpărături s-a utilizat cu ajutorul un produs free, modificat, ce se numește db_cart, și este realizat de Olaf Lederer.

În anexă sunt făcute capturi de ecran ce prezintă achiziționarea unor produse și completarea formularului de comandă cu finalizarea acestuia.( prezentată în Anexa1/Site cumpărare, Anexa1/Site cumpărare 1 și Anexa1/Site completare date achiziții).

Administrarea platformei web

Aplicația de administrare a site-ului, permite după logare, particularizarea platformei Web prin setarea datelor de identificare a firmei proprietare a site-ului, administrarea categoriilor de produse, a subcategoriilor și a produselor, modificarea termenilor și condițiilor de utilizare a site-ului, a garanției produselor, a transportului si a livrării produsului , etc.

Capturile de ecran corespunzătoare se găsesc în Anexa 1.

Pentru partea de actualizare a categoriilor de produse, sub categoriilor și prduselor s-a creat un modul de tipul master detail ce permite actualizarea consecutivă ale acestora.

În Anexa 1. sunt prezentate capturi de ecran ce demonstrează modul de utilizarea a modulelor de administrare a site-ului.

4.7. Testarea aplicației

Tipului de utilizator –administrator- al aplicației îi va corespunde o pagină de început a tabloului de administrare, care trebuie să combine următoarele cerințe: să fie sigură, să conțină opțiunile pentru realizarea și întreținearea unui site de e-commerce.

Conectarea utilizatorilor a la baza de date a aplicației se va face prin completarea cu numele de utilizator și parola în caseta de logare.

În imaginea Figura 4. apare caseta de logare.

Figura 4. Caseta de logare

Figura 5. Introducerea utilizatorului și a parolei

Figura 6. prezintă meniul în partea din stânga meniul pus la dispoziție și contine toate opțiunile de care dipune această aplicație: o schemă de culori cu posibilitatea de a perosnaliza panoul de administrare, posibilitatea schimbare datelor cont și opțiunea iesire din cont pentru personalizarea datelor ce țin de utilizator.

Figura 6. Meniul din panoul de administrare

În Figura 7. se poate observa cum administratorul optează pentru schimbarea datelor din cont, schimbând utilizatorului, numele și prenumele acestuia.

Figura 7. Schimbare date cont

După salvare se poate observa că date din cont au fost modificate cu succes.

Figura 8. Meniu adminsitrator după modificarea datelor din cont

Celelalte opțiuni din meniu sunt pentru crearea și personalizarea unui site. În Opțiunea Setari generale magazin se pot modifica pretul produselor (cu sau fără TVA), setările de pagină printre care textul paginii, al titlului, al câmpurilor, al butoanele, precum și numele companiei, logo-ul și sloganul acesteia, precum și schimbări referitoare la secțiunile cautare, categorii, newsletter, etc.

Figura 9. Setări magazin

Figura 9.1. Setări magazin

Figura 9.2. Setări magazin

A doua opțiune din meniu, Setari imagine, culori predefinite, duc la pesonalizarea site-ului prin schimbări ale template-ului folosit.

Figura 10. Setări imagine, culori predefinite

Figura 10.1 Setări imagine, culori predefinite

Figura 10.2 Setări imagine, culori predefinite

Opțiunea Operare date companie, oferă posibilitatea modificării sau schimbării datelor despre compania care deține site-ul de e-commerce, de la denumirea acesteia și până la furnizorii ca asigură produsele comercializate.

Figura 11. Operare date companie

Figura 11.1 Operare date companie

În Nomenclatorul furnizorii se pot adăuga, șterge și mofica furnizorii companiei, ca în exemplele de mai jos.

Figura 12. Nomenclator furnizori

Categorii și subcategorii oferă posibilitatea introducerii categoriilor de produse comercializate de pe companie. Deasemenea oferă posibilitatea de a ștergere, adăugare și editare.

Figura 13. Categorii și subcategorii

Nomenclatorul de produse permite cautarea unui produs după anumite criterii, editarea, adăugarea și ștergerea acestora.

Figura 14. Opțiuni nomenclatorul de produse

Ca urmare a pașilor realizați mai sus rezultă magazinul virtual din figura de mai jos. Acesta respectă în tocmai criterile selectate din panoul de administrare prezentate mai sus.

CONCLUZII

Aplicația realizată are un grad ridicat de flexibilitate putând fi utilizată pentru crearea unui magazin virtual și administrarea cu ușurință a acestuia folosind o interfață grafică.

Modul de realizare al acestei aplicații perminte un administrator extern care poate modifica, adăuga și șterge anumite date (bunuri și servici oferite), fără a avea posibilitatea de a interveni în structura bazei de date.

Această aplicație este prietenoasă cu utilizatorul, templet-ul folosit fiind ușor de personalizat din panoul de administrare.

Utilizarea monedei virtuale duce la elimarea evaziunii fiscale.

ANEXA 1

Pentru Anexa 1 magazinul a fost schimbat din Ciocolaterie în Ars Natura.

Site produse noi

Site promoții

Site termeni și condiții

Site garanții

Site contact

Site cum cumpăr

Site transport și livrare

Site cumpărare

Site cumpărare-1

Site completare date achiziții

Site completare date achiziții-1

Site finalizare comandă

BIBLIOGRAFIE

[1]: http://www.php.net/manual/en/

[2]: www.25.bmkster.com/danmares

[3]: http://www.w3schools.com/PHP/

[4]: http://php.punctsivirgula.ro/

[5]: Suehring, Steve; Valade Janet, PHP, MySQL, JavaScript & HTML5 All-in-One For Dummies, Editura Wiley, 2013

[6]: http://www.mysqltutorial.org/

[7]: Năstase, F., Năstase, P.,Tehnologia aplicațiilor web, Ed Economică, București, 2002

[8]: Enciclopedia Universală Britannica, Editura litera, 2010, vol 4, pag. 154

[9]: Buraga, S., C.,Tehnologii web, Ed. Matrix, București 2001, vol. I

[10]: Blaga, A., Dynamic HTML, PC Report, nr. 68/1998

[11]: Lowe, D.,Tehnologia client /server pentru toți, Ed. Teora, București, 1996

[12]: http://www.pcnet.ro/, Fotache, C., Standardul HTML 4.0, PC Report,1997, vol.6.

[13]: Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

[14]: Connolly, T., Database Systems, Editura Mc Graw Hill, 2000

BIBLIOGRAFIE

[1]: http://www.php.net/manual/en/

[2]: www.25.bmkster.com/danmares

[3]: http://www.w3schools.com/PHP/

[4]: http://php.punctsivirgula.ro/

[5]: Suehring, Steve; Valade Janet, PHP, MySQL, JavaScript & HTML5 All-in-One For Dummies, Editura Wiley, 2013

[6]: http://www.mysqltutorial.org/

[7]: Năstase, F., Năstase, P.,Tehnologia aplicațiilor web, Ed Economică, București, 2002

[8]: Enciclopedia Universală Britannica, Editura litera, 2010, vol 4, pag. 154

[9]: Buraga, S., C.,Tehnologii web, Ed. Matrix, București 2001, vol. I

[10]: Blaga, A., Dynamic HTML, PC Report, nr. 68/1998

[11]: Lowe, D.,Tehnologia client /server pentru toți, Ed. Teora, București, 1996

[12]: http://www.pcnet.ro/, Fotache, C., Standardul HTML 4.0, PC Report,1997, vol.6.

[13]: Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

[14]: Connolly, T., Database Systems, Editura Mc Graw Hill, 2000

ANEXA 1

Pentru Anexa 1 magazinul a fost schimbat din Ciocolaterie în Ars Natura.

Site produse noi

Site promoții

Site termeni și condiții

Site garanții

Site contact

Site cum cumpăr

Site transport și livrare

Site cumpărare

Site cumpărare-1

Site completare date achiziții

Site completare date achiziții-1

Site finalizare comandă