Aplicatie Informatica de Gestiune a Pacientilor Unui Medic de Familie

Introducere 4

Capitolul I. Bazele de date și utilizarea acestora 8

1.1. Definiția bazelor de date 8

1.2. Clasificarea bazelor de date 9

1.3. Părțile componente ale unei baze de date 11

1.4. Proiectarea și administrarea unei baze de date 19

1.5. Crearea unei baze de date 19

Capitolul II. Sisteme de gestiune a bazelor de date 21

Capitolul III. Aplicație informatică de gestiune a pacienților unui medic de familie 27

Concluzii 38

Anexe 40

Bibliografie 46

INTRODUCERE

Prezenta lucrare “Aplicație informatică de gestiune a pacienților unui medic de familie”își propune să explice importanța bazelor de date și utilitatea lor în vederea ușurării muncii unui medic de familie.

Domeniul bazelor de date este foarte important la ora actuală. Indiferent că suntem un utilizator obișnuit, unul experimentat sau un profesionist IT, studiul unei baze de date este mai important ca oricând.

O bază de date vă permit esă stocați informații legate de un anumit subiect într-un mod organizat. În plus față de stocarea datelor, aveți posibilitatea să sortați, de asemenea, să extrageți, și să sintetizați informațiile cu privire la datele solicitate.

În ultimii ani, dezvoltarea sistemelor de baze de date reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte în domeniul tehnologiei informației, având un impact decisiv asupra modului de organizare și funcționare a numeroaselor instituții și servicii. Acestea sunt companiile de comunicație, întreprinderile de comerț, serviciile bancare, serviciile de transport, asigurările, universitățile etc. Acestea sunt dependente de funcționarea corectă și neîntreruptă a sistemelor de baze de date.

Sistemele de baze de date sunt o componentă importantă avieții de zi cu zi în societatea modernă. Zilnic, majoritatea persoanelor desfășoară activități care implică interacțiunea cu o bază de date: depunerea sau extragerea unei sume de bani din bancă, rezervarea biletelor de tren sau de avion, căutarea uneicărți într-o bibliotecă computerizată, gestiunea angajaților dintr-o firmă, cumpărarea unor produse, lista pacienților unui medic de familie etc.

Bazele de date pot avea mărimi (număr de înregistrări) și complexități extrem de variate, de la câteva zeci de înregistrări (de exemplu, baza de date pentru o agendă de telefon a unei persoane) sau pot ajunge la milioane de înregistrări (de exemplu, baza dedate pentru cărțile dintr-o bibliotecă, baza de date cu stocarea angajaților unei firme sau baza de date unde se păstrează informații despre situația studenților sau baza de date a unor pacienți etc).

Utilizarea bazelor de date are numeroase avantaje, dar și dezavantaje, după cum urmează:

– pe hârtie avantaje / dezavantaje:

ușor de transportat, ușor de “răsfoit”

cost redus, fiabil (nu are “căderi”)

timp de completare redus

accesibilitate intr-un singur loc

electronic avantaje / dezavantaje:

accesibilitate din diverse locuri, mai multe pers.

ușor de citit, căutare facilă a informației

suport bun pentru analiza datelor, pentru decizie

necesită personal pregătit

timp de completare mai mare

cost mai ridicat

Cercetarea aferentă bazelor de date are aproape 35 de ani de istorie, ani care au condus în mod inevitabil la cele mai relevante și importante dezvoltări ale ingineriei software. În mod natural, tehnologiile specifice bazelor de date, arhitecturile și cadrele conceptuale au fost tot mai bine consolidate în ultimile decade. Mai mult, în ultimii ani, managementul bazelor de date a evoluat astfel încât bazele de date au devenit o componentă cheie a sistemelor informaționale moderne.

Acest aspect a provocat un impact adânc precum și modificări semnificative în modul de lucru al instituțiilor și organizațiilor, contribuind într-o măsură relevantă la adoptarea celor mai adecvate decizii care să le poată garanta succesul în afaceri și nu numai. În acest context, este important să menționăm anumiți factori care au contribuit la această explozie: noile tehnici și instrumente de modelare, cele mai importante, fiind cele care se bazează pe o gândire orientată obiect, apariția procesării de tipul client-server, diminuarea semnificativă a prețurilor aferente atât componentei hardwarecât și a celei softwareși, nu în ultimul rând, necesitatea unei administrări eficiente și corecte a cantităților tot mai mari de informații care caracterizează activitățile fiecărei organizații din zilele noastre.

În prezent, bazele de date fac parte tot mai mult din viața noastră de zi cu zi în așa măsură, încât uneori nici măcar nu mai conștientizăm că le utilizăm. Atunci când cumpărăm ceva de la un magazin, probabil că va fi accesată o bază de date. Vânzătorul va trece un cititor de coduri de bare peste fiecare dintre articolele pe care le achiziționăm. Acesta este conectat la un sistem informatic pentru baze de date, care utilizează codul de bare pentru a identifica prețul produsului pe care l-am ales, evident dintr-o bază de date care gestionează produsele. De asemenea, dacă stocul pentru un produs scade sub o anumită limită, este posibil ca sistemul să emită în mod automat o comandă către un furnizor, pentru a obține un stoc suplimentar din acel articol.

Prezenta lucrare este structurată în trei capitole: Baze de date și utilizarea acestora, Sisteme de gestiune a bazelor de date, Aplicație informatică de gestiune a pacienților unui medic de familie.

În primul capitol lucrarea prezintă succint ce sunt bazele de date, la ce folosesc si cât de utilizate sunt. Al doilea capitol prezintă sistemele de gestiune a bazelor de date, facilitățile acestora, componentele și funcțiile sistemelor de gestiune a bazelor de date. Cel de-al treilea capitol prezintă aplicația informatică de gestiune a pacienților unui medic de familie, utilitatea ei, descrierea si concepția aplicației, funcționarea ei.

De asemenea, în primele două capitole se descrie succint teoria, cu exemple, de funcționare a bazelor de date, a legăturilor dintre acestea, a sistemelor de gestiune a bazelor de date, a implementării acestora din urmă. Un SGBD trebuie să includă posibilitatea descrierii stucturii obiectelor care formează baza de date. În cazul bazelor de date relaționale aceasta constă în principal în posibilitatea creerii si modificării structurii tabelelor și constrângerilor de integritate asociate acestora.

Trebuie să mai spunem că bazele de date prezintă o importanță în viața de zi cu zi în orice domeniu de activitate. Iată câteva din avantaje:

controlul  centralizat  al  datelor, putând   fi  desemnată  o  persoană  ca  responsabil  cu   administrarea   bazei  de  date;

viteza  mare  de  regăsire  și   actualizare  a  informațiilor;

sunt  compacte: volumul  ocupat  de   sistemele  de  baze  de  date  este  mult  mai   redus  decât  documentele scrise;

flexibilitatea  ce  constă  în   posibilitatea  modificării  structurii  bazei  de  date   fără a  fi  necesară  modificarea  programelor  de   aplicație;

redundanță  scăzută  a  datelor   memorate, care  se  obține  prin  partajarea  datelor   între  mai  mulți  utilizatori  și  aplicații;

posibilitatea  introducerii  standardelor   privind  modul  de  stocare  a  datelor,  ceea   ce  permite  interschimbarea  datelor  între  organizații;

menținerea  integrității  datelor  prin  gestionarea  tranzacțiilor, prin   politica  de  securitate și  prin  refacerea  datelor  în  caz  de   funcționare  defectuoasă  a  diferitelor  componente  hardware  sau  software;

independența  datelor  față  de   suportul  hardware  utiliza

O bază de date Access stochează tabelele sale într-un singur fișier, împreună cu alte obiecte, cum ar fi formulare, rapoarte, macrocomenzi și module. Bazele de date create în format Access 2007, 2010 sau 2013 au extensia .accdb, iar cele create în formatele anterioare Access au extensia .mdb. Aveți posibilitatea să utilizați Access 2007, 2010 și 2013 pentru a crea fișiere în formate anterioare (de exemplu, Access 2000 și Access 2002-2003).

Access este software-ul de baze de date ce face parte din suita Microsoft Office. Versiunile noi de Office Access oferă un număr de îmbunătățiri care ușurează mai mult ca niciodată procesul de creare a unei baze de date.

CAPITOLUL I

BAZELE DE DATE ȘI UTILIZAREA ACESTORA

1.1. Definiția bazelor de date

O bază de date (database) reprezintă o colecție de date corelate din punct de vedere logic, care reflectă un anumit aspect și este destinat unui grup de utilizatori. Astfel, bazele de date pot fi create și menținute manual (unexemplu ar fi fișele de evidență a discurilor cu muzică din raft) sau digital așa cum sunt majoritatea bazelor de date în acest moment.

O definiție a unei baze de date poate fi următoarea: o bază de date este o colecție de date centralizate, creată și menținută digital, cu scopul clar de prelucrarea datelor în contextul unui anumit set de aplicații.

Ce înseamnă prelucrarea datelor? Aceasta se referă la operațiile de introducere, ștergere, interogare și actualizare a datelor. Colecțiile de fișe (acte pe hârtie) sau fișiere dedate care conțin date și nu permit operații de interogare nu reprezintă baze de date. De exemplu, datele introduse în fișiere într-o aplicație de calcul tabelar (Microsoft Excel) saudocumentele făcute într-un editor de texte (Microsoft Word) nu sunt considerate baze de date.

În prezent este tot mai evident faptul că boom-ul informațional este o trăsătura definitorie care caracterizează activitățile fiecărei societăți comerciale sau organizație, indiferent de domeniul său de activitate. Volumul tot mai mare de informații nu mai poate fi utilizat eficient cu ajutorul metodelor tradiționale.

Astfel, constatăm că procesul de prelucrare automată a datelor cu ajutorulbazelor de date a devenit o necesitate pentru marea majoritatea domeniilor de activitate ale societății de azi așa încât putem spune că cea mai evoluată metodă de organizare a datelor cu scopul prelucrării lor automate o întâlnim la bazele de date. În literatura de specialitate sunt mai multe definiții conceptului de bază de date.

Profesorul M. Fotache prezintă și analizează o definiție academică a bazei de date. Astfel, baza de date reprezintă un ansamblu structurat de fișiere care grupează datele prelucrate în aplicațiile informatice ale unei persoane, grup de persoane, întreprinderi, instituții, societate comercială etc. Profesorul M. Fotache definește baza de date ca „o colecție de date aflate în interdependență, împreună cu descrierea datelor și relațiilor dintre ele sau, similar, o colecție de date folosită într-o organizație, colecție care este automatizată, partajată, definită riguros (formalizată) și controlată la nivel central”.

Mai întâlnim în literatura de specialitate o altă definiție a bazelor de date: „O bază de date conține toate informațiile necesare despre obiectele ce intervin într-o mulțime de aplicații, relații logice între aceste informații și tehnicile de prelucrare corespunzătoare. În bazele de date are loc o integrare a datelor, în sensul că mai multe fișiere sunt privite în ansamblu, eliminându-se pe cât posibil acele informații redundante. De asemenea, este permis accesul simultan la aceleași date, care se regăsesc în același loc sau sunt distribuite spațial, a mai multor persoane de pregătiri diferite, fiecare cu stilul personal de lucru”.

Față de vechile metode de înregistrare a datelor pe fișe (documente scrise) sau chiar în fișiere pedisc, baze de date oferă avantaje importante, ceeace duce la larga utilizare a acestora.

1.2. Clasificarea bazelor de date

Există mai multe criterii de clasificare ale sistemelor de baze de date. Un prim criteriu ar fi după modelul de date. Majoritatea sistemelor de baze de date actuale sunt realizate în modelul de date relațional sau în modelul de date orientat obiect. Dezvoltarea continuă a acestor modele a condus către o nouă categorie de baze de date numite obiect-relaționale, care combină caracteristicile modelului relațional cu caracteristicile modelului orientat obiect.

Modelul de date relațional (Relational Model) se bazeazăpe noțiunea de relație din matematică, care corespunde unei entități de același tip și are o reprezentare ușor de înțeles și demanipulat, ce constă dintr-un tabel bidimensional, compus din liniiși coloane. Fiecare linie din tabel reprezintă o entitate și este compusă din mulțimea valorilor atributelor entității respective, fiecare atribut corespunzând unei coloane a tabelului.

Pe baza acestor noțiuni, se poate concluziona că esența modelului relațional este concretizat de următoarele caracteristici: datele sunt percepute de utilizatori ca tabele.

Operatorii relaționali care pot fi folosiți pentru prelucrarea datelor generează un tabel. Asocierea dintre tabele se realizează prin intermediul egalității unor valori a unor atribute comune, ceea ce va permite rezolvarea unor interogări ulterioare.

Modelul de date orientat obiect (Object Model) este un concept unificator în știința calculatoarelor, fiind aplicabil în programare, în proiectarea hardware, a interfețelor, a bazelor de date etc. Sistemele de baze de date orientate obiect se bazează pe limbaje de programare orientate obiect, în care datele sunt independente de timpul de viață al programelor care le creează sau accesează, prin memorare pe suport magnetic (disc).

În unele domenii, mai ales cele care lucrează cu tipuri de date complexe, cum ar fi proiectarea asistată de calculator, medicină, sisteme de informații geografice etc., în care modelul relațional s-a dovedit a nu fi suficient și cu performanțe de execuție slabe.

Caracteristicile importante ale modelului orientat obiectsunt: abstractizarea, moștenirea, încapsularea, modularizarea. În programarea orientată obiect, programele sunt organizate ca și colecții de obiecte cooperante.

Fiecare clasă reprezintă abstractizarea unui tip de entitate din realitatea modelată, iar clasele sunt membre ale unei ierarhii de clase, corelate între ele prin relații de moștenire. Orice obiect este încapsulat, ceea ce arată că reprezentarea lui (structura internă a acelui obiect) nu este vizibilă utilizatorilor, care au acces doar la funcțiile (metodele) pecare acel obiect este capabil să le execute.

Clasele și obiecteleunui program orientat obiect sunt grupate în module, care pot fi compilate separat și între care există granițe bine definite și documentate, ceea ce reduce complexitatea de manevrare a datelor.

Modelul de date obiect-relațional (Object-Relational Model) reprezintă extinderea modelului relațional cu caracteristici ale modelului obiect, extindere necesară pentru realizarea bazelor dedate care definesc și prelucrează tipuri de date complexe.

Astfel, modelul obiect-relațional păstrează structurarea datelor în relații (reprezentate ca tabele), dar adaugă posibilitatea definirii unor noi tipuri de date, pentru domeniile de valori ale atributelor. Tipurile de date definite de utilizator pot fi extinse prin metoda de moștenire și pentru fiecare tip sau subtip se pot defini metode pe care le pot executa obiectele de acel tip. De asemenea mai sunt încă în funcțiune baze de date modele mai vechi: modelul ierarhic și modelul rețea.

În modelul de date ierarhic (Hierarchical Model) o bază dedate se reprezintă printr-o structură ierarhică de înregistrări dedate (records) conectate prin legături (links). Modelul ierarhic a fost primul model folosit pentru dezvoltatea bazelor de date. Schema conceptuală a unei baze de date în modelul ierarhic se reprezintă printr-un număr oarecare de scheme ierarhice.

O schemă ierarhică arată ca un arbore direcționat, reprezentat pe mai multe niveluri, în care nodurile sunt tipurile de înregistări, iar crengile sunt tipurile de legături. Fiecare nod (cu excepția nodului rădăcină) are o singură legătură către un nod depe un nivel superior (nodul părinte) și fiecare nod (cu excepția nodurilor frunză) are una sau mai multe legături către noduri de penivelul imediat inferior (noduri fii).

Modelul de date rețea (Network Model) folosește o structurăde mulțimi disjuncte între care s-a stabilit o relație pentru definirea schemei conceptuale a bazei de date; nodurile acestori mulțimi, numite și grafuri sunt tipuri de entități (înregistrări, records), iarmuchiile grafului reprezintă în mod explicit asocierile (legăturile, links) dintre tipurile de entități.

Un alt criteriu de clasificare a bazelor de date poate fi cel după numărul de stații pe care este stocată baza de date.

Există astfel două categorii de sisteme de baze de date: centralizate și distribuite.

Un sistem de baze de date centralizat (Centralized Database System) este un sistem de baze de date în care datele și sistemul de gestiune sunt stocate pe un singur sistem de calcul. Un sistem de baze de date distribuit (Distributed Database System) poate avea atât sistemul de gestiune, cât și datele,distribuite pe mai multe calculatoare conectate printr-o rețea de comunicație.

O altă caracteristică de clasificare ar fi după numărul de utilizatori, unde avem:

sisteme monoutilizator;

sisteme multiutilizator.

Majoritatea sistemelor de baze de date sunt sisteme multiutilizator, ceea ce înseamnă că permit accesul în acelați timp amai multor utilizatori la aceeași bază de date. Există și un număr redus de sisteme monoutilizator, adică suportă accesul unui singur utilizator la un moment dat.

1.3. Părțile componente ale unei baze de date

O bază de date are mai multe componente: tabele, formulare, interogări, rapoarte, module, macrocomenzi.

Un tabel dintr-o bază de date este identic ca aspect cu o foaie de calcul, în sensul că datele se stochează în rânduri și coloane. Astfel, este simplu să se importe o foaie de calcul într-un tabel dintr-o bază de date. Diferența principală dintre stocarea datelor într-o foaie de calcul și stocarea datelor într-o bază de date constă în felul în care se organizează datele.

Pentru definirea unui nou tabel care să conțină informații omogene trebuie stabilite semnificația unor termeni utilizați:

cheia primară reprezintă acel câmp a cărui valoare poate identifica, în mod unic, valorile celorlalte câmpuri ale aceleiași înregistrări. De exemplu, marca pacientului poate identifica unic valorile celorlalte câmpuri (nume, prenume, diagnostic etc).

cheia externă reprezintă acel câmp din cadrul unei relații care se regăsește sub formă de cheie primară în cardul altui tabel.

asocierea dintre două tabele reprezintă legătura care se crează între două relații prin intermediul câmpurilor de legătură cheie primară – cheie externă.

Pentru a obține o flexibilizare maximăa unei baze de date, datele trebuie să fie organizate în tabele, astfel încât să nu se producă surplus de informație față de strictul necesar. De exemplu, dacă stocați informații despre pacienți, fiecare pacient ar trebui să fi introdus o singură dată într-un tabel care este configurat să conțină numai datele pacienților. Datele despre însoțitori se vor stoca într-un tabel separat, iar datele despre medicație se vor stoca în alt tabel. Acest proces este denumit normalizare.

Fiecare rând dintr-un tabel se numește înregistrare. Înregistrările reprezintă locul în care se stochează elemente informaționale individuale. Fiecare înregistrare este alcătuită dintr-unul sau mai multe câmpuri. Câmpurile corespund coloanelor din tabel. De exemplu, este posibil să dețineți un tabel denumit "Pacienți", unde fiecare înregistrare (rând) conține informații despre diferiți pacienți, iar fiecare câmp (coloană) conține un tip diferit de informații, cum ar fi prenumele, numele, adresa etc. Câmpurile trebuie să aibă un anumit tip de date, fie că este text, dată sau oră, număr sau alt tip de date.Alt mod de a descrie înregistrările și câmpurile este imaginând un catalog de fișe al unei biblioteci. Fiecare fișă din catalog corespunde unei înregistrări din baza de date. Fiecare element informațional dintr-o fișă (autor, titlu, pacient, boală etc.) corespunde unui câmp din baza de date.

Pentru crearea unei tabele trebuie să-i definim mai întâi structura, după care să o încărcăm cu date. Ca exemplu, creăm o tabelă cu numele pacienților după cum urmează:

După cum se observă, structura conține informații despre tipul de date, numărul și proprietățile câmpurilor, indecși, câmpul cheie primară etc.

O altă componentă importantă a tabelelor se referă la relaționarea dintre ele. Pentru eficientizarea bazelor de date proiectarea acesteia presupune separarea datelor în mai multe tabele, fiecare tabel având o temă bine definită. Prin această separare a datelor în mai multe tabele cu teme unice se evită utilizarea datelor redundante și repetarea informației. În acest fel se minimizează spațiul de stocare necesar memorării datelor.

Datele din tabele distincte, cu teme unice, trebuie reunite în momentul prelucrării acestora. Această reunire se face, într-o primă fază, printr-o definire de relații între tabelele bazei de date.

O astfel de relație se face după un câmp comun. Ideal ar fi ca numele acestor câmpuri să coincidă, iar tipurile să fie identice.

Din punct de vedere al momentului de creare al relaționării, avem următoarele tipuri de relaționări: relații permanente și relații temporare. Relațiile permanente se stabilesc după definirea tabelelor și sunt cerute de modelul relațional care face parte din structura bazei de date. Relațiile temporare se stabilesc cu ocazia definiriiunor interogări între tabele, nefiind înregistrate de structura bazei de date.

Rapoartele se utilizează pentru sintetizarea și prezentarea datelor din tabele. Un raport răspunde de obicei unei anumite întrebări, cum ar fi "Câteprezentări la cabinet a avut un anume pacient în anul curent?" sau "În ce orașe se află pacienții noștri?" Fiecare raport poate fi formatat pentru a prezenta informațiile în cel mai lizibil și concis mod posibil.

Un raport poate fi executat oricând și va reflecta întotdeauna datele curente din baza de date. Rapoartele sunt formatate în general pentru a fi imprimate, dar pot fi vizualizate și pe ecran, pot fi exportate în alt program sau trimise ca mesaj de poștă electronică.

În esență, un raport reprezintă cel mai eficient mod de a prezenta datele într-un format destinat tiipăririi la imprimantă, permite realizarea unor totaluri, rezumate și subtotaluri, grupează datele pe mai multe niveluri.

Un raport este constituit din cinci zone: antetul raportului, antetul de pagină, zona datelor, subsolul de pagină și subsolul raportului. (fig. 1.1)

Figura 1.1 Exemplu de raport

Antetul raportului conține titlul raportului, antetul de pagină conține informații ce aparîn partea superioară a fiecărei pagini a raportului, în general reprezintă structura acestui raport. În zona datelor se afișează datele, în timp ce în timp ce zona subsolului de pagină conține date ce apar în partea inferioară a fiecărei pagini. La subsolul raportului apar, de obicei, informații ce apar la sfârșitul raportului (totaluri, subtotaluri etc.)

Formularele sunt denumite și "ecrane de introducere de date". Ele reprezintă interfața pe care o utilizați pentru a lucra cu date și conțin deseori butoane de comandă care efectuează diverse comenzi. Aveți posibilitatea să creați o bază de date fără a utiliza formulare, editând pur și simplu datele din foile de date ale tabelelor (ca în Microsoft Excel). Însă, majoritatea utilizatorilor de baze de date preferă să utilizeze formulare pentru vizualizarea, introducerea și editarea datelor din tabele.

Formularele oferă un format ușor de utilizat pentru lucrul cu date și se pot adăuga elemente funcționale, cum ar fi butoanele de comandă. Există posibilitatea programării butoanelor astfel încât să determine care date apar în formular, să deschidă alte formulare sau rapoarte sau să efectueze diverse alte comenzi. De exemplu, este posibil să aveți un formular "Formular Pacienți" în care să lucrați cu datele pacienților. Formularul pacienți poate avea un buton care deschide un formular de comandă în care se poate introduce o comandă nouă pentru acel pacient.

Formularele permit să se controleze modul în care utilizatorii interacționează cu datele din baza de date. De exemplu, aveți posibilitatea să creați un formular care afișează numai anumite câmpuri și permite efectuarea numai a anumitor operațiuni. Astfel, se protejează datele și se asigură faptul că datele se introduc corect.

Principalele funcții ale formularelor sunt: introducerea, editarea și afișarea datelor în forma dorită de proiectantul aplicației, datele putându-se modifica sau chiar șterge. O altă funcție este aceea de realizare a unor operații într-un mod automatizat. Pot fi realizate formulare care împreună cu comenzi macro sau proceduri VBA (a se vedea mai jos) execută anumite interogări de acțiune.

O altă caracteristică a formularelor este aceea de a afișa mesaje cu informații despre modul cum poate fi folosită aplicația, operațiile care trebuie folosite etc. De asemenea, tipărirea informațiilor la imprimantă se realizează tot din formulare.

Un formular este compus din trei componente: zona de antet, zona de detaliu și zona de subsol. În zonele de antet și de subsol sunt prezentate datele statice, în timp ce în zona de detaliu pot fi vizualizate informațiile editate (fig. 1.2).

Figura 1.2 Exemplu de formular

Macrocomenzile pot fi văzute ca un limbaj de programare simplificat, care poate fi utilizat pentru adăugarea de elemente funcționale la baza de date. De exemplu, existăposibilitatea atașării un buton de macrocomandă la un formular, astfel încât această macrocomandă să se execute când se face clic pe buton. Macrocomenzile conțin acțiuni care efectuează activități, cum ar fi deschiderea unui raport, executarea unei interogări sau închiderea bazei de date. Majoritatea operațiunilor de baze de date pe care le efectuați manual pot fi automatizate prin utilizarea macrocomenzilor, astfel încât să devină mijloace de economisire de timp.

Aceste comenzi reprezintă, de fapt, o modalitate simplă și eficientă de automatizare a anumitor operații, cu posibilitatea de dezvoltare a unor aplicații ceva mai complexe, însă fără a folosi programarea în VBA.

O comandă macro înseamnă o comandă sau o secvență de acțiuni ce realizează operațiuni diverse cum ar fi tipărirea rapoartelor, deschiderea sau închiderea formularelor, salvarea înregistrărilor etc.

Modulele sunt obiecte care pot fi utilizate pentru a adăuga funcționalitate la baza de date. În timp ce o macrocomandă se creează în Access selectând-o dintr-o listă de macrocomenzi, modulele se scriu în limbajul de programare Visual Basic for Applications (VBA). Un modul este o colecție de proceduri și instrucțiuni care se stochează împreună ca o unitate. Un modul poate fi un modul clasă sau un modul standard. Modulele standard sunt listate în secțiunea Module din Panoul de navigare, în timp ce modulele clasă nu sunt afișate.Modulele clasă au atașate formulare sau rapoarte și conțin de obicei proceduri specifice formularului sau raportului la care sunt atașate. Modulele standard conțin proceduri generale care nu sunt asociate niciunui obiect.

Interogările sunt cele care pot efectua multe funcții diferite. Funcția lor cea mai uzuală este aceea de a regăsi date specifice din tabele. Datele dorite să fie văzute se află de obicei în mai multe tabele, iar interogările permit vizualizarea lor într-o singură foaie de date. De asemenea, din moment ce nu se dorește vizualizarea tuturor înregistrărilor odată, interogările permit adăugarea de criterii pentru a "filtra" datele și a se afișa numai înregistrările dorite. Interogările servesc deseori ca sursă de înregistrări pentru formulare și rapoarte.

Anumite interogări sunt "actualizabile", adică se pot edita datele din tabelele subiacente prin intermediul foii de date a interogării. Dacă se lucrează într-o interogare actualizabilă, trebuie reținut că modificările se efectuează de fapt în tabele, nu doar în foaia de date a interogării.

Interogările se împart în două tipuri principale: interogări de acțiune și interogări de selectare. O interogare de selectare regăsește pur și simplu datele și le face disponibile pentru utilizare. Rezultatele unei interogări se pot vizualiza pe ecran, se pot imprima sau se pot copia în clipboard. Există posibilitatea utilizării datelor unei interogări ca sursă de înregistrări pentru un formular sau raport.

O interogare de acțiune efectuează, după cum spune și numele, o activitate cu datele. Interogările de acțiune pot fi utilizate pentru crearea de tabele noi, pentru adăugarea datelor la tabele existente, pentru actualizarea datelor sau ștergerea lor.

Pentru o mai bună înțelegere a interogărilor vom spune că acestea constau în extragerea datelor din interogări anterioare sau din tabele, prelucrarea acestora și expunerea lor, prezentare, către utilizator. Astfel, interogările pot fi văzute ca:

permit vizualizarea, analiza și modificarea diferitelor date în diferite moduri

servesc, pe baza unor criterii, la selectarea anumitor date din tabele

se pot afișa simultan mai multe câmpuri din mai multe tabele, se poate stabili o ordine de afișare a acestori câmpuri după anumite criterii de sortare și filtrare a datelor din tabele

pot fi utilizate ca sursă de date ăn vederea obținerii rapoartelor și formularelor

se pot face anumite calcule în diferite grupuri de articole

se pot folosi pentru crearea de tabele, adăugare și actualizare de date, adăugarea de înregistrări în tabel, stergerea înregistrărilor din tabele

Interogarea datelor din tabele se poate realiza prin două moduri: prin limbajul SQL și prin fereastra Query By Example.

Interogările de selecție se folosesc pentru extragerea datelor din tabele, după o aplicare de criterii de ordonare și filtrare.

Interogările de tip total sunt folosite pentru obținerea unor situații totalizatoare a datelor dintr-un tabel sau asupra uni grup de înregistrări. Interogările încrucișate sunt, de fapt, tot încrucișări de tip total, centralizatoare, dar care permit afișarea unei cantități mari de date, cu comparare și analiză a evoluției datelor.

Interogările de acțiune sunt interogările care permit crearea sau modificarea tabelelor. Sunt de patru feluri:

make – table querypermite crearea unei tabele având la bază înregistrările uneia sau ami multor tabele

append – query realizează adăugarea de date în una sau mai multe tabele

update – query permite modificarea de înregistrări

delete – query se efectuează ștergerea de înregistrări din una sau mai multe tabele.

Figura 1.3 Exemple de interogări cu rezultatul ei

Prin protecția și securitatea datelor introduse se înțelege totalitatea metodelor, mijloacelor și a mecanismelor destinate prevenirii distrugerii, modificării sau folosirii neautorizate a informației protejate.

Astfel, protecția și securitatea datelor, în literatura despecialitate se regăsesc următoarele concepte de bază:

Securitatea datelor– totalitatea măsurilor de protecție împotriva distrugerii accidentale sau intenționate, a modificării neautorizate sau a divulgării acestora;

Caracterul secret– este un concept ce se aplică la un individ sau organizație și constă în dreptul acestora de a decide ceinformații se pot folosi în comun și în ce condiții;

Confidențialitatea– se aplică la date și se referă la statutul acordat, acesta reprezentând nivelul sau gradul de protecție ce trebuie acordat informației respective;

Integritatea– se referă la restricția ca sensul datelor să nudifere față de cel înscris pe documentul sursă, obligând totodată ca datele să nu fie alterate accidental sau voit.

Noțiunile prezentate mai sus sunt extrem de strâns legate între ele, măsurile parțiale se suprapun și se protejează reciproc. Securitatea și protecția datelor din baza de date constituie un domeniu vast, care prezintă două forme principale: elementele legale și etice privind drepturile de acces la anumite informații, date ca prim aspect, un alt aspect fiind cel în care elementele legate de organizarea sistemelor informatice din punct de vedere al posibilităților de acces la datele stocate.

O altă tehnică de protecție și securitate a datelor este criptarea datelor (Data Encryption), prin care datele importante sunt codate folosind diferiți algoritmi de codare, mai ales atuncicând sunt transmise prin intermediul rețelelor de comunicație. Interpretarea datelor criptate este dificilă dacă nu este cunoscută cheia (cifrul) de codare. În felul acesta numai utilizatorii autorizațicare dețin cheile de decriptare pot interpreta cu ușurință acestedate.

Prin securitatea bazei de date se înțelege o multitudine de măsuri destinate protecției informațiilor conținute în baza de date împotriva unor alterări, distrugeri sau divulgări neautorizate.

1.4. Proiectarea și administrarea unei baze de date

Proiectarea unei bazei de date este o etapă foarte importantă, mai ales că trebuie să fie capabilă să girezeo bună funcționare a acesteia și a oricărei aplicații care urmează să o utilizeze. În lipsa unei proiectări adecvate a bazei de date, aceasta poate prezenta mai multe deficiențe, cum ar fi:

a. compromiterea integrității datelor deoarece restricțiile de integritate nu pot fi proiectate sau introduse corect;

b. datele sunt redundante, iar aplicațiile individuale se „înghesuie” în încercarea de a se asigura sincronizarea datelor;

c. performanțele sunt afectate deoarece este posibil ca pentru finalizarea unei instrucțiuni (spre exemplu, instrucțiunea Select) să fie necesare interogări suplimentare.

1.5. Crearea unei baze de date

Când se porneșteaplicația Office Access, primul ecran care apare este pagina Introducere în Microsoft Office Access (în afara cazului în care s-a pornit Access făcând dublu clic pe un anumit fișier de baze de date Access, caz în care se deschide respectiva bază de date). Pagina Introducere în Microsoft Office Accesseste punctul de unde se pleacă și din care există posibilitatea creării unei baze de date nouă, să se deschidă o bază de date sau vizualizarea conținutul disponibil de pe Microsoft Office Online.

Access oferă o mare varietate de șabloane care pot fi utilizate pentru a grăbi procesul de creare a bazei de date. Un șablon este o bază de date gata de a fi utilizată, care conține toate tabelele, interogările (interogare: Chestionare a datelor stocate în tabele sau cerere de efectuare a unei acțiuni asupra datelor. O interogare poate alătura date din mai multe tabele pentru a servi ca sursă de date pentru un formular sau raport), formularele și rapoartele necesare efectuării activităților specifice. De exemplu, există șabloane care pot fi utilizate să urmărească probleme, să gestioneze persoane de contact sau să țină o evidență a cheltuielilor. Anumite șabloane conțin câteva înregistrări mostră care demonstrează utilitatea lor. Bazele de dată șablon pot fi utilizate așa cum sunt sau pot fi particularizate pentru a se potrivi mai bine cu nevoile utilizatorilor.

Mai multe șabloane sunt afișate sub Șabloane deosebite online în pagina Introducere în Microsoft Office Access, în timp ce altele devin disponibile dacă se face clic pe una din categoriile Categorii de șabloane din partea stângă a ferestrei Access. Există posibilitatea descărcării mai multor șabloane de pe site-ul Web Microsoft Office Web.

Se face clic pe șablonul pe care se dorește.

În panoul din partea dreaptă a ferestrei Access, programul sugerează un nume de fișier pentru baza de date în caseta Nume fișier. Există posibilitatea editării și specificării unui alt folder.

Se dă clic pe Creare (sau pe Descărcare, pentru un Șablon Office Online). Access creează și deschide baza de date. Se afișează un formular, în care se începe introducerea datelor. Dacă șablonul ales conține date mostră, se șterge fiecare înregistrare după cum urmează:

clic pe antetul rândului pe înregistrarea dorit a fi șters. (Antetul de rând este caseta sau bara aflată la stânga înregistrării.)

în fila Pagină de pornire, în grupul Înregistrări, se face clic pe Ștergere.

Pentru a începe introducerea de date, se face clic în prima celulă din formular, apoi se începe tastarea. După ce se introduc câteva înregistrări, se utilizează Panoul de navigare pentru a vedea dacă există alte formulare sau rapoarte care să fie utilizate.

CAPITOLUL II

SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Putem defini sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) ca un sistem de programe care permite utilizatorilor definirea, generarea și întreținerea unei baze de date, precum și accesul controlat la aceasta. SGBD-ul este definit ca un ansamblu complex de programe care asigură interfața între o bază de date și utilizatorii acesteia. Autorii consideră SGBD-ul o componentă software a unui sistem de baze de date care este capabil să interacționeze cu toate celelalte componente ale acestuia, asigurând legătura și independența între elementele sistemului.

Un astfel de sistem oferă utilizatorului posibilitatea de a accesa datele prin intermediul unui limbaj de nivel înalt, apropiat de modul obișnuit de exprimare, pentru a obține informații, utilizatorul făcând abstracție de mijloacele și metodele folosite pentru alegerea datelor implicate și a modului de memorare a lor. SGBD-ul este practic o interfață între utilizatori și sistemul de operare.

Termenul de bază de date se va referi la datele de prelucrat, la modul de organizare a acestora pe discul de memorare, iar termenul de gestiune va semnifica totalitatea operațiilor ce se comandă asupra datelor din baza de date.

O altă definiție pe care o putem da este aceasta: un sistem de baze de date (Database System) reprezintăun ansamblu de componente care asigură crearea, utilizarea șiîntreținerea uneia sau mai multor baze de date. Componenteleunui sistem de baze de date sunt: hardware, software, utilizatori,date persistente.

Sistemele informatice pe care sunt instalate de obicei sistemelede baze de date sunt calculatoare PC standard, dar și calculatoaremultiprocesor extrem de puternice. Performanțele generale de operare ale calculatorului (dimensiunea și viteza de operare a memoriei, numărul și viteza procesoarelor etc.) influențează în mod direct perfomanțele sistemului de baze de date. O caracteristică importantă a calculatorului pe care funcționeazăsistemul de baze de date este capacitatea harddisk-ului, utilizatăpentru memorarea datelor.

Sistemul de gestiune al bazei de date este untraducător de cereri, el răspunzând cererilor făcute de utilizatori și posibilitatea de acces la baza de date, le interpretează, execută operațiile respective și afișează rezultatul către utilizatori.

De fapt, SGBD este un sistem de programe general ce facilitează procesul definirii, construcției și manipulării datelor pentru diverse aplicații.

Un SGBD oferă utilizatorilor o viziune a datelor stocate în baza de date, nemaifiind necesară cunoașterea organizării particulare a sistemului, asigură o protecție a datelor față de accese neautorizate și de anumite defecte de funcționare.

Principalele componente ale unui SGBD sunt:

motorul SGBD – reprezintă interfața dintre subsistemul de proiectare și cel de execuție în prima fază, și datele bazei în a doua fază și are rolul de a asigura accesul fizic la datele bazei de date. Toate acțiunile motorului SGBD sunt realizate unitar și respectă restricțiile impuse de relaționările dintre date, dar și de regulile de integritate ale bazei de date definite în dicționarul de date.

subsistemul instrumentelor de proiectare – este un set de instrumente software care permit proiectarea și generarea bazei de date și a aplicațiilor care arată modul de utilizare a bazei de date.

subsistemul de execuție – permite execuția aplicațiilor sau cererilor utilizatorilor către bazei de date, formulate prin utilizarea instrumentelor subsistemului de proiectare, prin consultarea dicționarului de date și generarea tranzacțiilor. Aceasta este componenta care garantează autonomia logică a datelor în baza de date și are rolul de a intermedia operațiile cu baza de date prin consultarea descrierii organizării logice a datelor memorate în structura bazei de date.

Arhitectura internă a unui sistem de baze de date propusă prin standardul ANSI/X3/SPARC (1975) conține trei niveluri funcționale ce vor fi descrise mai jos.

Una din caracteristicile importante a bazelor de date este dată de faptul că produce câteva niveluri de degajare din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect a datelor, prin mascarea detaliilor legate de stocarea datelor, detalii ce nu sunt folositoare utilizatorilor bazei de date. Astfel spunem că modelul datelor este un set de concepte ce poate fi folosit în descrierea structurii datelor. Prin această structură a bazei de date se înțelege tipul datelor, legătura dintre ele, restricțiile ce trebuie îndeplinite de date. Cele mai multe baze de date cuprind un set de operații ce menționează modul de acces la date.

De la modelul abstract cererile sunt adresate modelului intern pentru a fi procesate și aplicate datelor stocate. Procesultransferului cererilor și rezultatelor între nivele este numit cartografiere (mapping). Acest proces este mare consumator de timp pentru care majoritatea SGBD nu au un nivel extern.

Figura 2.1. Arhitectura internăa unui sistem de baze de date

SGBD trebuie să ofere limbajele corespunzătoare tuturor categoriilor de utilizatori. După ce s-a făcut proiectarea bazei de date și alegerea unui SGBD, este de maximă importantă construirea unei scheme interne și noționala bazei de date. În multe situații, nu există o separație clară între cele două nivele, limbaj denumit Data Definition Language (DDL) este utilizat de un administrator al bazei de date și de proiectantul bazei de date în definirea ambelor scheme. Un compilator DDL procesează instrucțiunile pentru identificarea descrierilor despre construcție și memorează aceasta în catalogul SGBD.

SGBD trebuie să ofere interfețe corespunzătoare tuturor categoriilor de utilizatori. Aceste interfețe au ca scop facilitarea legăturii între utilizatori și sistemul de baze de date. Principalele tipuri de interfețe oferite de SGBD sunt:

-Interfețe bazate pe meniuri. Acestea oferă utilizatorului olistă de opțiuni, numite meniuri care îi ajută la formularea cererilor. Nu trebuie neapărat memorarea unor comenzi deoarece o comandă specifică este formată pas cu pas prin compunerea opțiunilor indicate prin meniu.

-Interfețe grafice. Acestea afișează utilizatorului o diagramă astfel încât acesta poate formula cererea prin manevrarea acestei diagrame. În general, interfețele grafice sunt combinate cu meniuri.

-Interfețe bazate pe forme. Aceste interfețe sunt acelea prin intermediul cărora utilizatorul poate completa formele cunoile date pe care le dorește să le insereze sau folosește aceste forme pentru cereri către SGBD în vederea obținerii datelor de interes.

-Interfețe în limbaj natural. Acestea acceptă cereri scrise în limba engleză sau în alte limbi de circulație internațională. Interpretarea acestor cereri se face pe baza unui set standard de cuvinte cheie ce sunt interpretate pe baza schemei interne. O interfață în limbaj natural conține în mod obișnuit o schemă proprie similară cu schema conceptuală a bazelor de date. Dacă interpretarea se realizează cu succes, programul de interfață generează cererea de nivel înalt corespunzătoare celei în limbaj natural, ce va fi transmisă către SGBD.

-Interfețe specializate aferente cererilor repetate. Acestea sunt destinate unei anumite categorii de utilizatori, cum ar fi utilizatorii care se ocupă de operațiile dintr-o bancă. Frecvent, un mic set de comenzi prescurtate sunt integrate pentru a scurta timpul necesar introducerii comenzii, sau chiar utilizarea de chei funcționale. Aceste interfețe pun în practică un limbaj numit și limbaj de comandă.

-Interfețe pentru administratorii bazelor de date. Acestea sunt folosite în integrarea comenzilor privilegiate ce sunt utilizate de administratorii bazelor de date. Astfel decomenzi includ autorizarea intrării într-un anumit cont, setarea parametrilor sistemului, reorganizarea structurii de stocare a datelor din baza de date, crearea de conturi, precum și o serie de facilități legate de administrarea bazei de date, cum ar fi: facilități de acces la câmpuri ale tabelelor de date, accesul la tabele și înregistrări.

În momentul de față, pe piață există o ofertă foarte mare desisteme de gestiune a bazelor de date, de la sisteme care se pot folosi gratuit (fără licență sau cu licență publică), până la sisteme de înaltă performanță, a căror utilizare necesită cumpărarea de licențe. Să dăm câteva exemple.

Microsoft SQL Server este un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale multi-utilizator dezvoltat de firma Microsoft pentru sistemele de operare Windows. Au existat mai multe versiuni iar în toate versiunile acest sistem de baze de date suportă standardul SQL2, cu aplicarea perfomantă a trăsăturilor avansate de stocare și prelucrare a datelor.

Sistemul Oracle este un sistem de gestiune al bazelor de date multi-utilizator foarte puternic, care oferă atât performanțe de execuție ridicate, cu implementări pe toate platformele (Windows, Linux, Unix), cu un grad mare de protecție și securitate a datelor. În oricare dintre aceste versiuni, Oracle oferă o integrare completă a caracteristicilor modelului relațional, conform standardului SQL2, iar ultimele versiuni (Oracle8i, Oracle9i etc.) sunt sisteme de gestiune obiect-relaționale distribuite, oferind posibilitatea de dezvoltare a bazelor de date distribuite și aplicând extensiile orientate obiect prevăzute în standardul SQL3.

MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale cu puneri în practică pentru sistemele de operare Linux,Unix, Windows. Acest sistem se poate utiliza gratuit, fiind open source.

Visual FOX PRO este un limbaj de programare complet, care acceptă un mediu interactiv și un mediu compilat la rulare. Visual FOX PRO este compatibil cu toate versiunile anterioare de FoxPro. Modul de proiectare a interfeței FoxPro a fost întotdeauna orientat către ușurința în utilizare și flexibilitate. În altă ordine de idei, forța și viteza brută au reprezentat dintotdeauna punctul tare al luiFoxPro.

Prelucrarea și gestiunea datelor este asigurată dintr-un ansamblu de programe, numit sistem de gestiune a bazei de date.

Un sistem de gestiune trebuie să realizeze următoarele acțiuni: definirea structurii unei baze de date, încărcarea datelor în baza de date, accesul la date, securitatea datelor, întreținerea și exploatarea bazei de date, precum și reorganizarea bazei de date.

Microsoft Access este unul din cele mai cunoscute sisteme de gestiune a bazelor de date relaționale pe platforme de calculatoare personale. Microsoft Access dispune de o intefață grafică pentru interacțiunea cu utilizatorul și de un sistem de control al bazei de date (database engine). Aplicațiile de baze de date în Microsoft Access se pot dezvolta cu multă ușurință datorită formularelor (forms) pentru interfețele grafice, a generatoarelor de aplicații (wizards) care permit proiectarea vizuală a bazelor de date, cât și a rapoartelor (reports). Access este folosit în special pentru aplicații personale sau pentru mici afaceri fiind relativ ușor de utilizat, și licența acestuia se cumpără odată cu cumpărarea licenței produsului Microsoft Office.

Principalel caracteristici ale acestui sistem sunt:

este relațional și lucrează sub sistemul de operare Windows

permite realizarea prin utilizarea limbajului Visual Basic a unor aplicații complexe

este deschis comunicării și relaționării cu alte sisteme de gestiune de bază de date, gen Fox Pro sau Paradox

permite comunicarea cu un alt produs Microsoft care gestionează baze de date (Excel, de exemplu) cu SQL Server

este compatibil cu tehnologia ActiveX, tehnoșogie care permite realizarea unor aplicații de tip client/server

conține instrumente wizard (asistent), ceea ce permite utilizatorului crearea într-o manieră simplă și prietenoasă a obiectelor bazei de date

oferă accesul la baza de date din rețeaua Internet, fiind un instrument util în manipularea și publicarea informațiilor pe o pagina de internet Web

permite utilizarea obiectelor create (Access) din cadrul altor aplicații care rulează sub sistemul de operare Windows

se permite personalizarea bazei de date

Acest sistem este cel folosit în prezenta lucrare și la care vom face referire mai departe.

CAPITOLUL III

APLICAȚIE INFORMATICĂ DE GESTIUNE A PACIENȚILOR UNUI MEDIC DE FAMILIE

Prin această aplicație se încearcă ușurarea muncii de stocare a bazei de date a pacienților unui medic de familie, precum și acuratețea înregistrărilor acestora. Astfel, creând o bază de date cu pacienții lor, medicii își pot urmări mult mai riguros evoluția unei boli, frecvența prezentărilor pacienților la cabinet, medicația dată, starea pacientului din punct de vedere al asigurării medicale, dacă a avut pacientul nevoie de însoțitor precum și date despre acesta, alergiile de care suferă pacientul.

Aplicația este proiectată in Microsoft Office Access care oferă un număr de îmbunătățiri care ușurează procesul de creare a unei baze de date.

Crearea unei baze de date în Microsoft Access

Pentru majoritatea aplicațiilor, acest lucru se poate face cu unul sau ambele elemente după cum urmează: crearea de tabele noi, apoi introducerea, lipirea sau importul datelor în acele tabele sau importul datelor din alte surse, proces care determină crearea de tabele noi.

La pornire, Access deschide fereastra Introducere în Microsoft Office Access, se face clic pe Bază de date necompletată. În panoul Bază de date necompletată, se tastează un nume de fișier în caseta Nume fișier. Dacă nu este scrisă o extensie de nume de fișier, Access o adaugă în mod implicit.

Figura3.1. Crearea unei baze de date in Access

Se face clic pe Creare. Acum abia se crează fișierul cadru în care urmează să se pună tabelele. Extensia fișierul creat este .accdb, față de versiunile anterioare de Access care foloseau extensia .mdb.

Access creează baza de date, apoi deschide un tabel necompletat (denumit Tabel1) în Vizualizarea Foaie de date (Vizualizare foaie de date: O vizualizare care afișează datele dintr-un tabel, formular, interogare, vizualizare sau procedură stocată în format rânduri și coloane. În vizualizare foaie de date se pot edita câmpuri, adăuga și șterge date și căuta date.) și poziționează cursorul în prima celulă goală din coloana Adăugare câmp nou.

Crearea unui tabel

Introducerea datelor în vizualizarea Foaie de date este proiectată să fie similară cu introducerea datelor într-o foaie de lucru Excel. Restricțiile principale sunt reprezentate de faptul că datele trebuie introduse în rânduri și coloane alăturate, începând din colțul din stânga sus al foii de date. Tabelul conține numai datele introduse. Toate reprezentările acelor date se efectuează în formularele și rapoartele care se proiectează mai târziu.

Structura tabelului se creează în timp ce se introduc date. Orice coloană nouă în tabel definește un câmp nou. Access setează tipul de date (tip de date: Caracteristica unui câmp care determină ce tip de date poate conține.) al câmpului pe baza tipului de date care va fi introdus.

Principalele tipuri de date pentru câmpurile unui tabel sunt:

Text – stochează cuvinte sau valori nenumerice;

Memo – stochează șiruri lungi de text care nu vor fi folosite pentru sortarea datelor, fiind folosit de obicei pentru comentarii;

Number – stochează numere care au valori pozitive sau negative. Acest tip de câmp include mai multe subtipuri de date care diferă prin modul de stocare și viteza de răspuns, și anume:

– subtipul Bytes (octet) care acceptă numai valori întregi pozitive (fără semn) cuprinse între 0 și 255;

– subtipul Integer (întreg) acoperă domeniul numerelor întregi de la -32768 la +32768;

– subtipul Long Integer (întreg lung) acoperă domeniul numerelor întregi dincolo de limitele ±2.000.000.000;

– subtipul Single (numere reale reprezentate în virgulă mobilă simplă precizie) acoperă domeniul numerelor fracționare cu maxim 7 cifre semnificative;

– subtipul Double (numere reale reprezentate în virgulă mobilă dublă precizie) acoperă domeniul numerelor fracționare cu maxim 14 cifre semnificative;

AutoNumber – câmp numeric introdus automat de Access, folosit drept cheie primară atunci când nici unul dintre câmpurile tabelului nu are valori unice;

Date/Time – stochează diverse formate pentru introducerea datei calendaristice și a orelor și chiar combinații ale celor două;

Currency – stochează numere exprimate în diverse monede naționale. Valoarea implicită pentru acest tip de dată este dolarul american, dar se pot selecta și alte monede (lei, euro, lire);

Yes/No – câmp logic care poate avea numai una din două valori: DA sau NU;

OLE Object – stochează un obiect creat într-o altă aplicație (de exemplu, o fotografie);

Lookup Wizard – se folosește atunci când este necesară utilizarea unei liste în vederea selectării valorilor unui câmp. Facilitatea Lookup Wizard permite preluarea unei liste dintr-un alt tabel.

Din acest punct ne vom referi strict la aplicația informatică din titlu.

Creăm tabelul Pacienți, tabel în care vom introduce datele, date pe mai multe câmpuri astfel încât sa fie ușor de selectat, găsit după cât mai multe și mai utile criterii.

Figura 3.2. Vizualizare foaie de datepentru tabelul Pacienți

Este indicat să creăm structura tabelului în Vizualizare proiect, apoi să folosim Vizualizare foaie de datepentru introducerea datelor.

Figura 3.3. Vizualizare proiect pentru tabelul Pacienți

Cea mai importantă linie dintr-un tabel este acea linie care definește tabelul. Ea se numește cap de tabel (sau structura de bază). Acesta este primul lucru pe care îl creăm. Capul de tabel conține definiția coloanelor din tabelul respectiv. Implicit sunt două coloane. Prima este coloana ID, pe care o lăsăm (implicit așa se deschide) de tip AutoNumber.O tabelă, ca să funcționeze bine, are nevoie de un indicator unic per înregistrare (Cheie primară – Primary Key). Deci, o cheie primară este reprezentată de un câmp dintr-un tabel care nu conține valori duplicate și prin urmare servește drept identificator absolut pentru fiecare înregistrare din tabel. Aceasta înseamnă că Access va genera în mod automat un număr de cod unic, sub forma de număr curent (1, 2, 3…).

În continuare voi defini celelalte coloane ale tabelului, specificând pentru fiecare ce tip de date vor fi introduse în funcție de cerințele pe care le vom defini.

Figura 3.4. Definirea câmpurilor (fields)

Astfel, vom defini o serie de câmpuri care vor arăta date personale despre pacienți (nume, prenume, adresă, CNP, CID-ul cardului de sănătate, data nașterii stare asigurat, telefon, diagnostic, medicație, alergii) care vor da o acuratețe pentru căutarea ulterioară.

După definirea câmpurilor voi închide tabelul Pacienți salvând modificările făcute. În același fel voi crea tabelul Însoțitori, însă în acest tabel voi defini o altă categorie de câmpuri necesar pentru căutare după alte criterii decât cele ale tabelului Pacienți. Pentru o căutare mai amănunțită a pacienților, voi mai adăuga două tabele, Pacienți și însoțitori și Prezentarea pacienților, tabele în care voi înregistra gradul de rudenie, urgența prezentării, respectiv data sau datele de prezentare la cabinet ale pacienților.

Figura 3.5. Tabelele Pacienți și însoțitori și Prezentarea pacienților

Am introdus aceste tabele pentru a avea criterii de căutare cât mai complexe, astfel realizând un răspuns cât mai exact și mai detaliat al căutărilor: prezentarea pacienților la cabinet, frecvența prezentărilor, urgența din punct de vedere medical, necesitatea de a avea însoțitor, medicație, alergii, boli cronice sau starea asiguratului (dacă este sau nu este asigurat).

Pentru ușurința introducerii datelor și de către medici, care în mare parte nu au studii de specialitate în IT, voi crea un formular (Form). Activăm tabul Create după care click pe opțiunea Form, activă doar dacă e selectată tabela Pacienți (respeciv tabela Însoțitori). Am intrat în modul de editare. Am modificat titluri, am stabilit culori, texte, ordonarea câmpurilor, lungimea lor, câmpurile de date etc. În modul Design view i-am stabilit un mod vizual cât mai prietenos și ușor de folosit (a se vedea anexele 1, 2 și 3).

Figura 3.6. Formularele (Forms) Listă pacienți

Pentru ca tabelele să relaționeze astfel încât să obținem cel mai bun rezultat e nevoie de indecși. Un index reprezintă o cale rapidă de localizare a înregistrărilor dintr-o tabelă, prin gruparea tuturor înregistrărilor pentru un anumit atribut sau grup de atribute. Indexarea este utilizată în două scopuri principale:

– accelerarea căutărilor în baza de date

– asigurarea unicității înregistrărilor

Vom privi o relație ca o colecție de date (o mulțime) în carenu sunt admise elemente duplicat. În cazul unei mulțimi reprezentate printr-o colecție neordonată de elemente, timpul de căutare a unui element crește proporțional cu numărul de elemente ale mulțimii, deoarece în cazul cel mai rău trebuie parcurse toate elementele mulțimii pentru a găsi elementul dorit.

Timpul de căutare a unui element poate fi micșorat considerabil dacă elementele mulțimii sunt ordonate.

Voi realiza o relaționare între tabelele Pacienți, Însoțitori astfel încât constrângerile pe care le voi defini să elimine duplicatele din date și să asigure acuratețea căutării.

Figura 3.7. Relaționarea tabelelor

În acest punct baza de date, formularele și interogările sunt gata. Trebuie doar să introducem datele. Însă, pentru o mai bună vizualizare a cererilor voi introduce o serie de rapoarte (Reports) care să reflecte baza de date, criterii de căutare și alte cerințe.

Un raport nu este altceva decât o interogare dintr-o bază de date ce urmează a fi interpretată de o anumită persoană. Acea persoană dorește să vizualizeze respectivele date într-un mod cât mai plăcut astfel încât să poată extrage o informație relevantă cât mai ușor.

La rapoarte contează foarte mult două aspecte:

– partea estetică (Layout-ul): culori, tabele, borduri etc.;

– forma în care sunt prezentate datele: antet, subsol, formatări condiționate etc.

Am utilizat instrumentul Raport necompletat pentru a genera un raport de la zero. Acest instrument poate genera rapid un raport, mai ales dacă raportul va conține numai câteva câmpuri. Următoarea procedură explică modul de utilizare a instrumentului Raport necompletat:

În panoul Listă de câmpuri, am selectat semnul plus de lângă tabelul sau tabelele care conțin câmpurile pe care doriți să le includeți în raport. Am tras câmpurile pe rând în raport. Am utilizat instrumentele din grupul Controale din fila Formatare pentru a adăuga o siglă, numere de pagină sau data și ora raportului.

În meniul Create voi alege Report și voi crea, ca și la Form, un raport care să cuprindă cererile avute în vedere. Am creat rapoarte care să arate: Toți pacienții, Adrese pacienți, Alergii și medicație, Pacienți după starea de asigurare, Prezentarea pacienților după dată (frecvența prezentărilor), Telefoane pacienți,rapoarte care pot ajuta și ușura munca medicului.

După ce am creat rapoartele, am stabili detaliile lucrând în Vizualizare aspect. Utilizând datele efective ale raportului ca ghid, am reglat lățimea coloanelor, le-am aranjat și am adăugat niveluri de grupare și totaluri.

În modul Design view voi stabili o interfață a raportului cât mai clară posibil, astfel încât citirea ei să se facă cu ușurință, iar scopul ei să fie atins cât mai exact posibil (fig. 3.8)

Figura 3.8. Crearea raportului Toți pacienții

Un aspect important al rapoartelor este faptul că pot fi imprimate. Un raport poate fi imprimat din orice vizualizare și chiar dacă este închis (anexele 4, 5 și 6). Înainte de imprimare, trebuie verificat din nou setările paginilor, cum ar fi orientarea sau marginile. Access salvează setările paginilor odată cu raportul, astfel că nu este necesară setarea lor din nou. Există posibilitatea să le setăm din nou mai târziu, în cazul în care imprimarea are nevoie de modificări.

CONCLUZII

Prin această aplicație cred că se va ușura munca unui medic de familie, și nu numai, prin o multitudine de facilități pe care le pun la dispoziție programele de baze de date. Greutățile cu care se confruntă medicul pot fi reduse, dacă nu chiar excluse, de această aplicație.

Când un pacient se prezintă la medic, acesta trebuie să înregistreze o mulțime de date, date pe care ulterior le va chestiona în vederea unor răspunsuri. Prin baza de date creată medicul poate, cu ușurință, să găsească, de exemplu, data prezentării la consul a pacientului. Frecvența prezentării unui pacient la cabinetul medical îi poate ușura medicului luarea unei decizii de genul trimiterii pacientului la un medic specialist pe o anumită boală sau prescrierea unei rețete.

Un alt aspect important pe care îl rezolvă baza de date creată este acela al ținerii sub observație mult mai ușor, ca și căutarea datelor, a medicației, a alergiilor de care suferă pacientul, dacă a avut nevoie de însoțitor la prezentare, dacă era o urgență etc.

În același timp această aplicație arată și dacă pacientul are calitatea de asigurat sau nu, dacă suferă de boli cronice, istoricul medical al pacientului.

Tot cu ușurință se poate găsi în cazul unei căutări în baza de date introdusă de medic la prezentarea pacientului, adresa sau numărul de telefon, atât al lui, cât și al însoțitorului, dacă este cazul. De asemenea, căutările în baza de date se pot face după nume, CNP, CID sau orice altă dată importantă.

Aplicația este utilă și în cazul trimiterii către imprimantă a diferitelor rapoarte pe care medicul de familie dorește să le aibă sau să le dea pacientului după consult. Astfel, se pot crea rapoarte cu toți pacienții, cu numerele de telefon (dacă medicul vrea să contacteze vreun pacient), rapoarte cu alergiile și medicația pacienților (sau a unui pacient anume). Acest raport din urmă poate fi foarte important în cazul în care pacientul este trimis la un medic specialist (sau la serviciul de Urgență), pentru ca acesta să poată prescrie o medicație în funcție de restricțiile impuse de alergii.

Se mai poate crea un raport și în funcție de starea de asigurare a pacientului, dacă este asigurat sau nu. Toate aceste rapoarte pot fi vizualizate pe ecranul calculatorului, laptopului, dar și trimise către imprimantă în vederea tipăririi pe suport de hârtie.

Ca potențial, cred că această aplicație, cu o bază de date aferentă, poate fi folosită si de către alți medici și în alte servicii, nu numai de medicii de familie. Ca exemple, m-am gândit că aplicația ar putea fi utilizată de către orice cabinet medical, cu precizările specialității respective. Alt exemplu ar fi o secție de spital, unde, de asemenea, pacienții trebuie urmăriți în evoluția lor și este ușor de găsit anamneza sau medicația prescrisă de către medicul de familie, medicul specialist sau medicul de pe secție.

În același timp cred că se poate implementa, cu modificările particularităților specialității de urgență, și la un serviciu de ambulanță, la un Centru de Primire Urgențe, bineînțeles cu multe îmbunătățiri.

ANEXA 1

ANEXA 2

ANEXA 3

ANEXA 4

ANEXA 5

ANEXA 6

BIBLIOGRAFIE

1. Fotache, M., Proiectarea bazelor de date. Normalizare și postnormalizare. Implementări SQL și Oracle, Editura Polirom, Iași, 2005

2. Georgescu, C., Georgescu, M., Baze de date relaționale și multidimensionale, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2005

3. Velicanu, M., Lungu, I., Muntean, M., Ionescu, S., Sisteme de baze de date – teorie și practică, Editura Petrion, București, 2003

4. Pribeanu, Costin, Baze de date și aplicații, Editura Matrix Rom, 2000

5. Bâscă, O., Baze de date, Editura All, București, 1997

6. https://support.office.com/ro-ro/article/No%C8%9Biuni-elementare-despre-bazele-de-date-a849ac16-07c7-4a31-9948-3c8c94a7c204?ui=ro-RO&rs=ro-RO&ad=RO