Aplicarea Iasifrs In Sistemul Bancar DIN Romania. Mize,provocari.solutii

APLICAREA IAS/IFRS îN SISTEMUL BANCAR DIN ROMâNIA. MIZE,PROVOCăRi.SOLUțII

Structura lucrării de dizertație

Lista figurilor și tabelelor

Motivația cercetării stiințifice

Capitolul I.Studiul cunoașterii în domeniul

Capitolul 1. Aspecte privind sistemul bancar din România

Organizarea sistemului bancar și rolul BNR

1.2 Organizarea standardului de contabilitate românesc (RAS)

Capitolul 2. Convergența RAS-IFRS

2.1 Etapele premergătoare trecerii la IFRS

2.2 Cadrul de reglementare actual

2.3 Diferențe semnificative intre RAS-IFRS

2.4 Implementarea filtrelor prudențiale în contextul trecerii la noile standarde de raportare financiară (IFRS)

Capitolul 3. Impactul trecerii la IFRS

3.1 Beneficiile adoptării normelor IFRS

3.2 Costul vs mizele implementării IFRS

3.3 Provocariile trecerii la IFRS

Capitolul II. Studiu de caz privind impactul aplicării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) asupra situațiilor financiare anuale ale băncilor

Importanța temei

Tema lucrării mele de cercetare, ”Aplicarea IAS/IFRS în sistemul bancar din România – mize, provocări, soluții” consider că abordează atât un subiect de actualitate (adoptarea IAS/IFRS), cât și faptul că se referă la sitemul bancar din țara noastră, care este un domeniu de nișă și de interes general pentru specialiștii din domeniu.

Deși introduse de curând în sistemul bancar din țara noastră ,băncile și-au adaptat procesele de raportare finanicară astfel încât să răspundă cerințelor impuse de IFRS ,în contextul adoptării unui limbaj comun în ceea ce privește situațiile financiare , precum și oferirea unei imagini reale asupra calității portofoliilor unei bănci și de a identifica din timp posibile motive de îngrijorare precum și oferirea unor condiții mult mai relaxante ,avantajoase pentru băncile care dovedesc o activitate sănătoasă .

Studiul este axat pe trei direcții relevante în ceea ce privește mizele, provocările și soluțile impactului aplicării IFRS în sistemul bancar din România.

Mizele sistemului bancar sunt în continuuă creștere. Principala miză este obținerea unor situații financiare care să ofere o imagine reală a unei societăți dar mai ales asupra calității portofoliilor unor bănci și de a identifica din timp posibile motive de îngrijorare precum și oferirea unor condiții mult mai relaxante ,avantajoase pentru băncile care dovedesc o activitate sănătoasă ,care este posibilă prin aplicarea standardelor internaționale de contabilitate.Conversia la IFRS nu s-a realizat cu ușurința , datorită presiunii pe conformitate dată de costurile ridicate ,adaptare sistemelor informatice , familiarizarea personalului cu sistemul, actualizarea cadrului de supraveghere, precum și trecerea la o abordare bazată pe raționament profesional.

IFRS este o nouă provocare pentru bănci , în ceea ce privește calculul provizioanelor precum și a impozitelor amânte , reflectând impactul acestora în rezultat , dar și asigurarea unui echilibru între costuri și benefici.

Chiar dacă adoptarea IAS/IFRS reflectă numeroase mize și provocări ,aceasta prezintă mai multe avantaje, printre care, faptul că formează un cadru propice dezvoltării pieței de capital, că diminuează barierele comerciale și cele aferente fluxurilor monetare internaționale, precum și că face mai ușoară acceptarea necesității promovării unui limbaj global de comunicare financiară pentru creșterea transparenței și credibilității raportării financiare.

Soluțiile impuse de IFRS reflectă îmbunătățirea managementului riscului de credit, prin reducerea cheltuielilor , ameliorarea calității portofoliilor.

Obiectivul celor trei axe , reflectă faptul că lucrare este o cercetare interdisciplinară , bazată pe actualiate, ce caracterizează activitatea bancară , și anume”Impactul aplicării IFRS în sistemul bancar”

Lucrarea este structurată în două capitole.Primul capitol intitulat :”Studiul cunoașterii în domeniu”, prin care am evidențiat necesitatea convergenței RAS-IFRS , precum și impactul aplicării IFRS în sistemul bancar din țara noastră .

Cel de-al doilea capitol, este axat pe studiu de caz, in vederea identificării diferențelor între standardele locale și cele internaționale ,precum și impactul acestora în situațiile financiare anuale ale băncilor.

Metodologia cercetării

În analiza efectuată de către mine am utilizat o cercetare normativă cu privire la reglementările contabile specifice sistemului bancar și o cercetare calitativă .

Cercetarea normativă descrie detaliat legile, reglementările și normele de aplicare în domeniul bancar din Romȃnia. Această cercetare s-a întins pe perioada 2006-2012 și a presupus, în principal, studierea legislației în vigoare, analizarea diferențelor dintre standardele de contabilitate românească și standardele internaționale de contabilitate, precum și studierea articolelor științifice apărute în domeniu.

Cercetarea efectuată de către mine se bazează pe o abordare de tip deductiv, pornind de la prezentarea unor concepte și teorii generale în ceea ce privește sistemul bancar precum și evidențierea structurii și modului de organizare al sistemului bancar românesc ,etapele și filtrele prudențiale pe parcursul implementării IFRS , diferențele semnificative între RAS-IFRS și îndreptându-se spre punerea lor în aplicare în cadrul procesului intern de adecvare la risc în bănci.

Pe de altă parte, lucrarea este o cercetare calitativă , deoarece folosește rezultatele de cercetare și cunoștiințele empirice diseminate în literatura de specialitate de alți cercetărori și practicieni din domeniu, oferind soluții practice odata cu punerea în aplicare

Potrivit îndrumării doamnei profesoare Mihaela Minu , am procedat la etapizarea procesului de cercetare, astfel:

am formulat întrebări și problemele de cercetare, în ceea ce privește instituțiile de credit axândumă în principal pe aspectele contabile precum și pe noul cadru de reglementare

am expus și listat referințele bibliografice relevante la probleme de studiu fixate;

am conturat cadrul de referință legislativ ;

am stabilit obiectivele principale și secundare pe fiecare capitol în parte, pentru ca ulterior să mă pronunț asupra realizării acestora, subliniind limitele și perspectivele cercetărilor întreprinse;

am ales tehnicile de culegere și analiză a datelor, care mi-au fost de un real ajutor în interpretarea rezultatelor și diseminarea acestora

Lucrarea mea s-a bazat în mare parte pe studiile efectuate de catre KPMG în ceea ce priveste implementarea IFRS în sistemul bancar , precum și pe baza studiilor efectuate de către autorii în domeniu :Mădălina GÎRBINĂ, Mihaela MINU, Ștefan BUNEA and Marian SĂCĂRIN, Sttefnescu Cristina Alexandrina, Maria Carmen Huian,Ciprian Apostol etc

Documentarea directă asupra realității desfășurată în cadrul acestei cercetări a fost orientată tactic spre sistemul de reglementări specific sistemului bancar din țara noastră , reflectând beneficiile aduse de cadrul de reglemetare impus de IFRS cum ar fi: acces facil la capital, o mai bună comparabilitate și transparență în raportare, îmbunătățirea calității informațiilor, armonizarea și raționalizarea raportării interne cu cea externă, creșterea încrederii investitorilor în informații, o mai bună înțelegere a performanței și riscurilor la care se supun instituțiile de credit.

Capitolul 1. Aspecte privind organizarea și structura sistemului bancar din România

I.1.1.Organizarea sistemului financiar-bancar

Ce înseamnă banca ? Ce este un sistem bancar ?

În zilele noastre întâlnim tot mai des expresii ca : »Mă duc la bancă », sau « Mă duc să plătesc rata/factura la bancă »

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări voi analiza în acest subcapitol ce înseamnă sistemul bancar , cum este organizat, structura acestuia, precum și rolul pe care îl are BNR în sistemul bancar din țara noastră.

În baza prevederilor Legii nr. 58/1998 – “Legea bancară, cu amendamentele ulterioare, o bancă reprezintă o institție de credit autorizată să efectueze, în principal, activitatea de colectare a fondurilor atât de la persoane juridice, cât și de la persoane fizice sub forma depozitelor sau instrumentelor negociabile plătibile la cerere sau la scadentă, precum și de acordare a creditelor”

În ceea ce privește sistemul bancar românesc , acesta este format din :

-pe de-o parte dintr-un cadrul instituțional;

-iar pe de altă parte un cadrul juridic –ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară și care sunt aprobate de Parlament (Legea nr 33 privind acivitatea bancară și Legea nr 34 prin statutul Băncii Naționale a României)

Sistemul bancar este alcătuit din totalitatea băncilor care funcționează într-o anumită economie.

Principalele funcții ale societătii bancare așa cum reiese din Legea nr 58/1998, sunt:

-atragerea de depzite de la persoane fizice/juridice

-menținerea relației cu clientela și atragerea de noi clienți

-acordarea de credite

Sursă proprie

Organizarea băncii este influențată în primiul rând de modul în care echipa întelege : să satisfacă funcțiile societăților bancare, efectuarea operațiunilor de decontare în contul clienților în lei și valuta, persoane fizice și juridice; să respecte reglementările privind organizarea și desfășurarea activității bancare, precum și formarea unei strategi de dezvoltare a băncii.

Potrivit BNR, la sfârșitul anului 1990 funcționau 12 bănci dintre care 7 erau bănci persoane juridice române iar 5, sucursale ale băncilor străine.Astăzi în România se prezintă în raportului stabilității financiare stabilit de BNR în 2014, numărul băncilor a rămas neschimbat în 2014 față de raportul din 2013 .Astfel încât în România activează 40 de bănci dintre care : 24 cu capital majoritar privat străin,4 cu capital majoritar privat românesc, 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat și 9 sucursale ale băncilor străine; acestora li se adaugă și o organizație cooperatistă de credit (așa cum reiese în tabelul alaturat publicat in raportul de stanilitate 2014 BNR ) .În anexă întâlnim băncile care activează în România

Sursa:BNR.(Raportul de stabilitate 20114)

Voi continua lucrarea cu prezentarea modului de organizare și funcțiile băncilor comerciale, precum rolul și funcțiile BNR.

Organizarea băncii.

Decontări intrabancare

Structura piramidală Structura matricială

Structura piramidală:

Structura Matricială

Organigrama BNR, este prezentată în anexe.

Banca Națională a României (BNR) joacă un rol important în sistemul bancar din România ,a fost înființată în 1880, și ocupă locul 16-a din lume.Banca Națională a României (BNR) este banca centrală a României, având personalitate juridică. Aceasta este o instituție publică independentă, cu sediul central în municipiul București.

Bănca Naționala a României este responsabilă cu creearea unui cadru unitar în ceea ce privește aplicarea regulilor contabile la nivelul instituțiilor bancare ,în concordanță cu cerințele directivelor europene .

Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și menținerea stabilității financiare,obiectiv care funcționează în baza Legii nr 101/1983

BNR raportează de doua ori pe an structura capitalurilor Băncii Comerciale:

Capitalul trebuie adoptat în funcție de risc , băncile comerciale auditează capitalul

Reducerea riscului de lichiditate la 8%

Rezultatul minim obligatoriu se raportează de 2 ori pe an

Reglementarea activității BNR a fost reprezentată în perioada 1991-1998 de Legea nr.34/1991, iar din 1998, de Legea nr. 101/1998, care îndeplinește în prezent, rolul de Statut al BNR. În concordanță cu acesta, conducerea BNR este asigurată de către un Consiliu de Administrație, format din 9 membri, numiți de Parlament. Misiunea Consiliului de Administrație este de a adopta decizii, în concordanță cu prevederile legii, în domeniul monetar, al cursului de schimb și al supravegherii activității bancare.

Atribuții BNR

elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

administrarea rezervelor internaționale ale României.

Funcțiile BNR:

-funcția de emisiune (Este unica instituție autorizată să emită bancnote și monedă metalică)

controlează masa monetară aflată în circulație

precum și starea de sănătate a masei monetare

-funcția de bancă a statului:

BNR creditează statul roman sau oferă credit privilegiat pentru acoperirea deficitului temporar

-funcția de creditare:

Există credite de refinanțare

BNR acordă credite pe termen scurt și cu dobândă mare

BNR acordă credite overdraft pentru băncile comerciale

BNR obligă băncile comerciale să blocheze într-un cont analitic la BNR

-funcția de superveghere

Supravegherea unei bănci comerciale începe din N-2

Orice bancă comercială trebuie sa aibă un supraveghetor și un viceguvernator

O bancă comercială trebuie sa primească acceptul BNR

Minimul capital social =1 mil euro subris integral la constituirea băncii

50% în primele 3 luni iar restul în timp

Permanent băncile trebuie să raporteze la BNR

-funcția de centru valutar

efectuează operațiuni cu aur și valute

reglementează și controlează tranzacțiile valutare pe teritoriul României elaborând în acest scop regulamentul operațiunilor în valută

I.1.2Organizarea contabilității la nivelul sistemului bancar –“Standardul de contabilitate romanească (RAS)”

În ccea ce privește organizarea contabilității institutiilor de credit din România ,la baza acestora se află Reglementările contabile conforme cu directivele europene , aprobate prin Ordinul BNR nr 13/2008, cu modificările și completările ulterioare ,împreună cu Legea Contabilității , cu modificările și completările ulterioare .

Cadru general de organizare a contabilității societățiilor bancare este format din:

Lege contabilității nr 82/1991 republicată,prin care contabiliatea insituților de credit se realizează în partidă dublă:BNR-Băncile Comerciale

Standardul Internațional de Raportare Financiară

Reglementările emise de BNR pentru aprobarea ordinului

Ținând cont de reglementăriile în domeniu contabilității bancare , băncile au obligația să asigure:

pentru orice operațiune care se desfășoară în cadrul băncii, trebuie să exsite documentele justificative (ex:Chitanțe, facturi , extras de cont, odine de plată, operatiuni de schimb valutar, foaie de varsământ de depunere respectiv retragere ,borderou cecuri, dispoziții de plată externă respectiv dispoziții de încasare externă etc)

operațiunile desfăsurate în bancă trebuiesc înregistrate în contabilitate

efectuarea inventarului patrimoniului bancar

întocmirea situațiilor financiare (bilanț, contul de profit și pierdere, balanța de verificare, situațiia fluxurilor de trezorerie, notele explicative)

verificarea operațiunilor efectuate

furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute de bancă

Activitatea bancă se efectuează în conformitate cu Legea contabilității nr 82/1991 în partidă dubă ceea ce reprezintă înregistrarea în mod simultan în debitul unui cont și creditul altui cont , determinarea la sfârsitul fiecarei zile a totalului sumelor debitore și a celor creditoare , precum și a soldului final al fiecărui cont , întocmirea bilanțului contabil ,a contului de profit și pierdere , a balanței de verificare și a celorlalte anexe privind darea de seamă contabilă

În conformitate cu legea 58/1998 privind activitatea bancare, republicată în M. Of. partea I nr. 78/24.01.2005, instituția de credit reprezintă:

a) entitatea care desfășoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și de acordare de credite în cont propriu;

b) entitatea emitentă de monedă electronică, alta decât cea prevazută la lit. a.
Instituțiile de credit (băncile, persoane juridice române, organizațiile cooperatiste de credit, instituțiile emitente de monedă electronică și casele/băncile de economii pentru domeniul locativ) au, potrivit art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, obligația organizării și conducerii contabilității proprii, respectiv a contabilității financiare, în conformitate cu prevederile Legii contabilității și ale prezentelor reglementări, precum și a contabilității de gestiune adaptată la specificul activității.

În aplicarea prevederilor art.2 alin.1 din Legea contabilității nr.82/1991“-Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor prevăzute la art. 1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informatiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfăsurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relașiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alti utilizatori.”

Contabilitatea instituțiilor de credit se ține în monedă națională iar evenimentele în valută se covertesc la cursul de schimb comunicat de BNR , în ultima zi bancară a exercițiului financiar .Cursul comunicat de BNR se va prezenta în notele explicative în prezentarea situațiilor financiare .

Contabilitatea bancară se realizeaza prin:

-Pe de-o parte pe baza contabiliați financiare , având la bază norme și proceduri

-iar pe de altă parte pe baza contabilități de gestiune :în vederea stabilirii informațiilor necesare managementului și personalului

Obiectul contabilității:” instituțiilor de credit îl constituie reflectarea în expresie bănească a disponibilităților și depozitelor bănești, a bunurilor mobile și imobile, a titlurilor de valoare, a plasamentelor bancare, a drepturilor și obligațiilor bancare, precum și a modificărilor intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, a cheltuielilor, a veniturilor și a rezultatelor obținute de bănci sau alte instituții de credit”. (Legea contabilitatii nr 82/1990)

Situațiile financiare anuale ale unei instituții de credit trebuie să cuprindă: bilanțul; contul de profit și pierdere; situația modificărilor capitalurilor proprii; situația fluxurilor de trezorerie și notele explicative.

Organizarea și conducerea contabilității de către societățiile bancare este reglementată printr-o lege generală a contabilității și prin reglementări emise de către BNR.

În conformitate cu Legea contabilității ,BNR are responsabilitatea elaborării și emiterii normelor și reglementărilor specific pentru organizarea contabilității societăților bancare.cele mai importante reglementări în domeniul contabilității sunt elaborate de BNR ,iar unele dintre ele aprobate în comun cu autoritatea de reglementare contabilă respectiv cu Ministerul Finanțelor

Reglementările contabile conforme cu directivele europene fac referire la forma și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile generale și regurile de evaluare a elementelor prezentate în situațiile financiare anuale, regurile de întocmire, aprobare , auditare și publicare a situațiilor financiare anuale consolidate ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare efectuate , precizări privind documentele, formularele și registrele de contabilitate , precum și normele de întocmire și utilizare a acestora.

Aceste reglementări trebuie să asigure transparența în legislația românească aplicată societaților bancare .

Cei mai importanți participanți dintr-o bancă și fără de care economia unei țări nu ar putea exista , sunt evidențiați în schema de mai jos:

ACȚIONARI

bani Cap.social

FURNIZORI ANGAJAȚI

bani bani

bunuri și

servicii munca

bani bunuri și

servici

CLIEȚI

Sursă proprie

I.2.Convergența RAS-IFRS

I.2.1 Etapele premergătoare trecerii la ifrs

Pentru a putea rămâne în frunte, fiecare afacere trebuie să facă față zilnic schimbărilor, nu doar ca urmare a cerințelor în continuă dinamică ale clienților, ci și pentru a beneficia de avantajele noilor reglementari.

În conformitate cu Regulamentul UE companiile ale căror valori mobiliare sunt listate pe o piață reglementată a UE au fost obligate să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate de la 1 ianuarie 2005.

Implementarea IFRS în instituțiile de credit se realizează prin acordul trilateral dintre BNR-ARB-MEP.

Sursa Bnr

În vederea aplicării Standarului Internațional (IFRS) în 2012, în România au fost efectuate mai multe etape premergătoare.

Urmărind etapele trecerii la IFRS stabilite de BNR , pe baza următoarei imagine ,preluată de pe site-ul BNR,și pe baza materialelor pe care le am la dispoziție (Minu et al, studiu KPMG, Ștefan et al, Mușat et al, ,Maria Carmen Huian , Ștefanescu Cristina Alexandra,) precum și pe baza raportului de stabilitate emis de BNR voi încerca sa exemplific fiecare etapă în parte .

Sursa Bnr

Implementarea IFRS în România , se poate împărtii în două părti :

Pe de-o parte, adoptare voluntară de catre entități care au nevoie de raportare financiară IFRS, în perioada 1990-2012 .În reglementările contabile românesti s-a instaurat necesitatea întocmirii situaților financiare consolidate în conformitate cu IFRS de către instituțiile de credit (MFP, 2006), o oportunitate de a aplica IFRS într-un set separat de situații financiare.

Instituțiile de credit , începând cu anul 2006, au descoperit necesitatea întocmirii raportării contabile în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară. În timp ce societățile cotate la bursă erau obligate să publice situațiile financiare in conformitate cu IFRS încăpând cu anul 2005.

Iar pe de altă parte începând cu 2007 se trece de la necesitate la obligativitatea prezentării contabilității duble, una realizandu-se pe seama standardelor de contabilitate românească(RAS) și una pe baza standardelor de contabilitate internaționale(IFRS) .

Furnizarea de către Ministerului Finanțelor a Ordinului nr 907/2005 solicitând băncilor să pregătească un set de situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS pentru anul 2006 a fost confirmată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr 1.121 / 2006 pentru perioadele ulterioare.

Trecerea de la necesitate la obligativitate în ceea ce privește pregătirea situațiilor financiare conform Standardelor de Contabilitate Internaționala (IFRS), s-a realizat printr-un singur pas , la o perioada scurtă de nici un an , prin aprobarea de către Ministerul Finanțelor a Ordinului , a faptului ca IFRS va reprezinta un standard de contabiliate obligatoriu situatiilor financiare consolidate începând cu anul 2007.

În baza celor constatate în studiu efectuat de Minu et al “Astfel , anumite bănci (în general sucursale ale băncilor străine) utilizate pentru elaboreze două seturi de situații financiare, primul în conformitate cu reglementările naționale și al doilea în conformitate cu IFRS.”

În 2009 ,are loc întalnirea organizmelor instituțiilor de credit (BNR, Asociația Româna A Bănciilor, și Ministerul Finanțelor Publice) ,în vederea dezbaterii în ceea ce privește capacitatea acestora în familiarizarea și implementarea Standardului de Raportare Fiannciara (IFRS) .

A fost emis Ordinul BNR nr 15/2009 prin care toate instituțiile de credit erau obligate să întocmească, un set suplimentar de situații financiare în conformitate cu IFRS pentru exercițiile financiare 2009-2011, precum și publicare de către instituțiile de credit a diferențelor semnificate între standardul de contabilitate românească (Ras) și Standardul Internațional De Contabilitate.Scopul acestui ordin fiind dat de familiarizarea tuturor instituțiilor de credit cu cerințele IFRS , în vederea uniformizării situațiilor financiare, astfel încât instituțiile de credit să fie pregătite în anul 2012 pentru implementarea IFRS ca bază a contabilității

Ștefan și Mușat (2011) explică faptul că :”Această soluție de compromis a fost necesară datorită eterogenității de pregătire instituțiilor de credit să aplice imediat IFRS (unele bănci au fost foarte experimentat, deoarece au fost raportate de mai mulți ani, în conformitate cu IFRS în timp ce alte bănci au trebuit să aplice IFRS pentru prima data)”.

Implementarea Ifrs de către sistemul bancar a fost prevăzut în Scrisoarea de intenție semnată la București la data 05.02.2010 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 19.02.2010, prin care Banca Naționala a României și Ministerul Finanțelor Publice își asumă angajamentul de a adopta către sfârșitul perioadei cadrul legislativ necesar pentru implementarea Ifrs de la început anului 2012

În baza scrisorii de intenții , BNR emite Ordinului nr 27/2010 acesta conțin reglementări și norme referitoare la aprobare, auditare și completarea situațiilor financiare, planul de conturi, prescripții legate de documente primare și registrelor utilizate și cerințele suplimentare de informare, dar nu prescrie un format standardizat a situațiilor financiare sau principii in ceea ce priveste recunoaștere, evaluare si clasificare .

În anul 2011 BNR stabilește filtrele prudențiale utilizate pentru ajustarea fondurilor proprii în condițiile trecerii la aplicarea noilor standarde contabile IFRS, reducerea indicelui de solvabilitate , aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2012.Însă despre filtrele prudențiale și importanța implementări acestora de către instituțiile de credit voi discuta în capitolul următor.

Astfel 2006-2011, a reprezentat o perioadă de tranziție și de acomodare cu implemntarea Standardelor de Raportare Financiare(IFRS ),instituțiile de credit publică situațiile financiare in două seturi , un set conform Directivelor Europene și unul conform IFRS.

Începând cu 1 ianuarie 2012, băncile au obligația de a aplica Standardele Internaționale de Raportare Financiara ca bază a contabilității, fiecare tranzacție sau eveniment fiind recunoscut în conformitate cu cerințele de la IFRS.

I.2.2 Noul cadru de regelementare actual

Începând cu data de 1 ianuarie 2012, băncile au trec la sistemul de raportare contabilă bazat pe standarde internaționale- IFRS.

Care a fost scopul?Dar urmările?

Scopul este acela de a avea o imagine mai realistă asupra calității portofoliilor unor bănci și de a identifica din timp posibile motive de îngrijorare precum și oferirea unor condiții mult mai relaxante ,avantajoase pentru băncile care dovedesc o activitate sănătoasă.

În ccea ce privesc urmările putem spune pentru băncile care dovedesc că au o situație pozitivă, acest nou sistem va însemna un surplus de lichitate. Băncile vor avea o oglindă mai exactă asupra profitabilități .

În perioada 2009-2011 , instituțiile de credit au obligația să își conducă contabilitatea în baza a două seturi de situații financiare anuale, un set conform Directivelor Europene și unul conform IFRS.

Aplicarea IFRS în sistemul bancar din România are o dublă semnificație :

pe de-o parte aplicarea IFRS este rezultatul constrângerilor externe – globalizarea și aderarea la UE de România

iar pe de altă parte reprezintă o cauzalitate internă : ne obligă să avem un limbaj comun, să crească numarul de companii , precum și nevoia de îmbunătațire a sistemului contabil , mai multă libertate în apreciere și mai multa flexibilitate

“Trecerea la standardele globale reprezintă adoptarea unui limbaj comun de către companiile transfrontaliere și societățile multinationale. Toți jucătorii de pe piață au nevoie de raportări financiare transparente, coerente, comparabile și complete pentru a lua decizii economice solide”, subliniază Ahmed Hassan, country managing partner Deloitte România.

Impactul aplicării IFRS la nivelul reglementărilor contabile ,este dat de modificările semnificative în ceea ce privește sistemele informatice la nivelul fiecărei bancii,astfel încât se stabilesc:

-obligațiile fiscale

-calculul indicatorilor prudențiali

-determinarea rezultatelor

Încă de la etapele preliminare , aplicarea IFRS , a presupus retratarea informațiilor economico-financiar ținute conform reglementarilor românești , retratarea efectuandu-se la nivelul fiecărei operațiuni efectuate pe baza documentelor justificative.

Care au fost obiectivele situațiilor financiare individuale dar al celor consolidate?

Obiective: – întocmirea situațiilor financiare anuale individuale:

Asigurarea conformității cu prevederile Directivei a IV-a care sunt aplicabile și băncilor și IFN, precum și cu Directiva 86/635/CEE

Uniformizarea prevederilor reglementărilor contabile elaborate de BNR cu reglementările generale emise de Ministerul Finanțelor Publice

Obiective: – întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate

Aplicarea standardelor contabile – IFRS adoptate la nivelul UE

Exercitata opțiunii de aplicare a IFRS adoptate la nivelul UE de către toate instituțiile de credit și IFN – societati-mama, față de prevederile Regulamentului CE 1606/2002, care instituie obligativitatea întocmirii de situații financiare consolidate IFRS numai pentru societațile cotat

“Prin aplicarea Standardului Internațional de Contabilitate, divulgarea informațiilor contabile nu creează valoare în sine, însă informația contabilă capătă valoare atunci când este utilizat în luarea deciziilor economice.IFRS este aplicat la nivel global sistemul de contabilitate a contribui la funcționarea piețelor internaționale de capital și a capitalismului financiar global , și adoptarea IFRS ar putea permite companiilor romanesti de a accesa piețele financiare internaționale, dar poate declanșa, de asemenea, beneficii pentru mediul economic local (cum ar fi creșterea practicile de guvernanță corporativă sau reducerea costurilor de capital)’.(Minu et al 2014)

Impactul aplicării IFRS la nivelul situațiilor financiare , se exercită asupra activității raportoare cât și asupra categoriilor de utilizatori.

Extinderea aplicării IFRS în România, se realizează pe seama acordului FMI , si scopul principal este acela de creștere a stabilității financiare și încrederea investitorilor în mediul economic românesc. În acest sens, în anul 2010 Banca Națională din România și Ministerul Finanțelor Publice au reafirmat angajamentul de a adopta cadrul legal necesar pentru punerea în aplicare completă a IFRS la începutul anului 2012 (secțiunea 25 din Scrisoarea de Intenție semnată de autoritățile române la București, la 16 iunie 2010, Legea nr. 257/2010).

Banca Naționala A României a emis Ordinul nr 9/2010 care conțin reglementări contabile conforme cu IFRS. Acestea includ norme referitoare la aprobare, auditare și completarea situațiilor financiare, planul de conturi, prescripții legate de documente primare și registrelor utilizate și cerințele suplimentare de informare, insa IFRS nu prescrie un format standardizat a situațiilor financiare sau a altor recunoaștere, astfel incat acentul cade pe raționamentul profesiional ales de fiecare institutie de credit

I.2.3 Diferențe semnificative între RAS-IFRS

În ceea ce privește acest capitol, am pornit cu trecerea în revistă a principalelor diferențele între reglementările contabile și standardele de raportare financiară pe baza studiului efectuat de către KPMG în anul 2011 și anume:”deprecierea creditelor și avansurilor acordate clienților, ajustarea costul amortizat, ajustările fiscale aferente impozitelor amânate, valoarea justă a instrumentelor financiare, alte ajustări legate de deprecierea de terenuri și clădiri, beneficiile angajaților, contracte de leasing, ajustări în ceea ce privește moneda funcțională.”, urmând ca pe parcursul subcapitolului să evidențiez și să explic diferențele din fiecare categorie în parte.

Analizând rând cu rând am ajuns la concluzia ca principalele deosebiri între Standardul de contabilitate românească (RAS) și Standardul Internațional (IFRS) sunt:

Cele mai importante diferențe se regăsesc pe segmental provizioanelor în ccea ce privește gradul de acceptare al garanțiilor.

“Trecerea la IFRS poate genrea un impact asupra determinării cerințelor de capital pentru riscul de credit prin eliberarea de provizion “spune Iancu Guda, macroeconomic analist Coface România

Cel mai important aspect din viața sistemul bancar o reprezintă situația creditelor , deoarece se leaga de evaluarea activelor, fără credite băncile nu ar putea rezista.

Calcul provizionului:

Una din principalele provocări cu care se confuntă băncile , se regasesc pe segementul provizioanelor, modicarea modului de calcul în cea ce privește contabilizarea provizoanelor le-a dat multă bătaie managentului , astfel încât accentual cade pe raționamentul profesional, acesta fiind un factor decisiv în estimariile in ceea ce privește multor calculul provizionului

În studiu efectuat de KPMG ROMÂNIA asupra unei eșantion de 15 bănci ,care întocmeau situațiile financiare atât în conformitate cu IFRS cât și în conformitate cu reglementările românesti, a reisit faptul că acccentul cade pe evaluarea activelor din perspectiva creditelor acordate

Așa cum declară Radu Gratian Ghețea președintele ARB , “provizionul fiind considerat “mărul discordiei “ astfel încât instituțiile de credit trebuie să implementeze nu doar metodologii de conformitate cu principiile stipulate de IFRS dar și sisteme de validare a provizioanelor (back testing, stress-testing etc) astef încât să reducă sau să corecteze elemental de subiectivitate”

"IFRS are niște norme mai flexibile pentru provizioane, bazate pe recunoaștere, trebuie să recunoști un risc, un fenomen întamplat, pentru asta trebuie să fii și responsabil față de bancă, față de deponeți, de acționari.”(bancherul Georgescu),astfel încât situatțile financiare vor asigura transparența în ceea ce proveste raportarea acestora .

O altă diferență semnificativă este între prezentarea situațiilor financiare(IAS 1)

Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare

Elemente de raportare

IFRS:Avem cinci elemente de raportare și anume: activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile (include veniturile și câștigurile) și cheltuielile (include pierderi).

Activele sunt resurse controlate de un eveniment trecut.

Angajamente sunt obligațiile prezente decurg dintr-un eveniment trecut

Capitalului propriu este interesul rezidual în activele după deducerea datoriilor entității.

Venituri este majorări ale beneficiilor economice care au ca rezultat creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuții ale participanților la capitalurile proprii.

Cheltuielile sunt scăderi ale beneficiilor economice care au ca rezultat scăderi ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de distribuții la participanților la capitalurile proprii.

RAS: Întâlnim la fel ca și în cazul IFRS cinci elemente de raportare și anume: activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile (include veniturile și câștigurile) și cheltuielile (include pierderi). Cu toate acestea, definițiile bine dezvoltate ale acestor termeni de bază nu sunt disponibile. Anumite elemente ale acestor componente de bază au fost definite în standardele romanesti de contabilitate, în special pentru instituțiile financiare.

Astfel se trecere de la noțiunea:

de bilanț conform RAS, la noțiunea de situația poziției financiare

de la contul de profit ți pierdere conform RAS , la performanța financiară conform IFRS

Deși IFRS nu prevede în mod expres formatul bilanțului , al contului de profit și pierdere sau al altor component ale situațiilor financiare ,provocările la nivelul situațiilor financiare se regasește la baza raționamentului profesional;, astfel încât lasă la latitudinea managementului alegerea metodei de prezentare pe care acesta o consideră cea mai relevantă,și explicarea acestei în notele explicative

Recunoașterea veniturilor: (IAS 18)

Recunoașterea metodei de amortizare:

Provocarea adusă de Ifrs în ceea ce priveste recunosterea veniturilor este dată asupra sistemelor informatice care trebuie să gasească cele mai adecvate soluții de calcul a ratei de dobânda efectiva , odată cu implementarea acestora, precum și raportul cost-beneficii să fie echitabil.

Pe baza studiului efectuat de cei de la KPMG Romania , pe eșantionul a 15 bănci semnificative, compararea celor două standarde de raportare , s-a observat că deși nu există diferențe semnificative .Diferența între cele două metode se simte în cadrul creditelor acordate și a celor ajunse la scadență .

“Astfel ,în cazul în care există fluctuații semnificative în activitatea de creditare , fie în sensul acordării unei numeroase noi credite sau în sensul apropierii de maturitate a unei părti semnificative a portofoliului impactul aplicării metodei liniare în defavoarea celor

bazate pe dobânda efectivă a crescut”

Instrumente financiare :recunoașterea și evaluarea( IAS 39)

Instituțiile de credit din România calculează ajustării pentru deprecierea creditului, pentru fiecare client in functie de urmatoarele

serviciul datoriei (numărul de zile de întârziere la platzobligațiilor contractuale),

o încălcare reală a contractului;

dispariția unei piețe active pentru un activ.

performanța financiară determinată de factori cantitativi (lichiditate, solvabilitate, risc și profitabilitate)

și factori calitativi (management entitate economică, calitatea de proprietate, au primit garanții și condițiile de piață)

și inițierea procedurilor legale.

Instrumenetele financiare dețiute în vederea vânzării reprezintă cea mai importantă categoria din situațiile financiare odată cu trecerea la Ifrs

Provocarea în ceea ce priveste activele detinute în vederea vânzării este dată de modul de determinare a valorii juste precum și cerința de amortizare a costurilor.

Conform IFRS: Câștigurile sau pierderile din reevaluarea la valoarea justă a activelor/datoriilor financiare sunt incluse în contul de profit sau pierdere cu 2 excepții:

Câștigul/pierderea nerealizată dintr-un activ disponibil pentru vânzare trebuie recunoscute în capitaluri proprii până când acesta este vândut, moment în care valoarea cumulată se transferă în profitul sau pierderea netă a perioadei

atunci când acel instrument este servit pentru acoperirea riscurilor

Titlurile de plasament/active deținute în vederea vânzării (IAS 39)

Provocarea fiind dată de dezvoltarea unor metodologii în urma cărora să se determine momentul în care scăderile de valoare se înregistrează în rezerve în contul de profit și pierdere , precum și momentul în care acestea trebuiesc contabilizate ca și provizion în contul de profit și pierdere.

Provizioane pentru impozit amânat (IAS 12)

Impozitul amânat se determină :

Provocarea fiind dată de modul de recunoaștere a impozitelor amânate în situațiile financiare , precum și impactul acestora asupra rezultatului

I.2.4 Filtrele prudențiale

“Filtrele prudențiale presupun ajustarea valorilor contabile ale capitalurilor proprii astfel încât sumele recunoscute în fondurile proprii prudențiale să respecte criteriile de permanență, evaluare credibilă și capacitate necondiționată de acoperire a pierderilor. Introducerea filtrelor prudențiale a contribuit la asigurarea unui nivel de provizioane corespunzător din perspectiva nivelului pierderii prognozate, respectiv la diminuarea riscului de dezintermediere. BNR a aprobat menținerea filtrelor prudențiale în forma actuală și după 1 ianuarie 2013 și are în vedere armonizarea mecanismului de aplicare a acestora cu cerințele ce vor fi instituite de viitorul pachet de reglementare în domeniul prudențial CRD IV”(Raportul de Stabilitate BNR 2012)

Odată cu trecererea la IFRS , filtrele prudențiale permite următoarele ajustări:

a)excluderea din calculul fondurilor proprii a valorii determinate pe seama diferențele de valoare justă aferente câștigurilor și pierderilor nerealizate în cadrul unor operațiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie ale instrumentelor financiare evaluate la cost amortizat

b) excluderea din calculul fondurilor proprii a câștigurile și pierderile aferente evaluării datoriilor la valoarea justă;

c) excluderea din calculul fondurilor proprii a câștigurile nerealizate, aferente evaluării investițiilor imobiliare și imobilizărilor corporale,fiind determinate prin aplicarea modelului reevaluarii la valoare justa

d)diferențele rezultate din evaluarea la valoarea justă a activelor financiare disponibile în vederea vânzării, altele decât cele referitoare la deprecieri

Autoritatea de supraveghere este procupată permanent în găsirea unor soluții optime care să asigue că nivelul provizioanelor nu distorsionează calculul indicatorilor prudențiali.

Filtrele prudențiale au fost implementate de BNR la nivelul insituațiilor de credit astfel încât odata cu implementarea IFRS să nu crească indicele de solvabiliatte, să limiteze eliberarea de provizioane și să respecte criteriile de performanață în evaluare fondurilor proprii pentru a nu elibera sume importante din provioane în momentul în care nu există performanță la nivelul sistemului bancar.

Din 1 ianaurie 2014, conform directivei nr.4,instituțiile de credit sunt obligate în reducerea filtrelor prudențiale cu 20% în fiecare an , astefl încât acestea să se reducă definitiv în 2018”. Este, daca vreți, și un imbold pe care vrem sa-l dăm bancilor pentru a relua activitatea de creditare", a spus Cinteza.

Fondurile proprii sunt definite in Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții:

Fonduri proprii= 50% din fondurile proprii de nivel 1+ 50% din fondurile proprii de nivel 2

Obiectiv:Ajustarea valorilor contabile ale capitalurilor proprii astfel încât valoarea acesteia

recunoscută în fondurile proprii să respecte criteriile de permanență, evaluare credibilă și capacitate necondiționată de acoperire a pierderilor și să nu implice costuri suplimentare

"O bancă poate credita într-o anumită limită, în funcție de fondurile proprii. Dacă fondurile proprii erau, până acum, amputate de anumite calcule, de anul viitor vor începe să se reîntregească. Fondurile proprii stau la baza majorității indicatorilor calculați de o bancă. Așadar, din punct de vedere al bonității băncilor, atragerea de resurse din alte piețe va crește. Sper ca prin implementarea Basel III și reducerea filtrelor, concomitent de la 1 ianuarie, să avem un efect pozitiv", a adaugat el.GHETEA

nivelul provizioanelor

Provizioanele sunt definite de BNR prin Regulamnetul nr 3/2009 în ceea ce privește nivelul provizioanelor prudențiale

Astfel dacă:

Obiectiv: Asigurarea unui nivel de provizioane corespunzător din perspectiva nivelului pierderii prognozată

Cea mai mare provocare dată instituțiilor de credit odată cu trecerea la IFRS , a fost modificările în ceea ce privește calculul provizioanelor impunând utilizarea diferenței pozitive dintre totalul ajustărilor prudențiale de valoare (provizioane prudențiale) și totalul ajustărilor pentru depreciere (provizioane IFRS) ca filtru prudențial pentru calculul fondurilor proprii și al indicatorilor de prudență bancară”

Trecerea la IFRS , impune aplicarea filtrelor prudentiale la nivelul provizioanelor , astefl încât sp nu permita o extindere nesănătoase a creditării.

Asa cum declară în ziarul telegraf din 8 decembrie 2011 vicepresedintele Florin Georgescu„Și pe IFRS, provizioanele băncilor vor fi calculate ținându-se seama de filtrele prudențiale, al căror obiectiv este consolidarea fiecărei bănci. Astfel, se va evita extinderea în mod nesustenabil a creditării, fără o bază suplimentară de capital, care să justifice o asemenea acțiune”

Filtrele prudențiale impuse la nivelul provizioanelor nu înregistrează în contabilitate , acestea poartă denumirea de ajustări prunțiale de valoare

Trecerea de la RAS la IFRS , a determinat o crestere a ajustărilor de valoarea de aproximativ 41,2 miliarde lei, respectiv 37,9 miliarde lei, acoperă integral valoarea creditelor clasificate în categoria pierdere, conform normelor prudențiale ale BNR, spre deosebire de provizioanele constituite conform normelor IFRS, a căror valoare este de doar 27,6 miliarde aferente creditelor din categoria pierdere.(ziarul BANKERUL)

Solvabilitatea

Obiectiv: Calcularea indicelului de solvabilitate ,astfel încât să poată acoperii pierderile neașteptată dată de un scenario macroeconomic nefavorabil.

formulă:

Astfel dupa cum putem observa indicele des solvabilitate a ajuns în 2014 la 16,95%, diferența semnificativă față de 2008 , unde era situate în jurul valorii de 11,85%.Nivelul de solvabilitate cerut de BNR se situează în jurul valorii de 10%, situațiie favorabilă , în acest sens.

Cu cât indicele de solvabilitate este mai mare cu atât situațiia este mai favorabilă în sensul că , băncile sunt mai puțin riscante și pot face față șocurilor .Pe de altă parte un nivel foarte ridicat al indicelui nu este de dorit , deoarce băncile nu își utilizează resursele de care dispun pentru acordarea de credite și realizarea de venituri.

“Creșterea ratei de solvabilitate reflect tendința băncilor de a menține un comportament foarte prudent in perioada de dupa criză.Revenirea creditării rămâne principal provocare pentru sistemul bancar , dar există ușoare semen de revenire pentru volumul de credite noi”declară Mihai Pătrulescu

Capitolul 3.Impactul trecerii la IFRS

Marile schimbării sunt întodeauna dificile , atât din punct de vedere al obstacolelor și costurilor cu implemntarea noilor schimbări , cât și din perspectiva avantajelor si beneficiilor de pe urma acestora .

Adoptarea IFRS are la bază următoarele trei beneficii principale: "de a elimina barierele din calea investi transfrontalier; pentru a crește "calitate” a rapoartelor financiare; și pentru a reduce costul capitalului "(Brown, 2010).

I.3.1Beneficiile adoptării normelor IFRS

Pentru a asigura uniformitate la nivel internațional al standardelor internațional de contabilitate , cu ocazia globalizării în România la nivelul instituțiilor de credit se dorește trecea de la standardele contabile româneste(RAS) la standardele internațional de raportare(IFRS) , în vederea obținerii unor situații financiare care să ofere o imagine reală în ccea ce privește sistemul bancar.

În urma cercetăriilor efectuate de către mine precum și de numeroși specialiști în domeniu respective profesori , am ajuns la concluzia că utilizarea IFRS ca un standardelor de raportare ar duce la urmatoarele benefici:

creearea unui limbaj comun pe baza armonizării raportării financiare astfel încât se asigura o mai bună comparabilitate, transparență la nivelul raportări , creșterea încrederii investitorilor pe baza informațiilor furnizate

Conform studiului efectuata de KPMG Romania “Necesitatea adoptării Standardelor Internaționale de Raportare Financiara este tot mai pregnantă în contextual susținerii și promovării unui limbat global de comunicare financiară pentru creșterea transparenței și credibilități i raportării financiare

Implementarea unor sisteme informatice mai performante

în ceea ce privește calcul automat al ratei de dobândă efectivă , reprezentat în primul rând nu numai instituțiile de credit ci și pentru BNR o premieră care a condus la optimizarea substanțial a procedurilor existente pentru acest tip de calcul financiare,acest lucru a avut ca beneficiu acuratețea și reducerea timpului de realizare a calculelor pentru obținerea dobânzii effective la nivel de câteva minute precum si automatizarea datelor

iar in al doilea rând eliminarea costurilor necesare retratării , astfel incat datele sunt obtinute direct din sistemele primare de evidență (Musat et al)

Un alt beneficiu ar fi dat de uniformizarea reglementărilor contabile în sensul emininări confuziilor la nivelul publicului

În studiile efectuate la nivelul pieței se observă o cresterea lichidății în momentul implementări IFRS , precum și aprecierea valorii acțiunilor și cu reducerea costului capitalului(Ionescu et al , 2011) Reducerea costului capitalului , chiar dacă acest lucru nu a fost recunoscut decât în foarte mică măsură de către directorii financiari , acest lucru a iesit în vedere la societațiile bancare care au aplicat IFRS pentru a obține finanțare externă

Eliminarea barierele din calea invesți transfrontalier; pentru a crește "calitate”a rapoartelor financiare; și pentru a reduce costul capitalului "(Brown, 2010).

În timp ce Danescu si Spatacean în 2011 pun în evidență faptul că odata cu implementarea Ifrs instuțiile de credit își vor îmbunătăți nivelul calitativ în ceea ce privește raportarea financiară venind în sprijinul stakegolderilor ajutandui să obtină finanțari globale la costuri reduse.

Conform studiului efectuat de Sacarin et al , principalele beneficile cu privire la aplicarea IFRS în cadrul instituțiilor de credit, pe baza celor raspunsurilor repondențiilor , care au decis într-o proporție foarte mare că principalele beneficii sunt determinate costuri mai mici la capital,cresterea comparabilitatii informatiilor prezenatte in situatiile financiare , managerii sunt mai informati astefel incat pot lua decizii in cunostinta de cauza , un alt benefiu identificat de Sacarin et al este data de cresterea transparentei informatiei contabile,iar pe ultimo lor este plasat atractia investitorlilor la nivelul sistemului bancar.

I.3.2Costurile

Una din principalele piedici ale implementări cu greu a Standarul Internatiional de Raportare Financiare a reprezentat-o costurile, specialiștii în domeniu susțin că în vederea implementării standardelor IFRS, companiile cheltuiesc în principal cu:

implementarea unor noi sisteme IT care sa raspundă noilor cerințe impuse de către IFRS precum și să vină în sprijinul angajaților,

atragerea de personal care să lucreze la proiect,efectuarea unor seminarii periodice pentru angajați

Costurile cu implementarea unui sistem de calcul al dobânzii effective afferent portofoloiului de credit sistem care trebuie să facă față unui volum mare de dae precum și implementarea unui algoritm de calcul de performanțe ridicate

Pe de altă parte ne mai confruntăm cu costurile prudențiale și chiar fiscale aferente adoptării IFRS.,taxele la consultanți externi; precum si taxe suplimentare pentru auditori;

Adoptarea IFRS de către instituțiile de credit a impus revizuirea cadrului de reglementare în domeniile prudențial și statistic, precum și revizuirea aplicațiilor informatice utilizate de bănci și Banca Națională a României, implicând astfel costuri suplimentare pentru mediul bancar

"Tot ce pot să vă spun este că în cadrul Comisiei Consultative a raportării financiare, reprezentaștii băncilor au spus că implementarea anumitor proceduri pentru aplicarea anumitor reguli IFRS este una care necesită timp și consum de resurse", a declarat Bunea.

Pentru o companie medie, implementarea IFRS durează circa doi ani, însă specialiștii apreciază că ar trebui planificată cu 3-4 ani înainte, așa cum au arătat anterior în publicațiile emise de Bnr în ccea ce privește etapele de pregătire în vederea implementării IfRS . Astfel, potrivit unor estimări ale specialișilor, companiile cu o cifra de afaceri sub 500 de milioane de euro, cheltuiesc 0,31% din cifra de afaceri pentru adoptarea IFRS, iar cele cu o cifra de afaceri mai mare cheltuiesc chiar mai puțin, 0,05% din cifra de afaceri pentru atragerea de personal care să lucreze la proiect.

Sursa proprie

Graficul a fost efectuat pe baza datelor puse la dispozițe de către Ionascu et al 2007n

I.3.3.Provocările cu care se confruntă sistemul bancar odată cu trecerea la IFRS

Bineinteles ca odată cu trecerea la Standardul de Raportare Financiara , pe lână beneficiile aduse de acesta , atrage după sine și numeroase provocări , la care sitemul bancar trebuie sa răspundă.

Principalele provocări identificate de mine sunt:

Pe segmentul creditării,astfel încât modul de contabilizare și recunoaștere a provizioanelor, a reprezentat principala provocare la care băncile trebuie sa facă fată în găsirea unor soluții cât mai avantajoase

O altă provocare se regăsește în implementarea planului de cont , precum și detalierea acestuia

Impozitarea provizioanelor reprezintă o altă provocare asupra cărora instituțiile de credit trebuie sa facă față, astfel încât modul de contabilizare și de recunoaștere în ceea ce privește impozitarea provizioanele a reprezentat principala problemă este dată de raționamentul profesional astfel:

Impozitarea provizioanelor calculate și înregistrate în contabilitate(conform IFRS )

Impozitarea provizioanelor calculate conform regulilor prudențiale (neinregistrate în contabiliate)

Alte variante(ex. Procent din credit)

Impozitarea cheltuielor cu amortizarea imobilizărilor

Inregistrate cofirm IFRS

Calculate dupa reguli speciale(naționale)

Pe seama celor identificate ,chiar dacă provocările sunt numeroase , aceste sunt compensate de beneficiile.

“Provocările cu care se confruntă băncile românești în adoptarea IFRS nu se opresc la 1 ianuarie 2012. „Băncile românești trebuie să înțeleagă, de asemenea, că metodologiile IFRS sunt în continuă schimbare”, spune Cezar Furtună. „Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB) publică în mod constant proiecte noi cu impact direct asupra băncilor și care au în vedere potențialele implicații contabile ale cerințelor de reglementare".

Capitolul II. Studiu de caz privind impactul aplicării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) asupra situațiilor financiare anuale ale băncilor

În cadrul acestui capitol am analizat imapctul aplicării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) asupra situațiilor financiare ale băncilor , am preluat în analiza situațiile financiare publicate în 2011 atât în conformitate cu standardele de contabiliatet românească (RAS) , precum și cele conform standardelorinternaționale de raportare (IFRS),pentru BRD.

În introducere am decis să fac o scurtă prezentare a bănci , urmată de identificarea diferențelor dintre RAS și Ifrs la nivelul situațiilor financiare , precum și a impactului pe care la avut.

BRD – Groupe Société Générale

BRD-Groupe Société Générale (Banca Română pentru Dezvoltare), este o bancă românească deținută de grupul financiar francez Société Générale în proporție de 58,32%. Ea reprezinta a doua bancă din România, după Banca Comercială Română (BCR), în ceea ce privește activele (aproximativ 47,49 miliarde lei) și banca nr. 1 pe piața românească a creditelor sindicalizate. În martie 2010,societatea   avea peste 2,5 milioane de clienți

BRD-Groupe Société Générale (“Banca” sau “BRD”) este o societate pe acțiuni înregistrată în România. Banca și-a început activitatea ca societate bancară cu capital de stat la sfârsitul anului 1990, prin preluarea patrimoniului fostei Bănci de Investiții.Banca deține peste 680 de unități în țară și peste 3000 ATM

Situațiile financiare:

În cadrul acestui capitol am analizat diferențele dintre pozițiile din situațiile financiare ale bancii BRD (și aici mă refer la bilanț și contul de profit și pierdere) ,conform standardelor locale și cele conform IFRS publicate în anul 2011, cu explicarea principalelor diferențe constatate.

BNR a elaborate reglementări în ceea ce privește trecerea de la standardele contabile românesti la standardele internațional raportare financiară ,astfel încât începaând cu 2012 bănciile au obligația publicării situațiilor financiare în conformitate cu IFRS , astfel încât indicatorii prudențiali pot fi calculate prin evaluarea corectă și riguroasă a elementelor de active și pasiv , acest lucru determinând o diminuare senificativă a costului capitalurilor , reflectând o crestere a transparenței , cantități și comparabilității situațiilor finaniciare ale insituțiilor d ecredit.

În vederea armonizării situațiilor financiare în conformitate cu IFRS , conturilor statutare au fost ajustate:

Ajustări ale elementelor de active în conformitate cu IAS 29

Ajustări în ceea ce privește beneficiile angajaților IAS 19

Metodolofie diferinta de calcul a provizioanelor pentru deprezierea creditelor si avansurilor acordate clientele

Ajustări ala valorii juste și deprecierea valorii instrumentelor finanicare –IAS 39

Ajustări pentru creanțe și datorii de impozite amânate –IAS 12

Ajustări în ceea ce privește veniturile –IAS 18

Ajustări în ceea ce privește plusurile /minusurile de valoare –IAS

BILANȚ /POZIȚIA FINANCIARĂ

Așa cum am prezentat și în capitolul anterior ,IFRS nu prevede un format standardizat în ceea ce privește întocmirea situațiilor financiare , însă standardul impune cerința de prezentare în notele explicative a informațiilor suplimentare , precum și respectarea principiilor contabile în vederea întocmiri situațiilor fianciare

Diferențe RAS/IFRS privind activul bilanțier al BRD-ului pentru anul 2011

Impactul aplicării IFRS a avut un efect pozitiv asupra poziției financiare a băncii pentru anul 2011, pe baza următoarelor considerații:

Potrivit RAS , în structura activelor se include și cheltuieli înregistrate în avans în suma de 389,5, situație neîntâlnită conform IFRS

În ceea ce privește imobilizările corporale , am identificat o diferență de -2.456,acesta fiind determinată în primul rând de modul evaluare a acestora .

Potrivit RAS evaluarea este determinată pe baza costului istoric din care se scade amortizările și ajustările din depreciere

Potrivit IFRS evaluarea se determină pe baza costului ajustat cu hiperinflația –Ias 29, din care se scad ajustările din depreciere.Astfel încât imobilizarile corporale sunt retratate prin luarea în considerare a indicelui de inflație

Astfel încât diferențe între cele două standarde de raportare financiară este dată de raționamentul profesional ales în ceea ce privește principiile contabile ale reevaluării , diferențe din reevalure afectează atât rezerva cât și contul de profit și pierdere

Iar în al doilea rând scăderea valorii prin aplicarea IFRS este datorată și faptului că, reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea băncii nu sunt recunoscute în raportarea conform IFRS.

Diferențe întalnim și în calculul disponibilitățiilor și creanțelor asupra insituțiilor de credit , dar aceste nu-s semnificative în raportarea financiara

Diferențele semnificative în calculul activelor totale se constată în activele disponibile pentru vânzare , precum și în creanțele acordate clientele.astfel încât.

Activele financiare , am constata o diferență de 4.876,8

Potrivit RAS :în cadrul raportări financiare nu se ține seama de activele financiare (active financiare disponibile pentru vânzare)

Potrivit IFRS :în cadrul raportării financiare , în ceea ce privește calculul activului total , insituțiile de credit țin sema de activele finaniciare .

În categoria active financiare intră:

Active financiare la valoare justă prin profit sau pierdere:

Creditele și avansurile

Titluri deținute în vederea vânzării

Titluri deținute până la scadență

Instrumente financiare derivate

Evaluarea activelor finanicare

Evaluara inițiala :valoare justă care adesea este reprezentată de cost inclusive costul de tranzacționare

Evaluarea ulterioară : valoare justă(activele deținute în vederea vânzări)

Cost sau cost amortizat (creditele și creanțele deținute până la maturitate)

În conformitate cu prevederile IAS 40 Investiții imobiliare ,o investiție imobiliară este o proprietate imobiliară (un teren sau o clădire ) și nu pentru a fi utilizată pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative sau a fi vânduta pe parcursul desfasurării normale a activitații..Această categorie de active nu este prevazută în standardele locale(RAS)

Deprecirea activelor financiare:

Deprecierea activelor deținute în vederea vânzării se realizează în momentul în care exsită o scădere semnificativă sau prelungită a valorii juste sub cost, sau în momentul în care avem dovezii de depreciere

Investitiile Imobiliare nu se amortizează, ci se reevaluează periodic , astfel încât diferențelele se contabilizează în contul de profit și pierdere (Ias 39)

Creanațe aferente clientelei :diferența de 1.108,7

Potrivit RAS :reevaluarea portoforilor de credit care au arătat o depreciere a valorii garanțiilor Ras astfel încât ele se recunosc la valoarea netă de ajustări pentru depreciere, conform Regulamentul 3/2009 al BNR , ajustările de depreciere sunt contabilizate în momentul constatări

Potrivit IFRS:Creditele se recunosc la valoare justă inclusiv costul de acordare , iar ulterior la cost amortizat utilizând rata de dobândă efectiv,ele sunt evaluate la data bilanțului atunci cand există indici de depreciere.

Diferența dintre RAS și IFRS , este dată de IFRS 18 care presupune recunoașterea eșalonată a aprecierii de valoare în contul de profit și pierdere ,astfel încât calcul include toate spezele și comisioanele plătite sau primite între parțile contractuale care sunt parte integrantă a dobânzii efective, costurile de tranzacționare, diferit față de raporatrea statutară care le permite instituțiilor de credit să aleagă modul de contabilizare între amortizarea liniară a comisioanelor ,costul de transacțional sau amortizarea bazată pe metoda ratei de dobândă efectivă,

Dacă înainte , banca își lua măsuri de protecție împotriva pierderi ,constituind provizioane încă de la început , prin dimunarea expunerii cu 25% din valoare garainție , odată cu trecerea la IFRS , provizioanele se calculează prin scăderea garanției la valoarea de piață din suma rămasă de rambursat.Ifrs pune accentual pe raționamentul professional ,

Conform Ias 39”instrumente financiare –recunoaștere și evaluare”,în momentul la care instituțiile de credit costată o depreciere de valoarea , asceasta trebuie raportată imediar , astfel încât activule este recunoscut la valoarea recuperabilă , pierderea fiind calculate ca diferență dintre valoarea contabilă și valoarea actuală a fluxurilor de numerar viitoare

Provizioanele aferente creditelor acordate clientele se înregistrează în comnformitate cu m regulamentului nr 3/2009 impus de BNR astfel

După cum putem observa în cadrul situațiilor financiare în calculul totalului activelori conform standardelor locale mai întâlnim și:

Obligațiuni și alte titluri cu venit fix= se recunosc pe baza costului de achiziție , iar ulterior se recunosc în titlri de tranzacționare respective titluri de plasament

Acțiuni=venit variabil, se recunosc la costul de achiziție –ajustări privind deprecierea negative iîntre valea actuală și costul de achiziție

Participații=acțiuni , alte titluri cu venit variabila care trebuie sa îndeplinească următoarele criteri:

20-50% din drepturile de vot ale asociaților sau acționarilor

Mai puțin de 20% din drepturile de vot ale acționarilor sau asociaților , dar asupra cărora banca să exercite oinfluență semnificativă

Participațiile se recunost la cost de actiziție , , uterior se evaluează la valoarea de utilitate respective valoarea actuală

Parti in cadrul societatțlor=tiluti cu venit variabila în care participații dețin mai mult de 50% din drepturile de vot ale asociaților sau acționarilor

Efecte publice:titluri acceptate pentru refinanțare la BANCA CENTRALĂ

Astfel odată cu trecerea la standardele de raportare internțioanle (IFRS ) aceste elemente au fost eliminate din bilanț și contul de profit și pierdere

Diferențe RAS/IFRS privind pasivul bilanțier al BRD-ului pentru anul 2011

Aplicarea IFRS în calculul pasivelor bilanțiere , se constată o îmbunătățire a capitalizăti instituțiilor de credit , difernețe sunte generate de :

creșterea rezultatului reportat cu 462.9 în total pasiv , a fost generat de înregistrarea ajustărilor în ceea ce privește provizioanele conform RAS , acestea determinând o creștere a capitalurilor proprii cu 782.9 față de cele înregistrate conform standardelor locale.

Potrivit RAS , în structura pasivelor se include și veniturile înregistrate în avans în suma de 370,4, situație neintâlnită conform IFRS

Potrivit RAS impozitele amânate nu se contabilizează ,așa cum am putem observa absența acestora în bilanțul contabil.Însă potrivit IFRS prin Standard (IAS 12) impune unei entități să recunoască o datorie privind impozitul amânat, astfel încât acestea au determinat o scădere a datoriilor totale în valoare de 59.7

Diferențele temporare sunt diferențele dintre valoarea contabilă a unui activ sau datorie din bilanț și baza fiscală a acestora.

Majorarea impozitului amânat se refera la :

-provizionul petru deprecierea creditului, amortizarea comisioanelor aferente creditelor pe baza ratei de dobândaă efectiva conform IAS 18

-amortizarea mijloacelor fixe, beeficiile angajatilor pe termen lung ,conform IAS19

În ceea ce privește contabilizarea provizioanelor , diferența dintre standardele locale ți cele international este data de modul de calcu al provioanelor , astfel așa cum am prezentat și mai sus :

RAS:prin dimunarea expunerii cu 25% din valoare garainție

IFRS , provizioanele se calculează prin scăderea garanției la valoarea de piață din suma ramasă de rambursat,astfel încâ accentual cade pe raâionamentul professional ,

Provizion pentru angajamentele de creditare , conform IAS 37, se bazează pe

-modul de reevaluare asupra imobilizărilor coroporale (modelul costului sau modelul reevaluări)

-tratamentul fiscal al câstigurilor/pierderilor nerealizate din evaluarea activelor disponibile pentru vâzare

O alta diferența constatată la nivelul pasivelor bilanțiere este dată de modul de înregistrare a primelor de capital precum și activele disponibile pentru vânzare astfel încât

Ras :primele de capital sunt prezente distinc în bilanțul contabil

Ifrs:capital social include prime de capital +surplusul din reevaluare

Aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiara , aduce un plus de valoare instituțiilor financiare de 723.289 , prezintă o creștere motivată în principal de înregistrarea diferențelor de valoare justă aferente activelor financiare conform IFRS;

Analiza contului de profit și pierdere/rezultatul global

În baza celor analizate în cadrul situațiile financiare ale băncii ,am putut identifica urmatoare diferențe între standardele statutare (RAS) și standardele interaționale de raportare financiara (IFRS)

Ca primă diferență am identificat modul de întocmire al contului de profit și pierdere respective situația consolidată a veniturilor și cheltuielilor .La fel ca și în cazul bilanțului/situația poziției financiare , reglementările ifrs nu prevede un format standardizat în ceea ce privește întocmirea , lăsând la latitudinea profesioniștilor contabili în alegerea modelului cel mai reprezentativ.

dacă în cadrul raportări conform standardelor locale(RAS) am identificat faptul că rezultatul este determinat pe baza:

Rezultat=(Venituri Financiare-Cheltuieli Financiare ) +Venituri din Exploatare-Cheltuieli din exploatare) +/- corectarea eroriilor și efectul modificpri politicilor contabile

în cazul raportării financiare internațional (IFRS), rezultatul se determina pe baza :

Rezultat=(Venituri Operaționale-Cheltuieli Operaționale)-Costul net al riscului –Cheltuiala cu impozitul pe profit+/- Venit/Cheltuiala cu impozit amânat

Plecând de la cele analizate mai sus respective forma și conținutul rezultatului ,am analizat fiecare componentă în parte .

Potrivit RAS:

Profitul/pierderea netă din operațiuni financiare=Dobânzi de primit-Dobânzi de plătit+venituri privind titlurile+venituri din comisioane-cheltuieli cu comisooanele =333,6

Potrivit IFRS

Venit operațional=venit net din dobânzi +venit net din comisioane +câstiuri din diferențe de curs +câstiguri din instrumente financiare+câstiguri din asociații+alte venituri=3.125,8

Cheltuieli operaționale=cheltuieli cu salariile +amortizarea și depreciere+alte cheltuieli operaționale=1.378,9

Diferențe RAS -IFRS în ceea ce privește contabilizarea contului de profit si pierdere pentru anul afferent bancii BRD

Diferențele constatate dintre RAS și Ifrs sunt următoarele:

diferența constatată de -244 pe seama dobânziilor și comisioanelelor este dată de faptul că potrivit RAS , aceste se recunosc pe seama contabilității de angajamente iar conform IFRS se recunsoc în contabiliate la cost amortizat folosind rata de dobânda efectivă.

Dupa cum am putut observa în cadru situațiilor financiare conform standardelor locale profitul sau pierderea netă din operațiuni financiare cuprinde pe lagă cele prezente mai sus și venituri privind titlurile ,acest lucru se datorează prezenței acestora în bilanțul contabil, situație neîntâlnită în Standardele Internaționale

Venituri prind titlurile sunt formate din :

Venituri din acțiuni și alte titluri de valoare

Venituri din participații

Venituri din părți în cadrul societăților comerciale legate

În ceea ce privește Rezultatul Operațional , situație întâlnită numai în recunoașterea conform IFRS , la baza recunoașterii acesteia întalnim:

Activele nete deținute în vederea tranzacționării se determină pe baza câstigurilor/pierderilor înregistrate la valoare justă , situație neîntâlnită în situațiile locale

cheltuielilor cu amortizarea și deprecierea imobilizarilor respective

cheltuielile nete cu provizoanele pentru active , și angajamente de creditare

În ceea ce privește diferente de conversie valuară aici apar urmatoarele diferențe datorită legii statutare, contabilitatea se ține în monedă națională , în schimb în ceea ce privește reglementările internaționale , o tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea într-o alta moneda decât moneda naționala (leu), inclusiv tranzacțiile rezultate atunci cand o entitate:

cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preț este exprimat în valută

împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau 

achiziționează sau cedează într-o altă maniera activă, contractează sau achită datorii exprimate în valuta. 

Cheltuierile cu persoanalul

Diferențele constatate între cele doua tipuri de raportări financiare este dată de faptul că:

IFRS: prevede contabilizarea în cadrul cheltuielilor cu persoanalul și a cheltuielilor cu pregătirea profesionala (cost cursurilor,cazare , transport , protocol etc ), precum și remunerațiile primite de angajați sub formă de acțiuni conform Ias 19”Beneficiile angajațiilor”, astfel încât câstigurile/pierderile sunt contabilizate în totalitate în momentul realizăriii în capitaluri proprii

RAS, nu prevede remunerarea agajațiilor precum și nici contabilizarea cheltuielilor de pregătire profesională

alta diferență semnificativă este dată de recunoașterea în ceea ce privește corectarea eroriilor și efectul modificări politicilor contabile în calcului rezultatului conform RAS

Corecții asupra valorii creanțelor și provizoanelor pentru datorii contingente și angajamente:

Reluării din corecții asupra valorii creanțelor și provizoanelor pentru datorii contingente și angajamente:

Corecții asupa valorii imobilizărilor

Impozitele amânate se determină pe baza diferențelor temporale ce apar între valoarea contabilă și baza fiscal pentru următoarele elemente:

provizionul pentru deprecierea creditelor,

amortizarea comisioanelor aferente creditelor conform IAS 18,

amortizarea mijloacelor fixe,

beneficiile pe termen lung acordate angajatilor conform IAS 19,

provizioane pentru angajamentele de creditare conform IAS 37

Concluzii:

Din cercetarea efectuată de către mine am putut concluziona că aplicarea IAS/IFRS în sistemul bancar din România a cunoscut un real progres, deși abordarea conceptuală și cadrul reglementar de implementare a acesteia a apărut abia in anul 2006 iar punerea in aplicarea a acesteia s-a finalizat în anul 2012.

Obiectivul acestui studiu a fost să se analizeze percepția profesioniștilor contabili și a auditorilor asupra gradului de cunoaștere și respectare a perspectivelor în domeniul regelementării contabile impuse de IFRS și înțelegerea beneficiilor reale ale acesteia.

În acest studiu mi-am propus identificarea mizelor, provocărilor și soluțiilor în ceea ce privește implemntarea standarului internațional de raportare financiara (IFRS) în sistemul bancar din România.Așa cum arată atât literatura de specialitate (articolele ale numeroșilor autori “Minu et al, Săcărin et al, studiu KPMG etc”), principal miza este obținerea unor situații financiare care să ofere o imagine reală a unei societăți dar mai ales asupra calitătii portofoliilor unor bănci și de a identifica din timp posibile motive de îngrijorare precum și oferirea unor condiții mult mai relaxante ,avantajoase pentru băncile care dovedesc o activitate sănătoasă .care este posibilă prin aplicarea standardelor internaționale de contabilitate

Principalele provocări la adresa stabilității financiare pentru perioada analizată și pentru perioada imediat următoare sunt riscul de credit și cel asociat reînnoirii finanțării externe a instituțiilor bancare autohtone cu capital majoritar strain, astfel încât modul de contabilizarea a provizioanelor precum și a impozitelor amânate o provocare cu care bănciile s-au confruntata odată cu implementarea standardului internațional de raportare financiară(IFRS).

Actorul principal în viața sitemului bancar este BNR ,având ca rol principal acela de autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, administrarea rezervelor internaționale ale României,elaborarea politicilor monetare , precum și emiterea de baconete și monezi.

Aplicarea reglementărilor contabile internațional , se datorează pe de-o parte contrângerilor externe și aici mă refer la conceptuș de globalizare și de aderare la U.E , iar pe de altă parte reprezintă o cauzalitate internă , astfel încât ne oblige să avem un limbaj comun, în vederea îmbunătățirii sistemului contabil în ceea ce privește transparența și felexibiliate în cadrul raportării, precum și atragerea de noi investitorii pe piață .

Existența perioadei de tranziție 2009-2011,a reprezentat un moment important pentru sistemul bancar , în vederea pregătirii insituțiilor de credit care aplicau pentru prima data IFRS ,precum și asigurarea informațiilor comparative.

BNR impune în vederea dezvoltări politicilor și procedurilor contabile odata cu trecere la IFRS , activarea filtrelor prudențiale în ceea ce privește provizioanele pentru depreciere ,astfel încât instituțiile de credit vor acorda credite în funcție de fondurile proprii existente la nivelul sistuațiilor financiare .acestea trebuie să respecte criteriile de performanță , evaluare credibilă precum și capacitatea de acoperire a pierderilor.pe baza acestora băncile trebuie să asigure un management integral al riscurilor și capitalurilor.

Cercetarea s-a realizat pe un eșantion de 3 băncii , cele mai semnificative din punct de vedere al cotei de piață, analizând principalele diferențe dintre situațiile financiare conforme cu standardele contabile românesti (RAS) și situațiile financiare conforme cu IFRS .

Obstacole cu care se confruntă sistemul bancar în ceea ce privește implemnetarea IFRS , sunt cele legate de costurile , de metodele de calcul.

Principalele diferențe la nivel conceptual se regăsesc pe segmental provizioanelor ,cel mai important aspect din viața sistemului bancar o reprezintă situația creditelor deoarece se leagă de evaluarea activelor, fără credite băncile nu ar putea rezista .diferența este dată în primul rând de modul de calcul ,astfel aplicând normele IFRS provizionul se calculează prin scăderea din suma ramasă de rambursat garanția la valoare de piață, în schimb în standardele contabile românesti acesta permite dimunarea expunerii cu 25% din valoare garanție(conform regulamentului BNR).Bineințeles diferențele nu se regăsesc doar pe segmental provizioanelor ci și pe recunoașterea venitului , impozite amânate , titluri de plasament etc

Am ajuns la concluzia că utilizarea IFRS ca un standard de raportare ar duce la următoarele benefici: acces mai mare la capital, o mai bună comparabilitate, transparență mai mare in raportare, îmbunătățirea calității și oportunitatea de gestionare a informațiilor, armonizarea și raționalizarea raportării interne și externe, o mai bună informare pentru luarea deciziilor, mai multă încredere a investitorilor în informațiile divulgate, o mai bună înțelegere a performanței și riscurilor de instituțiile de credit, reflectând realitatea economică în instituții de credit situații financiare, transparență sporită de raportare financiară, o mai bună comparabilitate a situațiilor financiare

Conversia la Standatrdele Internaționale de Raportare Financiara , a reprezentat pentru sistemul bancar din țara noastră unul din cele mai importante proiecte .Numeroase schimbări aduse de IFRS , au avut impact puternic asupra situațiilor financiare , în special în calcul provizioanelor , băncile au fost obligate să-și schimbe sistemele de operare în ceea ce privește calcul ratei de dobândă , acest lucru determinând un cost suplimentare la nivelul insituțiilor de credit .Accentul pus pe raționamentul profesional în ccea ce privește identificarea unor soluții în ceea ce privește instruirea personalului implicat , astfel încât procesul să aibă loc cu success , fără a implica costuri suplimentare și fără a perturba activitatea băncii.

Pe baza definițiilor analizate pe parcursul întregii teze de dizertație pot spune că activitatea principal a unei bănci este acceea de comerț practic”, banca “cumpără “ bani pe baza unui cost sub forma doabânzii bonificate și “vinde” banii acumulati și percepând dobânda astfel încât câstigurile sunt date de diferența dintre dobânda percepută și dobânda bonificat.