Aplicarea Principiului Autonomiei Locale In Romania

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………….

Partea I Cercetare teoretică a aplicării principiului autonomiei locale în România

I.Conceptul de autonomie locală…………………………………………….

I.1.Autonomia locală-Principiu fundamental de organizare și funcționare a administrației publice din România……………………………………………………….

I.2.Definirea legală a autonomiei locale……………………………………………..

I.3.Principiul autonomiei sau principiul descentralizării?…………………………….

I.4.Aspecte privind perfecționarea autonomiei locale………………………….

II.Elementele structurale ale autonomiei locale…………………………….

II.1.Componentel autonomiei locale………………………………………………

II.2.Formele autonomiei locale…………………………………………………….

II.3.Limitele autonomiei locale…………………………………………………….

III.Cadrul teritorial și juridic de manifestare al autonomiei locale………

III.1.Unitățile administrativ-teritoriale………………………………………………

III.2.Autoritățile administrației publice locale care exercită autonomie locală…..

III.3.Raporturile dintre administrația publică locală și administrația centrală….

Partea II Cercetare practică/aplicativă a principiului autonomiei locale în România……………………………………………………………………….

Metodologia de cercetare…………………………………………….

Concluzii………………………………………………………………………

Bibliografie……………………………………………………………………

Anexe………………………………………………………………………….

Introducere

Tema lucrării constituie o provocare atât pentru studenții teoreticieni,cât și pentru practicienii din cadrul științelor administrative,dar și a celor care activează în sistemul administrativ.

Totodată,tema prezintă interes și pentru funcționarii publici,dar și pentru juriști deoarece explicarea unor concepte constituie puncte de sprijin pentru aceștia în activitatea lor practică.

Am ales această temă deoarece principiul autonomiei locale reprezinta unul dintre principiile fundamentale care guverneaza administratia publica si activitatea autoritatilor acesteia.

Autonomia locala este un principiu ce sta la baza dezvoltarii administratiei publice locale ,reprezentand astfel un element component al principiilor democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.

Autonomia locala priveste organizarea si functionarea administratiei publice locale si reprezinta dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administatiei publice locale de a rezolva si de a gestiona,in nume propriu si sub responsabilitatea lor ,o parte importanta a treburilor publice ,in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta.

Tema aleasă pentru cercetare este studiată în cuprinsul lucrării și cuprinde două părți:cea teoretică și cea practică.

Prima parte,cea teoretică cuprinde trei capitole în care am incercat să abordez toate aspectele legate de principiul autonomiei locale.

În primul capitol,Conceptul de autonomie locală am prezentat definirea noțiunii,definirea legală a acesteia,comparația dintre cele două principii:principiul autonomiei locale și principiul descentralizării și aspecte privind perfecționarea autonomiei locale.

În al doilea capitol,Elementele structurale ale autonomiei locale am prezentat elementele componente,formele și limitele autonomiei locale.

În al treilea capitol,Cadrul teritorial și juridic de manifestare a autonomiei locale am cuprins subcapitolele: unitățile administrativ-teritoriale,autoritățile administrației publice locale care exercită autonomie locală,raporturile dintre administrația publică locală și administrația centrală(de stat).

În partea a doua a lucrării,am realizat o cercetare practică a aplicării principiului autonomiei locale în România,un studiu de caz în care am încercat să prezint……

Concluziile,bibliografia,anexele care se desprind din cuprinsul lucrării sunt exemplificate la sfârșitul licenței.

Cercetare teoretică a aplicării principiului autonomiei locale în România

I.Conceptul de autonomie locală

I.1.Autonomia locală-Principiu fundamental de organizare și funcționare a administrației publice în România

Noțiunea de „autonomie” derivă din limba greacă veche, în care prefixul „auto”=singur, de la sine, independent, iar „nomos”=lege. Prin urmare, în sens etimologic, prin noțiunea de autonomie urmează să se înțeleagă libertatea (dreptul) de a se guverna prin propriile sale legi. Ideea de autonomie locală a apărut pentru prima data în România o dată cu adoptarea Regulamentelor Organice.

Legea nr.215/2001 a administrației publice locale,prin art.2 menționează că administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizeaza și funcționează în temeiul principiilor descentralizării,autonomiei locale,deconcentrării serviciilor publice,eligibilității autoritățilot administrației publice locale,legalității și al consultării cetățenilot în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Autonomia locală reprezintă principiul fundamental ce stă la baza dezvoltării administrației publice locale,fiind un element component al principiilor democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei,care prin reglementarea legală și aplicarea concretă ,face posibilă descentralizarea puterii.Autonomia locală privește organizarea și funcționarea administrației publice locale și reprezintă „dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a rezolva și de a gestiona,în nume propriu și sub responsabilitatea lor,o parte importantă a treburilor publice,în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă,”.

Principiul autonomiei locale este unul dintre principiile fundamentale care guvernează administrația publică și activitatea autorităților acestora.În literatură juridică interbelică ,autonomia locală a reprezentat dreptul unităților administrativ-teritoriale de a-și satisface propriile interese ,fără intervenția autorităților centrale,principiu care a atras după sine,descentralizarea administrativă,autonomia fiind un drept,iar descentralizarea reprezentând un sistem care implică autonomia.

În perioada contemporană,autonomia locală este definită că fiind dreptul autorităților administrației publice locale de a hotărî,condițiile legii,în toate problemele de interes local,cu excepția celor care țin de competență altor autorități publice.

Autonomia locală nu înseamnă independența totală a colectivităților publice locale alese,ci asigurarea unei legături arganice și funcționale a acestora cu statul și autoritățile publice ale acestora,atât la nivel central,cât și pe plan local.

Din punct de vedere administrativ,autonomia locală este privită că o ultima treaptă de dezvoltare a descentralizării administrative.Autonomia locală poate reprezenta și repartizarea puterii de decizie între guvern,pe de o parte și autoritățile locale ,pe de altă parte,,primarii siconsilierii locali,care sunt independenți față de puterea centrală,astfel că ei pot lua măsuri fără a fi cenzurați sau fără a cere aprobarea guvernului.

În practică,autonomia locală cunoaște două forme:funcțională și teritorială.Cea funcțională face că serviciilor publice să le fie recunoscută posibilitatea de a benefică de autonomie în domeniul lor de activitatea,iar cea teritorială face referire la unitățile administativ-teritoriale cărora li se recunoaște dreptul de a se autoadministră,în condițiile prevăzute de lege.

În doctrina constituțională est-europeană,autonomia este considerată una dintre cele mai eficiente forme de autogestiune administrativă,astfel ea putând să asigure un grad înalt de democrație colectivităților teritoriale autonome ,acestea fiind veritabile contra puterii și la randul lor,putând să prevină abuzul gevernului central.

Conținutul principiului autonomiei locale se regăsește atât în activitatea administrației publice locale românești,cât și în raporturile dintre autoritățile comunale,orășenești și județene,precum și în relațiile dintre acestea.Astfel,putem spune ca avem o singura administrație,administrația publică locală.Autonomia locală privește toate autoritățile administației publice locale:comunale,orășenești și județene,aceasta rezultând din art.119,din Constituție „administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale”.

O altă definiție spune că autonomia locală este un principiu constituțional,dar și un mod de organizare a colectivităților locale,care are o aplicare valabilă la nivelul întregului sistem al administrației publice locale.

Autonomia locală nu este numai un principiu teoretic,ci el are și un suport material,dar și financiar exprimat prin acțiuni și acte concrete.Comunele,orașele și județele sunt persoane juridice,potrivit legii care dispun de un patrimoniu,un buget propriu si care hotărăsc în tot ceea ce privește administrarea intereselor locale,exercitând autoritatea în limitele administrativ-teritoriale stabilite.Astfel că,principiul autonomiei locale se fundamentează pe propriu patrimoniu,care este administrat și gestionat,în conformitate cu prevederile legale,de autoritățile alese ale administrației publice locale.

Autonomia locală este un principiu constituțional,care le dă dreptul colectivităților locale de a-și rezolva singure problemele locale,în cadrul statului unitar și al legii.

I.2.Definirea legală a autonomiei locale

Principiul autonomiei locale sau principiul liberei administrări,trebuie să fie recunoscut în legislația internă și pe cât posibil,în constituție.

Principiul autonomiei locale este prevăzut în primul rând ,în Art.120,alin.1 din Constituția României,revizuită în 2003 precizând că „Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării,autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice”.

Conceptul de autonomie locală a fost definit prin intermediul Cartei Europene pentru autonomia locală ,semnată la Strasbourg,în 1985 și redactată la inițiativa Conferinței permanente a autorităților locale și regionale din Europa.Carta definește autonomia locală ca fiind „dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona,în cadrul legii,în nume propriu și în interesul populației locale,o parte importantă a treburilor publice,în interesul colectivităților pe care le reprezintă”.Acest drept este exercitat de consilii sau adunări,compuse din membrii aleși prin vot liber,secret,egal,direct și universal ,care pot dispune de organe executive și deliberative care răspund în fața lor.Principiul autonomiei locale trebuie să fie consacrat în texte legislative.El trebuie să fie inclus în textul fundamental regizând organizarea statului,adică în Constituție.Constituția se rezumă doar la proclamarea principiului ,lăsând în seama legii organice Art. 73,Alin.3,Lit.O reglementarea formelor concrete de realizare a principiului autonomiei locale „organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală”.

În contextul european,conceptul de autonomie locală a fost definit pentru prima dată de Carta Europeană a autonomiei locale .Argumentele care au stat la baza acestei convenții se regăsesc în Preambulul Cartei unde statele membre își exprimă convingerea că autoritățile administrației publice locale reprezintă unul din principalele fundamente ale oricărui regim democratic ,dreptul cetățenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice,Acest drept trebuie exercitat la nivel local.

Principiul autonomiei locale face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.

Principiul autonomiei locale este preluat și de Legea Nr.215/2001,Legea Administrației Publice Locale.Conceptul este detaliat în textele Art.1 al legii Nr.215/2001 „prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale,precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale”.

Art.3 din Legea Nr.215/2001 evidențiază că „prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona,în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă,treburile publice,în condițiile legii”.

Din examinarea conținutul Art.1 și Art.3 al Legii Nr.215/2001 rezultă pe de o parte ,la ce se referă autonomia locală(organizarea și funcționarea administrației publice locale),iar pe de altă parte ,se stabilește înțelesul conceptului de autonomie locală(dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de arezolva și de a gestiona).