Aplicarea Reglementarilor de Raportare Financiara Specifice Ias

Ne aflăm într-o perioadă importantă, deoarece munca depusă de IASB de la începutul crizei financiare a fost în mod special relevantă pentru bănci. Pe lângă interesul crescut pentru bănci, cerințele IASB trebuie să fie corespunzătoare tuturor tipurilor de afaceri. Acestea fiind spuse, raportările financiare ale băncilor vor fi afectate într-o mai mare măsură de propunerile instrumentelor financiare decât vor fi multe alte afaceri.

Standardele contabile conțin un cadru conceptual pentru adoptarea și interpretarea lor ce nu este o structură orientată spre implementare (ex. Lundqvist et al., Standarde IFRS, 2010; Macve, 2010). Ideea unui cadru conceptual este acea de a furniza un set de principii și instrucțiuni consistente pentru atingerea unui obiectiv prestabilit (Cristensen, 2010, p. 287), care în cazul standardelor IFRS emite principii și instrucțiuni de pregătire a declarațiilor financiare. Pașii procesului pentru implementarea unei schimbări a standardului IFRS nu sunt abordați în mod explicit în standarde sau în cadrul conceptual, iar cercetarea nu a atins problema modului în care aceste etape procedurale ar trebui organizate și formate.

Pe parcursul acestui studiu, am evidențiat necesitatea contabilității financiare și caracteristicile generale referitoare la valoarea justă prezentată și am oferit o viziune asupra dezvoltării standardelor relevante și a definiției percepției IASB în ceea ce privește activele financiare, răspunderile financiare și instrumentelor de capital. Conform acestor principii sunt discutate regulile IAS 39 referitoare la recunoaștere, măsurare ulterioară și derecunoaștere.

Ulterior vor fi introduse regulile pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor sub IAS 39. Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor este definită ca fiind contabilitatea pentru schimbările valorii itemului și instrumentului de acoperire împotriva riscurilor. Instrumentul de acoperire împotriva riscurilor este în mod tipic un instrument financiar derivat, folosit în scopuri de acoperire împotriva riscurilor.

Conform cadrului conceptual pentru raportare financiară al IASB, obiectivul raportării financiare generale este acela de a …oferi informații financiare despre entitatea furnizoare, folositoare investitorilor existenți și potențiali, creditorilor în luarea deciziilor cu privire la punerea la dispoziție a resurselor în cadrul entității (IASB, 2010, parag OB2).

Obiectivul raportării financiare externe a băncii ar trebui astfel să fie acela de a furniza informații folositoare utilizatorilor primari în luarea deciziilor de alocare a resurselor. Deciziile implică oferirea de credite, precum și decizii privitoare la cumpărare, vânzare și menținerea conformității și a instrumentelor de debit (IASB, 2010, OB62). Utilizatorii pot fi atât investitori existenți sau potențiali, creditori, având cu toții nevoie de informații pentru evaluarea viitoarelor intrări de numerar așteptate în cadrul entității (IASB, 2010, para OB3).

IFRS este caracterizat a fi bazat pe principii în comparație cu US GAAP ce se axează mai mult pe reguli. Totuși, unele standarde IFRS, precum IAS 39 au fost catalogate ca având caracteristici ale unui standard bazat pe reguli (E&Y, 2010, cu toate că acest lucru este discutat mai pe larg în relație cu contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor.

IAS 39 conține prevederile actuale pentru clasificarea activelor financiare. Versiunea curentă a IAS 39 clasifică activele financiare în 4 categorii, după cum urmează (Fiechter, 2011b) (Ernst&Young, 2011):

Tabelul nr. 1 Clasificarea activelor financiare

Sursa:

Din punct de vedere al perspectivei IASB referitoare la clasificarea instrumentelor financiare, am prezentat două paradigme ce evidențiază contabilizarea instrumentelor financiare în funcție de clasificarea acestora în categoriile FVTPL, HTM și AFS, atât la data tranzacției, cât și la data decontării acestora în cadrul Alpha Bank României:

Cazul I: Achiziția de active financiare

Pe data de 28 decembrie 2014, Alpha Bank România s-a angajat să cumpere o obligațiune pentru suma de 700 RON, fapt ce denotă valoarea sa justă la data tranzacției. La data de 31 decembrie 2014 (data finalizării exercițiului financiar) și la 3 ianuarie 2015 (data decontării), valoarea justă a obligațiunii este de 704 RON și respectiv 705 RON.

Tabelul nr. 2 Contabilizarea la data tranzacției în cadrul Alpha Bank României

Sursa:

În Tabelul nr. 2 am prezentat înregistrări efectuate de la data tranzacției până la data decontării, pentru această obligațiune, înregistrări ce au fost redate comparativ cu cele trei etape de clasificare.

Tabelul nr. 3 redă înregistrările efectuate la data decontării, pentru această obligațiune, înregistrări ce au fost, de asemenea redate comparativ cu cele trei etape de clasificare.

Tabelul nr. 3 Contabilizarea la data decontării

Sursa:

Cazul II: Vânzarea de active financiare

Alpha Bank România, pe data de 28 decembrie 2014, dată stabilită ca fiind data tranzacției, încheie un contract de vânzare a unei obligațiuni la valoarea sa justă curentă de 710 RON. La data de 31 decembrie 2015 (data finalizării exercițiului financiar), valoarea justă a obligațiunii este de 714 RON și la data de 3 ianuarie (data decontării), valoarea justă este de 715 RON. În acest caz, obligațiunea a fost achiziționată cu un an înainte pentru suma de 700 RON și costul său amortizat este 700 RON.

Tabelul nr. 4 Contabilizarea la data tranzacției

Sursa:

În acest caz înregistrările pentru această obligațiune au fost prezentate începând cu data tranzacției și finalizându-se la data decontării.

Tabelul nr. 5 Contabilizarea la data decontării

Sursa:

Tabelul nr. 5 redă, ca și în cazul anterior înregistrările efectuate la data decontării, pentru această obligațiune, înregistrări ce au fost, de asemenea redate comparativ cu cele trei etape de clasificare.

IASB lucrează în prezent la completarea IFRS 9, ca înlocuitor al lui IAS 39, unul dintre motive fiind acela că IAS 39 a fost criticat pentru caracterul său axat pe reguli. În orice caz, unele părți ale IAS 39 ar putea fi caracterizate ca fiind bazate pe reguli.

IASB a decis să înlocuiască IAS 39 ca răspuns la criticile puternice aduse standardului. Prima etapă a avut loc în noimebrie 2009 odată cu publicarea noilor cerințe de măsurare și clasificare a activelor financiare. La acea vreme, se preconiza ca viitoarelor cerințe să fie emise cât mai curând. În mod nesurprinzător, dată fiind natura complexă și adesea controversată a acestui subiect, implementarea IFRS 9 întârzie cel puțin încă 5 ani.

Cel mai important pas din perspectiva IASB a fost acela de a înlocui în întregime instrumentele financiare ale IAS 39. Proiectul de înlocuire a IAS 39 se bazează pe o abordare în 3 faze (IFRS 9) ce sunt prezentate în Figura nr. 1:

Figura nr. Prezentarea fazelor de înlocuire a IAS 39

Sursa: Proiecție proprie după PricewaterhouseCoopers (PwC). (2011, December). IFRS: Current situation and next steps. Retrieved from http://www.pwc.com/us/en/issues/ifrs-reporting/transition-to-ifrs-status.jhtml (vizitat la 25.08.2014)

IFRS 9 are ca scop principal înlocuirea cerințelor contabile referitoare la clasificarea și măsurarea activelor financiare și a răspunderilor financiare. În plus, IASB a publicat IFRS 13 referitor la măsurarea valorii juste. Instrucțiunile măsurării valorii juste se aplică și asupra diferitelor IFRS-uri. IFRS 13 este în vigoare în perioada dinainte sau după 01.01.2013.

IFRS 9 a fost inițial menit să fie implementat la aceeași dată. Cu toate acestea, procesul de aprobare al IFRS 9 a fost amânat până când proiectul IFRS 9 se va afla mai aproape de finalizare. Utilizatorii IFRS vor avea suficient timp să se pregătească pentru aplicarea noului standard (IASB, 2013c). Aplicarea timpurie este permisă.

Partea empirircă a acestei analize este realizată retrospectiv, astfel cerințele de raportare derivă din IAS 39. Deși, cerințele viitoare referitoare la această temă servesc unei mai bune înțelegeri și observări a dezvoltării. IASB s-a concentrat mai ales pe înlocuirea soluției existente a IAS 39, dar în acest caz motivația venea de asemenea din plan politic. Grupul G20 a făcut apel la reglementatorii de standard să revizuiască și să alinieze standardele contabile globale, dar și să reducă complexitatea contabilității pentru instrumentele financiare.

Practicile existente au fost considerate a fi destul de neclare (G20, 2009). Ca răspuns, IASB a decis să nu mai aducă schimbări temporare la IAS 39. În contrast, contabilitatea de instrumente financiare ar trebui deplin înlocuită cu noul proiect (IASB, 2009b).

Oricărei organizații i se solicită să clasifice activele financiare conform proiectului implementat de IASB și FASB. Conform IAS 39, instituția ar trebui ca la sfârșitul perioadei de raportare să determine dacă există vreo dovadă obiectivă a deprecierii unor grupuri de active financiare sau unor active individuale (IAS 39, 2005).

Standardul IAS 39 prevede ca efectele viitoarelor cash-flow-uri să fie corect estimate. Totuși, IAS 39 recunoaște de asemenea, faptul că utilizarea unor estimări esențiale reprezintă o parte esențială a pregătirii declarațiilor financiare și nu le subminează bonitatea.

Standardul IAS 39 recunoaște faptul că ar putea să nu fie posibilă identificarea unui singur factor cauzator al deprecierii; mai degrabă efectul combinat al mai multor factori ar putea genera deprecieri.

IAS 39 prevede că, în eventualitatea în care deținătorul de active financiare are informații concrete asupra pierderilor cauzate de unul sau mai mulți factori dintre cei enumerați mai jos, acest aspect ar trebui privit ca dovadă obiectivă a deprecierii:

IAS 39 susține o abordare a pierderii provocate. Această abordare a fost menită să limiteze abilitatea managementului de a crea rezerve ascunse. Înainte de adoptarea IFRS, unele sisteme contabile din diferite țări europene au permis entităților să acumuleze rezerve ce serveau ca amortizor împotriva pierderilor în condiții nefavorabile de creditare, minimizând astfel volatilitatea câștigurilor.

Din punctul de vedere al acestei abordări, am ales să realizăm o comparație între două exemple referitoare la achiziția, evaluarea, cât și vânzarea unor acțiuni ce sunt clasificate în categoria activelor financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere, exemple pe care Alpha Bank România a dorit să le analizeze în conformitate cu IAS 39.

Tabelul nr. Detalii privind valoarea acțiunilor deținute de Alpha Bank România

Înregistrări contabile la data de 28 decembrie 2014

Alpha Bank România, pe data de 28 decembrie 2014, cumpără 50 de acțiuni la prețul de 5 RON/acțiune și costurile de tranzacționare semnifică un procent de 3% din valoarea acțiunilor achiziționate. Banca a constatat faptul că piața este activă și faptul că aceasta reflectă și piața principală de tranzacționare, conform politicilor contabile, iar acțiunea achiziționată este cotată pe o piață reglementată.

1) Înregistrarea achiziției de acțiuni în cadrul Alpha Bank România

2) Înregistrarea costurilor de tranzacționare

(*) 8.5 = 250 * 3%

Înregistrări contabile la data de 31 decembrie 2014

La data de 31 decembrie 2014, prețul acțiunilor a scăzut până la 3 RON, iar valoarea justă este de 150 RON. Astfel, înregistrarea se prezintă în modul următor:

Înregistrări contabile la data de 31 ianuarie 2015

La data de 31 ianuarie 2015, prețul acțiunilor a crescut până la 12 RON. Astfel, se prezintă un câștig din diferențe de valoare justă aferente numărului de acțiuni deținut, în valoare de 450 RON.

Înregistrări contabile la data de 28 februarie 2015

La data de 28 februarie 2015, Alpha Bank România încheie un contract de vânzare acțiunilor la prețul de 15 RON. Prețul de vânzare este în echilibru cu cotația de piață a acțiunilor stabilită pentru a marca data vânzării.

1) Înregistrarea evaluării la valoarea justă

2) Înregistrarea vânzării de acțiuni

Această abordare a pierderilor provocate, împreună cu o restricție a creării de rezerve, a fost utilă pentru reducerea gradului de manipulare a câștigurilor. În același timp, IAS 39 a fost criticat pentru faptul că a recunoscut prea puțin și prea târziu pierderile din depreciere.

În contextul în care, contabilitatea se referă pe larg la raportări anterioare (actualizată conform condițiilor actuale), IAS 39 pare să își fi îndeplinit rolul de raportare financiară.

Viziunea contabilă a înregistrărilor pierderilor din depreciere provenite din evenimente trecute și condiții actuale se confruntă cu colectivul de conducere a băncii.

Ca răspuns parțial la aplicarea standardului IAS 39, IFRS 9 prevede ca pierderile de credit preconizate să fie recunoscute în declarațiile de venit conform IFRS 9. Conducerea băncii ar trebui să evalueze efectivitatea polițelor bancare și a practicilor de evaluare a riscului de credit.

IFRS 9 înlocuiește IAS 39, standardul anterior confruntându-se cu recunoașterea și măsurarea instrumentelor financiare.

Figura următoare descrie istoria standardului IFRS 9 și diferitele schimbări și revizuiri ce i-au fost aduse.

Încadrarea fiecărui activ financiar, conform IFRS 9 este clasificată în 3 categorii ce sunt redate în cadrul Figurii nr. :

Clasificarea este determinată de următoarele elemente:

a) modelul de afaceri al entității pentru gestionarea activelor financiare;

b) caracteristicile cash-flow-ului contractual ale activului financiar.

Următoarea figură descrie cele trei categorii principale și modalitatea în care tipul de afaceri și caracteristicile cash-flow-ului determină categoria implicată:

În Iulie 2014, IASB a emis cerințele de depreciere prevăzute de IFRS 9, conținând instrucțiuni detaliate ale recunoașterii pierderilor de credit preconizate. Cerințele afectează toate entitățile deținătoare de active financiare de debit sau care emit angajamente de extindere a creditelor. Prin publicarea acestor cerințe, IASB intenționează să rectifice ceea ce a fost percepută a fi un dezavantaj major în contabilitate și anume recunoașterea pierderilor de credit cu întârziere.

În cazul în care data efectivă obligatorie va fi ulterioară anului 2018, termenele pentru implementare rămân valabile. Există numeroase motoare principale:

IASB recomandă o orientare paralelă de cel puțin un an pentru a verifica bonitatea modelelor și sistemelor de raportare și pentru a furniza managementul într-un timp suficient pentru înțelegerea ipotezelor, raționamentelor și a detaliilor.

Alpha Bank România se află în prezent într-o fază în curs de desfășurare a procesului de management și a unei structuri bine implementată, etape ce sunt redate în cadrul Figurii nr. :

Analiza noastră sugerează faptul că cerințele de depreciere conforme cu IFRS 9 propun următoarele sugestii:

Deteriorarea calității creditului unui instrument financiar are loc în 3 etape, ce urmează a fi prezentate astfel:

În cazul nostru, Alpha Bank România ar trebui să ia în considerare o varietate mai mare de informații atunci când evaluează riscul de credit și măsoară pierderile de credit așteptate, inclusiv:

evenimentele anterioare precum: experiența trecută în cazul unor instrumente financiare similare;

condițiile actuale;

prognoze acceptabile și sustenabile care afectează cash-flow-urile viitoare ale instrumentelor financiare.

Prin aplicarea acestei abordări, este realizată o distincție între:

instrumente financiare ce nu au fost deterioarate semnificativ în ceea ce privește calitatea creditului odată cu recunoașterea inițială sau care prezintă un risc scăzut de credit;

instrumente financiare ce nu au fost deterioarate semnificativ în ceea ce privește calitatea creditului odată cu recunoașterea inițială și al căror risc de credit nu este scăzut.

Noile cerințe ale IFRS 9 tind să rectifice unele din aceste probleme, aliniind contabilitatea de acoperire a riscurilor cu activitățile de management al riscului prin:

creșterea eligibilității atât a itemilor, cât și a instrumentelor de acoperire a riscurilor;

introducerea unei abordări bazate pe principii pentru evaluarea efectivității de acoperire împotriva riscurilor.

În consecință, noile cerințe ar trebui să servească pentru reducerea volatilității profitului sau pierderii.

Unele aspecte semnificative ale cerințelor anterioare aparținând IAS 39 rămân neschimbate, aspecte reflectate în cadrul Figurii nr. :

Cerințele contabilității de acoperire împotriva riscurilor prevăzute de IFRS 9 ar trebui să faciliteze multor entități o reflectare a activităților actuale de management al riscului în contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor și astfel să reducă volatilitatea profitului sau pierderii.

Instituțiile non-financiare în special, ar putea fi încurajate să aplice contabilitatea de acoperire împotriva rsicurilor prin intermediul abordării bazate pe principii a IFRS 9.

Aplicarea timpurie are loc ținând cont că toate cerințele standardului sunt implementate în același timp. Cu toate acestea există două excepții ale acestei cerințe:

– cerințele ce permit entităților să prezinte schimbări ale valorii juste a unei răspunderi datorită modificărilor propriului risc de credit pot fi aplicate mai devreme separat

– atunci când o entitate aplică pentru prima dată IFRS 9 (2014) poate alege ca polița sa contabilă să continue a fi aplicată cerințelor de contabilitate împotriva riscurilor ale IAS 39 și nu noului model.

2.1 Metodologia de elaborare a procedurii de lucru

Ancheta pe care am dorit să o realizăm, urmărește susținerea adoptării timpurii a IFRS 9: Instrumente financiare în cadrul Alpha Bank România S.A și este bazată pe un chestionar aplicat cu un operator de interviu.

În elaborarea chestionarului au fost dezbătute următoarele aspecte:

perfecționarea chestionarului, aspect ce este reflectat prin acordarea posibilității respondenților de a-și expune punctele de vedere în mod distinct pentru fiecare acțiune desfășurată în scopul implementării timpurii a IFRS 9: Instrumente financiare în cadrul Alpha Bank România;

majorarea gradului de confidențialitate prin:

a) prevederea ca, la solicitarea respondenților, diverse comentarii, să nu fie expuse public;

b) nepublicarea răspunsurilor în care sunt reflectate diverse aspecte legate de respondent.

Completarea răspunsurilor la chestionar a avut loc în perioada 01.10.2014 – 15.01.2015.

Chestionarul a prezentat sectoare distincte pentru trei categorii de participanți, astfel:

1) persoane ce consideră că poate fi reflectată o adoptare timpurie a IFRS 9 în cadrul băncii;

2) persoane ce consideră că există un obstacol în privința implementării timpurii a IFRS 9 în cadrul băncii;

3) persoane al căror răspuns este incert cu provore la această abordare.

Înainte de inițierea studiului empiric în cadrul băncii au fost semnate înțelegeri de confidențialitate cu Departamentul Juridic după o prezentare largă a regulilor de securitate. Ni s-au oferit birouri la bancă și am petrecut 10 săptămâni în care am adunat informații empirice, am analizat documentația internă și am abordat chestionarul propus spre analizare.

Posibilitatea utilizării multiplelor metode pentru colectarea datelor reprezintă un avantaj folosit mai degrabă în studiile de caz decât în alte tipuri de studii precum experimentele, analize sau studii de arhivă. Metodologia de cercetare combină diferite modalități (chestionare, observații, dovezi practice) astfel încât să poată fi analizat același fenomen. Am reușit astfel să analizăm același fenomen din mai multe puncte de vedere și să dobândim numeroase viziuni asupra adoptării timpurii a IFRS 9, cât și evidențierea unei comparabilității între IAS 39 și IFRS 9.

Am studiat aproximativ 50 de documente interne (diferite instrucțiuni, polițe și ghiduri). După expunerea departamentelor băncii din partea cărora doream să cunoaștem reprezentanță, coordonatorul nostru ne-a prezentat persoanelor care dețineau cele mai multe cunoștințe în domeniul de interes.

Prin intermediul acestor prezentări am avut acces la angajați aflați în funcții înalte în diferite departamente și care deținau cunoștințe solide privind tema noastră de interes.

Totuși, în momentul în care eșantionul angajaților este ales de către organizație există un risc ca instituția să fie redată într-o manieră distorsionată. Pentru a depăși această potențială problemă, am identificat și noi salariați care, în cadrul interviurilor, au avut păreri diferite și multiple.

Toate chestionarele au fost elaborate în cadrul băncii, iar durata lor a variat de la 15 la 20 de minute. Cu toate că am avut pregătite unele întrebări pentru respondenți, nu am urmat nici o schemă standard, deoarece rolurile și responsabilitățile persoanelor intervievate au diferit în mod semnificativ, considerând un risc omiterea anumitor aspecte prin utlizarea unor întrebări concret structurate.

Astfel, întrebările au fost cât mai deschise. Am dorit să păstrăm interviurile deschise și nestructurate, atât timp cât discuția era relevantă pentru domeniul nostru de cercetare și deoarece astfel de chestionare reprezintă o cale spre înțelegerea informațiilor necunoscute celor interesați de aplicarea celor două standarde la nivelul băncii.

Trebuie subliniat faptul că informațiile obținute reprezintă părerile individuale ale salariaților astfel încât acestea ar putea să nu reprezinte părerea oficială a băncii.

Astfel, am înțeles modul în care persoanele responsabile de implementarea și analizarea standardelor IAS 39 și IFRS 9 în cadrul băncii percep acest proces. Prin obținerea mai multor păreri ale persoanelor aflate la diferite niveluri ale organizației, am reușit să dobândim o mai bună înțelegere a complexității acestui proces.

În total, au fost aplicate 230 de chestionare respondenților ce fac parte din diverse departamente existente la nivelul Alpha Bank România.

Tabelul nr. Repartiția numărului de chestionare în funcție de orașe

Figura nr. Distribuția procentuală a chestionarelor în funcție de departamentele analizate

Tabelul nr. Repartiția numărului de chestionare pe unitățile în care au fost repartizate

Majoritatea respondenților fac parte din Departamentul Financiar. Diversitatea participanților arată că răspunsurile de mai sus reflectă practicile și așteptările unei categorii diverse de salariați.

În cadrul acestui studiu empiric, în primul rând s-a ținut cont de criterii de reprezentativitate, criterii clasificate astfel: sexul, nivelul de educație și experiența profesioanală.

Tabelul nr. Structura totală a criteriilor de reprezentativitate

Figura nr. Distribuția procentuală în funcție de sex

Figura nr. Distribuția procentuală în funcție de nivelul de educație

Figura nr. Distribuția procentuală în funcție de experiența profesională

1.3 Instrumentul utilizat

Măsurarea percepțiilor respondenților constă în analiza a două niveluri-standard:

1) scopul dorit, prin care se reflectă ceea ce respondeții consideră că poate reprezenta acțiunea implementată. Este nivelul pe care orice participant dorește să-l primească;

2) scopul adecvat, prin care este reflectat nivelul minim al prestărilor pe care respondenții sunt dispuți să-l accepte ca fiind suficient. Este nivelul acceptat în funcție de alternativele puse la dispoziție fiecărui respondent.

Compararea acestor percepții sunt evidențiate și în literatura de specialitate, după diverși autori:

Tabelul nr. Etape de cunoaștere a percepțiilor fiecărui respondent ce participă la chestionar

Criteriile de care trebuie să ținem cont în evaluarea percepțiilor respondenților privind un scop (în cazul nostru adoptarea timpurie a IFRS 9), sunt bazate pe planificare, evaluare și îmbunătățire ce se împletesc strâns, astfel formându-se un singur cadru de analiză, și anume o îmbunătățire permanentă.

Măsurarea gradului de satisfacție al subiectului propus spre a fi analizat se fundamentează în cadrul chestionarului. Pentru evaluarea satisfacției fiecărui respondent în parte cu privire la procesul redat spre a fi analizat, am utilizat instrumentul propus de Zeithaml, Parasuraman și Berrz: SERVPERF pe baza căruia vom utiliza informații primare obținute printr-o cercetare directă și informațiile rezultate vor fi prelucrate prin intermediul programului de analiză statistică a datelor SPSS.

Conform lui Jain și Gupta (2004), modelul cunoscut sub denumirea de SERVPERF este net superior scalei SERVQUAL, acesta având ca scop evaluarea calității de ansamblu a unei companii (în cazul nostru, instituție bancară: Alpha Bank România S.A)

CAPITOLUL II

2.1 Prezentarea generală a rezultatelor

Pe baza chestionarului, am extras primul set de întrebări ce se referă la interacțiunea respondenților cu obiectivul urmărit și anume acela de a se îndeplini cerințele propuse de IFRS 9 în cadrul Alpha Bank România.

Figura nr. Distribuția procentuală a procesului de demarare privind implementarea IFRS 9

Respondenții prioritizează clasificarea și măsurarea comparativ cu deprecierea și contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor. Mulți nu plănuiesc demararea proiectelor până în cea de-a doua jumătate a anului 2014 sau mai târziu, în ideea că banca nu își va fi finalizat amendamentele referitoare la clasificare și măsurare și noul model de depreciere până la acea dată.

La nivelul întregii analize, repartizarea în funcție de datele demografice este reflectată conform datelor prezentate în următorul tabel:

Presupunând că etapele IFRS 9 sunt finalizate în prima jumătate a anului 2014, cât timp considerați necesar pentru implementarea acestui standard?

Majoritatea respondenților sunt de părere că 2 ani ar fi suficienți pentru implementarea noilor cerințe. Perioada de timp pe care aceștia o consideră necesară s-a redus în ultima perioadă, în trecut considerând că 3 ani erau necesari pentru finalizarea implementării IFRS 9. Din graficul de mai sus, reiese clar faptul că deprecierea este considerată a necesita mai mult timp pentru implementare.

Împreună cu industria bancară în ansamblul său, vom continua să monitorizăm îndeaproape dezvoltările proiectului contabilității instrumentelor financiare pe parcursul anului 2014 și vom avea în vedere să vă ținem la curent cu modificările aduse.

Pe baza a ceea ce cunoașteți despre IFRS 9: Instrumente financiare, vă așteptați ca acest standard să reflecte mai fidel performanța financiară și poziția financiară a băncii dumneavoastră?

În jur de două treimi dintre participanți nu consideră că propunerile băncii vor reflecta o îmbunătățire în comunicarea poziției financiare și a performanței în comparație cu aplicarea actuală a IAS 39. Mai mult decât atât, proporția per ansamblu a celor care se întreabă dacă standardul va reflecta clar afacerea propusă, a crescut în ultima perioadă.

Referitor la această întrebare nu a existat un consens. Mulți intervievați au fost de părere că banca ar putea îndeplini cerințele IFRS 9 și să-și păstreze în același timp nivelul de comparabilitate cu IAS 39.

Totuși, o minoritate importantă de respondenți și-au manifestat încrederea mai degrabă în capacitatea băncii de a îndeplini cerințele în mod adecvat, decât în nivelul de comparabilitate. Dat fiind faptul că o parte a respondenților susțin ideea succesului privind implementarea IFRS 9, se preconizează îndeplinirea acesteia în perioada imediat următoare, fără nici un fel de impediment.

Data efectivă obligatorie pentru adoptarea IFRS 9 a fost stabilită ca fiind 01.01.2015 de către IASB în anul 2011. Din acel moment, banca a inițiat demersurile pentru implementarea IFRS 9 la data stabilită. Cu toate acestea, unii participanți la interviu consideră că termenul ar putea fi amânat în viitor.

Decizia de adoptare timpurie este influențată de colectivul băncii. De la ultimele studii a existat o creștere a numărului de participanți ce nu consideră că vor fi influențați de grupul lor. Acest lucru reflectă faptul că, cu cât data efectivă se apropie, cu atât va fi mai dificilă implementarea timpurie, cu referire în mod special la depreciere.

În ce măsură considerați că…… Elementele ce pot afecta adoptarea IFRS 9

Tabelul nr Opinii și aspirații ale respondenților față de adoptarea timpurie a IFRS 9 (media privind experiența profesională a respondenților)

Tabelul nr. Opinii ale respondenților raportate diferențiat pe orașele în baza cărora își desfășoară activitatea

Departamentul financiar

Tabelul nr. Nivelul de încredere al respondenților din Departamentul Financiar în legătură cu adoptarea timpurie a IFRS 9

Grafic

Tabelul nr.

Tabelul nr.