Apicultura… Pas Cu Pas [610966]

1
IOAN OPRIȘOR ION TALPOȘ

APICULTURA… PAS CU PAS!

Editura AGATON
Făgăraș – 2020

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
2
Cuvânt înainte

Au trecut destui ani de când m -am apucat de apicultură. La început am făcut -o din
curiozitate , pe fondul unei idei mai vechi încolțite în mintea mea cu mulți ani în urmă. Cred
că fiecare persoană , care se gândește să devină apiculto r, are nevoie de un „impuls” , dat de un
cumul de factori conjuncturali , pentru a începe o astfel de activitate . Cel puțin, așa s -a
întâmplat în cazul meu. Cu aproape cincisprezece ani în urmă când un prieten , apicultor cu
destulă experiență, m-a rugat să -l ajut să -și transporte până a casă câteva familii de albine
proaspăt achiziționate de la o altă persoană , m-am gândit să profit de ocazie și mi -am
cumpărat și eu două familii. Habar nu aveam ce urma să se întâmple! Nu aș fi luat acea
decizie dacă prietenul meu nu m-ar fi asigurat că -mi va fi alături, îndrumându -mi primii pași
în apicultură.
-Ești alergic la veninul de albine? m-a întrebat prietenul meu , apicultor ul.
-Habar n u am ! i-am răspuns, pent ru că nu mi -am amintit să fi fost înțepat , vreodată , de
vreo albină.
-Lasă! Vedem noi asta, de mâine ! a continuat acesta. Vom afla , în curând !
Nu mi -am adus familiile de albine acasă. Lăsându -le laolaltă cu familiile achiziționate
de el, ne-am apucat de treabă. În primul an am ținut seama de sfaturile primite de la acesta și
am reușit să -mi întăresc familiile. Am și recoltat ceva miere! A fost o mare bucurie și m-am
gândit că ar fi timpul să -mi aduc , peste iarnă , familiile de albine la mine acasă , pentru a le
avea mai aproape . În sinea mea, m -am gândit că , având stupii lângă casă , aș putea să îmbin
mai ușor cunoștințele teoretice , pe care începusem deja să le acumulez din studiul diferite lor
cărți de specialitate, cu practica. În fapt, ideea în sine nu a fost una rea ! Greșelile făcute au
fost cele care m-au convins , însă, că am luat prea devreme o asemenea decizie! Și asta pentru
că, între teorie și practică , cel puțin în apicultură , sunt întotdeauna diferențe! Diferențe date
de specificul activității în sine care te obligă să iei decizii rapide , într-un timp relativ scurt ,
pentru a nu perturba activitatea stupului . Ori, dacă nu ai în preajma ta , atunci , un om cu mai
multă experiență decât tine căruia să -i ceri sfatul, deciziile luate pot să te coste! Am învățat
apicultura din cărți și din reviste de specialitate, am învățat din experiențele altora, am învățat
din propriile mele experiențe. Am învățat că în apicultură , dacă ești un solitar , riști să
desfășori o activitate doar atât cât să te afli în treabă! Adică , te vei numi apicultor fără se se
vadă asta în rezultate le obținute de tine !
Și atunci, ce -i de făcut? Literatura de specialitate este plină de informații teoretice dat e
de specialiști în domeniu. Internetul abundă de filmulețe făcute de diverși apicultori avansați
sau începători, fiecare dintre aceștia promo vându -și ideile proprii. Din punct de vedere al
logisticii în domeniu, an de an apar pe piață variante noi de lăzi și accesorii de specialitate,
care de care mai sofisticate , care pentru tine , ca începător, nu fac altceva decât să te afunde
într-o nebuloas ă din care , cu greu mai poți să ajungi pe drumul cel bun. Ori, fiind
”bombardat” cu prea multe informații teoretice pe care ești tentat să le experimentezi, ca
începător, riști să nu obții rezultatele așteptate . Si de aici , până la a renunța definitiv la
apicultură, nu mai este decât un pas de făcut !
Tocmai asta a fost ideea pentru care, după un număr de ani și de experimente făcute în
apicultură, mai mult sau mai puțin reușite, am luat decizia să fac o analiză retrospectivă a
împrejurărilor care m -au împi edicat , uneori, să fac performanță . Cel puțin , până acum!

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
O întâmplare fericită a fost să -l reântâlnesc , cu vreo doi -trei ani în urmă , pe un bun
prieten, fost coleg de facultate: pe Ioan (Jean) Oprișor. Atunci am aflat că Jean este un
apicultor ”cu state vechi” în domeniu. Că el a moștenit îndeletnicirea asta de la tatăl său și că
a avut șansa să ”prindă” meseria asta din zbor, învățând , puțin câte puțin , din experiențele
trăite alături și împreună cu tată l său . Îl știam pe Jean , din facultate, ca fiind o persoană
sociabilă, deschisă. Îl știam ca fiind o persoană tenace, cu înclinații artistice. Imnul
studențesc ”Fost -am student sibian” , auzit pentru prima dată în mediul studențesc sibian cu
aproape patru decenii în urmă, i se datorează. La spectacolele date la Casa de cultură a
studenților din Sibiu, Jean Oprișor era o prezență mai mult decât agreabilă ; pot spune că era
animatorul vieții culturale studențești din Sibiu .
În viața de zi cu zi , de după anii studenției noastre, l -am mai revăzut , adesea , pe Jean
Oprișor cu prilejul unor manifestări artistice, la diferite spectacole sau evenimente sociale la
care el se ocupa de latura artistic ă a evenimentelor respective. Având o voce caldă, un glas
nuanțat , profund , Jean Oprișor mi -a rămas în minte ca fiind , mai degrabă , un artist decât
inginer. Cu atât mai mare mi -a fost uimirea , când am aflat că Jean își alocă o parte importantă
din timpul său liber acestei îndeletniciri ancestrale: apicultura. O îndeletni cire în care , artistul
Jean Oprișor îl întâlnește , în mod fericit , pe inginerul din sine , în observațiile și studiile
apicole pe care le face de foarte mulți ani. Le face din pasiune și dintr -un interes științific
înăscut: acela de care mulți alți apicult ori începători au atâta nevoie ! Adică , de a alege, de a
separa și promova din mulțimea de informații cu care suntem bombardați zilnic, în mass –
media, acele informații de bază, viabile, testate mulți ani de el însuși în practica apicolă și
care îl pot ajut a pe apicultorul începător (și nu numai!) să treacă peste momente le grele , de
cumpănă, în care eșecurile proprii îl pot determina să renunțe la o asemenea activitate nobilă!
I-am împărtășit ideea. Am fost de -a dreptul încântat de faptul că, în sfârșit, gă sisem o
persoană dispusă să -mi asculte ”oful” și să -mi corecteze greșelile făcute în activitatea apicolă
în toți anii trecuți . O parte din greșelile făcute mi le -am explicat și corectat singur, în timp ,
învățând din propriile mele greșeli . Pentru o altă parte însă, nu am găsit prea multe explicații
viabile și am perpetuat, an după an, greșelile făcute. Un singur lucru a fost cert: randamentul
scăzut al activității mele apicole care m -a dus , adesea, cu gândul la abandon. Ori, tocmai asta
a făcut Jean: m -a îndemnat să merg mai departe , schimbându -mi, astfel, radical mentalitatea.
Din schimburile noastre de opinii s -a materializat o idee mai veche de -a prietenului
meu Jean Oprișor: aceea de a așterne pe hârtie, împreună , o sinteză a unor idei verificate de
fiecare dintre noi în practică și de a le selecta pe acelea care , odată aplicate, pot crește
randamentul activității apicultorului începător .
Nu ne propunem să scriem o carte bazată pe studii științifice . Nu suntem în măsură să
o facem, deși studiile și observațiile făcute de -a lungul anilor de Jean Oprișor se pot încadra
în categoria celor cu caracter științific. Nu vrem să facem asta pentru că, din experiența
personală, am văzut că apicultorului începător, dornic să o bțină rapid niște rezultate, nu -i
trebuie , de la început , tratate stufoase de apicultură care să -l obosească și să -i știrbească
interesul pentru activitatea în sine. Apicultorului începător îi trebuie sfaturi și rezultate care,
pentru început, trebuie să-l încurajeze și să -i stârnească curiozitatea și interesul pentru
îndeletnicirea aceasta. A bia mai târziu apicultorul are nevoie să afle mai multe detalii despre
albine , despre viața și activitatea acestora. Interesul acesta va veni de la sine, în timp, câ nd
rezultatele obținute îl vor stimula pe începător să-și dorească să găse ască, la rândul său,

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
4
soluții pentru a -și îmbunătăți activitatea. Atunci sunt bune tratatele de apicultură! Începătorul
are nevoie de sfaturi practice care să -l ajute să nu repete gre șelile altora. Să câștige timp
pentru a -și forma propriile sale opinii , fără a face greșeli care să ducă la pierderea familiilor
sale de albine. Pentru că , oricât de timid ți -ai începe o asemenea activitate , din punct de
vedere al investițiilor făcute, într -un final , balanța economică dintre venituri și cheltuieli va fi
cea care te va determina, într -o economie de piață reală, să -ți continui activitatea sau să o
abandonezi. Am învățat , cu toții , acest lucru după anii '90 , când am fost aruncați în vâltoarea
unei economi i concurențiale reale, de tip capitalist, pentru care nu am fost sufic ient de bine
pregătiți înainte .

Unde -s doi, puterea crește !

Era în primăvara anului 2017. O primăvară frumoasă în care salcâmul era aproape
trecut în partea de sud a județului Sibiu, în zona Tălmaciu -Boița. Mă întâlnesc cu Jean în
Sibiu și ne începem primele discuții legate de apicultură în mașina acestuia , aflându -ne în
drum spre Topârcea . O localitate din județul Sibiu, aparent ca oricare alta, dar în care aveam
să descopăr ”paradis ul” în care prietenul meu Jean își petrece , mai ales în lunile călduroase
din an, cea mai mare parte a timpului său liber : pe vatra stupinei sale , așezată într -o poziție
privilegiată, zic eu . Și mă refer aici la două elemente caracteristice , majore ale vetrei sale
permanente care îi favorizează, după părerea mea, rezultatele obținute în apicultură: pe de -o
parte , faptul că localitatea Topârcea este o localitate aflată într -o ”adâncitură” a dealurilor
care o străjuiesc , ferind -o de curenții puternici de aer. Pe de altă parte, așezarea vetre i sale
permanente pe un teren aflat ușor în pantă, orientat către soare, le permite familiilor sale de
albine să beneficieze de căldură natu rală mai tot timpul zilei. De restul, se ocupă Jean!
De cum am ajuns acolo, ne-a învăluit , pe amândoi , mirosul inconfundabil al florilor
de salcâm.
-Salcâm, acum, când la Tălmaciu florile salcâmilor s -au veștejit deja? îl întreb eu pe
Jean, puțin nedum erit.
-Da, așa este. Aici fiind o zonă ferită de curenții de aer, salcâmul înflorește acum și
ține destul de mult. Este o caracteristică importantă a zonei care m -a determinat să -mi
amplasez a ici vatra permanentă a stupine i. Și… precum vezi, m-am încon jurat de salcâmi!
-Ai dreptate, prietene! îl completez eu pe Jean. Cred că am citit , pe undeva , cât de
importante sunt condițiile geo -climatice pentru viața familiilor de albine. Pentru că, până la
urmă, activitățile lor zilnice se desfășoară, mai ales iarna, în cadrul unui bilanț energetic
permanent, determinat de un consum mai mic sau mai mare de hrană pe care albinele ,
cosumând -o, o transformă în căldura de care au nevoie ca să supraviețuiască.
-Da! Este important de știut asta. Amplasarea vetrei apicole e ste ideea de bază de la
care trebuie să pornească orice apicultor începător . Dacă familiile de albine au, pe timp de
vară, un cules abundent iar pe timp de iarnă nu suferă din cauza curenților reci de aer care le
pot determina să -și epuizeze mai repede rezervele de hrană din stupi, pentru a -și păstra
temperatura ghemului la limita de supraviețui re, atunci bilanțul energetic al familiei de albine
este unul pozitiv și poate fi ușor observat prin rezerve mai mari de hrană cu care familiile de
albine ies în primăvară. În caz contrar, apicultorul trebuie să fie în permanență cu ochii

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
ațintiți pe stupi , pentru a veni cu aport suplimentar de hrană pentru albine. De obicei, în
perioada rece, sub formă de turte amplasate desupra ramelor.
Sintetizând cele spuse, apicultorul începător trebuie să țină cont, la așezarea stupilor
pe vatră, de următoarele princ ipii de bază,:
-orientarea stupilor trebuie făcută cu urdinișul către sud -est sau sud;
-stupii se vor așeza pe suporți, la o înălțime de 15-25 cm. de suprafața solului, ușor
înclinați în față;
-pe vatra permanentă, dacă terenul permite, este bine ca așe zarea stupilor să se facă pe
rânduri, cu o distanță de 1-2 m. între lăzi , pe rând și de de 3-4 m., între rânduri.
-pentru a le facilita albinelor culegătoare orientarea , lăzile sau panourile frontale ale
acestora vor fi vopsite în culori diferite , care să le diferențieze . La alegerea culorilor în care
se vopsesc lăzile se va avea în vedere că albinele nu disting culoarea roșie! Sunt de preferat ,
astfel, culorile alb, galben, verde, albastru, acestea din urmă în nuanțe deschise .

Componența familiei de albine

Matca . Este singura femelă din familie care , fiind hrănită din abundență cu lăptișor de
matcă , are organele de reproducere complet dezvoltate. Din acest motiv, matca este cea care ,
în familia de albine , are rolul de perpetuare a speciei . De obicei, exist ă doar o singur ă matc ă
într-un stup. Rareori pot fi întâlnite , în același stup , două mătci care să se tolereze reciproc .
Se poate întâmpla asta doar în situațiile în care albinele hotărăsc că este timpul să facă o
schimbare liniștită a mătcii ! De regulă, mătcile care convi ețuiesc împreună o perioadă de
timp, se află într -o legătură strânsă de rudenie fiind , cel mai adesea, mamă și fiică.
Mătcile, a vând dimensiuni fizice mai mari decât cele ale albinelor lucrătoare, se
dezvoltă î n celule construite „cu dedicație” pentru ele, de către albinele lucrătoare .
Celulele respective se numesc botci . O familie de albine începe să construi ască botci ,
lărgind câteva dintre celule le în care au fost depuse ouă fecundate de către vechea regină.
Larv ele respective vor fi hrănite cu lăptișor de matcă, timp de nouă zile, după care botcile vor
fi închise. Datorită calitățile sale excepționale, lăptișorul de matcă grăbește dezvoltarea
larvelor, mătcile eclozionând din celule după un număr de 16 zile de la depunerea oului
fecundat. În comparație cu mătcile, albinele lucrătoare ies din celulele căpăcit e după 21 de
zile, iar trânorii după 24 de zile!
Startul construirii botcilor este dat de câteva situații particulare întâlnite în stup, pe
care albinele luc rătoare le percep ca fiind momente de cumpănă în dezvoltarea viitoare a
familiei , respectiv:
-atunci când familia de albine , dintr -un motiv sau altul, rămâne orfană. Situația creată
este sesizată de către albine în câteva ore de la producere fiind sesizată de fapt, după părer ea
specialiști lor, lipsa feromonilor emanați de matca dispărută. Este foarte im portant de știut, de
către apicultorul începător, că fiecare matcă este individualizată prin tipul de feromoni
emanați și că acceptarea sau re spingerea albinelor în familia respectivă este condiționată de
recunoașterea , de către fiecare membru al familiei , a tipului de feromoni emanați de matcă .
-atunci când matca unei familii de albine are o vârstă înaintată (peste trei-patru ani) și
randamme ntul acesteia nu mai este suficient de mare. Albinele sesizează situația și-și
construiesc botci de salvare liniștită, pregătind astfel „debarcarea” mătcii cu probleme .

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
6

P. Matca, marcată cu bulină

Matca ecloz ioneză din celulă la 16 zile de la depunerea oului fecundat. Pentru a putea
fi reperată ușor pe rame atunci când familia de albine este mare, mătcile sunt marcate cu o
culoare atribuită după un cod al culorilor , unanim acceptat de către apicultorii de pe tot
mapamondul .

Notă: de inserat c odul culorilor

Mătcile au câteva caracteristici fizice care le diferențiază de suratele lor albine.
Picioarele lor sunt mai lungi și mai întunecate dec ât ale albinelor lucr ătoare și nu de țin
buzunare pentru depozitarea polenului . Limba mătcii este mai scurt ă decât a albinei
lucrătoare ș i nu poate fi folosit ă pentru colectarea nectarului. Înțepătura mătcii, ca durată, este
mai lung ă decât a albinelor lucr ătoare, dar nu are for ța necesar ă pentru a înțepa o fiin ță
uman ă. Ma tca folose ște aceast ă armă doar pentu a -și ucide adversar ele. De regulă, prima
matcă care iese dintr -o botcă , în cadrul prim ei sale verific ări a „regatului” , identifică celelalte
botci din stup din care nu au ecloz ionat încă surate le sale și le omoară în celule , înțepăndu -le .
Albinele lucrătoare fac, apoi, curățenie eliminând din stup leșurile acestora. Doar în situația
în care mai multe mătci ecloz ionează simultan pe rame diferite, supremația în stup, va fi
stabilită ulterior prin luptă dreaptă, dată între mătcile care se întâlnesc!
Odată stabilită supremația în stup, câștigătoare își revendică regatul, devenind, oficial,
regina familiei respective de albine. Urmează un zbor de împerechere și dacă lucrurile merg
bine, noua regină se va întoarce în stup având abdomenul încărcat cu ouă fecundate și se va
apuca de treabă!

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
V-ați întrebat, vreodată, ca apicultori începători, cum reușesc albinele să -și
perpetueze specia, de la un an la altul, în ciuda pierderilor masive de efectiv e suferite din fel
de fel de cauze, pe parcursul unui an apicol? Răspunsul la această întrebare este dat de
prolificitatea mătcilor, de calitatea acestora. Pentru că o matcă tânără, proaspăt fecundată, va
depune în perioada de cules apicol între 2.000 -3.000 ouă fecundate pe zi, compensând în felul
acesta pierderile de efectiv e, suferite.
-Știai că există și situații în care albinele își omoară matca? mă iscodește Jean, într -un
moment în care, fiind împreună în stupina acestuia, urmăream traseul unei mătci p e o ramă.
-Da, știu asta , pentru că am pățit -o și eu, de curând. Cred că mi s -a întâmplat acest
lucru cu una dintre mătcile cele mai mari pe care le -am văzut vreodată la mine în stupină!
Acum știu că totul s -a întâmplat din vina mea! Îți explic , în câteva cuvinte, situația de atunci !
Primisem o botcă frumoasă de la un apicultor din Tălmaciu, pentru a -mi ajuta o familie , pe
care tocmai o divizasem, să -și reia mai repede activitatea. Am „plantat” cu grijă botca în
stupul cu pricina și după mai multe zile, l-am verificat. Matca ecloz ionase și se plimba,
liniștită, pe o ramă. M -a uimit frumusețea ei! Am fost atât de impresionat de calitățile ei
fizice încât mi -am dorit, imediat, să o prind și să o marchez cu culoarea anului respectiv. Am
făcut asta, cu grijă, dar eliberând -o imediat în stup, cu vopseaua încă proaspătă pe spate , a
fost atacată de către albine și omorâtă! Totul a durat doar câteva secunde ! Ceva mai târziu am
înțeles că , aplicându -i vopseaua proaspătă pe spate, i -am denaturat mirosul propriilor e i
feromoni și albinele au considerat -o o intrusă, taxând -o ca atare! Am regretat mult timp
momentul acela de nesăbuință!
-Da, asta s-a întâmplat. Se poate întâmpl a la fel și atunci când un apicultor ține matca
în mâna lui prea mult timp, împrumutându -i mirosul propriu. Albinele, care sunt deosebit de
sensibile la miros, o percep ca pe un străin, omorând -o.
Ne facem de lucru , în continuare, pe lângă stup. După câteva momente de liniște,
amintindu -și, parcă, de o întâmplare mai veche, Jean mi se destăinuie :
-Am fost întrebat odată , de către un apicultor începător, de câte ori se împerechează
mătcile. Mi -am dat seama, atunci, că nu toți începătorii știu că prolificitatea unei mătci
depinde de numărul trântorilor cu care s -a împerecheat. O matcă f ace asta o singură dată în
viață, ieșind cu mare pompă la zborul pentru împerechere. Se împerechează cu mai mulți
trântori în cadrul aceluiași zbor, stocând sperma într -un organ specific numit spermatecă .
Revenită în stup, ea își va petrece toată viața acolo depunând zilnic, în sezonul de cules, până
la 2.000 -3.000 ouă fecundate, așa cum am mai amintit. Matca mai poate părăsi stu pul doar o
singură dată, atunci când roiește, fără a se mai întoarce în stup ! Multe insecte au o viață
scurtă, însă o matcă poate trăi până l a șase -șapte ani, pierzându -și prolificitatea pe măsură ce
înaintează în vârstă. De aceea, este bine ca apicultorul începător să nu păstreze o matcă mai
mult de doi -trei ani, dacă dorește să obțină rezultate notabile în acest domeniu…

Albina lucrătoar e. De-a lungul anilor, s -au scris mii de pagini despre albine, despre
alcătuirea lor fizică și biologică, pe baza observațiilor cercetătorilor dedicați studiului
acestora. Pentru a -i înțelege comportamentul, este bine ca apicultorul începător să cunoască
câteva elemente de bază legate de alcătuirea corpului albinei lucrătoare.

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
8

P. Albina lucrătoare

Notă: despre corpul albine i

Mai mică decât matca, albina lucrătoare este cea care duce greul famili ei de albine,
făcând toate muncile stupului. După eclozarea din celulă, albina devenită adultă desfășoară în
stup, în perioada premergătoare părăsirii stupului pentru a deveni albină culegătoare, câteva
tipuri de activitate specifice familiei . Astfel:
-în primele două zile de viață, albinele tinere curăță celulele fagurilor și încălzesc
puietul de pe rame;
-de la 3 -11 zile de la ecloz ionarea din celulă , acestea devin doici. Este perioada în
care hrănesc puietul necăpăcit;
-de la 11 -16 zile, albinele devi n cerese. Este perioada în care glandele lor cerifere sunt
dezvoltate și construiesc faguri cu solzii de ceară produși de acele glande.
-de la 16 -20 zile, albinele păzesc cuibul, asigurând paza la urdiniș.
-de la 20 -30 (35) zile, albinele vor deveni culegătoare. Perioada culesului este
perioada de uzură maximă a albinelor , soldată , mai apoi, cu decesul. Vorbim aici de viața
considerată normală pentru albine le lucrătoare , de cea lipsită de evenimente nedorite. Pentru
că albinele, odată ce părăsesc stupul s unt supuse, zilnic, unor pericole cărora , cu greu reușesc
să le facă față. Ne referim aici la starea vremii, la păsările care le vânează, în zbor, la
epuizarea lor fizică, etc .

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
Vor trăi mai mult doar albinele care ies din celule toamna târziu și care, fii nd ferite de
uzura fizică din perioadele de cules, vor trăi până în primăvară, asigurând perpetuarea speciei
prin activitățile prestate în stup pe perioada de iarnă.

Trântorul . Are doar rol de reproducere. Nu participă la muncile desfășurate de
albinele lucrătoare, în stup. Toamna, când rezervele de hrană se epuizează, trântorii sunt
alungați din stup. Ei nu vor supraviețui iernilor. Primăvara, în fiecare familie de albine se va
forma o nouă generație de trântori din ouăle nefecundate depuse de matcă în celule, o dată cu
începerea pontei acesteia.
-Să știi că am încercat să iernez câțiva trântori peste iarnă, îmi spune Jean.

Notă: d e completat cu textul convorbirii cu Jean

Despre î nmulțirea familiilor de albine .

Nevoia de perpetuare, de la un an la altu l, a familiilor de albine și situațiile des
întâlnite în practică în care o parte dintre acestea ne dispar , dintr -un motiv sau altul, mai ales
în perioadele de toamnă -iarnă ne obligă să dăm atenție unui capitol important al apiculturii:
înmulțirea familiilor de albine.
Știm cu toții că matca reprezintă ”sufletul” unei familii de albine . Că aceasta este din
rasa de albine autohtonă, că este dintr -o altă rasă de albine care, odată adusă în țară, a fost
aclimatizată aici, este mai puțin important. Fiecare rasă de albine , dintre cele găsite la ora
actuală pe piață , are caracteristicile sale mai mult sau mai puțin apreciate de către apicultori .
Oricum, î n timp, apicultorii devin „partizani” ai rasei sau raselor deținute , fiind susținători
înfocați ai calităților descoperite la acestea . Cred că lucru l acesta este mai puțin important
acum. Important este ca, indiferent de rasa de albine deținută la nivelul exploatației apicole
proprii, trebuie să ne asigurăm că, de la an la an, prin mijloacele și măsurile luate, asigurăm
un trend pozitiv al numărului de familii deținute . Ori, acest lucru este posibil doar dacă luăm
măsurile potrivite pentru menți nerea în viață , de la un an la altul, a familiilor deținute ,
ocupându -ne de înlocuirea la timp a mătcilor bătrâne sau neproductive și de înmulțirea
acestora.
-Metoda mea de înmulțire a familiilor de albine , îmi mărturisește Jean, pe care le -o
împărtășesc cu drag tuturor celor interesați să o afle, este următoarea:
Iau ca reper de timp o mare sărbătoare religioasă : „Sfântul Gheorghe” , în 23 aprilie .
Atunci , stupii sunt formați și ajung la 7 -8 rame. Poate chiar mai mult. Aceștia sunt stupi care ,
în maxim o lună de zile, roiesc. Și atunci, iau din fiecare stup câte o ramă. Aceste rame vor
constitui tot atâtea nuclee nou formate ! Este important ca pe fiecare ramă luată să avem ouă
proaspete de o zi și puiet aflat în toate fazele de dezvoltare. Fiecare r amă trebuie căutată cu
atenție , urmărind mai multe aspecte: matca să nu fie așezată pe rama respectivă și rama să fie
bine populată cu albină. Dacă, întâmplător, matca se află pe rama respectivă, aceasta nu
trebuie dată jos. Matca nu trebuie deranjată ! Cu ea nu trebuie să ne purtăm urât! Se mai
găsesc în stup și alte rame care pot s ă fie scoase , fără să deranj ăm matca . Unii apicultori vor
să o prindă, să -i pună bulină, sau o scutură de pe ramă. Aceasta este o mare greșeală! Matca

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
10
nu-și mai revine la starea in ițială decât după 30 -36 de ore! Ori… asta înseamnă o zi și
jumătate în care matca nu mai ouă ! Cu alte cuvinte, pierzând ouăle pe care ar fi putut să le
depună în acest timp, ai pierdut în jur de trei mii de albine!
-Da, este logic ce -mi spui tu…
-Iau o ramă de felul acesta și identific zona în care sunt depuse ouă proaspete. Cu un
cuțit, practic un orificiu în rama respectivă sub zona cu ouă proaspete chiar dacă , prin
îndepărtarea unei porțiuni din fagure , sacrific câteva larve. Îndepărtez din fagure , practic, o
zonă sub forma unei elipse cu diagonala mare de vreo opt- zece centimetri , în care albinele pot
să-și ”tragă” botci așezate în poziție verticală .
-Bine, bine, îl întrerup eu pe Jean din discuție. Ce se întâmplă dacă nu facem
decupajul în ramă și lăsăm la latitudinea albinelor să -și aleagă singure locul în care își vor
”trage ” botcile ?
-Dacă tu lași rama fără să execuți operațiunea asta, albinele își trag botci dar își trag
botci sufocate între faguri și mătcile alea vor avea o suferință , încă din naștere… vor avea un
handicap !… Botca are nevoie de mult oxigen. Bine ar fi ca bisturiul folosit în această situație
să fie un pic încălzit , la o lampă cu cu flacără. O lampă , din aia cu butelie de gaz, de care
folosesc instalatorii.
-Am înț eles. Tu crezi că albinele își vor trage botcile în orificiul ăsta creat de noi în
mod artificial, în fagure, atâta timp cât ouăle rămân răspândite în celulele situate deasupra
orificiului creat? Nu vor fi tentate să -și tragă botci laterale direct pe celul ele în care se găsesc
ouăle proaspete?
-Nu, nu… Albinele sunt atât de deștepte! Ele își fac treaba. Vor roade pereții laterai ai
celulelor învecinate și -și vor trage botcile în spațiul lărgit, creat de noi. Trebuie doar să nu
atingem ouăle din zona fagu relui rămasă intactă. Este adevărat, sunt construite astăzi fel de
fel de dispozitive pentru transvazat ouăle din celulele fagurelui , în botci artificiale. Industria
trebuie să funcționeze și de aceea se vând astăzi toate minunile ! Cine produce mătci pentr u
vânzare, nu este interesat prea mult de calitatea acestora și de aceea mijloacele prin care sunt
produse contează mai puțin pentru aceștia. Producerea mătcilor în botci artificiale, prin
transvazarea ouălor din fagurii naturali , este ca o fertilizare ”in vitro ”! Dar când produci
mătci pentru tine, lași natura să -și urmeze cursul, intervenind cât mai puțin în procesul natural
în sine.
Revenim la începutul discuției noastre. Pentru a forma un nucleu nou, i ei rama despre
care am vor bit și o pui într -o cuti e pentru patru rame. Urdinișul cutiei va fi închis cu plasă
pentru aerisire, care să împiedice albinele să mai iasă din ladă. Rama are pe ea, așa cum am
spus, și albine culegătoare, și doici, și albine care urmează să eclozeze în două -trei zile… Mai
iei o ramă din marginea cuibului, cu multă albină și multă miere. De -o parte și de alta a celor
două rame așezate în ladă mai pu i câte o ramă goală, construită. Este important ca una din
cele două rame laterale construite, să aibă alimentator încorporat. Î nchizi nucleul, îl transporți
într-o locație nouă la o distanță de minim doi-trei kilometri de vatra stupinei și … uiți de el!
Adică, îl lași în pace câteva zile bune !…
-Pentru ca albinele culegătoare din ladă să uite poziția vetrei de unde au fost lu ate!
-Sigur că da! Peste câteva zile, nucleul respectiv poate fi adus înapoi și așezat în vatra
inițială, pe o poziție permanentă. Îl lăsăm în pace și după 16 zile de la formarea nucleului, ai
matcă tânără iar după 24 -25 de zile ai o matcă fecundată care va începe să ouă cu o putere

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
deosebită. Astfel, la sfârșitul lunii mai, în nucleul respectiv ai o matcă tânără care deja
lucrează la capacitate maximă. În hrănitorul înglobat într -una din ramele laterale începi să
hrănești suplimentar nucleul, până prin 15 iunie sau chiar toată luna iunie. La sfârșitul lunii
iunie ai patru rame pline ochi cu ouă, larve și puiet căpăcit și cu foarte multă albină. Ăsta este
deja un nucleu pe care poți să -l tranzvazezi în oricare stup mai slăbuț, cu probleme. Acum,
urmărește i deea: din stupul slăbuț în care vrem să transvazăm nucleul puternic, format
anterior, scoatem mai întâi rama cu matca veche și o așezăm într -o altă ladă , pentru patru
rame. O ladă pentru un alt nucleu ! Pe rama respectivă se află, cu siguranță, și ceva puie t, și
ouă. Oricum, matca veche va continu a să ouă după ce a fost așezată în noua ladă . Îi mai dăm
și acesteia, de -o parte și de alta a ramei pe care se află matca veche, câte o ramă goală,
construită. Și mutăm și acest nucleu undeva, la o distanță de doi -trei kilometri , pentru câteva
zile, după care și acesta poate fi adus înapoi. Atenție, însă. Acest nucleu trebuie hrănit în
permanență, chiar din momentul formării sale. Care este avantajul acestor mutări: matca
veche îți furnizează, în continuare, ”echipam entul” de care ai nevoie pentru întărirea
celorlalte familii. Ea va fi o uzină pentru fabricat albină! Ori de câte ori aceasta umple o ramă
cu ouă, luăm rama respectivă și o mutăm într -un alt stup mai slăbuț Practic, matca veche
forțează , în felul acesta , înmulțirea și dezvoltarea celorlalte familii de albine , cu ajutorul
hranei stimulative ! Pentru că una este să hrănești stimulativ o familie puternică de albine pe
10-12 rame, cu catul pus deasupra, care îți consumă câteva kilograme de sirop în două -trei
ore și alta este să hrănești zilnic un stup pe patru rame , care-ți produce puiet cu care ajuți
celelalte familii . Poți să ajuți nucleul format anterior sau poți să ajuți celelalte familii. Asta
depinde de cum hotărăști tu. (min. 00:08:21)

Prinderea și transportul roilor de albine
Cum am mai amintit , localitatea Topârcea din județul Sibiu este un adevărat colț de
rai pentru apicultori, prin așezarea sa geografică privilegiată. M -am convins singur de asta în
timpul unei ”ședințe” comune de lucru la explo atația apicolă a prietenului meu Jean Oprișor.
Pentru ca ziua să fie cu adevărat una bună, la final, natura ne -a binecuvântat ( pe lângă
mirosul îmbătător al salcâmului în floare de acolo ), cu un roi cocoțat în vârful unui salcâm
înalt, pe care am reușit s ă-l aducem la sol , folosind mijloace improvizate .
De cele mai multe ori dăm întâmplător peste câte un roi de albine , cocoțat printre
crengile vreunui copac, ascuns prin câte -o scorbură sau aninat te miri pe unde! Nu
întotdeauna avem la îndemână mijloacele potrivite pentru recuperarea acestuia și în asemenea
situații, suntem nevoiți să improvizăm. Este important de știut, însă, că indiferent cum
recuperăm un roi de albine, depozitarea acestuia pe perioada transportului , până la o vatră
apicolă aflată la o distanță mai mare de locul din care acesta a fost recuperat , trebuie făcută ,
neapărat , într-o ladă în care să avem câteva rame construite , și goale, și cu cu hrană pe ele,
care să le permită albinelor să se răsfire pentru a nu se sufoca! Eu nu am făcut așa, atunci, și
am pățit -o!

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
12

P. Un roi de albine, într -un salcâm P. Jean Oprișor cu roiul prins
Ajutat de Jean, am improvizat câteva „scule” ajutătoare , cu ce -am găsit atunci prin
stupina lui, cu care am prins , mai apoi, roiul agățat de o creangă, în vârful salcâmului înflorit.
L-am prins într-o găleată din plastic și l-am coborât la sol , în siguranță . Ar fi trebui t, apoi, să-
l ”împachetăm” pentru transport , de la Topârcea până la Tălmaciu , pentru că Jean, fiind
mărinimos de fel, mi l-a donat .
Deși este un apicultor cu multă experientă, Jean mi -a sugerat să -l transport chiar î n
găleata în care l -am prins, după ce, în prealabil, a adăugat în găleată câteva bucăți de fagure
cu ceva miere și a practicat în capacul găleții cât eva orificii pentru aerisire. Făcând așa, am
plecat cu roiul la drum! Deși m -am mișcat repede, după aproximativ trei sferturi de oră, ajuns
la Tălmaciu, am constatat amploarea greșelii făcute! Din cauza trepidațiilor mașinii și a
numărului mare de albine conținut de roiul recuperat din salcâm, albinele nu s-au putut ridica
pe marginea pereților netezi ai găleții și căzând la fundul acesteia , una peste alta, s-au sufocat.
Degeaba am răsturnat acasă găleata pe un cearceaf, cu o latură spre urdinișul unei lăzi cu
câteva rame așezate în ea. Din ditamai roiul adus nu am mai recuperat mai mult de 20%
dintre albine. Despre matcă, nici vorbă! Norocul meu a fost că mai aveam la Tălmaciu un
nucleu în formare și unind efectivele , am reușit să formez o nouă familie , mai puternică!
Este important de știut că procesul de roire, în sine, are câteva caracteristici care
prevestesc acest proces:
-roirea se declanșează , mai ales , în perioada de primăvară -vară.
-semnele tendinței de roire a unei familii de albine sunt dat e de prezența botcilor
construite pe rame.
-roirea se produce, de obicei , în intervalul orar 10 -13 al unei zile însorite, mai ales
dacă această zi însorită a fost precedată de câteva zile ploioase.

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
-roirea se desfășoară în două etape: în prima etapă, r oiul împreună cu o matcă
părăsește familia de bază și se așează, de cele mai multe ori, într -un loc aflat în imediata
apropiere a stupinei: într -un copac, pe un stâlp mai înalt, etc. Acesta este momentul în care
roiul poate fi recuperat , relativ ușor, dacă suntem atenți și sesizăm momentul respectiv .
-în etapa a doua, roiul părăsește locul provizoriu în care s -a recules după roire,
plecând la distanțe mari de stupină. Doar o întâmplare fericită mai face ca un asemenea roi să
fie recuperat chiar de apiculto rul care „l -a pierdut”!
Când roii se formează în imediata apropiere a vetrei apicole, apicultorul începător ar
trebui să aibă la îndemână câteva mijloace pregătite pentru asemenea situații. Ne referim aici
la tradiționalele coșnițe împletite din nuiele sa u din foi de păpușoi (foi de porumb) și un
afumător. Uneori, este necesară și o foarfecă pentru pomi sau un fierăstrău cu care putem să
”dezgolim” roiul, îndepărtând crengile mai mici din jurul acestuia. Facem asta pentru a
facilita amplasarea coșniței deasupra roiului. Mai avem nevoie de o scară, dacă locul de
formare a roiului este situat către vârful copacului, etc.
În aceste situații, prinderea roilor din copaci , se face în felul următor:
-amplasăm coșnița (stropită în prealabil, la interior, cu puțin sirop) deasupra roiului ,
agățând -o de o creangă și cu afumătorul, îl obligăm să se refugieze în coșniță. După ce acesta
s-a retras acolo luăm coșnița , cu grijă , și o scuturăm într -o ladă goală în care am introdus, în
prealabil, câteva rame clădite dintre care, măcar una, să aibă și ceva hrană pe ea.

P. Folosirea coșniței pentru recuperarea unui roi

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
14
-o altă metodă de prindere a roilor este să folosim o ramă construită, stropită cu sirop,
pe care o amplasăm l ângă ro i (lipită de acesta) și după ce rama s -a umplut de albină, o
scuturăm în lada pregătită, în care avem deja puse o ramă cu mâncare și câteva rame clădite,
goale.
Este foarte important să stabilim, cât mai repede posibil, dacă roiul recuperat din
copac are o matcă fecundată sa u una nefecundată. Acest lucru se face după 2 -3 zile de la
prinderea roiului. Dacă roiul prins provine din stupina proprie și mătcile din stupină sunt
marcate, este ușor de verificat ce matcă a părăsit , prin roire, familia de albine. Dacă roiul are
o matcă neâmperecheată, este bine să punem în lada cu roiul respectiv, o ramă cu puiet de
toate vârstele, pentru a împiedica plecarea di n ladă a roiului.
Se va controla, de asemenea, și lada din care a roit matca, plecând cu o parte din
efectivul de albine al familiei. Se vor verifica ramele, cu atenție, pentru a ne asigura că în stup
a rămas măcar o matcă (împerecheată sau neîmperecheată) sau că pe rame există botci din
care urmează să eclozeze o matcă tânără Sau, în cel mai rău caz, ouă de 1 -3 zile în câteva
celule din care, albinele rămase în stup își vor putea construi botci . Stupul respectiv va fi
controlat mai des, eventualele derapaje ale acestuia urm ând să fie corectate de către apicultor
în cel mai scurt timp posibil, pentru a preveni o eventuală (nedorită) situație de bezmeticire a
stupului.
-Ce să înțeleagă un apicultor începător, atunci când aude folosit termenul „bezmetic”?
îl întreb eu pe Jean.
-Aceasta este, într -adevăr, o situație nedorită în apicultură, deși ni se mai întâmplă și
nouă, celor cu mai multă experiență, asta. Dacă o familie de albine rămâne fără matcă,
indiferent din ce motive se întâmplă asta, iar în stup nu mai sunt create co ndiții pentru
construirea de botci (nu mai sunt depuse, pe rame, ouă fecundate de până la trei zile vechime)
și apicultorul nu intervine rapid pentru corectarea situației, o albină din familie își va atribui
rolul de matcă, în încercarea disperată de a sal va stupul. Doar că din ouăle depuse de aceasta
pe rame, fiind nefecundate, vor ieși trântori!
-Cum recunoaște un apicultor începător o asemenea situație?
-Păi, dacă acesta nu găsește o matcă în stup, după ce l -a controlat de mai multe ori,
consecutiv, va încerca să depist eze ouă proaspete, eventual larve, pe rame. Felul în care este
ouată rama, spune totul! Pentru că o matcă fecundată ouă uniform, iar într -un stup care a
devenit bezmetic, vom găsi doar câteva ouă, împrăștiate neunifirm pe rame… Mai mult de
atât, dacă nu descoperim la timp că un stup a devenit bezmetic, vom vedea că toate celulele
căpăcite sunt bombate, fiind celule pentru trântori. Ăsta este, deja, un moment critic în care
putem considera ”bătălia” noastră dusă pentru recuperarea familie i de albine respective, ca
fiind pierdută!
-Nu mai sunt șanse reale de recuperare a unei familii de albine devenită bezmetică?
-Sunt puține șansele reale! Sunt fel de fel de metode folosite de apicultori pentru
rezolvarea unei astfel de probleme. De obi cei, se încearcă scuturarea tuturor ramelor stupului
de albină, în afara vetrei apicole , urmată de aducerea înapoi, pe poziție, a stupului cu ramele
goale pentru ca albina care depune ouă nefecundate să nu se mai întoarcă în stup. Se vor
întoarce acasă doa r albinele culegătoare și o parte dintre celelalte albine . Dacă efectivul de
albine al stupului bezmetic este suficient de mare, se poate încerca să i se dea familiei
respective , în colivie, o matcă fecundată și, după caz, și o ramă luată din alt stup, cu ceva

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
albină,ouă și larve… Au fost situații în care am reușit să redresez un asemenea stup dar au fost
și situații în care nu am mai putut face altceva decât să constat eșecul!

La taifas… cu dalta în mână!

Este o dimineață liniștită de mai, fără vânt, cu temperaturi plăcute. O dimineață bună
pentru albinele harnice care și -au început , de multă vreme , activitatea.
I-am propus prietenului meu Jean Oprișor să purtăm o discuție în mijlocul stupinei
mele, încercând să lămurim câteva aspecte legate de construcția lăzilor pentru albine. Știam
că Jean a reușit, de -a lungul vremii, să -și optimizeze construcția lăzilor sale pentru albine, pe
baza observațiilor personale, făcute pe parcursul anilor multor ani de activitate .
Jean îmi propune să lăsăm , pe mai târziu , discuțiile legate de construcția lăzilor. Era
interesat, mai degrabă, să inițieze un schimb de păreri bazat pe câteva situații reale, găsite la
mine în stupină. Așadar, îmi propune să deschidem o ladă!

P. Ioan Oprișor: u n control de rutină în stupină

-De cele mai multe ori, când nu av em prea mult timp la dispoziție, îmi spune Jean,
este suficient să ridicăm podișorul unui stup și să -i urmărim activitatea preț de câteva clipe
pentru a -i pune un ”diagnostic”. Un stup care nu are probl eme, este unul liniștit. Un stup care
are probleme, asta însemnând inclusiv lipsa mătcii, plânge! Dacă avem timp să -l cercetăm,
folosind puțin fum pentru liniștirea albinelor , și o daltă , vom urmări câteva aspecte
importante care ne pot lămuri asupra activ ității reale a familiei respective de albine, respectiv:
-ramele blocate cu polen, păstură și miere, împiedică matca să ouă.
-ramele cu botci construite sau în curs de construire , ne obligă să controlăm stupul cu
atenție pentru a determina cauza apariți ei botcilor…
-Din câte știu , intervin eu în discuție , vreo trei sunt situațiile astea mai des întâlni te de
apicultori: lipsa mătcii, matcă bătrână, care se pregătește de roire, respectiv matcă care, având

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
16
cuibul blocat (rame pline cu miere, polen și păs tură) este îngrădită la ouat și se pregătește de
roire.
-Așa este ! Și în toate aceste situații, trebuie luate măsuri care, de cele mai multe ori,
contrabalansează sau stopează tendința de roire a mătcii respective. Mai exact:
-se înlocuiesc o parte din r amele pline cu miere cu altele goale , sau cu rame noi cu
foițe de ceară pe care familia de albine le va construi. În felul acesta , le oferim ”condiții de
muncă” atât familiei de albine , cât și mătcii .
-se divizează familia de albine. Se crează un roi nou, cu două -trei rame provenite din
stupul divizat. Dacă mătcile sunt marcate, procesul de divizare este simplificat prin faptul că
mătcile pot fi găsite ușor, în cazul familiilor dezvoltate puternic. De ce este important să
găsim matca atunci când divizăm o familie de albine? Pentru că cele mai bune divizări sunt
cele în care, preluând matca veche în nucleul proaspăt format și oferindu -i front de lucru prin
adăugarea de rame construite, aceasta se va pune pe treabă, imediat după acomodarea sa în
noua ”locui nță” oferită și va începe să ouă, dezvoltând nucleul proaspăt format. Este
important să nu le oferim nucleelor nou formate rame noi, cu foiță de ceară pentru construit
deoarece, neavând populație suficientă încât să le poată construi rapid, nu facem altcev a decât
să blocăm, în continuare, o matc ă cu potențial mare pentru ouat.
-Și în cazul celălalt, în care nu observăm matca?
-Putem să facem și o divizare ”oarbă”, dacă suntem grăbiți! Adică, luăm pur și
simplu, două -trei rame încărcate cu albină, din zona cuibului familiei pe care dorim să o
divizăm și le punem într -o altă ladă , pregătită în prealabil.
-Ce fel de rame preluăm de la familia pe care o divizăm, pentru a forma un nucleu
nou?
-Asta este o întrebare bună! Aici greșesc mulți apicultori înce pători. Vom urmări ca pe
ramele respective să avem, în mod obligatoriu, larve și ouă proaspete de până la trei zile.
Avem, astfel, certitudinea că dacă nu am luat pe ramele respective și matca, nucleul proaspăt
format își va ”trage” botci și își va forma singur o matcă.
-Am observat că se fac , uneori, greșeli atunci când se divizează familiile de albine. Și
eu am pățit asta, atunci când eram începător. Din dorința de a -i oferi potențial nucleului nou
format, am luat de la familia divizată câteva rame pli ne cu puiet proaspăt, necăpăcit…
-Care ți -a rămas, apoi, neacoperit cu albină…
-Da, așa s -a întâmplat! Aici întâlnim o situație p aredoxală, un fel de capcană în care
cad fo arte ușor apicultorii începători. Atunci când scoți ramele din corpul lăzii fa miliei
divizate, acestea sunt, în general, acoperite cu multe albine. Puțini apicultori mai urmăresc ,
apoi, situația reală apărută în lada familiei nou formate… Adică, o parte dintre albinele
culegătoare, aflate inițial pe ramele luate, le vor părăsi, în torcându -se în lada de unde au fost
luate și ne trezim cu ramele pline cu puiet necăpăcit sau proaspăt căpăcit, rămase goale.
-Și de aici, până la dezastru, nu mai este decât un pas!
-Asta am pățit și eu. Puietul rămas neacoperit a murit, a intrat în pu trefacție și era cât
pe ce să pornească, de acolo, o infecție care mi -ar fi putut afecta întreaga stupină! Îmi
amintesc că în primele zile după divizare, mi -a fost greu să realizez că și puietul căpăcit
murise din cauza frigului. Când am văzut că nu se în trezărește nicio evoluție în starea
puietului, am îndepărtat căpăcelele de ceară de pe câteva celule și de -abia atunci am observat

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
că larvele din celulele căpăcite intraseră, și ele, în putrefacție! Așa că am desființat nucleul
respectiv, distrugând ramel e.
-Da, ai procedat bine făcând asta. Unii apicultori, lăcomiondu -se, topesc ramele
infestate pentru a le recupera ceara. Nu realizaeză pericolul la care -i expun pe ceilalți
apicultori , de bună credință pentru că , odată topită, ceara respectivă va conține sporii unor
boli care pot să se dezvolte în cadrul familiilor care vor primi rame noi pentru construit, cu
foițe făcute dintr -o astfel de ceară!
După un scurt răgaz, ne continuăm activitatea. Deschidem magazia unei alte familii.
O magazie cu rame 1/2 pli ne cu miere, dar și cu ceva celule cu puiet căpăcit, mai ales pentru
trântori .
-Jeane, deschid eu vorba , aș dori să discutăm puțin despre oportunitatea folosirii
gratiilor Hanemann, puse de unii apicultori între corpul de bază al stupului și magazii. După
părerea mea, asta este o chestiune cu două ”tăișuri”! Gratiile Hanemann sunt utile, cred eu,
atunci când facem cules pastoral și magaziile pline cu miere trebuiesc schimbate mai des!
-Așa este. Gratiile Hanemann împiedică matca să urce în cat.
-Aș vre a să motivez de ce consider eu folositrea gratiilor Hanemann , o chestiune cu
două tăișuri: am fost pus în situația în care, fiind ceva mai ocupat cu alte probleme, nu am
avut timp să trec mai des prin stupină . Când, în sfârșit, am reușit să o fac am const atat, cu
uimire , că la câteva dintre familiile puternice ramele caturilor erau pline cu puiet căpăcit! La
unele dintre ele , cu celule de trântori, la altele cu celule pentru albine! Ceva asemănător cu
situația din imaginile de față!

P. Efectul lipsei gratiilor Hanemann
P.
Mai mult decât atât, am găsit o familie cu cat 1/1 în care matca, urcând în cat, a
inversat, practic, ordinea cunoscută a corpurilor transformând corpul inferior în magazie și
catul în cuib!
-Și… ce -ai făcut, în cazu l acesta, din urmă?
-Păi…am scos ramele pline cu miere din corpul inferior, înlocuind o parte dintre
acestea cu rame noi și apoi am divizat corpul superior, coborând o parte dintre ramele cu
puiet din cat în corpul de bază iar pe celelalte le -am pus înt r-o ladă goală , pentru a se dezvolta
ca și nucleu. În cazul acesta, găsind matca, am preluat -o pe una dintre ramele puse în nucleul
nou format.

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
18
-Ai procedat bine. Ai făcut tocmai ce discutam puțin mai devreme ! I-ai oferit mătcii
prolifice posibilitatea de a oua în continuare și familiei rămasă fără matcă, dar cu rezerve
suficiente de hrană, ouă și larve, i -ai dat posibilitatea să se refacă…

Oprișor –min. 00:35:49
-Trebuie menționate greșelile făcute și lucrurile prin care se pot îndrepta greșelile , îmi
spune Jean. Un viitor stupar , asta vrea să înțeleagă: greșelile făcute de alții în apicultură și
felul în care acestea pot fi corectate astfel încât să nu le repete și el…
În perioada de iarnă , atât de mult contează turta pusă deasupra ramelor, în stup…
De ani de zile studiez fenomenul ăsta de înmulțire și de trecere a trântorilor peste
iarnă. A fost una din fanteziile mele, gândindu -mă la cât de important este , pentru înmulțirea
stupilor , să ai primăvara, devreme, trântori pregătiți pentru împerecherea mătcilor. Dar… nu a
mers. Au înghețat toți trântorii peste iarnă. Este vorba , aici, de spiritul mătcii… pentru că
matca duce ghemul unde trebuie în stup, nu trântorii. Și… chiar dacă a m încerca să izolăm
câțiva trântori în stup, albinele îi vor izola complet, pentru că trântorii nu -și caută singuri
hrana… Stau și așteaptă să le aducă albinele hrana, ori asta nu se mai întâmplă pe timpul
iernii. Mă rog, din orice greșeală înveți! Parte a bună , legată de acest aspect , este că la sfârșitul
lunii februarie , mătcile încep să depună ouă nefecundate pentru ”produs” trântori. Chiar dacă
aici, în zona Sibiului, suntem într -o zonă în care avem doar două anotimpuri, rezultate din
contopirea celor patru anotimpuri tradiționale (toamnă -iarnă și primăvară -vară), mătcile
adevărate se cresc în lunile mai -iunie. Doar în mod accidenta l se obțin mătci de calitate, cu
vitalitate și putere de muncă , în lunile august -septembrie. Din punctul meu de vedere, mă tcile
obținute mai târziu, spre toamnă, sunt mătci de salvare. Asta este părerea mea, la care am
ajuns după peste 10 ani de studiu. Cele mai bune mătci se obțin când este ziua lungă…
Lumina este ”duhul” care face ca matca să aibă vitalitate, să înmagazi neze toate
pungile spermatozoice cu material seminal de calitate, pentru că și trântorii care cresc în
perioada asta sunt de calitate. Cei crescuți în toamnă , sunt ceva mai ”ușurei” !
-Apropo de trântori! Sunt unii apicultori care fac tot posibilul ca , după perioada
optimă de creștere și fecundare a mătcilor, să elimine trântorii din stup, distrugând celulele cu
trântori și eliminând larvele acestora…
-După părerea mea, asta este o mare greșeală! La lăzile pe care le am, am așa -zise
pivnițe. Pivnițele st upilor mei au 15 centimetri adâncime ! Nu poți să -i iei albinei senzația ei
naturală, să umbli la genomul acesteia în lipsa unor cunoștințe ample… Frigurile roitului, de
la starea naturală la starea dirijată, trebuie lăsate în grija naturii.. Natura nu tr ebuie
îndepărtată! Când albinele construiesc faguri în pivniță, prelungind ramele Dadant normale,
ele cresc trântori acolo . Poți urmări activitatea lor prin fanta de aerisire din spatele lăzii sau
prin urdiniș și la 7 -8 zile după ce ele au construit acele extensii, scoți toate larvele alea și
zdrobindu -le, faci din ele apilarnil pe care îl amesteci cu miere. O parte apilarn il și două părți
miere și obții cel mai complex medicament, cu multă vitamină proteică, util în toate bolile
pământului! Îl dai celor din familie și celor apropiați. Nu poți să faci ”lanț farmaceutic” cu
aceste produse, dar am discutat cu medici specialișt i care mi -au confirmat că în acest suc de
larve de trântori și în lăptișorul de matcă sunt cele mai rafinate proteine. Lăptișorul de matcă

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
este inegalabil! Compoziția chimică exactă a lăptișorului de matcă nu s -a descoperit încă,
fiind considerată o adevăr ată minune ! Este păcat să nu produci trântori. Matca, la rândul ei,
are o construcție fabuloasă! Senzorii ei o ajută, atunci când își introduce fundul într -o celulă
mai largă, pentru trântori, să lase acolo un ou nefecundat iar într -o celulă vecină, de alb ină
lucrătoare , să lase un ou fecundat. Asta este o altă minune , pe care nu o știe nimeni !
-Credeam că ”plantarea ”ouălor nefecundate în celule de trântori este rezultatul
epuizării materialului seminal ”stocat” de matcă…
-Nu, nu este asta. De ce crezi că trebuie schimbată rama care a fost ouată o perioadă
mai lungă de timp? Adică după maxim 8 -10 generații de albine? Pentru că se diminuează
volumul celulei de albine lucrătoare cu alveolele care rămân în celule. În cazul celulelor cu
un volum micșorat d in cauza alveolelor rămase acolo, matca este nevoită să depună oul de la
distanță, pentru că nu -i mai încape abdomenul în celulă. In felul acesta, vei obține o albină
”schiloadă” care nu va mai da un randament ridicat. Spun unele cărți că unul din fenomene le
roitului din scorburile copacilor , se datorează tocmai acestui lucru. Fagurii construiți acolo se
învechesc și albinele roiesc și pleacă de acolo tocmai pentru că nu mai au condiții prielnice de
regenerare a familiei de albine. Gândește -te că, în doi an i, o față de ramă poate fi ouată de 5 -6
ori, dacă socotești cicluri de 24 de zile în care din oul depus de matcă iese albina. Vei avea,
practic, trei -patru generații de albine de talie normală crescute într -un an, urmate de alte
câteva generații , de talie din ce în ce mai mică. De aceea , ramele trebuiesc schimbate o dată
la doi -trei ani. Și ăsta este unul din motivele pentru care pleacă roiul din stup. Este ca și
disconfortul pe care noi îl simțim într -o casă veche, devenită neîncăpătoare!
-Recunosc că în anii ăștia , de când fac apicultură, m -am ”lăcomit” uneori , din motive
financiare și nu am schimbat la timp ramele vechi. M-am mirat când am constatat că albinele
lucrătoare au devenit , de la un an la altul , mai mici, mai firave…
-Da, asta este! Nici să nu te gândești să nu schimbi ramele vechi cu altele noi, cu foițe
de ceară puse pentru construit. Mai adun și eu, uneori, rame vechi de la unii apicultori și când
le introduc în topitorul de ceară , sunt uimit de resturile care rămân acolo. La stupi,
întotd eauna pe timp de vară, în luna mai, să pui o ramă goală -goluță , fără foiță, pentru
construit. Dacă reușești să faci faguri fără fo iță, mierea conținută de aceștia este o miere cu
arome deosebite și datorită fagurelui din ceară sută la sută naturală ! Fagure le construit pe
foiță nu mai are calitatea de altădată și pentru că cei mai mulți producători de faguri artificiali
adaugă tot felul de ingrediente în compoziția acestora, de la parafină până la cear a provenită
de la lumânări. Ori, parafina aceea din compo ziția fagurelui este, pentru om, dăunătoare ca și
plasticul. Din păcate, pentru mulți producători nu mai contează , azi, calitatea ci doar viteza de
rulare a banilor. La fel se întâmplă și cu înmulțirea artificială a mătcilor, făcută de mulți
apicultori doa r din motive financiare. Nu există ca atunci când transvazezi un ou , să nu -i
produci o mică leziune care va afecta, ulterior, calitatea mătcii obținute ! (min. 13:38)

Asigurarea surselor de apă în stupină

Apa este vitală pentru albine. Indiferent unde sunt amplasate vetrele permanente ale
apicultorilor, albinele se vor orienta și -și vor asigura apa de care au nevoie pentru menținerea
funcțiilor vitale. Prin găsirea unor soluții care să ne permită să le asigurăm o sursă

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
20
permanentă de apă în stupină, nu facem altceva decât să le ușurăm munca, reducându -le
efortul făcut pentru transportul apei de la distanțe mari. Le ajutăm , în felul acesta , să devină
mai eficiente, să aibă un randament mai ridicat, cu beneficii în folosul apicultorului.
Adăpătoarele sunt instalate de către apicultori în stupine primăvara , devreme . Se
folosesc modele diferite, unele chiar ingenioase, însă toate acestea răspund unui singur
deziderat: le asigură albinelor apa curentă de care au atâta nevoie.
În vederea evaluării necesarului zilnic de apă pentru întreg efectivul de albine deținut ,
apicultorul trebuie să țină cont de faptul că în condiții normale de temperatură, o familie de
albine consumă zilnic o cantitate de 50 ml. apă, iar în condiții de secetă, o familie consumă
zilnic până la 200 ml. apă!
Este recomandat ca primăvara, în apa di n adăpătoarele albinelor , să adăugăm și 5 gr.
de sare la un litru de apă .

P. Apa le este indispensabilă albinelor!

Strigătele de ajutor ale albinelor!

Urmărirea atentă a ”semnalelor” transmise apicultorului de către familiile de albine
care întâmpină greutăți în desfășurarea activităților specifice, este foarte importantă. În
încearcarea lor disperată de a-și corecta singure cauzele problemelor ivite în diferite le
perioade de activitate din timpul anului apicol, albinele se manifestă în anumite feluri pe care

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
apicultorul începător, înțelegându -le, poate interveni eficient pentru a veni în sprijinul
familiilor de albine aflate în dificultate.

Barba. În zilele c ălduroase de vară , la familiile puternice aflate în lăzi
amplasate în câmp deschis, fără umbră, putem observa adeseori un fenomen care,
începătorilor, li se poate părea ciudat: albinele părăsesc în număr mare incinta lăzii și se
așează, cel mai adesea , sub scândura de zbor , organizate într -un ghem asemănător cu o barbă!
Dimensiunile acesteia pot varia, ajungând la mărimi impresionante!

P. Început de barbă

Cum trebuie interpretat fenomenul acesta? Este vorba despre o stare de disconfort
creată albinelor de temperatura ridicată din incintă, pe care acestea nu o mai pot controla
eficient , prin ventilație. De aceea ies în afara stupului pentru a se răcori mai ușor.

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
22

P. Barba

Ce trebuie să facem pentru a le ajuta? În mod evident, trebuie să eliminăm cauzele
care generează această situație, prin mijloace aflate la îndemână în stupină:
-dacă lada are fund antivaroa, acesta se deschide parțial sau total, pentru a se mări
cantitatea de aer proaspăt ce poate fi ventilat.
-se mărește urdinișul lă zii.
-se descoperă orificiile de ventilație din podișor și din capacul lăzii, dacă acestea sunt
obturate.
-se protejează lăzile aflate în situația de mai sus cu materiale sau crengi așezate
desupra lăzilor pentru a se crea umbră .

Zumzetul. Albinele comunică între ele și comunică și cu noi! Trebuie doar să le
ascultăm zumzetul produs pentru că, prin zumzet ele ne comunică, de fapt, o stare!
Un mod comod de ascultare a zumzetului albinelor, mai ales pe timp de iarnă când
familia, fiind adunată în ghem , emite un zumzet colectiv, este acela în care folosim un
stetoscot. Introducând rând pe rând furtunul acestuia prin urdiniș, în interiorul lăzilor vom
identifica mai multe tipuri de zumzet al albinelor:
-un zumzet prelungit, plângăcios, neuniform în inte nsitate, indică absența mătcii.
-un zumzet puternic, ca un bâzâit, însoțit de prezența la urdiniș de albine roase,
decapitate, de escremente de șoareci, indică prezența șoarecilor în interiorul lăzii.
-un zumzet foarte slab, abia perceptibil, indică lips a hranei în stupul respectiv

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
-un zumzet puternic, însoțit de miros urât degajat din interior și de albine moarte, cu
abdomenul umflat, la urdiniș, indică o hrană necorespunzătoare care le -a provocat diaree
albinelor din stupul respectiv.
-prezența la urd iniș a albinelor mucegăite indică faptul că familia respectivă iernează
în condiții cu umiditate excesivă, existând riscul ca ramele cu miere din interior să se
mucegăiască. Și în acest caz este este necesară intervenția urgentă a apicultorului pentru
asigurarea unei ventilații corespunzătoare a stupului.

Notă: de completat cu text

Deplasarea în pastoral

Pregătirea familiilor de albine pentru iernare

Oprișor -voce 001
-Jeane, a ș dori să discutăm puțin despre „împachetarea” pentru iernare pe care le -o
facem familiilor de albine…
-Pregătirea de toamnă și iernarea albinelor asigură, practic, succesul anului următor.
Albinele ”grase”, care rămân toamna în stup, nu mai lucrează. Alea sunt albine care se
menajează singure, pentru că asta este n atura lor! Celelalte albine, care au fost culegătoare, se
duc… se pierd… sau mor. Albinele grase rămân și duc mai departe viața stupului, peste iarnă.
Toamna, târziu, nu rămân multe albine în stup. Într -o familie bună, dacă iernezi stupul
pe 7-8 rame, este foarte bine. Cea mai bună metodă de iernare este ca ramele laterale să
rămână în stup pline cu miere pentru că cea mai bună sursă de căldură pentru albine o
reprezintă ramele pline cu miere. De multe ori eu am pus și deasupra, sub podișor, câte o
ramă plină cu miere. Una mică, de cat, sau una mare , de stup Dadant. Dar asta depinde de ce
stupi ai, respectiv de distanța pe care o ai în interiorul stupului, între rame și podișor.
Eu, unul, îmi construiesc singur stupii pentru că standardizarea asta, un eori, strică.
Dimensiunile riguros -științifice la care unii constructori construiesc lăzile, mă enervează!
De ce? Pentru că de multe ori ramele se înțepenesc în ladă și fiind nevoit să iei dalta să le
desfaci, strici și lăzile , și ramele. Ești nevoit , apoi, să cumperi altele și în felul acesta, arunci
banii de pomană!
Revenind la ramele laterale, mierea conținută de acestea trebuie să fie de calitate. Să
aibă multă fructoză în compoziția ei pentru că în acest fel mierea nu se zaharisește. Albinele
consu mă și miere zaharisită, dar numai în momentul în care acestea au acces la o sursă de
apă.
-Jeane, am o curiozitate! Întrerupându -l din gândurile sale pe Jean, încerc să -l
determin să mai zăbovim puțin, împreună, asupra acestui aspect. Îmi reiau, apoi, ide ea:

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
24
-Spune -mi, te rog, care este părerea ta: prin hrănirea intensivă , cu sirop, făcută în
toamnă în scopul refacerii rezervelor de hrană ale albinelor în vederea iernării, există riscul ca
siropul depozitat de acestea în celulele fagurilor să se zaharisea scă?
-Îți spun un secret pe care eu l -am descoperit după mai mulți ani, mă lămurește Jean.
Eu nu mai hrănesc familiile de albine cu sirop în luna septembrie! De ce? Pentru că siropul
uzează albinele când acestea fac invertirea zahărului din sirop. Adică, așa cum face și ficatul
pentru om, organismul albinei invertește zahărul în zaharoză, proces prin care albina se
uzează…
-Bine, dar sunt voci care afirmă că dacă fierbi în clocot siropul, poți rezolva problema
invertirii zahărului din sirop…
-Parțial ! În proporție de 60 -70 la sută! Să lămurim însă un aspect important: albina nu
are nevoie de atât de multă miere iarna, ci de proteină. Adică, de polen păsturizat. Dacă
iernezi un stup și nu ai în el păstură, proteină, vitamină … dacă îl hrănești numai c u miere, îl
distrugi. Și acum, îți mai spun un secret. Eu procedez într -un mod în care procedează puțini
apicultori: toamna iau polen, îl dizolv în apă prin fierbere ușoară, sub 40 de grade Celsius ca
să nu -i stric compoziția, îl macin cu blender -ul și apo i fac un sirop cu polen. Albinele preiau
acest produs cu atâta plăcere și și -l pun în cămara lor să -l aibă la îndemână pentru când
acestea au mai multă nevoie de el. Mulți apicultori spun în felul următor: facem turta, în turtă
punem și puțin usturoi, puți n zahăr pudră… și apoi… o așezăm în stup pe rame, sub podișor.
Bun! Am pus turta deasupra. Dar fiind așezată pe orizontală, albinele pot să aibă acces la ea
sau…poate că nu! Pentru că albinele, când iernează, se deplasează pe rame, de jos în sus. Se
pot deplasa pe toate ramele deodată, dacă numărul albinelor din stup este mare sau doar pe
câteva rame, dacă sunt mai puține albine în stup. Atenție, mutația ghemului în stup este foarte
importantă! Poți să ai miere câtă vrei în stup, cu păstură, cu tot c e vrei! Dar , dacă în tr-o
perioad ă mai lung ă de timp , cu temperaturi negative , ramele cu miere nu se află în apropierea
ghemului format și prinzi niște zile friguroase în care ghemul nu se poate deplasa în stup , în
căutarea ramelor cu miere, poate să -ți moa ră stupul. Si atunci, cel care o pățește, își pune
întrebarea: cum a fost posibil să -mi moară stupul, că doar am avut destule rame cu miere în
stup! De -aia bătrânii noștri spuneau: din c ând în când, mai luați câte o țiglă, încălziți -o pe
plită sau la foc și puneți -o pe podișor! Am făcut treaba asta de mai multe ori, în perioadele în
care vremea nu îmi permitea să controlez familiile de albine sau era vreun frig întețit, cu
temperaturi negative timp de peste douăzeci de zile. Făceam câte un foc de tabără, î ncălzeam
țiglele și le așezam în stupi, deasupra podișorului.
-Și… ai văzut oarecare rezultate, aplicând procedura asta? îl întreb eu pe Jean, puțin
sceptic, gândindu -mă la o pățanie de -a mea care le -a adus moartea mai multor familii de
albine. Îmi amin tesc că era o iarnă grea, aveam mai multe familii de albine cu populație
puțină în stup și vrând să le ajut, le -am așezat deasupra, pe rame, turte mari de câte un
kilogram fiecare, cumpărate din comerț.
Doar că, gândindu -mă să le vin albinelor în ajutor, pentru a le facilita contactul cu
hrana, am decupat conturul exterior al pungilor turtelor, îndepărtând apoi foliile de dedesupt .
Ce s-a întâmplat după aceea, este lesne de înțeles. Nefiind suficient ă albină în stup pentru a
consuma rapid turta dezvelită, în timp ul unor zile mai călduroase, conținutul acestora a
început să se prelingă ușor din pungi, curgând peste albine. Aflându -se în ghem și fiind
amorțite de ger, albinele nu s -au mai putut curăța singure de siropul curs care le-a înecat ,

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
efectiv, distrug ându -mi familiile. Am găsit acolo, prinse în siropul consistent prelins din
turtele așezate deasupra ramelor, inclusiv regine moarte. Și am realizat, de -abia atunci, șirul
erori lor făcute.
-Da, dar eu vorbeam despre o situație considerată normală , în care , toamna , le lași
albinelor din stup suficiente rame pline cu miere și prin căldura creată artificial deasupra
podișorului, determini ghemul să se deplaseze în căutarea turtelor!
-Am înțeles asta… Spune -mi, totuși, ce ai constatat tu , atunci când ai aju tat familiile de
albine să se deplaseze oferindu -le, în mod artificial , puțină căldură…
-Păi… am observat un lucru interesant. Deplasarea cuibului în stup se face și în funcție
de tipul mătcii din stupul respectiv. De gena acesteia. Carpatina noastră, de exemplu, este
foarte ordonată și obișnu ită cu iernile noastre mai reci. Depune mierea la partea superioară a
ramelor, sub formă de coroană, având tot timpul, la deplasarea ghemului pe verticală, hrană
pe fiecare ramă.

P. Albinele din rasa carpatină depun mierea , pe rame , sub formă de coroană!

Celelalte rase, insuficient de bine adaptate la condițiile climaterice din țara noastră, se
comportă iarna aici, la noi, total diferit. Unii au adus în țară regine din rasa Buckfast,
încercând să le împerecheze cu trântori din aceeași rasă pentru a le păstra intactă originea…
Niște prostii mai mari, pe care numai noi le putem face, nu am mai văzut! Ce să faci, aici, cu
o matcă dintr -o rasă care este, dealtfel, productivă dar în niște condiții climat erice total
diferite de cele din țara noastră? Pentru că până și albinele de câmpie, sau de podiș, diferă de
cele de munte ! De-aia ziceau bătrânii noștri: mă duc să iau stupi de la Zau de Câmpie, că alea
de acolo îs înainte cu două rame! Adică, stupii de acolo se dezvoltă mai repede! Sigur că…
acuma trebuie găsită o cale de mijloc, dacă este cazul. Aici la noi , în Sibiu, în partea de sud a
Ardealului, ponta mătcii începe la sfârșitul lunii ianuarie. La Zau de Câmpie, începe de
Crăciun, să știi… În Câmp ia Română, în Deltă… se întâmplă la fel. Ponta mătcii începe de

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
26
Crăciun… sau pe la jumătatea lunii ianuarie… Două săptămâni contează mult în apicultură.
Enorm de mult în începerea ouatului mătcii. A pontei, adică. Pentru că vine culesul! Ori,
culesul începe încă de la primii muguri apăruți , primăvara , în natură. Polenul pe care albinele
îl aduc de la primii muguri este foarte important! Și trebuie să ai familiile de albine pregătite
pentru asta. Și hrănirea cu polen suplimentar, făcută la început de a n, pe lângă polenul
existent în stup , este foarte importantă.
-În legătură cu acest aspect… (de continuat )

Calitatea mierii păstrate pe rame în vederea iernării sau a hranei administrate ulterior,
toamna, sub formă de ceaiuri și turte, este foarte importantă pentru sănătatea familiilor de
albine . Semnele iernării unei familii de albine în condiții optime se văd , primăvara devreme,
la primele controale efectuate în stupină . O familie care a iernat în condiții optime , bazându –
se-mai ales -pe ramele cu miere de calitate lăsate de apicultor pe rame , din toamnă, va avea o
populație numeroasă, turtele fiind consumate parțial .

P. O familie de albine care a iernat corespunzător
Din contră, o familie de albine care a suferit de foame în timpul iernii, va fi
depopulată, cu multă albină moartă pe fundul lăzii și cu rame murdărite de „cloacă”, semn că
hrana consumată nu a fost de calitate și albinele au avut diaree.

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-

P. Urme de cloacă pe rame P.

Nu întotdeauna trebuie să dăm vina pe calitatea hranei , atunci când vom găsi în stupi
rame murdare de cloacă. O perioadă mai lungă de timp , în care albinele nu au avut
posibilitatea să iasă la zbor de curățenie, poate să ducă la a ceastă situație. De aceea , este
foarte important ca primăvara devreme și ori de câte ori avem temperaturi pozitive afară, să
stimulăm ieșirea albinelor la zbor de curățenie, îndepărtând capacele lăzilor. Le vom permite ,
astfel, razelor soarelui să le trans mită albinelor semnale stimulative , prin încălzirea mai
rapidă a podișoarelor…
Trebuie curățată zăpada , în timpul iernii ?

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
28

P. O vatră apicolă, iarna

P. Riposta albinelor deranjate în timpul irnii P.

În imaginile de mai sus, putem urmări efectele nedorite ale curățării „brutale” a
zăpezii de pe lăzile cu albine, pe timpul iernii. Deranjate de zgomotele făcute și de vibrațiile
transmise, o parte dintre albine ies din stupi să se lămurească asupra situaț iei create și, odată

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
ieșite, nu se mai pot întoarce înapoi , din cauza frigului. Amorțesc și rămân în afar a lăzii sau
căzând în zăpadă, se afundă în aceasta și mor înghețate.

Oglinda s tupului

Ce ste oglinda stupului? Este o porțiune cu o suprafață de până la 1 m.p., aflată în fața
stupului, care trebuie menținută curată pentru a sesiza stările anormale prin care trece,
eventual, familia de albine. Mai ales iarna este foarte importantă urmărirea glinzii stupului,
având în vedere că în acest anotimp, fii nd slăbite, familiile de albine devin vulnerabile la boli
sau la atacul dăunătorilor. Albinele moarte, scoase afară din stup, pot fi un semnal legat de
lipsa hranei. Resturile de albine sau a excrementelor de șoareci prezente la urdiniș, poate să
însemne p rezența șoarecilor in stup Resturile de larve scoase afară din stup, primăvara
devreme, este semn că pe rame există puiet mort din cauza frigului și că există posibilitatea
îmbolnăvirii stupului dacă nu se iau măsuri de scoatere afară din stup a ramelor r espective…

Lipsa ramelor pentru construit
Primăvara, în perioada de înflorire a pomilor fructiferi sau în perioadele de cules
intens bazat pe alte sortimente de plante melifere, pierdem o resursă importantă oferită de
albine dacă nu avem grijă să le dăm acestora posibilitatea de a o valorifica în favoarea
noastră: ceara , clădită în faguri!
Din experiența proprie, recomand ca acest moment să fie pregătit încă din perioada de
iarnă, având în vedere că , mai târziu, crescând cererea de rame noi și de fagu ri artificiali,
acestea se găsesc mai greu pe piață și momentele în care trebuie să intervenim în stupi,
introducând rame cu foițe din ceară pentru construit, ne prind nepregăti. Nu este de mirare că ,
în loc să obținem rame noi, necesare pentru dezvoltarea unor familii cu albine mari,
puternice, ne trezim că ceara produsă de glandele cerifere ale albinelor dornice să -și creeze
loc pentru depozitarea mierii , va fi irosită pe construcții de faguri care, ulterior , vor fi distruși
de către apicultori din motive lesne de înțeles sau, în cel mai bun caz, vor fi folosiți pentru a
îmbunătăți aspectul comercial al mierii valorificate, fiind introduși în borcanele cu miere.

P Fagure natural, clădit pe un alimentator.

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
30
De remarcat aspec tul pozitiv al acestei situații: fagurii naturali , construiți fără foițe de
ceară , sunt mult mai ”sănătoși” decât cei construiți pe foiț ă de ceară, la producerea aceast ora
din urmă fiind folosite , ca și adaos , parafina și resturile de ce ară de la lumânări.

P. P.

P. Fagure din ceară clădit ”aiurea”! P.

Produse le stupului.

Mierea .

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-

P. Ramă de cat, căpăcită integral

Notă: de inserat text

P. P.

Notă: de inserat dext despre celelalte produse ale stupului
-Polenul
-Păstura
-Lăptișorul de matcă

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
32
-Propolisul

Păstrarea ramelor construite

P. Acținea găselniței
Găselnița este, asemenea acarianului Varroa destructor, un alt inamic de temut pentru
apicultor. De data aceasta, atacați și distruși sunt fagurii construiți, nu albinele. Pagubele însă,
sunt devastatoare dacă nu se iau măsuri din timp pentru prevenirea at acului găselniței!
Printre măsurile luate care pot preveni proliferarea găselniței , amintim:
-gazarea ramelor construi te cu dioxid de sulf (50 gr. sulf/1 m.c. volum incintă ).
-naftalină, în doze de 25 gr. puse în săculeți din tifon așezați în diferite z one ale
incintei în care se depozitează ramele construite.
-tratarea ramelor construite cu saramură (soluție de 25 gr.sare la 1 litru apă).
-tratarea fagurilor cu acid acetic glacial (120 ml/corp)

Furtișagul

Apicultorul începător face , adeseori , greșeli prin care agită albinele, declanșând
furtișagul. Ce este, de fapt, furtișagul? A m putea defini furtișagul ca fiind tendința familiilor
de albine puternice de a se hrăni din rezervele acumulate de familiile de albine mai slabe,
aflate în imediata l or apropiere, în condiții stimulative externe generate, cel mai adesea, de
erori le umane făcute în stupină.
În perioadele cu lipsă de cules, sunt câteva măsuri preventive de care apicultorul
începător trebuie să țină seama pentru a evita declanșarea furt ișagului în stupină.

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
-Cred că cea mai importantă măsură la care faci referire este cea legată de modul și
perioadele de administrare a hranei stimulative la albine, îi sugerez eu , lui Jean Oprișor , o
pistă de abordare a acestei probleme de care m -am lovi t, de nenumărate ori, în perioadele de
început de activitate apicolă.
-Da, îmi răspunde Jean. Hrănirea familiilor de albine în prima parte a zilei, începând
cu orele dimineții, sau în perioada amiezii, sunt cauze care declanșează furtișagul. Mirosul de
miere, de sirop sau alte tipuri de hrană stimulativă incită albinele culegătoare să caute sursa
de hrană. O dată sursa găsită, este dată ”alarma” generală în stupină și debandada pornită este
greu sau aproape imposibil de oprit fără măsuri radicale pe care, de multe ori apicultorul
neavizat , surprins de o astfel de situație, nu le are la îndemână. Mă refer aici la posibilitatea
transportării urgente a familiilor cuprinse de furtișag într -o locație nouă, aflată la suficientă
distanță de vatra apicolă în care s-a declanșat furtișagul.
-Unii apicultori susțin că furtișagul poate fi întrerupt prin câteva metode mai simple,
care pot fi aplicate imediat, în caz de nevoie: micșorarea drastică a urdinișulrilor, stropirea
scândurilor de zbor ale lăzilor familiilor af ectate de furtișag cu o perdea fină de apă sau cu
motorină, etc.
-Aiurea! Dacă familia care atacă este puternică, nimic altceva nu o mai poate opri
până la lichidarea rezervelor de hrană din lada supusă atacului de către aceasta, atâta timp cât
nu este îndepărtată lada cu famiilia afectată , din stupină.
-Am păți și eu asta, de câteva ori. Îmi aduc aminte că , la un control sumar făcut cu
supervizarea unui apicultor avansat din zona în care aveam stabilită vatra apicolă, vrând să
uniformizez puterea fami liilor de albine, am scos o ramă cu miere pe care am rezemat -o,
pentru câteva minute, de lada vecină. Am lăsat lada respectivă deschisă, m -am deplasat și am
deschis lada în care vroiam să introduc rama respectivă cu miere. Greșeala făcută a fost că am
introdus rama cu miere în lada familiei de albine mai slabă, fără să o scutur de albină. Nu am
realizat că în timpul cât a fost rezemată afară, rama cu miere a fost asaltată de albine
culegătoare (hoațe) venite din stupii vecini. De aici a plecat totul și furt ișagul s -a extins și la
alte câteva familii aflate în apropierea celei afectate direct. M -am chinuit câteva ore să le
potolesc hoațelor pofta de furtișag, folosind metode simple , aflate atunci la îndemână. Din
păcate, albinele fiind organizate după princip ii proprii, altele decât cele intuite de mine, nu au
putut fi potolite… Și atunci , m-am hotărât să deplasez în locații diferite lăzile familiilor
asaltate. Am făcut asta și… ce să vezi? Hoațele s -au potolit ca prin minune, atâta timp cât nu
au mai găsi t sursa inițială de hrană și atâta timp cât familiile celelalte, fiind puternice, au
reușit să -și protejeze singure urdinișurile …
-Da, așa se întâmplă!…
-Care pot fi consecințele declanșării furtișagului în stupină?
-Păi… pot fi devastatoare! Cu siguranță sunt omorâte mătcile și albinele familiilor
slabe , care au fost atacate și sunt distruse ramele de pe care este furată mierea !
-Crezi că un apicultor începător poate evita furtișagul în propria -i stupină?
-Situațiile în care se poate declanșa furtișagul într -o stupină sunt multe, sunt complexe
și depind de o serie de condiții de conjunctură. De aceea cred, mai degrabă, că apicultorii, atât
cei începători cât și cei avansați pot lua unele măsuri care să prevină declanșarea furtișțagului
în stup ină. Câteva dintre aceste măsuri sunt:
-micșorarea urdinișurilor stupilor în perioadele de lipsă de cules și verificarea atentă a
stării de degradare a lăzilor, știut fiind că unele crăpături, mai mari, apărute în pereții lăzilor
pot atrage albinele hoațe ;

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
34
-este greșit să punem laolaltă, în aceeași zonă a vetrei apicole, familii puternice de
albine și familii mai slabe, care nu se pot apăra singure. Este de preferat ca familiile mai
slabe, respectiv nucleele proaspăt formate, să fie amplasate separat de cele puternice, fie pe o
vatră temporară, fie pe aceeași vatră cu cele puternice , dar într -o zonă a vetrei opusă celei în
care sunt familiile puternice ;
-hrănirile cu sirop se fac doar după -amiaza, târziu, când soarele se pregătește să
apună;
-verificări le stupilor se fac fie dimineața, devreme, fie seara, târziu. În timpul
verificărilor trebuie evitată scoaterea și lăsarea afară din stup, pentru o perioadă mai lungă de
timp, a ramelor încărcate cu miere. Timpul de intervenție la un stup t rebuie scurtat c ât se
poate de mult!

Dăunătorii familiilor de albine
A. Animalele sălbatice
Apicultorii sunt puși, uneori, în situația să constate că roadele muncii lor , desfășurate
cu atâta miglă în apicultură , sunt culese de unii musafiri nepoftiți care vin, ocazional , în
stupinele aflate (mai ales !) în zonele ceva mai îndepărtate de vetrele localităților . Mă refer,
aici, la urși.

P.

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-

P.
Notă: de inserat text d espre măsuri de contracarare (gard electric , etc.)
B. Șoarecii de câmp . Lipsa gratiilor pentru șoareci. Efecte.
Notă: de inserat text

P. P.

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
36

P. Efectele atacului șoarecilor de câmp
C. Insectele (viespile și lupii albinelor) .

Viespile, considerate dealtfel ca fiind insecte înrudite cu albinele , au caracteristici
motrice care le oferă posibilitatea să profite de starea de amoprțeală a albinelor, când
temperatura mediului înconjurător scade sub 12° C. Starea de mobilitate a viespilor, spre
deosebire de cea a albinelor, se menține și la temperaturi care scad sub 8° C . Profitând de
amorțeala albinelor , instalată la temperaturi joase, viespile se strecoară cu ușurință în stupi,
consumând din mierea albinelor. Combaterea viespilor din stupină se poate face prin
montarea unor capcane construite din stic le de plastic, in care a fost pusă o soluție din sirop și
oțet (albinele nu sunt atrase de mirosul de oțet!).

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-

P Fluturele ”cap de mort” .

D. Furnicile

E. Păsările. Din categoria pîăsărilor cu impact negativ asupra activităților
familiilor de albine, amintim: prigoria, pițigoiul, ciocănitoarea, etc)

F. Gușterele

Bolile familiilor de albine

Tratamente de bază în stupină

Varroa destructor este un parazit acarian extern care atacă albinele melifere din
speciile Apis mellifera și Apis cerana și are, ca și efect economic negativ, impactul cel mai
mare asupra activităților apicole. Acarienii adulți au o culoare roșie -brună,corpul plat
(semirotund) cu o lungime cuprinsă între1 -1,8 mm iar lățimea între 1,5 -2 mm. Femelele sunt
mai închi se la culoare decât masculii și își depun ouăle în celulele fagurilor, odată cu ouăle de
albină. Durata de dezvoltare a acarienilor Varroa este de circa 10 zile și de aceea, albina care
eclozează iese, de regulă, deja parazitată de acarian. Acesta se hrăne ște cu sângele
(hemolimfa) albinelor, slăbindu -le. Lăsându -le răni deschise, albinele sunt predispuse la
infecții, putându -se ajunge la distrugerea întregii colonii de albine.

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
38

P. Păduchele Varooa

Pe fondul imunității dezvoltate de acarian la tratamentele folosite de apicultori, în
condițiile de creștere a temperaturilor înregistrate în ultimii ani în perioadele de vară,
parazitul proliferează an de an, constituind principala cauză a mortalșității a lbinelor.
Varachetul este unul din produsele cele mai folosite împotriva acarianului Varroa
destructor. Specialiștii recomandă să se facă minim două tratamente cu varachet pe an , unul
primăvara și unul toamna. Un tratament complet înseamnă minim trei fu migații administrate
la un interval de șapte zile, ultimul tratament din toamnă urmând a fi făcut când în stupi nu
mai există puiet. Dozele de administrare ale produsului sunt specificate pe ambalajul acestuia
și sunt diferențiate în funcție de tipul și mă rimea lăzilor folosite.
Un alt produs folosit pentru combaterea parazitului este Mavrirol -ul, administrat sub
formă de benzi impregnate cu substanță activă, ampasate deasupra ramelor, sub podișor, la
marginea din stânga și dreapta puietului.

Efectele pe sticidelor asupra albinelor

Într-una din zilele de început de primăvară ale anului 2019, la ședința Cercercului
Apicol din Sibiu a fost prezent un specialist de marcă în domeniul problemelor legate de
patologia albinelor, venit din partea Institutului de Cercetare -Dezvoltare pentru Apicultură
București: medicul veterinar Bogdan Andronescu, Doctor în medicină veterinară.
Notă: de înserat text d espre efectul pesticidelor și al altor …

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
Despre ceaiuri , plante melifere și plante medicinale
Discutând despre ceaiurile de stimulare – îmi spune Jean – cu care hrănim primăvara,
devreme, familiile de albine vreau să -ți spun că eu, pentru a obține 10 litri de sirop, pun un
kg. de zahăr ș i nouă litri de apă. Pentru că, primă vara, albinelor le trebuie multă apă pentru
hrăni rea puietului. Alcoolul dublu rafinat, adăugat în ceaiuri în cantități mici, are efectul pe
care îl are protofilul asupra albinelor. Ce face, de fapt, alcoolul pentru albină? Alcoolul
dezmorțește albina. Îi creează poftă de lucru. În perioada de cules, puțin alcool pus în
ceaiurile -martor, făcute cu flori similare celor care se pregătesc să se deschidă (flori de
salcâm, de exemplu, înainte de perioada de înflorire a salcâmului) le dă albinelor o energie și
o poftă de cules, cum nu ai mai văzut!
-De ce este important ceaiul -martor administrat albinelor, primăvara ? îl iscodesc eu pe
Jean.
-Închipuiește -ți că dacă ai merge, primăvara, cu stupii în pastoral, la cules de salcâm,
albinele nu descoperă imediat flo rile de salcâm, ca și sursă de cules. Ele au o anumită
memorie a locului și a hranei de pe locul de unde au fost luate și durează o zi -două până când
își fac orientarea și descoperă florile de salcâm. Dar, dacă le dai un ceai -martor făcut cu flori
de salcâ m, îți garantez că în două ore, acestea vor culege salcâm! Albina are o memorie
fantastică! Ea nu culege, în aceeași zi, polen de la mai multe tipuri de flori, ci doar de la un
singur tip! Numai după epuizarea polenului florilor de acel tip, albina se orie ntează spre un
alt tip de floare!

P. Un mod original de alimentare a familiilor de albine cu sirop din ceaiuri de plante

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
40

P. Salcâmul

P. P.

IOAN OPRIȘOR, ION TALPOȘ ––––––––––––––––––––––––-
Niciodată nu le vom ști pe toate!

Notă: de inserat text

P. Doi veterani ai apiculturii sibiene : Ioan Oprișor, Virgil Dobrotă

–––––––––––––––––––– ––––– APICULTURA… PAS CU PAS!
42
CUPRINS