Aplicarea direct ă a dreptului primar și derivat al Uniunii Europene în dreptul intern al statelor membre Rezumat Conducător științific Prof. univ…. [611414]

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT

Aplicarea direct ă a dreptului primar și derivat al
Uniunii Europene în dreptul intern al statelor membre

Rezumat

Conducător științific
Prof. univ. dr. AUGUSTIN FUEREA

Doctorand: [anonimizat]

2011

1
ABREVIERI ȘI ACRONIME
(folosite în rezumat)

alin . -Alienatul
A.n. – Actuala numerotare
art. – Articolul
A.U.E. – Actul Unic European
B.C.E. – Banca Central ă European ă
B.E.I. – Banca European ă de Investi ții
C – Cauză a Curții de Justi ție a Comunit ăților
Europene/Uniunii Europene
C.E.E. – Comunitatea Economic ă European ă
C.E.E.A./Euratom
(rom.)/C.E.E.A.(fr.)/E.A.E.C. (engl.) – Comunitatea European ă a Energiei Atomice
C.E.C.O.
(rom.)/C.E.C.A. (fr.)/E.C.S.C. (engl.) – Comunitatea European ă a Cărbunelui și
Oțelului
C.E.D.O. – Convenția European ă pentru Ap ărarea
Drepturilor Omului și a Libert ăților
Fundamentale
C.J. – Curtea de Justi ție (instan ță în cadrul
instituției Curții de Justi ție a Uniunii
Europene)
C.J.C.E. – Curtea de Justi ție a Comunit ăților Europene
C.J.U.E. – Curtea de Justi ție a Uniunii Europene
C.P.I.J. – Curtea Permanent ă Internațională de Justiție
ed. – ediția
Ed. – Editura
F – Cauză a Tribunalului Func ției Publice
J.O.C.E. – Jurnalul Oficial al Comunit ăților Europene
lit. – Litera
M.Of. – Monitorul Oficial
nr. – Numărul

2

n.n. -Nota noastr ă
O.U.G . – Ordonanță de Urgen ță
O.G . – Ordonanță a Guvernului
op. cit . – Opera citat ă
p. – Pagina
S.E.B.C. – Sistemul European al B ăncilor Centrale
subl. n . – Sublinierea noastr ă
T – Cauză a Tribunalului de Prim ă
Instanță/Tribunalul
S.U.A. – Statele Unite ale Americii
T.A. – Tratatul de la Amsterdam de modificare a
Tratatului privind Uniunea European ă, a
Tratatelor de instituire a Comunit ăților
Europene și a altor acte conexe
T.C.E . – Tratatul de instituire a Comunit ății Europene
T .C.E.C.O . – Tratatul de instituire a Comunit ății
Economice a C ărbunelui și Oțelului
T.C.E.E . – Tratatul de instituire a Comunit ății
Economice Europene
T.C.E.E.A . – Tratatul de instituire a Comunit ății Europene
a Energiei Atomice
T.F.P . – Tribunalul Func ției Publice
T.F.U.E. – Tratatul privind func ționarea Uniunii
Europene
T.P.I. – Tribunalul de Prim ă Instanță/Tribunalul
T.U.E . – Tratatul privind Uniunea European ă
U.E. – Uniunea European ă
urm . – Următoarea/urm ătoarele
vol. – Volum
v.n. – Vechea numerotare

3

CUPRINS

CONSIDERA ȚII INTRODUCTIVE

CAPITOLUL I. RAPORTUL DINTRE DREPTUL UNIUNII EUROPENE ȘI
DREPTUL INTERN AL STATELOR MEMBRE
Secțiunea I. Aspecte teoretice
1.
Teoria dualist ă și teoriile moniste
2. Aplicarea dreptului interna țional în ordinea juridic ă internă
3. Aplicarea dreptului Uniunii Europene în dreptul intern al statelor membre
Secțiunea a II-a. Cadrul legislativ român
1. Reglement ările constitu ționale privind raportul dintre dreptul interna țional și dreptul intern
român
2. Reglement ările constitu ționale privind raportul dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul
intern român
Secțiunea a III-a. Concluzii

CAPITOLUL II. APLICABILITATEA DIRECT Ă ȘI EFECTUL DIRECT ÎN
DREPTUL UNIUNII EUROPENE ȘI DREPTUL INTERNA ȚIONAL PUBLIC –
PRIVIRE COMPARATIV Ă

Secțiunea I. Preciz ări terminologice
Secțiunea a II-a. Efectul direct și dreptul interna țional
1. Originea jurispruden țială a conceptului
2. Comentariul jurispruden ței
3. Cazul Conven ției pentru Ap ărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale
Secțiunea a III-a. Efectul direct și dreptul Uniunii Europene
Secțiunea a IV-a. Privire comparativ ă a noțiunilor de „aplicabilitate direct ă” și „efect
direct” în dreptul interna țional și dreptul Uniunii Europene
1. Aspecte comune
A. Noțiunile de „aplicabilitate direct ă” și „efect direct”
B. Consacrarea no țiunilor
2. Deosebiri

4
A. Condițiile de inciden ță a efectului direct
B. Prezumția de efect direct
C. Întinderea sferei de aplicare a efectului direct
Secțiunea a V-a. Concluzii

CAPITOLUL III. CONCEPTELE, FUNDAMENTAREA, TIPURILE ȘI CONDI ȚIILE
GENERALE DE EFECT DIRECT ÎN DREPTUL UNIUNII EUROPENE

Secțiunea I. Delimitări conceptuale în literatura juridic ă și jurispruden ța Curții de Justi ție
a Uniunii Europene. Sfera de aplicare a efectului direct
1. Delimitări conceptuale
2. Evoluția conceptului de „efect direct”
Secțiunea a II-a. Fundamentarea legal ă/jurispruden țială/doctrinar ă a aplicabilit ății directe
și efectului direct
1. Contextul consacr ării teoriei efectului direct ca mijloc de asigurare a eficien ței dreptului
Uniunii Europene
A. Precizări prealabile
B.Asigurarea respect ării dreptului Uniunii Europene pe cale „public ă”
C.Asigurarea respect ării dreptului Uniunii Europene pe cale „privat ă”
a. Efectul direct b. Efectul direct orizontal incidental c. Efectul indirect
d. R ăspunderea statelor pentru înc ălcarea dreptului Uniunii Europene
2.
Fundamentarea legal ă/doctrinar ă a aplicabilit ății directe
3. Fundamentarea jurispruden țială/doctrinar ă a efectului direct
Secțiunea a III-a. Tipurile de efect direct
1. Criteriul persoanei care invoc ă/împotriva c ăreia este invocat izvorul de drept al Uniunii
Europene
A. Efectul direct vertical
a. Efectul direct vertical ascendent
b. Efectul direct vertical descendent
B. Efectul direct orizontal
a. Efectul direct orizontal clasic b. Efectul direct orizontal incidental
2.
Criteriul izvorului de drept al Uniunii Europene invocat

5
A. Efectul direct necondi ționat și complet
B. Efectul direct condi ționat și complet
C. Efectul direct condi ționat și restrâns
Secțiunea a IV-a. Condițiile generale ale recunoa șterii efectului direct
1. Normă suficient de clar ă și precisă
2. Normă necondiționată
Secțiunea a V-a. Concluzii

CAPITOLUL IV. APLICABILITATEA DIRECT Ă ȘI EFECTUL DIRECT ALE
DREPTULUI PRIMAR AL UNIUNII EUROPENE

Secțiunea I. Tratatele Uniunii Europene – aspecte generale
1. Tratatele originare
2. Tratatele și actele modificatoare
3. Tratatele compozite
Secțiunea a II-a. Fundamentul jurispruden țial al efectului direct al Tratatelor Uniunii
Europene
Secțiunea a III-a. Tipurile de efect direct
1. Efectul direct vertical
A. Obligațiile negative
B. Obligațiile pozitive
C. Neimplementarea principiilor prev ăzute de Tratate prin norme de drept derivat
2. Efectul direct orizontal
3. Efectul direct complet și condiționat
Secțiunea a IV-a. Condițiile efectului direct al dreptului primar
Secțiunea a V-a. Concluzii

CAPITOLUL V. APLICABILITATEA DIRECT Ă ȘI EFECTUL DIRECT ALE
DREPTULUI DERIVAT AL UNIUNII EUROPENE

Secțiunea I. Aspecte generale
Secțiunea a II-a. Aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale regulamentelor
1. Regulamentele Uniunii Europene – aspecte generale
A. Regulamentele de baz ă
B. Regulamentele de executare

6
C. Alte tipuri de regulamente
a. Regulamentele interne ale institu țiilor
b. Regulamentele financiare
c. Statutul func ționarilor – asimilat regulamentelor Uniunii Europene
2. Măsurile naționale de punere în executare a regulamentelor și aplicabilitatea direct ă
A. Măsurile care disimuleaz ă caracterul regulamentelor de drept al Uniunii Europene
B. Măsurile care altereaz ă conținutul regulamentelor
C. Măsurile prev ăzute de regulamente sau care suplinesc lacunele acestora
3. Fundamentul aplicabilit ății directe și efectului direct ale regulamentelor Uniunii Europene
A. Fundamentarea legal ă a aplicabilit ății directe a regulamentelor Uniunii Europene
B. Fundamentarea jurispruden țială a efectului direct al regulamentelor Uniunii
Europene
4. Tipurile de efect direct
A. Efectul direct vertical
B. Efectul direct orizontal
C. Efectul direct complet și condiționat
5. Condițiile efectului direct al regulamentelor
6. Concluzii
Secțiunea a III-a. Aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale directivelor
1. Aspecte generale
A. Definiția și caracterele directivelor
B. Clasificarea directivelor
a. Directivele de baz ă
b. Directivele de executare c. Alte tipuri de directive – directivele interne
2.
Aplicabilitatea direct ă
A. Fundamentarea legal ă
B. Transpunerea directivelor
a. Înțelesul și întinderea obliga ției de transpunere
b. Termenul de transpunere
b.1. Durata
b.2. Caracterul imperativ b.3. Sancțiunea dep ășirii termenului
b.4. Transpunerea anticipat ă
C. Limitările libertății de alegere a formelor și mijloacelor de transpunere

7
a. Măsurile care garanteaz ă efectul util
b. Forța juridică și caracterul constrâng ător ale măsurilor de transpunere
D. Consecin țele obligativit ății transpunerii – for ță normativ ă limitată
3. Efectul direct
A. Fundamentarea jurispruden țială
B. Refuzul instan țelor naționale de recunoa ștere a efectului direct al directivelor
a. Aspectele jurispruden țiale
b. Poziția doctrinei
C. Contestarea efectului direct al directivelor și jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii
Europene
D. Limitele efectului direct al directivelor și jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii
Europene
a. Tipurile de efect direct
a.1. Existen ța efectului direct vertical ascendent. Inexisten ța efectului
direct vertical descendent
a.2. Inexisten ța efectului direct orizontal
a.3. Efectul direct orizontal incidental a.4. Efectul direct restrâns și condiționat
b. Condițiile producerii efectului direct
E. Cazurile producerii efectului direct al directivelor
a. Lipsa transpunerii b. Transpunerea incorect ă
F. Momentul invoc ării efectului direct al directivelor în cazul ader ării de noi state
membre
4.
Invocabilitatea directivelor
A. Aspecte generale. No țiunea și sfera de aplicare
B. Invocabilitatea de intrepretare conform ă
a. Noțiunea
b. Limitele
C. Invocabilitatea de repara ție
a. Noțiunea
b. Situația nepunerii în aplicare a directivelor. Fundamentare jurispruden țială,
condiții și procedur ă
c. Situația punerii în aplicare gre șite a directivelor. Fundamentare jurispruden țială,
condiții și procedur ă

8
D. Invocabilitatea de excludere
a. Noțiunea
b. Corelația cu efectul direct
5. Concluzii
Secțiunea a IV-a. Aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale deciziilor
1. Deciziile Uniunii Europene – aspecte generale
A. Deciziile – izvor derivat al dreptului Uniunii Europene
B. Alte tipuri de decizii
2. Fundamentul aplicabilit ății directe și efectului direct ale deciziilor Uniunii Europene
A. Fundamentarea doctrinar ă a aplicabilit ății directe a deciziilor Uniunii Europene
B. Fundamentarea doctrinar ă, respectiv jurispruden țială a efectului direct al deciziilor
Uniunii Europene – distinc ție între deciziile adresate particularilor și deciziile
adresate statelor
3. Tipurile de efect direct
A. Efectul direct vertical
B. Efectul direct orizontal
C. Efectul direct complet/restrâns și condiționat
4. Condițiile efectului direct al deciziilor
5. Concluzii
Secțiunea a V-a. Aplicabilitatea direct ă si efectul direct ale dreptului derivat al Uniunii
Europene f ără forță juridică obligatorie
1. Aspecte generale
2. Izvoarele derivate ale dreptului Uniunii Europene f ără forță juridică obligatorie:
recomand ările și avizele
A. Recomand ările
B. Avizele
3. Aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale recomand ărilor și avizelor
4. Concluzii

CAPITOLUL VI. CONSECIN ȚELE TEORIEI EFECTULUI DIRECT

Secțiunea I . Efectul pozitiv în favoarea justi țiabililor
Secțiunea a II-a. Efectul negativ împotriva statelor membre
Secțiunea a III-a. Efectul direct – f undament al principiului suprema ției dreptului Uniunii
Europene

9
1. Supremația dreptului Uniunii Europene – no țiune și fundamentare
2. Raportul dintre efectul direct și suprema ția dreptului Uniunii Europene
A. Literatura juridic ă
B. Jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii Europene
C. Cadrul legislativ român
D. Jurispruden ța română
Secțiunea a IV-a. Concluzii

CAPITOLUL VII. EFECTUL INDIRECT – MIJLOC DE SURMONTARE A
LIMITELOR EFECTULUI DIRECT

Secțiunea I . Aspecte generale
1. Noțiunea efectului indirect. Preciz ări terminologice
2. Contextul consacr ării efectului indirect. Fundament și sferă de aplicare
Secțiunea a II-a . Normele na ționale supuse efectului indirect al dreptului Uniunii
Europene
1. Stabilirea jurispruden țială a sferei de aplicare ini țiale
2. Extinderea jurispruden țială a sferei de aplicare
Secțiunea a III-a. Efectul indirect al dreptului primar și derivat al Uniunii Europene
1. Efectul indirect al dreptului primar
2. Efectul indirect al dreptului derivat
A. Efectul indirect al regulamentelor
B. Efectul indirect al directivelor
C. Efectul indirect al deciziilor
D. Efectul indirect al dreptului derivat f ără forță juridică obligatorie
Secțiunea a IV-a. Concluzii

CAPITOLUL VIII. JURISPRUDEN ȚA ROMÂN Ă. RECUNOA ȘTEREA ȘI
APLICAREA EFECTULUI DIRECT AL IZVOARELOR DREPTULUI UNIUNII
EUROPENE

Secțiunea I. Efectul direct al Tratatelor. Taxa special ă pentru autoturisme și autovehicule
1. Dispozițiile legale interne și ale Uniunii Europene
2. Soluțiile instan țelor naționale
3. Întrebările preliminare adresate Cur ții de Justi ție a Uniunii Europene
4. Poziția Comisiei Europene

10
Secțiunea a II-a. Efectul direct al regulamentelor. Regulamentul Consiliului (CE) nr.
44/2001 și Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003
1. Aspecte teoretice
A. Raportul dintre dreptul român și Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003,
respectiv Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001
B. Raportul dintre Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003 și Conven ția de la
Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale r ăpirii interna ționale de
copii
C. Raportul dintre Conven ția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile
ale răpirii interna ționale de copii și Convenția pentru Ap ărarea Drepturilor Omului și
a Libertăților Fundamentale
2. Poziția instanțelor române
Secțiunea a III-a. Efectul direct al directivelor. Libera circula ție a persoanelor – Directiva
Parlamentului European și Consiliului nr. 2004/38/CE
1. Jurispruden ța instanțelor române privind efectul direct vertical al directivei nr. 2004/38/CE
A. Cadrul legal – reglement ări naționale și ale Uniunii Europene
B. Poziția Curții Constitu ționale a României
C. Cazuistica instan țelor române
2. Răspunsul Cur ții de Justi ție a Uniunii Europene – recursul prejudicial în cazul Gheorghe
Jipa
Secțiunea a IV-a. Concluzii

CAPITOLUL IX. CONCLUZII GENERALE ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Secțiunea I. Concluzii generale
Secțiunea a II-a. Propuneri de lege ferenda
BIBLIOGRAFIE

11
I. Actualitatea temei investigate și elementele de noutate

În lipsa unor prevederi exprese ale Tratatelor constitutive ale Comunit ăților Europene1
și celor ulterioare, prin care s ă fie reglementat raportul dintre dreptul na țional și dreptul
comunitar (în prezent, dreptul Uniunii Europene – U.E.)2, sarcina de a stabili caracterul rela ției
dintre cele dou ă ordini juridice a revenit Cur ții de Justi ție a Comunit ăților Europene – C.J.C.E.
(în prezent, Curtea de Justi ție a Uniunii Europene – C.J.).
În soluționarea acestei delicate probleme juridice, C.J. a pornit de la raportul dintre
dreptul interna țional și dreptul intern, apreciind, ini țial, că fosta Comunitate Economic ă
European ă (C.E.E.) constituie doar o „nou ă ordine juridic ă de drept interna țional”3.
Dintre cele dou ă teorii (dualist ă și moniste) care definesc acest raport, în egal ă măsură
acceptate, s-a subliniat, îns ă, că numai teoria monist ă, cu suprema ția dreptului interna țional
asupra dreptului intern (nu cea dualist ă) este în m ăsură să asigure atingerea obiectivelor
C.E.E. și, ca atare, numai aceasta poate reglementa raportul dintre dreptul intern al statelor
membre și dreptul comunitar4.
Pornind de la aceste premise, preciz ăm că ordinea juridic ă a Uniunii Europene, de și
integrată în sistemele juridice interne ale statelor membre, r ămâne, îns ă, autonom ă față de
ordinea juridic ă națională.
În consecin ță, Curtea de Justi ție a Uniunii Europene nu va putea aplica norme de drept
intern, nu este competent ă să verifice legalitatea unui act sau m ăsuri interne și nici nu are
misiunea de a interpreta dreptul na țional5, competen ța sa rezumându-se la interpretarea și
aplicarea dreptului Uniunii.
Pe de alt ă parte, instan țele naționale nu pot ignora dreptul U.E., integrat în propriile
sistemele de drept și pe care sunt obligate s ă îl aplice imediat, direct și prioritar fa ță de dreptul
intern.
În acest context, consider ăm utilă prezentarea succint ă a izvoarelor dreptului U.E.

1 Avem în vedere Comunitatea European ă a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Economic ă European ă și
Comunitatea European ă a Energiei Atomice, anterior intr ării în vigoare a Tratatului de la Lisabona (orice referire
ulterioară, în cuprinsul tezei, la „Comunit ăți”, trebuie în țeleasă conform celor ar ătate anterior).
2 Pe parcursul tezei, se va folosi fie sintagma „drept comunitar”, fie cea de „drept al Uniunii Europene”, în
funcție de contextul concret al utiliz ării acestora (spre exemplu, dac ă se vor expune considerentele Cur ții de
Justiție de la Luxemburg dintr-o hot ărâre pronun țată anterior intr ării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se va
face referire la dreptul comunitar, conform considerentelor înse și ale Cur ții; dimpotriv ă, atunci când vor fi
prezentate izvoarele de drept în sistemul actual al Uniunii Europene, se va opta pentru sintagma „drept al Uniunii Europene”).
3 Hotărârea C.J.C.E. din 05.02.1963, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend & Loos c.
Netherlands Inland Revenue Administration , C-26/62.
4 Hotărârea C.J.C.E. din 03.04.1968, Firma Molkerei-Zentrale/Hauptzollamt Paderborn , C-28/67.
5 Roxana Munteanu , Drept European. Evolu ție – Institu ții – Ordine juridic ă, Ed. Oscar Print, Bucure ști, 1996,
p. 270: „competent ă pentru a interpreta Tratatul, Curtea nu poate fi (…) pentru a interpreta legea na țională”.

12
Acestea au fost clasificate de doctrina de specialitate în func ție de mai multe criterii,
cea mai mare sus ținere având, îns ă, criteriul for ței juridice6, prin raportare la care sunt
identificate urm ătoarele mari categorii de izvoare ale dreptului U.E.:
• dreptul originar – reprezentat de Tratate (Tratatele originare, Tratatele
modificatoare, protocoalele și declara țiile anexate Tratatelor originare/modificatoare),
Statutele B ăncii Europene de Investi ții (B.E.I.), Cur ții de Justi ție a Uniunii Europene, Statutul
Sistemului European al B ăncilor Centrale (S.E.B.C.) și Statutul B ăncii Centrale Europene
(B.C.E.), tratatele și actele care modific ă sistemul institu țional al U.E.7, tratatele și actele care
aduc modific ări reglement ărilor bugetare8, precum și tratatele și actele cu privire la aderarea
noilor state;
• dreptul derivat – constituit din ansamblul actelor unilaterale ale institu țiilor U.E.,
respectiv: acte juridice cu for ță obligatorie (regulamentul, directiva și decizia) și acte juridice
fără forță obligatorie (recomandarea și avizul);
• angajamentele externe ale Comunit ăților/Uniunii Europene (acordurile încheiate de
Comunități/Uniune cu statele ter țe sau cu organiza țiile interna ționale, actele unilaterale
adoptate de organele înfiin țate prin acordurile externe ale Comunit ăților/Uniunii Europene,
unele tratate încheiate de statele membre ale Comunit ăților cu statele ter țe, anterior ader ării);
• dreptul complementar (conven țiile, deciziile și acordurile convenite prin
reprezentan ții guvernelor statelor membre reuni ți în cadrul Consiliului; declara țiile, rezolu țiile
și luările de pozi ție ale Comunit ăților/Uniunii, adoptate de comun acord cu statele membre).
Acestor categorii de izvoare li se adaug ă izvoarele nescrise, reprezentate de:
• jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii Europene și
• principiile generale de drept .
Contrar dreptului interna țional public, unde cutuma reprezint ă o sursă fundamental ă de
drept9, aceasta este „cvasi-inexistent ă”10 în dreptul Uniunii Europene, C.J.U.E. evitând s ă își
fundamenteze hot ărârile în exclusivitate pe cutum ă, în considerarea ra ționamentului conform

6 Augustin Fuerea , Manualul Uniunii Europene , ed. a IV-a rev ăzută și adăugită după Tratatul de la Lisabona
(2007/2009), Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2010, p. 133 și urm.
7 De exemplu, Tratatul de la Bruxelles, prin care s-au instituit un Consiliu unic și o Comisie unic ă (semnat la
08.04.1965 și intrat în vigoare la 01.07.1967), precum și Actul din 20.09.1976, cu privire la alegerea
reprezentan ților Adun ării prin sufragiu universal direct, intrat în vigoare la 01.07.1978.
8 În acest sens, Tratatele de modificare a unor dispozi ții bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunit ăților
Europene și a Tratatului de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunit ăților Europene,
semnate la Luxemburg, la 22.04.1970 (intrat în vigoare la 01.01.1971), respectiv la Bruxelles, la 22.07.1975 (intrat în vigoare la 01.06.1977); de asemenea, decizia din 21.04.1970, cu privire la înlocuirea contribu țiilor
financiare prin resurse proprii Comunit ăților (intrat ă în vigoare la 01.01.1971).
9 Raluca Miga-Be șteliu, Drept interna țional public , vol. I, Ed. All Beck, Bucure ști, 2005, p. 68.
10 Augustin Fuerea , Drept comunitar European. Partea general ă, Ed. All Beck, Bucure ști, 2003, p. 150.

13
căruia cutuma nu ar putea schimba sau altera dispozi țiile dreptului Uniunii și, cu atât mai
mult, nu ar putea fi acceptat ă o cutumă contra legem .
Față de aspectele expuse, consider ăm că dezvoltarea temei referitoare la aplicarea
directă a dreptului primar și derivat al Uniunii Europene în dreptul intern al statelor membre,
în cadrul tezei de doctorat, este necesară și utilă.
Cu titlu preliminar, preciz ăm că tema tezei de doctorat ( aplicarea directă) nu se
rezumă numai la „ aplicabilitatea directă”, ci are în vedere, în egal ă măsură, și „efectul direct”,
cele două noțiuni fiind folosite alternativ atât în doctrin ă, cât și în jurispruden ță, deși acestea
nu sunt identice din punct de vedere conceptual.
Referitor la necesitatea și utilitatea analizei temei propuse, semnal ăm că, până în
prezent, aceasta nu a fost cercetat ă în literatura juridic ă din România în mod autonom, ci
numai incidental, în contextul prezent ării generale a caracteristicilor raportului dintre dreptul
Uniunii și dreptul na țional al statelor membre.
Următoarele argumente sunt, de asemenea, definitorii, în opinia noastr ă, cu privire la
necesitatea cercet ării:
• locul și rolul aplicabilit ății directe și efectului direct ale dreptului Uniunii
Europene sunt centrale în cadrul dreptului Uniunii.
În acest sens, preciz ăm că aplicabilitatea direct ă a dreptului U.E. reprezint ă una dintre
caracteristicile cele mai importante (al ături de aplicabilitatea imediat ă și aplicabilitatea
prioritară) ale dreptului Uniunii Europene; pe de alt ă parte, efectul direct este cea mai eficace
metodă de protec ție a drepturilor conferite particularilor11 de normele Uniunii;
• aderarea României la Uniunea European ă (1 ianuarie 2007) a determinat
necesitatea aprofund ării, atât de c ătre teoreticieni, cât și de către practicieni, a cunoa șterii
dreptului Uniunii Europene în general și, în special, a aplicabilit ății directe și efectului direct
ale dreptului U.E. în dreptul intern al statelor membre;
• începând cu data de 1 ianuarie 2007, judec ătorul român (precum și toate
autoritățile naționale) este obligat s ă cunoască și să aplice direct, imediat și prioritar, precum
și în mod corect și complet, actele juridice ale Uniunii Europene . De altfel, judec ătorul
național este considerat, în prezent, ca fiind judec ătorul Uniunii Europene „de drept comun”12.
Elementele de noutate se constituie în prezentarea sistematic ă, precum și analiza
detaliată a temei propuse, pornind de la studiul elementelor tehnico-juridice și
jurispruden țiale; de asemenea, un caracter novator are și expunerea principalelor tipologii de

11 Prin particulari, la nivelul U.E., se au în vedere persoanele fizice și juridice de drept privat – Augustin Fuerea ,
Drept comunitar European. Partea general ă, op. cit., p. 34, 115.
12 Hotărârea C.J.C.E. din 09.03.1978, Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal SpA, C-106/77.

14
cauze care au condus la aplicarea de c ătre instan țele române a izvoarelor de drept primar și
derivat ale Uniunii Europene.

II. Scopul și obiectivele tezei de doctorat

Încă de la elaborarea planului, scopul urmărit a fost acela de a examina, în
profunzime, aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale acelor izvoare, care, în ierarhia
izvoarelor dreptului Uniunii Europene (astfel cum aceasta a fost stabilit ă pe cale
jurispruden țială, de către Curtea de Justi ție de la Luxemburg13), se situeaz ă în vârful
„piramidei for ței juridice”14, respectiv izvoarele de drept primar și cele de drept derivat.
În acest sens, din punct de vedere teoretic , s-a urmărit prezentarea evolutiv ă a teoriei
efectului direct în dreptul Uniunii Europene (începând de la momentul cre ării jurispruden țiale
a acesteia, prin binecunoscuta hot ărâre Van Gend & Loos15 și până în prezent), precum și
particularizarea aplicabilit ății directe și a efectului direct în cazul fiec ăruia dintre izvoarele de
drept primar și secundar.
Sub aspect teoretic, dar și practic , s-a insistat asupra eviden țierii consecin țelor pe care
consacrarea teoriei efectului direct le-a avut pentru ordinea juridic ă a Uniunii Europene, a
modalităților de surmontare a limitelor acestei teorii, ca și a impactului pe care aplicabilitatea
directă și efectul direct îl au asupra activit ății instanțelor române, ulterior ader ării României la
Uniunea European ă.
Față de cele men ționate, ne-am propus urm ătoarele obiective :
• prezentarea raportului dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern al statelor
membre , pornind de la aspecte de ordin general (sens în care vor fi prezentate teoria dualist ă
și teoriile moniste) și particularizând prin aplicarea acestora la cazul României; pentru a
asigura o privire de ansamblu, vom analiza acelea și aspecte și în ceea ce prive ște raportul
dintre dreptul interna țional și dreptul na țional.
Vom identifica, în acest context, cele trei principale caracteristici ale dreptului Uniunii
Europene (aplicabilitate imediat ă, directă și prioritar ă a normelor juridice ale U.E.).

13 Augustin Fuerea , Drept comunitar European. Partea general ă, op. cit., p. 151, arat ă că: „Piramida legislativ ă
a izvoarelor de drept comunitar nu este prev ăzută de acte normative, ci C.J.C.E., f ără a avea preten ția de a realiza
o ierarhizare absolut ă, a stabilit o ordonare logic ă a sistemului izvoarelor comunitare în func ție de originea și
baza juridic ă care a permis adoptarea lor și de relația dintre ele”.
14 Conform Augustin Fuerea , Drept comunitar European. Partea general ă, op. cit., p. 152, din punctul de
vedere al for ței juridice, piramida legislativ ă este urm ătoarea: tratate, principii generale de drept, acorduri
internaționale, drept derivat, izvoare complementare.
15 Hotărârea C.J.C.E. din 05.02.1963, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend & Loos c.
Netherlands Inland Revenue Administration , C-26/62, precitat ă.

15
Subsecvent stabilirii acestora, analiza va aduce în prim-planul aten ției una dintre
aceste caracteristici, respectiv aplicabilitatea direct ă;
• realizarea distinc ției între conceptele de „aplicabilitate direct ă” și „efect direct”,
precum și abordarea comparativ ă a noțiunilor în dreptul Uniunii Europene și dreptul
internațional , în vederea delimit ării contextului în care a fost elaborat ă teoria efectului direct,
ca și pentru a sublinia punctele de originalitate ale acesteia în dreptul Uniunii;
• analiza detaliat ă a conceptelor astfel identificate , a fundament ării
legale/jurispruden țiale/doctrinare a acestora, a tipurilor și condițiilor efectului direct, atât în
general, cât și pentru cazul particular al fiec ăruia dintre izvoarele dreptului U.E. primar și
derivat;
• explicarea consecin țelor teoretice și practice ale consacr ării teoriei efectului direct;
• expunerea teoriei efectului indirect al dreptului U.E. (obliga ția de interpretare a
legislației naționale în lumina instrumentelor dreptului Uniunii), aflat ă în strâns ă legătură cu
teoria efectului direct și principal mijloc de surmontare a limitelor acesteia;
• examinarea jurispruden ței române relevante în ceea ce prive ște recunoa șterea și
aplicarea teoriei efectului direct/aplicabilit ății directe ale izvoarelor de drept primar și
secundar ale Uniunii Europene, urmând a fi prezentate principalele tipuri de cauze la soluționarea c ărora au fost avute în vedere izvoarele de drept ale U.E. men ționate anterior,
hotărârile instan țelor române, precum și comentariul acestora.

III. Metodele de cercetare folosite pentru redactarea tezei
de doctorat

În vederea atingerii scopului și obiectivelor enun țate, în procesul elabor ării tezei a fost
selectat materialul legislativ, jurispruden țial și doctrinar, român și străin, folosindu-se metoda
istorică, comparativ ă, logică și sistemic ă, după cum urmeaz ă:
• metoda istoric ă a fost utilizat ă pentru a analiza evolu ția conceptului de „efect
direct”, a condi țiilor impuse de jurispruden ța Curții de Justi ție pentru re ținerea inciden ței
teoriei efectului direct, ca și a ariei de aplicare a teoriei efectului indirect;
• metoda comparativ ă a fost aplicat ă pentru a realiza un studiu comparat între
raportul dintre dreptul na țional, pe de o parte, și dreptul Uniunii Europene/dreptul
internațional, pe de alt ă parte, precum și pentru prezentarea comparativ ă a conceptelor de
„efect direct” și „aplicabilitate direct ă”, în dreptul interna țional și dreptul U.E.;

16
• metoda logic ă (analiza deductiv ă, inductiv ă, de generalizare) a constat în efectuarea
sintezei punctelor de vedere exprimate de autori români și străini cu privire la tema
investigat ă, precum și în exprimarea concluziilor proprii;
• metoda sistemic ă a fost folosit ă în cercetarea și prezentarea hot ărârilor relevante din
jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii Europene și a instan țelor române, precum și a
normelor juridice ale Uniunii și naționale, în materie.
Menționăm, totodat ă, că realizarea activit ății de cercetare a fost facilitat ă și de
utilizarea diverselor mijloace de stocare a informa ției în format electronic, în special a bazelor
de date care cuprind legisla ția și jurispruden ța internă (de exemplu, Lex Expert, portalul de
legislație al Ministerului Justi ției sau Indaco Lege Online) și cea a Uniunii Europene (Pre-lex,
Eur-lex și Celex, precum și CuriaIntranet, Portail Interne, Bibliothèque Numérique,
Périodiques électroniques – acestea din urm ă rezervate personalului Cur ții de Justi ție a
Uniunii Europene).

IV. Prezentarea general ă a tezei de doctorat

Pentru realizarea scopului propus, dar și a obiectivelor, structura tezei a fost conceput ă
astfel:
• introducerea , care cuprinde o prezentare general ă a problemei cercetate;
• 8 capitole , structurate în mai multe sec țiuni și puncte, în cuprinsul c ărora sunt
examinate, pe larg, aspectele teoretice și practice care țin de aplicarea direct ă și efectul direct
ale dreptului primar și derivat al Uniunii Europene în dreptul intern al statelor membre;
• concluziile generale și propunerile de lege ferenda ;
• bibliografia , care reprezint ă suportul doctrinar, legislativ și jurispruden țial al tezei.

***

CAPITOLUL I, intitulat „Raportul dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul
intern al statelor membre” , este format din 3 sec țiuni.
Secțiunea I tratează aspectele teoretice referitoare la teoria dualist ă și teoriile moniste,
precum și modul în care acestea influen țează aplicarea dreptului interna țional în ordinea
juridică internă, pe de o parte, și aplicarea dreptului Uniunii Europene în dreptul intern al
statelor membre, pe de alt ă parte.

17
Astfel, teoria dualist ă16 susține că există două ordini juridice total independente și
separate – cea intern ă și cea interna țională; „cele dou ă ordini juridice reprezint ă două sisteme
independente și separate, care coexist ă în paralel ca ni ște compartimente etan șe”17.
Ordinea juridic ă internațională și ordinea juridic ă națională sunt, deci, dou ă sisteme
juridice între care nu exist ă un raport de subordonare, iar pentru ca normele dreptului
internațional conven țional să producă efect în ordinea juridic ă internă a unui stat contractant
sunt necesare proceduri de receptare.
Spre deosebire de teoria dualist ă, teoriile moniste pornesc de la ideea c ă există o
singură ordine juridic ă cu două componente, dreptul na țional și dreptul interna țional, iar una
dintre aceste componente primeaz ă asupra celeilalte18; în acest caz, nu sunt necesare m ăsuri
de receptare.
Există, ca atare, dou ă teze moniste, care postuleaz ă fie primatul dreptului interna țional,
fie primatul dreptului intern; prima este rezultatul concep țiilor lui Kelsen și, în general, a
„școlii normativiste” formate la Viena, iar cea de a doua are ca adep ți pe M. Wenzel, E.
Kauffman, A. Zorn, care pornesc de la concep țiile filosofice ale lui Hegel ( școala de la Bonn).
Pentru reglementarea raportului cu dreptul na țional al statelor contractante, dreptul
internațional accept ă atât teoriile moniste, cât și pe cea dualist ă; dimpotriv ă, dreptul Uniunii
Europene recunoa ște doar teoria monist ă, caracterizat ă prin aplicabilitatea imediat ă a
dreptului U.E. în dreptul na țional al statelor membre.
În cadrul Secțiunii a II-a, este prezentat cadrul legislativ român , fiind identificate, pe
de o parte, reglement ările constitu ționale privind raportul dintre dreptul interna țional și
dreptul intern român/raportul dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern român, iar, pe
de altă parte, op țiunea legiuitorului na țional pentru teoria dualist ă/teoriile moniste în cazul
fiecăruia dintre cele dou ă rapoarte la care s-a f ăcut referire anterior.
Am constatat c ă raportul dintre dreptul interna țional și dreptul intern român este supus
prevederilor art. 11 și 20 din Constitu ția României republicat ă19, iar raportul dintre dreptul
Uniunii Europene și dreptul român este reglementat de dispozi țiile art. 148 alin. (2)20.

16 Având ca sus ținători pe germani și italieni – teoria a fost dezvoltat ă de Triepel, în 1923 și de Anzilotti, în 1929.
17 Augustin Fuerea , Dreptul comunitar al afacerilor, Ediția a II-a rev ăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, Bucure ști, 2006, p. 34.
18 Augustin Fuerea , Drept comunitar European. Partea general ă, op. cit., p. 137: „norma de drept intern se afl ă
în aceeași sferă cu cea na țională, existând un raport de supra/subordonare”.
19 Publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 767 din 31.10.2003; Legea de revizuire a Constitu ției României
nr. 429/2003 a fost publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 758 din 29.10.2003 și aprobat ă prin
referendumul na țional din 18-19 octombrie 2003.
Art. 11 Constitu ție („Dreptul interna țional și dreptul intern”) prevede: „(1) Statul român se oblig ă să
îndeplineasc ă întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din Tratatele la care este parte. (2) Tratatele
ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispozi ții contrare Constitu ției, ratificarea lui poate avea loc numai dup ă
revizuirea Constitu ției”.

18
Secțiunea a III-a a Capitolului I cuprinde concluziile rezultate din analiza efectuat ă.
Astfel, am observat c ă soluția asupra raportului dintre dreptul na țional și dreptul
internațional este l ăsată la latitudinea fiec ărui stat, care îl reglementeaz ă în funcție de
concepția pe care o adopt ă asupra rela țiilor dintre cele dou ă ordini juridice, prin aplicarea fie a
teoriei dualiste, fie a celei moniste21.
Ca atare, raportul dintre dreptul interna țional și dreptul intern este stabilit de norme
juridice apar ținând dreptului na țional (care, în general, sunt cuprinse în legile fundamentale
ale statelor).
Deși dualismul a dominat întreaga perioad ă interbelic ă, în prezent este preponderent
monismul, în varianta primatului dreptului interna țional.
Situația este diferit ă în ceea ce prive ște raportul dintre dreptul Uniunii Europene și
dreptul na țional al statelor membre, care este reglementat de dreptul U.E. (iar nu de dreptul
național) și nu lasă opțiunea între dualism și monism, impunând respectarea de c ătre statele
membre a monismului, cu primatul dreptului U.E.
În ceea ce prive ște cazul României, legiuitorul nostru a optat pentru teoria dualist ă cu
privire la raportul drept interna țional – drept intern (pentru raportul particular drept
internațional privind drepturile omului – drept român s-a stipulat teoria monist ă cu primatul
dreptului interna țional, exceptând cazul în care Constitu ția sau legile interne con țin dispozi ții
mai favorabile, situa ție în care primeaz ă dreptul intern).
Dimpotriv ă, teoria monist ă este regula referitoare la raportul dreptul U.E. – dreptul
român, cu prioritatea dreptului U.E.

Art. 20 din Constitu ție („Tratatele interna ționale privind drepturile omului”) stipuleaz ă:
„(1) Dispozi țiile constitu ționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în
concordan ță cu Declara ția Universal ă a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte Tratate la care România
este parte. (2) Dac ă există neconcordan țe între pactele și Tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglement ările interna ționale, cu excep ția
cazului în care Constitu ția sau legile interne con țin dispozi ții mai favorabile”.
20 Conform dispozi țiilor constitu ționale cuprinse în art. 148: „(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale
Uniunii Europene, în scopul transfer ării unor atribu ții către institu țiile comunitare, precum și al exercit ării în
comun cu celelalte state membre a competen țelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptat ă în ședința
comună a Camerei Deputa ților și Senatului, cu o majoritate de dou ă treimi din num ărul deputa ților și senatorilor.
(2) Ca urmare a ader ării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte
reglement ări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fa ță de dispozi țiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplic ă, în mod
corespunz ător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Pre ședintele României, Guvernul și autoritatea judec ătorească garanteaz ă aducerea la
îndeplinire a obliga țiilor rezultate din actul ader ării și din prevederile alineatului (2). (5) Guvernul transmite
celor dou ă Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea s ă fie supuse
aprobării instituțiilor Uniunii Europene.” (subl. n.)
21 Dumitra Popescu, Adrian N ăstase , Drept Interna țional Public , ed. revăzută și adăugită, Ed. Casa de editur ă
și presă „Șansa” – S.R.L., Bucure ști, 1997, p. 235-236, au subliniat c ă: „Dreptul interna țional nu con ține și nici
nu putea con ține reguli privind modul în care tratatele produc efecte în dreptul intern. În vederea aplic ării
tratatelor la care sunt p ărți, statele se conduc dup ă constituțiile lor (…).”

19
Am constatat, de asemenea, c ă, în prezent, controlul de constitu ționalitate al tratatelor
internaționale și, respectiv, ale Uniunii Europene este permis de Constitu ția română.
Totodată, am eviden țiat faptul c ă, în caz de conflict între norma intern ă și norma
internațională privind drepturile omului/norma U.E., competen ța aparține instan țelor de drept
comun, care vor solu ționa conflictul prin aplicarea principiului priorit ății normei
internaționale (cu excep ția situației normelor constitu ționale sau legale na ționale mai
favorabile, când vor prima acestea din urm ă)/normei U.E., indiferent de for ța juridică a
normei de drept intern contrare (chiar dac ă aceasta este o prevedere constitu țională).

Capitolul al II-lea („Aplicabilitatea direct ă și efectul direct în dreptul Uniunii
Europene și dreptul interna țional public – privire comparativ ă”) conține un studiu
comparat al uneia dintre caracteristicile de baz ă a raportului drept U.E. – drept na țional
identificate anterior, și anume aplicabilitatea direct ă, precum și al efectului direct.
Secțiunea I debutează cu mai multe precizări terminologice absolut necesare, întrucât
noțiunile de „aplicabilitate direct ă” și „efect direct” sunt folosite alternativ, atât în dreptul
Uniunii Europene, cât și în dreptul interna țional.
În acest context, au fost f ăcute două precizări, după cum urmeaz ă:
• în ambele ordini juridice, no țiunile sunt distincte (aplicabilitatea direct ă se
caracterizeaz ă prin inexisten ța unor măsuri de transpunere, iar efectul direct se raporteaz ă, în
principal, la crearea de drepturi în patrimoniul particularilor);
• înțelesul celor dou ă noțiuni este, în esen ță, același, atât în dreptul Uniunii Europene,
cât și în dreptul interna țional .
Subsecvent, Secțiunile a II-a și a III-a („Efectul direct și dreptul interna țional”,
respectiv „Efectul direct și dreptul Uniunii Europene”) analizează cazul mai problematic al
noțiunii efectului direct în fiecare dintre cele dou ă ordini juridice (aplicabilitatea direct ă,
dimpotriv ă, este o no țiune care nu a comportat nicio controvers ă).
În cadrul Secțiunii a II-a , este identificat ă originea jurispruden țială a conceptului
efectului direct în dreptul interna țional , reprezentat ă de Avizul din 3 martie 1928 al Curții
Permanente Interna ționale de Justi ție (C.P.I.J.)22.
C.P.I.J. a statuat în mod expres efectul direct al tratatelor interna ționale: „Conform
unui principiu de drept interna țional bine stabilit, un acord interna țional nu poate, în sine, crea
în mod direct drepturi și obligații pentru persoane particulare. Dar nu poate fi contestat faptul

22 Litigiul finalizat prin pronun țarea acestei hot ărâri a luat în discu ție dacă angajații Căii Ferate din ora șul
Dantzig (deveni ți funcționari polonezi) puteau invoca anumite prevederi ale Tratatului dintre ora șul Dantzig și
Polonia, în fa ța instanțelor din Dantzig, sesizate cu solu ționarea unor cereri pecuniare împotriva angajatorului
polonez (în condi țiile în care Polonia nu luase m ăsuri implementare a tratatului).

20
că însuși obiectul unui acord interna țional, în inten ția părților contractante, ar putea fi
adoptarea, de c ătre părți, a unor reguli determinate care s ă creeze drepturi și obligații pentru
indivizi, și susceptibile de a fi aplicate de c ătre tribunalele na ționale. (…) Inten ția părților –
care trebuie c ăutată în conținutul acordului (…) – este decisiv ă.”23
Comentariul jurispruden ței, redate anterior, relev ă că efectul direct al tratatelor
internaționale trebuie analizat pentru fiecare caz în parte, iar criteriul determinant este
reprezentat de inten ția statelor p ărți contractante în sensul cre ării de drepturi și obligații în
favoarea, respectiv în sarcina indivizilor.
Totodată, fiind o excep ție de la regula general ă din dreptul interna țional conform
căreia tratatele interna ționale creeaz ă drepturi și obligații doar pentru state (subiectele clasice
ale deptului interna țional), aceasta trebuie interpretat ă în mod restrictiv și, ca atare, nu poate fi
presupusă.
În consecin ță, stabilirea efectului direct în dreptul interna țional este, de cele mai multe
ori, rezultatul interpret ării tratatelor, pentru a identifica voin ța autorilor acestora (întrucât
cazurile în care tratatele prev ăd în mod expres efectul direct al dispozi țiilor lor sunt „absolut
excepționale”24).
Această chestiune de interpretare ridic ă două probleme:
• în primul rând, din punct de vedere formal , identificarea autorit ății competente
(aceasta va fi stabilit ă de fiecare stat, în lipsa unei dispozi ții convenționale contrare);
• în al doilea rând, din punct de vedere material , identificarea criteriilor de
interpretare (este vorba despre criteriile men ționate de art. 31-33 din Conven ția de la Viena
1969 privind dreptul tratatelor, conform c ărora „un tratat trebuie interpretat cu bun ă credință,
potrivit sensului obi șnuit ce urmeaz ă a fi atribuit termenilor tratatului, în contextul și în
lumina obiectului și scopului s ău”)25.
În acest context, am f ăcut referire și la cazul particular al Conven ției pentru Ap ărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (C.E.D.O.), situa ție în care aceast ă intenție
este explicit ă, nefiind necesar a fi stabilit ă prin interpretarea Conven ției.
Astfel, art. 1 din Conven ție prevede c ă: „Înaltele p ărți contractante recunosc oric ărei
persoane aflate sub jurisdic ția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al prezentei
convenții”.

23 Curtea Permanent ă Internațională de Justiție, Avizul din 03.03.1928, cauza Dantzig.
24 Joe Verhoeven , La notion d’”applicabilité directe” du droit international, Revue Belge de Droit
International, vol. XV, 1980-2, p. 259.
25 J. Verhoeven, op. cit., p. 261-262; în acela și sens, Raluca Miga-Be șteliu, op. cit. , p. 119; Dumitra Popescu,
Adrian N ăstase , Florian Coman , op. cit., p. 224-225, care fac referire și la interpretarea tratatelor în lumina
lucrărilor preg ătitoare sau la regulile necodificate de interpretare, precum regula efectului util sau regula contra
proferentem (conform c ăreia, în caz de dubiu, clauzele unui tratat trebuie interpretate împotriva celui care le-a
redactat sau le-a impus).

21
În cadrul Secțiunii a III-a, am constatat existen ța aceluiași fundament jurispruden țial
al efectului direct și în cazul dreptului U.E.26, poziția instanței de la Luxemburg fiind în
sensul că acesta beneficiaz ă de o prezum ție (relativ ă) sub aspectul aptitudinii sale de a
produce efect direct (urmând a se stabili, îns ă, în mod concret, dac ă norma de drept U.E. în
discuție are sau nu efect direct, prin analiza îndeplinirii condi țiilor impuse în acest sens de
jurispruden ța C.J.U.E.).
Secțiunea a IV-a („Privire comparativ ă a noțiunilor de „aplicabilitate direct ă” și
„efect direct” în dreptul interna țional și dreptul Uniunii Europene”) sistematizeaz ă
aspectele expuse în cadrul sec țiunilor anterioare, stabilind:
• 1. aspectele comune celor dou ă ordini juridice, adic ă:
¾ noțiunile de „aplicabilitate direct ă” și „efect direct” au semnifica ții identice ;
¾ aplicabilitatea direct ă beneficiaz ă de reglementare legislativ ă numai în cazul
regulamentelor U.E.27; pentru restul izvoarelor dreptului U.E., ca și în situația
tratatelor de drept interna țional, aplicabilitatea direct ă are un fundament
doctrinar
¾ efectul direct a fost consacrat , în ambele cazuri, pe cale jurispruden țială.
• 2. deosebirile:
¾ condițiile de inciden ță a efectului direct – cel mai important aspect prive ște
criteriul subiectiv, legat de voin ța statelor de a asigura
indivizilor/particularilor posibilitatea valorific ării drepturilor/obliga țiilor
prevăzute de norma de drept interna țional/al U.E.
Astfel, acesta opereaz ă diferit: în situa ția dreptului interna țional, voin ța
trebuie stabilit ă de fiecare dat ă, de la caz la caz, pe când în situa ția dreptului
U.E. este prezumat ă. Mai mult, importan ța criteriului subiectiv s-a diminuat
progresiv în cazul dreptului Uniunii, în favoarea unui criteriu obiectiv, care pune accent pe natura normei U.E. invocate a avea efect direct, iar nu pe
voința statelor;
¾ prezumția de efect direct – în dreptul interna țional func ționează prezumția
că, de regul ă, normele nu produc efect direct, cu excep ția cazului când, din
cuprinsul tratatului, rezult ă voința statelor p ărți în sensul recunoa șterii
efectului direct. În dreptul Uniunii, prezum ția este în sensul c ă, dimpotriv ă,
de principiu, toate normele U.E. au aptitudinea de a produce efect direct,

26 Hotărârea C.J.C.E. din 05.02.1963, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend & Loos c.
Netherlands Inland Revenue Administration , C-26/62, precitat ă
27 Art. 288 alin. (2) T.F.U.E. (v.n. art. 189 T.C.E.E., art. 249 T.C.E.) prevede c ă regulamentul este direct
aplicabil în statele membre.

22
excepția apărând în situa ția în care, in concreto , se constat ă că norma în
discuție nu îndepline ște condițiile de claritate, precizie, necondi ționalitate;
¾ întinderea sferei de aplicare a efectului direct – toate izvoarele de drept al
U.E. beneficiaz ă de o prezum ție de efect direct (nu numai tratatele, ca în
cazul dreptului interna țional); totodat ă, criteriile de apreciere a efectului
direct al dreptului U.E. sunt mai „relaxate” decât în dreptul interna țional
întrucât au în vedere, în prezent, nu un aspect subiectiv (voin ța statelor), ci
aspecte obiective, care se analizeaz ă prin raportare la norma îns ăși în discuție.
Și în acest caz, ultima Sec țiune cuprinde concluziile .
Apreciem c ă aplicabilitatea direct ă a dreptului interna ți on al / al U .E. s e ra p o r te a z ă la
același aspect în ambele ordini juridice, și anume necesitatea (sau nu) adopt ării la nivel
național a unor m ăsuri de executare a normei interna ționale/de drept al Uniunii (în dreptul
internațional, noțiunea apare și sub denumirea de „self-executing”).
În ceea ce prive ște conceptul efectului direct, de și la nivel na țional se porne ște, de cele
mai multe ori, de la ideea c ă este specific dreptului Uniunii Europene, totu și, acesta nu este o
creație proprie acestuia.
Dimpotriv ă, noțiunea a fost preluat ă din dreptul interna țional28, iar originalitatea
considerabil ă a dreptului Uniunii „rezid ă mai degrab ă în întinderea acordat ă efectului direct”29
(decât în crearea acesteia), aspect care rezult ă atât din consacrarea prezum ției efectului direct
ca regulă în dreptul U.E., cât și din „generalizarea ( și obiectivizarea – n.n.) criteriilor de
interpretare a voin ței părților”30.

CAPITOLUL al III-lea tratează conceptele, fundamentarea, tipurile și condițiile
generale de efect direct în dreptul Uniunii Europene, astfel cum acestea au evoluat în
dreptul U.E., subsecvent prelu ării din dreptul interna țional a no țiunilor de „aplicabilitate
directă” și „efect direct”.
Secțiunea I conține delimitări conceptuale mai am ănunțite, care se impun prin
raportare la jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii Europene și literatura juridic ă de
specialitate.

28 Pentru o prezentare exhaustiv ă a noțiunii de „efect direct” în dreptul interna țional – André Nollkaemper , The
Direct Effect of Public International Law , în Direct Effect. Rethinking a Classic of EC Legal Doctrine , Jolande
M. Prinssen, Annette Schrauwen (editori), The Hogendorp Papers, Proceedings of the Annual Colloquium of the G. K. van Hogendorp Centre for European Constitutional Studies, Europa Law Publishing, Groningen, 2002, p. 157-200.
29 Raluca Bercea , Drept comunitar. Principii, op. cit., p. 212.
30 Joe Verhoeven , op. cit., p. 257.

23
Astfel, termenii de „aplicabilitate direct ă”, „efect direct”, „efect imediat” par adesea
sinonimi, întrucât C.J. îi folose ște alternativ31 (în special, în hot ărârile de început).
Spre exemplu, în hot ărârea Van Gend & Loos32 sunt folosite expresiile „efecte directe ”
și „efect imediat ”; în hotărârea Alfons Lütticke GmbH33 se folosește formularea „efect direct ”;
în hotărârile Jean Reyners34 și Gabrielle Defenne35 apare aceea și expresie, respectiv „efect
direct ”, iar în hot ărârile Fratelli Variola S.p.A.36 și Politi37 sunt folosite alternativ no țiunile de
„efect imediat ”, „aplicabilitate direct ă” și „efect direct ”38.
Tendința inițială a doctrinei39 a fost (similar, de altfel, jurispruden ței de început a
Curții de Justi ție) aceea de a încerca s ă defineasc ă efectul direct la care f ăcea referire
hotărârea Van Gend & Loos prin raportare la concepte deja cunoscute, precum „self-
executing”40 sau „aplicabilitate direct ă”41, care își aveau originea fie în dreptul constitu țional
național, fie în dreptul interna țional public.
În prezent, opiniile literaturii de specialitate prezint ă diferențieri, atât sub aspect strict
terminologic (fiind preferat ă fie sintagma „efect direct”, fie cea de „aplicabilitate direct ă”), cât
și cu privire la în țelesul substan țial al fiecăreia dintre aceste dou ă noțiuni.
Literatura juridic ă engleză42 a optat pentru sintagma „efect direct” și a subliniat faptul
că acest concept comport ă un sens mai larg și unul mai restrâns43.
Stricto sensu , efectul direct se refer ă la atributul unei norme juridice a U.E. de a crea
în patrimoniul persoanelor fizice și juridice drepturi pe care acestea le pot invoca direct în fa ța

31 În literatura juridic ă s-a vorbit chiar despre o „indiferen ță terminologic ă a Curții” – Robert Kovar , L’integrité
de l’effet direct du droit communautaire selon la jurisprudence de la Cour de Justice de la Communauté, Das
Europa der zweiten Generation, Ed. Nomos Verlagsgesellschaft, Baden-Baden, 1981, p. 151-169, p. 51.
32 Hotărârea C.J.C.E. din 05.02.1963, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend & Loos c.
Netherlands Inland Revenue Administration, C-26/62, precitat ă.
33 Hotărârea C.J.C.E. din 16.06.1966, Alfons Lütticke GmbH c. Hauptzollamt Sarrelouis , C-57/65.
34 Hotărârea C.J.C.E. din 21.06.1974, Jean Reyners c. Belgian State , C-2/74.
35 Hotărârea C.J.C.E. din 08.04.1976, Gabrielle Defenne c. Société anonyme belge de navigation aérienne
Sabena , C-43/75.
36 Hotărârea C.J.C.E. din 10.10.1973, Fratelli Variola S.p.A. c. Amministrazione italiana delle Finanze , C-34/73.
37 Hotărârea C.J.C.E. din 14.12.1971 , Politi S.A.S. c. Ministerul de Finan țe al Republicii Italiene , C-43/71.
38 Mai mult, în considerentele Cur ții în varianta în limba englez ă a hotărârii Politi este folosit ă sintagma „efect
direct ”, iar varianta în limba francez ă sintagma „efect imediat ”. Pe de altă parte, în cazul deciziei Van Gend &
Loos , varianta în limba francez ă folosește pluralul („effets directs”), ca și varianta în limba german ă
(„unmittelbare Wirkungen”); în schimb, în varianta în limba olandez ă apare singularul („onmiddelijk”).
39 Astfel cum subliniaz ă Tuomas Ojanen , The Changing Concept of Direct Effect of European Community law ,
Revue Européenne de Droit Public, vol. 12, nr. 4, 2000, p. 1253-1270, p. 1254.
40 Termenul se refer ă la un concept specific Statelor Unite ale Americii (S.U.A.), conform c ăruia un tratat self-
executing nu are nevoie de m ăsuri de transpunere – analogia este îns ă eronată, întrucât un astfel de tratat nu
creează drepturi în favoarea particularilor (ceea ce este specific conceptului efectului direct al dreptului U.E.).
41 Asimilarea efectului direct cu aplicabilitatea direct ă (noțiune care î și are originea în dreptul interna țional
public și se raporteaz ă la necesitatea adopt ării de măsuri de executare la nivel na țional) este și ea greșită.
42 Paul Craig , Gráinne de Búrca , EU Law, Text, Cases And Materials, ed. a IV-a, Ed. Oxford University Press,
2007, p. 268; Damian Chalmers , Christos Hadjiemmanuil , Giorgio Monti , Adam Tomkins , European
Union Law, Text and Materials , Ed. Cambridge University Press, 2006, p. 365 și urm.
43 Paul Craig , Gráinne de Búrca , op. cit., p. 269.

24
instanțelor lor na ționale împotriva altor persoane fizice sau juridice ori a autorit ăților publice
și statului (în acest sens, no țiunea a fost denumit ă „efect direct subiectiv”).
În sens larg, efectul direct se refer ă la atributul unei norme juridice a Uniunii de a
putea fi invocat ă într-un litigiu aflat pe rolul instan țelor naționale.
Nu mai este necesar, în acest caz, ca norma respectiv ă să creeze neap ărat un drept în
patrimoniul persoanei care o invoc ă; aceasta din urm ă are, însă, interesul de a o invoca, spre
exemplu, pentru a se proteja într-un litigiu sau pentru a înl ătura de la aplicare o norm ă
națională contrară dreptului U.E. (în acest sens, no țiunea a fost denumit ă „efect direct
obiectiv”).
Considera țiile literaturii engleze au fost preluate în parte și de literatura francez ă de
specialitate44, care folose ște și ea sintagma „efect direct” și se raporteaz ă la noțiunile de efect
direct subiectiv și efect direct obiectiv.
Alți doctrinari francezi45, delimitându-se de termenii conceptuali folosi ți de literatura
engleză, au optat pentru termenul de „aplicabilitate direct ă”, considerând c ă acesta este
preferabil celui de „efect direct”.
Mai mult, unii autori46 folosesc conceptul de „justi țiabilitate”, care este definit prin
raportare la faptul c ă o norm ă de drept al Uniunii are efect direct dac ă întrunește
caracteristicile care o fac susceptibil ă de aplicare jurisdic țională (adică „justițiabilă”).
De asemenea, o alt ă parte a literaturii franceze47 a diferen țiat între conceptul de „efect
direct”/„aplicabilitate direct ă” (în aceast ă opinie, aceste dou ă concepte au acela și înțeles în
plan substan țial) și noțiunea de „invocabilitate”.
Având în vedere c ă înțelesul noțiunilor de „aplicabilitate direct ă” și „efect direct” a
fost stabilit anterior, preciz ăm doar c ă aplicabilitatea imediat ă se raporteaz ă la faptul c ă
dreptul Uniunii Europene se integreaz ă automat în ordinea juridic ă internă a statelor membre,
păstrându-și calitatea de drept al Uniunii, f ără a fi necesar ă o formul ă specială de introducere
sau receptare în dreptul intern.
Tot în cadrul acestei prime Sec țiuni, sunt expuse și considerentele referitoare la
evoluția sferei de aplicare a conceptului de efect direct .

44 Joël Rideau , Droit Institutionnel de l’Union et des Communautés Européennes, ed. a III-a, Librairie Generale
de Droit et de Jurisprudence, E.J.A., 1999, p. 819 – sub aspect substan țial, autorul asimileaz ă noțiunea de „efect
direct” cu cea de „aplicabilitate direct ă” (din punct de vedere terminologic, prefer ă însă termenul de „efect
direct” utilizat de literatura englez ă).
45 Guy Isaac , Marc Blanquet , Droit général de I’Union Européenne, ed. a IX-a, Ed. Dalloz, 2006, p. 267 și
urm.
46 Pierre Pescatore , Le droit de l’intégration , Sijthoff, Leyde, 1972, preluat și discutat de Guy Isaac , Marc
Blanquet , op. cit., p. 272.
47 Joël Rideau , op. cit. , p. 819.

25
Astfel, no țiunea „ini țială” de „efect direct” se raporta numai la crearea de drepturi
subiective (substan țiale) în patrimoniul particularilor.
Subsecvent, efectul direct – raportat la particulari – a avut în vedere nu numai
drepturile substan țiale ale acestora, dar și dreptul procedural de a invoca normele de drept al
Uniunii Europene.
Mai mult, efectul direct nu s-a mai definit numai prin raportare la particulari (atât sub
aspect substan țial, cât și sub aspect procedural), ci și la instan țele naționale, care au obliga ția
de a lua în considerare la solu ționarea litigiului dedus judec ății normele de drept al Uniunii
care îndeplinesc condi țiile impuse pentru efectul direct (chiar și ex officio ).
Ceea ce este îns ă, într-adev ăr, remarcabil, este faptul c ă C.J.U.E. a recunoscut
aplicabilitatea teoriei efectului direct nu numai ca m ăsură de protec ție a particularilor,
asigurată de instan țele interne, dar și într-un domeniu care nu prive ște protecția drepturilor
conferite de norma U.E. particularilor, anume dreptul mediului.
Această abordare „modern ă” a conceptului de efect direct extinde foarte mult, în
opinia noastr ă, sfera ini țială de aplicare a teoriei efectului direct (limitat ă prin raportare la
particulari și drepturile acestora), realizând o „pasarel ă” de la situa ții concrete și individuale
către domenii de interes general.
În cadrul celei de Secțiunii a II-a , am considerat util ă prezentarea contextului mai
larg al consacr ării teoriei efectului direct (ca mijloc de asigurare a eficien ței dreptului
Uniunii Europene), care se raporteaz ă, în esență, la crearea unor mecanisme prin intermediul
cărora să fie asigurat ă efectivitatea dreptului U.E. în statele membre.
Am concluzionat c ă, în prezent, respectarea dreptului U.E. în plan na țional este
asigurată pe două căi:
• 1. la nivel „centralizat” și „public” , de către Comisie/statele membre, prin
acțiuni introduse în fa ța Curții de Justi ție a Uniunii Europene în baza art. 258 și
259 T.F.U.E.;
• 2. la nivel „descentralizat” și „privat” , de către particulari, prin ac țiuni
formulate în fa ța instanțelor naționale, întemeiate pe teoria efectului
direct/indirect al normei U.E. sau pe teoria r ăspunderii statului pentru înc ălcări
ale obliga țiilor impuse de dreptul U.E. (pentru considerente expuse pe larg în
teza de doctorat, am apreciat c ă efectul direct orizontal incidental nu poate fi
acceptat ca o cale privat ă eficientă).
Toate aceste c ăi, „publice” sau „private”, sunt independente unele de altele, iar
coexisten ța lor alc ătuiește noțiunea de „vigilen ță duală”, legitimat ă, inițial, de Curte și
preluată, ulterior, de literatura de specialitate.

26
Tot în cuprinsul acestei Sec țiuni, am analizat și fundamentarea
legală/jurispruden țială/doctrinar ă a aplicabilit ății directe și efectului direct .
Am concluzionat ar ătând că aplicabilitatea direct ă (existența sau inexisten ța acesteia)
are un fundament legal în cazul regulamentelor și directivelor și, respectiv, doctrinar în cazul
celorlalte izvoare de drept al Uniunii primar și derivat obligatoriu. Spre deosebire de
aplicabilitatea direct ă, în cazul c ăreia jurispruden ța C.J.U.E. este, practic, inexistent ă, efectul
direct are, preponderent, un fundament jurispruden țial (numai deciziile adresate particularilor
au un fundament doctrinar).
Întrucât teoria efectului direct al dreptului Uniunii Europene prezint ă o aplicare
diferențiată, în funcție de persoanele care invoc ă sau cărora le este opus ă norma de drept al
U.E. și de tipul normei invocate, Secțiunea a III-a cuprinde analiza tipurilor de efect direct .
Prin raportare la primul criteriu, am men ționat că efectul direct poate fi vertical
(vertical ascendent: particularii invoc ă norma U.E. împotriva statului/vertical descendent:
statul invoc ă norma U.E. împotriva particularilor) sau orizontal (particularii invoc ă norma
unul împotriva celuilalt).
Dacă norma juridic ă produce ambele tipuri de efect direct, se vorbe ște despre efect
direct complet; dimpotriv ă, dacă aceasta are doar efect direct vertical, se re ține un efect direct
restrâns.
Având în vedere criteriul izvorului de drept al U.E. invocat, efectul direct este
condiționat sau necondi ționat.
Secțiunea a IV-a identifică cerințele actuale impuse de jurispruden ța Curții de Justi ție
a Uniunii Europene pentru ca o norm ă juridică să aibă efect direct, și anume: 1. norma s ă fie
suficient de clar ă și precisă; 2. norma s ă fie necondi ționată (să nu fie subordonat ă, în ceea ce
privește executarea sau efectul ei, interven ției actelor adoptate de statele membre/institu țiile
Uniunii Europene).
Similar celorlalte Capitole, ultima Sec țiune este rezervat ă concluziilor , care relev ă, ca
element înc ă actual de controvers ă, recunoa șterea efectului direct orizontal incidental48, cu
referire la care persist ă o puternic ă opoziție, în special prin prisma faptului c ă acest concept
nu a fost suficient delimitat prin raportare la efectul direct orizontal „clasic” (acest aspect urmând a fi l ămurit, eventual, prin jurispruden ța ulterioar ă a instanței europene).

48 Contrar opozi ției inițiale a unora dintre statele membre cu referire la legitimarea jurispruden țială a căilor
private de asigurare a eficien ței dreptului U.E., teoriile efectului direct, efectului indirect și răspunderii statelor
pentru înc ălcarea dreptului U.E. sunt pe deplin acceptate în prezent.

27
CAPITOLUL al IV-lea („Aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale dreptului
primar al Uniunii Europene” ) este destinat analizei modului în care aspectele teoretice
redate anterior se aplic ă, în practic ă, în cazul izvoarelor dreptului primar al U.E.
Pentru a oferi o privire de ansamblu, am considerat oportun ă prezentarea (în cadrul
Secțiunii I ) unor aspecte generale referitoare la dreptul primar , identificând Tratatele
originare49, Tratatele și actele modificatoare50, precum și Tratatele compozite51.
Secțiunea a II-a dezvoltă fundamentul jurispruden țial al efectului direct al
Tratatelor Uniunii Europene.
Am subliniat c ă teoria efectului direct al dreptului Unuinii nu beneficia și nu
beneficiaz ă de o consacrare legislativ ă (nici la momentul încheierii Tratatelor institutive, nici
în prezent), crearea și dezvoltarea acesteia fiind consecin ța exclusiv ă a jurispruden ței Curții de
Justiție a Uniunii Europene.
Ca atare, analiza efectului direct al oric ăreia dintre izvoarele de drept al Uniunii
Europene (în cazul de fa ță, Tratatele) implic ă, în mod indispensabil, prezentarea
jurispruden ței (evolutive) a Cur ții.
Această activitate judiciar ă constantă și inovativ ă a Curții este prezentat ă în Secțiunea
a III-a, secțiune rezervat ă tipurilor de efect direct ale prevederilor Tratatelor Uniunii
Europene.
Am învederat, îns ă, că sfera larg ă de acțiune a conceptului de efect direct în cazul
Tratatelor a fost consacrat ă în urma unei activit ăți jurispruden țiale de durat ă, care s-a
desfășurat pe parcursul a mai mult de un deceniu.
Astfel, Curtea a recunoscut, pentru început, doar efectul direct vertical al dispozi țiilor
Tratatelor.
Această etapă a avut, la rândul ei, trei faze, ini țial fiind acceptat efectul direct al
Tratatelor în cazul obliga țiilor negative52, ulterior în situa ția obligațiilor pozitive53, iar, în
final, și în cazul neimplement ării principiilor dispuse de Tratate prin norme de drept derivat54.

49 Pentru Comunitatea European ă a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.), principalul instrument a fost Tratatul de la
Paris (T.C.E.C.O.), semnat la 18.04.1951, care a intrat în vigoare la 23.07.1952. Pentru Comunitatea Economic ă
European ă (C.E.E.) și Comunitatea European ă a Energiei Atomice (C.E.E.A.), principalele instrumente sunt
Tratatele semnate la Roma, la 25.03.1957, care au intrat în vigoare la 14.01.1958 (T.C.E.E. și T.C.E.E.A.).
50 După cum s-a constatat în literatura de specialitate ( Augustin Fuerea , Drept comunitar european. Partea
generală, op. cit., p. 49), „o prezentare exhaustiv ă de actualitate a acestor tratate și acte modificatoare este dificil
de realizat, dac ă nu chiar imposibil”. Constatarea este, într-adev ăr, justificat ă, întrucât modific ările și
completările aduse Tratatelor institutive rezult ă nu numai din tratate propriu-zise, ci și din tratate și acte care
modifică sistemul institu țional al U.E. sau reglement ările în materie bugetar ă; de asemenea, nu trebuie ignorate
nici tratatele și actele cu privire la aderarea noilor state.
51 Actul unic european (A.U.E.), semnat la Luxemburg și Haga, la 17 și 28.02.1986 (intrat în vigoare la
01.07.1987), Tratatul asupra Uniunii Europene (T.U.E.), semnat la Maastricht, la 07.02.1992 (intrat în vigoare la 01.11.1993) și Tratatul de la Amsterdam (T.A.), semnat la 02.10.1997 (intrat în vigoare la 01.05.1999).

28
Această primă etapă a durat mai mult 10 ani (1963-1974).
Subsecvent și la scurt timp de la recunoa șterea efectului direct vertical al Tratatelor,
într-o a doua etap ă, Curtea a recunoscut și efectul direct orizontal55 al acestora, la nivelul
anului 1976.
Ca atare, în prezent, prevederile cuprinse în Tratate au efect direct complet, în sensul
că pot fi invocate atât de particulari împotriva statului sau de stat împotriva particularilor
(efect direct vertical ascendent, respectiv descendent), cât și în litigiile dintre particulari (efect
direct orizontal).
Mai preciz ăm, în acord cu literatura de specialitate56, că soluția menționată anterior
referitoare la efectul direct complet al Tratatelor se aplic ă, în mod natural, și cu privire la
Tratatele modificatoare ale Tratatelor ini țiale și, în general, cu privire la întregul drept primar
al Uniunii Europene.
Prin raportare la cel de-al doilea criteriu de clasificare a tipurilor de efect direct
(criteriul izvorului de drept al Uniunii Europene invocat), Tratatele se încadreaz ă în categoria
izvoarelor de drept ale U.E. care au un efect direct condi ționat.
Condițiile necesar a fi îndeplinite, ca și teoria efectului direct îns ăși, au fost stipulate
tot pe cale jurispruden țială, făcând obiectul de analiz ă al Secțiunii a IV-a.
Acestea au fost indicate de Curte, ini țial, în cauza Van Gend & Loos57, însă, în cadrul
jurispruden ței ulterioare, s-a revenit asupra unora dintre ele, astfel încât, în prezent, condi țiile
cerute pentru ca o dispozi ție din Tratate s ă aibă efect direct sunt ca aceasta s ă fie: 1. suficient
de clară și precisă; 2. necondi ționată (să nu fie subordonat ă, în ceea ce prive ște executarea sau
efectul ei, interven ției vreunui act adoptat de statele membre sau de institu țiile Uniunii
Europene).

52 Hotărârea C.J.C.E. din 05.02.1963, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend & Loos c.
Netherlands Inland Revenue Administration , C-26/62, precitat ă.
53 Hotărârea C.J.C.E. din 16.06.1966, Alfons Lütticke GmbH c. Hauptzollamt Sarrelouis , C-57/65, precitat ă.
54 Hotărârea C.J.C.E. din 21.06.1974, Jean Reyners c. Belgian State, C-2/74, precitat ă; hotărârea C.J.C.E. din
03.12.1974, Johannes Henricus Maria van Binsbergen c. Bestuur van de Bedrijfsvereniging voor de
Metaalnijverheid, C-33/74.
55 Hotărârea C.J.C.E. din 08.04.1976, Gabrielle Defenne c. Société anonyme belge de navigation aérienne
Sabena , C-43/75, precitat ă.
56 Joël Rideau , op. cit. , p. 813.
57 Acestea erau urm ătoarele: 1. norma să fie clară și precisă – rațiunea acestei cerin țe este ca instan ța internă să
poată interpreta juridic prevederea respectiv ă; 2. norma să nu fie subordonat ă, în ceea ce prive ște executarea sau
efectul ei, interven ției vreunui act adoptat de statele membre sau de institu țiile Uniunii Europene – acesta este
cazul, în primul rând, al dispozi țiilor care stipuleaz ă o obligație negativ ă (prin însăși natura lor, acestea nu impun
vreo măsură de punere în executare); 3. norma să fie necondi ționată – această condiție nu este identic ă cu cea
de-a doua, ci se refer ă la faptul c ă norma Uniunii Europene nu trebuie s ă fie supus ă niciunui termen și niciunei
rezerve (este vorba, în aceast ă situație, despre o categorie special ă de prevederi din T.C.E.E., cele care instituiau
obligații tranzitorii, respectiv pentru perioada de tranzi ție care a durat pân ă în 1970, când restric țiile și barierele
din calea libert ăților fundamentale urmau s ă fie abolite între statele membre; 4. norma să reglementeze o
obligație negativ ă – în Van Gend , art. 12 T.C.E.E. reglementa o interdic ție.

29
Secțiunea a V-a cuprinde concluziile , în sensul c ă efectul direct și aplicabilitatea
directă ale Tratatelor sunt aspecte juridice pe deplin clarificate care, în prezent, nu mai
comportă niciun fel de controverse.
Astfel, Tratatele Uniunii Europene sunt direct aplicabile în dreptul intern al statelor
membre, aceast ă caracteristic ă având un fundament doctrinar (nu exist ă prevederi legale sub
acest aspect, iar pronun țarea unei hot ărâri nu a fost necesar ă, atât timp cât aceast ă
caracteristic ă nu a fost contestat ă).
De asemenea, teoria efectului direct al Tratatelor nu are nici ea un suport legal în
prevederile Tratatelor, ci a fost consacrat ă exclusiv pe cale jurispruden țială.

CAPITOLUL al V-lea se concentreaz ă asupra modului în care aplicabilitatea
directă și efectul direct se contureaz ă în cazul i zvoarelor dreptului derivat al Uniunii
Europene (regulamentele, directivele și deciziile – izvoare cu for ță juridică obligatorie – și
avizele și recomand ările – izvoare cu caracter facultativ -).
După o scurtă analiză (Secțiunea I ) a prevederilor legale care reglementeaz ă
izvoarele de drept secundar al Uniunii Europene (art. 288 T.F.U.E.58), a raportului dintre
acestea59 și a competen țelor institu țiilor Uniunii Europene în procesul de adoptare a
dreptului secundar , secțiunile urm ătoare focalizeaz ă asupra aplicabilit ății directe și efectului
direct al fiec ăruia dintre izvoarele derivate.
Aceste sec țiuni sunt organizate în mod similar, debutând cu prezentarea unor aspecte
generale legate de actul secundar în discu ție, continuând cu analiza existen ței și
fundamentului aplicabilit ății directe și efectului direct, a tipurilor și condițiilor de efect direct
și terminând cu prezentarea concluziilor aferente fiec ărei secțiuni.
Secțiunea a II-a este rezervat ă regulamentelor , cu privire la care am observat c ă sunt
direct aplicabile (fundamentul aplicabilit ății lor directe este reprezentat de art. 288 alin. (2)
T.F.U.E.) și, ca atare, nu au nevoie de m ăsuri de transpunere în dreptul intern al statelor
membre.
Acestea din urm ă sunt chiar interzise, prin raportare la faptul c ă e posibil s ă aibă drept
consecință disimularea caracterului de drept al U.E. al normei și întrucât statele membre pot
altera con ținutul substan țial al normei juridice a U.E. prin intermediul lor.

58 Cu referire la actele juridice reglementate de fostul art. 249 T.C.E. (actualul art. 288 T.F.U.E.), Cornelia
Lefter , Fundamente ale dreptului comunitar institu țional , Ed. Economic ă, București, 2003, p. 61, folose ște
sintagma de „nomenclatur ă oficială”.
59 Cornelia Lefter , Drept Comunitar Institu țional, Ed. Economic ă, București, 2001, p. 36, arat ă că nu există „o
ordine de prioritate între actele din legisla ția secundar ă, nici de jure, nici în raport cu institu ția care le emite, ele
sunt diferen țiate doar (…) în func ție de efectele pe care le produc”.

30
Cu toate acestea, jurispruden ța Curții a statuat c ă este permis autorit ăților statelor
membre s ă ia măsurile prev ăzute de regulament însu și60 sau măsurile care se dovedesc
necesare având în vedere lacunele regulamentului61 (acestea vor avea doar natura unor m ăsuri
de punere în executare).
În ceea ce prive ște efectul direct (consacrat cu mare u șurință de Curte, doar prin
folosirea interpret ării teleologice62), s-a stabilit, tot pe cale jurispruden țială, că regulamentele
au efect direct complet ( și vertical63, și orizontal64).
Pentru argumentele prezentate pe larg în cadrul tezei, am opinat în sensul c ă efectul
direct al regulamentelor este condi ționat (fiind necesar a fi îndeplinite acelea și condiții ca cele
impuse în cazul efectului direct al dispozi țiilor Tratatelor, respectiv norma s ă fie suficient de
clară și precisă, precum și necondiționată).
Am concluzionat în sensul c ă aplicabilitatea direct ă a regulamentelor este un aspect
care nu comport ă controverse; de asemenea, efectul direct complet este și el pe deplin stabilit
pe cale jurispruden țială și acceptat de literatura juridic ă.
În continuare, este înc ă în disput ă caracterul condi ționat sau necondi ționat al efectului
direct al acestui izvor de drept derivat, opiniile contrare ale literaturii juridice f ăcând utilă
pronunțarea Curții de Justi ție a Uniunii Europene pe acest aspect.
Secțiunea a III-a privește aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale directivelor, cu
referire la care s-a constatat c ă reprezint ă sursa de drept al U.E care a creat cele mai aprinse
controverse, în literatura juridic ă și în jurispruden ță, atât la nivelul Uniunii, cât și în statele
membre.
Directivele nu sunt direct aplicabile (aspect care se deduce din prevederile art. 288
alin. (3) T.F.U.E. și are, ca atare, un fundament legal).
În consecin ță, directivele au, întotdeauna, nevoie de m ăsuri de transpunere în dreptul
intern al statelor, cu excep ția situației în care în dreptul na țional exist ă, deja, dispozi ții
similare cu cele cuprinse în directiva în discu ție și a cazului directivelor de consolidare (dac ă
directivele a c ăror sintez ă o reprezint ă au fost deja transpuse în dreptul intern).

60 Hotărârea C.J.C.E. din 07.09.1979, Comisia Comunit ăților Europene c. Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord , C-128/1978 și hotărârea C.J.C.E. din 11.01.2001, Azienda Agricola Monte Arcosu Srl. C.
Regione Autonoma della Sardegna, Organismo Comprensoriale no. 24 della Sardegna, Ente Regionale per l'Assistenza Tecnica in Agricoltura (ERSAT), C-403/98.
61 Hotărârea C.J.C.E. din 02.02.1977, Amsterdam Bulb BV c. Produktschap voor Siergewassen , C-50/76.
62 Hotărârea C.J.C.E. din 14.12.1971, Politi S.A.S. c. Ministerul de Finan țe al Republicii Italiene , C-43/71,
precitată.
63 Hotărârea C.J.C.E. din 14.12.1971, Politi S.A.S. c. Ministerul de Finan țe al Republicii Italiene , C-43/71,
precitată.
64 Hotărârea C.J.C.E. din 17.09.2002, Antonio Muñoz y Cia SA și Superior Fruiticola SA c. Frumar Ltd și
Redbridge Produce Marketing Ltd , C-253/00.

31
Măsurile de transpunere nu vizeaz ă introducerea directivelor în dreptul na țional, astfel
cum aceasta este în țeleasă în teoria dualist ă, ci constă numai în punerea în practic ă a acestora
prin măsuri de ordin na țional (similar procedeului intern de adoptare a hot ărârilor de guvern
pentru punerea în aplicare a unei legi).
Obligativitatea transpunerii are drept consecin ță faptul că directivele au doar o for ță
normativă limitată, spre deosebire de regulamente, a c ăror forță normativ ă este „complet ă”.
Posibilitatea statelor membre de a alege forma și mijloacele de punere în aplicare a
directivelor a fost limitat ă de Curte pe cale jurispruden țială: 1. este impus ă adoptarea de
măsuri care garanteaz ă efectul util al directivelor65; 2. măsurile de transpunere trebuie s ă aibă
caracter constrâng ător66 și să se facă printr-un act echivalent celui care ar fi fost adoptat în
mod normal în dreptul intern pentru realizarea obiectivului respectiv67.
Transpunerea trebuie efectuat ă în termenul prev ăzut de directiv ă însăși, care are un
caracter imperativ; un caz special este cel al statelor noi, acestea fiind obligate s ă transpun ă
directivele adoptate anterior ader ării lor pân ă la momentul ader ării, cu excep ția cazului în care
prin actul de aderare ar fi fost convenit un alt termen.
În cazul netranspunerii în termen ori a transpunerii incorecte sau incomplete,
sancțiunea const ă, în principal, în aplicarea fie a procedurii prev ăzute de art. 258-259
T.F.U.E., fie a teoriei efectului direct al directivei; eficien ța directivelor în dreptul intern al
statelor membre este asigurat ă, însă, și prin aplicarea teoriilor efectului indirect și, respectiv
răspunderii statelor pentru înc ălcarea dreptului Uniunii Europene.
Efectul direct al directivelor a fost stabilit pe cale jurispruden țială, în mod gradual și
contrar opozi ției unora dintre statele membre, în special Fran ța și Germania (ini țial, s-a admis
efectul direct al unei decizii și al unei directive68, apoi efectul direct al unor dispozi ții din
Tratat și dintr-o directiv ă69, și, în final, s-a acceptat și efectul direct al unei directive70).
Directivelor le-a fost recunoscut doar un efect direct restrâns (efect direct vertical
ascendent), ceea ce înseamn ă că acestea nu pot fi invocate decât de particulari împotriva
statului; pentru a asigura, totu și, o arie de aplicare cât mai larg ă a acestuia, Curtea a cristalizat
o sferă de cuprindere extins ă a noțiunilor de „stat” și de „particular”.

65 Hotărârea C.J.C.E. din 08.04.1976, Jean Noël Royer , C-48/75.
66 Hotărârea C.J.C.E. din 25.05.1982, Comisia c. Țările de Jos , C-96/81.
67 Hotărârea C.J.C.E. din 03.03.1988, Comisia c. Italia , C-116/86; hot ărârea C.J.C.E. din 17.11.1992, Comisia c.
Irlanda , C-235/91.
68 Hotărârea C.J.C.E. din 06.10.1970, Franz Grad c. Finanzant Traunstein , C-9/70.
69 Hotărârea C.J.C.E. din 17.12.1970, Spa SACE c. Ministerul de Finan țe al Republicii Italiene , C-33/70.
70 Hotărârea C.J.C.E. din 04.12.1974, Yvonne van Duyn c. Home Office , C-41/74.

32
Fundamentarea teoriei efectului direct în cazul directivelor și pe ideea de culp ă a
statului are drept consecin ță faptul c ă face imposibil ă existența efectului direct vertical
descendent.
De asemenea, nici efectul direct orizontal nu a fost admis71, principalul motiv invocat
fiind acela c ă o directiv ă nu poate s ă creeze obliga ții în sarcina unui particular, întrucât
caracterul obligatoriu al directivelor exist ă numai în leg ătură cu statele membre destinatare.
Or, Uniunea nu are competen ță de a impune obliga ții în sarcina particularilor decât prin
adoptarea de regulamente, nu și prin intermediul directivelor.
Ca modalitate de atenuare a neg ării efectului direct orizontal, Curtea a consacrat
(numai în cazul directivelor, nu și cu privire la celelalte izvoare ale dreptului Uniunii) efectul
orizontal incidental72. În general, acesta a fost criticat în literatura de specialitate, având în
vedere că argumenta ția C.J.U.E. nu a oferit criterii precise de delimitare, în special prin
raportare la conceptul de efect direct orizontal „clasic”.
Efectul direct al directivelor este condi ționat, fiind impuse urm ătoarele condi ții
(cumulative) pentru inciden ța sa:
• 1. condiții generale , reținute în cazul efectului direct al dispozi țiilor Tratatelor și
regulamentelor ( și cu acela și înțeles ca în situa ția izvoarelor de drept U.E.
menționate):
¾ norma să fie suficient de clar ă și precisă;
¾ norma să fie necondi ționată;
• 2. condiții specifice directivelor , determinate de natura și caracteristicile
acestora, și anume:
¾ termenul de transpunere a expirat, iar actul na țional de transpunere nu a fost
adoptat/transpunerea a fost efectuat ă defectuos sau
¾ directiva a fost transpus ă înainte de expirarea termenului limit ă, însă în mod
eronat.
Am concluzionat în sensul c ă aplicabilitatea direct ă a directivelor este un aspect care
nu comport ă controverse; efectul direct vertical ascendent este pe deplin stabilit pe cale
jurispruden țială și acceptat de literatura juridic ă, iar înlăturarea efectului direct descendent nu
a întâmpinat nici ea opozi ție.
Cu toate acestea, r ămân, însă, controversate efectul direct orizontal și, mai ales, efectul
direct orizontal incidental.

71 Hotărârea C.J.C.E. din 26.02.1986 , M. Helen Marshall c. Southampton and South-West Hampshire Area
Health Authority , C-152/84 și hotărârea C.J.C.E. din 14.07.1994, Paola Faccini Dori c. Recreb Srl , C-91/92.
72 Hotărârea C.J.C.E. din 30.04.1996, CIA Security International SA c. Signalson SA and Securitel SPRL ,
C-194/94 și hotărârea C.J.C.E. din 26.09.2000, Unilever Italia SpA c. Central Food SpA , C-443/98.

33
Referitor la negarea efectului direct orizontal, Curtea are o jurispruden ță fermă și
constantă, dar în dezacord atât cu opinia multora dintre avoca ții săi generali, cât și cu poziția
doctrinei, care au solicitat insistent modificarea acesteia și acceptarea, și în cazul directivelor,
a efectului direct orizontal.
În schimb, consacrarea jurispruden țială a efectului direct orizontal incidental a fost
rezultatul unei jurispruden țe reduse din punct de vedere numeric și contestat ă, cu argumente
întemeiate, nu numai în doctrin ă, ci chiar și de avoca ții generali ai Cur ții, astfel încât preciz ări
suplimentare ale acestui concept de c ătre Curte sunt necesare.
Secțiunea a IV-a analizează aplicabilitatea direct ă și efectul direct ale deciziilor, caz
în care am precizat c ă trebuie distins între deciziile adresate particularilor și deciziile adresate
statelor.
Am constatat c ă, sub aspectul aplicabilit ății directe și efectului direct, deciziile
individuale se situeaz ă pe o pozi ție identic ă cu cea a regulamentelor, iar deciziile adresate
statelor sunt asimilate directivelor.
Pornind de la aceast ă constatare de principiu, am re ținut că, în ceea ce prive ște
aplicabilitatea direct ă (care are un fundament doctrinar pentru ambele tipuri de decizii), c ă
deciziile adresate particularilor sunt direct aplicabile în ordinea juridic ă internă a statului
căruia îi apar ține destinatarul, fiind chiar executorii dac ă prevăd obligații pecuniare.
Dimpotriv ă, deciziile adresate statelor impun m ăsuri naționale de aplicare. Competen ța
autorităților naționale este una de executare, iar nu de admitere în ordinea juridic ă internă
(această mențiune se impune prin prisma diferen țierii între conceptele de aplicabilitate direct ă
și aplicabilitate imediat ă); ca atare, deciziile adresate statelor se bucur ă de aplicabilitate
imediată, dar nu și de aplicabilitate direct ă.
Efectul direct, îns ă, are o baz ă doctrinar ă în cazul deciziilor individuale și una
jurispruden țială în situația deciziilor adresate statelor73.
Deciziile adresate particularilor produc efect direct complet ( și vertical, și orizontal).
Cu privire la deciziile adresate statelor, literatura juridic ă74 a propus aplicarea teoriei
efectului direct restrâns recunoscut directivelor de jurispruden ța Curții, ca atare acestea
neputând avea decât un efect direct vertical ascendent (am opinat în sensul c ă acest aspect ar
trebui lămurit, eventual, prin jurispruden ța ulterioar ă a C . J . U . E . , î n t r u c â t n u a u f o s t
identificate hot ărâri care s ă priveasc ă efectul direct vertical descendent sau efectul direct
orizontal).

73 Hotărârea C.J.C.E. din 06.10.1970, Franz Grad c. Finanzant Traunstein , C-9/70, precitat ă.
74 Augustin Fuerea , Drept comunitar european. Partea general ă, op. cit., p. 160.

34
Indiferent, îns ă, că este vorba despre decizii individuale sau decizii adresate statelor,
efectul direct al acestora este, întotdeauna, condi ționat.
Condițiile impuse deciziilor pentru ca acestea s ă producă tipurile de efect direct
prezentate anterior sunt acelea și ca în cazul Tratatelor și regulamentelor, respectiv norma
invocată a avea efect direct trebuie s ă fie suficient de clar ă și precisă, precum și
necondiționată; de asemenea, în țelesul acestor condi ții este, și el, identic cu cel prezentat în
cazul Tratatelor și regulamentelor.
Aplicabilitatea direct ă si efectul direct ale dreptului derivat al Uniunii Europene
fără forță juridică obligatorie (recomandarea și avizul/opinia) sunt eviden țiate în Secțiunea a
V-a.
Recomand ările și avizele sunt acte juridice derivat ale U.E. care nu sunt obligatorii din
punct de vedere juridic, dar al c ăror rol nu trebuie, îns ă, subestimat.
Astfel, având în vedere considerentele (de multe ori, de ordin politic) care au
determinat adoptarea lor, în majoritatea cazurilor, recomand ările preced adoptarea unor acte
cu caracter constrâng ător.
Curtea a statuat75 că, deși sunt lipsite de for ță juridică obligatorie, nerespectarea
avizelor de c ătre destinatarii lor implic ă asumarea r ăspunderii de c ătre aceștia din urm ă pentru
o situație pe care ei în șiși au creat-o.
În opinia noastr ă, nici recomand ările, nici avizele nu au aplicabilitate direct ă sau efect
direct.
Am apreciat c ă aplicabilitatea direct ă a recomand ărilor și avizelor este exclus ă, având
în vedere c ă această caracteristic ă este prev ăzută de art. 288 T.F.U.E. numai în cazul
regulamentelor, iar doctrina nu a constatat-o nici ea. De altfel, nici nu se poate lua în discu ție
dacă recomand ările și avizele au sau nu nevoie de m ăsuri de transpunere pentru a produce
efect în dreptul intern al statelor membre, atât timp cât ele sunt acte juridice lipsite de for ță
obligatorie.
Pe de alt ă parte, întrucât art. 288 alin. (5) T.F.U.E. prevede în mod expres c ă
recomand ările și avizele nu au for ță obligatorie, aceste acte nu pot avea nici efect direct, ele
neputând crea drepturi și obligații în patrimoniul destinatarilor lor, fa ță de lipsa caracterului
constrâng ător.
Lipsa aplicabilit ății directe și a efectului direct nu înseamn ă, însă, că acestea nu produc
niciun fel de efect juridic.

75 Hotărârea C.J.C.E. din 10.12.1957, Société des Usines à tubes de la Sarre c. Înalta Autoritate a Comunit ății
Europene a C ărbunelui și Oțelului , cauzele conexate C-1/57 și 14/57.

35
În acest sens, C.J. a recunoscut expres efectul indirect al recomand ărilor76, iar opinia
noastră este în sensul c ă și avizele intr ă în sfera de aplicare a teoriei efectului indirect (de și pe
acest aspect nu a fost identificat ă vreo hot ărâre a Cur ții, apreciem c ă argumentele expuse în
cazul recomand ărilor sunt pe deplin aplicabile și în cazul avizelor).
Rolul central al teoriei efectului direct în sistemul juridic al Uniunii Europene apare și
prin prisma consecin țelor pe care fundamentarea sa jurispruden țială le-a generat, atât în plan
teoretic, cât și în plan practic, acestea fiind expuse în cadrul Capitolulului al VI-lea

(„Consecin țele teoriei efectului direct”) .
O primă și cea mai important ă consecin ță constă în introducerea particularilor în
ordinea juridic ă a Uniunii și garantarea respect ării drepturilor conferite lor de normele
dreptului U.E., prin acordarea posibilit ății invocării directe a acestora în litigiile cu
soluționarea cărora sunt învestite instan țele interne ( efect pozitiv în favoarea particularilor –
Secțiunea I ).
O a doua consecin ță, în strâns ă legătură și corolar al celei dintâi, se refer ă la crearea
unei modalit ăți adiționale de sanc ționare a statelor care nu în țeleg să își îndeplineasc ă
obligațiile impuse de dreptul U.E., pus ă la dispozi ția particularilor, pe lâng ă procedura
prevăzută de art. 258 și 259 T.F.U.E. ( efect negativ împotriva statelor membre – Sec țiunea a
II-a).
Ultima consecin ță are în vedere faptul c ă teoria efectului direct a constituit
fundamentul consacr ării jurispruden țiale a teoriei suprema ției dreptului Uniunii
(Secțiunea a III-a) ; în plus, și aplicarea în prezent a teoriei priorit ății prezintă conexiuni cu
teoria efectului direct.
Față de poziția neunitar ă literaturii juridice în ceea ce prive ște raportul dintre cele dou ă
teorii și faptul c ă jurispruden ța C.J.U.E. nu tran șează în mod expres aceast ă problemă, am
apreciat c ă exprimarea (în cadrul cazuisticii ulterioare) unei pozi ții clare a Cur ții asupra
acestui aspect ar fi util ă.

CAPITOLUL al VII-lea conține informa ții referitoare la cel mai eficient mijloc de
surmontare a limitelor efectului direct, respectiv efectul indirect, conform c ăruia
instanțele interne ale statelor membre au obliga ția de a interpreta întreaga legisla ție națională
în lumina dreptului Uniunii Europene.
Secțiunea I cuprinde precizări terminologice , întrucât, similar situa ției efectului
direct, și pentru teoria efectului indirect, literatura de specialitate folose ște alternativ

76 Hotărârea C.J.C.E. din 13.12.1989, Salvatore Grimaldi c. Fonds des maladies professionnelles , C-322/88.

36
denumirile de: teoria efectului indirect/conceptul efectului indirect77/doctrina efectului
indirect78/principiul efectului indirect79.
În jurispruden ța Curții și în literatura juridic ă, efectul indirect mai este cunoscut și sub
denumirea de interpretare conform ă80/principiul loialit ății81/principiul fidelit ății82/principiul
cooperării loiale83.
Secțiunea a II-a reține fundamentul jurispruden țial al efectului indirect , întemeiat
inițial de Curtea de Justi ție a Uniunii Europene pe prevederile fostului art. 10 T.C.E.84, iar
ulterior pe principiul efectului util și chiar pe „sistemul creat de Tratate”85.
Aria de aplicare a teoriei efectului indirect , prezentat ă în Secțiunile a II-a și a III-a ,
este foarte extins ă, întrucât jurisdic țiile naționale sunt obligate ca, la interpretarea dreptului
intern, în integralitatea lui, s ă se raporteze la dreptul U.E. prin luarea în considerare a tuturor
izvoarelor de drept ale Uniunii, chiar și a celor f ără forță juridică obligatorie.
În cuprinsul Secțiunii a IV-a , am concluzionat că, în prezent, teoria efectului indirect
este pe deplin conturat ă și, sub aspect juridic, nu ridic ă probleme deosebite în aplicare.
Considerăm, totuși, că ar fi util ă pronunțarea Curții cu privire la aspectul efectului
indirect al deciziilor (în cazul c ărora nu exist ă cazuistic ă) și cu referire la efectul indirect al

77 Sara Drake , Twenty years after Van Colson: the impact of “indirect effect” on the protection of the
individual's Community rights, European Law Review, vol. 30, nr. 3, 2005, p. 330.
78 Gerrit Betlem , The Doctrine of Consistent interpretation. Managing Legal Uncertainty , în Direct Effect.
Rethinking a Classic of EC Legal Doctrine , Jolande M. Prinssen, Annette Schrauwen (editori), The Hogendorp
Papers, Proceedings of the A nnual Colloquium of the G. K. van Hogendorp Centre for European Constitutional
Studies, Europa Law Publishing, Groningen, 2002 (în cuprinsul articolului sunt folosite, îns ă, și denumirile de
„principiu” sau „doctrin ă”); Eric F. Hinton , Strengthening the effectiveness of Community Law: Direct effect,
article 5 EC, and the European Court of Justice , Journal of International Law and Politics, vol. 31, nr. 2-3, 1999,
p. 323.
79 Gerrit Betlem , The principle of indirect effect of Community Law, European Review of Private Law, vol. 3,
nr. 1, 1995, p. 1; Thijs Drupsteen , Inverse Direct Effect and Community Loyalty , în Views of European Law
from the Mountain , Liber Amicorum Piet Jan Slot, Ed. Kluwer Law International, Olanda, 2009, p. 352; Katrine
Sawyer , The principle of “interprétation conforme”: How Far Can or Should National Courts Go when
Interpreting National Legislation Consistently with European Community Law , Statute Law Review, 2007,
p. 166.
80 Gerrit Betlem , The Doctrine of Consistent interpretation. Managing Legal Uncertainty, op. cit., p. 1;
Anamaria Groza , Robert Bischin , Regulamentul comunitar – o analiz ă din perspectiva principiilor aplic ării
dreptului comunitar, Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 4/2009, p. 68; hot ărârea C.J.C.E. din 16.06.2005,
Tribunale di Firenze (Italia) c. Maria Pupino , C-105/03.
81 Thijs Drupsteen , op. cit. , p. 352; Jean Paul Jacqué , Droit Institutionnel de l’Union Européenne , ed. a V-a,
Ed. Dalloz, 2009, p. 602, folose ște sintagma „obliga ția cooperării loiale”.
82 Claude Blumann , Louis Dubouis , Droit Institutionnel de l’Union Européenne, ed. a III-a, Ed. LexisNexis
Litec, Paris, 2007, p. 80.
83 Ovidiu Ținca, Jurispruden ța Curții de Justi ție a Comunit ăților Europene referitoare la principiul cooper ării
loiale între statele membre și instituțiile comunitare , Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 3/2007.
84 Hotărârea C.J.C.E. din 10.04.1984, Sabine von Colson și Elisabeth Kamann c. Land Nordrhein-Westfalen ,
C-14/83.
85 Hotărârea C.J.C.E. din 05.10.2004, Bernhard Pfeiffer, Wilhelm Roith, Albert Süß, Michael Winter, Klaus
Nestvogel, Roswitha Zeller, Matthias Döbele c. Deutsches Rotes Kreuz, Kreisverband Waldshut eV , cauzele
conexate C-397/01 pân ă la C-403/01.

37
avizelor (în a c ăror situație, pe lâng ă inexisten ța jurispruden ței, s-a constatat și opoziția unei
părți din doctrin ă86 la includerea lor în sfera de aplicare a teoriei).

Întrucât în perioada (relativ scurt ă) care a trecut de la aderarea României la Uniunea
European ă, instanțele române au fost, deja, confruntate cu solu ționarea unor cauze în cadrul
cărora au fost invocate diverse izvoare de drept al Uniunii Europene, CAPITOLUL al
VIII-lea („Jurispruden ța român ă. Recunoa șterea și aplicarea efectului direct al
izvoarelor dreptului Uniunii Europene”) prezintă principalele tipuri de litigii care au
determinat discutarea efectului direct/aplicabilit ății directe ale izvoarelor de drept al Uniunii,
limitate la izvoarele de drept primar și derivat (care fac obiectul tezei), solu țiile instan țelor
române și comentariul acestora.
Secțiunea I conține preciz ări privitoare la modul în care instan țele naționale au f ăcut
aplicarea teoriei efectului direct al Tratatel or în cazul taxei speciale pentru autoturisme și
autovehicule.
Am constatat astfel c ă majoritatea instan țelor române sesizate cu solu ționarea unor
astfel de litigii au apreciat c ă norma juridic ă internă87 este contrar ă normei juridice
comunitare88 și au înlăturat de la aplicare norma na țională, admițând cererea de chemare în
judecată și dispunând restituirea taxei; numai un num ăr foarte redus de instan țe au apreciat c ă
norma intern ă nu contravine celei comunitare și au respins cererile de chemare în judecat ă.
În acest context, apreciem c ă un rol important la unificarea practicii judiciare îl vor
avea și hotărârile recent pronun țate de instan ța de la Luxemburg în cauzele Tatu89, respectiv
cauzele conexate SC Darmi SRL și Obreja90.
Secțiunea a II-a dezvoltă efectul direct admis de instan țele interne în cazul
regulamentului Consiliului (CE) nr. 44/2001 și al regulamentului Consiliului (CE) nr.
2201/2003 (aplicate cel mai des de c ătre instan țele române în cauzele cu solu ționarea cărora
au fost sesizate).
Precizăm că, spre deosebire de situa ția anterioar ă, până în prezent, instan țele române
au avut o practic ă unitară.

86 Claude Blumann , Louis Dubouis , op. cit., p. 439, apreciaz ă: „se pare c ă, dimpotriv ă, avizul prin care o
instituție se limiteaz ă a exprima o opinie pentru state sau întreprinderi nu are aceea și valoare (…) (ca
recomandarea – n.n.).”
87 Dispozițiile Codului român fiscal referitoare la taxa special ă pentru autoturisme și autovehicule/O.U.G. nr.
50/2008 privind taxa de poluare.
88 Fostul art. 90 parag. (1) T.C.E. (a.n. art. 110 T.F.U.E.).
89 Hotărârea C.J.U.E. din 07.04.2011, Tatu Ioan c. Ministerul Finan țelor Publice , D.G.F.P. Sibiu, A.F.P. Sibiu,
Administra ția Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, C-402/2009.
90 Ordonan ța C.J.U.E. din 08.04.2011, Daniel Ionel Obreja c. Ministerului Economiei și Finanțelor, Direc ția
Generală a Finanțelor Publice a jude țului Mure ș, Ministerul Economiei și Finanțelor și alții c. SC Darmi SRL ,
cauzele conexate C-178/10 și C-136/10.

38
Ca atare, aplicarea direct ă atât a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 privind competen ța,
recunoașterea și executarea hot ărârilor judec ătorești în materie civil ă și comercial ă91, cât și a
Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competen ța, recunoa șterea și
executarea hot ărârilor judec ătorești în materie matrimonial ă și în materia r ăspunderii
părintești92 nu a generat probleme deosebite.
Dimpotriv ă, aplicarea teoriei efectului direct al directivelor în situa ția litigiilor privind
libera circula ție a persoanelor (Directiva Parlamentului European și Consiliului nr.
2004/38/CE – Sec țiunea a III-a) a condus, ini țial, la o practic ă judiciară „divizată”93.
Ulterior, în majoritate covâr șitoare, judec ătorii români au procedat la examinarea
compatibilit ății legii interne (Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circula ții a
cetățenilor români în str ăinătate94) cu dreptul U.E. (Directiva nr. 2004/38/CE95) și au ajuns la
concluzia c ă prevederea na țională este parțial incompatibil ă cu cea a Uniunii.
S-a procedat, ca atare, la aplicarea teoriei efectului direct al directivei, iar subsecvent,
în considerarea teoriei suprema ției dreptului U.E., cauzele au fost solu ționate prin raportare la
prevederile directivei men ționate, fiind înl ăturată de la aplicare legea intern ă.
Subliniem, în acest context, c ă litigiile având ca obiect limitarea libert ății de circula ție
au generat prima solicitare din partea României pentru pronun țarea unei hot ărâri preliminare,
în cauza Gheorghe Jipa96, a cărei soluționare de c ătre C.J.U.E. a contribuit în mod
semnificativ la accelerarea unific ării practicii judiciare interne .
De altfel, prin Legea nr. 206/2010, lit. a) a articolului 38 din Legea nr. 248/2005 a fost
abrogată, începând cu 20.11.2010 – aceast ă modificare legislativ ă se impune a fi semnalat ă
întrucât tocmai reglementarea reprezentat ă de art. 38 lit. a) a fost cea care a generat cazuistica
instanțelor interne la care s-a f ăcut referire anterior.

91 Publicat J.O.C.E. seria L nr. 12 din 16.01.2001, cu modific ările ulterioare.
92 Publicat în J.O.C.E. seria L nr. 338 din 23.12.2003, cu modific ările ulterioare.
93 În perioada de început a jurispruden ței pe acest aspect, aplicarea exclusiv ă a dreptului na țional, pe de o parte
și, respectiv, aplicarea prioritar ă a dreptului Uniunii Europene, pe de alt ă parte, au avut în egal ă măsură „adepți”
printre instan țele naționale.
94 Publicată în M. Of. al României nr. 682 din 29 iulie 2005, modificat ă ulterior succesiv prin O.G. nr. 28/ 2005,
O.G. nr. 5/2006, Legea nr. 50/2006, Legea nr. 191/2006, O.U.G. nr. 96/2006, O.U.G. nr. 126/2007, Legea nr.
115/2008, O.U.G. nr. 207/2008, Legea nr. 264/2009, Legea nr. 206/2010.
95 Directiva Parlamentului European și Consiliului nr. 2004/38 din 29.04.2004 privind dreptul la liber ă circulație
și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cet ățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a
Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE,
73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr.
158 din 30.04.2004, cu modific ările ulterioare.
96 Hotărârea C.J.C.E. din 10.07.2008, Ministerul Administra ției și Internelor – Direc ția General ă de Pașapoarte
București c. Gheorghe Jipa , C-33/07.

39

CAPITOLUL al IX-lea con ține concluziile generale și propunerile de lege ferenda .
Cu privire la propunerile de lege ferenda , am făcut distinc ție între legisla ția română și
jurispruden ța Curții de Justi ție a Uniunii Europene (legisla ția U.E. a avut și are un rol redus în
consacrarea și evoluția conceptelor aplicabilit ății directe și efectului direct).
La nivel na țional , am considerat c ă, din punct de vedere practic, este util ă revizuirea
Constituției sub dou ă aspecte:
• 1. cu prilejul revizuirii Constitu ției României, s ă se aibă î n v e d e r e m o d i f i c ările
intervenite prin Tratatul de la Lisabona, îndeosebi în redactarea art. 148, intitulat „Integrarea
în Uniunea European ă”, după modelul art. 5 din noul Cod Civil al României („Aplicarea
prioritară a dreptului Uniunii Europene”), articol conform c ăruia: „În materiile reglementate
de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplic ă în mod prioritar, indiferent de
calitatea sau statutul p ărților”;
• 2. consacrarea efectului direct al dreptului Uniunii Europene la nivel
constituțional97.
La nivelul Uniunii Europene , am apreciat c ă:
• 1. este benefic ă exprimarea unei pozi ții jurispruden țiale clare a Cur ții cu privire la
următoarele probleme de drept:
¾ a. efectul direct condi ționat/necondi ționat al regulamentelor (Curtea nu s-a
pronunțat cu privire la acest aspect, iar în doctrin ă apar opinii contrare);
¾ b. efectul direct orizontal in cidental al directivelor (conceptul nu este
suficient delimitat de efectul direct orizontal „clasic” al acelora și izvoare de
drept U.E. și nici de efectul de excludere admis pentru toate izvoarele
obligatorii ale dreptului Uniunii);
¾ c. efectul direct condi ționat/necondi ționat al deciziilor individuale (similar
situației regulamentelor, literatura juridic ă adoptă poziții opuse, iar Curtea nu
s-a pronun țat cu referire la acest ă problemă);
¾ d. efectul direct complet/restrâns al deciziilor adresate statelor
(jurispruden ța C.J.U.E. consacr ă doar efectul direct vertical ascendent,
nefiind identificate hot ărâri referitoare la efectul direct vertical descendent
sau efectul direct orizontal, iar literatura juridic ă a propus recunoa șterea

97 Conform Raluca Bercea , Drept comunitar. Principii, op. cit., p. 238, în cazul Danemarcei, „Efectul direct al
acestuia (dreptului Uniunii Europene – n.n.) a fost recunoscut expres de legea de aderare.”

40
efectului direct în condi ții similare directivelor, având în vedere faptul c ă
ambele izvoare de drept al U.E. necesit ă măsuri de transpunere);
¾ e. efectul indirect al avizelor (nu există jurispruden ță pe acest aspect, iar unii
autori au negat aptitudinea avizelor de a produce efect indirect);
¾ f. raportul dintre suprema ția și efectul direct ale dreptului Uniunii
Europene (lămurirea aspectului dac ă o normă a U.E. trebuie s ă aibă efect
direct pentru a i se recunoa ște prevalen ța asupra dispozi țiilor de drept intern).
• 2. este oportun ă reconsiderarea pozi ției C.J.U.E. în materia efectului direct
orizontal al directivelor, prin acceptarea posibilit ății ca aceste izvoare de drept al Uniunii
Europene s ă producă și efect direct orizontal, în acord cu opiniile exprimate în acest sens atât
de majoritatea avoca ților generali ai Cur ții, cât și de literatura de specialitate.

41

BIBLIOGRAFIE

I. Cursuri, tratate, monografii

A. Literatură juridică străină

1. Arndt, Hans-Wolfgang, Europarecht , Ediția a VII-a, Editura C.F. Muller, Heidelberg, 2004
2. Arnull, Anthony, ș.a., European Union Law , Ediția a V-a, Editura Sweel & Maxwell, Londra,
2006
3. Barav, Ami, State Liability in Damages for Breach of Community law in the National Courts , în
Heukels și McDonnel, The Action for Damages in Community Law , Editura Kluwer, Haga, 1997
4. Bast, Jürgen, Legal Instruments , în Von Bodgandy, Armin și Bast, Jürgen (editori), Principles of
European Constitutional Law , Editura Hart Publishing, Oxford-Portland, Oregon, 2006
5. Bengoetxea, Joxerramon, The Justification of Decisions by the European Court of Justice ,
Editura Clarendon Press, Oxford, 1990
6. Blumann, Claude, Dubouis, Louis, Droit Institutionnel de l’Union Européenne, Ediția a III-a,
Editura LexisNexis Litec, Paris, 2007
7. Chalmers, Damian, Hadjiemmanuil, Christos, Monti, Giorgio, Tomkins, Adam, European
Union Law, Text and Materials , Editura Cambridge University Press, 2006
8. Craig, Paul, de Búrca, Gráinne, EU Law, Text, Cases And Materials , Ediția a IV-a, Editura
Oxford University Press, 2007
9. De Witte, Bruno, Direct Effect, Supremacy and the Nature of the Legal Order, în Craig, Paul, de
Búrca, Gráinne, The Evolution of EU Law, Editura Oxford University Press, 1999
10. Drupsteen, Thijs, Inverse Direct Effect and Community Loyalty , în Views of European Law from
the Mountain , Liber Amicorum Piet Jan Slot, Editura Kluwer Law International, Olanda, 2009
11. Edward, David, Judicial Activism – Myth or Reality? Van Gend en Loos, Costa v ENEL and the
Van Duyn family revisited, în Legal Reasoning and Judicial Interpretation of European Law, Essays in honour
of Lord Mackenzie-Stuart, Editura Trenton Publishing, 1996
12. Edward, David, Direct Effect, The Separation of Powers and The Judicial Enforcement of
Obligations , în Scritti in onore di Giuseppe Federico Mancini, Diritto Dell Unione Europea , vol. II, DoH. A.
Giuffrè Editore , S.p. A. Milano, 1998
13. Evans, Andrew, A Texbook on EU Law, Editura Hart Publishing, Oxford, 1998
14. Gautron, Jean Claude, Droit Européen , Ediția a IX-a, Mementos, Droit Public Science Politique,
Editura Dalloz, Paris, 1999
15. Grabenwarter, Cristoph, National Constitutional Law Relating to the European Union , în Von
Bodgandy, Armin și Bast, Jürgen (editori), Principles of European Constitutional Law , Editura Hart Publishing,
Oxford-Portland, Oregon, 2006
16. Herdegen, Matthias, Europarecht , Ediția a IX-a, Editura C.H. Beck, München, 2007

42
17. Howard, Anneli, Rhee, Deok Joo, Private Enforcement – A Complete System of Remedies?, în A
True European. Essays for Judge David Edward, Mark Hoskins și William Robinson (editori), Editura Hart
Publishing, Oxford-Portland, Oregon, 2003
18. Iglesias, Gil Carlos Rodriguez, Keppenne, Jean-Paul, L’incidence du droit communautaire sur
le droit national, în Mélanges en hommage à Michel Waelbroeck , vol. I, Editura Bruylant, Bruxelles, 1999
19. Isaac, Guy, Blanquet, Marc, Droit général de I’Union Européenne , Ediția a IX-a, Editura Dalloz,
2006
20. Jacqué, Jean Paul, Droit Institutionnel de l’Union Européenne , Ediția a V-a, Editura Dalloz, 2009
21. Kovar, Robert, Observations sur l’intensité normative des directives , în Du droit international au
Droit de l’intégration , Liber Amicorum Pierre Pescatore, Editura Nomos Verlag, Baden-Baden, 1987
22. Kovar, Robert, L’integrité de l’effet direct du droit communautaire selon la jurisprudence de la
Cour de Justice de la Communauté , Das Europa der zweiten Generation, Editura Nomos Verlagsgesellschaft,
Baden-Baden, 1981
23. Kovar, Robert, Le droit national d’éxécution du droit communautaire: essai d’une théorie de
“l’écran” communautaire , în Mélange en hommage à Jean Boulouis , Editura Dalloz, Paris, 1991
24. Krämer, Ludwig, The effect of Community environmental directives on the Member States , în
Focus on European Environmental Law , Editura Sweet & Maxwell, Londra, 1992
25. Lecourt, Robert, L’Europe des juges , Editura Bruylant, Bruxelles, 1976
26. Mancini, Giuseppe Frederico, The Making of a Constitution for Europe , în Democracy and
Constitutionalism in the European Union. Collected Essays , Editura Hart Publishing, Oxford-Portland, Oregon,
2000
27. Manin, Philippe, Les Communautés européennes – L’Union Européenne , publicată de A. Pedone,
Paris, 1999
28. Mathijsen, P.S.R.F., A Guide to European Union Law , Ediția a IX-a, Editura Sweet & Maxwell,
Londra, 2007
29. Nettesheim, Martin, Gemeinschaftsrechtliche Vorgaben für das deutsche Staatshaftungsrecht , Die
Offentliche Ve rwaltung, 1992
30. Pescatore, Pierre, Le droit de l’intégration , Sijthoff, Leyde, 1972
31. Pescatore, Pierre, L’effet direct du droit communautaire, Paricrisie Luxembourgeoise, Imprimerie
Joseph Beffort, Luxemburg, 1975
32. Prechal, Sacha, Directives in European Community Law, Ediția I, Editura Clarendon Press,
Oxford, 1995
33. Prechal, Sacha, Directives in European Community Law, Ediția a II-a, Editura Clarendon Press,
Oxford, 2006
34. Rideau, Joël, Droit Institutionnel de l’Union et des Communautés Européennes , Ediția a III-a,
Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, E.J.A., 1999
35. Simon, Denys, Le système juridique communautaire , Ediția a II-a, Editura Presses Universitaires
de France, Paris, 1998
36. Simon, Denys, Le système juridique communautaire , Ediția a III-a, Editura Presses Universitaires
de France, Paris, 2001
37. Soldatos, Payanotis, Vandersanden, Georges, Les instruments du rapprochement des legislations
dans le cadre de la CEE , Editura Universit ății din Bruxelles, 1976

43
38. Steiner, Josephine, Woods, Lorna, Twigg-Flesner, Christian, EU Law , Ediția a IX-a, Editura
Oxford University Press, 2006
39. Sudre, Frédéric, Drept european și internațional al drepturilor omului , traducere de Raluca
Bercea (coord.), Violeta-Irina Avram, Magdalena Roibu, Flaminia-Nera-Flavia Stârc-Meclejan, Andreea Verte ș-
Olteanu, Editura Polirom, Ia și, 2006
40. Trouwborst, Arie, Modern Approaches to Enforcing Community Environmental Law: A Special
Focus on Direct Effect and Criminal Sanctions , în The protection of ambient air in International and European
Law, editată de Harry Post, Eleven International Publishing, Olanda, 2009
41. Ward, Angela, Judicial Review and the Rights of Private Parties in EU Law , Ediția a II-a, Editura
Oxford University Press, 2007
42. Wathelet, Melchior , Du concept de l’effet direct a celui de l’invocabilité au regard de la
jurisprudence récente de la Cour de Justice, în A True European. Essays for Judge David Edward, Mark
Hoskins și William Robinson (editori), Editura Hart Publishing, Oxford-Portland, Oregon, 2003
43. Weatherill, Stephen, Cases and Materials on EU law , Ediția a VI-a, Editura Oxford University
Press, 2003
44. Weiler, J.H.H., Rewriting Van Gend & Loos: Towards a Normative Theory of ECJ Hermeneutics ,
în Judicial Discretion in European Perspective , Ola Wiklund (editor), Norstedts Juridik, Editura Kluwer Law
International, Stockholm, 2003
45. Verhoeven, Joe, Droit de la Communauté Européenne, Ediția a II-a, Editura De Boeck & Larcier,
Bruxelles, 2001

B. Literatură juridică română

1. Andreșan-Grigoriu, Beatrice, Ștefan, Tudorel, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii,
jurispruden ță și doctrină, Ediția a IV-a, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2009 (traducere dup ă Craig, Paul, de
Búrca, Gráinne, EU Law, Text, Cases And Materials , Ediția a IV-a, Editura Oxford University Press, 2007)
2. Bercea, Raluca, Drept comunitar. Principii , Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2007
3. Boroi, Gabriel, Drept civil. Partea General ă. Persoanele, Ediția a II-a, Editura All Beck,
București, 2002
4. Constantin, Valentin, Drept Interna țional Public, Editura Universit ății de Vest, Timi șoara, 2004
5. Constantin, Valentin, Doctrină și jurispruden ță internațională, Editura Universit ății de Vest,
Timișoara, 2004
6. Deleanu, Ion, Instituții și Proceduri constitu ționale – în dreptul român și în dreptul comparat ,
Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2006
7. Deleanu, Sergiu, Fábián, Gyula, Costa ș, Cosmin Flavius, Ioni ță, Bogdan, Curtea European ă de
Justiție. Hotărâri comentate , Editura Wolters Kluwer, Bucure ști, 2007
8. Dogaru, Ion, Popa, Nicolae, D ănișor, Dan Claudiu, Cercel, Sevastian, Bazele dreptului civil.
Volumul I. Teoria general ă, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2008
9. Dragoș, Dacian Cosmin, Uniunea European ă. Instituții. Mecanisme , Ediția a III-a, Editura C.H.
Beck, Bucure ști, 2007

44
10. Fábián, Gyula, Drept Institu țional Comunitar , Ediția a III-a rev ăzută și adăugită cu referiri la
Tratatul de la Lisabona, SC Editura Sfera SRL, Cluj Napoca, 2010
11. Filipescu, Ion P., Fuerea, Augustin, Drept Institu țional Comunitar European , Ediția a IV-a,
Editura Actami, Bucure ști, 1999
12. Filipescu, Ion P., Fuerea, Augustin, Drept Institu țional Comunitar European , Ediția a V-a,
Editura Actami, Bucure ști, 2000
13. Fuerea, Augustin, Instituțiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2002
14. Fuerea, Augustin, Drept comunitar European. Partea general ă, Editura All Beck, Bucure ști, 2003
15. Fuerea, Augustin, Dreptul comunitar al afacerilor , Ediția a II-a rev ăzută și adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucure ști, 2006
16. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene , Ediția a IIII-a rev ăzută și adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucure ști, 2006
17. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene , Ediția a IV-a rev ăzută și adăugită după Tratatul de
la Lisabona (2007/2009), Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2010
18. Gâlea, Ion, Dumitra șcu, Mihaela Augustina, Morariu, Cristina, Tratatul instituind o
Constituție pentru Europa , Editura All Beck, Bucure ști, 2005
19. Gornig, Gilbert, Rusu, Ioana Eleonora, Dreptul Uniunii Europene , Ediția a II-a, Editura C.H.
Beck, Bucure ști, 2007
20. Lefter, Cornelia, Drept Comunitar Institu țional, Editura Economic ă, București, 2001
21. Lefter, Cornelia, Fundamente ale dreptului comunitar institu țional, Editura Economic ă,
București, 2003
22. Miga-Beșteliu, Raluca, Drept interna țional public , vol. I, Editura All Beck, Bucure ști, 2005
23. Moroianu Zl ătescu, Irina, Demetrescu, Radu Constantin, Drept Institu țional European , Editura
Olimp, Bucure ști, 1999
24. Motoc, Iulia, Uniunea European ă: Dreptul și politica extinderii la Est , Editura Paideia, Bucure ști,
2001
25. Munteanu, Roxana, Drept european. Evolu ție – Institu ții – Ordine juridic ă, Editura Oscar Print,
București, 1996
26. Muraru, Ioan, T ănăsescu, Elena Simina, Drept Constitu țional și instituții politice , Ediția 12, vol.
I, Editura All Beck, Bucure ști, 2005
27. Muraru, Ioan, T ănăsescu, Elena Simina (coordonatori), Constituția României. Comentariu pe
articole , Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2008
28. Muraru, Ioan, T ănăsescu, Elena Simina, Drept Constitu țional și instituții politice , Ediția 13, vol.
II, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2009
29. Popa, Nicolae, Eremia, Mihail-Constantin, Cristea, Simona, Teoria general ă a dreptului , Ediția
a II-a, Editura All Beck, Bucure ști, 2005
30. Popescu, Dumitra, N ăstase, Adrian, Coman, Florian, Drept Interna țional Public , Ediție
revăzută și adăugită, Editura Casa de Editur ă și Presă „Șansa” S.R.L., Bucure ști, 1994
31. Popescu, Dumitra, N ăstase, Adrian, Drept Interna țional Public, Ediție revăzută și adăugită,
Editura Casa de editur ă și presă „Șansa” – S.R.L., Bucure ști, 1997

45
32. Popescu, Roxana Mariana, Dumitra șcu, Mihaela Augustina (coordonator Fuerea, Augustin),
Drept Comunitar European. Caiet de Seminar, Ediția a III-a rev ăzută și adăugită, Editura Pro Universitaria,
București, 2006
33. Scăunaș, Stelian, Uniunea European ă. Construc ție. Reform ă. Instituții. Drept , Editura C.H. Beck,
București, 2008
34. Sitaru , Dragoș-Alexandru, Drept Interna țional Privat , Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2001
35. Sitaru , Dragoș-Alexandru , Dreptul Comer țului Interna țional. Partea general ă, Editura Universul
Juridic, Bucure ști, 2008
36. Ștefan, Tudorel, Introducere în dreptul comunitar, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2006
37. Ștefan, Tudorel, Andre șan-Grigoriu, Beatrice, Drept comunitar , Editura C.H. Beck, Bucure ști,
2007
38. Ținca, Ovidiu, Drept Comunitar General , Ediția a III-a, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2005

II. Articole publicate în reviste de specialitate

A. Reviste de specialitate str ăine

1. Amstutz, Marc, In-Between Worlds: Marleasing and the Emergence of Interlegality in Legal
Reasoning, European Law Journal, 2005
2. Ballesteros Moffa, Luis Angel , La Delimitacion De Las Fonciones Normativa Y Adminstrativa En
El Orden Comunitario. En particular, La Decision , Revista de Derecho Comunitario Europeo, nr. 9, 2001
3. Bebr, Gerhard, The Rambling Ghost of “Cohn-Bendit”: Acte Clair and the Court of Justice,
Common Market Law Review, nr. 20, 1983
4. Betlem, Gerrit, The principle of indirect effect of Community Law, European Review of Private
Law, vol. 3, nr. 1, 1995
5. Cassia, Paul, Abandonner la jurisprudence Cohn-Bendit?, L’Actualité Juridique Droit
Administratif (AJDA) nr. 6, 2006
6. Collin, Thomas, Arrêt “Aayhan”: l’invocalilité des directives à l’encontre des institutions , Journal
de droit européen, nr. 161, 2009
7. Coppel, Jason, Horizontal Direct Effect of Directives , International Law Journal, vol. 28, 1997
8. Docksey, Christopher și Fitzpatrick, Barry, The Duty of National Courts to Interpret Provisions
of National Law in Accordance with Community Law, The Industrial Law Journal, 1991
9. Dougan, Michael, When worlds collide! Competing visions of the relationship between direct
effect and supremacy, Common Market Law Review, vol. 44, nr. 4, 2007
10. Drake, Sara, Twenty years after Von Colson: the impact of “indirect effect” on the protection of
the individual's Community rights, European Law Review, vol. 30, nr. 3, 2005
11. Flynn, Leo, Simple catchwords and complex legal realities: recent developments concerning the
juridical effects of EC legal norms , Irish Law Times, nr. 16, 2000
12. Greaves, Rosa, The Nature and Binding Effect of Decisions Under Article 189 EC , European Law
Review, nr. 1, 1996

46
13. Hinarejos, Alicia, On the Legal Effects of Framework Decisions and Decisions: Directly
Applicable, Directly Effective, Self-executing, Supreme?, European Law Journal, vol. 14, nr. 5, 2008
14. Hinton, Eric F., Strengthening the effectiveness of Community Law: Direct effect, article 5 EC,
and the European Court of Justice , Journal of International Law and Politics, vol. 31, nr. 2-3, 1999
15. Jacqué, Jean-Paul, Le traité d'Amsterdam. La simplification et la consolidation des traités , Revue
Trimestrielle de Droit Européen, 1997
16. Klabbers, Jan, International Law in Community Law: The Law and Politics of Direct Effect,
Yearbook of European Law, nr. 21, 2 001-2002
17. Lenaerts, Koen, Corthaut, Tim, Of Birds and Hedges: The Role of Primacy in Involving Norms
of EU Law , European Law Review, 2006
18. Loof, Robin, Temporal aspects of the duty of consistent interpretation in the First and Third
Pillars , European Law Review, vol. 32, nr. 6, 2007
19. Manin, Philippe, L’invocabilité des directives: quelques interrogations, Revue Trimestrielle de
Droit Européen nr. 4, 1990
20. Manin, Philippe, De l’utilisation des directives communautaires par les personnes phisiques ou
morales , L’Actualité Juridique Droit Administratif (AJDA) nr. 4, 1994
21. Mastroiani, Roberto, On the Distinction Between Vertical and Horizontal Direct Effect of
Directives: What Role for the Principle of Equality?, European Public Law, vol. 5, 1999
22. Moriarty, Brid, Direct Effect, Indirect Effect and State Liability: An Overview, Irish Journal of
European Law, vol. 14, nr. 1 și 2, 2007
23. Ojanen, Tuomas, The Changing Concept of Direct Effect of European Community law , Revue
Européenne de Droit Public, vol. 12, nr. 4, 2000
24. Ormand, Robert, L’utilisation particulière de la méthode d’interprétation des traités selon leur
“effet utile” par la Cour de Justice des Communautés Européennes , Revue Trimestrielle de Droit Européen nr.
4, 1976
25. Pagh, Peter, The „Direct Effect Doctrine” in EC Environmental Law , Nordic Journal of
International Law, vol. 64, nr. 1, 1995
26. Pescatore, Pierre, Community Law and the National Judge , International Business Lawyer, vol. II,
1973
27. Pescatore, Pierre, The Doctrine of “direct effect”: an Infant Disease of Community Law ,
European Law Review, vol. 8, 1983
28. Prechal, Sacha, Remedies after Marshall , Common Market Law Review, vol. 27, 1990
29. Prechal, Sacha, Case-note , Common Market Law Review, vol. 42, 2005
30. Prechal, Sacha, Member State Liability and Direct Effect: What’s the Difference After All? ,
European Business Law Review, vol. 17, no. 2, 2006
31. Ross, Malcolm, Beyond Francovich , The Modern Law Review, vol. 56, 1993
32. Sawyer, Katrine, The principle of “interprétation conforme”: How Far Can or Should National
Courts Go when Interpreting National Legislation Consistently with European Community Law , Statute Law
Review, 2007
33. Simon, Denys, Le Conseil d’État et les directives communautaires: du gallicanisme à
l’orthodoxie? , Revue Trimestrielle de Droit Européen nr. 2, 1992

47
34. Slot, Piet Jan, Case C-194/94 CIA International SA v Signalson SA and Securitel SPRL, Common
Market Law Review, vol. 33, 1996
35. Steiner, Josephine, Direct applicability in EEC Law – a Chameleon Concept , Law Quaterly
Review, vol. 98, 1982
36. Stuyck, Jules, Note to cases C-192/94 El Corte Inglés SA v. Cristina Blázquez Rivero , C-129/94
Rafael Ruiz Bernáldez, C-441/93 Panagis Pafitis and Others , Common Market Law Review, vol. 33, 1996
37. Timmermans, Christiaan, Directives: their Effect within the National Legal Systems, Common
Market Law Review, vol. 16, 1979
38. Tornay, Bénédicte, L’effet direct des traités internationaux dans l’ordre juridique de l’Union
européenne , Revue du Droit de l’Union Européenne nr. 2, 2006
39. Verhoeven, Joe, La notion d’”applicabilité directe” du droit international , Revue Belge de Droit
International, vol. XV, 1980-2
40. Wathelet, Melchior, Van Raepenbusch, Sean, La responsabilité des États-membres en cas de
violation du Droit Communautaire. Vers un alignement de la responsabilité de l’État sur celle de la
Communauté ou l’inverse? , Cahiers de droit européen, nr. 1-2, 1997
41. Winter, J.A., Direct Applicability and Direct Effect. Two distinct and Different concepts in
Community Law, Common Market Law Review, vol. 9, 1972
42. Wirth, Jean-Claude, L’Évolution de l’effet direct des directives en droit communautaire , Bulletin
de Cercle François Laurent nr. IV, 2001
43. Von Bogdandy, Armin, Pluralism, direct effect, and the ultimate say: On the relationship between
international and domestic constitutional law, International Journal of Constitutional Law, vol. 6, nr. 3 și 4, 2008
44. Wyatt, Derrick, The Direct Effect of Community Social Law – Not forgetting Directives , European
Law Review, vol. 8, 1983

B. Reviste de specialitate române

1. Ardelean, Veronica, Principiul efectului direct al dreptului comunitar , Revista Român ă de Drept
Comunitar nr. 6/2008
2. Banu, Mihai, Jurispruden ță comunitar ă istorică. CJCE, hot ărârea din 4 decembrie 1974, cauza
41/74, Yvonne van Duyn/Home Office. Comentariu , Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr. 8/2008
3. Bercea, Raluca, Cine se teme de dreptul comunitar , Revista Român ă de Drept comunitar nr.
3/2009
4. Constantin, Valentin, Este posibil un control de constitu ționalitate în România al dreptului
derivat al Comunit ății și al Uniunii Europene? , Pandectele Române nr. 2/2008
5. Costaș, Cosmin Flavius, Taxa de prim ă înmatriculare. Reglementare legal ă și remedii juridice , în
Curierul Fiscal nr. 3/2007
6. Costaș, Cosmin Flavius, Taxa de prim ă înmatriculare. Interdic ția discrimin ării între produse
comunitare provenind din state membre diferite. Dispozi ții fiscale na ționale contrare dreptului comunitar.
Inaplicabilitatea dispozi țiilor fiscale na ționale. Obliga ție de restituire a taxei prelevate cu înc ălcarea dreptului
comunitar , Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr. 1/2008

48
7. Costaș, Cosmin Flavius, Am învățat oare ceva din dreptul comunitar, Revista Român ă de drept al
Afacerilor nr. 9/2009
8. Costaș, Cosmin Flavius, Cauza Tatu la Curtea de Justi ție European ă. A doua ac țiune preliminar ă
formulată de o instan ță din România, Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr. 9/2009
9. Deleanu, Ion, Deleanu, Sergiu, Relația dintre normele comunitare și normele na ționale de
procedură civilă, Revista Dreptul nr. 11/2008
10. Diaconu, Nicoleta, Compatibilitatea reglement ărilor naționale cu dreptul comunitar în domeniul
taxei auto , Revista de drept comercial nr. 12/2008
11. Dogaru, Lucre ția, Aplicarea normei juridice ca finalitate a interfe ței sistemului de drept românesc
cu dreptul comunitar, Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 4/2008
12. Duculescu, Victor, Dimensiunea european ă a reformei constitu ționale din România, Revista
Română de Drept Comunitar nr. 2/2003
13. Dușcă, Anca Ileana, Bischin, Robert, Schema-cadru a hot ărârilor Cur ții de Justi ție a
Comunităților Europene. Discu ție pe marginea hot ărârii CJCE în cauza Jipa , Revista Român ă de Drept
Comunitar nr. 1/2009
14. Gâlcă, Mihai Iulian, Sorescu, Lauren țiu, Considera ții generale cu privire la compatibilitatea
taxei de prim ă înmatriculare cu dreptul comunitar , Revista român ă de Drept comunitar nr. 2/2007
15. Groza, Anamaria, Bischin, Robert, Regulamentul comunitar – o analiz ă din perspectiva
principiilor aplic ării dreptului comunitar, Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 4/2009
16. Kellermann, Alfred E., The Irish Referendum on the Lisbon Treaty. Do Governments of EU
Member States have to comply with loyality and solidarity obligations deriving from art. 10 EC and 11.2 EU
Treaty ?, Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 2/2008
17. Nicolescu, Cristina Mihaela, Jurispruden ța Curții de Justi ție a Comunit ăților Europene cu privire
la prioritatea de aplicare a dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre, Revista Român ă de
Drept Comunitar nr. 4/2008
18. Popescu, Andrei, Aspecte specifice referitoare la aplicabilitatea actelor comunitare de drept
derivat , Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 5/2008
19. Popescu, Corneliu-Liviu, Notă la decizia Cur ții Constitu ționale nr. 308/2003 , Revista Dreptul nr.
7/2003
20. Popescu, Corneliu-Liviu, Controlul constitu ționalității tratatelor interna ționale , Revista Dreptul
nr. 11/2005
21. Popescu, Corneliu-Liviu, Comentariu la decizia Cur ții Constitu ționale nr. 308/2006 , Curierul
Judiciar nr. 6/2006
22. Savu, Tiberiu, Obiectivele și competen țele Uniunii Europene consacrate de Tratatul de la
Lisabona , Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 1/2008
23. Tănăsescu, Elena Simina, Comentariu la decizia Cur ții Constitu ționale nr. 59/2007 , Curierul
Judiciar nr. 5/2007
24. Tănăsescu, Elena Simina, Despre constitu ționalizarea dreptului european, Revista Român ă de
Drept Comunitar nr. 2/2008
25. Toader, Camelia, Constituționalizarea dreptului comunitar. Rolul Cur ții de justi ție a
Comunităților Europene, Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 2/2008

49
26. Ținca, Ovidiu, Jurispruden ța Curții de Justi ție a Comunit ăților Europene referitoare la principiul
cooperării loiale între statele membre și instituțiile comunitare , Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 3/2007
27. Ținca, Ovidiu, Efectul direct al dreptului comunitar , Revista Dreptul nr. 11/2007
28. Ungur, D ănuț Cornel, Taxa special ă plătită la prima înmatriculare a autoturismelor în România
și incompatibilitatea acesteia cu dreptul comunitar , Revista Român ă de Drept comunitar nr.2/2007
29. Vedinaș, Verginia, Principiile dreptului comunitar consacrate în Constitu ția României revizuit ă și
republicat ă, Revista Român ă de Drept Comunitar nr. 3/2006
30. Zigmund, Levana, Efectul direct al dreptului comunitar. Implica ții asupra taxei speciale pentru
autoturisme, Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr. 1/2007

III. Materiale publicate în cadrul centrelor academice

A. Centre academice din str ăinătate

1. Betlem, Gerrit, The Doctrine of Consistent interpretation. Managing Legal Uncertainty , în Direct
Effect. Rethinking a Classic of EC Legal Doctrine , Jolande M. Prinssen, Annette Schrauwen (editori), The
Hogendorp Papers, Proceedings of the Annual Colloquium of the G. K. van Hogendorp Centre for European Constitutional Studies, Europa Law Publishing, Groningen, 2002
2. Bleckmann, Albert, L’Applicabilité Directe du Droit Communautaire , în Les Recours des
Individus devant les Instances Nationales en Cas de Violation du Droit Européen , publicată de Institut d’Études
Européennes, Université Libre de Bruxelles, Larcier, Bruxelles, 1978
3. Boch, Christine, The Iroquois at the Kirchberg; or, some Naïve Remarks on the Status and
Relevance of Direct Effect – Dual Vigilance Revisited, în Jean Monnet Working Papers nr. 6/1999, publicat de
Jean Monnet Center for International and Regional Economic Law & Justice, NYU School of Law
4. Colgan, Daniel, Triangular Situations: the Coup de Grâce for the Denial of Horizontal Effect of
Community Directives, European Public Law, vol. 8, nr. 4, 2002, publicat ă de Institute of European Public Law,
The University of Hull
5. De Visscher, Paul, Les tendances internationales des constitutions modernes , în Recueil des
Cours , Académie de droit international de La Haye, 1952
6. Eijsbouts, Tom, In praise of a Capital Doctrine of EU Law, în Direct Effect. Rethinking a Classic
of EC Legal Doctrine , Jolande M. Prinssen, Annette Schrauwen (editori), The Hogendorp Papers, Proceedings of
the Annual Colloquium of the G. K. van Hogendorp Centre for European Constitutional Studies, Europa Law Publishing, Groningen, 2002
7. Engstrom, Johanna, The Europeanisation of Remedies and Procedures through Judge-made Law
– Can a Trojan Horse Achieve Effectiveness? , European University Institute, Tez ă de doctorat, Floren ța, 2009
8. Jans, Jan H., Prinssen, Jolande M., Direct Effect: Convergence or Divergence? A Comparative
Perspective, în Direct Effect. Rethinking a Classic of EC Legal Doctrine , Jolande M. Prinssen, Annette
Schrauwen (editori), The Hogendorp Papers, Proceedings of the Annual Colloquium of the G. K. van Hogendorp Centre for European Constitutional Studies, Europa Law Publishing, Groningen, 2002

50
9. Kovar, Robert, La contribution de la Cour de Justice à l’édification de l’ordre juridique
communautaire , Collected Courses of the Academy of European Law, vol. IV, cartea I, 1995, European
University Institute, Floren ța
10. Kutscher, Hans, Methods of Interpretation as Seen by a Judge at the Court of Justice , Judicial
and Academic Conference, 27-28 September 1976, Luxemburg, 1976
11. Louis, Jean-Victor, Les réglements de la Communauté économique européenne. Thèses et
travaux juridiques , Institut d’Études Éuropéennes, Université Libre de Bruxelles, Presses Universitaires de
Bruxelles, Bruxelles, 1969
12. Nollkaemper, André, The Direct Effect of Public International Law , în Direct Effect. Rethinking
a Classic of EC Legal Doctrine , Jolande M. Prinssen, Annette Schrauwen (editori), The Hogendorp Papers,
Proceedings of the Annual Colloquium of the G. K. van Hogendorp Centre for European Constitutional Studies, Europa Law Publishing, Groningen, 2002
13. O’Keefe, David, General Course in European Community Law. The individual and European
Law, Collected Courses of the Academy of European Law, vol. V, cartea I, European University Institute,
Florența, 1994
14. Sebba, Ilan, The Doctrine of “Direct Effect”: A Malignant Disease of Community Law, în Legal
Issues of European Integration , publicat în Law Review of the Europa Instituut, Universitatea din Amsterdam
15. Tesauro, Giuseppe, Les sanctions pour le non-respect d’une obligation découlant du droit
communautaire par les Etats membres , în Schritfenreihe der Europaischen Rechtsakademie Trier,
Bundesanzeiger, 1996, Band 12, editat ă de Academia European ă de Drept Trier
16. Timmermans, Christiaan, Application of Community Law by National Courts: (Limits to) Direct
Effect and Supremacy , în European Ambitions of the National Judiciary , editată de Rosa H.M. Jansen, Dagmar
A.C. Koster, Reinier F.B. Van Zutphen, în cadrul Dutch Training and Study Centre for the Judiciary, Sichting Studiecentrum Rechtspleging, Kluwer Law International, 1997
17. Van Gerven, Walter, From “direct effect” to “effective judicial protection”, în Schritfenreihe der
Europaischen Rechtsakademie Trier, Bundesanzeiger, Band 12, editat ă de Academia European ă de Drept, Trier,
1996

B. Centre academice române

1. Bercea, Raluca, Exigențe ale ader ării României la Uniunea European ă. Loialitatea în dreptul
comunitar , în vol. Conferin ței naționale Dreptul român și integrarea european ă, Institutul de Studii Juridice al
Academiei Române, Bucure ști, 2003
2. Costaș, Cosmin Flavius, Incompatibilitatea succesiv ă a reglement ărilor privind taxa auto cu
dreptul comunitar , prezentat la Academia Român ă, Institutul de Cercet ări Juridice, Centrul de Studii de Drept
European, cu ocazia colocviului „Taxa auto din perspectiva dreptului comunitar”, Bucure ști, 20 martie 2009
3. Lache, Minodora , Dreptul comunitar – o nou ă tipologie juridic ă, Teză de doctorat, Universitatea
Nicolae Titulescu, Bucure ști, 2008
4. Petrescu, Oana-M ăriuca, Regulile de procedur ă aplicabile în fa ța instanțelor Uniunii Europene,
Teză de Doctorat, Universitatea Nicolae Titulescu, Bucure ști, 2010

51
5. Stănilă, S. I., Câteva aspecte ale revizuirii Constitu ției României , în Reformele administrative și
judiciare în perspectiva integr ării europene , Secțiunea pentru științe juridice și administrative, Caietul Științific
nr. 6/2004 al Institutului de Științe Administrative Paul Negulescu
6. Ștefan, Tudorel, Efectele dreptului comunitar asupra ordinii juridice interne: Rolul judec ătorului
național, Revista Themis nr. 1/2005, editat ă de Institutul Na țional al Magistraturii
7. Toader, Camelia, Rolul judec ătorului în integrarea european ă, „Studii de drept românesc” nr.1-
2/2002, Sesiunea științifică din 23 martie 2001 a Institutului de Cercet ări Juridice al Academiei Române, cu tema
„Dreptul și integrarea european ă”

IV. Legislație

A. Legislație a Uniunii Europene
a. Legislație primar ă

1. Tratatul de instituire a Comunit ății Europene a C ărbunelui și Oțelului, semnat la Paris, la
18.04.1951, intrat în vigoare la 23.07.1952
2. Tratatele de instituire a Comunit ății Economice Europene și Comunit ății Europene a Energiei
Atomice (EURATOM), semnate la Roma, la 25.03.1957, intrate în vigoare la 01.01.1958
3. Convenția cu privire la anumite institu ții comune, semnat ă la Roma, la 25.03.1957, intrat ă în
vigoare la 01.01.1958
4. Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunit ăților Europene,
semnat la Bruxelles, la 08.04.1965, intrat în vigoare la 01.07.1967
5. Protocolul unic cu privire la imunit ăți și privilegii, semnat la Bruxelles, la 08.04.1965, intrat în
vigoare la 01.01.1967
6. Tratatul de modificare a unor dispozi ții bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunit ăților
Europene și a Tratatului de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunit ăților Europene,
semnat la Luxemburg, la 22.04.1970, intrat în vigoare la 01.01.1971
7. Decizia din 21.04.1970, cu privire la înlocuirea contribu țiilor financiare prin resurse proprii
Comunităților, intrat ă în vigoare la 01.01.1971, înlocuit ă prin Decizia din 07.05.1985, ulterior prin Decizia din
24.06.1988 și ulterior prin Decizia din 31.12.1994
8. Tratatul și Actele cu privire la aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al
Marii Britanii, semnate la Bruxelles, la 22.01.1972, intrate în vigoare la 01.01.1973
9. Tratatul de modificare a anumitor dispozi ții financiare ale Tratatelor de instituire a Comunit ăților
Europene și ale Tratatului de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunit ăților Europene,
semnat la Bruxelles, la 22.07.1975, intrat în vigoare la 01.06.1977
10. Decizia din 20.09.1976, cu privire la alegerea reprezentan ților Adun ării prin sufragiu universal
direct, intrat ă în vigoare la 01.07.1978
11. Tratatul și Actul cu privire la aderarea Republicii Elene, semnate la Atena, la 28.05.1979, intrate în
vigoare la 01.01.1981

52
12. Tratatul și Actul cu privire la aderarea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze, semnate la
Madrid și Lisabona, la 12.06.1985, intrate în vigoare la 01.01.1986
13. Actul unic european, semnat la Luxemburg și Haga, la 17 și 28.02.1986, intrat în vigoare la
01.07.1987
14. Tratatul privind Uniunea European ă, semnat la Maastricht, la 07.02.1992, intrat în vigoare la
01.11.1993
15. Tratatul și Actul cu privire la aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului
Suediei, semnate în Corfu, la 24.06.1994, intrate în vigoare la 01.01.1995
16. Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea European ă, a Tratatelor de
instituire a Comunit ăților Europene și a altor acte conexe, semnat la Amsterdam, la 02.10.1997, intrat în vigoare
la 01.05.1999
17. Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea European ă, a Tratatelor de instituire
a Comunit ăților Europene și a anumitor acte conexe, semnat la Nisa, la 26.02.2001, intrat în vigoare la
01.02.2003
18. Tratatul și Actul de aderare a celor 10 state din Europa Central ă și de Est la Uniunea European ă,
semnate la Atena, la 16.04.2003, intrate în vigoare la 01.05.2004
19. Tratatul și Actul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea European ă, semnate la Luxemburg,
la 25.04.2005, intrate în vigoare la 01.01.2007
20. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea European ă și a Tratatului de
instituire a Comunit ății Europene , semnat la Lisabona, la 13.12.2007, intrat în vigoare la 01.12.2009
21. Tratatul privind func ționarea Uniunii Europene, intrat în vigoare la 01.12.2009
22. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, intrat ă în vigoare la 01.12.2009

b. Legislație secundar ă

1. Regulamentul Consiliului nr. 19/62 din 04.04.1962 privind organizarea gradual ă a pieței comune
de cereale, publicat în J.O.C.E. nr. 30 din 20.04.1962, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin abrogare
2. Regulamentul Consiliului nr. 20/62 din 04.04.1962 privind organizarea gradual ă a pieței comune
în sectorul c ărnii de porc, publicat în J.O.C.E. nr. 30 din 20.04.1962, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare
prin abrogare
3. Regulamentul Consiliului nr. 14/64 din 05.02.1964 privind stabilirea progresiv ă a pieței comune a
cărnii de vit ă și vițel, publicat în J.O.C.E. nr. 34 din 27.02.1964, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin
abrogare
4. Regulamentul Consiliului nr. 120/67 din 13.06.1967 privind organizarea comun ă a pieței de
cereale, publicat în J.O.C.E. nr. 117 din 19.06.1967, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin abrogare
5. Regulamentul Consiliului nr. 121/67 din 13.06.1967 privind organizarea comun ă a pieței cărnii de
porc, publicat în J.O.C.E. nr. 117 din 19.06.1967, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin abrogare
6. Regulamentul Consiliului nr. 234/68 din 27.02.1968, de stabilire a organiz ării comune a pie țelor în
sectorul plantelor vii și al produselor de floricultur ă, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 55 din 02.03.1968, cu
modificările ulterioare, ie șit din vigoare prin abrogare

53
7. Regulamentul Consiliului nr. 259/68 din 29.02.1968 privind statutul func ționarilor Comunit ăților
Europene, precum și regimul aplicabil celorlal ți agenți ai Comunit ăților și instituind m ăsuri speciale aplicabile
temporar func ționarilor Comisiei, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 56 din 04.03.1968, cu modific ările ulterioare
8. Regulamentul Comisiei nr. 1767/68 din 06.11.1968 privind sistemul de fixare a unor pre țuri
minime pentru exportul c ătre statele ter țe a semin țelor de flori, bulbilor și tuberculilor, publicat în J.O.C.E. seria
L nr. 271 din 07.11.1968, cu modific ările ulterioare
9. Regulamentul Consiliului nr. 1975/69 din 06.10.1969 instituind un sistem de premiere pentru
tăierea vacilor și reținerea de la p ătrunderea pe pia ță a laptelui și produselor din lapte, publicat în J.O.C.E. seria
L nr. 252 din 08.10.1969, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin ajungere la termen
10. Regulamentul Comisiei nr. 2195/69 din 04.11.1969 instituind norme de aplicare a sistemului de
premiere pentru t ăierea vacilor și reținerea de la p ătrunderea pe pia ță a laptelui și produselor din lapte, publicat în
J.O.C.E. seria L nr. 278 din 05.11.1969, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin ajungere la termen
11. Regulamentul Consiliului nr. 1463/70 din 20.07.1970 privind introducerea de echipament de
înregistrare în transportul rutier, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 289 din 26.10.1974, cu modific ările ulterioare
12. Regulamentul Consiliului nr. 1035/72 din 18.05.1972 privind organizarea comun ă a pieței de
fructe și legume, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 118 din 20.05.1972, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare
prin abrogare
13. Regulamentul Comisiei nr. 369/75 din 10.02.1975 instituind, cu privire la campania de
comercializare 1975/1976, pre țuri minime pentru exportul c ătre statele ter țe a anumitor semin țe de flori, bulbi și
tuberculi, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 41 din 15.02.1975, ie șit din vigoare prin ajungere la termen
14. Regulamentul Consiliului nr. 3295/94 din 22.12.1994 instituind m ăsuri privind intrarea în
Comunitate, exportul și re-exportul din Comunitate a anumitor bunuri, cu înc ălcarea drepturilor de proprietate
intelectual ă, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 97 din 18.4.1996, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin
abrogare
15. Regulamentul Consiliului nr. 2200/96 din 28.10.1996 privind organizarea comun ă a pieței de
fructe și legume, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 297 din 21.11.1996, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare
prin abrogare
16. Regulamentul Consiliului nr. 1347/2000 din 29.05.2000 privind competen ța, recunoa șterea și
executarea hot ărârilor judec ătorești în materie matrimonial ă și în materia r ăspunderii p ărintești, publicat în
J.O.C.E. seria L nr. 160 din 30.06.2000, cu modific ările ulterioare, ie șit din vigoare prin abrogare
17. Regulamentul Consiliului nr. 44/2001 din 22.12.2000 privind competen ța, recunoa șterea și
executarea hot ărârilor judec ătorești în materie civil ă și comercial ă, publicat J.O.C.E. seria L nr. 12 din
16.01.2001, cu modific ările ulterioare
18. Regulamentul Consiliului nr. 2201/2003 din 27.11.2003 privind competen ța, recunoa șterea și
executarea hot ărârilor judec ătorești în materie matrimonial ă și în materia r ăspunderii p ărintești, de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 338 din 23.12.2003, cu modific ările
ulterioare
19. Directiva Consiliului nr. 63/340 din 31.05.1963 referitoare la abolirea restric țiilor privitoare la
plățile aferente serviciilor prestate, publicat ă în J.O.C.E. nr. 86 din 10.06.1963, ie șită din vigoare prin ajungere la
termen
20. Directiva Consiliului nr. 64/220 din 25.02.1964 referitoare la eliminarea restric țiilor existente, în
materia dreptului de stabilire și a liberei prest ări a serviciilor, la intrarea și rămânerea cet ățenilor statelor membre

54
în altă țară din Comunitate, publicat ă în J.O.C.E. nr. 56 din 04.04.1964, cu modific ările ulterioare, ie șită din
vigoare prin ajungere la termen
21. Directiva Consiliului nr. 64/221 din 25.02.1964 privind coordonarea m ăsurilor speciale referitoare
la deplasarea și șederea cet ățenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine public ă, de siguran ță publică și
de sănătate public ă, publicată în J.O.C.E. nr. 56 din 04.04.1964, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin
abrogare
22. Directiva Consiliului nr. 67/227 din 11.04.1967 privind armonizarea legisla țiilor statelor membre
privind taxele asupra cifrei de afaceri, publicat ă în J.O.C.E. nr. 71 din 14.04.1967, cu modific ările ulterioare,
ieșită din vigoare prin abrogare
23. Directiva Consiliului nr. 68/151 din 09.03.1968 de coordonare, în vederea echival ării, a garan țiilor
impuse societ ăților în statele membre, în sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor
asociaților sau ter ților, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 65 din 14.03.1968, cu modific ările ulterioare, ie șită din
vigoare prin abrogare
24. Directiva Consiliului nr. 73/148 din 21.05.1973 referitoare la eliminarea restric țiilor existente, în
materia dreptului de stabilire și a liberei prest ări a serviciilor, la intrarea și rămânerea cet ățenilor statelor membre
în altă țară din Comunitate, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 172 din 28.06.1973, cu modific ările ulterioare, ie șită
din vigoare prin abrogare
25. Directiva Consiliului nr. 75/442 din 15.07.1975 referitoare la de șeuri, publicat ă în J.O.C.E. seria L
nr. 194 din 25.7.1975, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
26. Directiva Consiliului nr. 76/207 din 09.02.1976 privind implementarea principiului egalit ății de
tratament între b ărbați și femei în ceea ce prive ște accesul la angajare, instruire și promovare profesional ă,
precum și condiții de munc ă, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 39 din 14.02.1976, cu modific ările ulterioare, ie șită
din vigoare prin abrogare
27. Directiva Consiliului nr. 77/388 din 17.05.1977 privind armonizarea legisla țiilor statelor membre
referitoare la taxele asupra cifrelor de afaceri, publicat ă J.O.C.E. seria L nr.145 din 13.06.1977, cu modific ările
ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
28. Directiva Consiliului nr. 80/779 din 15.07.1980 privind valorile limit ă de calitate a aerului și
valorile recomandate pentru dioxidul de sulf și particulele în suspensie, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 229 din
30.08.1980, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
29. Directiva Consiliului nr. 80/987 din 20.10.1980 referitoare la armonizarea legisla țiilor statelor
membre privind protec ția salariaților în cazul insolven ței angajatorului, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 283 din
28.10.1980, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
30. Directiva Consiliului nr. 83/189 din 28.03.1983 privind stabilirea unei proceduri pentru furnizarea
de informa ții în domeniul standardelor și reglement ărilor tehnice, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 109 din
26.04.1983, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
31. Directiva Consiliului nr. 85/337 din 27.06.1985 privind evaluarea impactului asupra mediului
înconjurător a anumitor proiecte publice și private, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 175 din 05.07.1985, cu
modificările ulterioare
32. Directiva Consiliului nr. 85/577 din 20.12.1985 privind contractele negociate în afara spa țiilor
comerciale, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 372 din 31.12.1985

55
33. Directiva Consiliului nr. 85/649 din 31.12.1985 privind interdic ția utilizării anumitor substan țe cu
efect hormonal în cre șterea animalelor, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 382 din 31.12.1985, cu modific ările
ulterioare, ie șită din vigoare prin ajungere la termen
34. Directiva Consiliului nr. 86/653 din 18.12.1986 privind armonizarea legisla țiilor statelor membre
referitoare la agen ții comerciali independen ți, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 382 din 31.12.1986, cu modific ările
ulterioare
35. Directiva Consiliului nr. 90/435 din 23.07.1990 privind regimul fiscal comun aplicabil societ ăților
mamă și filialelor din state membre diferite, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 225 din 20.08.1990, cu modific ările
ulterioare
36. Directiva Consiliului nr. 90/531 din 17.09.1990 privind procedura aplicabil ă de entitățile care
activează în domeniile apei, energiei, transportului și telecomunica țiilor, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 297 din
29.10.1990, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
37. Directiva Consiliului nr. 92/43 din 21.05.1992 privind conservarea habitatelor naturale și a
speciilor de faun ă și floră sălbatică, publicată J.O.C.E. seria L nr. 206 din 22.07.1992, cu modific ările ulterioare
38. Directiva Consiliului nr. 1999/70 din 28.06.1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe
durată determinat ă, încheiat între CES, UNICE și CEEP, publicat ă J.O.C.E. seria L nr. 175 din 10.07.1999, cu
modificările ulterioare
39. Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2003/55 din 26.06.2003 privind normele
comune pentru pia ța internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE, publicat ă J.O.C.E.
seria L nr. 176 din 15.07.2003, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
40. Directiva Parlamentului European și Consiliului nr. 2004/38 din 29.04.2004 privind dreptul la
liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cet ățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de
modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE,
72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicat ă în
J.O.C.E. seria L nr. 158 din 30.04.2004, cu modific ările ulterioare
41. Decizia Consiliului nr. 65/271 din 13.05.1965 privind armonizarea anumitor prevederi care
afectează concuren ța în transportul pe calea ferat ă, rutier și pe apă, publicat ă în J.O.C.E. nr. 88 din 24.05.1965,
ieșită din vigoare prin ajungere la termen
42. Decizia Consiliului nr. 66/455 din 28.07.1966 care autoriza Italia s ă crească taxele aplicabile
anumitor importuri de carne de vi țel și de vită din statele ter țe, publicat ă în J.O.C.E. nr. 144 din 05.08.1966
43. Decizia Comisiei nr. 66/474 din 28.07.1966 impunând Republicii Italiene abolirea unor m ăsuri
protective privind bovinele adulte și vițeii, publicat ă în J.O.C.E. nr. 153 din 23.08.1966, ie șită din vigoare prin
ajungere la termen
44. Decizia Comisiei nr. 86/509 din 21.05.1986 privind ajutorul acordat de Republica Federal ă
Germană și Landul Bavariei unui produc ător de poliamid ă și poliester cu sediul în Deggendorf, publicat ă în
J.O.C.E. seria L nr. 300 din 24.10.1986
45. Decizia Consiliului nr. 86/283 din 30.06.1986 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mare
la C.E.E., publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 385 din 31.12.1986, ie șită din vigoare prin ajungere la termen

56
46. Decizia Consiliului nr. 88/408 din 15.06.1988 privind nivelul redeven ței susceptibile a fi percepute
cu ocazia inspec țiilor și controalelor sanitare privind carnea proasp ătă, conform directivei 85/73/CEE, publicat ă
în J.O.C.E. seria L nr. 194 din 22.07.1988, cu modific ările ulterioare, ie șită din vigoare prin abrogare
47. Decizia cadru a Consiliului nr. 2001/220/JAI din 15.03.2001 privind statutul victimelor în cadrul
procedurilor penale, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 82 din 22.03.2001
48. Decizia nr. 234/2002/CECA a reprezentan ților guvernelor statelor membre reuni ți în Consiliu din
27.02.2002 cu privire la consecin țele financiare ale expir ării Tratatului C.E.C.O. și la Fondul de cercetare pentru
cărbune și oțel, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 79 din 22.03.2002
49. Recomandarea Consiliului din 27.03.2007 privind actualizarea în 2007 a orient ărilor generale ale
politicilor economice ale statelor membre și ale Comunit ății și aplicarea politicilor de ocupare a for ței de munc ă
ale statelor membre, publicat ă în J.O.C.E. seria L nr. 92 din 03.04.2007
50. Avizul Comisiei din 25.09.1978 adresat guvernului irlandez în conformitate cu art. 18 din
Regulamentul Consiliului nr. 543/69 din 25.03.1969, relativ la armonizarea anumitor dispozi ții în domeniul
transporturilor rutiere, publicat în J.O.C.E. seria L nr. 281 din 06.10.1978
51. Rezoluția Parlamentului European din 15.11.2007 privind aplicarea Directivei 2004/38/CE privind
dreptul la liber ă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cet ățenii Uniunii și membrii familiilor
acestora
52. Rezoluția Parlamentului European din 02.04.2009 referitoare la aplicarea Directivei 2004/38/CE
privind dreptul la liber ă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cet ățenii Uniunii și membrii
familiilor acestora, publicat ă în J.O.C.E. seria C nr. 137 E din 27.05.2010
53. Rapport explicatif du Secrétariat General du Conseil sur la simplification des traités
communautaires, publicat în J.O.C.E. seria C nr. 353/1 din 20.11.1997

B. Legislație interna țională

1. Convenția pentru ap ărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, încheiat ă la Roma, la
04.11.1950
2. Protocolul nr. 1 adi țional la Conven ția pentru ap ărarea Drepturilor Omului și a Libert ăților
fundamentale, încheiat la Paris, la 20.03.1952
3. Protocolul nr. 4 adi țional la Conven ția pentru ap ărarea Drepturilor Omului și a Libert ăților
fundamentale, încheiat la Strasbourg, la 16.09.1963
4. Protocolul nr. 6 la Conven ția pentru ap ărarea Drepturilor Omului și a Libert ăților fundamentale,
încheiat la Strasbourg, la 28.04.1983
5. Protocolul nr. 7 la Conven ția pentru ap ărarea Drepturilor Omului și a Libert ăților fundamentale,
încheiat la Strasbourg, la 22.11.1984
6. Convenția cu privire la rela țiile consulare, încheiat ă la Viena, la 24.04.1963
7. Convenția european ă în materia adop ției de copii, încheiat ă la Strasbourg, la 24.04.1967
8. Convenția cu privire la dreptul tratatelor, încheiat ă la Viena, la 23.05.1969
9. Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale r ăpirii interna ționale de copii, încheiat ă
la Haga, la 25.10.1980

57
10. Raportul explicativ la Conven ția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale r ăpirii
internaționale de copii, elaborat de Elisa Pérez-Vera în 1980
11. Recomandarea de Comitetului de Mini ștri din cadrul Consiliului Europei din 12.05.2004

C. Legislație națională
a. Legislație națională română

1. Constituția României, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 767 din 31/10/2003
2. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna țional privat, publicat ă
în M. Of. al României, Partea I, nr. 245 din 01/10/1992, cu modific ările ulterioare
3. Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Conven ția de la Haga din 25 octombrie 1980
asupra aspectelor civile ale r ăpirii interna ționale de copii, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 243 din
30/09/1992
4. Legea nr. 15/1993 pentru aderarea României la Conven ția european ă în materia adop ției de copii,
încheiată la Strasbourg la 24.04.1967, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 67 din 31/03/1993
5. Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea Ordonan ței de urgen ță a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la
adopție, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 168 din 29/04/1998
6. Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constitu ției României, publicat ă în M. Of. al României, Partea I,
nr. 758 din 29/10/2003
7. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 927 din
23/12/2003, cu modific ările ulterioare
8. Legea gazelor nr. 351/2004, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 679 din 28/07/2004, cu
modificările ulterioare
9. Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Conven ției asupra aspectelor civile ale r ăpirii interna ționale
de copii, adoptat ă la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, publicat ă M.
Of. al României, Partea I, nr. 888 din 29/09/2004
10. Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Reg. Belgiei, R. Ceh ă, Reg Danemarcei, R.
Federală Germania, R. Estonia, R. Elen ă, Reg. Spaniei, R. Francez ă, Irlanda, R. Italian ă, R. Cipru, R. Letonia, R.
Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, R. Ungar ă, R. Malta, Regatul Țărilor de Jos, R. Austria, R. Polon ă, R.
Portughez ă, R. Slovenia, R. Slovac ă, R. Finlanda, Reg. Suediei, Reg. Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
(state membre ale UE) și R. Bulgaria și România privind aderarea R. Bulgaria și a României la UE, publicat ă în
M. Of. al României, Partea I, nr. 465 din 01/06/2005
11. Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circula ții a cetățenilor români în str ăinătate, publicat ă
în M. Of. al României, Partea I, nr. 682 din 29/07/2005, cu modific ările ulterioare
12. Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind
Uniunea European ă și a Tratatului de instituire a Comunit ății Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie
2007, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 107 din 12/02/2008
13. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 409 din
10/06/2011

58
14. Ordonanța de urgen ță a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adop ție, publicat ă î n M . O f . a l
României, Partea I, nr. 120 din 12/06/1997, cu modific ările ulterioare
15. Ordonanța de urgen ță a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circula ție pe teritoriul României a
cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, publicat ă î n M . O f . a l
României, Partea I, nr. 646 din 21/07/2005, cu modific ările ulterioare
16. Ordonanța de urgen ță a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru
autovehicule, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 327 din 25/04/2008, cu modific ările ulterioare

b. Legislație națională străină

Belgia

1. Legea din 22.12.1957 privind aderarea Belgiei la Comunit ățile Economice Europene
Danemarca

1. Legea din 11.10.1972 asupra ader ării Danemarcei la Comunit ățile Economice Europene
Irlanda

1. European Communities Act din 1972 (Legea privind Comunit ățile Europene)
Italia

1. Legea nr. 330/15.06.1950 privind impunerea unor taxe administrative și taxe statistice asupra
importurilor din alte state membre sau state ter țe și decretele de punere în aplicare nr. 723/26.06.1965 și nr.
1339/21.12.1961
2. Legea din 14.10.1957 privind aderarea Italiei la Comunit ățile Economice Europene
3. Legea nr. 935/26.10.1971 privind aplicarea regulamentelor comunitare în sectorul zoothenic și în
sectorul produselor lactate și decretele de punere în aplicare din 22.03.1972 și 27.03.1972

Franța

1. Constitu ția francez ă din 1946
2. Constitu ția francez ă din 1958, cu amendamentele ulterioare
3. Legea din 02.08.1957 de ratificare a Tratatului C.E.E. și decretul de aplicare din 28.01.1958

Germania

1. Legea din 27.07.1957 privind aderarea Germaniei la Comunit ățile Economice Europene

59
Marea Britanie

1. European Communities Act din 17.10.1972 (Legea privind Comunit ățile Europene)
2. National Health Service Act (Legea na țională privind serviciile de s ănătate) din 1977
3. Merchant Shipping Act (Legea naviga ției comerciale) din 1988
Statele Unite ale Americii

1. Constituția S.U.A.

V. Jurispruden ță

A. Jurispruden ță a Uniunii Europene

1. C.J.C.E., Hotărârea din 10.12.1957, Société des Usines à tubes de la Sarre c. Înalta Autoritate a
Comunității Europene a C ărbunelui și Oțelului , cauzele conexate C-1/57 și 14/57
2. C.J.C.E., Hotărârea din 14.12.1962, Confédération nationale des producteurs de fruits et légumes
ș. a. C. Consiliul Comunit ății Economice Europene , cauzele conexate C-16/62 și C-17/62
3. C.J.C.E., Hotărârea din 05.02.1963, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van
Gend & Loos c. Netherlands Inland Revenue Administration , C-26/62
4. C.J.C.E., Hotărârea din 15.07.1964, Flaminio Costa c. E.N.E.L., C-6/64
5. C.J.C.E., Hotărârea din 16.06.1966, Compagnie des forges de Châtillon, Commentry & Neuves-
Maisons c. High Authority of the ECSC , C-54/65
6. C.J.C.E., Hotărârea din 16.06.1966, Alfons Lütticke GmbH c. Hauptzollamt Sarrelouis , C-57/65
7. C.J.C.E., Hotărârea din 03.04.1968, Firma Molkerei-Zentrale/Hauptzollamt Paderborn , C-28/67
8. C.J.C.E., Hotărârea din 04.04.1968, Fink-Frucht GmbH c. Hauptzollamt München-
Landsbergerstrasse , C-27/67
9. C.J.C.E., Hotărârea din 19.12.1968, Societatea pe ac țiuni Salgoil c. Ministerul de Comer ț Exterior
al Republicii Italiene , C-13/68
10. C.J.C.E., Hotărârea din 13.02.1969, Walt Wilhelm ș.a. c. Bundeskartellamt , C-14/68
11. C.J.C.E., Hotărârea din 06.10.1970, Franz Grad c. Finanzant Traunstein , C-9/70
12. C.J.C.E., Hotărârea din 17.12.1970, Internationale Handelsgesellschaft mbH c. Einfuhr – und
Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel , C-11/70
13. C.J.C.E., Hotărârea din 17.12.1970, Otto Scheer c. Einfuhr- und Vorratsstelle für Getreide und
Futtermittel , C-30/70
14. C.J.C.E., Hotărârea din 17.12.1970, Spa SACE c. Ministerul de Finan țe al Republicii Italiene ,
C-33/70
15. C.J.C.E., Hotărârea din 10.03.1971, Deutsche Tradax GmbH c. Einfuhr-und Vorratsselle fur
Getreide und Futtermittel , C-38/1970
16. C.J.C.E., Hotărârea din 14.07.1971, Ministerul Public Luxemburghez c. Madeleine Muller, Veuve
J. P. Hein ș.a., C-10/71

60
17. C.J.C.E., Hotărârea din 14.12.1971 , Politi S.A.S. c. Ministerul de Finan țe al Republicii Italiene ,
C-43/71
18. C.J.C.E., Hotărârea din 17.05.1972, Orsolina Leonesio c. Ministero dell'agricoltura e foreste ,
C-93/71
19. C.J.C.E., Hotărârea din 07.02.1973, Comisia c. Italia , C-39/72
20. C.J.C.E., Hotărârea din 10.10.1973, Fratelli Variola S.p.A. c. Amministrazione italiana delle
Finanze , C-34/73
21. C.J.C.E., Hotărârea din 11.10.1973, Rewe-Zentralfinanz eGmbH c. Direktor der
Landwirtschaftskammer Westfalen-Lippe , C-39/73
22. C.J.C.E., Hotărârea din 24.10.1973, Carl Schlüter c. Hauptzollamt Lörrach , C-9/73
23. C.J.C.E., Hotărârea din 24.05.1974, Hauptzollant Bielefeld c. Konig , C-185/73
24. C.J.C.E., Hotărârea din 21.06.1974, Jean Reyners c. Belgian State, C-2/74
25. C.J.C.E., Hotărârea din 03.12.1974, Johannes Henricus Maria van Binsbergen c. Bestuur van de
Bedrijfsvereniging voor de Metaalnijverheid, C-33/74
26. C.J.C.E., Hotărârea din 04.12.1974, Yvonne van Duyn c. Home Office , C-41/74
27. C.J.C.E., Hotărârea din 12.12.1974, B.N.O. Walrave, L.J.N. Koch c. Association Union cycliste
internationale, Koninklijke Nederlandsche Wielren Unie și Federación Española Ciclismo , C-36/74
28. C.J.C.E., Hotărârea din 18.11.1975, SPA Unil-It c. Administration Des Finances De L'état , C-30/75
29. C.J.C.E., Hotărârea din 03.02.1976, Ministerul Public c. Flavia Manghera ș.a., C-59/75
30. C.J.C.E., Hotărârea din 08.04.1976, Gabrielle Defenne c. Société anonyme belge de navigation
aérienne Sabena , C-43/75
31. C.J.C.E., Hotărârea din 08.04.1976, Jean Noël Royer , C-48/75
32. C.J.C.E., Hotărârea din 01.02.1977, Verbond van Nederlandse Ondernemingen c. Inspecteur der
Invoerrechten en Accijnzen, C-51/76
33. C.J.C.E., Hotărârea din 02.02.1977, Amsterdam Bulb BV c. Produktschap voor Siergewassen ,
C-50/76
34. C.J.C.E., Hotărârea din 22.03.1977, Iannelli & Volpi SpA c. Ditta Paolo Meroni , C-74/76
35. C.J.C.E., Hotărârea din 22.03.1977, Steinike & Weinlig c. Republicii Federale Germania , C-78/76
36. C.J.C.E., Hotărârea din 23.11.1977, Enka BV c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen
Arnhem , C-38/77
37. C.J.C.E., Hotărârea din 09.03.1978, Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal
SpA, C-106/77
38. C.J.C.E., Hotărârea din 11.04.1978, Comisia Comunit ăților Europene c. Republicii Italiene,
C-100/77
39. C.J.C.E., Hotărârea din 30.11.1978, Francesco Bussone c. Ministro dell'agricoltura e foreste ,
C-31/78
40. C.J.C.E., Hotărârea din 22.02.1979, Comisia c. Italia , C-163/78
41. C.J.C.E., Hotărârea din 08.03.1979, Salumificio di Cornuda SpA c. Amministrazione delle Finanze
dello Stato , C-130/78
42. C.J.C.E., Hotărârea din 05.04.1979, Proceduri penale c. Tulio Ratti , C-148/78
43. C.J.C.E., Hotărârea din 07.09.1979, Comisia Comunit ăților Europene c. Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord , C-128/1978

61
44. C.J.C.E., Hotărârea din 27.09.1979, SpA Eridania-Zuccherifici nazionali and SpA Società Italiana
per l'Industria degli Zuccheri c. Ministerul Agriculturii și Pădurilor, Ministerul Industriei, Comer țului și
Meșteșugurilor și SpA Zuccherifici Meridionali , C-230/78
45. C.J.C.E., Hotărârea din 04.10.1979, Republica Francez ă c. Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord , C-141/78
46. C.J.C.E., Hotărârea din 06.05.1980, Comisia Comunit ăților Europene c. Regatului Belgiei ,
C-102/79
47. C.J.C.E., Hotărârea din 22.05.1980 , Regina c. Secretary of State for Home Affairs, ex parte Mario
Santillo , C-131/79
48. C.J.C.E., Hotărârea din 10.07.1980, Anne Marty SA c. Estée Lauder SA , C-37/79
49. C.J.C.E., Hotărârea din 22.01.1981, Dansk Supermarked A/S c. A/S Imerco , C-58/80
50. C.J.C.E., Hotărârea din 20.10.1981, Comisia c. Regatul Belgiei , C-137/80
51. C.J.C.E., Hotărârea din 18.11.1981, Ursula Becker c. Finanzamt Munster – Innnstandt , C-8/81
52. C.J.C.E., Hotărârea din 19.01.1982, Ursula Becker c. Finanzamt Munster – Innnstandt , C-8/81
53. C.J.C.E., Hotărârea din 25.05.1982, Comisia c. Țările de Jos , C-96/81
54. C.J.C.E., Hotărârea din 26.05.1982, Comisia Comunit ăților Europene c. Regatului Belgiei,
C-149/79
55. C.J.C.E., Hotărârea din 15.07.1982, Felicitas Rickmers – Linie KG & Co. c. Finanzamt für
Verkehrsteuem , C-270/81
56. C.J.C.E., Hotărârea din 06.10.1982, Cilfit c. Ministerul S ănătății, C-283/81
57. C.J.C.E., Hotărârea din 15.03.1983, Comisia c. Italia , C-145/82
58. C.J.C.E., Hotărârea din 22.09.1983, Vincent Rodolphe Auer c. Ministerul Public , C-271/82
59. C.J.C.E., Hotărârea din 13.12.1983, Apple and Pear Development Council c. K.J. Lewis Ltd ,
C-222/82
60. C.J.C.E., Hotărârea din 10.04.1984, Sabine von Colson și Elisabeth Kamann c. Land Nordrhein-
Westfalen , C-14/83
61. C.J.C.E., Hotărârea din 10.04.1984, Dorit Harz c. Deutsche Tradax Gmbh , C-79/83
62. C.J.C.E., Hotărârea din 09.10.1984, Robert Adam ș.a. c. Comisia Comunit ăților Europene,
cauzele conexate C-80/81 la 83/81 și C-182/82 la 185/82
63. C.J.C.E., Hotărârea din 10.01.1985, Association des Centres distributeurs Édouard Leclerc ș.a. c.
SARL "Au blé vert" ș.a., C-229/83
64. C.J.C.E., Hotărârea din 13.03.1985, Regatul Țărilor de Jos și Leeuwarder Papierwarenfabriek BV
c. Comisia Comunit ăților Europene , cauzele conexate C-296/82 și C-318/82
65. C.J.C.E., Hotărârea din 23.05.1985, Comisia c. Germania , C-29/84
66. C.J.C.E., Hotărârea din 26.02.1986 , M. Helen Marshall c. Southampton and South-West
Hampshire Area Health Authority , C-152/84
67. C.J.C.E., Hotărârea din 23.04.1986, Parti écologiste „Les Verts ” c. Parlamentul European ,
C-294/83
68. C.J.C.E., Hotărârea din 15.05.1986, Marguerite Johnston c. Chief Constable of the Royal Ulster
Constabulary , C-222/84
69. C.J.C.E., Hotărârea din 24.02.1987, Deutz und Geldermann, Sektkellerei Breisach (Baden) GmbH
c. Consiliul Comunit ăților Europene , C-26/86

62
70. C.J.C.E., Hotărârea din 07.05.1987, Comisia c. Italia , C-184/85
71. C.J.C.E., Hotărârea din 07.05.1987, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze
dello Stato , C-193/85
72. C.J.C.E., Hotărârea din 21.05.1987 , Albako Margarinefabrik Maria von der Linde GmbH & Co.
KG c. Bundesansta lt für landwirtschaftliche Marktordnung , C-249/85
73. C.J.C.E., Hotărârea din 11.06.1987, Pretore di Salò , C-14/86
74. C.J.C.E., Hotărârea din 17.09.1987, Comisia c. Olanda , C-291/84
75. C.J.C.E., Hotărârea din 29.09.1987, Gimenez Zaera , C-26/86
76. C.J.C.E., Hotărârea din 08.10.1987, Proceduri penale c. Kolpinghuis Nijmegen BV , C-80/86
77. C.J.C.E., Hotărârea din 23.02.1988, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord c. Consiliu ,
C-68/86
78. C.J.C.E., Hotărârea din 03.03.1988, Comisia c. Italia , C-116/86
79. C.J.C.E., Hotărârea din 04.05.1988, Fernand Watgen c. Caisse de Pension des Employes prives ,
C-64/85
80. C.J.C.E., Hotărârea din 22.07.1988, Direct Cosmetics Ltd și Laughtons Photographs Ltd c.
Commissioners of Customs and Excise , C-138/86
81. C.J.C.E., Hotărârea din 20.09.1988, Gebroeders Beentjes BV c. Staat der Nederlanden , C-31/87
82. C.J.C.E., Hotărârea din 02.02.1989, Comisia c. Italia , C-22/87
83. C.J.C.E., Hotărârea din 22.06.1989, Fratelli Costanzo SpA c. Comune di Milano , C-103/88
84. C.J.C.E., Hotărârea din 09.09.1989, Comisia c. Germania , C-217/97
85. C.J.C.E., Hotărârea din 13.12.1989, Salvatore Grimaldi c. Fonds des maladies professionnelles ,
C-322/88
86. C.J.C.E., Hotărârea din 15.05.1990, Comune di Carpaneto Piacentino ș.a. c. Ufficio provinciale
imposta sul valore aggiunto di Piacenza , C-4/89
87. C.J.C.E., Hotărârea din 17.05.1990, Douglas Harvey Barber c. Guardian Royal Exchange
Assurance Group , C-262/88
88. C.J.C.E., Hotărârea din 12.07.1990, A. Foster ș.a. c. British Gas plc., C-188/89
89. C.J.C.E., Hotărârea din 13.11.1990, Marleasing SA c. La Comercial Internacional de
Alimentacion SA , C-106/89
90. C.J.C.E., Hotărârea din 12.12.1990, Peter Kaefer și Andréa Procacci c. Statul Francez , cauzele
conexate C-100/89 și C-101/89
91. C.J.C.E., Hotărârea din 24.01.1991, Alsthom Atlantique , C-339/89
92. C.J.C.E., Hotărârea din 07.05.1991, Nakajima All Precision Co. Ltd c. Consiliu , C-69/89
93. C.J.C.E., Hotărârea din 30.05.1991, Comisia c. Germania (TA Luft) , C-361/88
94. C.J.C.E., Hotărârea din 11.07.1991, A. Verholen ș.a. c. Sociale Verzekeringsbank Amsterdam ,
cauzele conexate C-87/90 pân ă la C-89/90
95. C.J.C.E., Hotărârea din 19.11.1991, Andrea Francovich și Danila Bonifaci ș.a. c. Italia, cauzele
reunite C-6/90 și C-9/90

63
96. C.J.C.E., Hotărârea din 07.04.1992, Comisia Comunit ăților Europene c. Republicii Elene ,
C-45/91
97. C.J.C.E., Hotărârea din 10.11.1992, Hansa Fleisch Ernst Mundt GmbH & Co. KG c. Landrat des
Kreises Schleswig-Flensburg , C-156/91
98. C.J.C.E., Hotărârea din 17.11.1992, Comisia c. Irlanda , C-235/91
99. C.J.C.E., Hotărârea din 26.01.1993, Telemarsicabruzzo SpA ș.a. c. Circostel, Ministero delle
Poste e Telecomunicazioni și Ministero della Difesa , cauzele conexate C-320/90, C-321/90 și C-322/90
100. C.J.C.E., Hotărârea din 02.08.1993 , M. Helen Marshall c. Southampton and South-West
Hampshire Area Health Authority , C-271/91
101. C.J.C.E., Hotărârea din 16.12.1993, Teodoro Wagner Miret c. Fondo de Garantía Salarial ,
C-334/92
102. C.J.C.E., Hotărârea din 23.02.1994, Comitato di coordinamento per la difesa della Cava ș.a. c.
Regione Lombardia ș.a., C-236/92
103. C.J.C.E., Hotărârea din 23.02.1994, Ingetraut Scholz c. Opera Universitaria di Cagliari di Cinzia
Porcedda , C-419/92
104. C.J.C.E., Hotărârea din 03.03.1994, Nicole Vaneetveld c. Le Foyer SA și Le Foyer SA c.
Fédération des Mutualités Socialistes et Syndicales de la Province de Liège , C-316/93
105. C.J.C.E., Hotărârea din 09.03.1994 , TWD Textilwerke Deggendorf GmbH c. Bundesrepublik
Deutschland , C-188/92
106. C.J.C.E., Hotărârea din 13.04.1994 , H.J. Banks & Co. Ltd c. British Coal Corporation , C-128/92
107. C.J.C.E., Hotărârea din 14.07.1994, Paola Faccini Dori c. Recreb Srl , C-91/92
108. C.J.C.E., Hotărârea din 05.10.1994, Van Munster c. Rijksdienst voor Pensioenen , C-165/91
109. C.J.C.E., Hotărârea din 11.08.1995, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en
Accijnzen, cauzele conexate C-367/93 pân ă la C-377/93
110. C.J.C.E., Hotărârea din 14.12.1995, Peterbroeck, Van Campenhout & Cie SCS c. Belgia ,
C-312/93
111. C.J.C.E., Hotărârea din 14.12.1995, Jeroen van Schijndel și Johannes Nicolaas Cornelis van Veen
c. Stichting Pensioenfonds voor Fysiotherapeuten , cauzele conexate C-430/93 și C-431/93
112. C.J.C.E., Hotărârea din 05.03.1996, Brasserie du Pecheur și Factortame III, cauzele conexate
C-46/93 și C-48/93
113. C.J.C.E., Hotărârea din 26.03.1996, The Queen c. H. M. Treasury, ex parte British
Telecommunications plc., C-392/93
114. C.J.C.E., Avizul din 28.03.1996, Aderarea Comunit ății la Conven ția European ă pentru ap ărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C-2/94

64
115. C.J.C.E., Hotărârea din 30.04.1996, CIA Security International SA c. Signalson SA and Securitel
SPRL , C-194/94
116. C.J.C.E., Hotărârea din 17.09.1996, Cooperativa Agricola Zootecnica S. Antonio e.a., cauzele
conexate C-246/94, C-247/94, C-248/94, C-249/94
117. C.J.C.E., Hotărârea din 26.09.1996, Proceduri penale c. Luciano Arcaro , C-168/95
118. C.J.C.E., Hotărârea din 08.10.1996, Erich Dillenkofer, Christian Erdmann, Hans-Jürgen Schulte,
Anke Heuer, Werner, Ursula și Trosten Knor c. Bundesrepublik Deutschland , cauzele conexate C-178/94,
C-179/94, C-188/94, C-189/94 și C-190/94
119. C.J.C.E., Hotărârea din 17.10.1996 , Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV și
Voormeer BV c. Bundesamt für Finanzen, cauzele conexate C-283/94, C-291/94 și C-292/94
120. C.J.C.E., Hotărârea din 24.10.1996, Aannemersbedrijf P.K. Kraaijeveld BV și alții c.
Gedeputeerde Staten van Zuid-Holland, C-72/95
121. C.J.C.E., Hotărârea din 17.09.1997, Dorsch Consult Ingenieurgesellschaft mbH c.
Bundesbaugesellschaft Berlin mbH, C-54/96
122. C.J.C.E., Hotărârea din 04.12.1997, Comisia c. Italia, C-207/96
123. C.J.C.E., Hotărârea din 18.12.1997, Inter-Environnement Wallonie ASBL c. Région Wallonne ,
C-129/96
124. C.J.C.E., Hotărârea din 25.02.1999, Annalisa Carbonari ș.a. c. Università degli studi di Bologna,
Ministero della Sanità, Ministero dell'Università e della Ricerca Scientifica and Ministero del Tesoro , C-131/97
125. C.J.C.E., Hotărârea din 15.06.1999, Ulla-Brith Andersson și Susanne Wakeras-Andersson c.
Suedia, C-321/97
126. C.J.C.E., Hotărârea din 16.05.2000, Regatul Belgiei c. Regatului Spaniei , C-388/95
127. C.J.C.E., Hotărârea din 27.06.2000, Océano Grupo Editorial SA c. Rocío Murciano Quintero,
cazurile conexate C-240/98 pân ă la C-244/98
128. C.J.C.E., Hotărârea din 04.07.2000, Comisia c. Grecia , C-387/97
129. C.J.C.E., Hotărârea din 13.07.2000, Centrosteel Srl c. Adipol GmbH , C-456/98
130. C.J.C.E., Hotărârea din 19.09.2000, Marele Ducat al Luxemburgului c. Berthe Linster, Aloyse
Linster și Yvonne Linster, C-287/98
131. C.J.C.E., Hotărârea din 26.09.2000, Rijksdienst voor Pensioenen c. Robert Engelbrecht , C-262/97
132. C.J.C.E., Hotărârea din 26.09.2000, Unilever Italia SpA c. Central Food SpA , C-443/98
133. C.J.C.E., Hotărârea din 11.01.2001, Azienda Agricola Monte Arcosu Srl. C. Regione Autonoma
della Sardegna, Organismo Comprensoriale no. 24 della Sardegna, Ente Regionale per l'Assistenza Tecnica in Agricoltura (ERSAT), C-403/98
134. C.J.C.E., Hotărârea din 11.07.2002, Marks & Spencer plc c. Commissioners of Customs & Excise ,
C-62/00
135.
C.J.C.E., Hotărârea din 25.07.2002, Unión de Pequeños Agricultores c. Consiliu, C-50/00 P
136. C.J.C.E., Hotărârea din 17.09.2002, Antonio Muñoz y Cia SA și Superior Fruiticola SA c. Frumar
Ltd și Redbridge Produce Marketing Ltd , C-253/00
137. C.J.C.E., Hotărârea din 15.05.2003, Karen Mau c. Bundesanstalt für Arbeit , C-160/01
138. C.J.C.E., Hotărârea din 22.05.2003, Connect Austria Gesellschaft für Telekommunikation GmbH
c. Telekom-Control-Kommission , C-462/99
139. C.J.C.E., Hotărârea din 26.06.2003, Comisia c. Fran ța, C-233/00

65
140. C.J.C.E., Hotărârea din 30.09.2003, Gerhard Köbler c. Austria, C-224/01
141. C.J.C.E., Hotărârea din 07.01.2004, Montres Rolex S.A. ș.a. c. Autorit ățile vamale Kittsee-Austria ,
C-60/02
142. C.J.C.E., Hotărârea din 05.02.2004, Rieser Internationale Transporte GmbH c. Autobahnen und
Schnellstraßen-Finanzierungs-AG (Asfinag), C-157/02
143. C.J.C.E., Hotărârea din 24.06.2004, Herbert Handlbauer GmbH , C-278/02
144. C.J.C.E., Hotărârea din 07.09.2004, Landelijke Vereniging tot Behoud van de Waddenzee,
Nederlandse Vereniging tot Bescherming van Vogels c. Staatssecretaris van Landbouw, Natuurbeheer en Visserij , C-127/02
145. C.J.C.E., Hotărârea din 05.10.2004, Bernhard Pfeiffer, Wilhelm Roith, Albert Süß, Michael
Winter, Klaus Nestvogel, Roswitha Zeller, Matthias Döbele c. Deutsches Rotes Kreuz, Kreisverband Waldshut eV, cauzele conexate C-397/01 pân ă la C-403/01
146. C.J.C.E., Hotărârea din 11.11.2004, Proces Penal c. Antonio Niselli , C-457/02
147. C.J.C.E., Hotărârea din 09.12.2004, Comisia c. Fran ța, C-177/03
148. C.J.C.E., Hotărârea din 03.05.2005, Berlusconi , cauzele conexate C-387/02, C-391/02, C-403/02
149. C.J.C.E., Hotărârea din 16.06.2005,
Tribunale di Firenze (Italia) c. Maria Pupino , C-105/03
150. C.J.C.E., Hotărârea din 22.11.2005, Werner Mangold c. Rüdiger Helm , C-144/04
151. C.J.C.E., Hotărârea din 10.01.2006, Ynos KFT c. János Varga, C-302/04
152. C.J.C.E., Hotărârea din 04.07.2006, Konstantinos Adeneler ș.a. c. Ellinikos Organismos Galaktos
(ELOG), C-212/2004
153. C.J.C.E., Hotărârea din 05.10.2006, Ákos Nádasdi c. Vám- és Pénzügy őrség Észak-Alföldi
Regionális Parancsnoksága și Ilona Németh c. Vám- és Pénzügy őrség Dél-Alföldi Regionális Parancsnoksága ,
cauzele conexate C-290/05 și C-333/05
154. C.J.C.E., Hotărârea din 10.07.2008, Ministerul Administra ției și Internelor – Direc ția General ă de
Pașapoarte Bucure ști c. Gheorghe Jipa , C-33/07
155. C.J.C.E., Hotărârea din 16.12.2008, Michaniki AE c. Ethniko Simvoulio Radiotileorasis, Ipourgos
Epikratias, C-213/2007
156. C.J.U.E., Hotărârea din 07.04.2011, Tatu Ioan c. Ministerul Finan țelor Publice , D.G.F.P. Sibiu,
A.F.P. Sibiu, Administra ția Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, C-402/2009
157. C.J.U.E. , Ordonan ța din 08.04.2011, Daniel Ionel Obreja c. Ministerului Economiei și Finanțelor,
Direcția General ă a Finanțelor Publice a jude țului Mure ș, Ministerul Economiei și Finanțelor și alții c. SC
Darmi SRL , cauzele conexate C-178/10 și C-136/10
158. T.P.I., Hotărârea din 13.12.1990, Nederlandse Associatie van de Farmaceutische Industrie
"Nefarma" și Bond van Groothandelaren in het Farmaceutische Bedrijf c. Comisia , T-113/89
159. T.P.I., Hotărârea din 27.02.1992, BASF ș.a. c. Comisia , cauzele conexate T-79/89, T-84/89,
T-85/89, T-86/89, T-91/89, T-92/89, T-94/89, T-96/89, T-98/89, T-102/89, T-104/89
160. T.F.P., Hotărârea din 30.04.2009, Aayhan c. Parlament , F-65/07
161. T.F.P., Hotărârea din 04.06.2009, Adjemian c. Comisia , F-134/07
162. Opinia A.G. Roemer din 12.12.1962, NV Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van
Gend & Loos c. Netherlands Inland Revenue Administration , C-26/62
163. Opinia A.G. Roemer din 26.04.1972, Orsolina Leonesio c. Ministero dell'agricoltura e foreste ,
C-93/71

66
164. Opinia A.G. Warner din 27.02.1980, Regina c. Secretary of State for Home Affairs, ex parte
Mario Santillo , C-131/79
165. Opinia A.G. Slynn din 18.09.1985, M. Helen Marshall c. Southampton and South West
Hampshire Area Health Authority , C-152/84
166. Opinia A.G. Mischo din 17.03.1987, Proceduri penale c. Kolpinghuis Nijmegen BV , C-80/86
167. Opinia A.G. Van Gerven din 12.07.1990, Marleasing SA c. La Comercial Internacional de
Alimentacion SA , C-106/89
168. Opinia A.G. Mischo din 28.05.1991, Andrea Francovich și Danila Bonifaci ș.a. c. Italia, cauzele
conexate C-6/90 și C-9/90
169. Opinia A.G. Van Gerven din 26.01.1993, M. Helen Marshall c. Southampton and South-West
Hampshire Area Health Authority , C-271/91
170. Opinia A.G. Jacobs din 27.01.1994, Nicole Vaneetveld c. Le Foyer SA și Le Foyer SA c.
Fédération des Mutualités Socialistes et Syndicales de la Province de Liège , C-316/93
171. Opinia A.G. Lenz din 09.02.1994, Paola Faccini Dori c. Recreb Srl, C-91/92
172. Opinia A.G. Elmer din 24.10.1995, CIA Security International SA c. Signalson SA and Securitel
SPRL , C-194/94
173. Opinia A.G. Elmer din 26.03.1996, Aannemersbedrijf P.K. Kraaijeveld BV și alții c.
Gedeputeerde Staten van Zuid-Holland, C-72/95
174. Opinia A.G. Saggio din 16.12.1999, Océano Grupo Editorial SA c. Rocío Murciano Quintero,
cazurile conexate C-240/98 pân ă la C-244/98
175. Opinia A.G. Léger din 11.01.2000, Marele Ducat al Luxemburgului c. Berthe Linster, Aloyse
Linster și Yvonne Linster, C-287/98
176. Opinia A.G. Jacobs din 27.01.2000, Unilever Italia SpA c. Central Food SpA , C-443/98
177. Opinia A.G. Jacobs din 16.03.2000, Centrosteel Srl c. Adipol GmbH , C-456/98
178. Opinia A.G. Geelhoed din 13.12.2001, Antonio Muñoz y Cia SA și Superior Fruiticola SA c.
Frumar Ltd și Redbridge Produce Marketing Ltd , C-253/00
179. Opinia A.G. Kokott din 10.06.2004, Proces Penal c. Antonio Niselli, C-457/02
180. Opinia A.G. Sharpston din 27.01.2011, Tatu Ioan c. Ministerul Finan țelor Publice , D.G.F.P.
Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administra ția Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, C-402/2009
181. Ordonan ța Președintelui C.J.C.E. din 03.04.2007, Ministerul Administra ției și Internelor –
Direcția General ă de Pașapoarte Bucure ști c. Gheorghe Jipa , C-33/07
182. Ordonan ța Președintelui C.J.U.E. din 29.04.2010, Daniel Ionel Obreja c. Ministerului
Economiei și Finanțelor, Direc ția General ă a Finanțelor Publice a jude țului Mure ș, Ministerul Economiei și
Finanțelor și alții c. SC Darmi SRL , cauzele conexate C-178/10 și C-136/10

B. Jurispruden ță internațională

1. Curtea Suprem ă a Statelor Unite, Hotărârea din 1829, cauza Foster and Elam c. Neilson
2. Curtea Permanent ă Internațională de Justiție, Avizul din 03.03.1928, cauza Dantzig
3. Curtea European ă a Drepturilor Omului, Hotărârea din 11.01.2000, cauza Ignaccolo-Zenide c.
României, înregistrat ă sub nr. 31679/96

67
4. Curtea Interna țională de Justiție, Hotărârea din 27.06.2001, cauza Germania c. Statele Unite
5. Curtea European ă a Drepturilor Omului, Hotărârea din 13.07.2006, cauza Lafargue c.
României, înregistrat ă sub nr. 37284/02
6. Curtea European ă a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26.04.2007, cauza Dumitru Popescu c.
României, înregistrat ă sub nr. 71525/01
7. Curtea European ă a Drepturilor Omului, Hotărârea din 06.12.2007, cauza Beian c. României
înregistrat ă sub nr. 30658/05

C. Jurispruden ță națională

a. Jurispruden ță română

1. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 146/14.07.2000
2. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 308/12.11.2002
3. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 148/16.04.2003
4. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 901/05.12.2006
5. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 855/28.11.2006
6. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 59/17.01.2007
7. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 685/11.09.2007
8. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 1031/13.11.2007
9. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 413/10.04.2008
10. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 1344/09.12.2008
11. Curtea Constitu țională română, Decizia nr. 1656/28.12.2010
12. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, Decizia nr. 981/02.10.2008
13. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 2620/23.03.2007
14. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 5061/20.06.2007
15. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 5982/21.09.2007
16. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 2119/31.03.2008
17. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 3869/11.06.2008
18. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 4133/19.06.2008
19. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 4999/16.09.2008
20. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 5018/17.09.2008
21. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 1412/11.02.2009
22. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 2678/06.03.2009
23. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 2948/12.03.2009
24. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 12/11.01.2010
25. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 375/26.01.2010
26. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 456/28.01.2010
27. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Decizia nr. 1109/22.02.2010
28. Curtea de Apel Bucure ști – Sectia a III-a Civil ă și pentru cauze cu Minori și de Familie,
Decizia nr. 1393/11.09.2007

68
29. Curtea de Apel Bucure ști – Sectia a III-a Civil ă și pentru Cauze cu Minori și de Familie,
Decizia nr. 2151/18.12.2007
30. Curtea de Apel Craiova – Sec ția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr.
1354/12.06.2008
31. Curtea de Apel Bucure ști – Secția a III-a civil ă și pentru cauze cu minori și de familie,
Decizia nr. 550A/09.07.2008
32. Curtea de Apel Bra șov – Sec ția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr.
593R/30.09.2008
33. Curtea de Apel Pite ști – Sec ția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr.
865R/03.10.2008
34. Curtea de Apel Ploie ști – Sec ția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr.
1187/15.10.2008
35. Curtea de Apel Bucure ști, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr.
2522/17.11.2008
36. Curtea de Apel Gala ți – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 898/18.12.2008
37. Curtea de Apel Constan ța – Sec ția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr.
38A/16.02.2009
38. Tribunalul Dolj – Sec ția pentru Minori și Familie, Decizia nr. 132/12.05.2009
39. Tribunalul Vaslui, Sentința nr. 1/03.01.2007
40. Tribunalul Maramure ș, Sentința nr. 212/23.02.2007
41. Tribunalul Bucure ști – Secția a V-a Civil ă, Sentința nr. 61/17.01.2007
42. Tribunalul Bucure ști – Secția a IV-a Civil ă, Sentința nr. 319/28.02.2007
43. Tribunalul Bucure ști – Secția a IV-a Civil ă, Sentința nr. 1284/11.10.2007
44. Tribunalul Arad – Sec ția Comercial ă, de Contencios Administrativ și Fiscal, Sentința nr.
2563/07.11.2007
45. Tribunalul Cluj – Sec ția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal de Conflicte de Munc ă
și Asigurări Sociale, Sentința nr. 165/01.02.2008
46. Tribunalul Bucure ști – Secția a IV-a Civil ă, Sentința nr. 1535/15.10.2008
47. Tribunalul Bucure ști – Secția a IV-a Civil ă, Sentința nr. 1535/25.10.2008
48. Tribunalul Bucure ști – Secția a IV-a Civil ă, Sentința nr. 1615/29.10.2008
49. Tribunalul Cluj – Sec ția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal de Conflicte de Munc ă
și Asigurări Sociale, Sentința nr. 2320/05.12.2008
50. Tribunalul Alba – Sec ția Comercial ă și Contencios Administrativ, Sentința nr.
1547/18.12.2008
51. Tribunalul Bucure ști – Secția a IV-a Civil ă, Sentința nr. 13/07.01.2009
52. Judecătoria Craiova, Sentința nr. 17962/24.11.2008
53. Judecătoria Ploie ști, Sentința nr. 5509/08.05.2009
54. Judecătoria Sectorului 3 Bucure ști, Sentința nr. 9353/25.08.2009
55. Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Încheierea din 08.11.2007, pronun țată în cauza Petrom
56. Tribunalul Sibiu – Sec ția comercial ă și de contencios administrativ, Încheierea din 18.06.2009,
pronunțată în cauza Tatu Ioan c. Ministerul Finan țelor Publice , D.G.F.P. Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administra ția
Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului

69
57. Curtea de Apel Târgu-Mure ș, Încheierea din 22.12.2009, pronun țată în cauza Ministerul
Economiei și Finanțelor, Direc ția General ă a Finan țelor Publice Mure ș, Administra ția Finanțelor Publice
Târgu-Mure ș c. SC Darmi SRL
58. Curtea de Apel Târgu-Mure ș, Încheierea din 23.02.2010, pronun țată în cauza Daniel Ionel
Obreja c. Direc ția General ă a Finanțelor Publice a jude țului Mure ș, Administra ția Fondului pentru Mediu

b. Jurispruden ță străină

Austria

1. Curtea Constitu țională, Decizia din 13.12.2001, VfSlg. 15.450
2. Curtea Constitu țională, Decizia din 03.12.2003, VfSlg. 17.075

Belgia

1. Curtea de Casa ție a Regatului Belgiei, Decizia din 27.05.971, SA Fromagerie Franco-Swiss Le Ski

Cehia

1. Curtea Constitu țională, Decizia Pl. US 50/2004, Partea VI („ Sugar Quota Decision ”)

Franța

1. Consiliul Constitu țional, Hotărârea nr. 75-54 DC din 15.01.1975, Interruption volontaire de
grossesse
2. Consiliul Constitu țional, Hotărârea din 30.12.1977, Cotisation Isoglucose
3. Consiliul Constitu țional, Hotărârea nr. 86-207 din 25.06.1986
4. Curtea de Casa ție, Hotărârea din 24.05.973, Société des Cafes J. Vabre
5. Consiliul de Stat, Hotărârea din 05.11.1971, Comptoir agricole de pays bas-normand
6. Consiliul de Stat, Hotărârea din 22.12.1972, Syndicat viticole des hautes graves de Bordeaux
7. Consiliul de Stat, Hotărârea nr. 11604 din 22.12.1978, Cohn-Bendit
8. Consiliul de Stat, Hotărârea din 30.04.1982, Roland
9. Consiliul de Stat, Hotărârea din 28.09.1984, Confédération nationale des sociétés de protection
des animaux de France et des pays d’expression française
10. Consiliul de Stat, Hotărârea din 07.12.1984, Fédération française des sociétés de protection de la
nature et autres
11. Consiliul de Stat, Hotărârea din 03.02.1989, Compagnie Alitalia
12. Consiliul de Stat, Hotărârea din 19.04.1989, Liotta
13. Consiliul de Stat, Hotărârea din 20.10.1989, Nicolo
14. Consiliul de Stat, Hotărârea din 27.07.1990, Société „Coop 2000”

70
15. Consiliul de Stat, Hotărârea din 24.09.1990, Boisdet
16. Consiliul de Stat, Hotărârea din 08.07.1991, Palazzi
17. Consiliul de Stat, Hotărârea din 09.07.1993, Association FO consommateurs et autres
18. Consiliul de Stat, Hotărârea din 16.02.1994, Association féd. régionale pour la protection de la
nature
19. Consiliul de Stat, Hotărârea din 28.09.1998, Ferrari
20. Consiliul Constitu țional, Hotărârea nr. 2004-496 din 10.06.2004
21. Consiliul de Stat, Hotărârea din 28.12.2005, Syndicat d’agglomération nouvelle ouest Provence

Italia

1. Curtea Constitu țională, Decizia din 27.12.1973, Frontini c. Ministero delle Finanze
2. Curtea Constitu țională, Decizia din 1978, Simmenthal c. Amministrazione Delle Finanze
3. Curtea Constitu țională, Decizia din 08.06.1984, Granital c. Amministrazione Delle Finanze
4. Curtea Constitu țională, Decizia din 21.04.1989, Fragd c. Amministrazione Delle Finanze
5. Curtea Constitu țională, Decizia nr. 103/15.04.2008, Regione Sardegna

Germania

1. Curtea Constitu țională federală, Decizia din 29.05.1974, „Solange I” (37 BverfGE 271
Internationale Handelsgesellschaft)
2. Curtea Constitu țională federală, Decizia din 22.10.1986, „Solange II” (73 BverfGE 339
Wünsche Handelsgesellschaft)
3. Curtea Constitu țională federală, Decizia din 12.10.1993, „Maastricht” (89 BverfGE 155
Maastricht)
4. Curtea Constitu țională, Decizia din 30.06.2009, referitoare la conformitatea Tratatului de la
Lisabona cu Constitu ția Germaniei
5. Bundesfinanzhof , Hotărârea din 13.11.1980
6. Bundesfinanzhof , Hotărârea din 16.07.1981
Polonia

1. Tribunalul Constitu țional, Decizia din 27.04.2005, P1/05

Spania

1. Tribunalul Suprem, Decizia din 24.04.1990
Olanda

71

1. Hoge Raad, Hotărârea din 11.06.1993, AB 1994, nr. 10

VI. Site-uri de internet

1. http://www.scj.ro/toader_art1.asp
2. www.europarl.europa.eu/comparl/juri/hearings/20070611/girbovan_ro.pdf
3. http://www.ccr.ro/default.aspx?page=events/2003/tanasescu
4. http://ec.europa.eu/justice_home/news/intro/doc/com_2008_840_en.pdf
5. http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp
6. http://www.cortecostituzionale.it/actionPronuncia.do
7. www.echr.coe.int
8. http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/index.htm
9. http://curia.europa.eu/
10. http://centers.law.nyu.edu/jeanmonnet/papers/index.html