Apariția și evoluția TCC [605789]

Apariția și evoluția TCC
Epictet – “Oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înțeleg ei
ceea ce li se întâmplă ”
„Nu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voiește-le așa cu se întâmplă; și-
ți va merge bine.”
Marcus Aurelius – „Gândurile pot determina cursul vieții unui om”
„Dacă vreun obiect exterior te deranjează, nu el, ci judecata ta asupra lui te tulbură.
Nu depinde decât de tine să ștergi această judecată din sufletul tău .”
„Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a
schimba ceea ce poate fi schimbat și mai ales înțelepciunea pentru a face deosebirea
între cele două posibilități.” Reinhold Niebuhr
Comportamentalism
•Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936) și principiul condiționării clasice: dacă
asociem un stimul neutru cu un stimul necondiționat care produce un anumit
răspuns emoțional sau comportamental, stimulul neutru va declanșa și el
răspunsul respectiv – răspuns condiționat. Cu cât asocierea este repetată mai
frecvent cu atât mai frecvent și mai intens va apărea reacția condiționată la
stimulul condiționat.
•John Broadus Watson (1878-1958) – principiul S – R și “micul Albert” care
a condus la descrierea mecanismului fundamental al abordării terapeutice de
tip comportamentalist prin condiționarea unei fobii de șobolani.
•Edward Thorndike (1874-1949) și Burrhus Frederick Skiner – condiționarea
operantă și legea efectului: comportamentele ale căror consecințe sunt
percepute ca fiind satisfăcătoare, benefice pentru organismvor fi repetate, în
timp ce comportamentele care nu satisfac nevoile organismului sau care au
efecte neplăcute, nocive, vor scădea în frecvență.

•Edward Tolman (1886 – 1959) – hartile cognitive – intre stimul si raspuns
apar variabile care tin de individ
•Principiul întăririi : focalizarea pe consecințe, semnificațiile emoționale și
comportamentale ale răspunsului. Întărirea este un stimul care urmează, nu
precede răspunsul comportamental reieșind de aici teoria S-R-S.
•Întărire pozitivă : stimulul ce urmează reacției subiectului care are ca și
consecință creșterea frecvenței comportamentului care o produce.
•Întărire negativă : procesul prin care stimulul ce urmează reacției subiectului
(de obicei pedeapsă) crește frecvența comportamentului care o elimină.
• Albert Bandura: teoria învățării sociale – învățarea observațională sau prin
modelare comportamentelor și reacțiilor celorlalți – apariția termenului de
expectanță – la ce ne putem aștepta să se întâmple dacă adoptăm un anumit
comportament.
•Martin Seligman : Neajutorarea învățată : expunerea repetată la evenimente
incontrolabile ne “învață” că nu există legătură între ceea ce facem și ceea ce
se întâmplă.
Cognitivism
•Albert Ellis (1913-2007): revoluția cognitivă – REBT.
•Teoria schimbării în REBT (1958):
– Evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot „cauza” emoții
disfuncționale sau comportamente dezadaptative. Mai degrabă,
sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente activatoare
determină emoțiile disfuncționale și comportamentele dezadaptative.
–Indiferent de felurile în care ne-am generat problemele emoționale și
comportamentale în trecut, în prezent ne creăm dificultăți, mai ales
deoarece continuăm să ne reîndoctrinăm cu credințele noastre
iraționale.

–Suntem oameni și avem tendința de a ne crea cu ușurință (și într-o
oarecare măsură natural) probleme; în plus ne vine foarte ușor să
cultivăm emoții, gânduri și comportamente dezadaptative. Cu toate
acestea, pe termen lung, putem să depășim aceste probleme dacă
depunem, un efort substanțial și susținut pentru a ne disputa credințele
iraționale și consecințele acestora.”
•Aaron T. Beck (1921-) : cercetări asupra clienților depresivi. Acesta a
constatat că „la persoanele depresive funcționează mecanisme distorsionate
de procesare a informației, mecanisme care au drept rezultat o viziune
negativă a clientului asupra propriei persoane, a viitorului și a lumii în
general. Aceste conținuturi cognitive stau la baza simptomelor
comportamentale, afective și motivaționale ale depresivului”. Schemele
cognitive disfuncționale
Cognitiv –
comportamentalism ism
•Donald Meichenbaum: modificările cognitiv-comportamentale și limbajul
intern.
•Arnold Lazarus : teoria evaluării – emoțiile sunt o consecință a reprezentării
individului despre realitate și a evaluării ulterioare a acestora , iar evaluările
iraționale provoacă reacții disfuncționale .
Perspectiva constructivistă
•Mahoney – o teorie vindecătoare asupra trecutului

•Diferențe față de perspectiva tradițională TCC
–înțelegerea realității ca subiectivă și idiosincratică față de perspectiva
raționalistă care vede realitatea ca externă și stabilă;
–raționaliștii consideră că procesul de cunoaștere este susținut și validat
de logică, rațiune și bazat pe date empirice, presupunând că putem
controla emoțiile prin controlarea gândurilor, interpretărilor.
Constructiviștii văd realitatea ca fiind compusă din patterne cognitiv-
comportamental-emoționale care nu pot fi separate;
–raționaliștii privesc emoțiile ca surse ale problemelor care pot fi
corectate prin intermediul contraargumentării conștiente în timp ce
constructiviștii privesc emoțiile disfuncționale ca o consecință a
dezorganizării în schemele cognitive centrale, scheme care adesea
influențează procesul de evaluare a realității și procesare a informației
generată de evaluarea primară.
Cognitiv-experiențial ism
•Bruce Ecker și Laurel Hulley : integrare cognitiv-experiențială (D.O.B.T)
–rană emoțională – presupoziție greșită – acțiune protectivă ulterioară –
perspectiva pro-simptom, perspectiva anti-simptom și adevărul
emoțional al acestuia
Cognitiv-comportamentalism ism și
neuroștiințe
•Pascual-Leone – integrarea cunoștințelor moderne din neuroștiințe:
–afectele sunt un sistem de semnalizare care funcționează pentru a
informa și regla cognițiile. Realitatea este procesată simultan de două
sisteme cerebrale separate aflate în interacțiune continuă (sistemul
limbic – amigdala – și neocortex). Însă reacția amigdaliană nu este

prezentă în permanență , ci numai atunci când stimulul este suficient
de intens sau semnificativ pentru supraviețuirea individului și
copleșește abilitatea individului de confruntare, coping.