. Aplicatie Informatica Pentru Realizarea Panului de Afaceri al Firmei

CUPRINS

=== l ===

CUPRINS

Capitolul I. Prezentarea și realizarea unui plan de afaceri pentru o societate comercială

1. Rolul și importanța planului de afaceri

Să fii antreprenor înseamnă să ai o idee și să o transformi în afacere.

Dar o afacere nu se conduce de la sine. De aceea, pentru ca afacerea ta să aibă succes, trebuie să fii un bun manager.

Un manager are o viziune clară și completă asupra afacerii sale, știe să realizeze un plan de afaceri viabil, cunoaște bine piața, este la curent cu "mersul banilor" în firma sa, apreciază oamenii ca cea mai importantă resursă a afacerii sale și găsește cele mai bune soluții de relații publice pentru a câștiga simpatia clienților și partenerilor săi.

1.1. Ce este planul de afaceri

Remarcăm în ultima perioadă o evoluție din ce în ce mai accelerată a Economiei în ansamblul ei, evoluție susținută de apariția unor idei de afaceri, a unor noi societăți, de dezvoltarea și perfecționarea celor deja existențe. Totuși nu puține sunt obstacolele și riscurile ce apar cu ocazia lansării unui proiect de investiție sau a unei noi intreprinderi. Unul din cele mai importante pericole îl reprezintă lipsa de transparenta.

Cum poate fi prezentat un proiect sau o afacere unor parteneri comerciali, financiari, industriali de reacția cărora depinde succesul demersului dumneavoastră? Răspunsul este foarte simplu: realizând un plan de afaceri cel puțin la fel de performant ca și ideea de afaceri în sine.

La început o persoana pornește de la ideea unei afaceri, neștiind exact ce trebuie să facă. Aici apare nevoia unui plan de afaceri și se impune realizarea unei planificări a afacerii.

Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil intreprinzatorilor ce construiesc o afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiect noi altor persoane sau instituții de finanțare, instituțiilor ce gestionează fonduri pentru proiecte de investiții, gestionarilor de proiecte în cadrul așa-numitelor „incubatoare de afaceri”, etc. El reflecta proiecte de investiții din toate domeniile de activitate. Astăzi aceste proiecte tind să devină din ce în ce mai importante și complexe, de multe ori fiind de talie internațională.

Proiectele de investiții internaționale trebuie prezentate și negociate cu parteneri externi. Pentru a permite acest lucru, planul de afaceri aferent unui proiect internațional trebuie sa prezinte informația într-un sistem și limbaj accesibile tuturor parților vizate. Din acest punct de vedere, partea cea mai sensibila o constituie translatarea previziunilor financiare din sistemul romanesc în sistemul anglo-saxon.

Termenul de plan de afaceri( business plan) este un element ce deține un loc însemnat în limbajul finanțatorilor și investitorilor. Cea mai mare parte a discuțiilor între intreprinzatori și finanțatori se poarta asupra elementelor unui plan de afaceri.

Care sunt obiectivele unui plan de afaceri : mai înainte de toate, este firul conducător al proiectului. Nu este menit doar bancherilor sau unor Business Angels. Trebuie sa fie manualul de pilotaj, documentul de referința în urmărirea evoluției proiectului dvs. Trebuie sa conțină obiectivele proiectului și mijloacele necesare pentru a le îndeplini. Esențialul nu este trecutul ci viziunea pentru următorii cinci ani și, în detaliu, primii trei ani.

Planul de afaceri nu reprezintă un formular ce trebuie completat la cererea unui ofițer de credite, un element birocratic ce trebuie realizat pentru a obține o anumita suma din partea unui finanțator. El reprezintă cu mult mai mult: un sistem complex bazat pe interdependenta și care reflecta de o maniera accesibila ideea de afaceri și evoluția acesteia în timp.

Rolul sau este nu numai de a demonstra că afacerea merita finanțata ci și de a ghida intreprinzatorul începând cu primul an de operare a afacerii. Implementarea lui înseamnă control și adaptare în funcție de evoluția reala. Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entității economice( stocurile, costurile de producție, controlul calității, vânzările, plățile efectuate, etc).

El nu este totuși un pașaport pentru obținerea finanțării, ci o cale de evidențiere a flerului și spiritului antreprenorial, a ideii de afaceri promovata. În forma sa scrisa, planul de afaceri este un document de reflectare a activității companiei pe un anumit interval de timp, de regula 12 luni, luând în calcul și perioada următoare ( 2 pana la 5 ani). Puține companii planifica activitatea pentru mai mult de 5 ani, datorita nesiguranței ce caracterizează aceste previziuni.

Planul de afaceri este deci un document scris care descrie natura afacerii, piața țintă, avantajele pe care afacerea le va avea asupra competitorilor, precum și resursele și aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. Pentru întocmirea lui este necesar sa se analizeze cu atenție produsele/ serviciile oferite, competiția, resursele financiare necesare și alte detalii operaționale.

Totodată planul de afaceri este un instrument de lucru ce îl folosim pentru a începe și derula o afacere care necesita resurse materiale, financiare și umane. Prin intermediul său este valorificată experiența și realizările din trecut cu scopul de a proiecta viitorul prin cele mai adecvate metode de estimare și aproximare. În literatura de specialitate se încearcă o definire a planului de afaceri după cum urmează:

„ Planul de afaceri este un instrument al prezentului, elaborat prin aproximații succesive, utilizând experiența și realizările din trecut ale firmei pentru a proiecta în mod realist calea spre viitor. El are drept scop cel mai avantajos și realizabil compromis între ceea ce dorește și ceea ce poate să facă firma respectivă” .

Este o metoda de pregătire a proiectului de firma. Metoda permite integrarea în același document a ansamblului de elemente constitutive ale proiectului și punerea lor în concordanta cu factorii externi cum ar fi piața, datele financiare, clientele, comunicarea, profilul și experiența dumneavoastră profesională, etc.

Dacă nu se acorda suficienta atenție planificării afacerii, redactării și prezentării rezultatului obținut, atunci mai mult ca sigur destinatarii planului de afaceri vor trata de o maniera similara ceea ce li se prezintă drept plan de afaceri.

În consecința una din primele sarcini ce trebuie îndeplinite pentru a demara o afacere este de a concepe un plan de afaceri. Pregătirea lui cere timp și efort în funcție de natura afaceri și de cantitatea de informație avuta la dispoziție. Oricât de înspăimântătoare ar părea realizarea unui plan de afaceri, ea este o necesitate absolută pentru orice afacere.

Este bine cunoscut că 50% dintre afacerile de anvergura redusa falimentează în primii doi ani. Prima cauză este reprezentată de insuficiența capitalului, a doua de înțelegerea redusă a pieței. Pregătind un plan de afaceri veți dobândi o imagine pertinenta a pieței pe care evoluați, a competitorilor pe care-i aveți și vă veți da seama dacă ideea dumneavoastră de afaceri este fezabilă financiar. Orice afacere are câteva puncte sensibile care trebuie evaluate împreuna cu toate corelațiile în care intră acestea, dar prin planul de afaceri se obține nu numai o analiză a elementelor individuale ci și o imagine de ansamblu asupra întregii afaceri.

Un lucru trebuie reținut: planul de afaceri nu este o prezicere, nu este un glob de cristal în care se ghicește viitorul, este un instrument bine elaborat și fundamentat, este un ghid al evoluției viitoare a afacerii.

Pregătirea unui plan de afaceri este un fenomen dinamic, aflat într-o permanentă îmbunătățire, unele potențiale surse de finanțare dorind să vadă îmbunătățiri ale planului, idei noi sau cifre de ultimă oră, în cazul în care firma face deja afaceri. Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de operațiuni. Pentru întocmirea sa este necesară parcurgerea următoarelor 3 etape :

culegerea informațiilor necesare( prețuri, concurenți, furnizori, date tehnice, juridice, etc);

planificarea efectivă a activității respective – alegerea strategiei potrivite și găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite;

redactarea planului( etapa de alegere a formei optime de prezentare către destinatar a rezultatului etapei anterioare).

Totuși prezentarea completă a întregului proces ce stă la baza planificării afacerii și întocmirii planului de afaceri poate fi schematizată după cum urmează:

1.2. Funcțiile și rolul planului de afaceri

Conceptul de afaceri reprezintă o idee intangibila. Dar când afacerea se concretizează într-un plan de afaceri scris, ideile, conceptele, previziunile și cercetările devin tangibile, pot fi văzute și examinate.

Planul de afaceri apropie ideea de afaceri de realitate – fapt ce reprezintă un avantaj psihologic foarte mare. Planul de afaceri are patru funcții:

de cristalizare și dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusă afacerea;

de realizare a unei evaluări retrospective a performanțelor reale ale unei afaceri de-a lungul timpului;

de evaluare a unei noi idei de afaceri;

de a obține finanțare.

Funcția de cristalizare și dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusa afacerea presupune că planul de afaceri să definească clar scopurile și obiectivele afacerii, să stabilească metodele de atingere (îndeplinire) a acestora, să identifice riscurile implicate. Astfel, alocarea resurselor se va face după criterii de maximizare a eficientei, strategiile sunt cizelate, afacerea este examinată din toate punctele de vedere (marketing, producție, suport financiar), iar greșelile sunt comise mai degrabă pe hârtie decât în realitate.

Funcția de realizare a unei evaluări retrospective a performanțelor reale ale unei afaceri de-a lungul timpului presupune identificarea cauzelor, direcției și amplitudinii abaterilor de la plan, precum și modalitățile de acțiune a companiei în viitor. Managerii și intreprinzatorii își vor îmbunătăți experiența profesională și cunoștințele, vor fi mai puțin expuși unor pericole neprevăzute, vor supraveghea și controla performanțele companiei și vor fi în măsura sa ia masuri corective în timp util atunci când realizarea obiectivelor este amenințată.

Funcția de evaluare a unei noi idei de afaceri derivă din capacitatea planului de afaceri de a analiza, evalua, compara și clasifica proiectele de investiții. Totodată, acest instrument de lucru conferă încredere în forțele proprii, poate compensa lipsa capitalului și experiența în cazul în care aveți alte avantaje (ideea afacerii, oportunități pe piața considerabile…).

Funcția de generator de finanțare – cei mai mulți creditori și investitori vor finanța firma numai după ce-i vor studia planul de afaceri, vor vedea abilitatea planului de a genera încasări necesare operațiunilor zilnice, plații datoriilor și generării profitului. Sursele de capital vor dori să știe de câți bani aveți nevoie, când veți avea nevoie de ei, cum vor fi alocați, dacă și când veți fi capabili să recompensați alocarea de fonduri. Finanțatorii vor putea aprecia capacitatea conducerii de a diagnostica situația prezentă, de a trasa obiectivele viitoare și de a-și alege strategia optima pentru atingerea acestora.

Un plan de afaceri poate fi comparat cu o harta rutieră: va arata unde sunteți și unde vreți să ajungeți. El cuprinde puncte de reper și alte elemente ajutătoare pentru orientarea în mediul economic, pregătind totodată agentul economic pentru modificările mai mult sau mai puțin previzibile ale „traseului”.

Nimeni nu așteaptă ca afacerea să decurgă întocmai planului, dar înțelegerea și cunoașterea procesului de planificare al afacerii va pregăti afacerea pentru schimbări și va micșora timpul de reacție.

Deoarece planul de afaceri are rolul de a prezenta afacerea în fața destinatarului, stilul de prezentare a planului trebuie urmărit cu atenție. O scriere confuză sugerează o gândire confuză. Rezultatele bune ale unei planificări valoroase pot fi compromise printr-o prezentare necorespunzătoare. Limbajul folosit trebuie sa fie clar, direct, evitând stilul pasiv și detaliile excesive.

Nu trebuie sa uitați că un plan de afaceri nu garantează în proporție de 100% succesul afacerii, el nefiind o schița precisă a evoluției companiei. De obicei realitatea va fi alta decât așteptările și estimările dumneavoastră. Dacă lucrurile merg prost strategiile adoptate trebuie să se modifice, adaptându-se la schimbarea condițiilor. Calea spre succes se poate modifica odată cu trecerea timpului.

1.3. Riscul de neplanificare. Avantajele și oportunitățile planificării

Riscul de neplanificare

Mulți așa-ziși investitori încearcă să pornească o afacere fără un plan de afaceri prealabil. Ei omit o evaluare financiară, uneori mergând pe idei de genul: toți clienții vor plăti imediat, iar furnizorii vor aștepta câteva luni pentru a fi plătiți– Fals!

Haideți să facem câteva raționamente împreuna și veți vedea în ce situație veți fi puși:

produsul nu se va vinde foarte bine și va fi necesară finanțarea unei cantități serioase de stocuri, ceea ce înseamnă bani imobilizați;

produsul lor se va vinde ca pâinea caldă, lucru care nu trebuie să-i liniștească, deoarece această oportunitate o vor remarca și alții – care vor intra rapid pe piață și cu sprijinul unei strategii de afaceri bine pusă la punct îi vor înlătura pe cei care fac afaceri „după ureche”.

După opinia unor autori, micii intreprinzatori reprezintă segmentul cel mai expus riscurilor de neplanificare.

Dificultățile cele mai mari de care se lovește o firmă mică în încercarea de a supraviețui și a evolua se grupează pe cele trei faze indispensabile dezvoltării astfel:

probleme de constituire (în primii 2 ani de activitate) – găsirea de clienți, dezvoltarea de produse;

probleme de consolidare (în perioada următoare) – găsirea de personal competitiv, delegarea autoritarii, controlul intreprinderii;

probleme de expansiune (în faza următoare) – găsirea de finanțare, concurența cu firme mult mai mari.

Avantajele și oportunitățile planificării

Derularea afacerii se va face cu mult mai multă ușurința dacă veți elabora un plan de afaceri și finanțarea va fi mai accesibilă dacă prin acest document convingeți finanțatorul de soliditatea afacerii dumneavoastră. atunci când un intreprinzator prezintă o idee unui creditor comercial, unei bănci sau unui potențial investitor fără să aibă un plan de afaceri, ei vor cere investitorului să facă unul și abia după aceea să revină.

Sintetizând, elaborarea și redactarea planului vă vor conferi avantaje competitive în cel puțin trei domenii:

marketing – vor fi identificați clienții, nevoile și așteptările lor, politica de prețuri, tehnicile utilizate pentru cucerirea segmentului de piață dorit;

personal – se vor defini drepturile și atribuțiile managementului și angajaților, politicile de angajare și concediere, procesul operațional zilnic, etc.;

financiar( pilonul de susținere a întregii afaceri) – învățarea pregătirii și folosirii proiecțiilor cash-flow-ului, bilanțului, analizelor de punct critic etc.

În concluzie, conceperea unui plan de afaceri este un excelent mod de a obține credibilitate și a arata că a avea succes e foarte important pentru dumneavoastră.

1.4. Cum se realizează un plan de afaceri

Pentru majoritatea oamenilor sintagma "plan de afaceri" înseamnă un document care va fi folosit la creșterea capitalului. Într-adevăr, acesta este motivul pentru care sunt scrise majoritatea planurilor de afaceri. Datorita utilizării sale, un plan de afaceri este legat în primul rând de finanțe, deși este îmbogățit cu informații, statistici și date.

Totuși, de obicei se dă o importantă prea mică transformării sale într-un material interesant, persuasiv. Aceasta este o greșeala mare din partea antreprenorului, deoarece dacă planul de afaceri nu atrage atenția cititorului, este greu de crezut ca documentul va fi citit în întregime. Cu alte cuvinte, problemele cu care te confrunți atunci când scrii un plan de afaceri sunt cam aceleași cu care te confrunți atunci când scrii textul unei reclame. Chiar dacă ai cel mai bun produs sau serviciu din lume, nu va conta niciodată destul de mult, dacă oamenii nu au motive să dorească să afle mai multe.

Bineînțeles, este o diferența mare între trimiterea unui plan de afaceri către un bancher sau către o companie venture (cu capital de risc) și trimiterea unei scrisori de intenție către un posibil partener necunoscut. În cazul unui plan de afaceri, cititorul dorește cu siguranța să găsească o oportunitate de afaceri care să-i poată aduce un profit mare în schimbul investiției sale. Acesta este un motiv suficient pentru cititor să deschidă pachetul pentru a vedea ce se afla în interior. În cazul unei scrisori de intenție, posibilul partener este probabil precaut față de ceea ce i se oferă și poate fi nevoie de o perioada de convingere pentru a tine cont de oferta.

Totuși, planurile de afaceri sunt întotdeauna mai lungi decât scrisorile de intenție (cel puțin ar trebui sa fie) și a convinge pe cineva să citească un document de douăzeci, treizeci sau patruzeci de pagini necesita un efort mai mare decât pentru o scrisoare de intenție de doua-trei pagini. Deci, care este secretul pentru a face ca un plan de afaceri sa fie citit? Iată câteva dintre ele:

Primul – rezumatul trebuie să fie perfect.

Acesta nu trebuie să fie mai lung de doua pagini, cel mult trei în cazuri excepționale. La scrierea unui plan de afaceri, rezumatul ar trebui scris ultimul. (În fond, cum se poate rezuma ceva ce nu a fost scris?). De obicei rezumatul trebuie să conțină cinci secțiuni, care nu ar trebui sa fie mai lungi de doua paragrafe. Cele cinci secțiuni sunt:

oportunitatea: Descrierea unor necesitați care nu sunt satisfăcute sau, dacă acestea sunt satisfăcute parțial, prezentarea motivului pentru care nu sunt satisfăcute în mod adecvat.

soluția: Descrierea soluției la această problema și de ce aceasta este mai bună decât cele deja existențe.

management: Descrierea motivului pentru care este calificat solicitantul și echipa acestuia să ofere soluția propusă.

dimensiunea pieței și anticiparea segmentului care poate fi ocupat: Descrierea mărimii pieței pentru care a fost găsita soluția și prezentarea segmentului de piața care se dorește a fi câștigat.

necesitățile financiare și strategia de returnare a investiției: Menționarea sumei de bani necesare și descrierea modului de folosire a acestora, cu specificarea modului în care vor fi returnați aceștia investitorului.

O alta metoda de a face un plan de afaceri mai ușor de citit este de a înlocui comunicarea de la persoana a treia ("compania va face…") cu cea la persoana întâi plural ("noi vom face…"). Acest lucru îl va face pe cititor să se simtă de parcă ar face deja parte din echipa și elimină sterilitatea pe care o au majoritatea planurilor de afaceri.

Alte lucruri care trebuie ținute minte la scrierea unui plan de afaceri sunt:

evitarea utilizării excesive de superlative: În general nu este indicat să se spună că afacerea va fi cea mai bună sau cea mai ieftină. Trebuie arătat entuziasm pentru produsele sau serviciile oferite, dar nu este bine ca planul de afaceri să arate că încurajările unei galerii de suporteri.

să nu se exagereze prin folosirea de tipărituri color, hârtie de lux și de coperți pretențioase: Dacă se dorește atragerea unei persoane într-o afacere, trebuie demonstrată grija față de bani prin utilizarea tipăriturilor alb-negru, cu cât mai puține pagini color, și a hârtiei normale. De asemenea trebuie evitate tipăriturile și îndosarierile scumpe. Acestea ii pot provoca investitorului o stare de nervozitate.

concretețea este foarte importantă : Dacă explicarea afacerii are nevoie de zece pagini de text, atât spațiu trebuie folosit. Nu este nevoie ca acesta să ocupe zeci de pagini. Trebuie ținut minte în permanență că scopul care se dorește a fi atins este cel de a atrage un interes suficient de mare din partea investitorului pentru a se obține o întâlnire cu el și acesta este momentul în care se poate intra în detalii avansate.

Ca și cu celelalte documente care sunt oferite potențialilor clienți sau consumatori, și planul de afaceri trebuie sa fie bine scris și fără greșeli gramaticale. Este bine sa fie consultat un om de afaceri cu o experiența mai vasta pentru a vedea planul de afaceri înainte ca acesta sa fie trimis vreunui investitor. În cazul în care planul de afaceri nu este numai un simplu mijloc de informare, ci și o lectura plăcută, șansele de a obține fonduri vor creste considerabil.

Ce face ca un plan de afaceri sa fie bun? Care este lungimea planului? Informația acoperită? Cât de bine este scris sau cât de bună este strategia?

Vă puteți gândi la părțile bune sau rele ale planului ca la planul însuși, judecând valoarea sa în funcție de conținut. Există anumite calități ale unui plan care-l pot face cel mai probabil să dea rezultate, iar acestea sunt cele mai importante. Totuși, este mult mai bine să vedeți planul ca parte a unui proces de rezultate, pentru că chiar și un plan excelent este irosit dacă nimeni nu-l urmează.

Planificarea este un proces, nu doar un plan. Un plan de afaceri va fi greu de implementat dacă nu este simplu, specific, realist și complet. Și chiar dacă îndeplinește toate aceste condiții, un plan bun va avea nevoie de urmărire și de verificare. Planul depinde de elementul uman și în mod particular de procesul de angajare, implicare și urmărire a ceea ce urmează.

O implementare de succes începe cu un plan bun. Există câteva elemente care vor face ca un plan să aibă, foarte probabil, succes. Iată câteva indicii pentru o buna implementare:

Este un plan simplu? Este ușor de înțeles și de urmat? Comunică conținutul ușor și practic?

Este un plan specific? Obiectivele sale sunt concrete și măsurabile? Include acțiuni și activități, fiecare cu date specifice de completare, anumite persoane care sa se ocupe de acestea și anumite bugete?

Este un plan realist? Sunt obiectivele de vânzări, bugetul de cheltuieli și datele importante realiste? Nimic nu împiedică implementarea ca niște țeluri nerealiste.

Este planul complet? Include toate elementele necesare?

Cerințele unui plan de afaceri variază, depinzând de context. Totuși, nu exista nici o garanție că planul va funcționa chiar și dacă acoperă toate punctele esențiale.

Folosirea unui plan de afaceri

Prea multă lume se gândește la un plan de afaceri ca la ceva care se face la începutul afacerii, aplicații pentru împrumuturi sau pentru a găsi investitori. Da, sunt vitale pentru aceste ținte, dar ele nu servesc doar la așa ceva.

Pregătirea unui plan de afaceri este o metodă organizată și logică de a privi cele mai importante aspecte ale unei afaceri. În principal, hotărați-va la ce folosiți planul, ca de exemplu:

Definește și fixează obiectivele și programul pentru a atinge acele obiective.

Revizuiți regulat afacerea și corectați cursul

Definește o noua afacere

Să susțină o aplicație pentru împrumut

Definește înțelegeri între parteneri

Stabilește valoarea pentru vânzare sau din motive legale

Evaluarea unei noi linii de produse, promovare sau extindere

Nu aveți timp să planificați? O greșeală comună.

"Nu am suficient timp să planific" spun uneori oamenii de afaceri. "Nu pot planifica, sunt prea ocupat azi". Un plan de afaceri făcut acum vă poate scuti de pierderi de timp și stres mai târziu.

Prea mulți oameni de afaceri fac un plan doar atunci când au nevoie de el. Până când o bancă sau un investitor vrea să se uite peste un plan de afaceri, este foarte probabil ca acesta să nu existe. Cu cât sunteți mai ocupat cu atât mai mult aveți nevoie de un plan. Puteți să pierdeți totul dacă sunteți atent la fiecare detaliu în parte și nu vedeți imaginea de ansamblu.

Căi pentru un plan de afaceri mai bun

– Folosiți un plan de afaceri pentru a stabili țeluri concrete, responsabilități și termene limită pentru a vă ghida afacerea.

– Un bun plan stabilește sarcinile fiecărui angajat sau departament și stabilește termenele limită pentru a urmări implementarea.

– Un plan practic include 10 parți de implementare pentru fiecare parte de strategie.

– Ca parte a implementării unui plan de afaceri, ar trebui furnizat și un forum pentru revizuiri și pentru corectarea cursului.

– Un bun plan de afaceri este practic.

Ce nu trebuie făcut într-un plan de afaceri

– Nu folosiți un plan de afaceri pentru a arata cât de multe știți dvs despre afacerea dvs.

– Nimeni nu citește un plan de afaceri stufos, nici bancherii, nici șefii, nici eventualii investitori. Cu ani în urma oamenii erau impresionați de planuri de afaceri lungi. În ziua de azi, nimeni nu este interesat de un plan de afaceri mai lung de 50 de pagini.

2. Planul de afaceri – ce trebuie sa conțină

Ce conține un plan de afaceri? Iată o întrebare necesară, dar pe care întreprinzătorii mici și mijlocii o pun foarte rar. Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru secțiuni distincte:

1) descrierea afacerii,

2) planul de marketing,

3) planul managerial,

4) planul de management financiar,

5) anexele planului de afaceri trebuie să conțină un rezumat al afacerii, documntele anexe și predicțiile financiare.

2.1.Descrierea afacerii

În această secțiune trebuie să faci o descriere detaliată a afacerii tale. O întrebare care merită pusă este: ce afacere am eu? Când răspunzi la această întrebare, nu uita să incluzi produsul, piața și serviciile, dar și o descriere clară a ceea ce face afacerea ta unică (unique selling point). E bine de știut totuși că, pe măsură ce vei dezvolta planul de afaceri, probabil va trebui să modifici sau să transformi întrebările inițiale.

Secțiunea dedicată descrierii afacerii este împărțită în trei subdiviziuni. Prima dintre ele este descrierea propriu-zisă a afacerii, cea de-a doua descrie produsul sau serviciul pe care ai de gând sa-l oferi, iar cea de-a treia descrie localizarea afacerii tale și de ce aceasta este necesară.

Descrierea afacerii

– Forma legală a afacerii: proprietate, parteneriat, corporație. Licențele și permisele de care ai nevoie;

– Tipul afacerii: comerț, producție, serviciu;

– Ce este produsul sau serviciul tău;

– Precizează dacă este o afacere nouă, independentă, o achiziție, o extindere, o franciză;

– De ce va fi profitabilă afacerea ta? Care sunt oportunitățile de dezvoltare? Va influenta franciza ritmul de creștere?

– Când va fi lansată propriu-zis afacerea (ziua, ora);

– Ce ai aflat despre tipul de afacere în care te lansezi din surse externe (distribuitori, bancheri, publicații de specialitate, etc.)

Coperta include numele, adresa, numerele de telefon și numele tuturor acționarilor. Nu uita să evidențiezi aspectul de unicitate (unique selling point) al afacerii tale, de ce și în ce fel va atrage consumatorii. Pune în valoare orice idee sau caracteristică nouă care ar putea sa iți mărească șansele de succes.

Descrierea afacerii trebuie să evidențieze clar scopurile și obiectivele afacerii și să arate de ce ești sau vrei să fii în această afacere.

Produsul/serviciul

Încearcă să prezinți beneficiile produsului sau serviciului oferit de tine din perspectiva consumatorului. Un antreprenor de succes știe ce vrea consumatorul sau cel puțin are o idee despre așteptările sale. Acest tip de anticipare ajută foarte mult la atingerea satisfacției clientului și la formarea loialității acestuia, și în mod sigur este o strategie buna de a depăși concurența sau chiar de a o înlătura.

Descrie:

Ceea ce vinzi;

Ce beneficii aduce consumatorului;

Ce produse sunt cerute și dacă ele vor garanta vânzări constante;

Ce aduce diferit produsul sau serviciul oferit de tine.

Locația

Succesul sau eșecul afacerii tale depinde foarte mult de locația ei. Trebuie sa fii aproape de consumatori: aceștia să aibă simțul accesibilității și al siguranței. Ia în considerare următoarele întrebări atunci când scrii această secțiune:

· Care sunt nevoile locației?

· De cât spațiu ai nevoie?

· De ce sunt de dorit zonă și clădirea respectivă?

· Este ușor accesibilă? Se află într-o zona cu transport în comun? Iluminarea stradală este adecvată?

· Exista segmente de piața sau demografice de interes?

2.2. Planul de marketing

Marketingul joaca un rol vital în investițiile de succes. Cât de bine faci marketingul pentru produsul tău va determina succesul afacerii. Elementul cheie al unui plan de marketing de succes este buna cunoaștere a nevoilor, dorințelor și așteptărilor clienților. Identificând acești factori, poți realiza o strategie de marketing care iți va permite să trezești și să satisfaci nevoile clienților tăi. Identifică-ți clienții în funcție de vârsta, sex, venit, nivel educațional, rezidență. La început, concentrează-te asupra acelor clienți care aproape sigur se vor îndrepta spre produsul tău. Odată cu extinderea numărului de clienți, va trebui să modifici și planul de marketing, pentru a-i include și pe ceilalți.

Construiește planul de afaceri răspunzând la următoarele întrebări:

Cine sunt clienții tăi? Definește-ti piața vizată.

Piața pe care vei intra este în creștere? Constantă? În declin?

Poate fi extinsă piața?

Cum iți vei atrage, menține și crește cota de piață?

Care este politica de prețuri?

Concurența

Competiția este un mod de viată. Suntem într-o continuă competiție pentru joburi, promovări, burse, în sport și, practic, în fiecare aspect al vieții. Națiunile sunt în competiție pentru a câștiga consumatorul de pe piața mondială; la fel și proprietarii de intreprinderi mici și mijlocii. Mediul de afaceri este un mediu volatil și înalt competitiv, de aceea pentru a avea succes, trebuie să iți cunoști foarte bine concurența.

– Care sunt primii tăi cinci concurenți?

– Cine sunt concurenții tăi indirecți?

– Cum sunt afacerile lor: constante, în creștere, în declin?

– Ce ai aflat din activitățile lor? Din publicitatea pe care și-o fac?

– Care sunt punctele lor tari și cele slabe?

– Prin ce diferă produsul tău de al lor?

Monitorizează-ti competitorii. Păstrează dosare separate pentru fiecare în parte: reclame, materiale promoționale, politica de prețuri. Studiază sloganele lor. Sunt scurte, descriptive, atrăgătoare? Făcând toate acestea te va ajuta să iți cunoști mai bine concurenții.

Politica de preț și vânzări

Politica de preț este o altă tehnică de marketing care te ajută să fi competitiv pe piața. Studiază politica de preț a concurenților tăi și vei ști dacă prețurile tale se încadrează în aceeași linie cu a concurenților din zona ta de piață și dacă ei sunt la curent cu uzanțele industriei.

Câteva din strategiile de preț sunt:

– costurile și prețurile la vânzarea en-detail;

– poziția competitivă;

– prețuri sub cele ale concurenței;

– prețuri peste cele ale concurenței;

– prețuri aliniate;

– prețuri multiple;

– costurile și prețurile serviciilor (doar pentru afacerile cu servicii);

– componența serviciului

– costurile materiale;

– costurile de producție;

– costurile de regie.

Cheia succesului este să ai o strategie bine planificată, să-ți stabilești politica și să monitorizezi constant costurile prețurilor și operațiilor pentru a-ti asigura profitul.

Publicitatea și relațiile publice

Felul în care iți promovezi bunurile și serviciile poate duce la ridicarea sau la distrugerea afacerii tale. Având produse sau servicii bune fără a le promova este ca și când nu ai avea nici un fel de afacere. Mulți antreprenori lucrează sub influenta ideii greșite că afacerea se promovează de la sine și direcționează banii care ar trebui folosiți pentru publicitate și promovare în alte arii de activitate.

Publicitatea și promovarea constituie linia vieții pentru o afacere și trebuie tratate ca atare. Să creezi un plan care să utilizeze publicitatea și networkingul (rețele electronice de lucru, liste de discuții prin e-mail) înseamnă să-ți promovezi afacerea. Dezvoltă un text scurt și descriptiv care să identifice clar mărfurile și serviciile tale, localizarea și prețurile.

2.3. Planul managerial

Conducerea unei afaceri cere mai mult decât dorința de a fi propriul tău sef. Necesită dedicație, perseverentă, abilitatea de a lua decizii și abilitatea de a te descurca atât cu angajații cât și cu finanțele. Planul managerial (alături de planul de management financiar și planul de marketing) pune bazele succesului pentru afacerea ta.

La fel ca și mijloacele fixe și echipamentele, oamenii sunt resurse – ei sunt cel mai important bun al unei afaceri. Vei descoperi că angajații și echipa ta joaca un rol important în toate operațiile afacerii tale. În mod consecvent, este obligatoriu să știi care sunt calitățile pe care le ai și cele pe care nu le ai, de vreme ce va trebui să angajezi personal pentru a suplini lipsurile tale. De asemenea, este obligatoriu ca tu să știi cum să-ți conduci și să-ți tratezi angajații. Integrează-i în echipă. Tine-i la curent cu schimbările și cere-le mereu părerea despre acestea.

Angajații au adesea idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piață, la perfecționări ale produselor și serviciilor deja existențe sau la noi linii de produse și servicii care pot să îmbunătățească laturile mai puțin competitive.

Planul tău managerial trebuie să răspundă la anumite întrebări, cum ar fi:

– Cum te ajută experiența ta antreprenorială în noua afacere?

– Care iți sunt slăbiciunile și cum poți să le compensezi?

– Cine va face parte din echipa managerială?

– Care sunt punctele tari și cele slabe ale echipei manageriale?

– Care sunt îndatoririle acesteia?

– Sunt bine definite aceste îndatoriri?

– Va funcționa această asistentă?

– Care este necesarul curent de personal?

– Care sunt planurile tale pentru angajarea și instruirea personalului?

– Ce salarii, beneficii, concedii vei oferi?

– Ce beneficii, în cazul în care există, iți poți permite în acest moment?

2.4. Planul de management financiar

Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune căi pentru ca afacerea ta să rămână profitabilă și solvabilă. Fiecare pas făcut cu succes în lumea afacerilor depinde de cât de bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar. În fiecare an mii de afaceri cu un potențial ridicat de succes dau faliment din cauza managementului financiar prost.

Ca proprietar al unei afaceri, va trebui să identifici și să implementezi politici care să conducă și să asigure îndeplinirea obligațiilor financiare ce-ți revin. Pentru a-ți conduce finanțele cât mai bine, planifică-ți un buget realist prin determinarea sumei de bani care iți este necesară pentru deschiderea afacerii (costurile de start) și a sumei necesare pentru a o păstra (costuri de operare). Primul pas pentru crearea unui plan financiar îl constituie dezvoltarea bugetului de start. Bugetul de start include acele costuri care sunt necesare o singură dată, cum ar fi echipamentele, depozitele utilităților, etc.

Bugetul de start trebuie să acopere următoarele cheltuieli:

– Personal (costuri de angajare),

– Taxe legale și profesionale,

– Licențe și permise,

– Echipament,

– Asigurări,

– Aprovizionare,

– Publicitate și promovare,

– Salarii și prime,

– Contabilitate,

– Venituri,

– Utilități,

– Cheltuieli neprevăzute.

Un buget operațional este pregătit în momentul în care ești cu adevărat gata să-ți începi afacerea. Bugetul operațional va reflecta prioritățile de cheltuire a banilor, costurile la care te aștepți și cum ești pregătit să faci față acestor cheltuieli. Bugetul operațional trebuie să includă de asemenea și banii care vor acoperi primele trei sau sase luni de operare.

El trebuie să permită următoarele cheltuieli:

– Personal,

– Asigurări,

– Chirie,

– Depreciere,

– Plata împrumuturilor,

– Publicitate și promovare,

– Contabilitate,

– Cheltuieli neprevăzute,

– Salarii și prime,

– Utilități,

– Datorii / subscripții / onorarii,

– Taxe,

– Reparații.

Secțiunea financiară a planului tău de afaceri trebuie să cuprindă toate cererile de împrumut pe care le-ai făcut, lista cu echipamente și provizii, balanța contabilă, analiza financiară, proiecția veniturilor reale (profitul și pierderile prevăzute) și cash-flow-ul. Declarația de venit și previzionare de numerar trebuie să includă o previziune pe trei ani, detaliată pe luni pentru primul an și pe trimestre pentru următorii doi ani.

Sistemul de contabilitate și sistemul de control al inventarului pe care le vei folosi sunt incluse de obicei tot în această secțiune a planului de afaceri. Chiar dacă iți dezvolți singur sistemele de inventar și de contabilitate, consultă un specialist în finanțe, pentru a înțelege fiecare segment și operarea acestora. Un specialist în finanțe te poate asista la dezvoltarea acestei părți a planului de afaceri.

Întrebările pe care trebuie să le iei în considerare sunt:

– Ce tip de sistem de contabilitate vei folosi?

– Ce scopuri de vânzări și profituri iți dorești în următorul an?

– Ce proiecții financiare va trebui să incluzi în planul tău de afaceri?

– Ce sistem de inventar vei folosi?

Planul tău trebuie să includă explicația fiecărui proiect în parte. Cu excepția cazului în care ești familiarizat cu termenii financiari, caută ajutor pentru realizarea cash flow-lui, a declarației de venit și a balanței. Scopul tău nu este să devii un expert în finanțe, ci să înțelegi instrumentele financiare destul de bine pentru a le face folositoare. Contabilul sau specialistul tău în finanțe te poate ajuta să-ți atingi scopul.

2.5. Anexe

Concepe și redactează un rezumat scurt și concis al afacerii tale, anexează documentele oficiale, datele de identificare, predicțiile financiare și planul tău de afaceri e bun de prezentat finanțatorilor.

Capitolul 2. Tehnologii folosite pentru realizarea sistemului de gestiune a planului de afaceri

.NET Framework

.NET Framework este o tehnologie care a reușit să atragă simpatia lumii IT mondiale prin:

– ușurința în dezvoltare și utilizare (developing and deploying)

-disponibilitatea pe termen lung (high availability)

-stabilitatea (reliability)

-suportul pentru o gama larga de aplicații (multi-target application support)

-rezultatul rapid (strength)

-modernitatea

-interoperabilitatea

.NET Framework este o platforma de dezvoltare de aplicații care implementează un mecanism eficient de alocare de memorie pentru stocarea datelor și instrucțiunilor, permițând execuția unei aplicații utilizator numai după verificarea unui set de permisiuni; dacă sunt îndeplinite condițiile de lansare în execuție a aplicației, mediul de dezvoltare inițiază și gestionează execuția aplicației, gestionând, de asemenea, mecanismul de realocare zonelor de memorie provenite de la resurse care nu mai sunt utilizate de aplicație. .NET Framework consta în doua mari componente: CommonLanguage Runtime și NET Framework Class Library.

.NET Framework este baza dezvoltării de programe.

CLR furnizează mare parte din serviciile de baza necesare execuției programelor. Librăria de clase de baza BCL .NET expune un set de clase pre-implementate, care facilitează dezvoltarea de programe.

Common Language Specification (CLS) definește un set minim de standarde pe care toate limbajele care folosesc .NET Framework trebuie să le suporte.

Common Type System(CTS) stabilește compatibilitatea de tipuri între componente implementate în diverse limbaje.

Unitatea de baza, elementara a unei aplicații .NET este assembly-ul, care include un manifest al assembly-ului. Acest manifest descrie assembly-ul și unul sau mai multe module, iar modulele conțin codul sursa al aplicației.

Un executabil .NET este stocat ca un fișier IL (MSIL – Microsoft Intermediate Language). La încărcare, compilatorul transforma codul sursă în code managed (compilat și administrat de CLR), se verifică dacă assembly-ul verifica condițiile de securitate impuse de sistemul local. Dacă se permite rularea, se crează un fișier .exe sau .dll numit PE – Executabil Portabil. Acesta este încărcat de motorul de execuție care extrage separat MSIL și Metadata. MSIL este JIT-compilat în cod mașina (binar) și executat. Prezenta metadatei (data describing data, self describing data) face ca acest cod administrat să poată să se auto-descrie (definiții de tipuri, versiune, restricții legate de securitate, etc). Această extra-informație asigură practic interoperabilitate fără compromisuri.

CLR – interoperabilitate multi-limbaj

Integrare

Compilatorul limbajului L în care se programează trebuie să știe să furnizeze cod intermediar pentru mașina virtuala .NET -CLR.

Exista, în prezent, cateva zeci de limbaje compatibile cu .NET (C#, C++, Visual Basic .NET, _Jscript .NET, COBOL, Perl, etc).

Interoperabilitate

Modulele scrise în limbajul L pot fi utilizate în orice alt limbaj compatibil .NET. Spre exemplu, o clasa scrisa în L poate fi moștenita în C#, etc. În plus, în .NET, nu se mai pune problema vulnerabilității legate de versiunea modulului scris în L (în care se regăsește signatura și implementarea clasei de mai sus). Introducerea metadatei rezolva această problema importanta.

1.1. C# – componenta a tehnologiei .NET Framework

C# este un limbaj de programare orientat obiect modern și ușor de învățat pentru programatorii familiarizați cu limbajele C și C++. C# combină cu succes productivitatea crescută a limbajelor RAD (Rapid Application Development) cu puterea brută a limbajului C++.

Librăria de clase de baza (BCL)

Spatii de nume reprezentative:

System : Reprezintă spațiul de nume rădăcină pentru tipurile low-level din .NET Framework și, de asemenea, pentru tipurile primitive de data, și este baza tuturor celorlalte spatii de nume din .NET BCL.

System.Collections: Conține clase care reprezintă o varietate de tipuri container, cum ar fi ArrayList, SortedList, Queue și Stack. Conține, de asemenea, clase abstracte, cum ar fi CollectionBase, foarte utile pentru implementarea propriilor clase cu funcționalitate de container.

System.Component.Model: Conține clase utile pentru implementarea comportamentelor componentelor și controalelor la run-time și design-time – convertori de tipuri și atribute, legare la surse de date (binding), componente care asigura managamentul licențelor.

System.Data: Conține clase necesare accesării și manipulării bazelor de date, precum și spatii de nume adiționale utilizate pentru accesul la date.

System.Data.Common Conține: un set de clase distribuite pentru provideri de date .NET.

System.Data.OleDb: Conține clase care pot efectua operații cu provideri de date de tip managed, pentru acces OLE DB la surse de date.

System.Data.SQLClient: Conține clase optimizate pentru interacțiunea cu Microsoft SQL Server.

System.Drawing: Expune funcționalități GDI+, conținând clase care facilitează randarea grafică.

System.IO: Înglobează tipuri pentru efectuarea operațiilor de I/O în sistemul de fișiere.

System.Math: Conține un set de funcții matematice.

System.Reflection: Furnizează suport pentru obținerea de informații și generarea dinamica de tipuri la runtime.

System.Security: Tipuri cu ajutorul cărora se pot crea și manipula permisiuni, aspectele legate de criptografie și securitatea accesării codului constituie, de asemenea, subiecte strâns legate de acest spațiu de nume.

System.Threading: Conține clase care facilitează implementarea de aplicații cu fire de execuție multiple.

System.Windows.Forms: Conține tipuri implicate în crearea aplicațiilor Windows standard. Clasele care reprezintă forme și controale sunt, și ele, incluse aici.

Nivele de acces și domenii de vizibilitate (scope)

C# – Access Levels

Public: poate fi accesat de oriunde

Private: poate fi accesat doar de membrii din cadrul tipului care îl definește

Internal: poate fi accesat de toate tipurile din cadrul assembly-ului părinte, dar nu dinafara acestuia

Protected: poate fi accesat numai de membrii din cadrul tipului care îl definește sau de tipuri care moștenesc acest tip

Protected-internal: poate fi accesat de toate tipurile din assembly sau de tipuri moștenite din tipul care conține membrul în discuție; reprezintă reuniunea tipurilor de acces protected și internal

Modificatorii de acces sunt folosiți pentru a controla domeniul de vizibilitate a membrilor unui tip de date. Exista 5 modificatori de acces: public, internal, private, protected și protected internal. Fiecare dintre acestea determină un anumit nivel de acces.

Dacă pentru o metodă nu se specifică nici un modificator de acces, nivelul de acces asociat implicit este private pentru clasele și structurile din Visual C#. Dacă nu este specificat nici un modificator de acces pentru o variabilă membru, acesta este considerată private într-o clasa și public într-o structură.

Modificatorii de acces pot fi, de asemenea, folosiți pentru a controla modul în care este instantiat un tip. Nivelele de acces pentru tipuri sunt următoarele: tipurile public pot fi instantiate de oriunde. Tipurile internal pot fi instantiate numai de membrii assembly-ului, tipurile private pot fi instantiate numai de ele însele sau dintr-un tip care le conține.

Dacă nu se specifică un modificator de acces pentru o clasă sau structură, este considerate public.

Tipurile imbricate se supun acelorași reguli ca și tipurile ne-imbricate dar, în practică, ele nu vor avea niciodată un nivel de acces mai mare decât cel al tipului părinte.

Membrii de tip static aparțin tipului și nu unei instante anume a tipului respectiv. Ei pot fi accesați fără a crea o instanta a tipului și sunt accesați folosind numele tipului.

Design-ul interfețelor utilizator – principii

Descrierea importantei interfeței utilizator

Rolul formelor, controalelor și a meniurilor în cadrul interfețelor

Importanta compoziției și culorilor interfeței utilizator

Explicarea folosirii imaginilor, icon-urilor și a fonturilor în design-ul interactiv.

Forme, controale, meniuri

formele conțin informații și opțiuni utile utilizatorilor

fiecare forma este o clasa, pentru care se pot crea instante sau care poate fi folosită drept clasă de baza

controalele fac informațiile accesibile utilizatorilor

meniurile și tool box-urile furnizează o modalitate structurata de a expune comenzile disponibile utilizatorilor aplicației

Aspectul și funcționalitatea aplicației

simplitate

poziționarea controalelor

consistentă: organizare, culori, forme, mărime, tipuri, imagini, transparentă

estetică

Sinteza:

interfață consistenta din punct de vedere vizual și logic este mult mai ușor de înțeles și folosit

elementele de baza ale unei interfețe sunt formele, controalele și meniurile

interfața reușită trebuie să țină cont de câteva aspecte legate de look și feel

sunt importante deciziile de design adresate direct utilizatorilor – semnificații culturale, consistenta, simplitate

2. SQL Server 2000

SQL Server 2000 este un sistem de gestiune al bazelor de date relațional performant, bazat pe arhitectura client-server, prezentând un nivel ridicat de scalabilitate și posibilități de adaptare la cerințele diverselor categorii de utilizatori.

Având în vedere tehnologiile și instrumentele integrate, SQL Server 2000 determină reducerea timpului necesar pentru dezvoltarea aplicațiilor care necesită integrarea suportului pentru bazele de date. În acest sens, realizarea unor arhitecturi bazate pe SQL Server simplifică dezvoltarea soluțiilor Web complexe, a aplicațiilor tradiționale, oferind totodată posibilități avansate de organizare a informațiilor în depozitele de date. Implementarea acestei soluții simplifică substanțial procesele de administrare și oferă un nivel ridicat de securitate.

Analiza datelor este o cerința tot mai acută a zilelor noastre. Informația sintetizată și centralizată care oferă un bun suport decizional, constituie o condiție “sine qua non” pentru realizarea unui management eficient. Microsoft dispune de o paletă completă de soluții performanțe din categoria business intelligence, acestea simplificând analiza datelor și procesele decizionale din cadrul organizației.

SQL Server 2000 integrează servicii avansate de analiza a datelor și business intelligence. SQL Server Analysis Services poate fi folosit pentru realizarea procesărilor OLAP și pentru realizarea analizelor pe baza tehnologiei data mining, iar DTS (Data Transformation Service) este o soluție ETL (Extract Transform Load) extrem de flexibilă în integrarea cu diverse tehnologii de baze de date. SQL Server Reporting Services, cel mai nou serviciu din categoria instrumentelor BI oferite de Microsoft, este o soluție de raportare ce asigură construcția simplificată a rapoartelor. Reporting Services este orientat către Web și este perfect integrat cu mediul Visual Studio .NET.

Principale beneficii ale gamei de produse de business intelligence oferita de Microsoft

Simplitate în administrare și configurare Solutiile BI (business intelligence) oferite de Microsoft integrează instrumente care simplifică substanțial procesele de administrare și configurare a unor soluții BI specializate

Integrarea cu tehnologia Microsoft .NET Soluțiile BI exploatează avantajele tehnologiei .NET, putând fi integrate în cadrul unor aplicații complexe. De asemenea, Visual Studio .NET poate contribui substanțial la reducerea timpului de dezvoltare

Orientarea către Web și suportul pentru serviciile Web Orientarea către Web a soluției și suportul pentru serviciile Web oferă posibilități deosebite de utilizare a soluțiilor BI și de integrare în mediile eterogene

Nivel scăzut al costurilor de licențiere Editiile Standard și Enterprise ale SQL Server 2000 integrează nativ instrumente performanțe de BI. Mai mult, aplicațiile desktop Microsoft și realizate de terțe firme pot beneficia de aceste instrumente de BI fără a fi necesare configurări suplimentare. Utilizarea acestor instrumente este simplă și intuitivă

Nivel scăzut al TCO (Total Cost Ownership) Costul total de proprietate scăzut al soluțiilor BI propuse de Microsoft provine din costul scăzut al licențelor față de competiție, din administrarea facilă a SQL Server 2000 și din integrarea reală a aplicațiilor desktop cu serviciile oferite de server-ul de baze de date.

Data Transformation Services (DTS)

Această componentă din SQL Server 2000 permite importul, exportul și transformarea datelor existențe în diverse baze de date. Cu ajutorul său se poate stabili conexiunea la orice sursă de date folosindu-se tehnologiile ADO.NET, ADO, OLE DB sau ODBC. Pot fi accesate baze de date relaționale, fișiere text, Excel, Access, Fox Pro, informațiile din Active Directory sau datele disponibile în cadrul serverului Microsoft Exchange.

Analysis Services

SQL Server 2000 Analysis Services oferă instrumente pentru realizarea unor analize complexe asupra informațiilor stocate în baze de date de mari dimensiuni. Componenta Online Analytical Processing (OLAP), integrata cu SQL Server, oferă posibilități avansate de realizare a analizelor multidimensionale asupra datelor. Suplimentar, instrumental OLAP permite realizarea analizei pe baza unor surse eterogene de informație, componenta OLE DB oferind posibilitatea de conectare la diverse sisteme de gestiune a bazelor de date. OLAP Actions, o noua facilitate din cadrul Analysis Services, permite declanșarea diverselor acțiuni pe baza rezultatelor analizelor. Analizele realizate prin intermediul instrumentelor OLAP pot deveni accesibile pe Web, fiind asigurat în acest mod un nivel deosebit de mobilitate în accesarea acestor informații.

Microsoft Data Analyzer

Data Analyzer este o aplicație desktop ușor de folosit, care permite utilizatorilor să realizeze analiza de date fără a deține cunoștințe de utilizare a Excel-ului sau Access-ului. Cu ajutorul lui Data Analyzer se pot realiza rapid rapoarte și se pot analiza date folosindu-se un set de instrumente predefinite.

Windows SharePoint Services

Windows SharePoint Services, integrat în Windows Server 2003, permite conectarea utilizatorilor și a echipelor din cadrul organizatiilor, oferind posibilitatea de comunicare și acces la informații prin intermediul unui portal Web. Integrarea unui mediu colaborativ, având la baza această soluție, poate contribui la eficientizarea proceselor de business, determinând îmbunătățirea modului de lucru în echipă și reducerea timpului necesar pentru luarea deciziilor.

Microsoft SQL Server Reporting Services – tehnologie avansata pentru construcția și gestiunea rapoartelor

Bazele de date și depozitele sunt un element omniprezent în cele mai diverse domenii. Fie că vorbim de soluții din categoria aplicațiilor ERP (Enterprise Resource Planning), fie că vorbim de site-urile de comerț electronic, în ambele cazuri elementul fundamental pentru funcționarea acestora îl constituie sistemul de gestiune a bazelor de date. Un alt lucru important care trebuie oferit de astfel de soluții îl constituie posibilitatea de dezvoltare simplă a rapoartelor pe baza informațiilor incluse în bazele de date. Un raport prezintă datele într-un format accesibil și care poate fi imprimat, asigurând totodată sintetizarea informațiilor prin operațiuni de consolidare, grupare și totalizare.

Mediu integrat de construcție a rapoartelor

Fiind o soluție completă de raportare, Reporting Services include facilități și servicii de care utilizatorii au nevoie pentru a crea și furniza rapoarte.

Report Designer, instrumentul pentru crearea de rapoarte inclus în Reporting Services, folosește mediul de dezvoltare integrat (IDE) Microsoft Visual Studio.NET pentru a accesa toate facilitățile de proiectare a rapoartelor. Cu Report Designer, administratorii pot defini surse de date și pot realiza interogări, pot adăuga regiuni de date și câmpuri, pot defini formatul și pot stabili facilitați interactive pentru rapoarte.

Arhitectura integrata

Cu SQL Server Reporting Services, dezvoltatorii IT pot integra simplu servicii de raportare într-o arhitectură existentă care poate include o varietate de surse de date cum sunt SQL Server, OLE DB, Open Database Connectivity (ODBC), Oracle și alți furnizori de baze de date. Organizațiile care integrează Reporting Services în aplicațiile Microsoft existențe, inclusiv SQL Server, SQL Server Agent, Windows Server 2003, Microsoft Office 2003, SharePoint Portal Server 2003, și Visual Studio .NET 2003, vor recupera extrem de rapid investițiile realizate.

Extensii, API-uri și interfete

Reporting Services îndeplinește o varietate largă de necesități de raportare, inclusiv pe cele ale producătorilor independenți de software (Independent Software Vendors – ISVs) și ale departamentelor interne de IT care doresc să integreze facilitați de raportare în unelte și aplicații.

Designul modular și API-ul (Application Programming Interface) extensibil permite dezvoltatorilor și organizațiilor mari să folosească serviciile de raportare din SQL Server cu sisteme mai vechi și aplicații terțe. De exemplu, dezvoltatorii pot utiliza interfețe deschise și interfețe pentru a:

– realiza aplicații care să administreze serverul de raportare folosind o interfața Simple Object Access Protocol (SOAP);

– dezvolta aplicații sau a utiliza un browser Web pentru manipularea aspectului rapoartelor;

– crea extensii adiționale pentru rendering, furnizare și procesare de date folosind Microsoft .NET Framework.

3. Accesarea bazelor de date. ADO.NET

Privire de ansamblu

O mare parte dintre aplicații necesită un anumit tip de acces la baze de date. Aplicațiile desktop trebuie să integreze modele care să interacționeze cu baze de date centrale, colecții de date în format XML sau baze de date locale. Tehnologia ADO.NET de acces la baze de date permite accesul facil și eficient la colecțiile de date, prin eficientizarea utilizării resurselor.

Acces la baze de date fără conexiune

Tehnologiile anterioare funcționau pe baza accesului la baze de date prin stabilirea unei conexiuni permanente pe durata efectuării operațiilor specifice. Într-un astfel de model, aplicația creaza o conexiune la baza de date și aceasta este activă până la sfârșitul aplicației, sau cel puțin pe durata interogării bazei de date.

Dezavantaje ale conexiunilor permanente la baze de date:

– conexiunile deschise la bazele de date sunt costisitoare din punct de vedere al resurselor

– aplicațiile sunt dificil de scalat; o aplicație care funcționează foarte bine cu 5 clienți poate avea performanțe foarte scăzute pentru 50 de conexiuni deschise simultan

– utilizarea unui număr mare de conexiuni poate conduce la epuizarea licențelor disponibile pentru baza de date

ADO.NET vine în întâmpinarea acestor probleme implementând un model de accesare a bazelor de date fără conexiune permanentă. În cadrul acestui model, conexiunile sunt inițializate și menținute active doar pe durata efectiva a execuției operațiilor cu baza de date. De exemplu, dacă o aplicație solicită anumite date dintr-o bază, conexiunea este deschisă doar pe durata încărcării datelor în aplicație, apoi conexiunea este închisă. Similar, în cazul altor operații.

Arhitectura ADO.NET

Accesul la date în ADO.NET implica doua entitati:

-un DataSet, care stochează datele pe mașina locala

-un Data Provider, un set de componente care mediază interacțiunea dintre program și baza de date

DataSet

Un DataSet este o reprezentare non-conexiune, în-memory , a unei mulțimi de date.

Poate fi gândit ca o copie locală a secțiunilor bazei de date utile aplicației. Datele pot fi încărcate într-un DataSet din orice sursă validă, cum ar fi un server SQL, o baza de date Microsoft Access sau un fișier XML. DataSet-ul persista în memorie, iar datele conținute pot fi modificate, manipulate, independent de baza de date. La momentul oportun, DataSet-ul poate acționa ca un șablon pentru modificarea bazei de date centrale.

Un obiect DataSet conține o colecție de zero sau mai multe obiecte DataTable, fiecare dintre acestea fiind o reprezentare în-memory a unei tabele. Structura unui obiect DataTable este definită de colecția DataColumns, care enumerează coloanele dintr-o tabelă și de colecția Constraint care enumerează legăturile, constrângerile din tabelă.

Aceste două colecții definesc schema tabelei. Un obiect DataTable conține, de asemenea, o colecție DataRows, care conține datele corespunzătoare din DataSet.

Un DataSet conține o colecție DataRelations care permite crearea asocierilor între liniile unei tabele și liniile altei tabele. Colecția DataRelations enumereaza un set de obiecte DataRelation care definesc relațiile între tabelele din DataSet.

Data Provider

Legătura cu baza de date este creată și menținută de un data provider. Acesta este format dintr-un set de componente interconectate care cooperează pentru a furniza date într-o manieră eficientă, performantă.

Exista patru tipuri de furnizori de date în .NET Framework:

– SQL Server .NET Data Provider

– OleDb .NET Data Provider

– ODBC Data Provider

– Oracle Data Provider

Fiecare dintre acești furnizori conțin versiuni ale următoarelor clase generice:

– Connection – realizează conexiunea la baza de date

– Command – executa o comanda asupra unei surse de date: comenzi non-query (INSERT, UPDATE sau DELETE) sau comanda SELECT, returnand un DataReader

– DataReader – desemnează o mulțime de înregistrări (recordset) bazata pe conexiune, de tip forward-only , read-only

– DataAdapter – populează un DataSet sau DataTable non-conexiune și execută modificări

Mecanismul accesării bazelor de date în ADO.NET este următorul:

– un obiect Connection stabilește o conexiune între aplicație și baza de date. Această conexiune poate fi accesata direct de un obiect Command sau de un obiect DataAdapter. Obiectul Command execută o comandă asupra bazei de date. Dacă se returnează valori multiple, se utilizează un obiect DataReader care va conține datele returnate. Aceste date pot fi procesate direct de aplicație. Alternativ, se poate utiliza un DataAdapter pentru a popula un obiect DataSet. Modificările asupra bazei de date se pot efectua prin intermediul unui obiect Command sau unui obiect DataAdapter.

Connection – Reprezintă conexiunea curenta la baza de date.

Tipuri de conexiuni:

– SqlConnection – pentru conectarea la SQL Server 7 sau versiuni ulterioare

– OleDbConnection – conexiuni la diverse tipuri de baze de date

– ODBCConnection

– OracleConnection

Un obiect Connection conține toate informațiile necesare deschiderii unui canal de comunicație cu baza de date în cadrul proprietății ConnectionString. Sunt încorporate, de asemenea, metode pentru facilitarea tranzacțiilor.

Command – Este reprezentat de doua clase: SqlCommand și OleDbCommand Utilizat pentru a efectua apeluri de proceduri stocate sau de comenzi SQL asupra bazei de date sau pentru a returna tabele. Metode:

– ExecuteNonQuery – executa comenzi care nu returnează înregistrări – INSERT, UPDATE, DELETE

– ExecuteScalar – returnează o singură valoare dintr-o interogare

– ExecuteReader – returnează o mulțime rezultat, sub forma unui obiect DataReader

DataReader

– conține un recordset bazat pe conexiune, forward-only, read-only

– obiectele DataReader nu pot fi instantiate direct, sunt returnate ca rezultat al metodei ExecuteReader a unui obiect Command (SqlCommand – SqlDataReader etc)

– o singura linie din recordset este în memorie la un moment dat, deci se folosește un minim de resurse, dar este necesară menținerea activă a unui obiect Connection pe durata de viată a obiectului DataReader

DataAdapter

DataAdapter este clasa din nucleul tehnologiei ADO.NET, bazată pe mecanismul non-conexiune.

– facilitează comunicarea între baza de date și DataSet

– populează obiectele DataTable sau DataSet ori de câte ori se apelează metoda Fill

– metoda Update înregistrează modificările, efectuate local, în baza de date

Proprietăți:

– SelectCommand – conține textul sau obiectul asociat comenzii care se va efectua la apelul metodei Fill

– InsertCommand – conține textul sau obiectul asociat comenzii prin care se inserează o linie în tabelă

– DeleteCommand – similar, pentru ștergerea unei linii din tabelă

– UpdateCommand – similar, pentru modificarea valorilor din baza de date

La apelul metodei Update, se copiază modificările din DataSet în baza de date, executându-se una din comenzile reprezentate de InsertCommand, DeleteCommand sau UpdateCommand.

Capitolul III – Sistem informatic pentru realizarea planului de afaceri

1 Scopul aplicației

Aplicația de față prezintă o soluție software necesară realizării unui plan de afaceri corect într-un mod cât mai simplu pentru utilizator. Aplicația oferă un instrument complet și util în planificarea eficientă a afacerii și întocmirea unor planuri de afaceri destinate obținerii unor credite , participări la capitalul social, grant-uri din fonduri nerambursabile, etc. Aplicația se adresează intreprinzătorilor actuali sau persoanelor care vor să deschidă o afacere, instituțiilor de finanțare, consultanților în afaceri, tuturor celor care vor să afle secretele planificării unei afaceri.

Aplicația, pe baza datelor introduse de utilizator, generează automat toate situațiile financiare necesare unui plan de afaceri (bilanț, cash-flow, cont de rezultate), calculează indicatorii de analiză ai afacerii pe perioada previzionata și evaluează proiectul de investiții previzionat.

Această aplicație constituie un instrument de lucru foarte util persoanelor ce nu posedă cunostințe teoretice sau resurse financiare pentru a realiza un plan de afaceri profesional,dar și celor care trebuie să realizeze urgent un asemenea plan.

Misterul situațiilor financiare nu este chiar atât de greu de penetrat. Este important să fie cunoscute foarte bine pentru a le utiliza, și să stiti cum le vor utiliza și evalua examinatorii planului.

Secțiunea financiară va fi prima citită după sinteza planului și CV-urile fondatorilor și echipei de conducere. Ea are rolul de a documenta, justifica și convinge. În cadrul acesteia argumentați ceea ce ați spus pana acum, prezentati situații financiare și calcule ce demenstreaza viabilitatea și eficienta afacerii. Dacă elementele de raportare financiara sunt intocmite cu atenție și pricepere, ele devin cele mai importante repere în evaluarea atractivității afacerii.

Această aplicație va va ajuta să realizati corect, simplu și rapid această parte a planului de afaceri fară a fi nevoie de cunostinte în domeniu și fară a va pierde în formule contabile.

2 Manualul de prezentare și realizare al software-ului

Aplicația de față a fost realizată în Microsoft Visual Studio.NET, având baza de date în SQL Server. Aplicația rulează sun orice platfomă Windows care acceptă Microsoft Visual Studio.Net 2003 și Microsoft Sql Server.

Utilizatorul trebuie să se logheze la baza de date, deschizand o societate pentru care exista date în sistem sau o societate noua.

Dacă se alege optiunea pentru societate existență i se va oferi o lista a societatilor pentru care s-a realizat un plan de afaceri și la care acesta are acces, urmand ca atunci cand doreste să introduca date în secțiunea de ipoteze, sau să vizualizeze o situatie financiara, aplicația să ii arate datele existențe, oferindu-i posibilitatea de a le actualiza prin actionarea butonului „Salvare” aflat pe fiecare forma de incarcare și apoi să vada efectele în secțiunea rezultatelor.

Dacă se alege optiunea deschiderii unei societati noi, aplicația o va introduce în baza de date și va crea pentru aceasta inregistrari în tabele pentru a putea introduce datele ulterior. Dacă societatea este noua situațiile de iesire nu pot fi vizualizate dacă secțiunea de ipoteze nu a fost parcursă pentru a se introduce datele necesare pentru previziuni.

Informatiile ce trebuie prezentate într-un plan financiar sunt urmatoarele:

Analiza existenței anterioare a afacerii – unde este cazul

Prezentarea ipotezelor pe care se bazează previziunile

Intocmirea situațiilor financiare prvizionate (bilanț, cont de profit și pierdere, tabloul fluxurilor de numerar)

Identificarea riscurilor asociate – analiza de sensibilitate

Analiza existenței anterioare a afacerii

Planul financiar este o lucrare complexa care incepe cu analiza anterioara a afecerii, acolo unde afacerea are un trecut.

De cele mai multe ori, examinatorul doreste să-i fie prezentata o analiza a performanțelor trecute ale companiei în care va investi sau pe care o va credita. Pentru acest lucru sunt necesare bilanțurile și conturile de rezultat pentru ultimii 3 ani. Aceste documente se vor analiza prin intermediul indicatorilor financiari. Indicatorii sunt elementre foarte importante, în special pentru creditorii companiei , pe baza lor estimându-se solvabilitatea clientului.

Practica și teoria analizei financiare propune un sistem de indicatori format din 4 categorii principale de indicatori:

Indicatori de lichiditate

Rata lichiditații generale

Rata lichiditații intermediare

Indicatori de solvabilitate (indatorare)

Rata datoriilor

Gradul de indatorare

Rata de solvabilitate

Rata de acoperire a activelor imobilizate

Rata de acoperire a serviciului datoriei

Rata de acoperire a dobânzilor

Indicatori de gestiune

Viteza de rotație a activelor circulante

Viteza de rotație a stocurilor

Viteza de rotație a creantelor

Viteza de rotație a furnizorilor

Controlul cheltuielilor administrative

Indicatori de rentabilitate

Marja profitului de exploatare

Marja profitului net

Marja costului bunurilor vandute

Rentabilitatea capitalului propriu

Rentabilitatea activelor totale

Rentabilitatea activelor fixe

Rentabilitatea capitalului permanent

2.1. Prezentarea ipotezelor pe care se bazează previziunile

Ipotezele ce fundamentează previziunile trebuie să fie prezentate clar și concis. Fară ele cifrele din situațiile financiare prognozate nu au nici o valoare. Prin urmare dacă ele nu sunt argumentate, planul financiar, ce este doar o dezvoltare a acestor ipoteze, nu poate fi stabil.

O dată găsite și fundamentate ipotezele se vor introduce în secțiunea de ipoteze aplicației, urmând ca aceasta să realizeze acele previziuni necesare planului de afaceri.

În această secțiune se vor introduce date referitoare la:

Ipoteze de previzionare a programului de rambursare a creditului

Valoarea creditului (mii lei) – reprezintă finanțarea sub formă de împrumut pe care afacerea o primește în prima lună a anului N în scopul inițierii activității. Volumul acestui împrumut se va dimensiona în concordanță cu necesitățile investiționale ale proiectului.

Durata creditului (ani) – poate fi de maxim 5 ani și reprezintă perioada de timp pe care se eșalonează rambursarea creditului, astfel incât la sfarșitul ei valoarea creditului restant să fie nulă(ex. 1, 2, 3.5, 5 ani)

Perioada de grație (luni) – reprezintă perioada de timp scursă între momentul la care se primește creditul și momentul la care se începe rambursarea sa. Valoarea maximă este de 59 de luni. Pe această perioadă se achită numai dobânda aferentă creditului.

Rata dobanzii (%) – este rata anticipată a dobânzii anuale ce caracterizează creditul contractat(ex. 15%, 12%, 45%)

Ipoteze de calcul a amortizării previzionate a mijloacelor fixe

Intrările de mijloace fixe (mii lei) – reprezintă valoarea mijloacelor fixe ce intră în patrimoniul afacerii. Pentru primul an al afacerii(anul N) se face o detaliere lunară, pentru ca în următorii 4 ani detalierea să fie făcută la nivel de an.

În prima lună a afacerii intrările de mijloace fixe pot fi de două feluri :

– intrări sub formă de aport la capitalul social al societății

– intrări pe baza achizițiilor directe de la furnizori

Amortizarea intrărilor de mijloace fixe (mii lei) – indiferent de forma sub care intră în patrimoniul afacerii, mijloacele fixe trebuie să însoțite și de amortizările lunare (pentru anul N) sau anuale (pentru anii N+1 – N+4)

În cazul în care amortizarea intrudusă de utilizator demonstrează o durată normală de funcționare mai mică de 3 ani ( limita minim admisă de HG 964/1998) aplicația afișează un mesaj de atenționare asupra situației.

Un mesaj de avertizare este afișat și în situația în care una din cele două valori ( valoarea intrarilor de mijloace fixe sau valoarea amortizărilor aferente) nu este introdusă.

Ipoteze de previziune a Contului de rezultat (profit și pierdere)

a) La nivel de lună – pentru anul N

Veniturile (mii lei) – pentru luna 1 a anului N toate veniturile previzionate trebuie exprimate în valori nominale, iar pentru lunile următoare se vor introduce creșterile procentuale față de perioada anterioară.

Costurile (mii lei)

În cazul în care sunt previzionate activități de vânzare de mărfuri , pentru calculul costului mărfurilor vândute e necesar să introduceți cota procentuală a adaosului comercial ce va fi practicat la nivelul fiecarei luni. (ex. 18, 40, 300 )

Costurile cu materiile prime și materialele, cu energia, cu lucrările de întreținere și reparații, precum și cele ale altor servicii prestate de terți vor introduse ca procent din cifra de afaceri a lunii respective. Aceste procente vor fi alese în concordanță cu specificul domeniului de activitate în care se incadrează afacerea analizată.

Cheltuielile salariale direct productive vor fi introduse în valoare nominală în prima lună a afacerii, ținând cont de suma salariilor brute ale personalului direct productiv, deci fără a fi incluse taxele și contribuțiile aferente acestora(CAS, Fond somaj, alte contribuții). Pentru lunile următoare vor fi introduse creșterile procentuale prevăzute, în corelație cu programul de angajări avut în vedere.

Cheltuielile salariale indirect productive se vor exprima în valoare nominală și vor fi constante pe perioada anului N. Nici în cazul acestora nu vor fi incluse taxele și contribuțiile aferente lor(CAS, Fond somaj, alte contributii).

Cheltuielile cu reclama și publicitatea, cu impozitele și taxele indirecte, veniturile financiare, precum și celelalte cheltuieli financiare în afara celor cu dobânzile vor fi exprimate nominal pentru fiecare lună a anului N, în funcție de anticipările utilizatorului.

Cheltuielile lunare cu serviciile bancare curente, precum și cele cu serviciile poștale și telecomunicații vor fi introduse nominal și se vor considera constante pe durata anului N.

Procentul de impunere a profitului poate fi modificat lunar și este exprimat procentual( 25%, 20% ). Caracteristic ultimei luni a anului N, procentul de repartizare a dividendelor este și el exprimat procentual (15%, 50 %, 100% )

b) La nivel de an – pentru anii N+1 – N+4

Veniturile (mii lei) – pentru perioada N+ – N+4 se vor introduce creșterile procentuale anticipate față de perioada anterioară (în N+1 față de N, în N+2 față de N+1 , etc)

Costurile (mii lei)

În cazul în care sunt previzionate activități de vânzare de mărfuri , pentru calcularea costului mărfurilor vândute, e necesar să introduceți cota procentuală a adaosului comercial ce va fi practicat la nivelul fiecărui an. (ex. 18, 40, 300 )

Costurile cu materiile prime și materialele, cu energia, cu lucrările de întreținere și reparații, precum și cele ale altor servicii prestate de terți vor fi introduse ca procent din cifra de afaceri a anului respectiv. Aceste procente vor fi alese în concordanță cu specificul domeniului de activitate în care se incadrează afacerea analizată și cu evoluția anticipată a afacerii.

Atât pentru cheltuielile salariale direct productive, cât și pentru cele indirect productive, vor fi introduse creșterile procentuale anticipate față de perioada anterioară (în N+1 față de N, în N+2 față de N+1 , etc). Aceste modificări vor fi făcute în corelație cu programul de angajări avut în vedere și cu dimensiunea afacerii.

Cheltuielile cu reclama și publicitatea, cu impozitele și taxele indirecte, cheltuielile lunare cu serviciile bancare curente, precum și cele cu serviciile postale și telecomunicatii vor fi definte pe baza creșterilor procentuale anticipate față de perioada anterioară.

Procentul de impunere a profitului poate fi modificat anual și este exprimat procentual( 25%, 20% ). De asemenea, pentru fiecare an al perioadei N+1 – N+4 procentul de repartizare a dividendelor poate fi modificat și este exprimat procentual (15%, 50 %, 100% )

Ipoteze de previziune a Bilanțului

a) La nivel de lună – pentru anul N

Vanzări pe credit (mii lei) – sunt exprimate sub formă procentuală și semnifică ponderea în cifra de afaceri lunară a vânzărilor a căror încasare se face ulterior datei facturării(realizării vanzării). Procentul introdus va fi valabil pentru toate cele 12 luni ale anului N.

Notă: aplicația presupune un program fluid de încasare a creanțelor într-un interval de 30 de zile calendaristice.

Stocuri la 01.01. N (mii lei) – reprezintă valoarea capitalului de lucru(stocuri de materii prime, materiale etc) adusă ca aport la capitalul social al societății la data înființării ei.

Stocuri la 31.01. N (mii lei) – reprezintă valoarea stocurilor existențe în activul societății la sfârșitul primei luni a anului N, valoare considerată reprezentativă pentru volumul lunar al activității din anul N.

Creante – clienti (mii lei) – reprezintă soldul conturilor de creante față de clienti la sfârșitul primei luni a anului N, valoare considerată reprezentativă pentru volumul de activitate al primei luni a anului N.

Alte active curente (mii lei) – reprezintă soldul altor conturi curente (exceptând creanțele-clienți) la sfârșitul primei luni a anului N, valoare considerată reprezentativă pentru volumul de activitate al primei luni a anului N.

Numerar utilizabil la 01.01.N (mii lei) – exprimă valoarea capitalului social constituit ca aport în numerar la data inființării societății.

Achiziții pe credit – sunt exprimate sub formă procentuală și semnifică ponderea în totalul achizițiilor lunare a achizițiilor a căror plată se face ulterior datei facturării(realizării cumpărării). Procentul introdus va fi valabil pentru toate cele 12 luni ale anului N.

Notă: aplicația presupune un program fluid de plată a datorilor către furnizori într-un interval de 30 de zile calendaristice.

Furnizori și conturi asimilate (mii lei) – reprezintă soldul conturilor de datorii față de furnizori la sfarsitul primei luni a anului N, valoare considerată reprezentativă pentru volumul de activitate al primei luni a anului N.

Alte pasive curente (mii lei) – reprezintă soldul altor datorii curente (datorii față de institutii ale statului ,față de salariati, etc) la sfarsitul primei luni a anului N, valoare considerata reprezentativă pentru volumul de activitate a primei luni a anului N.

Aportul suplimentar la capitalul social (mii lei) – reprezintă creșterile lunare ale capitalului social pe parcursul primului an de activitate. Pentru prima lună, valoarea ce va fi introdusă este adițională capitalului inițial aportat la începutul lunii.

b) La nivel de an – pentru anii N+1 – N+4

Vanzări pe credit – sunt exprimate sub formă procentuală și semnifică ponderea în cifra de afaceri medie lunară a anului respectiv a vânzărilor a căror încasare se face ulterior datei facturării(realizării vânzării).

Achiziții pe credit – sunt exprimate sub formă procentuală și semnifică ponderea în totalul achizițiilor medii lunare a anului, respectiv a achizițiilor a căror plată se face ulterior datei facturării(realizării cumpărării).

Aportul suplimentar la capitalul social (mii lei) – reprezintă creșterile anuale ale capitalului social pe parcursul perioadei N+1 – N+4 .

Retragerea de capital social (mii lei) – reprezintă retragerile anuale ale capitalului social aflat la dispoziția societății, pe parcursul perioadei N+1 – N+4.

Ipoteze de calcul a indicatorilor de evaluare a afacerii

Rata de actualizare – este exprimată procentual și reprezintă rata cu care se actualizează fluxurile de numerar viitoare în scopul calculării indicatorilor de evaluare a afacerii ( RIR – rata internă de rentabilitate, VAN- valoarea actualizată netă, TR – Termenul de recuperare al investiției) . Această rată trebuie să includă și prima de risc ce caracterizează afacerea și modul de realizare a estimărilor( a se vedea capitolul referitor la evaluarea proiectelor de investiții).

Valoarea reziduală ( mii lei) – reprezintă valoarea estimată de vânzare a afacerii la sfârșitul anului N+9, mai puțin costurile ocazionate de procesul de vânzare a acesteia .

2.3. Intocmirea situațiilor financiare previzionate

Din punct de vedere tehnic, previzionarea financiara a activității viitoare reprezintă cea mai dificila sarcină a efortului general de întocmire a planului de afaceri. Previziunile trebuie să cuprinda etapa critica incipientă, când se investește masiv, se castigă puțin sau chiar deloc, iar serviciul datoriei reprezintă o problemă importantă, precum și intervalul de timp în care proiectul se lanseaza și incepe să producă la parametri previzionați.

În general într-un plan de afaceri durata totală a previziunii este de 5 ani. Dacă previziunile pe 5 ani de funcționare indica o situație financiară corespunzătoare a companiei, atunci situația nu poate decât să se imbunatățească în continuare.

Pe baza ipotezelor introduse de utilizator se vor realiza situațiile previzionate. Aceste situații vor fi la nivel de lună doar pentru anul N (curent) și la nivel de an pentru anii urmatori.

Situațiile se pot vizualiza după ce în prealabil utilizatorul a accesat optiunea „PLAN” din meniu ceea ce-i permite aplicației să realizeze situațiile pentru o societate, sau sa le modifice pe cele existențe dacă datele de intrare au fost modificate.

Prin accesarea acestei optiuni, va aparea și o fereastră în care utilizatorul poate vedea lista situațiilor obtinute.

Pentru fiecare situație el poate vedea rezultatele la nivel de an și de lună.

Situațiile de iesire sunt sub forma de rapoarte pentru a putea fi citite și imprimate ușor, mai ales că planul prezentat evaluatorilor este un dosar pe hârtie nu pe un P.C.

2.4. Analiza de senzitivitate (sensibilitate) și evaluarea afacerii

După intocmirea situațiilor financiare și identificarea riscurilor asociate, o continuare firească o reprezintă comensurarea efectelor variațiilor unor elemente esențiale ale afacerii. O tehnică utilă folosită adesea pentru a demonstra că riscul a fost luat în considerare este analiza de senzitivitate. Aceasta se concretizează într-un set paralel de proiecții financiare , proiecții care descriu efectele financiare probabile în cazul în care anumiti factori cheie pe care planul s-a bazat difera semnificativ în practică față de nivelul presupus în proiecția de bază. Rezultatele acestor proiecții financiare sunt adesea incluse într-o forma sintetică.

O forma deosebit de utilă de analiză de sensibilitate este analiza pragului de rentabilitate. În acest caz intregul proces se bazează pe calculul volumului minim de vânzări necesar pentru a acoperi toate costurile fixe, sub premisa unui anumit nivel al marjei brute pe produs.

Analiza pragului de rentabilitate este foarte utilă pentru aprecierea relației dintre volumul producției, costurile de producție și profituri. Ea costituie un element principal nu numai pentru elaborarea planului de afaceri ci și pentru conducerea obișnuita a afacerii.

Metode de evaluare a proiectelor de investiții

După ce au primit planul de afacere și propunerea de finantare , investitorii vor proceda la evaluarea acestora în scopul fundamentării deciziei de acceptare/ respingere. Și creditorii sunt interesați în evaluarea proiectelor ce solicita credite, deoarece de rentabilitatea și siguranța investiției ce-o vor credita va depinde rambursarea ratelor scadente și dobânzilor conexe.

Aplicația realizează o evaluare bazată pe actualizare. Ea returnează indicatori calculati pe baza ratei de actualizare.

Acesti indicatori sunt:

valoarea actualizată netă (VAN)

rata internă de rentabilitate (RIR)

termenul de recuperare al investiției (TR)

Valoarea actualizată netă reprezintă diferența dintre suma cash-flow-urile actualizate previzibile (inclusiv valoarea reziduală a investiției) și costul initial al investiției. Aprecierea valorii obtinute este

dacă VAN>0 atunci investiția inițială este acoperită și se obtine un surplus, proiectul fiind acceptabil;

dacă VAN<0 atunci investiția initială nu poate fi acoperită , proiectul fiind deci inacceptabil.

Rata internă de rentabilitate corespunde ratei de actualizare ce face ca valoarea actualizată netă să fie nulă. Deci RIR este acea rata de actualizare pentru care suma iesirilor de trezorerie actualizate este egala cu suma incasărilor actualizate. Pentru a argumenta realizarea investiției trebuie ca RIR să fie cel putin egală cu rata medie a dobanzii de piață sau cu costul mediu ponderat al capitalului.

Termenul de recuperare al investitiei reprezinta numărul de ani necesari recuperarii investitiei prin cash-flow-urile nete anuale actualizate. Analizând acest indicator finantațorii vor identifica investițiile în care capitalul avansat se recuperează într-o perioadă mai mare de timp , riscul de nerecuperare crescând proporțional cu perioada de recuperare. De aceea TR nu trebuie să fie mai mare decât durata de viața a investiției.

Aplicația returnează acești indicatori informând utilizatorul dacă planul sau de afaceri este acceptabil, în contextul ipotezelor introduse, și dacă poate să-l puna în aplicare.

Calcul indicatori de evaluare

double val_act_neta=0;

double []cost_inv,ies_expl,int_expl,cf,rata_act,val_act;

cost_inv=new double[10]; ies_expl=new double[10];

int_expl=new double[10];rata_act=new double[11];

val_act=new double[11];cf=new double[11];

for(i=0;i<10;i++)

{

if(i<5)

{

cost_inv[i]=flux[6][i+12];

if(flux[4][i+12]<0) ies_expl[i]=calcul[20][i+12]-flux[4][i+12]-flux[2][i+12]+flux[3][i+12];

else ies_expl[i]=calcul[20][i+12]-flux[2][i+12]+flux[3][i+12];

if(flux[4][i+12]>0) int_expl[i]=calcul[19][i+12]+flux[4][i+12];

else int_expl[i]=calcul[19][i+12];

}

else

{

cost_inv[i]=0;

ies_expl[i]=calcul[13][16];

int_expl[i]=calcul[4][16];

}

cf[i]=int_expl[i]-cost_inv[i]-ies_expl[i];

if(i==0)rata_act[i]=1;

else

{

if(i==1) rata_act[i]=100/(100+rata_a);

else rata_act[i]=rata_act[1]*rata_act[i-1];

}

val_act[i]=cf[i]*rata_act[i];

val_act_neta+=val_act[i];

}

rata_act[10]=rata_act[9];

val_act[10]=rata_act[10]*val_rezid;

val_act_neta+=val_act[10];

cf[10]=val_rezid;

double irr=0;

irr=100*Financial.IRR(ref cf,0.01);

double[]cf_an,cf_act;

cf_an= new double[10];cf_act= new double[10];

double cf_med=0,term_rec;

for(i=0;i<10;i++)

{

if(i<5) cf_an[i]=flux[0][i+12]-flux[14][i+12];

else cf_an[i]=flux[0][16];

cf_act[i]=cf_an[i]*rata_act[i];

cf_med+=cf_act[i];

}

cf_med/=10;

term_rec=flux[6][12]/cf_med;

2.5. Grafice

Pentru vizualizarea rezultatelor mai ușor precum și pentru a vedea evoluția lor în timp, aplicația pune la dispoziția utilizatorului o serie de grafice. Graficele prezinta evoluția rezulatelor pentru cele mai importante date rezultate din previziune cât și comparații intre indicatori de sensitivitate.

Capitolul IV. Concluzii

Aplicația de față a fost realizată pentru a asigura suport pentru realizarea planului financiar din cadrul planului de afaceri al unei firme.

Platforma utilizată în realizarea acestui soft este Microsoft Visual C#.NET, având baza de date în SQL Server. Visual C#.NET oferă o mare flexibilitate și portabilitate programului, fiind ușor de implementat. Dacă mai târziu se dorește modificarea sau îmbunătățirea software-ului, acest lucru se poate realiza foarte ușor datorită caracteristicilor oferite de platforma .NET Framework.

Baza de date este o componentă primordială a aplicației, toate datele pacienților, medicilor sunt stocate în baza de date. Pentru implementare s-a ales SQL SERVER 2000, fiind o bază de date puternică (comparativ cu MySQL), permite acces distribuit (mai mulți utilizatori pot interoga sau executa mai multe operații asupra bazei de date simultan, spre deosebie de Microsoft Access), permite utilizarea procedurilor stocate și a tranzacțiilor SQL.

Toate operațiile de inserare, ștergere, modificare sau interogare asupra bazei de date se fac prin intermediul procedurilor stocate și tranzacțiilor SQL, în felul acesta administrarea bazei de date devine independentă de aplicație și o eventuală modificare a acesteia se poate face fără schimbări asupra GUI sau logicii aplicației.

Baza de date folosește tranzacții SQL, în felul acesta se asigură corectitudinea datelor și se evită alterarea lor în cazul accesului simultan.

Dintre avantajele oferite de acest soft este faptul că este portabil pe orice sistem de operare Windows care suportă platforma .NET și SQL Server 2000.

Această aplicație vine să simplifice munca celor care doresc să realizeze un plan de afaceri, insă acestia nu trebuie să uite că planul de afaceri este mult mai complex. Ei trebuie să elaboreze un plan de afaceri bazat pe niste presupuneri care trebuie fundamentate.

Interfata prietenoasă permite utilizarea ei nefiind necesare cunoștințe din domeniu IT sau de alt gen.

Bibliografie

Smeureanu, I., Dârdală, M., Reveiu, A., Visual C#.NET, Editura CISON, București, 2004

Smeurenu, I., Dârdală, M., Programarea orientată obiect în limbajul C++, Editura CISON, București, 2002

Petzold, Charles, Programae Windows cu C#, Editura TEORA, București, 2005

***, Microsoft Developer Network Library, Microsoft Press, 2003

www.microsoft.com

msdn.microsoft.com

www.devexpress.com

C# for First Time Programmers – Workbook Question Edition

Schildt, Helbert, C#, Editura TEORA, București, 2005

Microsoft SQL Server 2000 – on line documentation

Cappell David, Understanding .NET, A tutorial and analzsis, Addison Weslez, San Francisco, 2002

Lungu, I. Sabău, Gh., Velicanu, M. – Sisteme informatice , Analiză, proiectare și implementare, Editura Economică, București, 2003

Wynkoop, Stephen, Totul despre Microsft SQL Server 2000, Editura TEORA, București 2005

Henderson, Ken, Transact SQL, Editura TEORA, București, 2004

J.Bessis, D. Galai, L Hiller, P. Kienast, Planul de afaceri – Cum să concepi și să redactezi un plan de afaceri, Ed. Stiinta și Tehnica, Bucuresti, !997

Alan West, Planul de afaceri, Ed. Teora, Bucuresti, 2000

R. Lloyd, H. P. Muth, F. H. Gerlach, Planul de afaceri, Ed. Expert, Bucuresti, 1997

www.basepoate.ro

D. Porojan, C. Bisa, Planul de afaceri, Ed Irecson, Bucuresti 2002

G. Vintila, Diagnosticul financiar și evaluarea intreprinderii, Ed Didactica și pedagogica, Bucuresti 1997

Anexe

Anexa 1

Calcularea și salvarea indicatorilor de sensitivitate

#region calcul rate

double [][]rate;

rate= new double[18][];

for(i=0;i<18;i++)rate[i]=new double[5];

for(i=0;i<5;i++)

{

j=i+12;

rate[0][i]=0;rate[3][i]=0;

rate[8][i]=0;rate[13][i]=0;

rate[1][i]=bilanț[10][j]/bilanț[22][j];

rate[2][i]=bilanț[9][j]/bilanț[22][j];

rate[4][i]=(bilanț[16][j]+bilanț[22][j])/bilanț[11][j];

rate[5][i]=bilanț[16][j]/bilanț[30][j];

rate[6][i]=(bilanț[16][j]+bilanț[22][j])/bilanț[30][j];

if((bilanț[22][j]<1)||(calcul[16][j]==0))rate[7][i]=0;

else rate[7][i]=(calcul[23][j]+calcul[16][j])/(calcul[16][j]+flux[9][j]);

rate[9][i]=bilanț[10][j]/calcul[2][j]*365;

rate[10][i]=bilanț[6][j]/calcul[2][j]*365;

if(i==0)

{

rate[11][i]=100*bilanț[7][j]/(c[1][0]*calcul[2][12])*365;

rate[12][i]=100*bilanț[18][j]/(c[7][0]*calcul[6][12])*365;

}

else

{

rate[11][i]=100*bilanț[7][j]/(d[0][i-1]*calcul[2][j])*365;

rate[12][i]=100*bilanț[18][j]/(d[1][i-1]*calcul[6][j])*356;

}

rate[14][i]=calcul[14][j]*100/calcul[2][j];

rate[15][i]=calcul[23][j]*100/calcul[2][j];

rate[16][i]=calcul[23][j]*100/bilanț[30][j];

rate[17][i]=(calcul[21][j]+calcul[16][j])*100/bilanț[11][j];

}

#endregion calcul rate

#region salvare rate

for (i=0;i<18;i++)

{

sqlCmd=new SqlCommand("AdCRate",autent.sqlConn);

sqlCmd.Parameters.Add("@c",SqlDbType.Int).Value = autent.soc;

sqlCmd.Parameters.Add("@ord",SqlDbType.Int).Value=(i+1);

sqlCmd.Parameters.Add("@n", SqlDbType.Float).Value =Math.Round(rate[i][0],2);

sqlCmd.Parameters.Add("@n1", SqlDbType.Float).Value =Math.Round(rate[i][1],2);

sqlCmd.Parameters.Add("@n2", SqlDbType.Float).Value =Math.Round(rate[i][2],2);

sqlCmd.Parameters.Add("@n3", SqlDbType.Float).Value =Math.Round(rate[i][3],2);

sqlCmd.Parameters.Add("@n4", SqlDbType.Float).Value =Math.Round(rate[i][4],2);

sqlCmd.CommandType=CommandType.StoredProcedure;

sqlCmd.ExecuteNonQuery();

//MessageBox.Show(rate[i][0].ToString());

}

#endregion salvare rate

Anexa 2

Afisarea rapoartelor

private void Rapoarte_l_Load(object sender, System.EventArgs e)

{

rap_luna dlgRpt= new rap_luna();

crystalReportViewer1.ReportSource = dlgRpt;

connectionInfo.ServerName = autent.server;

connectionInfo.DatabaseName = autent.numebazadate;

connectionInfo.UserID = autent.numeutilizator;

connectionInfo.Password = autent.parola;

SetDBLogonForReport(connectionInfo);

ParameterFields parameterFields = crystalReportViewer1.ParameterFieldInfo;

SetCurrentValuesForParameterField("soc", parameterFields, autent.soc);

int cod=prezentare.cod;

SetCurrentValuesForParameterField("cod", parameterFields, cod);

string rezult="";

if (cod==1) rezult="Cont de profit și pierdere";

else

if (cod==2) rezult="Costuri";

else

if (cod==3) rezult="Bilanț";

else rezult="Flux de numerar";

SetCurrentValuesForParameterField("rez", parameterFields, rezult);

}

private void SetDBLogonForReport(ConnectionInfo connectionInfo)

{

TableLogOnInfos tableLogOnInfos = crystalReportViewer1.LogOnInfo;

foreach(TableLogOnInfo tableLogOnInfo în tableLogOnInfos)

{

tableLogOnInfo.ConnectionInfo = connectionInfo;

}

}

private void SetCurrentValuesForParameterField(string parameterName, ParameterFields parameterFields, int lst)

{

ParameterValues currentParameterValues = new ParameterValues();

ParameterDiscreteValue parameterDiscreteValue = new ParameterDiscreteValue();

parameterDiscreteValue.Value = lst;

currentParameterValues.Add(parameterDiscreteValue);

ParameterField parameterField = parameterFields[parameterName];

parameterField.CurrentValues = currentParameterValues;

}

private void SetCurrentValuesForParameterField(string parameterName, ParameterFields parameterFields, string lst)

{

ParameterValues currentParameterValues = new ParameterValues();

ParameterDiscreteValue parameterDiscreteValue = new ParameterDiscreteValue();

parameterDiscreteValue.Value = lst;

currentParameterValues.Add(parameterDiscreteValue);

ParameterField parameterField = parameterFields[parameterName];

parameterField.CurrentValues = currentParameterValues;

}

}

Anexa 3

Prezentare evaluare afacere

sqlCmd = new SqlCommand();

sqlCmd.Connection = autent.sqlConn;

sqlCmd.CommandText = "SELECT * FROM eval WHERE c_soc= '" + autent.soc + "'";

sqlCmd.CommandType = CommandType.Text;

sqlReader = sqlCmd.ExecuteReader();

sqlReader.Read();

long van = Convert.ToInt64(sqlReader.GetInt64(1));

long irr = Convert.ToInt64(sqlReader.GetInt64(2));

double tri = Convert.ToDouble(sqlReader.GetDouble(3));

sqlReader.Close();

sqlCmd = new SqlCommand();

sqlCmd.Connection = autent.sqlConn;

sqlCmd.CommandText = "SELECT * FROM ip_indicat WHERE c_soc= '" + autent.soc + "'";

sqlCmd.CommandType = CommandType.Text;

sqlReader = sqlCmd.ExecuteReader();

sqlReader.Read();

double rata = Convert.ToDouble(sqlReader.GetInt32(1));

sqlReader.Close();

label2.Text=van.ToString();

label5.Text=irr.ToString()+" %";

label6.Text=tri.ToString();

if (van<0)label7.Text="PROIECTUL DE AFACERE NU ESTE ACCEPTABIL!";

else

{

label7.Text="PROIECTUL DE AFACERE ESTE ACCEPTABIL!!";

label7.ForeColor=System.Drawing.Color.SteelBlue;

}

if (van<rata)label8.Text="PROIECTUL DE AFACERE NU ESTE ACCEPTABIL!";

else label8.Text="";

}