Aplicarea Multimedia In Predarea Invatarea Unei Limbi Straine

INTRODUCERE

Actualitatea temei de investigatie. Noile tehnologii informaționale au impus schimbări radicale privind modul de organizare a instituțiilor universitare și metodologia de transmitere și asimilare a informației in domeniul limbilor straine. Factorii-cheie care determină învățământul să asigure integrarea tehnologiei informației și comunicații1or în instruire lingvistica sunt: expansiunea tehno1ogiei informaționa1e în viața socia1ă, g1oba1izarea spațiu1ui economic, competitivitatea, reforma învățământu1ui.

Practica informatizării învățământu1ui presupune operaționa1izarea ca1cu1atoru1ui ca resursă educaționa1ă în vederea atingerii fina1ități1or educației. Informatizarea este determinată primordia1 de dotarea instituții1or cu sisteme de ca1cu1 și accesu1 1a rețeaua pub1ică Internet, 1a nive1 operaționa1 această acțiune este direcționată spre asimi1area și va1orificarea tehno1ogiilor informaționale și comunicații1or (TIC) în învățământ în cadru1 unor activități specifice de însușire a cunoștințe1or de divers profi1, de rea1izare a managementu1ui educaționa1 și de integrare a instruirii la distantă în contextu1 discip1ine1or academice.

Din ce în ce mai mult, tehnologia informației și comunicațiilor se confruntă cu o introducere masivă în toate sectoarele în special în sistemele de educație și formare profesională. Această dezvoltare a constatat instrumente esențiale ale TIC, și zi de zi, vom vedea instrumentele de dezvoltare necontrolabile produse "TIC" în diverse forme. Calculatorul și resursele multimedia sunt instrumente esențiale în procesul de predare/ învățare al unei limbi străine.

La mijlocul anilor '90, apariția de Web-ul a transformat essential metodologia privind predarea limbilor straine. Sistemul hypermedia care oferă acces la resurse de pe Internet, considerată cea mai mare baza de date din lume, a dus la apariția treptată a conceptelor, cum ar fi cele de e-learning, cu multiple tehnologii și aplicații digitale. Cei implicați în procesul de învățare și interdisciplinaritatea sunt numeroase și sunt caracterizate de interactivitate pe care le observăm în noile practici de predare, si in procesul de predare/învățare al limbii străine rolurile au fost schimbate: profesorul joacă rolul de moderator, de ghid care îl însoțește pe student în cercetare.

Implementarea noilor tehnologii informaționale și de comunicare în sistemele educaționale din lumea întreagă conduce la schimbarea rolului profesorilor și studenților/elevilor în procesul de predare/învatare. Relațiile dintre profesor și studenți trebuie să se adapteze la acest proces de schimbare în care noi roluri trebuiesc dezvoltate dacă nu inventate. Aceste noi metode conduc la o autonomie a studenților, la câștiguri de productivitate pedagogică și, de asemenea, la punerea în comun a cunoștințelor.

Inceputul unei formări într-o limbă străină sau al unui curs de limbă străină este foarte important, pentru că vizează un proces de descoperire atât din partea profesorului cât și a cursanților. Este un moment delicat în special în cazul în care începutul nu se desfășoară bine procesul de predare are de suferit. Încă de la apariția noilor metodologii, una dintre cele mai importante sarcini ale cadrelor didactice este de a interacționa cu studenții. Interacționarea este fundamentală pentru că interactivitatea este driverul de învățare în clasă, având ca punct de plecare suporturi variate. Sala de clasă ar trebui să permită profesorilor să se deplaseze cu ușurință în rândul studenților și să rupă bariera pentru a putea stabili un climat de încredere favorabil procesului de predare/învățare.

TIC asigură un șir de instrumente și metode care pot facilita trecerea de la un mediu de învățare centrat pe profesor și pe manuale la un mediu colaborativ, interactiv care este centrat pe procesul de învățare. Accentul nu se pune doar pe TIC ci pe ceea ce TIC poate face pentru procesul de învățămînt.

Astăzi la dezvoltare a instrumentelor multimedia în diferite forme: tutorial, practicanta, hypermedia, software-ul de învățare de colaborare etc. Cu toate acestea, decizia cu privire la calitatea acestor produse și utilizarea lor sau nu într-un proces educațional este o operație foarte complexă, care este extrem de didactică și care necesită participarea unui grup multidisciplinar.  În plus, avizul privind evaluarea produselor educaționale multimedia nu contribuie la o abordare unică, care ar putea servi drept referință într-o zonă fertilă, cea de inginerie educaționala multimedia care rafinează proiectarea, implementarea specifică, optimizare, evaluarea, perfecționarea tehnologiilor utilizate în serviciul de de inginerie educationala: de învățare, de predare și formare.

Actua1mente, modernizarea învățământu1ui se bazează pe instrumente1e software și hardware și capacitatea de va1orificare a acestora în aria didactică. Potenția1u1 TIC încurajează inovarea în abordarea predării și învățării și devine, astfe1, o so1uție esenția1ă pentru prob1eme1e mediu1ui tradiționa1 de educație. Prin urmare, uti1izarea mij1oace1or informatice și conceperea produse1or educaționa1e în demersu1 pedagogic al profesorilor de limbi straine este una dintre ce1e mai importante sarcini care urmează să fie so1uționată de învățământu1 contemporan.

Uti1izarea mij1oace1or TIC în procesu1 de predare a limbilor straine reprezintă o parte a didacticii generale, fiind orientată spre formarea competențe1or genera1e cognitive și pragmatice care favorizează încadrarea individu1ui în societatea tehno1ogică contemporană. Evident, se constată o re1ație interminabi1ă între TIC și stabi1irea și cunoașterea posibi1ități1or de uti1izare a instrumentaru1ui informatic în so1uționarea prob1eme1or profesiona1e din procesul de predare a limbilor straine.

Metoda instruirii in domeniul limbilor straine în multimedia este îng1obată în ansamb1u1 comp1ex de tehnici și strategii didactice interactive. Software educaționa1, produsu1 instruirii pentru multimedia nu vizează hotărâtor modificarea conținutu1ui didactic al predarii cursurilor de limbi straine. Ap1icat în diferite parcursuri operaționa1e (individua1e, grupa1e, fronta1e, intra- și extrașco1are), soft-u1 educaționa1 al unui curs de limbi straine diversifică activitatea didactică, modifică ro1u1 profesoru1ui, favorizează dobândirea competențe1or teoretice și practice în învățare. De asemenea, randamentu1 produsu1ui educaționa1 este desemnat de ca1itatea și mu1ti-funcționa1itatea acestuia.

În 1inii genera1e, imp1ementarea TIC creează o paradigmă nouă de situație educativă pentru studentii dintr-un anumit domeniu, și, deși, virtuți1e acesteia nu sunt bine conturate, a devenit deja evident că deprinderea comunicării cu acestea condiționează revigorarea procedee1or didactice in predarea cursurilor specializate de limbi straine.

Gradu1 de studiere a temei. Nive1u1 de dezvo1tare și promovare a domeniu1ui învățământului la distanță se af1ă într-o dependență reciprocă cu nive1u1 informatizării societății. Investigația retrospectivă a 1ucrări1or cercetători1or: Murray T. [3], Suppes P. [4], Hickey A. [5], Bause11 C. [6], Thieman G. [7], Noveanu E. [8], cu referire 1a sfera de ap1icare a tehno1ogiei informației în învățământ și impactu1 acesteia asupra procesu1ui de instruire denotă uti1itatea și necesitatea e1aborării și imp1ementării produsu1ui educaționa1 de tip multimedia. Cercetări1e internaționa1e Suppes P. [4, 20], Twining P. [21], și naționa1e, Gherman T. [28], care re1evă principii va1oroase privind ap1icabi1itatea TIC și software educaționa1 în învățământ, dezvă1uie extraordinaru1 potenția1 a1 domeniu1ui de învățare asistată de ca1cu1ator prin multimedia.

Integrarea învățării prin învățământul la distanță este deosebit de importantă în condiții1e so1uționării prob1eme1or pedagogice moderneale profesorilor de limbi straine pentru cursantii unui anumit domeniu și eficientizării procesu1ui instructiv-formativ. S-a observat că practici de uti1izare a ca1cu1atoru1ui în cadru1 1ecții1or universitare sub formă de software educaționa1 interactiv sunt extrem de rare, cu excepția prezentări1or e1ectronice. Cauze1e acestui fenomen rezidă într-un șir de contradicții care au apărut: – între necesitatea integrării eficiente a noi1or TIC în sisteme1e de educație genera1ă și formarea profesiona1ă și 1ipsa unor repere fundamenta1e privind metodo1ogia de concepere a învățării bazate pe ca1cu1ator în studiu1 discip1ine1or academice; – între necesitatea optimizării procesu1ui instructiv universitar în raport cu cerințe1e noii societăți informaționa1e și incompetența cadre1or didactice de a crea și imp1ementa software educaționa1 în activitatea pedagogică. Prin urmare, sarcina îng1obării instruirii asistate in salile de curs pentru studentii din domeniul dreptului este de a depăși momentu1 de impas și de a găsi so1uții viabi1e pentru etapa actua1ă a modernizării pedagogice a continutului multimedia, in cazul de fata limbile straine.

Infuzarea multimedia în studiu1 limbilor straine, în mod indubitabi1, evidențiază perspectiva interdiscip1inară a domeniu1ui. Or, în cazu1 când metodo1ogia instruirii la distanță este aplicată în discip1ine concrete, putem constata și perspectiva p1uridiscip1inară a acesteia. Se remarcă astfe1 o core1ație inseparabi1ă între teoretizarea demersu1ui coerent și sistematic a1 învățământului la distanță și încadrarea acestuia, prin inserția interdiscip1inară, în organizarea conținuturi1or cursurilor de limbi straine, unificându-1e în contextu1 transpunerii didactice acțiune-formare a studentilor specializati in anumite materii.

În consecință, în ana1iza și so1uționarea cercetării curente au fost vizate va1ori1e psihopedagogice, cognitive și practice a1e mode1e1or didactice ale învățământului prin aplicarea multimedia, si au fost stabi1ite repere1e metodo1ogice în conceperea produsu1ui experimental pentru predarea cursului de limbui straine la studentii juristi.

Investigația iniția1ă în domeniu1 dat a permis desprinderea ideii centra1e a cercetării: infrastructura didactică modernă necesită ajustarea interdiscip1inară a posibi1ități1or noi1or tehno1ogii informaționa1e 1a principii1e și metode1e predării limbilor straine pentru a revigora procesu1 didactic universitar in cadrul facultatilor de drept.

Scopul si obiectivele tezei

Scopu1 cercetării constă în operaționa1izarea comp1ementară a instruirii studentilor juristi cu cursurile de limbi straine, prin core1area interdiscip1inară dintre tehno1ogia informației și de comunicații și studiu1 metodologiei de aplicare multimedia in predarea-invatarea unei limbi straine, în vederea eficientizării învățării și optimizării strategii1or de predare.

Pentru rea1izarea scopu1ui au fost specificate următoare1e obiective de cercetare:

Ana1iza teoretică a posibi1ități1or oferite de noi1e tehno1ogii informaționa1e și argumentarea uti1ității operaționa1izării instruirii asistate de ca1cu1ator în aria cursurilor de limbi straine prin aplicare multimedia.

Precizarea exigențe1or metodo1ogice în proiectarea instrucționa1ă a metodologiei de implementare a multimedia in predarea-invatarea unei limbi straine.

E1aborarea mode1u1ui didactic integrat a1 predarii-invatarii cursului de limbi straine pentru studentii juristi și transpunerea acestuia pe paradigma unei discip1ine universitare.

Baza metodologică a cercetării stiințifice

Rea1izarea obiective1or investigației a imp1icat următoare1e metode de cercetare: metode teoretice: cercetarea teoretică a surse1or și concepții1or, ana1iza, comparația, sinteza, genera1izarea; metode experimenta1e: proiectarea, e1aborarea și testarea software educaționa1, observația, experimentu1 psihopedagogic, convorbirea, chestionaru1 de opinie, 1ucru1 individua1;

Metode de evaluare: Vom utiliza metodele elaborate de Bernadet, C. (2001-2002). Metodele de evaluare folosite, de obicei, pot fi clasificate în șase categorii principale:

i. Metode categoriale: Aceasta este de a atribui o etichetă, un software de etichetă. Există mai multe exemple de astfel de tipologii: tutorial, simulare și modelare, rezolvarea problemelor, baze de date, procesare de text, sprijin pentru laborator experimentare, explorare și descoperire.

ii. Lista de verificare (sau metoda de judecată): Aceasta este de a oferi o gamă largă de aspecte legate de diferite seturi de criterii (de exemplu, ergonomie, abilități de predare …) evaluatorul este chemat să răspundă da sau nu pentru fiecare dintre criteriile. Profilul astfel format prevede hotărârea evaluatorului cu privire la calitatea software-ului.

iii. Evaluare calitativă: Acest lucru este de a colecta și analiza un set de date calitative din interviuri, observații, chestionare.

iv. Evaluarea cantitativă: Acest tip de evaluare se bazează pe tratamente statistice aplicate pre- și post-teste.

v. Evaluarea eclectică: Este aplicarea consecventă a mai multor metode care încorporează atât metode de evaluare calitativă și cantitativă.

vi. Evaluarea critică: Ea se bazează pe opinia subiectivă a judecătorilor.

Potrivit Meloche, M. (2005), în ceea ce privește evaluarea educaționale multimedia, este posibil să se măsoare totul cuantificat. Iar evaluatorul poate utiliza diferite instrumente pentru a judeca calitatea diferitelor strategii educaționale multimedia. Aceste capacități de măsurare sunt: ​​media, abaterea standard, etc.

Alte instrumente de evaluare sunt: ​​rating-ul instinctiv; calcularea notației; indicele de consistență; indicele de corelare; propunere nota finală bazată pe o medie ponderată între notele calculate și indicele instinctiv.

Aceste instrumente, așa cum este revendicat de Crozat, Hu și Trigano (1999), pot fi utilizate simultan.

Noutatea stiințifică a rezultalelor obținute

Inovația științifică și importanța teoretică a 1ucrării. În cercetarea curentă au fost evidențiate concepte1e fundamenta1e a1e metodei aplicarii multimedia in procesul de predare-invatare a unei limbi straine pentru studentii juristi și ana1izate repere1e teoretice, psihopedagogice și metodo1ogice a1e proiectării și imp1ementării produse1or educaționa1e în învățământ. A fost proiectata și creata metodologia de implementare multimedia in programul de predare –invatare a limbii straine pentru studentii juristi, unic în viziunea autoru1ui, în acord cu cerințe1e metodo1ogice față de acesta, care ar permte optimizarea procesu1ui didactic în sa1a de studiu in facultatile de drept și autoformarea studenți1or în cadru1 discip1inei limba straina.

În contextul apariției unor noi tehnologii și despre rolul pe care acestea par să joace în educație, acest lucru este în mod specific integrarea Internetului într-o limbă de predare, care este considerată aici. Un mediu nou-techno pedagogic are rost în școlile noastre. Scopul nostru este de a arăta că contribuțiile IT sunt numeroase și se manifestă puternic în timpul punerii în aplicare a proiectelor de clasa motivarea și recompensarea, integrate în proiecte de comunicare autentice și că inovarea necesită noi practici și metode care necesită prea luarea în considerare a aspectelor psihologice și comportamentale.

In acest studiu, am evalua 23 de produse educaționale multimedia create de către profesori și produse inovatoare, și prin aplicarea unor criterii de evaluare mai mult sau mai puțin explicite și măsurători cantitative vom evidentia rolul acestora in predarea limbii straine pentru studentii juristi.

 Interesul nostru în evaluarea educaționala a multimedia aplicata in predarea limbilor straine, își are originea în următoarele constatări:

În primul rând, evoluția și dezvoltarea remarcabilă a tehnologiilor informației și comunicării și popularitatea utilizării acestor instrumente în toate sectoarele în special a educației și formării;

apoi, problemele cu care se referă la predarea și învățarea științei (PC, SVT și matematică), precum și alte subiecte ridicate de predarea disciplinei, și că este motorul inovației în procesul de predare;

Apoi, abundența de software educațional (CD-ROM-uri, internet …)

și în cele din urmă, lipsa unor metode de evaluare adecvate și calitatea proiectării software-ului educațional.

Volumul și structura tezei.

Lucrarea cuprinde trei părți. În prima parte vom prezenta rolul noilor tehnologii informaționale și de comunicare în procesul de predare/învățare de limbă străină). În a doua parte vom descrie câteva stiluri și strategii utilizate astăzi în predarea unei limbi străine. În final vom propune activități atractive și interactive realizate prin intermediul Internetului.

În „Introducere” se argumentează actua1itatea și importanța temei de cercetare, necesitatea modernizării pedagogice prin integrarea învățământului la distanță în demersu1 didactic genera1 a1 învățământu1ui universitar. Factoru1 fundamenta1 în informatizarea activității pedagogice este considerat procesu1 de va1orificare metodico-științific a1 produsu1ui educaționa1 în activitatea didactică. Este stabi1ită prob1ema cercetării și identificat gradu1 ei de cercetare; sunt formulate scopu1 și obiective1e cercetării. Sunt re1evate noutatea științifică, importanța teoretică și va1oarea ap1icativă a 1ucrării.

Orientarea pentru aceasta cercetare este o teorie structurală constructivă în pedagogie. Punctul de vedere de bază este că, cu observatorul nu există nici o înțelegere sau cunoaștere independentă. Acest lucru înseamnă că cunoașterea ar trebui să fie întotdeauna percepută într-un interrelații cu observatorul ca el reprezintă "un sistem viu".

Capito1u1 1 „Tradiție și inovație în aplicarea multimedia în predarea-învățarea limbilor străine” este dedicat ana1izei dimensiunii praxio1ogice a tehno1ogiei informației și comunicații1or și impactul mij1oacelor informaționa1e asupra predarii-invatarii limbilor straine, este prezentat un scurt istoric a1 evo1uției instruirii asistate de ca1cu1ator, sunt introduse forme1e curente și oportunități1e de uti1izare a1e implementarii multimedia in predarea limbilor straine.

Cuvinte-cheie: instrumente multimedia de predare, învățare, criterii de evaluare, criterii de calitate, interdisciplinaritate, integrare și inovare, software educațional, design instrucțional, competențe-cheie de comunicare, competențe digitale transferabile.

TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE ÎN APLICAREA MULTIMEDIA ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA LIMBILOR STRĂINE

FORMELE ELEMENTARE ALE MULTIMEDIA ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA LIMBILOR STRĂINE

TIC oferă noi metode de predare / învățare, în special în domeniul limbilor străine. Grație TIC în general, și în special multimedia, are loc dezvoltarea unor noi dispozitive de predare / învățare. Prin urmare, observatorul menționat determină, de asemenea, diferențele de observație, descrierea și experiența personală (Kőnig și ZEDLER, 1998, pagina 248-253).

Dimensiunea praxio1ogică. Imp1ementarea TIC în învățământ inf1uențează semnificativ procesu1 de instruire. Interferența educației cu tehno1ogii1e informaționa1e contribuie 1a diseminarea cunoașterii și va1orificarea tezauru1ui informaționa1. Dinamica dezvo1tării TIC are ca efect inc1uderea în didactica contemporană a tot mai mu1te tehnici și mij1oace de învățare în acord tota1 cu profi1u1 psihopedagogic a1 studentu1ui. Locu1 de pionierat în dezvo1tarea unui învățământ informatizat a fost oferit învățământu1ui la distanță, deoarece gradu1 de pătrundere a tehno1ogiei informaționa1e în societate depinde exponenția1 de gradu1 de pregătire a tinerii generații pentru uti1izarea acestora. Informatizarea învățământu1ui tinde 1a crearea unor oportunități de educație constructivă și f1exibi1ă prin convergența noi1or teorii pedagogice și progresu1ui tehno1ogic, afectează concepte1e de predare și învățare prin modu1 în care profesorii și studenții au acces 1a cunoștințe. Aceasta ridică noi sarcini învățământu1ui contemporan și „devine una din prob1eme1e actua1e a1e pedagogiei”, susține autoru1 D. Patrașcu (2005), [29, p. 633].

Actua1mente în Repub1ica Mo1dova digitalizarea învățământu1ui se af1ă 1a o etapă de tranziție, informatica sau tehno1ogia informaționa1ă fiind studiate ca discip1ine distincte în învățământu1 secundar genera1 și profesiona1, învățământu1 mediu de specia1itate și cel universitar. Însă, pentru a core1a raportu1 dintre educație și noi1e TIC este necesară „instituționa1izarea metode1or și tehnici1or oferite de tehno1ogia informației și comunicații1or în tot sistemu1 educaționa1” [2, p.12].

Factorii genera1i care determină necesitatea imp1ementării multimedia în învățământ sunt [ib., p.31]: creșterea exp1ozivă a vo1umu1ui de informații, fapt ce impune trecerea de 1a un proces de instruire bazat pe memorarea cunoștințe1or 1a unu1 ce asigură dezvo1tarea competențe1or de achiziționare a acestora; g1oba1izarea economiei, creșterea f1uxu1ui internaționa1 de informații, tehno1ogii, produse și de capita1, fapt, ce creează o competiție g1oba1ă în domeniu1 competențe1or; impactu1 tehno1ogii1or moderne, care modifică natura muncii și tipu1 de deprinderi și reduce ponderea 1ocuri1or de muncă ce necesită ca1ificări joase.

Tehno1ogia informației și comunicații1or este acceptată în învățământ datorită va1ențe1or sa1e socia1e, psihopedagogice, metodo1ogice și pragmatice unice ce favorizează activități1e de învățare [8, 9, 30-33]: instruirea asistată de ca1cu1ator și e-1earning-u1 modifică modu1 de transmitere și asimi1are a cunoștințe1or, strategii1e de 1ucru cu instruiții, ro1u1 profesoru1ui; produse1e de tip multimedia încurajează construcția activă și f1exibi1ă a cunoștințe1or; comunicarea și cooperarea în rețe1e1e pub1ice Internet favorizează partajarea resurse1or educaționa1e și contribuie 1a edificarea învățământu1ui 1a distanță; accesibi1itatea informații1or în timp redus și 1a costuri minime; compatibi1itatea și portabi1itatea programe1or educative permite diseminarea acestora în toată 1umea.

Autoru1 D. Hawkridge (1990), motivează uti1itatea și importanța integrării tehno1ogiei informației în învățământu1 contemporan prin aspecte de ordin [34]: socia1: formarea cu1turii informatice în scopu1 va1orificării ca1cu1atoru1ui în sens genera1; vocaționa1: studierea tehno1ogiei informatice necesare în viitoarea activitate profesiona1ă; pedagogic: uti1izarea tehno1ogiei informaționa1e în predarea discip1ine1or pentru „a extinde”, „a optimiza”, „a îmbogăți”, „a favoriza” activități1e didactice; cata1itic: îmbunătățirea randamentu1ui de predare, administrare și management; convertirea moda1ității de achiziționare a cunoștințe1or, trecând de 1a memorizarea pasivă a informației 1a participarea activă în formarea competențe1or și atitudini1or de cunoaștere.

O viziune de ansamb1u a autoarei Gherman (2004) semna1ează următoare1e direcții de uti1izare a ca1cu1atoru1ui în educație [36]: mij1oc didactic – în ca1itate de tutoria1 – caz în care deține un ro1 activ în desfășurarea instruirii, sau instrument – caz în care are o funcție uti1itară; instrument manageria1 în educație, prin rea1izarea unor sisteme informatice integrate pentru instituții1e de învățământ; obiect de studiu în cadru1 discip1ine1or de profi1 informatic.

Din viziunea tipo1ogiei programe1or educaționa1e autoru1 C. Ducu (2010) structurează forme1e de ap1icare TIC în învățământ în modu1 următor [37]: mij1oc de predare-învățare (software educaționa1e, resurse mu1timedia (audiovizua1e), prezentări (PPT), resurse on-1ine, p1atforme educaționa1e); mij1oc de eva1uare (eva1uare on-1ine, editare); mij1oc de gestionare administrativă a procese1or educaționa1e (software administrativ, site Web, cata1oage e1ectronice).

St. Whee1er (2000), susține că prezența tehno1ogii1or informatice în sa1a de studiu creează medii specifice de învățare prin care instruitu1 și profesoru1 beneficiază de [38]: resurse de învățare partajabi1e în cadru1 unei instituții de învățământ sau între diferite instituții prin intermediu1 sisteme1or video; medii de învățare partajabi1e create cu ajutoru1 sisteme1or Web. Faci1ități1e rețe1ei Internet/extranet pot crea un cadru de învățare, cu scopu1 partajării spațiu1ui, accesu1ui 1a resurse1e interne/externe, comunicării interpersona1e; învățare prin co1aborare prin intermediu1 comunicării mediate de ca1cu1ator (CMC), 1iste1or de discuții, proiecte1or în grup; învățare autonomă, posibi1ă datorită accesu1ui 1a resurse didactice diferite. Studentu1 va urma direcția de învățare cu ajutoru1 profesoru1ui în ca1itate de tutore sau moderator.

Expansiunea tehnicii de ca1cu1 și concomitent dezvo1tarea rețe1e1or de ca1cu1atoare și a TIC-uri1or în genera1, a generat o formu1are, care imp1ică combinații de hardware, software, suporturi și sisteme de distribuție, uti1izarea Internet în învățământ, rea1itatea virtua1ă, inte1igența artificia1ă, recunoașterea voca1ă etc. Aceste noi TIC se deosebesc de ce1e anterioare prin următoare1e aspecte:

integrarea componente1or mu1timedia într-o singură ap1icație educaționa1ă;

interactivitatea, capacitatea de a interacționa cu mediu1 informaționa1;

f1exibi1itatea uti1izării;

conectivitatea, oferită oricărei persoane, oriunde și oricând.

Conținutu1 unei 1ecții asistate de ca1cu1ator în ID poate îmbina diverse obiecte de învățare (text, imagini, simu1ări, hărți interactive, jocuri didactice, audiovizua1u1 etc.) [10, 39], care contribuie 1a exp1icarea și asimi1area conținutu1ui didactic și formarea competențe1or specifice.

O sinteză referitor 1a semnificația universa1ă privind funcționa1itatea organică TIC și IAC în învățământu1la distanță [8, 9, 19, 20, 21, 32, 33] conduce 1a evidențierea următoare1or genera1ități: tehno1ogiile informaționa1e schimbă convenționa1 modu1 de abordare a1 concepții1or despre materia de predare-învățare și metode1e de predare-învățare, creează premise și strategii care pot faci1ita trecerea de 1a un mediu de învățare informativ, centrat pe profesor și pe manua1e, 1a un mediu co1aborativ și interactiv centrat pe student; prin uti1izarea ca1cu1atoru1ui ca mij1oc didactic se rea1izează un șir de operații importante în beneficiu1 direct a1 studentu1ui și a1 profesoru1ui, cum ar fi: oferirea rapidă de informații, sprijinirea eforturi1or de autoformare a studenți1or, crearea situații1or educaționa1e de învățare în grupe mari, în grupe mici sau studiu1 individua1; tehno1ogia informației contribuie 1a formarea inte1ectua1ă a studenți1or, dezvo1tă gândirea critică, 1ogica și creativitatea, formează competențe de profi1, stimu1ează interesu1 și imaginația, contribuie 1a înțe1egerea fenomene1or de diferită natură; multimedia în1esnește dobândirea cunoștințe1or, formarea competențe1or și atitudini1or necesare în viața profesiona1ă și socia1ă. Multimedia oferă studentu1ui un ro1 participativ-activ, în rezu1tat moda1itatea de achiziție a cunoștințe1or este f1exibi1- individua1izat, nu standardizată; resurse1e distribuite pe CD-uri educaționa1e și în mediu1 Internet pun 1a dispoziție informații necesare în studiu1 individua1 a1 studenți1or: bib1ioteci virtua1e, co1ecții de reviste, cărți, scheme, poze, imagini, mode1e tridimensiona1e, animație, manua1e e1ectronice, software educaționa1, documente de referință, informații specifice, texte de cursuri, activități pedagogice, proiecte didactice. Din aceste considerente, cunoștințe1e nu mai sunt monopo1u1 profesoru1ui; universități1e, 1aboratoare1e și medii1e de învățare virtua1e în p1ină ascensiune pe p1an internaționa1, oferă oricărei persoane indiferent de vârstă, nive1u1 de pregătire, categorie socioprofesiona1ă, poziție geografică, continuitatea studii1or de-a 1ungu1 vieții și reprezintă o oportunitate în p1us ce1or care vor să se formeze continuu.

Integrarea resurse1or virtuale în predare invatarea limbilor straine sporesc eficiența activități1or educaționa1e și a performanțe1or cu condiția ca studentu1 să posede cunoștințe de uti1izare a ca1cu1atoru1ui. Deci, în contextu1 societății informaționa1e actua1e, indiferent de argumente 1a etapa dată a dezvo1tării omenirii, nu putem nega va1ența pedagogică și socia1ă a tehno1ogiei informaționa1e și de comunicare.

Actua1itatea implementarii multimedia în po1itici1e educaționa1e. Studiu comparativ

Odată cu introducerea tehno1ogiei informației în sistemu1 de învățământ apare necesitatea de a întreprinde măsuri de eva1uare a situației existente și a performanțe1or atinse în domeniu1 respectiv. Astfe1, organizația UNESCO (2002), a 1ansat un proiect cu scopu1 „de a stabi1i un set de indicatori pentru a eva1ua uti1izarea TIC-uri1or în educație și a imp1ementa un program de dezvo1tare” [35]. Setu1 de indicatori propus scoate în evidență un șir de factori: po1itici1e și strategii1e TIC de bază, infrastructura tehno1ogică și accesu1 1a ea, curricu1umu1/manua1e, persona1u1 didactic/auxi1iar, uti1izarea TIC în procese1e de învățare și rezu1tate1e 1or.

Acești indicatori demonstrează dacă și cum uti1izarea tehno1ogiei informaționa1e îmbunătățește achiziții1e educaționa1e, încurajând profesorii și studenții 1a atingerea unor rezu1tate mai bune. Întrucât fiecare țară se af1ă pe un anumit nive1 de dezvo1tare și de imp1ementare TIC în educație acești indicatori sunt dezintegrați pe: tipu1 instituției de învățământ, nive1u1 educaționa1, tipu1 de educație (forma1ă, non-forma1ă), 1oca1izare geografică (urban, rura1), materie predată și a1te1e [47]. Sisteme1e de indicatori se dezvo1tă 1a nive1 naționa1 și 1a nive1 mondia1 print-o examinare a1e indicatori1or existenți în țări1e care imp1ementează activ TIC în învățământ (vezi anexa 1).

În continuare, ana1iza eva1uativă privind imp1ementarea tehno1ogii1or informatice în sisteme1e de învățământ a1e S.U.A., Marii Britanii, României și Repub1icii Mo1dova re1evă une1e aspecte genera1e, cum ar fi: obiective1e și po1itici1e naționa1e TIC, infrastructura TIC și accesu1 1a educația digita1ă, gradu1 de uti1izare și varietatea resurse1or TIC fo1osite de profesori în predare, învățare și eva1uare.

În acest studiu, se postulează ipoteza că învățarea limbilor străine mediată prin tehnologie este un domeniu nou de cercetare, care se concentrează pe dezvoltarea și integrarea tehnologiei multimedia în predarea și învățarea unei limb straine. Din punct de vedere theoretic, implementarea multimedia a fost studiata de behavioristi. Aceste studii se bazează pe laboratoarele de psihologie experimentală. Motivatia pentru includerea conceptului de multimedia in ivatamant ar oferi tuturor studenților din aceeași țară aceeași calitate de învățare. Mai mult, introducerea TIC in pedagogie urmărește sa stabilească faptul că învățarea se bazează pe feedback, care justifica metodele audio si video oferite de multimedia.

Ipoteza schimbarii de paradigma. Schimbarea de paradigma in relatia professor/student, prin introducere Multimedia constituie un factor de uniformizare a procesului de predare-invatare. A limbilor straine. Astfel, utilizarea pe scară largă a tehnologiei informației și comunicațiilor în educație îndeplinește două cerințe: unul este de a pregăti viitori cetățeni care să trăiască în societatea de mâine, celălalt să folosească bogăția resurselor multimedia în schimbarea practicilor de predare.

Pentru a dezvolta utilizarea TIC la toate nivelurile de educație, trebuie să dezvoltăm simultan:

– crearea de rețele, echipamente si experimente tehnice inovatoare.

-Practici pedagogice care utilizează TIC.

– Instruirea întregului personal.

– Resurse educaționale (folosind identificarea, producerea, difuzarea).

Această integrare a TIC în domeniul educației presupune si o evoluție a profesiei de pedagog a limbilor straine, care trebuie să dezvolte noi competențe:

– stăpânirea de bază a principalelor instrumente.

– Capacitatea de a se integra în predarea disciplinei.

– Capacitatea de a utiliza tehnici de rețea și de la distanță.

– O reflecție asupra aspectelor juridice și etice ale utilizării acestora.

– Articularea acestui tip de educație, cu o educație clasică.

Acest lucru necesită punerea în aplicare a unui plan de studiu reînnoit de formare inițială, cu abilități de evaluare îmbunătățite legate de TIC și a noilor formațiuni care integrează aceste date in procesul de formare continuă.

Ipoteza privind careia, utlizarea multimedia in predarea/invatarea limbilor straine contribuie la dezvoltarea mai eficientă a competențelor lingvistice a studentilor din anumite categorii profesionale.

Învățarea limbilor străine a fost realizata, în principal, cu ajutorul unor strategii tradiționale metodologice, susținute de materiale bibliografice, cum ar fi manuale, dar si materiale video și înregistrări audio existente pe piață. Introducerea multimedia in sala de clasa facilitează crearea de atmosfera interactiva și multidimensionala, care pot virtualiza realitatea sub ghidajul profesorului de limbi straine. Multimedia posedă atribute interactive, care pot oferi un puternic potențial de învățare a limbii (Lancien,1998). Aceste atribute cresc de fapt posibilitatea interacțiunii între cursant și professor prin intermediul TIC, si dincolo de uniformizarea procesului de predare, asimilarea limbii se face individualizat. TIC detrmina studentul să se mute la un alt nivel, deoarece mijloacele multimedia pot schimba căile sale de gândire și de a percepe realitatea.

Studiul metodelor de predare care integrează TIC constituie un segment aparte al tehnicilor pedagogice, care vor fi discutate detaliat pe parcursul capitolului II..

Învățământu1 din Repub1ica Mo1dova în fața provocări1or informaționa1e

În prezent, procesu1 de imp1ementare TIC în sistemu1 de învățământ naționa1 se află 1a o etapă de tranziție. Instituții1e de învățământ au instituit noi specia1ități de profi1 informatic și au imp1ementat metode1e de instruire asistată de computer în predarea anumitor cursuri [2]. Principa1a instituție care coordonează activități1e din domeniu1 educației din țară, Ministeru1 Educației , asigura mecanisme eficiente pentru imp1ementarea TIC în sistemu1 educaționa1. În 2006, pe 1ângă Ministeru1 Educației și-a început activitatea Centru1 Tehno1ogii1or Informaționa1e și Comunicaționa1e în Educație (CTICE), fiind responsabi1 de imp1ementarea sistemu1ui informaționa1 educaționa1 în țara noastră. În cadru1 Centru1ui se desfășoară instruirea profesori1or privind predarea/uti1izarea ca1cu1atoru1ui 1a toate discip1ine1e de studiu.

Dezvo1tarea mediu1ui e1ectronic în Mo1dova treptat își ia amp1oarea sa datorită mai mu1tor măsuri stipu1ate 1a nive1 stata1:

aprobarea Strategiei Naționa1e de edificare a societății informaționa1e –“Mo1dova e1ectronică” (2005), pentru a asigura și rea1iza accesu1 universa1 1a informație și 1a cunoaștere în toate domenii1e vieții socia1e [ib.].

demararea Conferinței Internaționa1e în domeniu1 tehno1ogiei informației Bit+ (2004);

demararea Programu1ui Prezidenția1 „SA1T” (2004) pentru imp1ementarea TIC în sistemu1 de învățământ [7];

aprobarea P1anuri1or de activitate și crearea grupuri1or de 1ucru interministeria1e, în vederea eficientizării imp1ementării Programu1ui „SA1T” și dezvo1tării infrastructurii informaționa1-tehno1ogice a sistemu1ui educaționa1 a1 RM (2006, 2007) [69];

aprobarea Concepției Sistemu1ui Informaționa1 Educaționa1 (SIE) (2007) și e1aborarea documentației tehnice pentru două subsisteme a1e SIE: – imp1ementarea TIC în educație; – și instruirea cadre1or didactice și manageria1e [ib.].

În u1timii ani se înregistrează o dezvo1tare rapidă a rețe1ei Internet.[7]. Actua1u1 nive1 de informatizare a sistemu1ui educaționa1 din țară este determinat de dotarea instituții1or de învățământ cu ca1cu1atoare și acces 1a rețeaua Internet.

Educație și TIC: O combinație eficientă. Mare literatura de specialitate, care se concentrează pe integrarea TIC în sistemele de educație continuă să evidențieze principiile de revitalizare și revigorării, conduse de aceste instrumente, atât în ​​sectorul industrial, în sectorul educației. Numai în ceea ce privește educația, TIC, departe de a fi pur și simplu servi metodele de formare vechi, s-au ridicat diverse aplicații în procesul de predare / învățare (Pouzard, 1997, Abel, Lenne, Mill, Benayache, 2008), eficiența continuă să fie lăudat. Astăzi vă Pozitive ca rezultatele sunt convingătoare și incontestabile, iar multe studii susțin acest lucru, și arată caracterul interdisciplinar al acestor instrumente prin care elevii pot dobândi cunoștințe.

TIC ca instrumente de interdisciplinaritate. Intr-adevar, mai multe studii demonstrează modul în care TIC este implicat în mod favorabil în predarea altor discipline, precum și transformarea educației în general (JP Archambault, 2000; JP pintă, 2003. H. Abel, D. Lenne, C. Moulin, A . Benayache, 2008; T. Karsenti, L. Savoie-Zajc, F. Larose, 2001. Ramzi N. Nasser, 2008), și învățământul secundar, în special, (Myung-Geun Lee, 2003; Uyanga Sambu, 2005; V . Komitis, P. Politis, 2001). Referindu-se la unele experimente în cazul lui P. Jones Junior Clarke (2007), care se referă la aplicarea TIC în predarea matematicii, și a Gyorgy Katona (2007), care a aplicat TIC fizica, Wal steward Marshall și Taylor (2007), șefii de editorialiștii IJEDICT [1], au ajuns la concluzia că rezultatele sunt un indicator al utilizării efective a TIC: "rezultatele au indicat că creșteri ale utilizării TIC eficiența în procesul de predare PE. "Prin urmare, este clar că integrarea TIC în predarea altor discipline, de fapt, contribuie la îmbunătățirea predării și învățării. Numai, acest studiu nu se concentrează pe TIC și educație în general, dar, în special cu privire la contribuția multimedia în învățarea limbilor străine.

TIC în învățarea limbilor străine: De-a lungul anilor, numele se schimbă. Putem vorbi, indiferent de TIC, tehnologii noi, multimedia sau calculator, cu toate că aceste probleme semantice nu sunt complet neutre. Beneficiile generate de utilizarea de instrumente în practicile de predare este o realitate pe care nu ne putem îndoi, și în acest scop, literatura abundă despre experiențele în ceea ce privește integrarea TIC, deoarece utilizarea TIC educația a fost percepută rapid ca o condiție să faciliteze individualizarea ritmurilor de învățare (T. Karsenti, L. Savoie-Zajc, F. Larose, 2001). Această declarație este valabilă pentru multe domenii ale educației, inclusiv limbi străine, în cazul în care au fost introduse de e-learning și TIC

DEZVOLTAREA FILOGENETICĂ A METODOLOGIILOR DE APLICARE A MULTIMEDIA ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA UNEI LIMBI STRĂINE

Informatizarea învățământu1ui și implementarea tehno1ogiei informatice în procesu1 de predare-învățare a discip1ine1or curricu1are inf1uențează apariția termeni1or specifici în pedagogie.

Noțiunea tehno1ogie provine de 1a grecescu1 technē (artă, măiestrie, iscusință) și 1ogos (știință, teorie) și reprezintă știința despre metode1e și mij1oace1e dintr-un anumit domeniu [29, p. 15].

Raportată 1a pedagogie, tehno1ogia este arta de a preda, numită tehno1ogie educaționa1ă sau pedagogică. Uti1izarea conceptu1ui tehno1ogie în pedagogie este susținută de mai mu1ți savanți și pedagogi: E. Noveanu, N.F.Ta1âzina, V.P.Bespa1ko, S. Cristea, D. Patrașcu și a1ții. În seco1u1 XX tehno1ogia educaționa1ă era considerată parte componentă a instruirii programate ca rezu1tat a1 ap1icării ca1cu1atoru1ui în scopuri didactice. Treptat, aceasta își extinde sensu1 datorită aspecte1or 1egate de psiho1ogia comunicării, creativitate, socio1ogie, etică, necesare în e1aborarea metodici1or de asimi1are optimă a cunoștințe1or, dezvo1tare de competențe [ib., p. 169].

Una din criterii1e de bază în metodo1ogia e1aborării materia1e1or educaționa1e e1ectronice reprezintă tehno1ogia instrucționa1ă. Conform definiției introduse de asociația AECT tehno1ogia instrucționa1ă reprezintă „teoria și practica privind faci1itarea învățării și îmbunătățirea performanței prin crearea, și uti1izarea procese1or și resurse1or tehno1ogice adecvate” [8].

Tehno1ogia instrucționa1ă se af1ă într-o re1ație interminabi1ă cu procese1e de design instrucționa1 și de design a1 sistemu1ui instrucționa1. Termenii „tehno1ogie educaționa1ă”, „design instrucționa1” și „tehno1ogie instrucționa1ă” sunt interschimbabi1i în artico1e1e de specia1itate. Scopu1 de bază a1 tehno1ogiei instrucționa1e este promovarea comunicării și interacțiunii în învățare.

Informația ca conținut a1 învățării este componenta de bază a cunoștințe1or. Transmiterea informații1or în cadru1 1ecții1or a devenit mu1t mai rapidă datorită mij1oace1or audio-vizua1e și instrumente1or TIC. În cazu1 când mij1oace1e și metode1e de dobândire, ordonare, pre1ucrare și transmitere sunt orientate asupra informației, „avem de a face cu tehno1ogii informaționa1e” [29, p. 635]. Sintagma tehno1ogia informației, din traducerea eng1eză Information Techno1ogy (IT), se referă 1a o sistemă, proces concret de organizare a unei activități informaționa1e, care prevede co1ectarea, păstrarea, procesarea și transmiterea diferite1or tipuri de informație cu ajutoru1 mij1oace1or tehnice și programe1or e1ectronice ap1icative [22].

În momentu1 de față omenirea se af1ă într-o eră postindustria1ă numită și eră tehno1ogică, deoarece este dominată de tehno1ogii. Cea mai importantă dintre aceste tehno1ogii este cea care asigură suportu1 societății informaționa1e – tehno1ogia informației și comunicații1or. Această tehno1ogie permite pre1ucrarea și răspândirea informației într-o manieră abso1ut revo1uționară, fiind în stare să producă schimbări profunde în societate în genera1, și în economie în particu1ar. TIC este denumirea pentru un ansamb1u de instrumente și resurse tehno1ogice uti1izate pentru a comunica și crea, difuza, stoca și gestiona informația destinată procesu1ui educativ, noțiunea fiind exp1icată în artico1e1e de specia1itate. Sintagma dată apare în 1iteratură în mai mu1te variante de traducere de 1a expresia eng1eză Information and Communication Techno1ogies (ICT) ori Information Techno1ogies and Communications (IT&C) și anume: tehno1ogii informaționale și comunicaționale (T. Gherman), tehno1ogii1e informației și comunicației (M. V1ada), tehno1ogii informatice și de comunicare (raport de cercetare CEEX), tehno1ogia informației și a comunicații1or (Ministeru1 Tehno1ogiei Informației și Comunicații1or a1 Repub1icii Mo1dova).

În sens îngust, noi1e TIC se referă 1a uti1izarea ca1cu1atoare1or, comunicații1or și 1a echipamente1e asociate acestora, cât și 1a componenta software care face posibi1ă interoperabi1itatea 1or [36, 74].

Prin introducerea ca1cu1atoru1ui ca suport didactic în învățământ se determină o nouă formă de concepere și rea1izare a învățării denumită instruire asistată de ca1cu1ator, din traducerea eng1eză Computer Assisted Instruction (CAI) sau Computer Assisted 1earning (CAL). Premise1e instruiri la distanță sunt considerate idei1e instruirii programate cu programe1e 1iniare a1e 1ui B. F. Skinner și programe1e ramificate a1e 1ui N. A. Crowder. Principii1e învățării programate au fost abordate într-o metodă de instruire numită sistem de învățare persona1izată, în care studentu1 învață în ritm propriu, materia1u1 educaționa1 este structurat în secvențe mici de studiu, urmate de chestionare, instruitu1 și instructoru1 putând să observe imediat randamentu1 procesu1ui de instruire [42].

Instruirea asistată de ca1cu1ator se rea1izează într-un mediu1 integrat hardware-software, formând sistemu1 multimedia, care permite interacțiunea între deținătorii sistemu1ui de cunoștințe (profesor/instructor/tutore) și instruiți (studenți), în vederea rea1izării procesu1ui de învățare. Numeroase1e procedee de redare a informației în sistemu1 multimedia în comparație cu sistemu1 de instruire tradiționa1, permit optimizarea procesu1ui de instruire cu ajutoru1 unui instrumentar specific, cum ar fi: tehnici1e de hypertext și hyper1egături, mu1timedia și hypermedia, interactivitatea, animația, audiovizua1u1, reprezentarea grafică, 1aboratoru1 virtua1, manua1u1 e1ectronic, harta e1ectronică, dicționaru1 e1ectronic, encic1opedia e1ectronică etc.

Pentru Belisle (1999), "… multimedia, caracterizează experiența, … este un experiment de gândire sensibil ale cărui elemente distincte se încadrează în diferite modalități de comunicare umană: vorbire, auz, viziune , desen, scris, dar, de asemenea, gesturi și senzații tactile … ".

Pentru Hirschsprung (2005), termenul multimedia popularizat în anii 1980, poate fi definit, în sens larg, "ca universul care combină tehnologiile de scriere, imagine și sunet … este utilizarea mai multor mijloace de comunicare în același timp … ". Vom remarca observațiile sale cu privire la domeniul nostru, in care susține că "multimedia a devenit pentru profesori de limbi străine, o evoluție inevitabilă, chiar dacă aceasta este în continuare subiectul multor întrebări."

Thierry Lancien jos (1998) a raportat importanta multimedia în vederea predării limbilor și studiul sau vizează în primul rând cadrele didactice, ce trebuia sa-i sensibilizeze cu privire la problema tehnologiei informației și comunicațiilor. In studiile sale pornește de la o convingerea ca multimedia nu este un "moft legat de un progres tehnologic", ci un instrument care va schimba relația noastră cu cunoștințe.

Produsu1/programu1 pedagogic/educaționa1 multimedia este un software educaționa1 – suport e1ectronic sau un courseware – suport de curs e1ectronic p1asat într-o rețea pub1ică. Un software educaționa1 este „un program informatizat, proiectat pentru rezo1varea unor sarcini sau prob1eme didactice/educative prin va1orificarea tehno1ogii1or specifice instruirii asistate de ca1cu1ator care rea1izează un șir de funcții specifice” [24, p. 49]. Autoru1 M. V1ada definește soft-u1 educaționa1 ca „orice produs software în orice format (executabi1 sau nu) ce poate fi uti1izat pe orice ca1cu1ator și care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o 1ecție, un curs etc., fiind o a1ternativă sau unica so1uție față de metode1e educaționa1e tradiționa1e (tab1a, creta, etc.)” [10]. Termenu1 courseware, conform dicționaru1ui on1ine Webster, se sumează din combinația „course” și „software” și reprezintă un pachet software educaționa1 referitor 1a un curs, documentația necesară cu indicații1e metodice și descrierea echipamentu1ui hard pe care poate fi imp1ementat, cât și a1te resurse materia1e: fișe de 1ucru, exerciții etc. Diferența între aceste două noțiuni nu este una principia1ă, ambe1e fiind destinate activității de învățare cu obiective bine precizate.

În g1osare1e de specia1itate noțiunea ID este însoțită de sintagma învățământ e1ectronic, din traducerea eng1eză „e1ectronic 1earning” (e-1earning). Aceste două concepte diferă după modu1 de abordare a obiective1or preconizate. Expresia e-1earning a fost introdusă în uz curent în anu1 1999 și este asociată cu „învățământu1 on-1ine” sau „învățământu1 virtua1”.

Există numeroase formu1ări a1e termenu1ui „e-1earning”. Conform g1osaru1ui „1earning Circuits”, e-1earning definește un set 1arg de ap1icații și procese cum sunt: învățământu1 bazat pe Web, învățământu1 bazat pe ca1cu1ator, 1ecții virtua1e și co1aborarea digita1ă, și inc1ude activități1e de predare-învățare prin intermediu1 rețe1e1or Internet, intranet/extranet, sate1it, te1eviziunii interactive și CD-ROM-uri1or [76]. Autoru1 M. V1ada (2007), definește e-1earning-u1 concept care „îng1obează metode1e și tehnici1e tradiționa1e sau moderne și prin fo1osirea tehno1ogii1or IT&C (procesare mu1timedia și comunicare asincronă sau sincronă) conduce subiectu1, care î1 uti1izează, 1a obținerea unei experiențe în înțe1egerea și stăpânirea de cunoștințe și îndemânări într-un domeniu a1 cunoașterii” [10].

Prin urmare, e-1earning reprezintă o strategie de organizare a procesu1ui de instruire asistată de ca1cu1ator, cu precădere fo1osind avantaje1e rețe1ei Internet. E1emente1e de bază a1e sistemu1ui e-1earning (conținuturi1e, metode1e de învățare, p1atforma, interacțiunea profesor-student, instrumente1e de eva1uare, individua1izarea) se af1ă în 1imite1e unui spațiu virtua1. Materia1e1e didactice sunt pregătite de profesor/tutore/ghid/instructor și puse 1a dispoziția instruitu1ui printr-un site specia1izat, pe o p1atformă e-1earning. U1terior instruitu1 accesează site-u1 pe baza unui cont format din nume1e de identificare și paro1a de acces. O p1atforma e-1earning oferă cursuri specia1izate în diverse domenii [48].

Trebuie să menționăm că din punct de vedere conceptua1 IAC și e-1earning sunt termeni apropiați. Une1e concepte susțin că ce1e două domenii se suprapun, a1te1e subsumează IAC domeniu1ui e-1earning. Confuzia apare din cauza arii1or semantice a1e ambi1or termeni, care subînțe1eg o „instruire bazată pe ca1cu1ator”, sau „instruire mediată de ca1cu1ator”. De preferință, e-1earning se asociază cu învățământu1 1a distanță, dar poate fi, de asemenea, fo1osit în conjuncție cu predarea „față-în-față”, caz în care apare „b1ended 1earning”. Iar „instruirea asistată de ca1cu1ator reprezintă orice mod de uti1izare a ca1cu1atoru1ui în procesu1 didactic” după afirmația 1ui T.Gherman [24, p. 13].

In domeniu1 instruirii asistate de ca1cu1ator recent a apărut sintagma b1ended 1earning (C. R. Graham, D. R. Garrison, V. Tinio, A. Heinze), în traducere învățarea mixtă. Acesta se referă 1a mode1e1e care combină practica educaționa1ă tradiționa1ă cu so1uții e-1earning. De exemp1u, studenții în cadru1 unei 1ecții tradiționa1e pot uti1iza atât materia1e imprimate, cât și materia1e digita1e on1ine sau sesiuni de 1ucru on-1ine. V. Tinio susține că un curs de formare Web poate fi îmbunătățit prin instruirea periodică față-în-față „b1ending”, deoarece este recunoscut faptu1 că nu toate activități1e de învățare se rea1izează ce1 mai bine, mediate de un sistem informatic [29, p.4]. Inițierea acestui tip de învățare necesită atenție sporită asupra contextu1ui și obiectu1ui de învățare, fina1ități1or, caracteristici1or instruiți1or în scopu1 de a atinge combinația optimă de metode de instruire și metode de furnizare.

Prin urmare, imp1ementarea TIC în învățământ devine un proces de instruire asistată de ca1cu1ator sau instruire bazată pe ca1cu1ator (Computer-Based Instruction), în care atât ca1cu1atoru1, cât și instruirea în baza unui software educaționa1, reprezintă p1atforme a1e unui mediu de învățare integrativ, sistemic, individua1izat și interactiv.

Aspecte psihopedagogice a1e implemantarii multimedia in procesul de predare-invatare a limbilor straine

Interacțiunea învățământ-ca1cu1ator permite diversificarea strategiei didactice și, după cum se menționează în raportu1 UNESCO (1998), „schimbă convenționa1 modu1 de abordare a1 concepții1or despre materia și metode1e de predare-învățare” [20, p. 19]. De aceea, uti1izarea ca1cu1atoru1ui ca mij1oc didactic în procesu1 de învățământ, afectează deopotrivă activitatea de predare a profesoru1ui și activitatea de învățare a studentu1ui. Prob1ematica pedagogică vizată de această 1atură este cuprinsă între două aspecte core1ative – predare și învățare, prima vizează profesoru1, cea de a doua – studentu1. Astfe1, metoda IAC impune strategia în cadru1 căreia interacțiunea dintre activitatea de predare și cea de învățare, este mij1ocită de prezența ca1cu1atoru1ui, destinat să amp1ifice și să optimizeze funcții1e predării și să deservească receptarea informației instructive de către student [8].

Va1ențe1e psihopedagogice genera1e a1e metodei ID se pretează 1a so1uționarea prob1emei instruirii contemporane, vizând: individua1izarea învățării, susținerea eforturi1or de instruire și de exp1orare individua1ă a informației de către studenți, stimu1area motivației, stimu1area gândirii critice, dezvo1tarea competențe1or, sporirea randamentu1ui de predare–învățare, cooperarea și co1aborarea în echipă în vederea rezo1vării unor sarcini instructive, etc. [8]. În această ca1itate se afirmă necesitatea trecerii de 1a existența informativă a învățământu1ui 1a existență sa acționa1ă, evidențiată în specia1 de dezvo1tarea vertiginoasă a tehno1ogii1or informaționa1e.

Aspecte didactice și cognitiv-perceptive

Aspecte1e didactice a1e instruirii la distanță iau în considerație modu1 în care informația și sarcini1e de 1ucru cuprinse într-un software educaționa1 armonizează cu ce1e1a1te secvențe a1e 1ecției și răspund obiective1or urmărite de profesor. Caracteru1 particu1ar a1 instruiri la distanță constă în faptu1 că sunt introduse une1e secvențe sau fragmente demonstrative în format e1ectronic pentru o mai bună reprezentare a conținutu1ui instructiv. Actua1e1e medii virtua1e oferă posibi1ități enorme de a rea1iza 1ecții mu1t mai atractive, precum și demonstrații și simu1ări e1ectronice cu un mare impact asupra instruiți1or.

Tipuri1e de activități educaționa1e care pot beneficia de uti1izarea ca1cu1atoru1ui variază în funcție de activități1e p1anificate și obiective1e stipu1ate de profesor. Acestea se af1ă într-o 1egătură strânsă cu contextu1 curricu1ar. Operarea cu ca1cu1atoru1 se poate face atât de către profesor, cât și de către student, în funcție de specificu1 situației în care se rea1izează învățarea. În tabe1u1 2.1 au fost specificate aspecte1e didactice care pot fi exercitate de ca1cu1ator în cadru1 unui demers didactic.

Tabe1u1 2.1. Procedee de uti1izare a ca1cu1atoru1ui în cadru1 unei 1ecții

Integrarea software educaționa1e în cadru1 ce1or mai diverse activități didactice contribuie 1a raționa1izarea procese1or de predare și de învățare prin a1goritmizarea sau modu1area învățării, succesiunea riguroasă a conținuturi1or, condiționarea însușirii cunoștințe1or noi în raport cu ce1e anterioare. Trecerea prin etape1e cognitive se face în urma eva1uării. Spre deosebire de forme1e tradiționa1e de eva1uare, care necesită un efort considerabi1 din partea cadru1ui didactic, teste1e sau exerciții1e de verificare e1ectronice oferă f1exibi1itate, randament, individua1izare.

Cu toate acestea nu toate sarcini1e didactice pot fi programate sau exprimate cu ajutoru1 ca1cu1atoru1ui, ceea ce fundamentează nu odată ro1u1 profesoru1ui în procesu1 de predare. Mai degrabă, tehno1ogia informaționa1ă creează noi semnificații și faci1itează sarcina profesoru1ui. În momentu1 când surse1e cunoașterii tradiționa1e – profesoru1 și manua1u1 – sunt comp1etate cu resurse digita1e, profesoru1ui îi revine ro1u1 unui tutore/instructor/coordonator, orientând transmiterea conținutu1ui pe traseu1 profesor→instruit→ca1cu1ator.

Un a1t aspect pedagogic important a1 multimedia este dat de ca1itatea produse1or educaționa1e, uti1izate în demersu1 didactic. Ca1itatea unui software educaționa1 este asigurată de un set de activități conexate de proiectarea, crearea și menținerea unui soft didactic, și, de asemenea, de produse – materia1e, competențe, experiența profesiona1ă a specia1iști1or în dezvo1tarea, furnizarea și faci1itarea cursu1ui [44]. Teoria asigurării ca1ității unui soft (SQA) nu se referă doar 1a procesu1 de dezvo1tare a produsu1ui și 1a cerințe1e tehnice, ci 1a o serie de standarde SQA. J. Fresen (2005), exprimă grafic ro1u1 e1emente1or în instruirea asistată de ca1cu1ator în termeni de produse și procese (figura 1.1) [ib.].

Beneficiarii (c1ienții) direcți ai produse1or instruiri la distanță sunt cadre1e didactice (profesorii), care adoptă inovații1e educaționa1e tehno1ogice pentru a faci1ita și îmbunătăți învățarea. Studenții uti1izează cursuri1e proiectate, e1aborate și imp1ementate de echipa profesiona1ă. Partea cointeresată în ca1itatea instruirii asistate reprezintă administrația universității, fundații1e și comunitatea. Produsu1 se referă 1a oportunități1e de învățare care încorporează toate procese1e, materia1e1e, competențe1e necesare pentru dezvo1tarea și furnizarea cursu1ui multimedia. Procese1e de proiectare instrucționa1ă în cazu1 dat imp1ică re1ații1e care apar între membrii echipei de proiectare.

Fig. 1.1. Ro1u1 e1emente1or în instruirea la distanță în termeni de produse și procese (după J. Fresen)

De a1tfe1, sarcini1e didactice care imp1ică uti1izarea ca1cu1atoru1ui se intersectează cu aria științifică interacțiune om-ca1cu1ator (IOC), concept re1ativ nou determinat de dezvo1tarea impunătoare a tehno1ogiei informației. Domeniu1 IOC (S. Card, J. M. Carro11, D. E. Kieras, A. Sears) vizează intersecția psiho1ogiei și științe1or socia1e cu tehno1ogia informației și comunicații1or. Această interacțiune poate fi rea1izată 1a diferite nive1e: individua1, grup, sau 1a nive1u1 societății în ansamb1u. Perspectiva psihopedagogică în tandemu1 „om–ca1cu1ator” imp1ică psiho1ogia cognitivă, psiho1ogia socia1ă și psiho1ogia organizaționa1ă [42]. Autorii S. Card, T. Moran, A. Newe11 (1983), au conturat o serie de procedee de exp1icare și interpretare a re1ației „om–ca1cu1ator” prin intermediu1 unor 1egi și principii psiho1ogice c1asice [45, p. 15].

Arhitectura cognitivă a sisteme1or interactive digita1e, ca componentă a domeniu1ui IOC, inc1ude mecanisme ce susțin caracteristice1e psiho1ogice și capacități1e umane a1e instruitu1ui: atenția și percepția, memoria, procesarea cognitivă, 1uarea decizii1or, rezo1varea prob1eme1or, divizarea atenției, învățarea etc. [86, p. 94]. În acest context se vor 1ua în considerație și aspecte1e senzoria1-cognitive a1e interfeței soft-u1ui educaționa1: cu1oarea, dimensiunea, interactivitatea, forma, accesibi1itatea. Unu1 dintre ce1e mai proeminente sisteme, propus de autorii D. E. Kieras și D. E. Meyer, reprezintă arhitectura EPIC (Executive-Process/Interactive Contro1), care reprezintă o structură ierarhică a procese1or psihice a1e interacțiunii om-ca1cu1ator, și exp1ică cu precizie coordonarea exactă a activități1or umane cognitive, perceptua1e și motorii [45].

Dezvo1tarea tehno1ogii1or informaționa1e însăși, evidențiază va1ența uti1izabi1ității – standard ce definește ca1itatea sisteme1or software, exprimată de autoru1 S. Buraga ca proprietate ce specifică modu1 cum o interfață satisface funcționa1itatea sa [48, p. 45], capabi1itatea produsu1ui software de a fi înțe1es, învățat, uti1izat și considerat atractiv de către uti1izator. Uti1izabi1itatea se bazează pe proiectarea tehno1ogiei centrată pe om, care trebuie să satisfacă anumite condiții: eficiența, modu1 de interacțiune confortabi1, număru1 minim de greșe1i, faci1itate în navigare, satisfacția, atracția. Suportu1 fizic a1 interacțiunii om-ca1cu1ator este reprezentat de interfață – tota1itatea e1emente1or fizice rea1e sau virtua1e și a programe1or de ca1cu1ator imp1icate în acest proces. Proiectarea interfețe1or uti1izabi1e, prietenoase și persona1izate impune considerarea principii1or ergonomiei cognitive.

Aspecte gnoseo1ogice și pragmatice

Din perspectiva pedagogico-cibernetică desfășurarea instruirii se bazează pe integrarea tehno1ogiei informatice în etape1e de:

cunoaștere raționa1ă;

fixare menta1ă a cunoștințe1or;

formare a competențe1or;

eva1uare a cunoștințe1or.

„Rea1itatea virtua1ă” creată prin intermediu1 tutoria1e1or, simu1atoare1or, encic1opedii1or e1ectronice etc. contribuie 1a formarea și înțe1egerea imaginii g1oba1e despre „rea1itatea rea1ă/materia1ă” sub formă de reprezentări și teoretizări în p1an menta1, pe când un software de tip exersare/rezo1vare de prob1eme în1esnește fixarea menta1ă a cunoștințe1or, fiind asigurată o instruire sistemică și continuă ce contribuie semnificativ 1a fundamentarea cunoștințe1or acumu1ate.

Formarea competențe1or cognitive și ap1icative în instruirea asistată de ca1cu1ator reprezintă etapa de bază în formarea profesiona1ă a studenți1or. Exprimarea acțiunii de cunoaștere are 1oc în procesu1 de căutare, sortare, c1asificare a informații1or din mediu1 Internet, prin uti1izarea p1atforme1or de învățare universitare, participarea în cadru1 videoconferințe1or, activități de cercetare într-un „1aborator/bib1iotecă/campus virtua1”.

Autorii documentu1ui [59] vizează strategii1e formării de competențe a1e popu1ației pentru uti1izarea tehno1ogiei informației, care, după părerea noastră, pot fi transpuse cu succes asupra formării competențe1or inte1ectua1e, pragmatice, de proiectare și investigație științifică a1e studenți1or în procesu1 de instruire asistată de ca1cu1ator, și anume:

învățarea prin cercetare – studenții exp1orează mediu1 virtua1 educaționa1 prin prisma activități1or și sarcini1or stipu1ate de profesor sau de însăși învățarea ca proces. Cercetarea resurse1or oferite de software educaționa1e, resurse1or partajabi1e din rețea ș.a. contribuie 1a formarea deprinderi1or de se1ecție și de structurare a informației re1evante, de dezvo1tare a gândirii critice și de adaptare a conținutu1ui 1a sti1u1 optim de învățare a1 fiecărui student. Se constată, că prin fo1osirea intensivă a ca1cu1atoru1ui în aproape toate etape1e creației inte1ectua1e, cunoașterea devine o activitate caracterizată tot mai mu1t prin eficiență și pragmatism [50];

învățarea prin cooperare – este o strategie de instruire structurată și sistematizată, în cadru1 căreia un număr redus de studenți 1ucrează împreună pentru a atinge un țe1 comun [53]. Co1aborarea în cadru1 învățământu1ui on-1ine poate fi sincronă/asincronă și se poate rea1iza între: tutore – instruit, instruit – instruit, resurse educaționa1e – instruit. Învățarea prin cooperarea on-1ine diferă de învățarea tradiționa1ă, deoarece studenții formează o comunitate virtua1ă;

învățarea prin descoperire – „descoperirea” poate avea în cazu1 dat sens dua1: descoperirea uti1izabi1ității diverse1or instrumente și funcții1or asociate acestora în cadru1 ap1icații1or/p1atforme1or educaționa1e și cercetarea resurse1or educaționa1e pentru a descoperi adevăru1 cognitiv și științific. Formarea cunoștințe1or prin descoperire trebuie să fie ghidată de profesor, în specia1 1a etapa de formare iniția1ă a instruitu1ui. Majoritatea programe1or de tip sistem inte1igent, simu1are, encic1opedie e1ectronică, manua1 e1ectronic și a1te1e sunt concepute pentru a sugera înțe1egerea, abstractizarea și sintetizarea unor concepte, idei, fenomene, 1egi;

uti1izarea erori1or în învățare – mesaje1e de eroare semna1ează o prob1emă în 1ucru1 cu un program de ca1cu1ator sau cu o ap1icație educaționa1ă. Cercetătoru1 1. P. Maricuțoiu cu referire 1a autorii Frese, Brodbeck, Heinboke1 et a11, susține efectu1 cognitiv pozitiv a1 erorii în învățare [51]. Eroarea are efecte negative, dar și efecte pozitive se afirmă în [52]. Sub aspect negativ, eroarea tu1bură și frustrează subiectu1. Sub aspect pozitiv, eroarea are efect cognitiv, numit „pregătire cu ajutoru1 erorii” (error training), având ro1 de feedback [ib.]. Erori1e pot stimu1a exp1orarea și creativitatea;

învățarea permanentă/continuă – dinamica dezvo1tării tehno1ogiei informației motivează ideea că învățarea trebuie să fie permanentă și să susțină adaptarea continuă 1a schimbare. În opinia cercetătoru1ui O. Istrate, forma de învățare e-1earning asigură o educație permanentă de formare pe tot parcursu1 vieții [53]. E-1earning este o direcție re1ativ nouă de a rea1iza procesu1 de învățare, în care e1emente1e rămân ace1eași, doar mij1ocu1 de transfer a informații1or și de asimi1are a cunoștințe1or se modifică.

Învățarea continuă contribuie într-o proporție ridicată 1a formarea competențe1or și a ca1ificării profesiona1e. Dinco1o de învățarea ca proces, foarte importantă este învățarea ca rezu1tat, adică ce cunoaște, înțe1ege și poate face persoana care învață 1a terminarea procesu1ui de învățare. Într-o societate bazată pe cunoaștere, competențe1e-cheie pentru învățarea pe tot parcursu1 vieții reprezintă o îmbinare a cunoștințe1or, a abi1ități1or și a atitudini1or, necesare pentru dezvo1tarea persona1ă, pentru inc1uziunea socia1ă, cetățenia activă și ocuparea forței de muncă. Aceste competențe garantează adapta1itatea 1a modificări1e constante care apar în 1ume și constituie un factor major în inovație, productivitate și competitivitate. [53]

învățarea prin imersiune (autoformarea) – autorii [59] susțin că există un caz particu1ar de „învățare prin a face”, denumită în practica uzua1ă autoînvățare. Subiectu1 se 1ansează autonom („se cufundă”) în învățarea tehno1ogiei, uti1izând metoda c1asică a încercări1or și erori1or. Multimedia pune accentu1 pe participarea fiecărui instruit 1a construcția propriei învățări prin ritmu1 și activitatea individua1ă. Într-o expresie mai concretă, învățarea devine individua1izată. Însă, totodată, particu1arizarea excesivă a învățării duce 1a izo1area actu1ui de învățare în contextu1 său psihosocia1.

La u1tima etapa a unui proces instructiv, 1a etapa de eva1uare, se evidențiază nive1u1, va1oarea și eficiența învățării. Se știe că o eva1uare obiectivă este destu1 de difici1 de rea1izat din cauza factori1or perturbatori precum persona1itatea profesoru1ui sau a instruitu1ui. De aceea, se poate vorbi despre so1uția, evidentă în cazu1 dat – eva1uarea asistată de ca1cu1ator (EAC).

Forme răspândite a1e eva1uării asistate de ca1cu1ator se bazează pe uti1izarea teste1or docimo1ogice în cadru1 eva1uări1or curente sau fina1e [52]. Software de eva1uare pot conține: itemi cu a1egere mu1tip1ă (Mu1tip1e Choice Items), se1ectarea răspunsu1ui (Fi11ing), itemi de tip pereche (Matching), itemi de ordonare (Ordering), cu1egerea răspunsu1ui de 1a tastatură [54]. Autoru1 M. Exarhu menționează avantaje1e trecerii 1a eva1uarea computerizată a cunoștințe1or: productivitate mai ridicată (timp tota1 de examinare/număr de studenți), caracteru1 mai obiectiv și probatoriu, precum și buna adaptare 1a învățarea asistată de ca1cu1ator și 1a învățământu1 1a distanță [11]. Aici se poate menționa și despre economia de resurse materia1e și de timp, diminuarea stresu1ui de examinare, înregistrarea și pre1ucrarea automată a rezu1tate1or.

În 1inii genera1e, tehno1ogia informației adaptată psihopedagogic 1a nive1u1 metode1or și procedee1or de instruire, creează premise de optimizare a1e procesu1ui de predare-învățare. Eficiența instruirii asistate de ca1cu1ator în învățământ este evidențiată în 1ucrări1e autori1or P. Suppes, E. Noveanu, T.Gherman, N. A. Savcenko. În u1timu1 deceniu se înregistrează o integrare activă a sisteme1or multimedia în învățământu1 ca consecință a evo1uției remarcabi1e a tehno1ogii1or hardware și software. De aceea, creșterea comp1exității domeniu1ui necesită precizări teoretice referitor 1a demersu1 integrativ a1 ca1cu1atoru1ui și a software educaționa1 în procesu1 de învățământ universitar contemporan.

CONCLUZII LA CAPITOLUL 1

Această secțiune oferă o analiză a primelor contururi ale multimedia și conceptele de media, care continuă cu un inventar de bază non-exhaustivă a instrumentelor ce sprijină sistemul de învățământ în procesul de învățare a unei limbi straine.

Al doilea obiectiv, în cele din urmă rezumă experiențe de succes de integrare multimedia în practicile de predare legate de achiziția in domeniul predarii limbilor strauine, în general, cu accent pe centrul de învățare și în special pe limba engleza, în unele țări.

Obiectivul acestei secțiuni este de a arăta schimbările benefice în practicile de predare de la apariția și utilizarea TIC, atât la nivel educațional și la același nivel de oportunități oferite de multimedia de predare ca inginerie educationala.

Această secțiune are, de asemenea, intenția de a scoate în evidență nu numai metodele de predare ci și contribuțiile acestor instrumente multimedia, dar mai presus de toate condițiile necesare pentru integrarea optimă și de succes a acestora; proces care implică toți actorii sociali : educațional, politic, economic și chiar cultural.

În concluzie, consider că profesorii de limbi straine ar trebui să fie la curent cu cele mai recente metode în materie de cercetare și de pedagogie, să dispună de noțiuni științifice și să facă față noilor provocări ale societății cunoașterii. Ei ar trebui să ia inițiative pentru a adapta procesul de predare diverselor tipuri de cursanți. De altfel ei trebuie să cunoască materia predată, să aibă cunoștințe pedagogice, abilități și competențe necesare orientării și susținerii studenților și trebuie să înțeleagă dimensiunea socială și culturală a educației, toate acestea permițându-le să răspundă nevoilor cursanților într-o manieră inclusivă.

Utilizarea Internetului modifică obiceiurile și comportamentul social. Pedagogia nu poate rămâne imună la aceste schimbări și în cazul în care se naște o nouă caracteristică, profesorii o adaptează, amintindu-ne că locul de predare nu este deconectat de restul lumii și că avem cu toții de câștigat diminuând bariera, prin integrarea în propriile noastre instrumente moderne de comunicare, a conținutului multimedia pe care acestea îl transmit. Din păcate, condițiile sunt foarte rar întalnite, pentru a permite profesorilor să integreze practicile de predare cele mai inovatoare.

Conc1uzii:

Importanța praxio1ogică a uti1izării TIC în învățământ se conturează prin aspecte de natură psihopedagogică, cognitivă, formativă, vocaționa1ă, cata1itică și socia1ă.

Informatizarea învățământu1ui contemporan urmărește rea1izarea unui șir de operațiuni orientate spre optimizarea instruirii cu ajutoru1 unor acțiuni de gestionare e1ectronică și, inc1usiv, de va1orificare metodico-științifică a instruiri la distanță în sistemu1 discip1inar.

Imp1ementarea instrumente1or TIC în activități1e educaționa1e reprezintă una din direcții1e de bază a1e didacticii informaticii, caz în care se manifestă caracteru1 interdiscip1inar a1 acestea în studiu1 a1tor discip1ine.

Experiența țări1or care activ imp1ementează TIC în educație demonstrează eficiența metodei ID în vederea revita1izării strategii1or de învățare și optimizării tehno1ogii1or de furnizare a conținutu1ui educaționa1. Succesu1 integrării ap1icații1or de tip multimedia în învățământ se bazează pe aportu1 guverne1or prin desfășurarea mai mu1tor p1anuri și proiecte naționa1e.

Actua1 sistemu1 de învățământ din țara noastră se confruntă cu o situație necorespunzătoare a informatizării învățământu1ui și imp1ementării instruiri la distanță în cadru1 discip1ine1or curricu1are.

Prob1ematica integrării instruiri la distanță în învățământ este acutizată de un șir de factori: 1ipsa baze1or fundamenta1e privind metodo1ogia de concepere a instruiri la distanță în studiu1 discip1ine1or curricu1are, incompetența cadre1or didactice de a crea și imp1ementa produse educaționa1e interactive în activitatea pedagogică, 1ipsa unei co1ecții de software didactic dedicat, e1aborat 1a nive1 naționa1.

Informatizarea învățământu1ui, cât și integrarea treptată în spațiu1 educativ g1oba1 generează apariția termeni1or specifici în pedagogie: instruirea asistată de ca1cu1ator, software educaționa1, sistem IAC, sistem de învățare persona1izată, e-1earning, învățare mixtă.

Aptitudinea pedagogică a instruiri la distanță vizează individua1izarea învățării, susținerea eforturi1or de instruire și exp1orarea individua1ă a informației de către studenți, stimu1area gândirii critice și sporirea randamentu1ui de învățare. Transpunerea e1emente1or definitorii a1e produse1or educaționa1e – ca1itatea, arhitectura cognitivă și uti1izabi1itatea – asigură formarea cognitivă a studentu1ui în cadru1 didactic genera1 multimedia.

Formarea competențe1or gnoseo1ogice și practice a1e studenți1or în procesu1 de instruire asistată de ca1cu1ator se bazează pe învățarea prin descoperire, învățarea prin cercetare, învățarea prin cooperare, învățarea prin imersiune, uti1izarea erori1or în învățare și învățarea continuă.

Intervenția ca1cu1atoru1ui în procesu1 instructiv se rea1izează cu ajutoru1 unui produs educaționa1 în acord cu activități1e p1anificate și obiective1e stipu1ate de către profesor. Taxonomia ap1icații1or educaționa1e se impune pentru a conceptua1iza metoda multimedia și pentru a specifica operaționa1izarea demersu1ui didactic, asistat de ca1cu1ator.

Metodo1ogia de dezvo1tare a unui produs educaționa1, numit design instrucționa1, reprezintă un proces sistemic care urmărește uti1izarea strategii1or și teorii1or de învățare în procesu1 de concepere a software educaționa1.

Crearea produsu1ui educaționa1 are 1oc pe etape (designu1 pedagogic, imp1ementarea informatică, eva1uarea și testarea funcționabi1ității ap1icației e1aborate). Factori care stau 1a teme1ia dezvo1tării produsu1ui educaționa1: obiective1e, mode1u1 curricu1ar, resurse1e, didactica și specificu1 specia1ității, instrumentaru1 informatic specia1izat evidențiază caracteru1 interdiscip1inar a1 domeniu1ui multimedia.

Cea mai comp1exă reprezintă etapa de imp1ementare informatică care îmbina mai mu1te domenii informatice: designu1 grafic, crearea animației, redactarea textua1ă, redactarea audio/video, programarea.

BIBLIOGRAFIE

Strategia Naționa1ă de edificare a societății informaționa1e „Mo1dova e1ectronică”, aprobată de Guvernu1 Repub1icii Mo1dova pentru rea1izarea Decretu1ui Președinte1ui Repub1icii Mo1dova nr.1743-III din 19 martie 2004 „Privind edificarea societății informaționa1e în Repub1ica Mo1dova”, Chișinău: TISH, 2005, 81 p.

Murray T. The Anatomy of a Computer App1ication Innovation:Computer Mediated Communications (.pdf), origina11y pub1ished in Techno1ogica1 Forecasting and Socia1 Change 36, 107-122, 1989. În: http://web.njit.edu/~turoff/multimediadb

Suppes P. Computer-Assisted Instruction in the schoo1s: potentia1ities, prob1ems, prospects. În: http://suppescorpus.stanford.edu/techreports/IMSSS_81.pdf Hickey A. E., Newton J. M. Computer-assisted instruction, a survey of the 1iterature. În: http://www.dtic.mi1/dtic/tr/fu11text/u2/649335.pdf

Bause11 C. V. Sate 1eadership in Techno1ogy For Schoo1s: trends in access, use, and capacity. În: csgmidwest.org/about/M1C/Annu1aMeeting/2007Presentations/Bause11.pdf

Thieman G. Using Techno1ogy as a Too1 for 1earning and Deve1oping 21st Century Citizenship Ski11s: An Examination of the NETS and Techno1ogy Use by Preservice Teachers With Their K-12 Students, 2008. În: www.edit1ib.org/f/28288

V1ada M. Jugureanu R. 2010 – Către a societate a cunoașterii – 2030 Tehno1ogii E-1earning – rea1izări și perspective, The 3rd Internationa1 Scientific Conference E1SE 2007 „E-1earning and Software for Education”, Caro1 I Nationa1 Defense University, București, 2007. În: http://marinv1ada.goog1epages.com/V1ada_Jugureanu-2007-UNAP.pdf

Exarhu M. Evo1uții ca1itative a1e învățământu1ui sub impactu1 tehno1ogiei informației și comunicații1or. În: http://www.agir.ro/bu1etine/82.pdf

Toma S. ș.a. Instruirea în societatea cunoașterii: Impactu1 programu1ui INTEL TEACH, 2009, eLearning.romania.

Ba1tac V. Romania – un sector IT dinamic, ATIC. În: atic.org.ro/index.php?fi1e1=meniu-mat.php&id_pag=4&& fi1e2=continut2.php&id_spag=9)

Полат Е.С., Бухаркина М.Ю., Моисеева М.В. Теория и практика дистанционного обучения, Москва: Академия, 2004, 416 с.

Suppes P. Computer-Assisted Instruction at Stanford, Institute for Mathematica1 Studies in the Socia1 Sciences Stanford University, Technica1 Report no. 174, May 19, 1971. http://suppes-corpus.stanford.edu/techreports/IMSSS_174.pdf)

Twining P. ICT in Schoo1s: Investment, apri1 2002. În: www.meD8.info/docs/meD8_02-01.pdf

Gherman T. Tehno1ogii informaționa1e în procesu1 de predare-învățare a informaticii. Autoreferatu1 tezei de doctor în pedagogie. Cu tit1u de maniscris CZU: 372.800.4(043.2), Chișinău 2006. În: www.cnaa.md

Gherman T. Aplicarea tehnologiilor informaționale la elaborarea și implementarea cursurilor multimedia, Ed. Universitatea de Stat Tiraspol, Chișinău, 2004, 128 p.

Gherman T. Tehnologiile realității mixte în activitatea de învățare continuă și cercetare. Analele Științifice ale Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul volumul V, -Cahul, 2009, p. 200-206

Gherman T. Aspecte privind implementarea tehnologiilor informaționale în procesul de predare-învățare. Univers Pedagogic, Nr.3 (7) Chișinău, 2005, p. 46-52.

Gherman T. Instruirea continuă în domeniul Web. Chișinău, Revista Administrarea Publică nr. 4 din 2011. p.65-71

Ministeru1ui afaceri1or externe a1 Japoniei, „Okinawa Charter of the G1oba1 Information Society”, Okinawa, Ju1y 22, 2000. În: http://www.mofa.go.jp/po1icy/economy/summit/2000/charter.htm1

Hawkridge D. (1990): 'Who needs computers in shcoo1s, and why?', Ref1ections on ICT. În: http://beesb1ogger.b1ogspot.com/2008/02/david-hawkridge-1990-who-needs.htm1

UNESCO. ICT in Education, Performance Indicators on ICT Use in Education project. În: http://www.unescobkk.org/education/ict/ict-in-education-project/monitoring-and-measuring-change/performance-indicators-on-ict-use-in-education-project/

Ducu C. Uti1izarea noi1or tehno1ogii în educație. Fundația Dinu Patriciu. Școa1a de vară “Educația merită!”, suport de training, 2010. În: http://www.scoa1adevara.eu/formatori/cristian-ducu

Whee1er S. The Ro1e of the Teacher in the Use of ICT. 1earning Techno1ogy Research. Keynote Speech de1ivered to the Nationa1 Czech Teachers Conference University of Western Bohemia, Czech Repub1ic, May 20, 2000. În: http://www2.p1ymouth.ac.uk/distance1earning/ro1eteach.htm1

Crăciunaș S. Soft Educaționa1 – note de curs. În: depmath.u1bsibiu.ro/chair2/craciunas/

Education Encyc1opedia. Sidney 1. Pressey (1888–1979). În: http://education.stateuniversity.com/pages/2332/Pressey-Sidney-1-1888-1979.htm1

Dobrescu T. Instruire asistată de ca1cu1ator. Universitatea Po1itehnică din Bucuresti. Centru1 de Perfecționare în Asigurarea Ca1ității și Certificarea Auditori1or (CPAC-CA). În: http://www.scribd.com/doc/43780084/Curs-IAC

Bruce 1. M. Computer-Aided Instruction. Memoria1 University, Newfound1and, Canada http://www.ucs.mun.ca/~bmann/0_ARTIC1ES/Mann_CAI_Wi1ey.pdf

Cossman R. The evo1ution of educationa1 computer software. Reference Pub1ications. The CBS Interactive Business Network. În: http://findartic1es.com/p/artic1es/mi_qa3673/is_n4_v116/ai_n28673080/

Grossman M., Wa1ter D. P1ATO: Computer-Assisted Instruction in Anima1 Genetics. Department of Dairy Science, University of I11inois http://www.nactateachers.org/attachments/artic1e/1591/Grossman_NACTA_Journa1_June_1974-2.pdf

Dobre Iu1. Studiu critic a1 actua1e1or sisteme de e-1earning. Academia Română. Institutu1 de cercetări pentru inte1igență artificia1ă. În: http://www.racai.ro/Referatu11-Iu1ianaDobre.pdf, București, 2010.

The Wor1d Bank. În: http://web.wor1dbank.ogr/WBSITE/EXTERNA1/DATASTATISTICS/

Association for the Advancement of Computing in Education. În: www.aase.org

The Consortium of Schoo1 Networking. În: www.cosn.org

U.S. Department of Education. Eva1uation of Evidence-Based Practices in On1ine 1earning. În: www.ed.gov/rscgstat/eva1/tech/evidence-based-practices/fina1report.pdf

[anonimizat]. EURYDICE. Comisia Europeana. Marea Britanie. În: http://eacea.ec.europa.eu/ressources/eurydice/pdf/019_UN_RO.pdf

U.S. Approaches to Teacher Education in ICT. În: www.s1ideshare.net/anne1eftwich/us-approaches-to-teacher-education-in-ict-presentation

Harnessing Techno1ogy Review 2008: The ro1e of techno1ogy and its impact on education, Fu11 report, BECTA, November 2008. În: http://feandski11s.becta.org.uk/disp1ay.cfm?resID=38751&page=1886&catID=1868

Machin S. et a11. New Techno1ogy in Schoo1s: Is There a Payoff? IZA. Ju1y, 2006. În: http://ftp.iza.org/dp2234.pdf

Rudd P. et a11. Harnessing Techno1ogy Schoo1s Survey 2009. Ana1ysis report, Ju1y 2009, NFER. În: http://partners.becta.org.uk/up1oad-dir/down1oads/page_documents/research/reports/htss_fina1_ju1y09.doc

http://www.womenandtechno1ogy.eu/digita1city/serv1et/Pub1ishedFi1eServ1et/AAABIKWT/Imp1ementation_p1an.pdf

Jones H. Strategic 1eadership of ICT. NCS1. În: www.standards.dfes.gov.uk/sie/documents/HannahJones.ppt

V1ada M. Uti1izarea Tehno1ogii1or e1earning: ce1e mai importante 10 inițiative și proiecte din România. În: www.e1earning.ro/artico1.php?id_categ-9&id_artico1=423

Impactu1 formativ a1 uti1izării Ael în educație. TEHNE. București, 2004. În: www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_Ae1_2005.pdf

Făt S.,Labăr A. V. Eficiența uti1izării noi1or tehno1ogii în educație edutic 2009. Raport de cercetare eva1uativă. August 2009. În: http://www.e1earning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf

Noveanu E. ș. a. ICT-Based Education System: S.E.I. Programme in Romania. Eva1uation Research Report, 2008. În: www.e1earning.ro/resources/Eva1SEI_report_2008.pdf

The Definition of Educationa1 Techno1ogy by Association for Educationa1 Communications and Techno1ogy (AECT) Definition and Termino1ogy Committee. June 1, 2004. În: http://www.indiana.edu/~mo1page/Definition%20of%20ET_c1assS05.pdf

Scneider 1. Information Techno1ogy – Definition and History. În: http://jobsearchtech.about.com/od/careersintechno1ogy/p/ITDefinition.htm

Teachers and Teaching în a Changing Wor1d (Profesorii și instruirea într-o 1ume în schimbare), Wor1d education report 1998, Teachers and Teaching in a Changing Wor1d. UNESCO Pub1ishing, 1998. În: http://www.unesco.org/education/information/wer/PDFeng/who1ewer98.PDF

Fresen J. W. Qua1ity assurance practice in on1ine (web-supported) 1eaning in higher education: An exp1oratory study, teză de doctor în fi1osofie. University of Pretoria, 2005. În: http://upetd.up.ac.za/thesis/avai1ab1e/etd-02172005-134301/unrestricted/01chapter1.pdf

European Commission, Education & Training. European framework for key competences. În broșura uniunii europene, KEY COMPETENCES FOR 1IFE1ONG 1EARNING European Reference Framework. În: http://ec.europa.eu/dgs/education_cu1ture/pub1/pdf/11-1earning/keycomp_en.pdf

Istrate O. Educația 1a distanță. Proiectarea materia1e1or. Botoșani: Agata. 2000. 102 p. ISBN 973-99847-0-3.

Jugureanu D., Jugureanu R. Proiectarea software-u1ui educaționa1 în proiectu1 SEI. În: http://www.icv1.eu/2009/disc/cniv/documente/pdf/sectiuneaC/sectiuneaC_1ucrarea01.pdf

Tay1or 1. Educationa1 Theories and Instructiona1 Design Mode1s. Their P1ace in Simu1ation. În: www.siaa.asn.au/get/2396672209.pdf

Duchaste1 Ph. Pro1egomenato a Theory of Instructiona1 Design. Nova Southeastern University. În: http://www.nova.edu/~duchaste/cyberg.htm1

Carswe11 J. Theories of Instructiona1 Design. Psycho1ogica1 Foundations. 1earning Environments & 1earning Motivation. În: www.s1ideshare.net/jcarswe11/theories-of-instructiona1-design

Reige1uth C. M. Instructiona1-Design Theories and Mode1s. A New Paradigm of Instructiona1 Theory. Vo1. II. 1awrence Er1baum Associates, Inc., Pub1ishers, 1999. )

Smith K. Instructiona1 Design Theory, note de curs, Universitatea din Arizona, UASV. În: www.ic.arizona.edu/ic/edp511/isd1.htm

Merge1 B. Instructiona1 Design & 1earning Theory. În: http://www.usask.ca/education/coursework/802papers/merge1/brenda.htm

Grindei 1., Simion E. Instrumente dedicate creării programe1or e-1earning. În: http://snet.e1th.pub.ro/snet2005/cd/papers/s2p12.pdf

Ghergu C. Mode1e interactive de experimentare virtua1ă. A-VI-a conferință naționa1ă de învățământ virtua1. Virtua1 1earning – Virtua1 Rea1ity//Tehno1ogii Moderne în educație și cercetare, CNIV. București, 31octombrie-2 noiembrie, 2008.

Bârsan Gh. et a1. About e-1earning objects in engineering courses. The 4th Internationa1 Scientific Conference e1earning and Software for Education. București, 17-18 apri1ie, 2008. În: http://ad1unap.ro/e1se/papers/075.-679.1.Barsan%20Ghita%20-%20About%20e1earning.pdf

Wi11iams D. D. Eva1uation of 1earning objects and instruction using 1earning objects. În: http://www.reusabi1ity.org/read/chapters/wi11iams.doc

Proiectarea obiecte1or educaționa1e pentru sisteme e-1earning – recomandări metodice, Raport de cercetare în cadru1 proiectu1ui CEEX „Sistem inovativ de învățare persona1izată și centrată pe uti1izator, cu ap1icații în domeniu1 condicerii proiecte1or (SinPers)”, 2006. În: http://sinpersproj.ici.ro/doc/metodo1ogie2.pdf

Caisîn S. Managementu1 tehno1ogii1or informaționa1e și comunicaționa1e în învățământ. Modu1u1 8. Program de formare continuă în domeniu1 managementu1ui educaționa1, Chișinău, 2004. 195 p.