Apelul In Procesul Penal

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND CĂILE DE ATAC ÎN MATERIE PENALĂ

1. Principiul legalității și implicațiile sale procesuale

2. Aspecte generale privind judecata ca fază a procesului penal. Gradele de jurisdicție

3. Căile de atac în materie penală

3.1. Căile ordinare de atac

3.2. Căile extraordinare de atac

3.2.1 Contestația în anulare

3.2.2. Recursul în casație

3.2.3. Revizuirea

3.2.4. Redeschiderea procesului penal

3.3. Căile de asigurare a unei practici judiciare unitare

3.3.1. Recursul în interesul legii

3.3.2. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

CAPITOLUL II. CONDIȚIILE GENERALE ALE APELULUI

1. Obiectul apelului (hotărârile supuse apelului)

1.1. Sentințele

1.2. Încheierile

2. Titularii apelului

2.1. Procurorul, referitor la latura penală și latura civilă

2.2. Inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă

2.3. Partea civilă, în ceea ce privește latura penală și latura civilă

2.4. Partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă

2.5. Persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală

2.6. Martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește cheltuielile judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora și amnzile judiciare aplicate

2.7. Orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței

3. Termenul apelului

3.1. Termen

3.2. Repunerea în termen

4. Aspecte procesuale privind declararea apelului

4.1. Declararea apelului

4.2. Instanța competentă

4.3. Renunțarea la apel

4.4. Retragerea apelului

CAPITOLUL III. EFECTELE APELULUI

1. Noțiune

2. Efectul suspensiv

3. Efectul devolutiv

4. Efectul neagravant

5. Efectul extensiv

CAPITOLUL IV. JUDECAREA ȘI SOLUȚIONAREA APELULUI

1. Judecarea apelului

1.1. Participanții

1.2. Etapele procesuale de judecată în apel

2. Soluționarea apelului

2.1. Soluții

2.1.1. Admiterea apelului

2.1.2. Respingerea apelului

2.2. Chestiunile complementare și desființarea hotărârii

2.3. Conținutul deciziei instanței de apel

2.4. Limitele rejudecării

3. Scurtă analiză comparativă a căii de atac a apelului în vechea reglementare

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND CĂILE DE ATAC ÎN MATERIE PENALĂ

1.Principiul legalității și implicațiile sale procesuale

2. Aspecte generale privind judecata ca fază a procesului penal. Gradele de jurisdicție

Judecata in procesul penal reprezintă faza în care sunt desfășurate activități in vederea judecării unei cauze penale ce a fost sesizată instanței.Aceste activitatii pot cuprinde „efectuarea cercetarii judecatoresti, punerea in dezbaterea partilor, persoanei vatamate si a procurorului a oricaror probleme de fapt si de drept de care depinde judecarea cauzei”.Din momentul ramanerii definitive a incheierii judecatorului de camera preliminara prin care este dispusa inceperea judecatii, incepe propriu-zis si faza de judecata.In cadrul acestei faze sunt cuprinse doua etape procesuale: judecarea in prima instanta si judecarea in apel, care este singura cale ordinara de atac.Instanta verifica legalitatea si temeinicia acuzatiilor formulate de procuror si pretentiile civile formulate de partea civila, solutionand latura penala si civila a cauzei prin adopatarea unei hotarari.Finalizarea judecatii are loc prin ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti intr-una din modalitatile prevazute de lege.

Datorita nevoii de a asigura un control de legalitate eficient s-a dispus instituirea unor trepte prin care poate trece judecata pana la ramanerea definitiva a hotararii, acestea purtand denumirea de grade de jurisdictie.Conform Noului Cod de Procedura Penala in cadrul sistemului roamanesc de drept exista doua grade de jurisdictie: judecata in prima instanta si judecata in apel.Desi etapele si continutul acestor grade de jurisdictie nu sunt identice,ele au o componenta comuna din punct de vedere al consecintelor si limitelor, ambele fiind jurisdictii de fond.Acest sistem al dublului grad de jurisdictie ofera avantajul unei duble evaluari a fondului cauzei, insa nu presupune obligatia parcurgerii ambelor grade.Astfel, doar judecata in prima instanta are caracter obligatoriu pentru rezolvarea definitiva a cauzei, apelul avand un „caracter special-din punct de vedere al normelor ce il reglementeaza si eventual-din punct de vedere al insasi existentei sale”.

3. Căile de atac în materie penală

Caile de atac reprezinta instrumente juridice prin care este exercitat un control de legalitate si temeinicie asupra hotararilor judecatoresti pronuntate in legatura cu o cauza penala.Exista doua tipuri de cai de atac:caile ordinare de atac ce privesc hotararile judecatoresti nedefinitive, precum si caile extraordinare de atac ce vizeaza „hotararile judecatoresti definitive si sunt situate in afara ciclului procesual obisnuit”.Caile de atac mai pot fi subdivizate in cai de atac in reformare si in retractare.Prima categorie determina exercitarea controlului de legalitate de catre o instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea, cea de-a doua categorie permitand instantei de judecata sa cenzureze si sa revina asupra propriei hotarari.

3.1. Căile ordinare de atac

Spre deosebire de caile extraordinare de atac, ce au un fundament comun, legiuitorul nu a desemnat explicit aceasta categorie, caile ordinare de atac avand ca subdiviziuni doua institutii ce au in comun din punct de vedere functional doar faptul ca se refera la hotarari nedefinitive.Aceste subdiviziuni sunt reprezentate de apel si contestatie.Spre deosebire de apel, contestatia se solutioneaza, nu se judeca.Apelul poate fi considerat calea ordinara de atac prin care se rezolva fondul cauzei, pe cand prin contestatie se rezolva, pe cale jurisprudentiala, aspecte ce nu privesc fondul cauzei.

Apelul este singura cale ordinara de atac ce poate fi exercitata impotriva sentintei prin care prima instanta s-a pronuntat cu privire la actiunea penala, reprezentand al doilea grad de jurisdictie.Potrivit art.47 alin.2 NCPP, instanta de apel este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

Prin intermediul contestatiei, se solutioneaza aspecte adiacente fondului, fiind exercitata numai atunci cand legea o prevede expres, dispozitiile generale aplicandu-se doar atunci cand legea nu prevede atfel.

3.2. Căile extraordinare de atac

Caile extraordinare de atac reprezinta o ultima cale din punct de vedere judiciar pentru repararea unor erori grave produse in urma rezorvarii definitive a unei cauze penale.Astfel, inlaturarea erorilor presupune si rejudecarea cauzei, in apel sau in prima instanta, insa aceasta intra intr-un oarecare conflict cu efectele autoritatii de lucru judecat.Pentru aplanarea acestui conflict, caile extraordinare de atac nu determina nici rezolvarea acestora in contracdictoriu si nici rejudecarea cauzei.Mecanismul procesual prin care opereaza caile extraordinare de atac se exercita in doua etape:

1.Prin admiterea in principiu, fiind analizata indeplinirea stricta a conditiilor de exercitare:titulari, termen, motive etc.

2.Prin rejudecarea dupa admiterea in principiu si desfiintarea hotararii atacate, procedandu-se la o noua rezolvare a cauzei.

Caile extraordinare de atac se plaseaza in afara gradelor de jurisdictie, desi uneori determina o rejudecare a cauzei.In actuala legislatie procesual penala distingem patru cai extraordinare de atac:contestatia in anulare, recursul in casatie, revizuirea, redeschiderea procesului penal.

3.2.1 Contestația în anulare

Contestatia in anulare este calea extraordinara de atac prin care pot fi reparate erorile de drept procesual produse in cauze penale judecate definitiv, aceatsa putand fi exercitata in cazurile strict si limitativ prevazute de lege.Este o cale de atac de retractare, permitand instantei de judecata care a pronuntat hotararea sa o anuleze in scopul inlaturarii erorilor de procedura(error in procedento).Aceasta poate fi exercitata doar impotriva hotararilor penale definitive,neavand importanta daca acestea au ramas definitive in prima instanta (prin neapoelare, renuntare la apel) sau in apel.Datorita nevoii de a proteja efectele lucrului judecat, cazurile in care se poate face contestatie in anulare sunt prevzute in mod exhaustiv in cuprinsul art. 426 NCPP.Cererea de contestatie in anulare poate fi formulata in scris, personal, prin reprezentant legal sau prin mandatar cu procura speciala de catre oricare dintre parti, persoana vatamata sau procuror.Contestatia poate fi introdusa in termen de 10 zile de la data cand persoana impotriva careia se face executarea a aluat la cunostinta de hotararea a carei anulare se cere sau de la data comunicarii hotararii pentru persoanele impotriva carora nu se face executare.de asemenea poate fi facuta oricand in cazul contestatiei prin care se invoca cazul in care inculpatul a fost condamnat desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal.Procedura de rezolvare a contestatiei in anulare presupune o etapa nepublica si necontradictorie in care se analizeaza admiterea in principiu si o etapa publica si contradictorie a solutionarii contestatiei si rejudecarea in caz de admitere.Daca contestatia nu e admisa in principiu, nu este obligatoriu sa se treaca si la cea de-a doua etapa.

3.2.2. Recursul în casație

Recursul in casatie este calea extraordinara de atac ce poate fi exercitata impotriva deciziilor penale definitive date de catre curtile de apel, ca instante de apel, pentru cazurile de casare prevazute in mod strict si limitativ de lege.Prin acesta se doreste verificarea legalitatii hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de curtile de apel.De asemenea acesta are si un rol de unificare in drept a practicii judiciare, vizand exclusiv situatia de drept in cadrul analizei efectuate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta fiind singura instanta competenta sa judece recursul in casatie.Art.434 NCPP prevede ca pot fi atacate cu recurs in casatie deciziile pronuntate de curtile de apel, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.De asemenea tot in acest articol sunt prevazute hotararile ce nu pot fi atacate cu recurs in casatie.Cererea de recurs poate fi formulata de catre procuror, inculpat precum si de catre partea civila si partea responsabila civilmente, in scris si motivat.Potrivit NCPP persoana vatamata nu poate formula recurs in casatie.Termenul de declarare a recursului in casatie este de 30 de zile de la data comunicarii deciziei instantei de apel.Retragerea recursului poate fi facuta personal de parte sau prin mandatar special, putand fi facuta fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de recurs.Desi recursul in casatie nu are efect suspensiv de drept, instanta suprema poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii, dupa admiterea in principiu a cererii de recurs.Judecarea se face in sedinta publica cu citarea partilor si participarea obligatorie a procurorului si a inculpatului privat de libertate, completul fiind format din 3 judecatori.Instanta poate pronunta prin decizie definitiva fie respingerea recursului in casatie ca nefondat,mentinand hotararea, fie admiterea recursului in casatie, casand hotararea atacata.

3.2.3. Revizuirea

Revizuirea este calea extraordinara de atac prin intermediul careia pot fi inlaturate erorile judiciare de fapt produse cu ocazia rezolvarii definitive a unei cauze penale.Aceasta priveste „insasi modul de rezolvare al cauzei si nu modalitatea de desfasurare a procedurii” asa cum este cazul contestatiei in anulare.Prin intermediul revizuirii se pot avea in vedere una sau mai multe infractiuni, precum si persoane pentru care a fost pronuntata hotararea judecatoreasca definitiva.De asemenea, poate fi exercitata fie in favoarea persoanei condamnate sau fata de care s-a incetat procesul penal, sau s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei, fie in defvoarea persoanei condamnate, achitate sau fata de care s-a dispus incetarea procesului penal, insa, revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a interevenit o cauza ce impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

In actuala legislatie sunt prevazute doua forme de revizuire: revizuirea obisnuita (art 452-464 C.proc.pen.) si revizuirea speciala, in cazul hotararilor CEDO (art 465 C.proc.pen).

In cazul revizuirii obisnuite, sunt supuse acesteia hotararile judecatoresti penale definitive, cu privire atat la latura penala, cat si la cea civila.Aceasta poate fi aplicata doar in cazurile exhaustiv prevazute de lege, la art. 453 C.proc.pen.Titularii acesteia sunt: procurorul – acesta poate formula cerere de revizuire in favoarea sau defavoarea condamnatului daca invoca un caz de revizuire adecvat, partile din proces – in limitele calitatii lor procesuale, un membru de familie al condamnatului. Termenul de revizuire este diferit, dupa cum revizuirea se face in favoarea sau in defavoarea condamnatului.Astfel, in cazul cererii in favoarea condamnatului, aceatsa se poate face oricand pentru cazurile prevazute la art 453 alin. (1) lit. a)-e) C.proc.pen., sau in termen de 1 an de la data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial pentru cazul prevazut la art. 453 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.Pe de alta parte, atunci cand cererea este facuta in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal, cererea de revizuire se poate face in termen de 3 luni.

Competenta de a judeca cererea de revizuire apartite in toate cazurile primei instante ce a judecat cauza respectiva.Aceasta are la dispozitie doua etape pentru rezolvarea cererii de revizuire: etapa admisibilitatii in principiu si etapa rejudecarii dupa admiterea in principiu, prima etapa fiind nepublica si lipsita de contradictorialitate, iar cea de-a doua este caracterizata prin publicitate si contradictorialitate.

Revizuirea speciala poate fi exercitata daca in legatura cu o hotarare definitiva Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile intre stat si reclamanti.Titularii cererii de revizuire speciala sunt: persoana al carei drept a fost incalcat, membrii de familie ai condamnatului si procurorul.Termenul de revizuire este de 3 luni si curge de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii definitive pronuntate de CEDO, cererea fiind introdusa la instanta care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere.Aceasta se rezolva prin admitere, daca instanta constata ca este fondata, sau prin respingere, daca este tardiva, inadmisibila sau nefondata.Hotararea pronuntata este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita.

3.2.4. Redeschiderea procesului penal

3.3. Căile de asigurare a unei practici judiciare unitare

Potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutia Romaniei, instanta suprema, ca orice alta instanta judecatoreasca din tara, infaptuieste justitia, adica rezolva cauzele cu care a fost investita.

CAPITOLUL II. CONDIȚIILE GENERALE ALE APELULUI

Obiectul apelului (hotărârile supuse apelului)

Ca si regula, pot fi apelate doar hotararile judecatoresti prin care se rezolva fondul in prima instanta sau prin care instanta dispune referitor la masurile sau chestiunile incidente in cursul judecatii in prima instanta.Astfel, sunt supuse apelului sentintele pronuntate de judecatorii, tribunale, curtile de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a dispus condamnarea, amanarea aplicarii pedepsei,renuntarea la aplicarea pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal, precum si incheierile date in cursul judecatii in cauzele in care sentinta poate fi atacata cu apel.

Cu titlu de exceptie, poate fi exercitat apel si impotriva sentintelor pronuntate intr-o cale extrordinara de atac.Spre exemplu, pot fi atacate: sentinta data in contestatia in anulare, dezicia data in revizuirea speciala, incheierea prin care se reconstituie un inscris disparut sau in cazul redeschiderii procesului penal.

Sentințele

Coroborand art.408 C.proc.pen, ce prevede ca pot fi atacate cu apel in primul rand sentintele, cu art.396 C.proc.pen, ce stabileste in mod exhaustiv solutiile de rezolvare a actiunii penale in prima instanta, pot fi atacate cu apel sentintele de condamnare, de amanare a aplicarii pedepsei,de renuntare la aplicarea pedepsei, de achitare sau incetare a procesului penal.”Pot fi atacate ata sentintele ce contin o rezolvare simultana a celor doua actiuni judiciare cat si sentintele care contin o rezolvare separata a acestora”.Cu toate acestea, nu pot fi atacate cu apel:sentintele de dezinvestire,fiind definitive, cu toate ca sunt sentinte pronuntate in prima instanta, prin acestea nu se rezolva fondul si nu pot fi atacate cu nicio alta cale de atac (spre exemplu, cele prin care se dispune declinarea de competenta); sentintele prin care se solutioneaza cererile de stramutare de catre curtile de aapel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie, acestea nefiind supuse niciunei cai de atac; sentintele pronuntate in materia executarii pedepselor (spre exemplu, cererile privitoare la executarea pedepsei, contestatiile la executare,contopirea pedepselor etc.) sau cele privind reabilitarea.De asemnea, „dezlegarile in drept date de judecatorul de camera preliminara prin inchieiere definitiva, nu pot forma obiectul caii de atac a apelului.”Cu toate, desi aceste sentinte nu sunt apelabil si nici definitive, ele pot fi atacate prin intermediul contestatiei.

1.2. Încheierile

Pot fi atacate cu apel incheierile date in prima instanta, numai odata cu sentinta, daca legea nu prevede o alta modalitate.Astfel, apelul declarat impotriva sentintei, se considera in mod implicit declarat si impotriva incheierii.Prin exceptie insa, pot fi atacate cu apel anumite incheieri pronuntate in cursul judecatii in prima instanta, iar judecarea apelului in aceasta situatie se va desfasura dupa o procedura diferita, nepublica.Cu toate acestea, exista si incheiri ce nu pot fi atacate cu apel: incheierile prin care se solutioneaza abtinerea sau recuzarea , care nu sunt supuse niciunei cai de atac; incheierile prin care se solutioneza cererile de desemnare a unei alte instante pentru judecarea cauzei si care nu sunt supuse niciunei cai de atac; incheierile pronuntate in cursul judecatii in prima instanta in materia masurilor preventive precum si incheierile date in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei ori prin care s-a dispus cu privire la cererea de uspendare in caz de extradare activa, acestea din urma putand fii atacate separat insa doar prin intermediul contestatiei.

2.Titularii apelului

In cadrul procesului penal pot formula apel: procurorul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorul, expertul, interpretul, avocatul precum si orice persoana fizica sau juridica ale carei drepturi legitime au fost vatamate nemijlocit printr-o masura sau printr-un act al instantei. Legitimarea oferita acestor persoane nu este identica in continut, iar potrivit art. 409 C.proc.pen., titularii apelului sunt de doua categorii, in functie de limitele in care pot declara apel: persoane care pot declara apel cu privire la rezolvarea fondului cauzei (procurorul, persoana vatamata si partile) si persoane care pot declara apel cu privire la rezolvarea unor aspecte adiacente fondului cauzei (subiecti procesuali care nu au calitatea de parte in proces – martori, experti, interpreti, aparatori).Apelul este respins ca inadmisibil in cazul declararii acestuia de catre o persoana care nu are calitate procesuala in acest sens, precum si in cazul in care apelul se declara peste limitele prevazute de lege.

2.1 Procurorul, referitor la latura penală și latura civilă

Apelul declarat de catre procuror poate privi orice aspect al cauzei judecate in prima instanta, indiferent daca este vorba despre fond sau de chestiuni adiacente fondului.Acesta poate declara apel si pe latura civila a cauzei chiar daca actiunea civila nu se exercita din oficiu si independent de declararea sau nu a apelului si de catre partea civila.In cazul in care, procurorul de sedinta a pus concluzii de achitare sau incetare a procesului penal, „parchetul poate aprecia ca se impune atacarea sentintei pronuntate pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie”.

2.2. Inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă

2.3. Partea civilă, în ceea ce privește latura penală și latura civilă

2.4. Partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă

2.5. Persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală

2.6. Martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește cheltuielile judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora și amnzile judiciare aplicate

2.7. Orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței

3. Termenul apelului

3.1. Termen

3.2. Repunerea în termen

4. Aspecte procesuale privind declararea apelului

4.1. Declararea apelului

4.2. Instanța competentă

4.3. Renunțarea la apel

4.4. Retragerea apelului

CAPITOLUL III. EFECTELE APELULUI

Noțiune

Efectele apelului reprezinta acele consecinte juridice generale ce sunt provocate de aceasta cale ordinara de atac.In art. 416-419 NCPP sunt prevazute 4 astfel de efecte: efectul suspensiv, efectul devolutiv,efectul neagravant si efectul extensiv.Primele 3 au caracter general, fiind regasite in orice cauza penala in care a fost promovat apelul, pe cand efectul extensiv are un caracter special, „fiind incident doar in cauzele in care exista pluralitate de parti cu aceleasi interese”.Toate consecintele pe care le presupune apelul se produc unele prin altele, astfel incat efectele acestuia opereaza interdependent.

Efectul suspensiv

Efectul suspensiv consta in suspendarea ope legis a executarii hotararii impotriva careia a fost declarat apelul in mod legal.Astfel se impiedica punerea in executare a dispozitiilor hotararii penale atacate pana la rezolvarea apelului.Acest efect functioneaza atat in ceea ce priveste latura penala, cat si latura civila, manifestandu-se in mod total si automat, fiind conditionat doar de declararea in termen.Desigur trebuie avute in vedere si prevederile legale care dispun altfel, cum ar fi:dispozitia de punere de indata in libertate a inculpatului ca urmare a incetarii de drept a masurii arestarii preventive prin dispunerea in prima instanta a achitarii sunt executorii; sunt executorii si dispozitiile referitoare la luarea masurilor asiguratorii si restituirea lucrurilor).Apelul declarat dupa expirarea termenului prevzut de lege nu produce efecte suspensive, insa, per a contrario, efectul suspensiv este incident chiar si in cazul apelului nefondat sau inadmisibil.

Efectul devolutiv

Efectul devolutiv este consecinta juridica produsa de exercitarea caii ordinare de atac a apelului, ce consta in judecarea din nou a cauzei de catre instanta de apel, aceasta fiind transmisa de la instanta care a pronuntat sentinta la cea care va judeca apelul.De asemenea, putem spune ca efectul devolutiv determina abilititatea instantei de apel de a judeca din nou aspecte solutionate de prima instanta.Se procedeaza astfel la o verificare a legalitatii si temeiniciei hotararii atacate prin transmiterea cauzei spre o noua judecata.Din punct de vedere al continutului, devolutiunea poate fi integrala sau partiala, iar din punct de vedere al intinderii, aceasta poate fi totala sau limitata.

In principiu, apelul are efect integral devolutiv, in sensul ca instanta de apel are dreptul sa reexamineze cauza sub toat aspectele, de fapt si de drept, ce au format obiectul judecatii in fata primei instante si nu numai cu privire la temeiurile si cererile invocate de catre procuror sau de catre parti.

In legatura cu intinderea sau limitele, efectul devolutiv este total atunci cand priveste latura civila si penala, precum si toti participantii, sau limitat cu privire doar la una dintre laturi sau cu privire doar la unii participanti.Efectul devolutiv este limitata la persoana care a declarata calea ordinara de atac sau la persoana la care apelul se refera ( de exemplu, apelul declarat de procuror prin care este criticata netemeinicia sentintei numai sub aspectul achitarii unora dintre inculpati, nu si sub aspectul solutiei de condamnare a celorlalti).De asemenea, limitele devolutive ale apelului pot fi restranse numai cu privire la una dintre laturile procesului penal, precizandu-se ca a fost dispusa o solutie nelegala sau netemeinica sau la unele fapte sau chestiuni de drept ale cauzei (de exemplu, inculpatul condamnat poate arata ca intelege sa atace numai la solutia dispusa prin sentinta pe latura civila a procesului penal).In ceea ce priveste apelul procurorului si apelul inculpatului, acestea au aptitudinea de a provoca o solutie totala si integrala.

Componentele efectului devolutiv sunt determinate diferit, astfel incat, devolutiunea in continut este ‚determinata aprioric de lege prin insasi natura apelului”, acesta punand in discutie atat chestiuni de fapt cat si de drept, iar devolutiunea in intindere este determinata prin declaratia de apel, fiind indicata persoana apelantului si a intimantului, precum si calitatea apelantului.Astfel sunt determinate limitele judecatii in apel, cele doua componente operand concomitent.

Efectul neagravant

Efectul neagravant consta in faptul ca, atunci cand solutioneaza cauza, instanta de apel nu poate crea celui care a declarat calea de atac, o situatie mai grea decat cea rezultata din hotararea atacata ( non reformatio in peius).Aceasta regula are o puternica valoare juridica, astfel incat are prioritate chiar inaintea unor reguli de baza ale procesului penal, prin intermediul ei fiind blocate consecintele principiului fundamental al legalitatii si al aflarii adevarului in cadrul procesului penal.Astfel, chiar daca hotararea primei instante nu corespunde adevarului si este nelegala, nu poate fi reparata in apel daca in acest mod este agravata situatia celui care a declarat apelul.De asemenea, instanta nu poate retine inculpatului o circumstanta agravanta, o alta fapta in concurs, si nu ii poate schimba incadrarea intr-o infractiune mai grava.Daca procurorul declara apel in favoarea unei parti, instanta de apel nu ii poate crea acesteia o situatie mai grea decat cea retinuta in prima instanta.efectul non reformatio se aplica si in cazul declararii apelului de catre un martor, interpret, expert sau avocat, in limitele in care acestia pot exercita in mod egal aceasta cale de atac, instanta neputand micsora cuantumul cheltuielilor judiciare acordate in prima instanta.In acelasi mod, nu poate fi redus cuantumul despagubirilor acordate si nu se poate inlatura o masura asiguratorie in cazul apelului declarat de catre partea civila.Insa, in cazul in care persoana vatamaata este singurul apelant din cauza si nu are si calitatea de parte civila, chiar daca a declarat apel in defavoarea inculpatului, „instanta de control judiciar va putea sa admita apelul si sa dispuna achitarea inculpatului daca va retine un impediment in exercitarea actiunii penale.”

Consecintele efectului neagravant se produc la finalul judecatii in apel, cand instanta solutioneaza cauza.De asemenea va opera indiferent daca, dupa admiterea apelului instanta de apel va rejudeca si va da o noua solutie pe fond, sau daca instanta de apel trimite cauza spre rejudecare la prima instanta. In cazul in care au fost declarate mai multe apeluri,acesta va functiona doar daca instanta le respinge pe cele declarate in favoarea unei parti.

4.Efectul extensiv

Efectul extensiv este definit de o aplicare speciala si autonoma, spre deosebire de efectele suspensiv, devolutiv si neagravant ce au caracter general.Acesta consta in obligatia instantei de apel de a analiza calea de atac si prin extinderea la partile ce nu au declarat apel ori la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta acestora, fara a le crea o situatie mai grea.Pentru ca efectul extensiv sa se poata produce, este necesar existenta unui grup procesual – pluralitate de parti ce apartin aceluias consortiu procesual.De asemenea, acesta opereaza numai in conditiile unui apel legal declarat, un apel inadmisibil sau tardiv neputand fi extins.Este exclusa aplicarea efectului extinsiv intre partile care desi au aceeasi calitate, au interese contrare.In cazul in care, in defavoarea unui inculpat este declarat apelul de catre procuror, nu se poate recurge la extinderea apelului si cu privire la ceilalti inculpati daca s-ar atrage agravarea situatiei acestora.

CAPITOLUL IV. JUDECAREA ȘI SOLUȚIONAREA APELULUI

Judecarea apelului

Judecarea apelului reprezinta a doua etapa a fazei de judecata, hotararea atacata cu apel fiind verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei, pe baza dosarului cauzei, precum si a altor probe administrate in fata instantei de apel.

Instanta de apel se sesizeaza prin declaratia de apel ce este consemnata in cererea de apel sau intr-un proces-verbal in cazul in care declaratia se face oral de catre persoana ce se afla in stare de detinere.Motivele de apel se formuleaza in scris, potrivit art 412 alin. (4), aratandu-se motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza.Cererea de apel se depune la instanta de apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii, iar motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii.Noul Cod de Procedura Penala nu prevede vreo sanctiune procesuala pentru situatia in care apelul este motivat numai oral, nu si in scris, si nici posibilitatea de a limita efectul devolutiv, instanta de apel fiind obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art 417 alin. (2).Procurorul este obligat sa motiveze in scris apelul in termen de 10 zile de la primirea dosarului de la instanta daca in cauza exista inculpati arestati, respectiv in termen 20 de zile in celelalte cauze.Limitele judecatii in apel sunt date „de persoana si calitatea apelantului, precum si de persoana la care se refera declaratia de apel si criticile aduse hotararii atacate.”Judecata in apel cuprinde in mare parte aceleasi reguli procedurale ca si judecata in prima instanta, insa este particularizata prin excluderea unor activitati ce nu mai sunt necesare in acest grad de jurisdictie.

Judecarea apeului se face cu bcitarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea obligatorie a procurorului.In cazurile in care este obligatorie asistenta juridica, instata trebuie sa desemneze un avocat din oficiu.Inculpatul poate solicita un singur termen de judecata pentru angajarea unui avocat ales si pregatirea apararii, iar ascultarea acestuia este obligatorie in fata instantei de apel, indiferend de solutia pronuntata de prima instanta.Avand in vedere ca instanta de apel nu poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a constatarii unor carente in cerecetarea efectuata de prima instanta, in Noul Cod de Procedura Penala este prevazut faptul ca instanta de apel poate readministra probele administrate de prima instanta si de asemenea, poate adminstra si probe noi.

Participanții

Potrivit art. 420 alin. (1) C.proc.pen., judecarea apelului se face cu citarea partilor si a persoanei vatamate.Partile in judecata in apel isi „pastreaza legitimitatea lor cauzala”, fiind partile din judecata in prima instanta , iar exercitiul actiunilor din care a izvorat continua.Aceasta legitimare cauzala initiala se specializeaza insa printr-o legitimare specifica, determinata de calitatea in care participa la judecata in apel.Judecarea poate avea loc numai in prezenta inculpatului, daca acesta se afla in stare de detinere, iar participarea procurorului este obligatorie, indiferent care ar fi obiectul cauzei.

Etapele procesuale de judecată în apel

Dupa cum este punctat in mod pertinent in doctrina, sedinta de juecata in apel, cunoaste in ansamblu, aceleasi etape procesuale ca si judecata in prima instanta (inceputul judecatii, cercetarea judecatoreasca, dezbateri), cu anumite particularitati.Un singur act este obligatoriu in cadrul cercetarii judecatoresti in apel si anume, ascultarea inculpatului, daca este posibil, iar acesta este de acord cu ascultarea.Asa cum este mentionat in jurisprudenta CEDO, este o obligatie ce tine de garantarea dreptului la aparare ascultarea inculpatului de catre instanta de control judiciar si trebuie indeplinita indiferent de solutia primei instante.Ascultarea inculpatului se realizeaza prin luarea unei declaratii, iar nendeplinirea acestei obligatii atrage anularea hotararii.

Cercetarea judecatoreasca in apel se poate constitui in una dintre urmatoarele forme: instanta sa se limiteze doar la ascultarea inculpatului, instanta sa readministreze probele administrate la prima instanta in parte sau in totalitate, instanta sa administreze orice proba noua.Propunerea probelor poate fi facuta de catre persoana vatamata, procuror, parti sau de catre instanta din oficiu.Admiterea sau respingerea probelor se va face numai motivat in baza art. 100 C.proc.pen.

In cadrul dezbaterilor, art 420 alin. (6) C.proc.pen. prevede urmatoarea ordine in ceea ce priveste ordinea in care se da cuvantul: apelant, intimat, procuror.Cu toate acestea, daca intre apelurile declarate se afla si cel al procurorului, acesta va avea primul cuvant.Atat partile cat si procurorul au drept la replica cu privire la chestiunile noi puse in discutie, iar la incheierea dezbaterilor, inculpatul are ultimul cuvant.In cazul apelului ce a fost declarat impotriva incheierilor ce pot fi atacate separat, acesta va fi judecat in camera de consiliu, fara prezenta partilor.

Soluționarea apelului

Instanta de apel poate da, motivat, o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante, fiind obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate de catre apelant.Astfel, controlul instantei de apel priveste nu doar legalitatea, ci si temeinicia hotararii atacate.Pentru a asigura respectarea standardelor de jurisprudenta ale Curtii Europene, prin interpretarea art. 6 parag. 1 si 3 lit.d) din Conventia Europeana, este necesara o noua apreciere a probatoriului, iar instanta de apel trebuie sa procedeze la reaudierea nemijlocita a inculpatului si a martorilor ale caror declaratii au servit la pronuntarea hotararii primei instante.

Soluții

In cursul judecarii apelului, instanta poate pronunta mai multe solutii, circumscrise celor doua moduri principale de rezolvare a caii de atac: admiterea apelului sau respingerea apelului.

Admiterea apelului

Admiterea apelului presupune desfiintarea sentintei apelate in mod obligatoriu, in tot sau in parte.Desfiintarea implica anularea unei hotarari judecatoresti pronuntate de catre prima instanta pentru erori de procedura sau de judecata de catre instanta ierarhic superioara, si poate fi „toatala atunci cand priveste intreaga sentinta, sau partiala cand numai unele dispozitii ale hotararii instantei inferioare sunt desfiintate, celelalte fiind mentinute”.Admitand apelul, instanta poate:

a)sa desfiinteze sentinta primei instante, iar prin rejudecare sa pronunte o noua hotarare legala si temeinica.

Acest caz presupune ca rejudecarea sa fie efectuata chiar de instanta de apel, iar in urma acesteia pot fi pronuntate oricare dintre solutiile de la judecata in fond: condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal.Prin aceeasi hotarare, instanta de apel admite apelul, desfiinteaza hotararea atacata si dispune o noua solutie, aceasta hotarare fiind potrivit art. 370 alin. (2) C.proc.pen, o decizie.In urma rejudecarii, instanta de apel poate pronunta aceeasi solutie ca si cea pronuntata de prima instanta, dar diferita in temei sau limite.De exemplu, „instanta de apel poate dispune tot condamnarea inculpatului, dar dandu-i faptei o alta incadrare juridica sau aplicand o pedeapsa mai mare sau alegand o modalitate diferita de executare.”

b)sa desfiinteze sentinta primei instante si sa dispuna rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata.

Motivele pentru care se se poate dispune trimiterea spre rejudecare sunt prevazute in mod limitativ in lege, astfel: ca motive de nulitate relativa, atunci cand judecarea cauzei la prima instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate, precum si in cazul in care judecarea cauzei la prima instanta a avut loc in lipsa unei parti care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate.Numai partea, nu si procurorul, poate solicita si obtine pe calea apelului o asmenea solutie de trimitere spre rejudecare, parte judecata in lipsa fiind singurul subiect procesual ce poate justifica un interes propriu in invocarea acestui motiv de apel.De asemenea, cazurile de nulitatea absoluta sunt prevazute in art.281 alin. (1) lit,a), c)-f) C.proc. pen – compunerea completului de judecata, publicitatea sedintei de judecata, participarea procurorului, prezenta inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii, asistarea de catre avocat a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie.

c)sa desfiinteze sentinta primei instante si sa dispuna rejudecarea de catre instanta competenta, in acest caz existand motivul de nulitate absoluta care priveste competenta materiala sau dupa calitatea persoanei prevazut de art. 281 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.Astfel, judecarea cauzei de catre o instanta ierarhic superioara celei legal competente nu atrage trimiterea spre rejudecare.In cazul in care, pentru unele motive de apel s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, iar fata de altele rejudecarea cauzei in fond, instanta de apel trebuie sa dispuna trimiterea cauzei spre rejudecare, iar atunci cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in privinta laturii penale sau civile, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.

Respingerea apelului

Apelul poate fi respins ca tardiv, inadmisibil sau nefondat, mentinandu-se astfel hotararea atacata.Atunci cand se respinge ca tardiv sau inadmisibil, cauza nu este analizata pe fond.Tardivitatea implica nerespectarea termenului imperativ de declarare a apelului, fie ca acesta este cel general sau cel special, insa poate fi evitata prin admiterea cererii de repunere in termen.

Chestiunile complementare și desființarea hotărârii

2.3. Conținutul deciziei instanței de apel

2.4. Limitele rejudecării

3. Scurtă analiză comparativă a căii de atac a apelului în vechea reglementare