Aplicatie Pentru Comertul Electronic

Titlul: Aplicație pentru comerțul electronic

Autorul: Eremia Florina-Roxana

Coordonatorul: Ion Lungu

Adresa e-mail: [anonimizat]

E-commerce

E-Commerce – Aspecte generale

Este vizibil faptul că E-commerce a evoluat foarte mult și că este din ce în ce mai utilizat de către consumatori în defavoarea comerțului tradițional. Comerțul electronic începe pe la sfârșitul secolului al XX-lea, iar de atunci a avut o evoluție semnificativă.

Definițiile comerțului electronic sunt întalnite în diverse moduri și variază în mod semnificativ, de la fiecare autor și specialist în parte.

O definiție a comerțului electronic este oferită de Baltac. Din acest punct de vedere E-commerce este „orice formă de tranzacții în afaceri în cadrul căreia părțile interacționează electronic în loc de realizarea de schimburi fizice sau contact fizic direct”. În mod similar Rayport și Jaworski au definit comerțul electronic astfel: “schimburi între părți mediate prin tehnologie și ca activități interne sau între organizații care facilitează aceste schimburi, realizate prin mijloace electronice”.

Alte definiții ale comerțului electronic includ nu numai acțiunea în sine de cumpărare, dar și obiectivul ei. Spre exemplu, Cioată descrie comerțul electronic (E-commerce, pe scurt EC) ca fiind “acea manieră de a conduce activitățile de comerț care folosește echipamentele electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potențialii clienți) și viteza cu care este livrată informația.”

O definiție mult mai elaborată a comerțului electronic este descrisă de Patriciu cuprinzând acțiunea în sine și obiectivul ei, dar și mijloacele folosite sau tipurile de e-commerce: “ Comerțul electronic înseamnă în accepțiune tradițională, utilizarea în rețele cu valoare adăugată a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicațiilor fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivității calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societății, a condus la o tendință tot mai atentă a companiilor de a folosi aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic pe Internet, care să apeleze, pe lângă vechile servicii amintite, și altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea consultând cataloagele electronice on pe Web sau cataloage off pe CD-ROM și plătind prin intermediul cărților de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru alții, comerțul Internet reprezintă relații de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și client ca o alternativă la variantele de comunicații tradiționale prin fax, linii de comunicații dedicate sau EDI pe rețele cu valoare adăugată. În fine, o altă formă a comerțului Internet implică transferul de documente de la contracte sau comenzi, până la imagini sau înregistrări vocale.”

Comerțul electronic înseamnă, pentru unele firme, orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele în schimb, noțiunea de comerț electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul și vânzarea propriu-zisă. Mulți oameni consideră comerțul electronic ca fiind orice tranzacție comercială condusă în format electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi spre exemplu cărți, CD-uri, bilete de călătorie și altele. Dar comerțul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluției afacerilor și cuprinde nu numai noile achiziții comerciale, ci și totalitatea activităților care susțin obiectivele de marketing ale unei firme și care pot include publicitate, vânzări, plăți, activități post-vânzare, servicii către clienți etc.

Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină și acordă asistența acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă atât la furnizorii de Internet, precum și la sistemele de securitate și semnăturile electronice, la tranzacțiile online sau rețelele de magazine, la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanță, designul de pagini web, elaborarea site-urilor, ș.a.

Această evoluție are un impact major asupra economiei, în ceea ce privește crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente și, în special, asupra potențialului pieței forței de muncă și a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversități a condițiilor de piață ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii și care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziție a întreprinderilor și în special a întreprinderilor mici și mijlocii, a unei „surse” unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluțiilor comerțului electronic în activitatea proprie.

„Utilizatorii tind să prefere cumpărăturile online datorită comodității de a comanda un produs fără efort sau deplasare. Aproximativ 98% din e-cumpărători spun că intenționează să cumpere online și în viitor”.

Forme ale comerțului electronic

Comerțul electronic se poate realiza în mai multe moduri, acesta având loc între trei entități: consumatori, organizații și guverne. Cele mai utilizate și mai importante forme de comerț electronic sunt: Business-to-Business (B-2-B) și Business-to-Consumer (B-2-C).

B-2-B cuprinde toate tranzacțiile ce se efectuează între doi sau mai mulți parteneri de afaceri. Aceste tranzacții se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acționează pe Internet prin utilizarea de nume și parole pentru paginile web proprii.

B-2-C se referă la relațiile dintre comerciant și consumatorul final, fiind considerat comerț electronic cu amănuntul.

O nouă opțiune în comerțul electronic este tranzacția Business-to-Employee (B-2-E), care se referă la tranzacțiile din interiorul unei firme și efectuate prin sistemul intranet propriu.

Un alt rol important în dezvoltarea comerțului electronic îl au și relațiile Business-to-Government și Government-to-Business care utilizează rețelele informatice pentru a efectua schimburi de informații între agenții economici și administrația publică cu scopul de a se realiza un mediu de informare rapid și eficient asupra noului domeniu comercial, respectiv comerțul electronic.

Alte relații ce s-au stabilit prin intermediul rețelelor informatice, înrudite comerțului electronic, sunt: Government to Government (G-2-G), Government to Business (G-2-B), Government to Consumer (G-2-C), Consumer to Government (C-2-G), Consumer to Business (C-2-B) și Consumer to Consumer (C-2-C) .

Paralel cu conceptul de comerț electronic (e-commerce), s-au dezvoltat și altele, cum ar fi afacerile electronice (e-business) și comerțul bazat pe echipamentele electronice mobile (m-commerce).

E-Business-ul este un termen mult mai generic decât e-commerce deoarece nu se limitează doar la vânzare-cumpărare. Comerțul e-business a fost introdus de compania IBM. El extinde notiunea de comerț electronic prin integrarea unor game variate de servicii, cum ar fi: servirea clienților, colaborarea cu alți parteneri de afaceri, tranzacționarea electronică în interiorul organizației. Toate acestea contribuie la schimbarea fundamentală a modului de afaceri, realizarea concretă a unui proces de e-business constând în desfășurarea ciclică a mai multor etape: evaluarea, cunoașterea, informarea, transformarea proceselor din nucleul sistemului de afaceri, elaborarea aplicațiilor .

Mobile commerce, sau pe scurt, m-commerce reprezintă un nou mod de a tranzacționa electronic, care utilizează dispozitive hardware inteligente, de mici dimiensiuni conectate la Internet (smartphone-uri). M-commerce-ul a apărut ca o nevoie de a realiza tranzacții rapide, în orice moment, oriunde te-ai afla.

Sisteme de plăți electronice

Eliminarea distanțelor geografice și globalizarea economiei mondiale, a determinat și în cazul comerțului electronic, dezvoltarea și crearea de noi sisteme electronice adecvate de plată. Aceste noi mijloace de tranzacționare permit transferul de bani într-un mod mult mai sigur, mai rapid și mai comod între entități.

La nivel mondial, sistemele de plăți și sistemele de decontare au dobândit o importanță deosebită în special în ultimele decenii, datorită creșterii volumului și a valorii tranzacțiilor comerciale și a celor financiare (pe piețele monetare și valutare), în contextul globalizării și a liberei circulații a capitalurilor.

Sistemele de plăți electronice trebuie să ofere o maximă securitate utilizatorilor, acestea fiind o principală țintă pentru infractori din cauza banilor care circulă prin intermediul acestor sisteme. Infrastructura trebuie să aibă o maximă siguranță împotriva atacurilor și a scurgerilor de informații. O altă caracteristică importantă pe care o au sitemele de plăți este anonimitatea, când este efectuată o tranzacție, identitatea trebuie sa rămână ascunsă, de asemenea sursele de venit ale acestuia și modul cum își cheltuie banii. Sistemele de plată trebuie să fie flexibile, eficiente, să se poată utiliza ușor, plățile să decurgă într-un mod cât mai simplu și sa fie convertibil, adică o monedă emisă de o bancă să fie acceptată de celelalte.

1) Cărți de credit: Până acum, cea mai utilizată modalitate de plată pentru produse și servicii oferite pe Internet este cea prin cărți de credit. Cum se procedează? Clientul completează “online” un formular de comandă, specificând toate informațiile necesare despre cartea de credit. Cu cât aria de acoperire a comerciantului include mai multe tipuri de cărți de credit, cu atât cresc șansele de sporire a vânzărilor prin lărgirea segmentului cumpărătorilor potențiali.

O modalitate aparte de debitare a cărții de credit este așa-numitul „PIN Virtual” . Serviciul „PIN Virtual” oferă un plus de securitate pentru clienții care ezită să furnizeze informații confidențiale pe Internet. Cum funcționează acest serviciu? De fapt, se emite un nou cod PIN pentru cumpărător, după ce acesta a furnizat numărul cărții sale de credit printr-un sistem de telefonie vocală. Astfel, cumpărătorii vor utiliza PIN-ul Virtual în corelație cu numărul cărții de credit. Pentru fiecare acțiune de cumpărare, se transmite posesorului de PIN Virtual un mesaj prin poșta electronică, solicitându-se confirmarea tranzacției în vederea autorizării comerciantului să efectueze livrarea.

2) Cărți ATM/ Cărți de debit: Aceste cărți sunt foarte utilizate în Europa și sunt cunoscute sub numele de “EC cards”. Avantajul major pe care îl oferă comerciantului constă în costurile semnificativ mai mici aferente tranzacțiilor, în comparație cu cele efectuate prin intermediul cecurilor obișnuite.

3) Cărți de cumpărător: Acestea au același rol ca și cărțile de credit – firmele emit astfel de cărți de cumpărător pentru angajații lor în vederea cumpărării de produse și servicii din anumite domenii de afaceri. Volumul tranzacțiilor derulate prin cărțile de cumpărător (40 miliarde de Euro în SUA, în 1998) va determina transformarea acestui gen de tranzacții în tranzacții de tip B-2-B pe Internet.

4) Cecuri electronice: Cecurile electronice au același caracteristici ca și cecurile pe suport de hârtie, în forma lui cea mai simplă, acest sistem necesită completarea de către client a unui formular în cadrul magazinului electronic. Datele atsfel furnizate vor fi transferate comerciantului, unde vor fi transpuse pe un cec obișnuit, prin listare la imprimantă pe formulare de cec necompletate. Dar, această modalitate de plată se află încă în faza incipientă.

5) Portofel digital: Acesta poate fi definit ca fiind o aplicație electronică de codificare care acționează ca un portofel autentic în timpul tranzacțiilor din comerțul electronic. Un portofel poate păstra pentru utilizator o informație aferentă unei plăți, un certificat digital pentru identificarea utilizatorului, precum și informații despre livrare pentru a mări viteza de tranzacție.

Consumatorul beneficiază, la rândul lor, de protecție împotriva fraudei.

În general, portofelele sunt găzduite pe PC-ul utilizatorului, dar există versiuni care plasează portofelele pe server-ul emitentului cărții de credit.(Netscape și Microsoft aplică în prezent tehnologia portofelelor).

6) “Debitarea electronică” (eCHARGE) este un sistem care permite utilizatorilor să încarce factura proprie de plată a convorbirilor telefonice, cu contravaloarea achiziției făcute prin Internet. Acest sistem este, deocamdată, accesibil doar comercianților din SUA și Canada, dar se prevede și o extindere spre Europa a sistemului.

7) Numerar digital: Pentru utilizarea acestui sistem este necesar ca atât clientul cât și comerciantul să dețină un cont în banca emitentă. Așa-numita aplicație electronică a portofelului, care coordonează și transferă numerarul digital, va fi furnizată de bancă. Economiile acumulate în conturile curente sunt convertite în numerar digital și apoi transferate în „portofel”, unde vor fi păstrate.

Protecția informațiilor

Există un protocol – SSL, care protejează informațiile transmise către un server de Internet. Adresele paginilor de Internet care încep cu “http” sunt protejate prin acest protocol. Sistemul este utilizat astăzi efectiv în toate tranzacțiile codificate, bazate pe cărți de credit, din cadrul comerțului electronic.

În continuare voi prezenta funcțiile principale ale sistemului de protecție.

O primă funcție o reprezintă confirmarea server-ului, astfel încât utilizatorii să fie siguri că au accesat pagina de Internet căutată.

Crearea unui canal de comunicație sigur reprezintă o altă funcție principală a sistemului de protecție, prin codificarea informațiilor transmise de la utilizator la server.

SET este un nou sistem destinat asigurării securității tranzacțiilor pe Internet, efectuate prin cărți de credit. De fapt, toate marile firme care au tangență cu comerțul electronic, ca Microsoft, Netscape, Visa și MasterCard și-au însușit sistemul SET.

Utilizând semnăturile digitale, SET va permite comercianților să verifice identitatea cumpărăturilor. Sistemul oferă protecție și cumpărăturilor printr-un mecanism care transferă numărul cărților de credit direct la emitentul acestora, pentru verificare și debitare. Astfel, comerciantul nu va vedea numărul cărții de credit a cumpărătorului.

Comerțul electronic în România. Evoluție și tendințe

Comerțul electronic a pătruns în România în anul 1997 potrivit Web Internet Archive prin site-ul CyberShop.ro lansat de către Pc Net, acesta având ca obiect de activitate comercializarea de CD-uri cu muzică. În anul 2000 Netbridge Investments lansează site-ul Okazii.ro, un site asemănător celebrului E-Bay.com. În acea perioadă încrederea consumatorilor în internet și implicit în comerțul electronic era foarte scăzută. În iarna anului 2001 se lansează eMag.ro, acesta fiind în prezent cel mai mare magazin online din România.

Deși România se află pe o poziție inferioară în privința dezvoltării comerțului electronic față de vestul Europei și chiar celor din est, comerțul electronic în România s-a dezvoltat foarte mult și este în creștere. Numărul abonaților la internet, numărul PC-urilor, numărul abonamentelor de telefonie mobilă și numărul utilizatorilor cardurilor a crescut rapid și este într-o continuă evoluție și arată un viitor înfloritor.

În februarie 2004 RomCard împreună cu Visa și MasterCard au implementat standardul de securitate 3D Secure, moment în care utilizatorii au putut plăti cu cardurile online. Atunci a fost perioada în care s-au putut realiza primele statistici oficiale cu privire la numărul de tranzacționări pe internet. Anul 2004 s-a finalizat cu un total de 19.410 tranzacții efectuate în shop-urile online configurate 3D Secure și cu un bilanț de aproximativ 3,5 milioane USD generate de plată online cu cardul, conform declarațiilor RomCard și Visa Internațional.

Potrivit statisticilor RomCard, domeniile care generează cele mai mari volume în comerțul electronic românesc sunt, în ordine: serviciile de turism și rezervări de bilete de avion, plata facturilor de telefonie mobilă și produsele IT&C, electronice și electrocasnice.

"2012 a fost anul în care comerțul electronic și-a marit ritmul de creștere. Daca în 2009 volumul plăților online a crescut cu 75% față de anul anterior, în 2011 creșterea a fost de 24%, aceeași tendință manifestându-se și la nivelul numărului de tranzacții. În 2012 însă, față de 2011, comerțul electronic a cunoscut o evoluție mai bună, de 38% raportat la valoarea totală și 51% raportat la numarul tranzacțiilor", explică Andreia Stavarache, director de vânzări în cadrul PayU România.

Categoriile care au avut o mai bună evoluție raportat la numărul de tranzacții, conform datelor PayU au fost fashion (+ 486%), donații (+111%), servicii (+54%) și flori (+51%).

Argumente pro și contra comerțul electronic

Internetul și comerțul electronic au avut un impact major în evoluția globalizării. Cu ajutorul internetului se pot realiza schimburi de informații mai rapide, mai ieftine și mai eficiente, s-a facilitat accesul tuturor la informații și a simplificat atât viața consumatorilor cât și a dezvoltatorilor. Evenimentele petrecute într-o țară, nu mai pot fi acum menținute în interiorul granițelor, acestea transformandu-se în probleme globale.

În această eră informațională, comerțul electronic reprezintă cheia competivității întreprinderilor, prin reducerea costurilor de aprovizionare și desfacere. Prin simplificarea proceselor de cumpărare, se realizează o creștere a vitezei de derulare a afacerilor și se asigură accesul la noi segmente de piață. Astfel, e-comerțul reprezintă o oportunitate de creștere economică atât la nivel micro cât și macroeconomic.

Comerțul electronic reprezintă o afacere puternică și stabilă, deoarece plățile online au avantaje evidente: 24/7, nondependență geografică, cost-saving, ușurință în operare, în administrare și marketare.

Comerțul electronic, spre deosebire de comerțul tradițional, face ca întreprinderea să fie mai flexibilă în relație cu partenerii și îi crează o mulțime de avantaje cum ar fi: diversificarea canalelor pentru realizarea tranzacțiilor comerciale, realizarea de tranzacții comerciale securizate (aprovizionare, vânzare), sesizarea rapidă a posibilităților de a axa activitatea sa la cererea clienților, urmărirea mărfurilor pe structura lanțului logistic, găsirea celor mai bune surse de aprovizionare pe Internet, focalizarea pe personalizare și satisfacerea clientului, o mai bună asigurare a coerenței organizaționale și interorganizaționale pe probleme comerciale, fluidizarea fluxurilor informaționale interorganizaționale, dimensiunea transfrontalieră a operațiilor comerciale .

Comerțul electronic oferă de asemenea posibilitatea de a compara și de a realiza schimburi de idei și de cunoștințe, pe lângă simpla vânzare sau cumpărare de servicii sau produse. Astfel, comerțul electronic oferă avantaje pe trei nivele: întreprinzătorilor, consumatorilor și societății.

Principalele diferențe dintre comerțul electronic și cel clasic, ce impun noi cerințe ale sistemului logistic ce susține activitatea de e-commerce, față de logistica tradițională, se referă la: numărul mai mare de pachete (colete) mici, cantitativ și dimensional, revenind unui număr mai mare de cumpărători ce fac comenzi direct de la producător; mai mulți cumpărători necunoscuți, anonimi pentru vânzători; cererea este cu atât mai imprevizibilă și mai instabilă cu cât aceasta provine de la mai mulți cumpărători on-line; originea și destinația pachetelor de produse comandate on-line este considerabil mai dispersată având în vedere că mai mulți cumpărători plasează comenzi online direct către producători și distribuitori și mai mulți vânzători interacționează direct, la nivel global, cu internauții.

De cealaltă parte, principalele dezavantaje legate de comerțul online le reprezintă în continuare problemele de securitate și încredere al cliențiilor. Aceștia sunt reticenți în ceea ce privește plata cu cardul, manifestând temeri în privința furturilor de date personale. O altă problemă o reprezintă costul investiției de implementare a sistemelor de plată electronice.

„Analizele la nivel european, privind calitatea vânzărilor prin Internet, pe baza directivelor referitoare la comerțul electronic și la contractele negociate la distanță , evidențiază faptul că principalele obstacole în dezvoltarea comerțului electronic rămân, în continuare, problemele legate de calitatea serviciilor de comerț electronic, securitatea tranzacțiilor electronice și încrederea consumatorilor în furnizorul de produse/servicii“.

Variantele de comerț electronic oferă avantaje punctuale, reciproce, care pot fi sintetizate în avantaje pentru client, respective avantaje pentru comerciant. În categoria avantajelor pentru client se încadrează comoditatea sporită, opțiunile multiple, informațiile care sunt ușor de găsit cât și paginile personalizate. Atragerea de noi clienți prin intermediul unui canal de distribuție, vânzările sporite către clienții existenți, vânzarea la cerere, cât și cheltuielile reduse de inventariere și de operare se încadrează în categoria avantajelor pentru comerciant.

Legislația în vigoare

Comerțul electronic reprezintă un domeniu extrem de dificil de fiscalizat, deoarece legislația privind tranzacționarea este orientată în mod tradițional către documentația în format fizic, iar trecerea acestor legi în mediul online reprezintă o provocare, în contextul evoluției continue a tehnologiilor.

Nivelul de globalizare pe care comerțul electronic l-a permis odată cu dezvoltarea mediului IT&C, a complicat și mai mult problema fiscalizării acestui tip de tranzacționare, astfel a fost nevoie de o legislație cu un grad mare de compatibilitate globală pentru activitățile prin Internet.

Astfel, în octombrie 1998, în conferința ministerială de la Ottawa, OECD (Organization for Economic Cooperation and Development) a trasat principiile care ar trebui respectate în fiscalizarea comerțului electronic.

Primul lucru de care trebuie avut în vedere, este neutralitatea, cu sensul de a stabili impozite neutre și echitabile, impozite nediferențiate în funcție de formele comerțului electronic și nici în funcție de cele două categorii de comerț: tradițional și electronic.

Al doilea principiul îl reprezintă eficiența, ceea ce se traduce prin costuri cât mai scăzute ale acestor impozite.

Certitudinea si simplitatea – reglementările fiscale trebuie să fie cât mai simple și clare, astfel încât contribuabilii să poată anticipa consecințele fiscale ale unei tranzacții.

Echitatea și eficacitatea – impozitele trebuie să producă veniturile corespunzătoare, la momentul stabilit, în același timp luându-se în considerare și necesitatea minimizării potențialului de evaziune.

Flexibilitatea – sistemul de impunere ar trebui să fie flexibil și dinamic, să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiilor și a comerțului.

În funcție de natura bunurilor ce se tranzacționează pe Internet, fiscalizarea este mai ușor sau mai greu de aplicat. Astfel, în ceea ce privește comerțul electronic indirect (comenzi electronice de bunuri materiale ce vor fi livrate fizic ulterior printr-un alt canal de distribuție), sistemul este același ca la orice altă formă de vânzare la distanță. Taxa pe valoare adăugată (TVA) se va aplica la locul unde se realizează consumul, bunurile cumpărate din diferite țări vor fi impozitate la importul lor, exporturile beneficiază de cotă 0, iar vânzările peste graniță vor fi taxate sub un regim special de vânzări la distanță.

Problema apare în cazul tranzacțiilor electronice cu produse și servicii digitale de tipul software-lor, aplicațiilor, cărților electronice, etc. (adică comerț electronic direct). Astfel, în 2002, pentru a reglementa această situație, Comisia Europeană a stabilit regulile de aplicare a TVA pentru livrările prin rețele electronice (livrări digitale) de software și servicii pentru calculatoare în general, plus servicii informaționale, culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau altele similare prin Directiva 2002/38/EC. Din acel moment, serviciile enumerate au devenit impozabile în țara unde este domiciliat cumpărătorul, și nu unde era domiciliat vânzătorul, ca până în acel moment.

În țara noatră, tot în anul 2002 s-a adoptat în Codul comercial „Legea comerțului electronic” (Legea nr.365/2002, în M.Of. din 5 iulie 2002), care păstrează în linii mari aceleași caracteristici impuse de Comisia Europeană.

Printre serviciile recunoscute de prevederile Codului comercial ce pot fi desfășurate prin Internet se pot enumera: cumpărarea de produse sau de mărfuri, fie în natură, fie prelucrate spre a se vinde ori spre a se închiria, cumpărarea sau vânzarea de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale, activitățile de mijlocire în afacerile comerciale, furnizarea de Internet ori de alte servicii specifice acestui sistem. Legea nr.365/2002 definește furnizorii ca fiind orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziția unui număr determinat sau nederminat de persoane un serviciu al societății informaționale, precum și la destinatarii acestora, anume acele persoane fizice sau juridice care utilizează în scopuri comerciale, profesionale sau de alte natură, un serviciu al societății informaționale, în special în scopul căutării de informații sau al furnizării accesului la acestea.

Instrumente informatice utilizate

Timp de mulți ani, rețeaua Web a supraviețuit sub forma unui domeniu în care câteva pagini HTML statice legate laolaltă formau un site. Dar, în present, utilizatorii se așteaptă să vadă pagini interesante, actualizate frecvent și care le oferă o experiență personalizată. În același timp, administratorii Web vor site-uri mai ușor de actualizat și de întreținut. Din aceste motive, alături de multe altele, construirea unui site numai pe baza fișierelor HTML statice nu mai este acceptabilă. Rețeaua Web a devenit un loc pentru aplicații Web dinamice, deseori având în fundal baze de date.

Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date

Datele constituie o resursă organizațională crucială și trebuie gestionate similar activelor importante ale unei întreprinderi. Fără date asupra funcționării interne și asupra mediului extern, întreprinderile nu ar putea supraviețui sau reuși în afaceri. Volumul acestora este în continuă creștere. Organizarea și memorarea lor pe suporturi tehnice adresabile este mult facilitată de faptul că, în cea mai mare parte, se operează cu structuri de date. Organizarea datelor pe memoria externă a parcurs în timp mai multe etape: fișiere, fișiere cu legături și a culminat cu bazele de date actuale. O soluție dominantă în prezent, constă în organizarea datelor în baze de date. Bazele de date sunt gestionate unitar prin programe dedicate, numite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD).

C. Delobel, M. Adiba dau următoarea definiție bazei de date:

„Un ansamblu structurat de date înregistrate pe suporturi accesibile calculatorului pentru a satisface simultan mai mulți utiliatori de o manieră selectivă și într-un timp oportun.”

G. Gardian insistă asupra faptului că „pentru ca un ansamblu de date neindependente să fie bază de date, trebuie să fie interogabile prin conținut, după orice criteriu precum și să fie posibilă regăsirea structurii datelor.”

2.1.1. MySQL

MySQL este cel mai popular și, susțin unii, cel mai bun sistem de gestiune de baze de date cu sursă deschisă din lume. De fapt, mai ales după adăugarea noilor funcționalități din versiunile 4 și 5, MySQL a devenit un competitor viabil al unor giganți costisitori precum Oracle și Microsoft SQL Server. Ca și PHP, MySQL oferă performanțe excelente, portabilitate și fiabilitate, cu o curbă de învățare moderată, fiind gratuity sau la un preț foarte mic.

MySQL este un sistem de gestionare a bazelor de date (DBMS – database management system) pentru baze de date relaționale (ca urmare, MySQL este un sistem RDBMS – relational database management system). O bază de date, în termenii cei mai simpli, este o colecție de date corelate sub formă de text, numere sau fișiere binare, stocate și organizate de un sistem DBMS.

Există multe tipuri de baze de date, de la cele sub forma unui fișier simplu la cele relaționale și orientate spre obiecte. O bază de date relațională folosește tabele multiple pentru stocarea informațiilor sub forma unor componente distincte. Până la începutul anilor ’70 (când a fost dezvoltat acest concept), bazele de date semănau mai mult cu niște foi de calcul tabelar, cu un tabel unic, imens, în care erau stocate toate datele. Deși necesită un efort conceptual mai mare în timpul fazelor de proiectare și programare, bazele de date relaționale oferă o îmbunătățire a nivelului de fiabilitate și integritate a datelor, care compensează efortul suplimentar. Mai mult, bazele de date relaționale facilitează operațiile de căutare și permit utilizarea concurentă.

2.1.2. SQL Server

Microsoft SQL Server este un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale dezvoltat de Microsoft. Este un produs extrem de scalabil, care poate fi rulat pe orice, de la un singur laptop, la o rețea de servere de mare putere. Ca server de baze de date, acesta este un produs software a cărui funcție principală este de stocare și extragere a datelor solicitate de către alte aplicații software, care pot rula pe același computer sau pe un alt computer prin intermediul unei rețele.

SQL Server conține o muțime de instrumente ce facilitează munca programatorului în ceea ce presupune administrarea bazei de date, cât și sarcinile de programare. O serie relevantă de funcții utile puse la dispoziție de SQL Server sunt următoarele: crearea și mentenabilitatea bazei de date, crearea și mentenabilitatea tabelelor, realizarea de backup de date, replicare (atunci când se realizează o copie a bazei de date) crearea și menținerea utilizatorilor, a rolurilor, sarcini de optimizare etc.

SQL Server este un sistem de gestiune a bazelor de date server, în comparație cu MS Access ce face parte din categoria sistemelor desktop.

Sistemele de baze de date bazate pe servere sunt proiectate pentru a rula pe un server central astfel încât mai mulți utilizatori pot avea acces în mod simultan la aceleași date. Utilizatorii accesează baza de date prin intermediul unei aplicații.

SQL Server este proiectat pentru întreprinderile mari, cu cerințe de date complexe, depozite și baze de date activate pentru Web.

2.1.3. MySQL sau SQL Server

MySQL și SQL Server reprezintă două dintre cele mai populare sisteme de gestiune a bazelor de date folosite de către dezvoltatorii web. Aceastea conțin o serie de asemănări cât și deosebiri în ceea ce privește structura, funcționalitățile, implementarea etc.

În ceea ce privește posibilitatea de a prelua și stoca datele cele două variante sunt similare. O altă asemănare întâlnită la cele două sisteme este faptul că acestea utilizează chei primare, împreună cu indicii-cheie, care permite programatorului să accelereze procesul de rulare a interogărilor.

Există în schimb o multitudine de aspect ce diferențiază cele două sisteme. Primul și cel mai evident este prețul. MySQL este pus la dispoziția programatorului gratuit (open source), în schimb ce pentru utilizarea SQL Server, programatorul este nevoit să plătească o anumită sumă de bani.

O altă diferență majoră este reprezentată de performanță. Pentru MySQL criteriul de performanța reprezintă un avantaj major datorită formatului său de tabele implicite și MyISAM. MyISAM a fost motorul de stocare implicit pentru versiunile MySQL ale sistemului de gestiune al bazelor de date relaționale, înainte de versiunea 5.5. În cee ace privește SQL Server, performanța reprezintă cel mai mare dezavantaj.

Din punct de vedere al securității, ambele variante sunt sisteme destul de sigure. Cele două sisteme lucrează cu porturi IP cunoscute, care reprezintă un factor de risc pentru potențialii intruși. Atât MySQL, cât și SQL Server oferă posibilitatea programatorului să modifice porturile în evenimente, în cazul în care porturile IP devin extrem de vulnerabile.

În ceea ce privește recuperarea datelor, SQL Server are un avantaj considerabil în fața MySQL. Pentru MySQL recuperarea datelor tinde să reprezinte un dezavantaj datorită configurației sale MyISAM. SQL Server ține evidența procesului, chiar dacă sistemul se oprește în mod neașteptat.

Limbaje de programare utilizate

PHP

Inițial, PHP era acronimul pentru “Personal Home Page”(pagină de bază personală), un limbaj de scriptare creat în 1994 de Rasmus Lerdorf pentru a contabiliza vizitatorii CV-ului personal, publicat în Internet. După ce funcționalitatea și utilitatea limbajului au fost dezvoltate (și pe măsură ce a început să fie folosit în contexte cu caracter mai profesional), numele limbajului a devenit “PHP: Hypertext Preprocessor“ (preprocessor de hiperrtext).

A spune ca PHP este înglobat în HTML înseamnă că scripturile PHP pot fi întrețesute cu cod HTML, ceea ce face mult mai ușoară dezvoltarea site-urilor Web dinamice. De asemenea, PHP este un limbaj de scriptare, nu un limbaj de programare propriu-zis: PHP a fost conceput pentru scrierea scripturilor Web, nu a unor aplicații independente. Scripturile sunt rulate numai după ce apare un eveniment – de exemplu, atunci când un utilizator transmite un formular sau vizitează o adresă URL.

Ar trebui să completez această definiție spunând că PHP este o tehnologie pe parte de server, interplatformă, ambele descrieri fiind importante. Sintagma “pe parte de server“ se referă la faptul că acțiunile unui script PHP sunt executate de server (nu de client, respective calculatorul pe care rulează browserul utilizatorului care vizitează un site Web). Natura interplatformă a limbajului înseamnă că PHP rulează pe majoritatea sistemelor de operare, inclusiv pe Windows, Unix (cu multiple variante ale acestuia) și Macintosh. Mai important este că scripturile scrise pe un server funcționează, în mod normal, și pe alte servere, așa cum sunt sau cu mici modificări.

ASP.NET

ASP.NET este o nouă tehnologie de programare pentru Internet creată de Microsoft, care folosește o abordare mai directă, orientată pe obiecte, pentru dezvoltarea de aplicații dinamice pentru Web. Cu tehnologia Active Server Pages existentă, codul interfeței server se amestecă și se combină cu codul HTML al aplicației client. Adesea, aceasta are ca rezultat crearea unor pagini de coduri mari și complexe, în care urmărirea logicii programului poate fi dificilă în cel mai bun caz, mai ales pentru un programator începător.

În perioada de început a proiectării site-urilor de Web din Internet, tehnologiile erau limitative. Informațiile pe care o persoană dorea să le prezinte celor interesați erau furnizate de pagini HTML statice. Deoarece pe atunci tehnologiile folosite erau mai limitative, era mai ușor să creezi un site care să nu fie atât de interactiv pe cât ar trebui să fie.

Pentru a răspunde acestei cerințe, Microsoft a creat o platformă pentru realizarea aplicațiilor de Web, numită Active Server Pages sau ASP. ASP a fost acceptat și folosit la scară largă de majoritatea creatorilor din domeniu pentru că le permitea utilizarea cunoștințelor deja acumulate în Visual Basic și VBScript pentru crearea aplicațiilor de Web.

ASP.NET este un limbaj de programare independent de browser. ASP.NET poate fi executat de cele mai noi versiuni ale browserelor Internet Explorer și Netscape Navigator, precum și de alte browsere folosite curent, cum ar fi Opera. De asemenea, ASP.NET poate asigura fără probleme compatibilitatea cu versiunile mai vechi de Internet Explorer și Netscape Navigator.

Platforma .NET Framework specifică faptul că aplicațiile pot fi scrise în orice limbaj de programare care este compatibil cu Common Language Runtime(CLR). Pentru cea mai recentă versiune a platformei .NET Framework, Microsoft introduce pentru limbaje diferite care pot fi folosite la scrierea codurilor specifice CLR. Aceste patru limbaje sunt Visual Basic.NET (cunoscut și ca VB.NET), C#, C++.NET, JScript.NET.

Limbajul ASP prezintă o serie de avantaje pentru programatori. Tehnologia ASP.NET reprezintă cea mai recentă evoluție ăn cadrul tehnologiilor de programare pentru Web. Cea mai mare modificare la trecerea de la ASP la ASP.NET o reprezintă faptul că acum codul aplicațiilor este cod compilat care este executat în server, în loc să fie interpretat pe măsura solicitării paginilor.

Deoarece ASP.NET folosește tehnologia Common Language Runtime, la dispoziția programatorilor aplicațiilor de Web stau acum toate componentele și forța întregii platforme .NET. Un număr de componente foarte bine dotate și utile pot fi folosite cu ușurință de programator pentru a fi integrat în aplicația de Web pe care o creează. Complexul ASP.NET permite o separare curată a codului de prezentare de componenta de execuție a aplicației, în acest fel aplicația devenind atât mult mai ușor de urmărit, cât și de gestionat.

PHP sau ASP.NET

Din punct de vedere al costurilor, PHP este complet gratuit (open source), în timp ce ASP.NET este un produs Microsoft, pentru care utilizatorii oferă o sumă de bani.

Un alt aspect ce este luat în considerare este scalabilitatea. Cele două limbaje sunt extrem de scalabile, un exemplu relevant pentru limbajul PHP îl consituie site-ul de socializare Facebook, în timp ce site-ul MySpace este realizat prin intermediul limbajului ASP.NET.

Performanța reprezintă un alt aspect de luat în considerare, Pentru majoritatea aplicațiilor web, performanța reprezintă o funcție de interacțiune dintre script, baza de date și server.

Cele mai multe aplicații web scrise în PHP urmați mulțimea formată din Linux (OS), Apache (server), MySQL (baza de date) și PHP (limbaj de scripting). Stiva LAMP este extrem de popular pentru dezvoltare web, și astfel, a fost optimizat pe scară largă pentru performanțe îmbunătățite.

Baza de date utilizată cel mai des cu ASP.NET este MSSQL (Microsoft SQL Server), deși se poate utiliza, de asemenea, MySQL cu ea. Performanța diferită între ASP.NET și stivă MSSQL, respectiv PHP și stiva MySQL este relativ mică.

Din punct de vedere al suportului, PHP este gratuit și printre cele mai populare limbaje de scripting online. Există o mare comunitate de dezvoltatori open source, care contribuie în mod regulat la dezvoltarea și îmbunătățirea acestui limbaj. Acest lucru oferă un bonus foarte semnificativ pentru cei începători, ce doresc să aprofundeze și să învețe PHP. ASP.NET, pe de altă parte, este o proprietate Microsoft. Astfel că după acest criteriu PHP este cel preferat, în detrimentul ASP.NET.

Din punct de vedere al instrumentelor și editoarelor, majoritatea dezvoltatorilor PHP preferă să folosească un editor de text, cum ar fi VIM și Notepad ++ în locul unui IDE cu drepturi depline. Însă există și un suport solid pentru PHP, pentru cei ce doresc să utilizeze un IDE. Un exemplu relevant în acest context este Eclipe.

ASP.NET pe de altă parte este susținut de cele mai multe IDE-uri, dar este folosit în principal cu Microsoft Visual Studio. Microsoft VS este una dintre cele mai puternice IDE-uri.

Un alt criteriu important îl reprezintă modalitatea de învățare a celor două limbaje. ASP.NET este, de obicei, scris în C. Acesta este construit pe baza limbajului C, care poate fi dificil de învățat pentru majoritatea persoanelor începătoare. Sintaxa ei este complicată și dificil de citit, chiar și pentru programatori cu experiență. Pe de altă parte, PHP este foarte ușor de învățat și înțeles. Acesta are o sintaxă ușoară și usoară de citit și înțeles, reprezentând un adevărat avantaj pentru programatorii aflați la început de carieră.

Din punct de vedere al popularității, potrivit indicelui limbă TIOBE, PHP se clasează ca al 6-lea cel mai popular limbaj online. ASP.NET, pe de altă parte, nici măcar nu apare în top 20.

Tehnologii utilizate alături de PHP

HTML

HTML (Hypertext Markup Language) reprezintă setul de simboluri de marcare sau coduri inserate într-un fișier destinat pentru afișarea unei pagini web. Markup spune browser-ul Web modalitatea de afișare a cuvintelor și imaginilor unei pagini web pentru utilizator. Fiecare cod de marcaj individual este menționat ca fiind un element, spre exemplu un paragraf, un buton, un selector etc.

HTML este un limbaj de marcare pe care browserele web îl folosesc pentru a interpreta și a compune texte, imagini și alte materiale în pagini web vizuale sau sonore. Caracteristicile implicite pentru fiecare element de HTML marcare sunt definite în browser, iar aceste caracteristici pot fi modificate sau îmbunătățite prin utilizarea suplimentară a paginii de web prin intermediul limbajului CSS.

HTML descrie structura unui site web, înainte de apariția Cascading Style Sheets (CSS) ce are un rol covârșitor în aspectul paginii web. HTML poate încorpora script-uri scrise în alte limbaje, cum ar fi JavaScript cu rol important în comportamentul paginilor web HTML.

CSS

Cascading Style Sheets, abreviat CSS, este un limbaj simplu de design destinat să simplifice procesul de realizare a paginilor web. Acesta se ocupă de aspectul unei pagini web astfel încât aceasta să arate cât mai prezentabil. Prin intermediul CSS-ului se pot face diverse modificări precum schimbarea culorii textului, font size-ul textului, culoarea, dimensiune, efectele unui buton, padding-ul dintre elementele unei pagini HTML, modalitățile de afișare pe ecran etc. În general, aspectul unui site comercial este foarte important pentru un potențial client. El trebuie să acapareze atenția celui din urmă, să conține oferte și servicii de calitate prezentate într-o manieră cât mai profesionistă.

CSS-ul prezintă o multitudine de avantaje pe care un programator trebuie să le aibe în vedere. În primul rând acest limbaj reprezintă o resursă importantă de timp din două puncte de vedere. Pe de o parte facilitează munca programatorului întrucât un stil creat poate fi utilizat în intermediul mai multor pagini HTML și nu este nevoie de stilizare a fiecărei pagini HTML în mod individual. Pe de alta parte însă paginile web se încarcă mult mai rapid, astfel timpul utilizatorului/clientului de așteptare diminuându-se în mod considerabil. CSS este ușor de întreținut și prin intermediul acestuia un site web poate fi accesat de pe mai multe dispositive (Desktop, IOS, Android, MAC etc).

Boostrap

Pentru realizarea paginilor web în mod responsive, adică să fie disponibile pe orice tip de device al utilizatorului programatorii se pot folosi de diverse tooluri. În acest sens Bootstrap vine în ajutorul acestora pentru a le ușura munca. Bootstrap a fost creat la Twitter la mijlocul anului 2010 de către @mdo și @fat. Înainte de a fi un cadru open source, Bootstrap a fost cunoscut sub numele de Twitter Blueprint. Inițial a fost lansat vineri, 19 august 2011. Bootstrap este un framework open-source Javascript reprezentând o combinație între HTML, CSS, Javascript și codul propriu-zis conceput pentru construirea componentelor de interfață de utilizator. Bootstrap a fost, de asemenea, programat pentru a sprijini atât HTML5 și CSS3.

Cadrul este Bootstrap cea mai recentă inovație în materie de design, ceea ce face realizarea de site-uri și aplicații în mod mai ușor, mai rapid și mai bine, în general. El reprezintă o adevărată resursă de timp, atfel programatorul se poate focusa mai mult pe codul de programare propriu-zis, decât pe aspecte de look&feel. Bootstrap este un factor cheie când vin e vorba de adaptabilitate întrucât el realizează o pagină web responsive pe orice tip de device deținut de un utilizator. Bootstrap este într-un continuu proces de evoluție, cu actualizări ce vin în mod regulat și constant.

JavaScript

Alături de HTML și CSS, acesta este una dintre cele mai trei tehnologii de bază de producție mondială de conținut Wide Web. Majoritatea site-urilor îl folosesc și este susținut de toate browserele moderne Web. JavaScript conține funcții de primă clasă, ceea ce îl face un limbaj multi-paradigmă, stiluri de programare imperative și funcționale. Cu toate că există asemănări exterioare puternice între JavaScript și Java, inclusiv numele limbii, sintaxa și bibliotecile standard respective, cele două sunt limbaje sunt distincte și diferă foarte mult în designul lor.

JavaScript a fost inițial dezvoltat pe durata 10 zile din luna mai 1995 de către Brendan Eich, în timp ce lucra pentru Netscape Communications Corporation. Deși a fost dezvoltat sub numele Mocha, limbajul a fost numit oficial LiveScript atunci când a fost expediat pentru prima data in versiuni beta ale Netscape Navigator 2.0 în Septembrie 1995. A fost redenumit ulterior JavaScript, atunci când a fost implementat în versiunea browser-ului Netscape 2.0B3.

JavaScript are o serie de caracteristici definitorii pe care orice programator trebuie să le cunoască. JavaScript este un limbaj flexibil, în această privință limbajul diferă cu desăvârșire de limbajele Java sau C++ (spre exemplu declararea variabilelor înainte de rulare, unde la JavaScript nu este obligatgorie). JavaScript este un limbaj bazat pe obiecte, nu este un limbaj orientat obiect precum JAVA. De obicei codul JavaScript poate fi introdus și executat în interiorul HTML și este un limbaj în totalitate interpretat. Astfel codul scriptului va fi interpretat de browser inainte de a fi executat. Întrucât este un limbaj de scriptare, JavaScript este dependent de mediu. Astfel browserul web este cel care rulează de fapt programul. O mare parte a codului răspunde la evenimentele realizate de către utilizator sau sistem. Cu alte cuvinte JavaScript este condus de evenimente, iar elementele HTML ce pot conține handlere de evenimente sunt butoanele, inputurile, select-boxurile etc.

Apache

Apache este unul dintre cele mai utilizate software de server de web. Un server de web este software-ul ce primește solicitarea unui client pentru a accesa o pagină web. Acesta rulează un număr redus de controale de securitate la cerere HTTP și direcționează utilizatorul la pagina web dorită.

Apache este un software open source disponibil în mod gratuit, dezvoltat și întreținut de Apache Software Foundation. Acesta rulează pe 67% din totalul serverelor web din lume. Apache oferă viteză, fiabilitate și siguranță. Acesta poate fi extrem de personalizat pentru a satisface nevoile utilizatorilor. Cei mai mulți furnizori de hosting WordPress folosesc Apache ca software web server.

Apache este un server web cu o contribuție considerabilă în dezvoltarea Internetului Apache a reprezentat prima alternativă viabilă la Netscape Communications Corporation și a evoluat rapid în funcționalitate și performanță ca un rival competitiv pentru alte servere web bazate pe Unix. Principalul competitor al serverului Apache este Microsoft Internet Information Services (IIS), urmat de Sun Java System Web Server al companiei Sun Microsystems și multe altele, cum ar fi Zeus Web Server.

Analiza privind activitatea comercială

Analiza sistemului are ca obiective principale cunoașterea sistemului existent și stabilirea modului în care acesta poate să satisfacă cerințele managementului organizației respective. Pe baza evaluării sistemului existent în raport cu cerințele managementului se defines cerințele noului sistem informatic.

Punctul de plecare în cadrul etapei de analiză îl constituie modelul mediului, care reprezintă granița între sistem și mediul înconjurător, precum și modul în care acestea interacționează.

Următorul pas este definirea modelului comportamental care presupune studierea sistemului din punct de vedere conceptual, acesta fiind privit ca o colecție de procese (transformări), care acceptă date din afara sistemului (evenimente) tranformându-le în date de ieșire (răspunsuri).

Pentru a descrie cel mai bine sistemul existent, acesta este studiat sub cele trei aspect: functional, structural și dinamic. Aspectul functional presupune descrierea datelor de intrare, a prelucrărilor și a datelor de ieșire prezente în sistem. Precizarea structurii sistemului echivalează cu identificarea datelor utilziate, a tipurilor și lungimilor acestora, precum și a legăturilor dintre ele. Aspectul dynamic se referă la evenimentele care determină trecerea sistemului sau a componentelor sale dintr-o stare în alta.

Din punct de vedere al gradului de detaliere, modelul sistemului existent poate fi fizic și logic, cele două tipuri de modele definindu-se atât pentru sistemul existent, cât și pentru cel proiectat.

Modelul fizic al sistemului existent reflect structura tehnică și operațională a sistemului, descrie cum funcționează acesta într-o anumită implementare și depinde de structura organizatorică, de atribuțiile și sarcinile personalului. Reprezintă o variantă de implementare a modelului logic.

Modelul logic al sistemului existent arată ce trebuie să facă sistemul fără să țină cont de caracteristicile de implementare și de restricțiile tehnice, fapt pentru care este mult mai stabil în timp decât cel fizic.

Modelarea sistemului actual

Delimitarea ariei

Pornind de la definiția de bază a unui sistem informatic ce reprezintă ansamblul de elemente implicate în procesul de prelucrare și transmitere a datelor pe cale electronică putem deduce faptul că acesta a ajuns să facă parte din viața noastră de zi cu zi. Într-un sistem informatic intră calculatoarele, sistemele de transmisie a datelor, alte componente hardware, software-ul, datele prelucrate, personalul ce exploatează tehnica de calcul, teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare.

Dezvoltarea aplicației a pornit de la necesitatea tot mai mare a companiilor de a-și eficientiza proiectele. Obiectivele urmărite în cadrul unui proiect sunt reducerea costurilor, a timpului și îmbunătățirea performanței și a calității produselor.

Platforma online “Expert Independent” are ca obiectiv simplificarea și automatizarea unui proces rezultat din necesitatea obținerii serviciului denumit: achiziționarea de materiale publicitare. Această nevoie se regăsește în principal la persoanele juridice dar nu numai.

Scenariul platformei este următorul: un antreprenor dorește crearea unui flyer sau afiș. Creează cont sau se loghează în platformă, introduce: bugetul și cerințele, fișiere ( precum logo, text, poze) și lansează un concurs cu deadline la care se vor înscrie designerii care au cont în platformă. Bugetul alocat proiectului va fi încasat inițial și aprobat de către platformă Aprobarea este necesară pentru a evita fraude. Designerii nu vor vedea bugetul. Aceștia vor realiza fiecare câte un produs pe care îl vor uploada în platformă alături de un preț considerat de ei necesar pentru implementarea cerinței.

Clientul are la dispoziție 10 zille după expirarea deadline-ului pentru a desemna un câștigător. În cazul în care nu va desemna un câștigător, bugetul încărcat în platformă va fi distribuit folosind următoarea distribuție: 25% rămân în contul clientului, 25% în contul platformei, 50% se împarte între participanți.

În cazul desemnării unui câștigător, bugetul se suplimentează în cazul în care este mai mic decat oferta aleasă, clientul va plăti diferența online și va desemna în continuare următorii 4 câștigători ai locurilor: 2, 3, 4 și 5. Distribuirea bugetului se face folosind un algoritm menit să echilibreze și să motiveze participanții și să ofere puncte de feedback.

Algoritmul de distribuire al sumei proiectului:

a) Desemnarea castigatorilor:

– câștigătorul (furnizorul proiectului) primește 5 stele;

– clientul poate desemna și alți câștigători de stele oferind un număr de stele între 1 și 5 din maximul de 20 pe care le are la dispoziție.

– clientul poate desemna de asemenea pe cei care nu s-au încadrat în cerințele sale fiind considerați incompetenți.

b) Distribuirea sumei:

– 10% pentru platformă;

– 70% pentru câștigător;

– 20% se împart la numărul de stele oferite (din maximum 20) celorlalți câștigători. În cazul în care nu au fost desemnați și alți câștigători acesti 20% se împart în mod egal între ceilalți participanți care nu au fost desemnați ca fiind incompetenți.

Mai departe, după obținerea graficii, clientul va putea downloada documentul pregătit pentru printare, va putea alege una din tipografiile afiliate platformei căreia îi va da automat comanda de print cu plată online și va putea alege și firma de curierat pentru livrare, tot cu plată online prin intermediul platformei.

Analiză statică

Diagrama cazurilor de utilizare

Cu ajutorul acestei diagrame analistul stabilește aria de cuprindere a sistemului. Această diagramă documentează interacțiunile sistemului cu mediul, respectiv interacțiuni cu factorul uman, interacțiuni cu alte sisteme și interacțiuni între calculatoare.

Diagrama cazurilor de utilizare furnizează un mecanism de colectare a cerințelor de exploatare a sistemului. Ea identifică utilizările solicitate și comportamentul necesar pentru a susține aceste utilizări și ajută la identificarea cerințelor sistemului.

Fig.3.1. Diagrama generală a cazurilor de utilizare – Toti actorii implicati

Fig.3.2. Diagrama generală a cazurilor de utilizare – Administrator platforma

Fig.3.3. Diagrama generală a cazurilor de utilizare – Designer

Fig.3.4. Diagrama generală a cazurilor de utilizare – Client

3.2.1.2. Diagrama de clase

Diagrama claselor este cea mai importantă diagramă în cadrul analizei și proiectării orientate obiect. Scopul diagramei claselor este de a structura natura static a claselor în termini de attribute, operații și asocieri. Majoritatea intrumentelor de modelare orientate obiect generează codul sursă numai din diagrama claselor.

Diagrama claselor conține clase și asocieri între clase. O clasă este un model pentru obiecte cu structură, comportament și relații similar. Fiecare clasă are un nume, attribute și operații.

Fig.3.5. Diagrama de clase

Analiza dinamică

3.2.2.1. Diagrama de secvență

Scenariile cazurilor de utilizare se dezvoltă în mod natural din diagrama de secvență. Diagramele de sevență transformă evenimentele identificate în scenariile cazurilor de utilizare într-o reprezentare grafică a utilizatorilor sistemului de către actor. Fiecare eveniment are ca rezultat un mesaj trimis unui obiect cu perspectiva că acel obiect va realiza o operație.

Diagrama de secvență descrie cronologic interacțiunea obiectelor, identificând mesajele schimbate între obiecte ca răspuns la un eveniment, împreună cu secvența mesajelor. Diagramele de secvență sunt recomandate pentru realizarea de specificații în timp real și pentru scenarii complexe. O diagramă de secvență avansată arată, de asemenea, execuția condiționată.

Fig.3.6. Diagrama de secvență pentru gestiunea utilizatorilor

Fig.3.7. Diagrama de secvență pentru realizarea unei comenzi

Diagrama de comunicare

Fig.3.8. Diagrama de comunicare pentru procesul de gestiune a utilizatorilor

Fig.3.9. Diagrama de comunicare pentru procesul de comandă

3.2.2.2. Diagrama de stare

Diagrama de stare constă din stări, acțiuni, activități și tranziții, este cea care modelează starea dinamică a unui obiect specific. Diagrama de stare identifică evenimentele care fac tranziția unui obiect dintr-o stare în alta. Conform UML, o stare este o “condiție sau o situație din momentul existenței unui obiect care satisfice în acel moment anumite condiții, efectuează anumite activități sau așteaptă anumite evenimente”.

Diagrama de stare descrie toate operațiile și atributele unei clase în timpul unui eveniment. Diagrama identifică stimulii care declanșează acțiunea. Diagrama include numele stării, oricărei variabile, în timp ce obiectul este în funcțiune și evenimentul care declanșează tranziția la o nouă stare.

Fig.3.10. Diagrama de stare pentru clasa comandă

Fig.3.11. Diagrama de stare pentru clasa plată

3.2.2.3. Diagrama de activitate

O diagramă de activitate permite o mai bună înțelegere a operațiilor, în special a celor foarte complexe. Diagramele de actvitate permit o mai bună înțelegere a detaliilor din cadrul unei operații a unei clase. Diagrama de activitate este un tip de grafic de stare care specifică activitatea unei anumite clase. Diferența constă în faptul că un grafic de stare reprezintă întregul obiect, în timp ce o diagramă de activitate reprezintă în mod tipic doar o operație în cadrul unui obiect.

Starea acțiunii reprezintă starea unei activități în cadrul unei operații. Descrie descompunerea stării de acțiune și tranzițiile în cadrul unei anumite stări a obiectului, mai mult decât de la o stare la alta. Descompunerea stării nu înseamnă că obiectul își modifică starea. O acțiune a stării reprezintă, mai degrabă, prelucrarea internă care intervine în timpul acțiunii sau activității ”sursă”.

Fig.3.12. Diagrama de activitate pentru gestiune utilizatori

Fig.3.13. Diagrama de activitate pentru realizarea unei comenzi

Analiza funcțională

Specificare cerințelor

Misiunea platformei, pe lângă obiectivul asumat de a automatiza întregul proces de achiziție de materiale publicitare (include și achizitia de design și grafică), este de a oferi prin competiție deschisă servicii de design și grafică tot mai bune, dar și de a crea o comunitate de designeri competitivi. Urmăresc pe termen lung, ca efect al utilizării platformei, să crească accesibilitatea oricărei companii către grafică și design de calitate la cateva clickuri distanță.

În vederea dezvoltării platformei online “Expert Independent“ se vor identifica și modela cerințele funcționale prin intermediul diagramelor cazurilor de utilizare. Diagramele cazurilor de utilizare prezintă funcționalitățile sistemului oferind o descriere generală a modului în care va fi utilizat sistemul de către actorii care interacționează cu acesta. Sistemul interactionează cu trei tipuri de actori : Administrator platformă, Designer și Client. Se va descrie modul în care sistemul va fi utilizat prin reprezentarea fiecărui actor și a acțiunilor efectuate de către aceștia cu ajutorul cazurilor de utilizare.

Proiectarea sistemului

Proiectarea sistemelor informatice este o etapă importantă în realizarea sistemelor informatice. În cadrul ei, se construiește arhitectura noului sistem, se proiectează logic și fizic componentele unui sistem informatic.

Rafinarea diagramei de clase

În urma acestei procesului de rafinare pot rezulta atribute, metode, clase noi. Rafinarea diagramelor de clase se poate face pe baza diagramelor de interacțiune, prin specializarea și generalizarea diagramei de clase inițială sau prin intermediul unei rafinări induse în structură.

Fig.4.1. Diagrama de clase rafinată

În urma procesului de rafinare, prin adăugarea de atribute și operații pentru fiecare clasă și a stabilirii vizibilităților acestora se obține diagrama de clase detaliată ce poate fi folosită ulterior pentru proiectarea și implementarea bazei de date.

Fig.4.2. Diagrama de clase detaliată

Proiectarea bazei de date

Proiectarea bazei de date cuprinde proiectarea structurii conceptuale, logice și fizice. Pot apărea situații când sunt necesare reveniri la activitățile nivelurilor anterioare. De exemplu, odată cu proiectarea structurii fizice pot apărea cerințe de modificări în structura conceptuală. Procesul de proiectare a unei baze de date trebuie privit de aceea ca un proces neliniar, în care apar frecvente reluări a unor etape anterioare.

Pentru proiectarea bazei de date pornim de la rezultatele analizei cerințelor sistemului si realizam modelarea cerințelor privind datele. Nivelul conceptual de proiectare conține structura logică a bazei de date, așa cum este ea văzută de administratorul platformei. Fiecare bază de date are un model conceptual propriu prin care sunt numite și descrise toate entitățile logice din baza de date împreună cu legăturile dintre acestea. El reprezintă o imagine completă a cerințelor platformei privind datele.

În urma analizei cerințelor funcționale ale aplicației sunt identificate următoarele entități: Clienți, Designeri, Utilizatori, Comenzi, Servicii suplimentare. Comenzi și Servicii suplimentare sunt niște entități slabe sau dependente pentru că existența unor instanțe ale acestor entități depind de existența unei instanțe din enitatea Clienți. Restul entităților: Clienți, Designeri și Utilizatori sunt entități independente.

Fig.4.3. Proiectarea bazei de date

Descriere tabele …

Proiectare videoformate…

Proiectare ieșiri…

Proiectarea interfețelor

Proiectarea și implementarea interfeței este un element-cheie în funcșionalitatea unui sistem informatic.Interfața permite utilizatorului să acceseze componentele interne ale sistemului într-o manieră relative simplă și fără a cunoaște cum sunt integrate aceste componente. Cu cât se asigură un acces mai ușor utilizatorului, cu atât interfața este considerată mai bună. Interfața este adesea etalonul după care este evaluat sistemul informatic.

Fig.4.4. Proiectarea interfeței de utilizator

Diagrama de componente

Diagrama componentelor adună informațiile din diagrama claselor pentru a crea componente. Diagrama componentelor modelează dependența componentei software în funcție de codul sursă, codul binary și componentele executabile.

Fig.4.5. Diagrama de componente

Diagrama de desfășurare

Componentele sunt “plasate“ pe echipamente hardware prin intermediul diagramei de desfășurare. Diagrama de desfășurare reprezintă partiționarea componentelor și a obiectelor active (de exemplu o bază de date) pe locația lor fizică. Acest tip de diagramă detaliază locul de amplasare a componentelor în cadrul infrastructurii sistemului. Cel mai adesea sunt definite mai multe diagrame de desfășurare independente.

Fig.4.6. Diagrama de desfășurare

Rafinarea diagramelor BPMN

Fig.4.7. Diagrama de proces pentru realizare comanda

Fig.4.8.1. Diagrama de colaborare pentru realizare comandă

Fig.4.8.2. Diagrama de colaborare pentru realizare comandă

Fig.4.8.3. Diagrama de colaborare pentru realizare comandă

Implementarea aplicației

Primul pas pentru a deveni un Expert Independent este să îți faci cont în cadrul platformei electronice. Utilizatorul va trebui să completeze un formular de înregistrare după cum urmează.

Fig.5.1. Formular de înregistrare în cadrul platformei Expert Independent

După care utilizatorii pot să se logheze în platforma propriu-zisă. Clienții și designerii completează același formular de LOGIN.

Fig.5.2. Formular de logare în cadrul platformei Expert Independent