Apiterapia

Introducere

Apiterapia este terapia tradițională care folosește mierea, polenul, lăptișorul de matcă, propolisul, veninul albinelor și alte produse ce țin de complexa alchimie a stupului, în vederea obținerii sănătății corpului omenesc. ( Apiterapia – Marian Niță, Laurențiu Dinu, Camelia Mitea – Editura Aius 2003 ).

Mierea reprezintă produsul de bază pe care îl furnizează apicultura ca ramură a zootehniei. Mierea rezultă din prelucrarea de către albine a nectarului sau a manei culese și transportate de către acestea în stup și depozitate în celulele fagurilor. ( Apicultură și sericicultură – Cleopatra Rusu, Carmen Lia Spătaru, Alexandrina Adler, Alexandru Sabău – Editura Didactică și pedagogică, București – 1983 )

Mierea, ca produs natural și nu sintetic, are o valoare nutritivă ridicată și proprietăți curative recunoscute științific, ea fiind recomandată atât în tratamentul medical profilactic cât și recuperator al numeroaselor afecțiuni ale organismului uman.

Din punct de vedere structural, mierea conține o cantitate însemnată de nutrienți și minerale naturale, extrase din flora specifică zonei de recoltare. O structură pe principalii constituenți ai mierii este prezentată în figura 1.

Figura 1. Compoziția generală a mierii

Clasificarea mierii. Se poate face după mai multe criterii:

după proveniență

miere de flori ( monofloră sau polifloră)

miere de mană

după modul de obținere

miere în faguri ( sau în secțiuni )

miere extrasă prin centrifugarea fagurilor

miere obținută prin stoarcerea fagurilor

miere obținută prin scurgerea liberă din faguri

după modul de prezentare

fluidă

cristalizată

după culoare

de la alb incolor până la chihlimbariu-brun

după gust și miros

gustul și mirosul sunt caracteristice fiecărui sortiment de miere

( Albinele și … Noi – C. Antonescu – Asociația crescătorilor de albine din R. S. România – Redacția publicațiilor apicole – București 1979 )

Tipurile de miere cele mai răspândite în România sunt:

mierea polifloră – provine de la nectarul mai multor flori, în special cele care apar primăvara; este de foarte bună calitate nutritivă și terapeutică. Se recomandă în majoritatea afecțiunilor; se mai numește “ miere din flori de deal ” și este considerate o miere “ complexă ”; există și miere polifloră de munte și de câmpie;

mierea de salcâm – este “ aur ” pentru bolile cardiovasculare. Principala calitate a mierii de salcâm este de calmare a tusei; de asemenea, este antiseptică. Calmează sistemul nervos, tratează astenia și nevrozele, gastrita hiperacidă, cancerul, ulcerul gastroduodenal, infecțiile bronhopulmonare, astmul bronșic, pneumonia, tuberculoza, guturaiul, ateroscleroza, reumatismul, tulburările de circulație, tulburările de memorie, este un excelent tonic pentru copii și pacienți în convalescență, pentru întărirea sistemului imunitar și, pentru gravide, ajută somnul;

mierea de tei – calmează sistemul nervos, combate insomnia, are efect sedativ, reduce spasmul digestiv și pulmonar, tratează bronșita, stimulează metabolismul;

mierea de floarea soarelui – combate febra, ajută la normalizarea tensiunii arteriale, atât in hipertensiune, cât și hipotensiune arterială, este utilă în bronșite, afecțiuni ale stomacului;

mierea de mentă – este utilă în dischineziile biliare, combate balonarea, are efecte antiseptice asupra aparatului urinar, are proprietăți analgezice, este tonică, ușurează digestia;

mierea de castan – are acțiune antianemică, antimicrobiană, este remineralizantă. Se recomandă în bolile digestive, renale, în decongestionarea ficatului și a prostatei, în osteoporoză, îmbunătățește circulația sangvină. Mierea de castan sălbatic crește tensiunea arterial;

mierea de coriandru – este indicată în gastrita hiperacidă, ulcerul gastroduodenal, împotriva răcelii, ajută digestia;

mierea de salcie – se aseamănă la aspect cu mierea de coriandru. Este foarte bogată în vitamine, în special B6 și C. Este un izvor de energie. Conține salicozidă, care se descompune în organism rezultând acidul salicilic, adică aspirină naturală. Are efecte tonice, anestezice, antiseptice, sedative, antireumatismale;

mierea de levănțică – este recomandată pacienților epuizați fizic și nervos. Calmează tusea și durerile de gât; se folosește în afecțiunile pulmonare, migrene, insomnii. Poate înlocui medicamentele vermifuge în cazul oxiuriazei la copii;

mierea de pomi fructiferi ( cireș, măr, păr, prun, etc. ) este folosită în afecțiunile renale, bolile vaselor de sânge, în special venoase ( varice, flebite, tromboflebite etc. ) afecțiuni pulmonare și intestinale;

mierea de mure – este tonică și antidiareică;

mierea de măr – este benefică pentru copii în perioada de creștere, antioxidantă, antianemică;

mierea de iarbă- neagră – este diuretică, antianemică, antiseptică pentru căile urinare, benefică în hipertensiune arterială, bolile sistemului nervos, infecțiile urinare, anemii. Ea diferă de alte sortimente prin conținutul ei foarte ridicat de proteine, care pot reprezenta chiar 2 %

mierea de păducel – se folosește pentru bolile cardiovasculare;

mierea de pin – este utilizată pentru calmarea tusei ușoare sau iritante;

mierea de rapiță – conține enzime Q3 necesare oaselor. Din acest motiv poate fi folosită ca adjuvant în tratarea osteoporozei. Este indicată în diabetul zaharat, afecțiunile cardiace, ateroscleroză, afecțiunile respiratorii, bolile neoplazice ( și în profilaxia cancerului ), protejează ficatul și îmbunătățește funcțiile pancreasului, ale splinei și ale rinichilor;

mierea de rozmarin – se recomandă în bolile hepatice. Pentru puterile sale stimulative este recomandată copiilor mici, persoanelor obosite sau stresate. Este indicată pentru stimularea funcțiilor intestinale și a stomacului cu digestie lentă;

mierea de pădure sau de deal – se recomandă în afecțiunile hepatobiliare, criza de astm bronșic, bolile gastrointestinale, cardiovasculare, anemii, cancer, tulburări de creștere, simptome ale menopauzei.este diuretică și are efect cicatrizant ( arsuri, ulcerații );

mierea de trifoi – este diuretică, bun expectorant, bun laxativ, se recomandă în bolile de stomac și intestinale;

mierea de molid și de brad – are beneficii excepționale asupra sistemului respirator, datorită proprietăților sale antiinfecțioase, expectorante, antitussive și bronhodilatatoare;

mierea în faguri – prin conținutul mare de vitamină A și ceară, asigură o bună igienă a cavității bucale și întărește vederea. Ca emolient și dezinfectant, ceara de faguri cu căpăceală se recomandă în afecțiunile bronhopulmonare. Stimulează tranzitul intestinal și are acțiuni antioxidante.

(Totul despre apiterapie- Rawhi M. A. Abdalla- București-Editura ALL 2012 )

Prin calitățile sale nutritive și dietetice, mierea este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele, având utilizări largi.

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăția ei în zaharuri, din acest punct de vedere fiind un aliment energetic prin excelență.

Mierea ca tratament a devenit sora mai mică a medicinei clasice. Cele peste 70 de substanțe active din miere îi conferă acesteia o paletă largă de efecte benefice asupra organismului.

Datorită componentelor complexe ( vitamine, minerale, enzime, acizi organici, aminoacizi, zaharuri etc. ) pe care le conține și care acționează sinergie, mierea intervine în procesul de apărare a organismului împotriva bolilor.

Compoziția generală a mierii este suportul pentru o întreagă serie de acțiuni și efecte farmacologice și biologice, dintre care menționăm:

antibacteriană și antibiotică

antiseptică

antioxidantă

antianemică

anticarii dentare

behică ( tratarea tusei )

biostimulatoare

calmantă

cardioprotectoare

cicatrizantă

depurativă ( ajută la detoxificarea organismului )

emolientă

emulsionantă a grăsimilor

febrifugă

hepatoprotectoare

imunostimulantă

laxativă

nutritivă și energizantă

radioactivă

regenerativă

sedativă

( Totul despre apiterapie- Rawhi M. A. Abdalla- București-Editura ALL 2012 )

Compoziția mierii explică utilizarea sa tradițională în cosmetică: măștile pe bază de miere erau folosite încă din antichitate tot așa cum o fac femeile de astăzi.

Pe lângă conținutul său în factori fitohormonali și bioactivatori, valoarea mierii în cosmetică constă în primul rând în calitățile sale emoliente și în capacitatea sa de a determina prin osmoză un aflux mărit de sânge spre țesuturile cutanate cărora le ameliorează astfel nutriția. În afara măștilor de frumusețe, mierea mai este și un ingredient tradițional al cremelor cărora le conferă putere emolientă și hidratantă.

(Produsele stupului hrană, sănătate, frumusețe- Apimondia-1989)

Polenul

Polenul, un alt produs apicol comercializat cu succes este una din cele mai bogate surse naturale de seleniu, vitamine ( B1, B2, B3, B5, B6, B9, C10 ), săruri minerale, oligoelemente și aminoacizi.

Din punct de vedere nutritiv, polenul recoltat de albine este considerat un “ superaliment “. Grație compoziției sale complexe, polenul este un valoros supliment alimentar natural.

Principalele proprietăți farmacologice ale polenului sunt:

polenul este antibacterian, antiinflamator, antibiotic, antioxidant, antitoxic, afrodisiac, antialergic, aperitiv, anabolizant, dietetic, antisclerotic, antidepresiv, antihemoragic, diuretic, hipotensiv, scade colesterolul din sânge, reduce riscul bolilor genetice, este energetic, nutritiv, tonic, hepatoprotector, cardioprotector, întărește pielea, apără flora intestinală, este imunostimulator, reglează hormonii, antianemic, antiradiații, hrănește creierul, este stimulant adjuvant împotriva efectelor negative ale chimioterapiei, îmbunătățește vederea, facilitează nașterea, este benefic pentru prostată, emolient, stimulează și accelerează creșterea, reglează tranzitul intestinal, reglează digestia.

Polenul se remarcă prin proprietăți biologice cu efecte excelente în terapeutică. ( Compendiu de apiterapie- Constantin Neacșu – Editura Tehnică – București 2002 ).

Principalele proprietăți terapeutice ale polenului sunt legate de bogăția sa mare în substanțe și elemente bioactive. Polenul se poate folosi pentru:

boli de nutriție și metabolism

boli ale tubului digestiv

diabetul zaharat

afecțiuni ale ficatului și vezicii biliare

afecțiuni urogenitale și sexuale

afecțiuni cardiovasculare

afecțiuni hematologice

boli ale aparatului respirator superior și inferior

afecțiuni ginecologice si obstetricale

la copii

boli alergice

afecțiuni neoplazice

boli neuropsihice

afecțiuni imunologice

tulburări endocrine

afecțiuni dermatologice

afecțiuni oftalmologice

la adulții vârstnici

bolile aparatului osteo-articular

în medicina sportivă

controlul greutății corporale, în tratamentul obezității sau scăderii în greutate

( Totul despre apiterapie- Rawhi M. A. Abdalla- București-Editura ALL 2012)

Polenul poate fi folosit ca atare, sau mai bine sub formă de extracte hidro- și liposolubile și are un larg câmp de aplicare în cosmetică. Pielea tratată cu extracte de polen devine repede mai moale, mai luminoasă, mai bine hidratată și mai elastică. Aceste preparate pe bază de polen dau bune rezultate și în tratamentul pielii capului datorită conținutului ridicat în amino-acizi cu sulf care intră și în compoziția cheratinei.

(Produsele stupului hrană, sănătate, frumusețe- Apimondia-1989)

Propolisul

Propolisul se mai numește “clei de albine” sau “penicilina românească”. Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs apicol foarte pretențios, făcând parte din aceeași categorie cu mierea și polenul.

Propolisul are peste 70 de proprietăți farmacologice, fiind recunoscut pentru acțiunile sale antiinflamatoare, antiinfecțioase (bactericid, bacteriostatic, antiviral, antifungic), dezinfectante, antialergice și antihistaminice, antigerminative, imunostimulatoare, antioxidante, antiradiante, cicatrizante, conservante, antitoxice, anticanceroase, regeneratoare, fertilizante, afrodisiace.

Acesta este folosit în tratamentul următoarelor afecțiuni:

ale sistemului nervos

stomatologice

ale aparatului respirator superior și inferior

ale aparatului digestiv

hepatice

ale aparatului urogenital

oncologice

dermatologice

obstetricale și ginecologice

oftalmologice

cardiovasculare

infecțioase

imunologice

de nutriție și metabolism

iradieri

hematologice

în sexologie

alergice

ale aparatului osteo-muscular și în bolile reumatice.

Propolisul este un element util în cosmetică având o acțiune de reglare secreției sebacee prin reducerea cantității de sebum; corectează pH-ul pielii. Prin masaje cu preparate din propolis, circulația sangvină limfatică deficitară este redresată. Propolisul are și efecte cicatrizante, reface țesuturile, are efect preponderent asupra aspectului estetico-plastic al pielii.

(Totul despre apiterapie- Rawhi M. A. Abdalla- București-Editura ALL 2012)

Lăptișorul de matcă

Lăptișorul de matcă reprezintă produsul de secreție al sistemului glandular cefalic al albinelor lucrătoare între a 5-a și a 14-a zi de existență a lor. ( Compendiu de Apiterapie- Constantin Neacșu- Editura Tehnică- București 2002)

Lăptișorul de matcă este cel mai puternic aliment din lume, fiind numit și “ hiperaliment “. Acesta conține aproape toate substanțele necesare pentru supraviețuire, este ușor asimilabil, nu necesită digestie.

Lăptișorul de matcă acționează astfel:

oferă organismului cele mai importante substanțe nutritive de care are nevoie sau de care duce lipsă

acționează, reglează și stimulează reacțiile biologice din organism

oferă organismului energie fizică și intelectuală

activează sistemul nervos, circulația sangvină și oferă organismului echilibru fizico-psihic și rezistență la efort

stimulează și întărește imunitatea organismului

previne și tratează semnele de îmbătrânire, menopauză și andropauză

menține pielea și anexele ei ( păr, unghii etc.) în forma cea mai normală și sănătoasă

are un rol important în creșterea și dezvoltarea copiilor

este aperitiv, crește pofta de mâncare

Efectele lăptișorului de matcă sunt legate în special de funcția sexuală, genitală și endocrină. Acesta este: nutritiv, antiinfecțios local și general, aperitiv, afrodisiac, micșorează volumul prostatei, scade greutatea rinichilor și a ficatului, este antiinflamator, crește durata vieții prin ameliorarea calității multiplicării celulelor, anabolizant natural, energizant, vitaminizant, antidrepresiv, antisclerozant, activează creierul, reduce nivelul colesterolului rău din sânge, antianemic, combate insomnia, reface secreția internă a glandelor, crește secreția de luteină și progesteron, stimulează glandele suprarenale, crește cortizonul în sânge, crește testosteronul în sânge, stimulează imunitatea organismului, crește raportul albumine / globuline, are acțiune antineoplazică, crește consumul de oxigen, crește greutatea globală a corpului, reglează secreția de sebum a glandelor sebacee, este benefic în digestie și în metabolismul celular, îmbunătățește memoria, previne apariția aterosclerozei și infarctelor miocardice și cerebrale, ajută la creșterea și dezvoltarea copiilor, este benefic pentru piele, păr și unghii, îmbunătățește vederea, ajută la tratarea infertilității masculine și feminine și a impotenței la bărbați.

Lăptișorul de matcă se recomandă în următoarele afecțiuni:

boli de nutriție și de metabolism

boli neuropsihice

boli oftalmologice

boli ale aparatului respirator superior și inferior

stomatologice

boli cardiovasculare

tulburări hematologice

boli imunologice și autoimune

boli urogenitale feminine și masculine

în sexologie

reumatologice

tulburări endocrine

boli infecțioase

boli neoplazice

la copii

boli ale aparatului digestiv

obstetricale și ginecologice

în dermatologie

în cosmetică

Prin conținutul în proteine, minerale, lipide, substanțe plastice, energetice, acizi grași nesaturați, ca omega 3, enzime, hormoni, lăptișorul de matcă are puteri miraculoase de a preveni ridurile și semnele îmbătrânirii pielii. Se folosește ca hidratant care oferă nutrimentele necesare pielii pentru a rămâne suplă. Dacă pielea este aspră și ternă, lăptișorul de matcă o face mai fină. Datorită proprietăților sale regeneratorii și tonifiante, este folosit în tratarea tenurilor ridate prematur sau a tenurilor aspre, lipsite de suplețe.

Lăptișorul de matcă, având cea mai mare concentrație de vitamina B5, este inegalabil în ceea ce privește tratamentele pentru păr. Acesta oprește căderea părului, tratează părul gras, uscat sau lipsit de strălucire.

(Totul despre apiterapie- Rawhi M. A. Abdalla- București-Editura ALL 2012)

Ceara de albine

Ceara de albine este o substanță complexă, organică, de consistență lichidă în momentul secretării, devenind în contact cu aerul solidă, de culoare alb-gălbuie, moale, plastică, foarte ușor lipicioasă, fără a lăsa urme de grăsime, fără luciu, cu aspect cristalin fin, nu se lipește de dinți, are miros plăcut amintind pe cel al mierii. (Mierea și sănătatea-Dr. Nic. N. Mihailescu- Editura Ceres-București 1977)

Ceara de albine este: emolientă, antiinfecțioasă, izolantă, dezinfectantă, antialergică, cicatrizantă, laxativă, sedativă, antiinflamatoare, anestezică, prezintă proprietăți de îngroșare și este potențator de vâscozitate, conservant, emulsificator, agent de formare a peliculelor tip film, antiseptic.

Ceara de albine este folosită în:

scopuri terapeutice – în tratamentul bolilor cardiovasculare, ale aparatului digestiv, ale aparatului respirator, tratamentul bolilor alergice, în oftalmologie, dermatologie, al bolilor infecțioase, în stomatologie, în îmbălsămarea cadavrelor

cosmetică – efectele benefice ale cerii de albine se datorează acțiunii sale antiinflamatorii, cicatrizante;prin compoziția sa contribuie la menținerea elasticității pielii, are rol revitalizant, antirid, înlătură petele care apar din cauza îmbătrânirii, redă suplețea și revigorează tenul

scopuri industriale – se utilizează la fabricarea lumânărilor, în sculptură, produse farmaceutice și cosmetice, armament, marină, pielărie, mobilă, lacuri, cerneală, ștampile, izolarea instalațiilor electrice, industria de mașini, substanțe pentru lustruit, tipografie, textile, industria de hârtie.

Veninul de albine

Veninul de albine este un produs biologic propriu albinei și nu intră în categoria principiilor active transmise de plante, așa cum sunt mierea, polenul sau propolisul.

Principalele proprietăți farmacologice ale veninului de albine sunt:

antiinfecțioase – bactericide, bacteriostatice, antivirale și antistatice

antiinflamatoare

analgezice

antipiretice

imunostimulatoare

antireumatismale

antifibroase

îmbunătățește circulația sangvină, mai ales pe cea periferică

antisclerozante

hipotensive

anticoagulante

antianemice

reglează ritmul cardiac și înlătură aritmiile

tonice cardiace și întărește miocardul

reduce colesterolul și proteinele din ser datorită permeabilității vasculare crescute

crește schimburile dintre sânge și țesuturi

efect antiradiație

crește secreția gastrică

reglează nivelul dopaminei din creier

reactivează sistemul conjunctiv

permeabilizează țesuturile sclerozate

dezinfectant

sterilizant

Veninul de albine se recomandă în următoarele afecțiuni:

boli ale sistemului osteo-articular și muscular

boli neuropsihice

cardiovasculare

boli ale sistemului imunitar

boli endocrine

boli infecțioase

boli canceroase

alergii

ginecologice

oftalmologice

boli dermatologice

boli hematologice

boli ale căilor respiratorii superioare și inferioare

inflamații

dependență de alcool

fibroame

boli urogenitale

tulburări metabolice

Apilarnilul

Apilarnilul este un produs mai recent, comparativ cu celelalte produse apicole; este natural, biologic activ, extrăgându-se din larvele de trântori și din conținutul nutritiv aflat în celulele respective, recoltat înainte de căpăcire, adică în a zecea zi de la depunerea ouălor sau în a șaptea zi de viață larvară.

Apilarnilul aduce omului sănătos doza de substanțe active biologic, tonifiante, vitalizante, fortifiante și energizante, care îi asigură un bun randament fizic și intellectual, rezinstență la oboseală; este util pentru bătrâni, pentru copiii în perioada de creștere, pentru convalescenți, pentru pacienții cu malnutriție sau subnutriție.

Proprietățile farmacologice ale apilarnilului sunt:

nutritive

antiinfecțioase

antiinflamatoare

stimulante ale sistemului imunitar

tonifiante

vitalizante

fortifiante

energizante

regenerative

aperitive

de stimulare a anabolismului

de biostimulare

de îmbunătățire a memoriei

a ciclului menstrual

de echilibrare a sistemului endocrin

de dezvoltare a sistemului nervos

de creștere a performanțelor intelectuale la copii

de îmbunătățire a neuropsihomotricității la copii

mărire a masei musculare la bărbați

a rezistenței generale a organismului

de stimulare a glandelor hipofiză și suprarenale.

Apilarnilul este indicat în:

nutriția oamenilor sănătoși, copii, convalescenți, vârstnici, sportivi, intelectuali etc

anorexie

hipoproteinemie

boli metabolice

stări carențiale

diminuarea masei musculare, mai ales la bărbați

oboseală și astenie de diferite grade, astenie la vârstnici, sindrom de oboseală cronică

epuizare fizică și psihică, surmenaj

îmbătrânire prematură

tulburări mintale și emoționale la vârstnici

bolile aparatului digestiv

boli hepatice

boli neuropsihice

tulburări endocrine

afecțiuni ginecologice și obstreticale

sexologie și afecțiuni urogenitale

tulburări de menopauză

afecțiuni dermatologice

boli respiratorii

infecții

cosmetic

(Totul despre apiterapie- Rawhi M. A. Abdalla)

Importanța economică a produselor apicole

În țara noastră, apicultura reprezintă una dintre ramurile agriculturii cu cele mai vechi tradiții, știut fiind că strămoșii poporului roman, dacii și tracii, creșteau albine pentrumiere și ceară. În România au existat și există condiții naturale favorabile apiculturii, datorită resurselor melifere însemnate. Recunoscută pentru valorile ei curative și diversitatea sortimentală, mierea românească a obținut de-a lungul timpului numeroase medalii în competițiile internaționale de profil. În medie, în România se produc 20 000 de tone de miere anual, cantitate care clasează țara noastră pe locul trei în Europa, după Spania și Germania, iar efectivele au atins aproximativ 1,47 de milioane de familii de albine. Aproape 40 000 de apicultori sunt înregistrați la nivel național și peste 60 % dintre ei sunt membri ai Asociației Crescătorilor de Albine, cu un efectiv de 900 000 de familii de albine. Conform Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cea mai mare producție de miere provine din județete Brăila, Caraș-Severin, Mureș, Sibiu și Vâlcea. Mierea polifloră deține cea mai mare pondere în totalul producției din fiecare an (50 %), urmată de mierea de salcâm (35 %) și cea de tei (15 %). Totodată, producția anuală de polen a crescut la 50-60 de tone, iar cea de propolis la 25-30 de tone. Producția de miere în system ecologic se ridică la circa 3 200 de tone, existând 130 000 de familii de albine certificate în sistem. Cea mai mare parte a producției provine de la micii producători, aceasta fiind o caracteristică definitorie a pieței interne. (madr.ro)

Importanța socială a produselor apicole

Datorită particularităților pe care le prezintă, creșterea albinelor are un important rol social fiind o îndeletnicire care, pe lângă realizarea unor venituri material, asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut și reconfortant. Un rol social de mare importanță este și ocuparea forței de muncă care condiționează și prelucrează produsele apicole, asigurând, pe baza acestor produse, fabricarea unor preparate destinate consumului larg ca și rețeaua comercială prin care aceste preparate se desfac la populație. De asemenea, nu trebuie neglijat nici rolul social care derive din valoarea alimentară, bioenergizantă și medical a mierii și a celorlalte produse ale stupului utilizate în apiterapie, precum și rolul benefic al acestora pentru copii, sportive, bolnavi și bătrâni cărora le sunt cu precădere destinate.

Fizicianul Albert Einstein, apreciind la adevărata dimensiune importanța albinelor afirmă că: “Dacă ar dispare albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de viață. Cu cât există mai multă polenizare, cu atât iarba este mai multă, sunt mai multe animale, mai mulți oameni.” (Manualul Apicultorului Ediția a IX-a – Asociația crescătorilor de albine din România-Editura Crepuscul-București 2007)