Apariția ȘI Evoluția Presei Online ÎN România

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA JURNALISM

APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PRESEI ONLINE ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector universitar: FLORIN ARDELEAN

ABSOLVENT :

PATRICIA FILIP

ORADEA

2016

Cuprins

Pagina

Introducere………………………………………………………………………………………………………..3

Capitolul I. Specificul și actualitatea presei Online………………………………………………….5

I.1. Generalități……………………………………………………………………………………………………5

I.2. Jurnalismul și actualitatea presei Online…………………………………………………………… 6

I.3. Ce înseamnă jurnalism Online…………………………………………………………………………. 7

I.4. Definiție………………………………………………………………………………………………………… 8

I.5. Cele trei trepte ale documentării……………………………………………………………………… 8

I.6. Recomandări pentru documentarea Online………………………………………………………. 9

I.7 Verificarea site-urilor…………………………………………………………………………………….. 10

I.8 Scriitura……………………………………………………………………………………………………….10

I.9 Personalizarea scriiturii………………………………………………………………………………….11

I.10. Interactivitatea, adresarea directă și feedback-ul…………………………………………….. 11

I.11. Scriitura lineară sau nonlineară…………………………………………………………………..12

I.12 Clic sau scroll…………………………………………………………………………………………… 12

I.13 Piramida răsturnată și stilul narativ……………………………………………………………… 13

I.14. Etapele scriiturii Online…………………………………………………………………………….. 14

Pagina

Capitolul II. Apariția și evoluția presei Online în România……………………………………..16

II.1. Presa Online…………………………………………………………………………………………………..16

II.2. Cadrul general……………………………………………………………………………………………….17

II.3. Comunicarea mediată de calculator………………………………………………………………..19

II.4. Legislație, etică și deontologie…………………………………………………………………………21

II.5. Schimbările din presă determinate de Internet…………………………………………………..23

II.6. Statistici privind traficul pe Internet…………………………………………………………………27

Capitolul III. Presa Online astăzi și perspectivele ei în România……………………………..33

III.1 Jurnalism Online…………………………………………………………………………………………..33

III.2. Mediul de publicare……………………………………………………………………………………..34

III.3. Interactivitatea…………………………………………………………………………………………….34

III.4 Noul rol al cititorului de presă……………………………………………………………………….35

III.5. Jurnalismul românesc al lui 2016…………………………………………………………………36

III.6. Diversificarea de conținut……………………………………………………………………………37

III.7. Reactualizarea……………………………………………………………………………………………38

Capitolul IV. Studiu de caz: Presa Online din Oradea, astăzi………………………………….39

IV. 1. Apariția presei Online………………………………………………………………………………….39

IV.2. Russ Media Press………………………………………………………………………………………..39

IV.3 Istoric Russ Media………………………………………………………………………………………..41

Pagina

IV.4. Produse Russ Media………………………………………………………………………………….46

IV.5. Conducerea Russ Media…………………………………………………………………………….46

IV.6. Bihor Online – Bihon.ro…………………………………………………………………………….47

Concluzii ………………………………………………………………………………………………………..51

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………..52

Concluzii ……………………………………………………………………………………………………….54

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………..53

INTRODUCERE

Am ales tema apariției jurnalismului online deoarece fac parte din generația online-ului și consider că, într-o oarecare masură, mă reprezintă. Trăim într-o vreme în care tehnologia acaparează aproape orice domeniu de activitate, făcându-ne viața mai ușoară prin accesibilitatea ei. Accesul la internet a devenit o necesitate iar ușurința cu care avem acces la orice tip de informație, în doar câteva secunde, ne facem să ne întrebăm cum se descurcau oamenii înainte de era digitală

Odată cu apariția comunicării mediate de calculator și a internetului, omenirea trece printr-o nouă revoluție informațională. Abilitățile oamenilor de a stoca și a distribui informația au crescut la niveluri de neimaginat acum două decenii. Acest lucru a adus schimbări în toate domeniile. Oamenii pot să se informeze mult mai ușor, să compare costuri, caracteristici sau performanțe, să ia parte în comunități virtuale construite în jurul unei idei, a unei pasiuni, a unui interes comun.

Comunicarea mediată de calculator a determinat schimbări într-o mulțime de domenii. Proiecte industriale de anvergură, cum ar fi construirea avioanelor Airbus, au devenit fezabile din punct de vedere economic odată ce echipele care produceau diferitele componente au putut să comunice constant în timp real și să lucreze simultan cu aceleași baze de date. Cei plecați în străinătate sau aflați departe de familii au descoperit un nou mod de a comunica, rapid, simplu și ieftin prin intermediul internetului, așa încât relațiile din cadrul unei familii sau a unei comunități se pot păstra indiferent de locul fizic în care se află oamenii.

Unul dintre domeniile care au resimțit din plin această schimbare este presa, în special presa tipărită.Aparitia internetului a avut un efect major asupra acesteia.Cu un singur click, acum, putem avea acces la orice informație din absolut orice domeniu. Apariția internetului a schimbat raporturile de putere în relația dintre mass-media și opinia publică, iar utilitatea jurnalistului profesionist a fost pusă în discuție. Schimbarea adusa este una majoră.

Treptat, ziarele și televiziunile au realizat că nu mai sunt singurele surse de informare cotidiene. Ezitant la început, apoi cu tot mai mult entuziasm, instituțiile de presă tradiționale au investit resurse – financiare, materiale și umane – din ce în ce mai importante în dezvoltarea edițiilor online. Pe măsură ce veniturile din publicitatea pe internet au început să crească, publicațiile exclusiv online au început și ele să atragă tot mai mulți utilizatori.

Pe lângă lucrurile benefice pe care internetul le aduce în domeniul jurnalismului, acest nou mediu de comunicare în masă, care tinde să le înglobeze, de fapt, treptat, pe toate celelalte, aduce și amenințarea dispariției presei scrise așa cum o cunoaștem astăzi. Chiar dacă, în acest moment, doar jurnalele tipărite par a avea probleme care să le pună în discuție existența, posturile de televiziune și cele de radio vor simți și ele, foarte probabil, aceleași efecte, odată cu modificarea preferințelor de consum mediatic ale publicului.

Jurnalismul a resimțit din plin schimbările pe care acest nou tip de comunicare le-a adus, mai ales în cazul presei scrise. Ziarele, colonizând internetul, au descoperit un public potențial imens, dar și faptul că nu mai aveau monopolul informației cu care au fost obișnuite zeci de ani. Au realizat că, pe internet, pot face mai mult cu imagini și text decât pe hârtie, dar și că internetul le distruge modelul economic vechi de sute de ani. Au înțeles treptat că pot folosi noua putere a maselor, cu fiecare om care are la el un telefon cu o cameră foto un potențial reporter, dar au realizat și că internetul oferă cititorilor posibilitatea să aleagă ce articole vor să citească, în felul acesta distrugând tiparul încetățenit în care secțiunile de ziar cele mai citite (sport, monden) plăteau pentru investigații prelungite sau reporteri în străinătate.

Redacțiile și patronii ziarelor tipărite ar trebui să își schimbe modul de gândire despre produsul muncii lor. Acesta nu ar trebui să fie ziarul tipărit, ci informația, independent de mediul de difuzare. Ineficiența distribuției ziarelor, costul mare per exemplar și schimbarea modului în care publicul își obține informațiile va duce inevitabil la restrângerea drastică a numărului de cititori al ziarelor tipărite.

CAPITOLUL I

SPECIFICUL ȘI ACTULITATEA PRESEI ONLINE

I.1 Generalități

„Internetul asigură circulația între audiovizual, care trimite imagini, între telefon, care transmite semnalul și calculator, care calculeaza rapid orice informație”

Internetul a apărut aproximativ în aceeași perioadă în Europa și pe alte continente. În prezent este constiuit din „4 000 de rețele interconectate, 3,2 milioane de mașini, 30 milioane de utilizatori și 154 de țări interconectate. Internetul care cunoasște o creștere între 10% și 15% pe lună (12% în SUA și 17% în Europa), a devenit unealta de comunicație fundamentală a întregii comunități de învățământ superior, cercetare și dezvoltare tehnologică, publică sau privată, precum și în industrie.”

La originea Internetului au stat doua procedee fundamentale, care, după același sociolog francez D. Wolton, trimit la mize diferite: protocolul american IP, concentrat pe transport, și Web-ul și protocolul HTTP, modele europene, inițial concepute pentru navigare documentară, utilizată in hipertext. Prin urmare, nu este vorba de sisteme de comunicare în masă, ci de subsisteme realizate cu scopul de a servi unor comunități militare sau științifice restrânse, oferind o explicație faptului că atunci conținutul părea mai important decât canalele care-l transmiteau. Treptat între cele două segmente s-a stabilit un raport de semiegalitate, iar mediul a devenit la fel de important ca și conținutul. Dupa D. Wolton, volumul de date și informații dispobinil pe Imternet poate fi structurat astfel:

1. informații-știre (information-news), tot ce se referă la politică, istorie, economie, divizate pe sectoare: informații generale, respectiv specializate;

2. informații-servicii (informations-services), în plină creștere in ultimii o sută de ani: informații utile, de interes practic, de exemplu orarele trenurilor, și care se situează la intersecția dintre informația-valoare (information-valeur) și informația-marfă (information-marchandise);

3. informațiile-divertimsent ( informations loisirs), în creștere, industria de divertisment reprezentând prima industrie ca importanță a lumii;

4. informația cunoaștere ( information connaissance), caretrece prin anumite bănci de date, mai mult sau mai putin profesionale.

I.2 Jurnalismul in epoca Internetului

De fiecare dată când sunteți plecați , aveți la dispozitie o modalitate comodă, rapidă și ieftină de a vă pune la curent cu ce se mai întâmplă acasă. Aveți nevoie doar de un computer conectat la Internet. Pentru informații generale puteți accesa România Online, la, un asa numit portal Internet, adică un site care oferă informații de toate felurile și legături electronice către alte pagini virtulae.

Posibilitățile pe care le oferă Internetul nu se opresc aici. Cu ajutorul lui puteți să ascultați radioul preferat, să urmăriți o transmisie TV, să transmiteți și să primiți scrisori, să faceți cumpărături și să vă administrați conturile bancare.

Cele mai dramatice schimbări pe care le aduce acest nou mediu sunt legate de modul în care comunicăm, de modalitățile prin care se trasnsmite ți se receptează informația. Mesajul este persnoalizat la maximum, iar cititorul nu mai trebuie sa îl creada pe cuvânt pe jurnalist.

Oricine posedă un computer conectat la Internet si minime cunoștințe tehnice poate deveni transmițător.

Internetul aduce cu sine un alt mod de a consuma informația și divertismentul-un nou tip de receptare, activă, in care publicul selectează documentul pe care îl citește, ascultă sau vede. In plus, legăturile electronice (linkuri), indexurile și motoarele de cautare, permit receptorului să sară de la un document la altul și să își alcatuiască propria listă de articole pe o anume temă. Iar natursa interactivă a Internetului permite feedbackul la un nivel pe care mediile tradiționale nu îl pot oferi.

I.3 Ce inseamnă jurnalism online

CNN.com este un site important. Nu este o simplă variantă online a cunoscutului post de televiziune CNN, ci un canal de sine stătător intitulat CNN Interactive, care oferă o cantitate impresionantă de informații, incomparabil mai mare decât cea pe care o poare cuprinde un post de televiziune.

Redacția, în 1999, cuprindea 60 de angajați in producerea site-ului. În producerea si realizarea produselor Web pot fi implicate pana la 10 persoane.Redactorii și producătorii lucrează zilnic în trei schimburi pentru crearea articolelor online.Conform descrierii lui Jeff Garrard, producătorul executiv în 1999, al CNN Interactive, modul în care se lucrează:

Producătorul scrutează știrile CNN din baza de date și se consultă cu un producător coordonator pentru a planui bugetul de știri din ziua respectivă, în ordinea importanței

Fiecare subiect este încredințat unui scriitor (redactor)și unui producător asociat

Redactorul parcurge agențiile de presă și materialele video și scrie articolul. Sub el producătorul asociat gasește elementele multimedia, creează elementele audio și video și se consultă cu un designer multimedia.

Un asistent editorial caută in Lexis-Nexis ( o imensă bancă de date electronică) pentru alte informații de context.

Un corector verifică articolul pentru acuratețe, îndreptând totodată eventualele erori de stil, gramatică, punctuație.

Producătorul asociat realizează apoi punerea în pagină a articolului, pe hârtie.

Un editor Web codează articolul in limbajul HTML, în care se realizează paginile de Internet.

Un producător și un producător șef verifică articolul pentru acuratețe.

Un designer de Web se asigură că pagina poate fi vizualizată in diferitele programe de navigare pe Internet.

Daca la articol sunt atașate reacții de la cititori, un coordonator Internet se ocupă cu adunarea acestor reacții.

Acest proces se petrece în cazul fiecăruia dintre sutele de articole produse zilnic, în timpul zilei site ul fiind permanent regenerat, pentru a fi competitive in lumea jurnalismului online. Firește, jurnalismul online nu presupune întotdeauna asemenea desfașurare de forțe.

I.4 Definiție

Conform dicționarului Merriam-Webster ( www.m-w.com), on-line este un termen intrat in limba engleză in 1950, care înseamnă “ conectat la, servit de sau disponibil printr-un sistem, in particular un sistem computerizat sau de telecomunicații.”

Disciplina de jurnalism online este atât de nouă, încât abia acum se formulează regulile, principiile și accepțiile acestui nou tip de jurnalism. Ceea ce putem spune fără a greși este că jurnalismul online este acel timp de jurnalism ce are ca suport așa-numitele noi medii de comunicare, în special Internetul, dar și telefonia mobilă.

I.5 Cele trei trepte ale documentării

Una dintre autoritățile unanim respectate in lumea presei în materie de jurnalism online și documentare computerizată, Nora Paul, consideră că jurnaliștii trebuie să treacă prin trei etape îm vederea publicării unui articol online:

Gândiți unghiurile posibile de abordare:

Cine este implicat sau afectat de subiect?

Pentru ce personaj(e) este necesară alcătuirea unui portret (profil)?

Care sunt termenii care trebuie definiți?

Când se va petrece următoarea fază ân desfășurarea evenimentului?

Cum (se) pot ajuta cititorii?

Identificați obicetivele documentării

Cine ar putea cunoasște amănunte ân legătură cu subiectul?

Ce fel de linkuri este nevoie să avem in text?

Care este cea mai bună sursă pentru fiecare tip de link?

Evaluați resursele (site urilepe care le folosiți in documentare)

Cine a realizat site-ul sau site-urile folosite în documentare?

Pentru cine a fost realizat site-ul?

Cât de recent au fost aduse la zi informațiile din site?

Care este sursa acelor informații?

De ce este util acest link?

De câte link uri avem nevoie?

Cum vor folosi cititorii aceste informații?

I.6 Recomandări pentru documentarea online

Recomandări sugerate de Carole Rich în cartea sa, Creating Online Media (C. Rich, 1999, pp.261,262):

Nu vă încredeți in tehnologie. Tipăriți notițele, dacă le-ați scris pe calculator. Computerele clachează.

Tipăriți informațiile din site urile Web deoarececestea sunt modificate zilnic și unele pot disprea, mai ales n cazurile site-urilor de știri.

Faceți un plan și respectați-l

Folosiți Internetul ca pe un punct de început, nu unul de sfârșit în documentare.

Obțineți adreseșe de e-mail ale surselor dumneavoastră.

Prezentați-vă și specificați-vă sursele in e-mailuri

Nu puneți prea multe întrebări prin e-mail. Sursele nu prea agreează listele lungi de întrebări.

Verificați acuratețea tuturor informațiilor pe care le obțineți prin Internet.

Salvați pe dischetă adresele site-urilor utile.

Reporterii trebuie să ofere întotdeauna mai multă informație pe Web

Verificați datele din site urile Web, dacă acestea sunt afișate. E posibil ca informațiile pe care le culegeți să fie vechi.

Folosiți mai multe motoare de căutare

Nu plagiați

Nu citați e-mailuri fără permisiune. Este vorba despre corespondență personală care nu poate fi publicată fără știrea expeditorului.

Folosiți grupurile (listele) de discuție pentru a culege opinii, nu fapte

Citați sursele online. Atribuiți informațiile pe care le-ați cules dintr-un site Internet citând numele autorului, al site ului, precum si URL-ul

Gândiți în perspectivă. Știrile online trebuie reînprospătate în mod constant.

I.7 Verificarea site-urilor

Nu toate informațiile de pe Internet sunt exacte și credibile. Înainte de a folosi un site ca o sursă de informație, ar trebui sa verificăm câteva lucruri:

Acuratețe. Există cumva greșeli de paginare sau erori gramaticale?

Obiectivitate. Informațiile sunt separate clar de opinii și reclame

Actualitate. Este indicată data sau ora la care a fost actualizată pagina?

Acoperire. Dacă este vorba despre varianta online a unui ziar, se precizează cumva, undeva, dacă acoperirea site-ului Web este mai cuprinzătoare sau mai limitată decâtcea a ediției tipărite.

I.8 Scriitura

Care este diferența dintre presa scrisă și presa online? Jurnalismul online a apăut de atât de puțin timp, încât specialiștii încă mai discută aceste aspecte. De fapt, abia acum se scriu cărțile care pun în discuție modul în care trebuie să scriem pentru Internet, iar jurlaiștii și profesorii de jurnalism nu se situeaza întotdeauna pe aceleași poziții.

Unul dintre curente susține că jurnalismul online nu presupune o scriitură diferită de prea scrisă.Având în vedere că, cel puțin în momentul de față avem de+a face în principal cu text, regulile nu are avea de ce să se schimbe.

Într adevăr, principiile conciziei, obicetivității și acurateței ramân aceleași. Fără ele nu am putea vorbi despre jurnalism. Nu există nici un motiv pentru care s-ar renunța la piramida inversată. Ba, chiar, faptul că ecranul computerului nu permite decât vizualizarea unei porțiuni limitate de text impune folosirea acestui tip de organizare a știrii.

I.9 Personalizarea scriiturii

O caracteristică importantă pentru jurnalismul online este personalizarea Internetului. Acesta este folosit în mod tradițional pentru comunicarea interpersonală. Jurnalismul online cere, la rândul său, o scriitură potrivită mai degrabă pentru comunicarea interpersonală decât pentru mass- media: una  neformalizată​, personalizată,  aproape de limbajul oral. Bineînțeles, atributele principale ale stilului jurnalistic (concizie, acuratețe, claritate) se păstrează și în jurnalismul online însă, cu mai multe frecvențe,  se folosesc expresiile și cuvintele la modă, de argou;  adresările la persoana a doua care implică cititorul,  sunt mai des întâlnite  și chiar persoana I are uneori câștig de cauză în fața unor formulări mai puțin personale.

I.10 Interactivitatea: adresarea directă și feedback ul

Caracterul interactiv al Internetului nu se traduce doar prin existența legăturilor electronice. El este  în același timp mediul cel mai potrivit pentru feedback. Mediile tradiționale nu permit feedback ul decât într-o foarte mică măsură. Singurele instrumente aflate la dispoziția cititorilor pentru a reacționa la mesajele difuzate de mass-media sunt scrisorile sau telefoanele adresate  redacțiilor.

Prin faptul că Internetul permite oricui să transmită către un public mai larg sau mai restrâns, feedbackul direct este favorizat și chiar participarea activă la alcătuirea și difuzarea mesajelor. La unele portaluri și site-uri Internet, implicarea maximă a utilizatorilor în procesul jurnalistic se realizează prin opțiunea oferită vizitatorilor de a personaliza pagina web,  alegând ce fel de informații să afișeze aceasta.

 La nivelul scriiturii,  o consecință a caracterului interactiv al internetului este chiar adresarea direct, folosirea, mai frecvent decât în presa scrisă,  a persoanei a doua.

Tipul de  scriitura internet pentru care optăm ( una  personalizată, nefomalizată, chiar colocvială atunci când subiectul și bunul-simț o permit),  necesită cunoașterea cu exactitate a publicului căruia ne adresăm.  Defapt este o regulă căreia i se supune și presa tradițională. O  revistă pentru pensionari  nu va folosi cuvinte și expresii din argoul discotecilor,  spre exemplu. Așa  după cum o publicație pentru tineri, fie că este vorba despre una pe hârtie sau una pe internet, va evita folosirea unor expresii care nu fac parte din vocabularul obișnuit al acestora.

I.11 Scriitura lineară sau nonlineară?

În cazul articolelor din ziarele și revistele tradiționale, tipărite pe hârtie avem de a face cu o scriitură lineară. Aceasta înseamnă că există un singur mod în care poate fi recepționată informația iar cititorul are de ales între a respinge lectura sau a o întrerupe. Transmisiile televizate sau radiofonice sunt tot lineare: ele trebuie  receptate în ordinea stabilită de transmițător.

Scriitura nonlineară rupe textul în câteva părti, cu link-uri către alte pagini de Web sau alte elemente multimedia. Astfel cititorii îșî pot organiza lectura așa cum cred ei. Subiectul este împărțit în fragmente de sine stătătoare, dar legate între ele.

 I.12 Clic sau scroll?

Există două moduri prin care cititorii pot naviga printr-un text jurnalistic care depășește ca întindere un ecran de computer: ei pot să facă clic ( adică să activeze, prin apăsarea unui buton al mouse-ului) un link care să-i trimită într-o pagină separată sau pot să ruleze pagina folosindu-se de barele de defilare cu săgeți plasate în partea dreaptă a ferestrei programului de navigare ( procedeul numit în engleză scrolling)

Majoritatea specialiștilor recomandă clicul, dar, dacă utilizatorii sunt interesați de conținut,  nu vor avea o problemă să ruleze pagina. Rularea presupune că tot articolul se află în aceeași pagină Web, chiar dacă depășește lungimea unui ecran de computer. Aceasta înseamnă că utilizatorii nu ar trebui să aștepte încărcarea unei alte pagini daca vor dori să treaca la ecranul următor.

De regulă, articolele nonlineare, cer ca vizitatorii să facă clic pe linkuri. Cel mai adesea, scriitura nonlineară presupune ca textul să fie organizat în trunchiuri separate, aflate în pagini separate, conectate între ele prin linkuri.

Oricum ar fi organizat textul,  este recomandabil ca scriitura să fie concisă și concepută în blocuri care să nu depășească mărimea unui ecran de computer.

I.13 Piramida răsturnată și stilul narativ

Așezarea informațiilor în ordinea descrescătoare a importanței, adică organizarea textului în piramida răsturnată, este, în aceeași măsură, recomandată pentru presa online ca și pentru presa tradițională. Studiile arată că mulți dintre utilizatorii Internetului nu citesc, ci vizualizează cu rapiditate textul, în căutarea informației. Iar piramida inversată este cel mai bun mod de a economisi timpul cititorilor.

De retinut: un text bine scris va fi citit, fie online, fie scos la imprimantă!

Există subiecte pentru care, la fel ca și în presa tradițională, stilul narativ este mai potrivit. Un reportaj de la o partidă de pescuit sportiv va adopta, cu siguranță, acest stil, la fel cum, pentru un articol privind adoptarea unei noi legi în Parlament, piramida inversată este tipul potrivit de organizare.

Victor J. Vitanza în Writting for the World Wide Web spune: “ Amintiți-vă că sunteți într-un mediu diferit și că trebuie să scrieți mai puține cuvinte și să includeți imagini și sunete (asta înseamnă multimedia), dacă este posibil din punct de vedere tehnic.” Sfatul său se referă la principiile generale de alcătuire a unei pagini Web și nu la jurnalism online, dar asta nu înseamnă că nu este valabil sii pentru ziariști. Tot el spune că atunci când scriem pentru Internet, trebuie să o facem in modul cel mai precis și concis cu putință: “ oricum ați decide să prezentați materialul, aveți grijă (…) să urmați convențiile de bază ale scriiturii asigurați-vă că proza dumneavoastră este corectă gramatical, la obiect, precisă…”

I.14 Etapele scriiturii online

Scriitura este un proces complicat, care trbuie planificat cu atenție și responsabilitate. Carole Rich recomandă câteva etape in cartea sa Writting And Reporting News: A Coaching Method (1999, pp. 285-286)

Stabiliți ideea principală a articolului. Scrieți o frază scurtă care să o expună.

Adunați toate materialele necesare.

Stabiliți ce elemente vizuale și multimedia trebuie introduse.

Scrieți un titlu și întrebați-vă ce anume va face cititorul să activeze linkul care duce la articol.

Scrieți un rezumat al articolului. Acesta nu trebuie să aibă mai mult de 21 de rânduri, câte încap de obicei pe un ecran de computer.

Scrieți un paragraf care să explice cum va afecta articolul cititorii, chiar dacă nu îi veți face loc în pagină.

Stabiliți elementele interactive de care aveți nevoie. Veți avea un test, o întrebare sau un sondaj? Gândiți-vă la întrebări care să incite la dezbatere.

Faceți planul articolului. Care sunte principalele aspect ale subiectului? Definiți-le prin intertitluri. Introduceți linkuri pentru a oferi informații de context, să ajutați cititorii să ințeleagă fenomenul descirs.

Faceți schema articolului. Plănuiți paginile pentru fiecare parte a articolului.

Scrieți articolul.

Rescrieți-l. Tăiați fiecare cuvânt în plus.

Ca și în cazul presei tradiționale, singura regulă absolută din jurnallismul online este că nu există reguli absolute. Având în vedere că Internetul este un mediu atât de nou, în care abia acuma se dezvoltă principiile, acest lucru este cu atât mai valabil. Iată o listă cu câteva recomandări pentru scriitura online:

Deoarece este dificilă lectura de pe ecranul computerului, sunt recomandate frazele scurte.

Cuvinte simple. Eliminați termenii de legătură precum așadar, de aceea, cu toate acestea etc. Acestefraze sunt considerae balast și în presa tradițională iar studiile arată că cititorii site-urilor sunt incetiniți în lectură de asemenea expresii de legătură.

Folosiți paragrafe scurte.

Folosiți intertitluri.

Folosiți liste. Enumerările care folosesc cratima sau bulinele pentru fiecare termen ajută cititorul să navigheze mai ușor prin text, atât online cât și în cazul textelor tipărite.

Folosiți linkurile. Linkul poate fi setat astfel încât să fie deschis într-o fereastră nouă, lăsând deschisă și fereastra originală,în care se află textul știrii. În articolele în care se menționează numele unor instituții, este bine ca acestea să aibă un link legat de site-ul official al respectivelor oranizații.

Folosiți text pentru linkuri, nu imagini sau simboluri. Pentru cititori totul trebuie să fie cât mai clar.

Folosiți elemente grafice numai dacă acestea ajută la înțelegerea subicetului. Fotografiile sau graficele mari, complicate, ar putea încetitni timpul de încărcare a paginii pentru cei cu conexiuni la Internet mai puțin performante.

Oferiți o versiune text, care să nu consume multă cerneală la tipărire.

CAPITOLUL II

APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PRESEI ONLINE ÎN ROMÂNIA

II.1 Presa online

Primele site-uri de informație au început să apară pe internetul românesc prin 1996-1997. Câțiva publisheri de presă scrisă și TV au lansat atunci Ziua.ro, Expres.ro (site-ul „Evenimentului zilei”, devenit EVZ.ro) sau Protv.ro, cu un succes notabil dată fiind extinderea internetului în acei ani. În anul 2000, pe internet a apărut primul independent de succes, Revistapresei.ro, transformat în 2003 în HotNews.ro, cu adăugarea de conținut propriu și actualizare permanentă, față de versiunea anterioară, de tip „selecție din ziare”.
Din 2004 încoace, presa clasică a început să treacă printr-un fenomen de concentrare a proprietății media. Titluri independente, precum „Cotidianul”, „Adevărul” sau „Gândul” au trecut în proprietatea unor controversați miliardari români, ca Dinu Patriciu sau Sorin Ovidiu Vîntu. Din punctul de vedere al deontologiei și libertății de informare, schimbările de proprietate au determinat îngrijorarea societății civile și a unora dintre actorii politici, referitoare la amestecul în politică al „mogulilor”, care în unele cazuri au fost în vizorul Parchetului și au, în plus, o implicare politică importantă. Din punctul de vedere al business-ului numit presă, concentrarea de proprietate a conferit instituțiilor de media forță de grup, cu alte cuvinte: bugete planificate pe câțiva ani, investiții masive, promovare încrucișată („cross promotion), cheltuieli de marketing mari.
Pe internet, mișcarea s-a tradus în apariția și/sau creșterea notabilă de trafic a unor site-uri aflate în general în corespondență 1:1 cu brandul „analogic”, ziarul sau televiziunea care a generat extensia pe domeniul .ro. În prima măsurătoare oficială de trafic , domeniile controlate de Adrian Sârbu sunt în număr de 39 din 190.
Publisherii clasici au început în același interval de timp să imagineze modalități de vânzare eficientă a reclamei pe internet. Regiile de felul ARBOmedia sau Boom au concurat pentru a include în portofoliul celebru echivalentul on-line al unor branduri celebre de presă clasică.

II.2 Cadrul general

Ziarele și televiziunile au fost prea mult timp obișnuite să impună agenda publică. Cu această obișnuință a propriei importanțe pe scena mediatică, jurnaliștii și proprietarii trusturilor media au crezut că nimeni și nimic nu le poate amenința dominația. Apariția internetului a schimbat raporturile de putere în relația dintre mass-media și opinia publică, iar utilitatea jurnalistului profesionist a fost pusă în discuție.

E adevărat că ziarele, televiziunile și radiourile au colonizat acest nou mediu de comunicare destul de rapid, dar multă vreme au părut incapabile să îi înțeleagă idiosincraziile, așa încât site-urile lor erau doar o extensie puțin importantă și erau tratate ca atare (materiale copiate din edițiile tipărite sau secvențe din emisiunile difuzate).

Schimbarea adusă era însă profundă. Treptat, ziarele și televiziunile au realizat că nu mai erau singurele surse de informare cotidiane. Ezitant la început, apoi cu tot mai mult entuziasm, instituțiile de presă tradiționale au investit resurse – financiare, materiale și umane – din ce în ce mai importante în dezvoltarea edițiilor online. Pe măsură ce veniturile din publicitatea pe internet au început să crească, publicațiile exclusiv online au început și ele să atragă tot mai mulți utilizatori. Blogurile și rețelele sociale nu au făcut decât să aglomereze și mai mult această junglă informațională, în care găsirea informației a devenit problematică, nu din cauza sărăciei ofertei, ci din cauza abundenței ei. Iar aici cercul se închide, întrucât, pentru a ne descurca în acest ocean informațional, avem nevoie de oameni antrenați să trieze cantități uriașe de date și să extragă doar ce este relevant, important și interesant, într-un mod echilibrat și nepărtinitor. Id est definiția jurnalistului.

Pe lângă lucrurile benefice pe care internetul le aduce în domeniul jurnalismului, acest nou mediu de comunicare în masă, care tinde să le înglobeze, de fapt, treptat, pe toate celelalte, aduce și amenințarea dispariției presei scrise așa cum o cunoaștem astăzi. Această amenințare este cu atât mai importantă cu cât este coroborată cu perioada de criză economică și financiară prin care trec țările dezvoltate. Chiar dacă, în acest moment, doar jurnalele tipărite par a avea probleme care să le pună în discuție existența, posturile de televiziune și cele de radio vor simți și ele, foarte probabil, aceleași efecte, odată cu modificarea preferințelor de consum mediatic ale publicului.

Scăderea numărului de jurnaliști din cadrul redacțiilor ziarelor, falimentul și dispariția unui număr impresionant de publicații stârnesc așa de multă îngrijorare în lumea jurnaliștilor pentru că redacțiile de presă scrisă au realizat și realizează încă marea majoritate a muncii de teren, cea care duce la descoperirea subiectelor potențial interesante pentru public; pe aceste subiecte, găsite de reporterii ziarelor, se bazează în mare parte jurnalismul celorlalte medii de difuzare în masă: televiziuni, radiouri sau site-uri, bloguri și forumuri de discuții. Criza prin care trece presa tipărită pune în discuție capacitatea jurnalismului de a-și îndeplini în continuare rolul social.

Modul în care tehnologia influențează dezvoltarea societăților umane este un subiect fascinant; înțelegerea modului în care informația este stocată, transmisă sau manipulată este capitală pentru analizarea evoluției civilizației. Comunicarea mediată de calculator aduce cu sine o revoluție informațională de nivelul celei determinate de răspândirea presei tipografice în Europa, în secolele XV și XVI. Această nouă formă de comunicare afectează substanțial relația, stabilă de secole, dintre jurnalist și public.

Jurnalismul online a pornit la început ca o pastișă a presei tipărite, dar s-a transformat și continuă să se transforme, sub presiunile venite din partea publicului, a rigorilor economice și a jurnaliștilor, într-o altă formă de jurnalism, mult mai diversă, care tinde să împrumute fără regrete caracteristici din celelalte medii de informare în masă.

Această viteză cu care se schimbă aproape totul pe internet duce la dificultăți legate de normele, codurile de conduită și legile care ar trebui să guverneze presa online. De modul în care aceste probleme vor fi rezolvate depinde în bună măsură și modul în care va evolua jurnalismul online. În a patra parte a tezei am analizat cauzele crizei prin care trece presa scrisă în această perioadă, criză determinată de amenințarea dublă din partea internetului și a recesiunii economice. Sistemul economic și cel editorial pe care ziarele s-au bazat sute de ani nu mai sunt în acest moment viabile pentru majoritatea publicaților din statele dezvoltate, iar căutarea unor alte moduri prin care jurnalismul poate ajunge la public și își poate realiza în continuare rolul în societate este abia la început.

România este constant pe primele locuri în topul vitezei conexiunilor la rețea, iar în cazul zonelor urbane, procentul de conectare trece de 60%. De asemenea, două din ziarele au renunțat la ediția tipărită și sau mutat exclusiv online, ceea ce a rezultat diferența pe care trecerea la un mediu de difuzare exclusiv electronic le are asupra materialelor publicate.

II.3 Comunicarea mediată de calculator

Odată cu apariția comunicării mediate de calculator și a internetului, omenirea experimentează o nouă revoluție informațională. Abilitățile oamenilor de a stoca și a distribui informație au crescut la niveluri de neimaginat acum două decenii. Acest lucru a adus schimbări în toate domeniile. Oamenii pot să se informeze mult mai ușor, să compare costuri, caracteristici sau performanțe, să ia parte în comunități virtuale construite în jurul unei idei, a unei pasiuni, a unui interes comun. Comunicarea mediată de calculator (CMC) contribuie substanțial la alunecarea în irelevanță a granițelor între țări și poate apropia oameni în pofida distanțelor sau a obstacolelor geografice.

Unul dintre domeniile care au resimțit din plin această schimbare este presa, în special presa tipărită. În această lucrare voi puncta cele mai importante schimbări apărute în peisajul informațional actual, creat și extins zi de zi de CMC și internet. Obișnuite cu un cvasi-monopol al informației de calitate, ziarele trebuie să se adapteze la această situație, în care nu mai sunt sursa principală de informație, ci doar una dintre multe altele. De această adaptare depinde viitorul presei așa cum o cunoaștem astăzi. Dezbaterea cu privire la viitorul ziarelor tipărite este în plină desfășurare. Opiniile variază, de la autori care consideră că jurnalismul nu se va transforma fundamental, ci va încorpora doar elementele multimedia pe care calculatoarele și internetul le facilitează, la cercetători care consideră că dezvoltările tehnologice nu au fost încă înțelese și integrate de instituțiile de presă. Există și susținători ai reconfigurării întregului peisaj media, odată cu democratizarea producerii și distribuției de informații.

De asemenea, principalele accepțiuni și modele de lucru din domeniul comunicării mediate de calculator vrând să arăte de ce ea nu se aplică doar la calculatoarele personale, ci la o multitudine de dispozitive electronice (telefoane mobile, tablete, mp3-playere, televizoare, console de jocuri) care au pătruns în toate aspectele cotidiene ale vieții noastre. Comunicarea mediată de calculator a determinat schimbări într-o mulțime de domenii. Proiecte industriale de anvergură, cum ar fi construirea avioanelor Airbus, au devenit fezabile din punct de vedere economic odată ce echipele care produceau diferitele componente au putut să comunice constant în timp real și să lucreze simultan cu aceleași baze de date. Cei plecați în străinătate sau aflați departe de familii au descoperit un nou mod de a comunica, rapid, simplu și ieftin prin intermediul internetului, așa încât relațiile din cadrul unei familii sau a unei comunități se pot păstra indiferent de locul fizic în care se află oamenii. Colaborarea academică, unul dintre scopurile originale ale creării primei rețele de calculatoare, ARPANET, precursoarea internetului, a devenit astăzi mult mai facilă, comunicarea între cercetători și publicarea ulterioară a rezultatelor cercetării fiind mult ușurată de rețelele de comunicații moderne și în special de internet (vezi numărul mare de baze de date online, care reunesc articole din reviste științifice și academice, mare parte dintre ele publicate doar pe internet).

Jurnalismul a resimțit din plin schimbările pe care acest nou tip de comunicare le-a adus, mai ales în cazul presei scrise. Ziarele, colonizând internetul, au descoperit un public potențial imens, dar și faptul că nu mai aveau monopolul informației cu care au fost obișnuite zeci de ani. Au realizat că, pe internet, pot face mai mult cu imagini și text decât pe hârtie, dar și că internetul le distruge modelul economic vechi de sute de ani. Au înțeles treptat că pot folosi noua putere a maselor, cu fiecare om care are la el un telefon cu o cameră foto un potențial reporter, dar au realizat și că internetul oferă cititorilor posibilitatea să aleagă ce articole vor să citească, în felul acesta distrugând tiparul încetățenit în care secțiunile de ziar cele mai citite (sport, monden) plăteau pentru investigații prelungite sau reporteri în străinătate.

Presa este într-un moment de cumpănă. Dacă ziariștii vor putea concepe noi modele economice și vor putea determina publicul să consume materiale de calitate, analize aprofundate sau investigații serioase, iar problemele legate de anonimitate și de pierderea monopolului dintr-o anume zonă geografică vor fi depășite, jurnalismul de presă scrisă va supraviețui și va prospera. Dacă aceste probleme se vor demonstra prea complicate, ziarele așa cum le cunoaștem astăzi vor dispărea treptat, iar oamenii vor fi siliți să caute și să inventeze alte instrumente pentru a acoperi rolurile lăsate libere în societate.

Redacțiile și patronii ziarelor tipărite ar trebui să își schimbe modul de gândire despre produsul muncii lor. Acesta nu ar trebui să fie ziarul tipărit, ci informația, independent de mediul de difuzare. Ineficiența distribuției ziarelor, costul mare per exemplar și schimbarea modului în care publicul își obține informațiile:

în Statele Unite internetul a depășit ziarele ca sursă de informații curente, iar în cazul tinerilor de până în 30 de ani se plasează chiar pe primul loc, înaintea televiziunii.

va duce inevitabil la restrângerea drastică a numărului de cititori al ziarelor tipărite.

O speranță există însă, dar este legată, ironic, tot de dezvoltarea unor noi tehnologii (e-paper, accesul la internet de bandă largă facil și ieftin) care ar putea prelua avantajele ambelor medii de difuzare – tipărit și online – și să le îngemăneze într-un produs nou. Viitorii câțiva ani ne vor arăta dacă această idee va deveni realitate.

II.4 Legislație, etică și deontologie

Internetul, ca nou mediu de informare, a năvălit peste utilizatori fără manual de utilizare, fără reguli clare de folosire și fără o autoritate centrală care să decidă ce e bine și ce e rău. Informația a devenit aproape peste noapte disponibilă tuturor, de cele mai multe ori gratuit. Regulile de comportament în societate, rafinate în sute de ani, puteau fi aruncate la gunoi din umbra anonimității oferite de un nickname pe un forum. Trăiam cu toții epoca vestului sălbatic pe internet.

Deși pentru noi, împătimiții de navigare, internetul pare că a existat dintotdeauna, adevărul e că această rețea globală abia și-a depășit copilăria tumultoasă. Odată cu timpul au început să apară reglementări ale modului în care putem folosi internetul. Statele Unite au reacționat până la urmă și au început să creeze legislația necesară, utilizatorii diferitelor comunități și-au creat seturi de reguli pentru comportamentul în spațiul virtual iar subiectul nostru de studiu, ziarele online, au început să hotărască ce e acceptabil și ce nu în munca pe internet.

În esență, jurnaliștii care lucrează pentru ediții online se confruntă cu aceleași probleme ca și colegii lor din presa scrisă sau audiovizuală. După o perioadă de început, mai sălbatică, legislația relevantă a început treptat să fie adaptată pentru uzul pe internet. Din ce în ce mai mult instanțele de judecată văd internetul ca pe o evoluție a celorlalte medii de informare și creează, prin deciziile lor, precedentele, jurisprudența necesară pentru aplicarea legilor și în cazul publicațiilor online. Cu toate acestea, această evoluție nu înseamnă ca internetul nu pune probleme de interpretare în ceea ce privește aplicarea legilor existente sau crearea unora noi. Aparenta ubicuitate a internetului, ușurința accesării informațiilor, posibilitatea apariției și a dispariției aproape instantanee a datelor creează noi dificultăți, atât legale cât și etice. Codurile deontologice, legislația și practica judiciară trebuie adaptate acum unui alt mediu de informare în masă. În sine această adaptare nu ar fi nimic nou, același lucru întâmplându-se și la apariția radioului sau a televiziunii. Diferențele constau în audiența globală, viteza și fluiditatea mediului online. În doar 15 ani s-a trecut de la ediții statice ale ziarelor tipărite la bloguri, jurnalism colaborativ, televiziuni online, acoperire mediatică neîntreruptă, fluxuri rss, convergență media și veșnice discuții apocaliptice despre moartea presei tipărite.

Mediul este într-o schimbare perpetuă, iar practicile judiciare sau codurile de conduită, prin definiție create și adoptate într-o perioadă mai lungă de timp, se străduiesc să se adapteze din mers acestei continue schimbări. Mai mult, aceste modificări de legislație și deontologie trebuie gândite, pentru prima dată, în contextul unei audiențe care depășește granițele naționale. Publicul potențial global al unui site sau blog aduce cu el probleme inedite pentru legislatori sau deontologi, care trebuie să conceapă legi și reguli aplicabile în cazuri în care jurisdicția este neclară. Aceste dificultăți sunt recunoscute și de actorii acestui nou mediu de comunicare (bloggeri, jurnaliști care lucrează pentru publicații online), astfel apărând și încercările de auto-reglementare.

Direcția în care vor merge aceste încercări legislative sau etice nu poate fi prevăzută, la fel cum nu poate fi anticipată nici direcția de dezvoltare a internetului. Cei care participă la această dezbatere și încearcă să creeze instrumentele de reglementare pot fi asemănați cu surferii, care, deși se află pe creasta valului, nu îl controlează și nu știu încotro îi va purta. De un singur lucru putem fi siguri: acest val al schimbării în media, adus de explozia internetului, nu își va încetini înaintarea.

II.5 Schimbările din presă determinate de internet

Trecerea de la o societate industrială la una informaționala a modificat fundamental modul în care informația ajunge la oameni. Ziarul (cotidianul, mai ales) era instrumentul potrivit pentru a livra informație către un număr foarte mare de cititori într-un timp rezonabil.

Apărut odată cu revoluția industrială, a împrumutat din atributele producției de masă: conținutul era fix (același pentru toți), multiplicat într-un număr imens de exemplare, livrat printr-o rețea complexă de distribuție pe o suprafață care putea atinge dimensiunile unui stat. Acest model de realizare și distribuție a ziarului (unicul viabil în acea perioadă) a dus la multe dintre regulile ”imuabile” ale jurnalismului (cum ar fi deadline-ul sau nevoia de încadrare a textelor într-un anumit spațiu limitat).

Aceste reguli, stabilite în urmă cu sute de ani, sunt încă urmate de presa tipărită, deoarece, în esență, nimic nu s-a schimbat în modul de împachetare și livrare a informațiilor către cititori față de acum 200 de ani. Produsul (articolul, ziarul) trebuia să fie terminat pentru a putea fi tipărit și distribuit. Radioul și televiziunea au preluat în mare parte același model, cu tot cu temutul deadline, pentru că sunt și ele canale unidirecționale de transmitere a informației, cu prea puțină interactivitate.

La urma urmei, un reportaj trebuie finalizat pentru a fi difuzat pe post. Internetul este primul mediu de difuzare a informației, după Agora elenă, care profită de pe urma interactivității. Una dintre caracteristicile esențiale ale internetului – faptul că e online, că e disponibil tot timpul, că e conectat întotdeauna – face ca deadline-ul să nu mai existe.

Presiunea de a publica primul crește enorm. Asta înseamnă că noii diseminatori de informație (bloggeri în special) nu își mai văd articolele ca finalizate, iar jurnalismul (dacă suntem de acord că cel puțin o parte din bloguri sunt presă) devine un proces care nu livrează un produs finit, ci invită la discuție. Procesul e în cazul acesta produsul pe care blogerii îl dau către public, iar acest proces este îmbunătățit de contribuțiile celor care participă la dezbatere. În acest caz, cel ce scrie articolul furnizează informațiile de context, datele disponibile și explică ce nu se știe, bazându-se pe contribuțiile comunității pentru a îmbunătăți materialul.

Ușurința cu care, pe internet, se poate actualiza și completa un articol, este esențială pentru ca acest sistem să poată funcționa. Ziarele tipărite nu au acest lux; odată tipărit articolul, el nu mai poate fi modificat (decât în societatea distopică imaginată de George Orwell în 1984). Putem spune că jurnaliștii tradiționali își văd produsul ca final în timp ce mulți bloggeri și jurnaliști online consideră că materialele lor sunt într-un perpetuu stadiu beta. O problemă a acestui transformări este că, sute de ani, oamenii au fost antrenați să vadă un articol de ziar ca fiind versiunea finală.

Această obișnuință se aplică și articolelor apărute în jurnale online sau bloguri. Dezobișnuirea, de-învățarea, va lua timp. Apariția ziarului tipărit a dus la instituționalizarea distribuției, pentru că această distribuție era scumpă. Instituțiile de presă și-au construit un capital de încredere, care era de altfel principalul lor mijloc de atragere și menținere a audienței. Odată cu ieftinirea până aproape de gratuitate a distribuției, adusă de răspândirea internetului, se afirmă un nou model de jurnalism, cel cooperativ, în care încrederea poate fi acordată nu doar unei instituții (produsului acelei instituții, de pildă cotidianul New York Times), ci procesului prin care informația este publicată și verificată.

Nu există vreun blog care să poată face concurență ziarului New York Times, dar un grup de bloguri, împreună cu o listă de oameni pe Twitter, poate face acest lucru. Ziarele tipărite din țările dezvoltate se confruntă cu o serie de probleme complicate, care le amenință, în ultimă instanță, însăși existența. Dintre toate mediile de comunicare în masă, ziarele au cei mai mulți reporteri, descoperă cele mai multe subiecte originale, au cea mai mare influență în impunerea unor subiecte pe agenda publică. Un studiu al Pew Center for Excelence in Journalism arată că, într-un oraș mare ca Baltimore, cele două ziare importante (unul generalist și celălalt specializat pe economie și justiție) sunt încă responsabile de 61% dintre subiectele jurnalistice noi. Posturile de televiziune au 28%, posturile de radio 7% iar New-media aduce doar 4% dintre subiectele noi.

Pe lângă dominația ziarelor în găsirea subiectelor demne de a fi relatate, un studiu realizat de Klaus Schönbach, Ester de Waal și Edmund Lauf arată că dacă sunt comparate cu jurnalele online, ziarele tipărite sunt mai eficiente în deschiderea orizonturilor celor care le citesc, în familiarizarea lor cu subiecte sau evenimente de care nu s-ar fi interesat altfel.

Această calitate a presei tipărite se adaugă celei de cenzor și critic al puterii (administrative, politice, comerciale) și ne arată importanța rolului pe care ziarele și-au construit-o în societățile democratice în ultimele patru secole.

O cercetare ulterioară poate completa acest tablou prin folosirea unor variabile extrinseci (de pildă cantitatea de conținut scrisă de un ziarist sau modul de organizare al redacției). Calitatea jurnalistică nu este determinată de preferințele consumatorilor. Distincția între un ziar tabloid (care, după Dicționarul Oxford, este un ziar ce conține în special articole senzaționaliste, ajutate de multe imagini și elemente grafice) și unul quality (despre care tot Dicționarul Oxford ne spune că este un ziar care tratează serios probleme serioase și are standarde editoriale înalte) este dată tocmai de calitate, atât a articolelor cât și a ziarului ca întreg.

Variabilele urmărite sunt:

Pagina pe care este tipărit articolul (doar pentru edițiile tipărite)

Prezența sau absența imaginii

Tipul materialului (Știre, Relatare, Editorial, Comentariu, Feature, Reportaj, Anchetă, Interviu)

Sursa informațiilor (primare, secundare – agenții de presă, alte ziare/siteuri/televiziuni)

Localizarea (național sau internațional)

Editorializarea (termenul poate fi înlocuit cu obiectivitate)

Omogenitatea (termenul poate fi înlocuit cu echilibru)

Care a fost evoluția a patru cotidiene naționale din România între 1995 și 2010?

Întrebările de pornire a cercetării au fost:

A scăzut calitatea jurnalistică a cotidienelor naționale românești odată cu apariția, mai apoi impunerea internetului ca nou mediu de comunicare în masă?

Există o diferență semnificativă între calitatea jurnalistică a ziarelor tipărite față de edițiile online ale acelorași ziare?

Trecerea de la o publicație tipărită la una exclusiv online influențează în vreun fel calitatea jurnalistică?

La prima întrebare răspunsul este nuanțat.

Pentru a putea face o analiză împărțim calitatea unei publicații în două: calitatea articolelor și calitatea ziarului în ansamblu. Analiza calității articolelor a dezvăluit, pentru cele patru ziare urmărite, o evoluție diferențiată.

Singurul ziar care a avut o scădere constantă de calitate a fost Ziua. Cotidianul și Evenimentul Zilei au avut o creștere a calității articolelor în 2003 dar au regresat în 2010. Adevărul a parcurs drumul invers, cu o scădere a calității în 2003 și o creștere a acesteia în 2010.

În ceea ce privește calitatea ziarelor în ansamblu, aceasta a crescut în general, dar această creștere este, pentru trei din cele patru ziare (Adevărul, Cotidianul și Ziua), de folosirea mai sistematică a elementelor grafice, pentru că altfel, calitatea editorială a ziarelor (excluzând partea de imagine) a scăzut accentuat între 2003 și 2010 la toate ziarele în afară de Evenimentul Zilei. A doua întrebare la care s-a căutat răspuns este dacă există o diferență semnificativă între calitatea edițiilor online față de cele tipărite ale aceluiași ziar.

Din cauza dispariției arhivelor anului 2003 pentru două dintre ziarele studiate (Cotidianul și Ziua), răspunsul nu este unul definitiv deoarece se bazează pe analiza a doar două cotidiene, Adevărul și Evenimentul Zilei. În cazul acestor două ziare, calitatea articolelor a fost constant ușor mai bună în cazul edițiilor online față de cele tipărite.

Articolele din edițiile online au fost, în general, mai echilibrate, au avut mai multe surse și au prezentat evenimentele din mai multe unghiuri. Diferențele nu sunt, e adevărat, foarte mari, dar ele există. În ceea ce privește calitatea ziarelor în ansamblu, ambele cotidiane au înregistrat scoruri mai bune în 2010 față de 2003, dar, dacă în cazul Evenimentul Zilei această creștere este bazată pe îmbunătățirea mai multor parametri (procentul de articole de substanță, numărul mai mare de articole care tratau subiecte internaționale, folosirea sistematică a elementelor grafice pentru susținerea articolelor), în cazul Adevărul scorul mai bun se datorează în exclusivitate folosirii imaginilor pentru potențarea materialelor publicate – la celelalte elemente din formulă scorul ziarului Adevărul a scăzut între 2003 și 2010).

A treia și ultima întrebare pe care a formulat-o la începutul este dacă renunțarea la ediția tipărită și trecerea la o ediție exclusiv online are vreo influență asupra calității ziarului.

Pentru acest lucru s-a ales, de la început, și s-au analizat două ziare (Cotidianul și Ziua) care au făcut această trecere la sfârșitul anului 2009. A reieșit că renunțarea la ediția tipărită și păstrarea exclusiv a unei ediții online duce la o scădere a calității materialelor și a conținutului editorial, dar la o creștere a numărului de articole care se bazează în relatarea subiectului, pe lângă text, pe imagini și alte elemente grafice.

În ultimii ani, numarul cititorilor de presa online a crescut de circa patru ori. Informatia actualizata la minut si posibilitatile multimedia sunt avantaje clare fața de un ziar tiparit. Odata cu media online, numarul ziarelor vandute pe tarabe dar si a abonamentelor a scazut drastic.

Romania sta foarte bine la numarul de site-uri de stiri. Aproape fiecare publicatie, post de radio sau televiziune are o versiune online. Ziare.com, portal Web care ofera link-uri catre publicatiile romanesti pe Internet, numara in baza sa de date 543 de titluri – de la site-uri independente de stiri, la versiuni electronice ale marilor cotidiene si site-uri de Web ale posturilor de radio si televiziune.

In Romania prima publicatie pe internet a fost revistapresei.ro, in anul 2000, care mai tarziu in anul 2004 devine HotNews.ro.

II.6 Statistici privind traficul pe internet

 Dacă în urmă cu cațiva ani edițiile electronice ale principalelor publicații existau mai mult de formă, acum acestea înregistrează în cele mai multe cazuri o audiență mai mare decât cea a edițiilor tipărite. În timp ce audiența ziarelor pe print este în scădere, numărul vizitatorilor pe edițiile electronice crește de la o lună la alta.

Analizând titlurile din presa americană din anul 2005, principala intrebare pe care și-o pun analiștii care au întocmit raportul este urmatoarea: ar putea fi 2006 anul dispariției presei scrise americane? Evoluția din 2005 a presei americane poate fi caracterizată de declinul numărului de cititori, de scăderea veniturilor și scăderea cotației bursiere cu 20%. Această situație l-a determinat pe fostul decan al Facultații de Jurnalism din cadrul universitații Columbia Tom Goldstein, să declare că “fără un raspuns urgent la schimbarea mediului de afaceri și din societate, presa riscă curând dispariția”.

Conform , puterea in jurnalism se mută de la jurnaliști, de la gatekeeperi la ceea ce publicul iși doreste. Audiența gliseză de la canalele de comunicare tradiționale, presa, televiziunea, către noua media, media online. (Stavre Ion, 2010, 10).

 Audiența cotidienelor online determină dublarea audienței generale a Internetului, conform unui studiu realizat de Nielsen/NetRatings pentru Asociația Cotidienelor din America (NAA), citat de ediția online a revistei de afaceri Forbes. În cea de-a doua jumătate a anului 2007, utilizatorii au vizualizat 2,7 miliarde de pagini web pe lună, ceea ce reprezintă o crestere fata de cele 2,5 miliarde de vizualizări inregistrate în aceeași perioadă a anului trecut. În ultimele șase luni ale lui 2007, peste 59 de milioane de utilizatori au vizitat edițiile online ale ziarelor, ceea ce reprezintă 37% din totalul de internauți activi. Cititorii accesează edițiile online ale cotidienelor in numar record pentru a se informa cu privire la știri de maximă importanță sau pentru cele locale”, a precizat John F. Sturm, directorul executiv al NAA.

  Cititorii actuali de presă din Romania aleg edițiile tipărite ale ziarelor pentru a se informa, în proporție de 80%, dar 7 % dintre ei nu le cumpără, iar mai mult de jumatate dintre cititori alocă mai puțin 10 lei pe lună cumpărării presei.
 În plus, tinerii cu vârste cuprinse intre 15 si 20 de ani sunt cei mai fideli cititori de ediții online ale publicațiilor, doar 58 % alegând să citească varianta tiparită a publicațiilor, se arâtă în raportul ‘Evaluarea nivelului de competență în mass-media’, publicat în iunie 2008 și realizat de Agenția de Monitorizare a Presei și IMAS Principalele cotidiene romanești Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Adevărul, România Liberă, reușesc să adune împreună 2.085.000 de cititori, în timp ce edițiile online ale acestor cotidiene inregistrează 2.125.000 vizitatori unici pe lună, potrivit datelor Studiului de Audiență și Trafic pe Internet (SATI). Internetul Românesc cuprinde în jur de 35.000 site-uri care afișează un total de 400 milioane de pagini. Importanța presei online se regasește și in clasemente. Topul trafic .ro al celor mai vizitate 30 site-uri din România include 12 site-uri de presă clasică. Trafic.ro (instrument de măsură neoficial, dar acceptat de piața înainte de apariția primelor date ale Studiului de Audiență și Tiraj pe Internet, include în categoria „Mass media” 894 de site-uri, cu un total de 66 de milioane de pagini servit    

  Top 10 ediții online calculat în baza numărului de vizitatori absolut unici pe lună, scoate în evidență trei zone distincte: zona site-urilor de sport și a site-urilor publicațiilor de tip tabloid (ocupând prima parte a clasamentului), zona agregătoarelor de știri (ocupând mijlocul clasamentului) și zona cotidienelor generaliste (ocupând ultima parte a clasamentului)

În decembrie 2009 editorialele de pe site-ul Gândul au atins peste 70000 de accesări de fiecare.Tirajul vândut al ziarului Gandul nu depășește 15000 de exemplare (www.hotnews.ro)

Site-urile ziarelor și televiziunilor, dar și agregatoarele de informație de top ajung la un trafic de ordinul a 50000 de utilizatori unici pe zi, cu vârfuri peste 100.000, in cazul primelor site-uri, de felul GSP.ro . Competiția cu presa clasică, cu mijloacele acesteia, este inutilă, fiindcă brandurile electronice ale acesteia beneficiază de o producție de conținut copleșitoare cantitativ(www.mediaindex.ro).

Treptat, cei ce folosesc calculatorul pentru comunicare și navighează pe Internet ar putea să dispună de posibilitatea de a se desprinde de lumea reală și, de aceea, ar putea apare probleme de adaptare socială, probleme de comunicare în grup și probleme cu familia, cu școala, cu colectivul cu care lucrează. Problema reală care poate apărea este că cei care folosesc calculatorul și navighează pe Internet văd calculatorul ca pe un interlocutor obedient și nu ca pe un dispozitiv tehnic.

Lumea virtuală, care poate fi construită prin intermediul TIC, poate deveni un drog pentru individul insuficient educat social și insuficient instruit. Noile tehnologii de comunicare sporesc considerabil capacitatea indivizilor de a se exprima în spațiul public, în schimb, limitează participarea indivizilor la comunicarea politică și, implicit, la dezbaterea publică a deciziilor politice. Paradoxal, spațiul public este diminuat tocmai prin extinderea accesului și a participării indivizilor la acesta. Acest fenomen se explică prin faptul că extinderea accesului în spațiul public – prin intermediul noilor tehnologii – generează o fragmentare excesivă a spațiului public și apariția așa-numitelor “sfericule” sau “spații parțiale”, fără legătură unele cu altele. În condițiile proliferării experiențelor individuale în spațiul public, interesul public nu mai poate fi negociat.

Proliferarea noilor tehnologii de comunicare nu a consolidat participarea politică a publicului. Pe de altă parte, noile tehnologii nu au eliminat inegalitățile nici în privința accesului la spațiul public. Numeroși autori atrag atenția asupra diferențelor de resurse dintre cei care se limitează, de exemplu, la televiziune pentru a obține informație politică și cei dotați cu dispozitive comunicaționale sofisticate și de ultimă generație. În “Raportul PNUD14 privind dezvoltarea umană în anul 2001” se arată că separarea tehnologică nu trebuie să urmeze separația existentă între bogați și săraci. În realitate mai mult de 96% din calculatoarele conectate la Internet provin din țările bogate în care trăiește numai 15% din populație.

Apariția Internetului ca un nou “medium” de comunicare a generat dezvoltarea unor noi structuri și practici democratice. Literatura cu privire la democratizarea comunicării politice prin intermediul Internetului a luat o amploare deosebită, dezbaterea actuală fiind centrată pe probleme ca: • Internetul și depășirea limitelor mass-media tradiționale. Din perspectiva democrației, mass-media înseamnă, pe de-o parte, o extindere considerabilă a accesului la spațiul public și, implicit, la informația politică și, pe de altă parte, limitarea participării politice a publicului.

Afirmația potrivit căreia mass-media diminuează participarea politică nu se referă la faptul că publicul participă la construcția agendei publice indirect, prin forme mediate precum sondajele de opinie și intervenția “clasei mediatice” (jurnaliști, analiști, oameni politici, personalități publice, lideri de opinie ș.a).

E vorba de faptul că mass-media – dependente fiind de procesele pieței – optează pentru anumite practici de mediatizare care pot stimula apatia politică a publicului În aceste condiții, cercetătorii investighează potențialul Internetului de a stimula participarea politică prin posibilitatea pe care o oferă utilizatorilor de a interacționa direct (“one to one”) cu instituțiile și actorii politici, membri ai diferitelor comunități și grupuri sociale. • Internetul și demonopolizarea informației politice. Stimularea participării oamenilor la dezbaterile politice depinde în primul rând de creșterea interesului pentru fenomenul politic.

O problemă de actualitate se referă la Internet ca sursă de informații politice ca “alternative” la informația furnizată de mass-media tradiționale. Implemetarea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor nu aduce automat avantaje pentru toți cetățenii, practica a demonstrat că, pentru majoritatea inovațiilor tehnologice, beneficiile și costurile sunt inegal distribuite: în timp ce unii indivizi sau grupuri obțin mari avantaje, alții pot fi serios dezavantajați (pierderea locului de muncă sau "erodarea" calificării).

Internetul și dezvoltarea democrației locale. Potențialul interactiv al Internetului se manifestă și în capacitatea acestui canal de a furniza mult mai multă “informație identitară” decât mass-media tradiționale, ceea ce va intensifica interacțiunile dintre instituțiile locale și cetățeni.

Internetul – o sursă de comunicare a discursului politic. Una dintre problemele controversate ale comunicării politice actuale se referă la posibilitățile pe care le au oamenii politici de a se adresa direct electoratului astfel încât discursul politic să nu fie “interpretat” și “adaptat” de jurnaliști la necesitățile unui “eveniment mediatic”. Din acest punct de vedere, Internetul ar putea ameliora circulația publică a discursului politic în măsura în care liderii politici și partidele integrează Internetul printre practicile de comunicare politică. Se poate ca actorul politic să se adreseze națiunii prin Internet, fiecare ascultător putând la rândul său să evalueze pozitiv sau negativ cele comunicate și să-și transmită opiniile în timp real. Histograma evaluărilor va apărea în apropierea celui care vorbește.

O asemenea realizare tehnică va determina anularea ambiguităților, retorica goală, dar și reacții prompte la teme de interes general. Problema devine cu atât mai complexă cu cât mediul socio-politic este marcat de multiple interese și de provocările pe termen lung privind tranziția la "noua economie", globalizarea și dezvoltarea durabilă. Utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor poate contribui substanțial la îmbunătățirea relației complexe guvern-cetățeni, având in vedere faptul că cetățenii cu un anumit nivel de educație pretind o transparență și o eficacitate măsurabile a serviciilor publice, servicii care să le satisfacă cerințele și exigențele de calitate, la costuri cât mai scăzute cu putință. Guvernele, pe de altă parte, sunt conștiente de faptul că nu își pot pune în aplicare politicile, oricât de bune ar fi acestea, fără suportul efectiv al cetățenilor. Acest aspect devine critic în situațiile în care guvernele respective au de implementat reforme majore la scară economico-socială sau trebuie să răspundă unor provocări pe termen lung ( dezvoltarea durabilă și globalizarea). Tot mai mulți cetățeni se consideră îndreptățiți: să fie informați și să înțeleagă informația comunicată de administrația publică; să participe la procesul de luare a deciziei privind politicile guvernamentale naționale/ locale și de furnizare a serviciilor publice și să li se ia în considerare opiniile exprimate; să beneficieze de servicii publice conforme cu cerințele.

În prezent asistăm la o explozie informațională determinată de dezvoltarea Internetului. Statisticile recente indică o convergență absolută a tuturor mediilor de comunicare spre Internet. Dacă televiziunea a favorizat convergența presei, fotografiei și filmului, Internetul a determinat atragerea în aceeași convergență și a televiziunii, creându-se mass-media cu un caracter general. Internetul a devenit interfața primară de comunicație.

Oamenii accesează rețeaua mondială de comunicație (Extranet) pentru a se informa sau pentru a se distra, se conectează la rețeaua locală (Intranet) a propriilor companii pentru a căpăta informațiile de care au nevoie în activitatea cotidiană, pentru a comunica cu colegii sau pentru a încheia afaceri cu clienți și furnizori.

CAPITOLUL III

PRESA ONLINE ASTĂZI ȘI PERSPECTIVELE EI ÎN ROMÂNIA

III.1 Jurnalism online

Încă nu se poate vorbi de un consens asupra accepțiunii de jurnalism online la nivel global, despre un jurnalism electronic universal, cu acte în regulă, practicat și perceput la fel în orice colț al lumii. În România, cu atât mai mult, adaptarea la această nouă față a jurnalismului pare să se instaleze mai greu. Pentru că nu e suficient să ai un website sau un format electronic al ediției print. Jurnalismul online implică mai mult de atât. E nevoie de adaptarea jurnaliștilor la nevoile celor care consumă presa online. Pe calculator scanăm, nu citim. Selectăm, triem, apoi frunzărim informațiile.

Lucian Popescu nota ironic într-un material din Dilema Veche că toată lumea pare să știe cu ce se mănâncă „jurnalismul online”. O posibilă semnificație a jurnalismului online nu ar fi greu de formulat:

Jurnalismul online este jurnalismul care are ca mediu de difuzare un mediu online.Însă, din punctul nostru de vedere, e mult prea vagă. În mediul de difuzare online, astăzi, mai toate publicațiile, posturile tv și radio își postează conținutul, dar jurnalismul online are o serie de caracteristici prin care se diferențiază de jurnalismul clasic.

Jurnalismul online înseamnă, de asemenea, un mod diferit de tratare a informației și un mod diferit de organizare a conținutului. Structura nonlineară, link-urile, elementele care stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting media online de alte tipuri de jurnalism.

Tocmai pentru că în cadrul presei online românești avem de-a face cu publicații cu conținut identic precum în ediția tipărită sau cu prea puține diferențe, iar cele cu conținut exclusiv online se pot număra pe degete, definiția jurnalismului online nu este una foarte clară. Căci nu putem vorbi de jurnalism online, atâta timp cât jurnalistul habar nu are cum să folosească un calculator ori să încarce un material sau în cazul în care materialele nu sunt adaptate mediului electronic.

III. 2 Mediul de publicare

Cotidianele pot avea titluri dramatice și conținut bombă, dar nu sunt deosebit de dinamice. Între cititori și ziare se formează o relație oarecum statică. Misiunea cotidianelor este de a găsi formula corectă pentru a defini care sunt aspectele care îl atrag pe cititor și de a se folosi de cât mai multe în fiecare ediție. În cazul în care cititorul va regăsi în ziar cât mai multe materiale care îl atrag, va cumpăra publicația. Odată ce au toate informațiile adunate și selectate, jurnaliștii nu-și doresc decât să le împartă cu cititorii, cât mai rapid posibil. Procesele de publicare a produselor mass-media tradiționale sunt destul de complexe. Publicarea unui cotidian în volum mare reprezintă o afacere complicată care necesită sincronizarea mai multor activități diferite, realizate de multe persoane.Cu toate acestea, ca un instrument de diseminare a informațiilor, este încă destul de brut.În opinia lui Mike Ward, prin modul de publicare online se pot deschide foarte ușor noi drumuri atât în diseminarea de informații cât și în construirea unei relații mai dinamice cu cititorul. Pe Web există posibilitatea de a actualiza știrile și orice alte pagini simultan și în mod repetat, minut cu minut.

III. 3 Interactivitatea

Tonul interactivității este dat de felul în care informația circulă. Mariana Brandl-Gherga prezintă cele trei modele ale interactivității: modelul uni-direcțional, modelul bidirecțional și multi-direcțional. Dacă modelul uni-direcțional este folosit de presa scrisă și audiovizual, iar publicul nu poate decât să urmărească sau nu informația, cel bidirecțional dă posbilitatea utilizatorului să aleagă ceea ce consumă, acesta preia controlul asupra consumului și intră în dialog cu jurnalistul pe forumuri. Ultimul model, cel multidirecțional, elimină jurnalistul ca filtru al informației, utilizatorii comunică între ei, iar jurnaliștii pot afla care sunt nevoile și interesele publicului.

Pentru că mediile tradiționale au foarte puține modalități de interacțiune, Internetul este îmbrățișat de tot mai mulți dintre utilizatori, acesta oferă o arie mult mai largă de dialog între cei ce produc informația și public.

Chiar daca în presă conținutul este cel mai important, pe Internet, cititorul este cel care dictează, prin comentarii și reacții acesta alege ce și cum vrea să primească. Publicatiile online nu trebuie sub nicio formă să neglijeze cerințele publicului. Este un fel de rețetă a supraviețuirii în spațiul online. Dacă în cazul media-tradiționale, publicul și-a înțeles rolul de a asculta și a urmări informația, la fel și utilizatorul de media online (publicații online sau versiuni online ale unor publicații tipărite) și-a înțeles rolul, fiind conștient de nevoile și posibilitățile oferite de mediul online. Până la urmă, site-urile își pliază conținutul pe cererile și așteptările cititorilor, este o garanție că aceștia vor reveni.

III. 4 Noul rol al cititorului de presă

Existența jurnalismului online le permite atât jurnaliștilor cât și cititorilor să intervină în actul jurnalistic și să acceseze informația mult mai rapid. În cadrul jurnalismului online pot apărea noi perspective, genuri de materiale, spre exemplu, cititorii pot contribui la realizarea unor povești jurnalistice prin dezvăluirea propriilor experiențe legate de subiect.

Iată cum prezenta în 2005, Juan Antonio Giner, președinte și fondator al Innovation Media Consulting Group, viitorul știrilor, conform Centrului Media al API:

„Jurnalismul viitorului se va baza pe antreprenoriat social, iar noul adevăr va fi cel autentic. Viitorul știrilor va fi unul măreț, global, transparent, acestea vor fi accesibile oricând, în orice loc și cu ajutorul oricărui instrument. Participarea publicului va fi bazată pe conversație și nu doar pe lectură”.

În același material se redă și imaginea ziarelor viitorului. Acestea vor avea mai puțin personal, dar și un format mai mic și mai puține influențe, vor fi specifice sau de nișă, legate automat de alte media și modurile prezente predominante vor fi cele de expunere, narative și investigative.

Odată cu dezvoltarea Internetului apare și la noi această nouă formă de jurnalism, nouă pentru români, căci americanii au depășit de ceva timp faza incipientă a jurnalismului digital. Cu ajutorul Internetului, formele de jurnalism cunoscute până acum se pot imbunătăți. Informațiile globale pot fi mai ușor accesate, iar interactivitatea nu mai reprezintă o problemă ci un instrument de mare ajutor. Cu toate elementele inedite, jurnalismul online ajunge să îi atragă pe cei ce nu erau interesați de jurnalismul clasic.

Jurnalismul pe Internet aduce cu sine anumite riscuri. Conform Marianei Brandl-Gherga, autenticitatea conținutului, verificarea surselor, acuratețea și adevărul, pot fi puse sub semnul întrebării, dacă cineva intenționează să dezinformeze prin intermediul Internetului. Dacă în presa tipărită știrile erau actualizate abia a doua zi, în cadrul mediului online actualizările sunt permanente, viteza se numără printre principalele aspecte ale acestui mod de a face presa.

Industria media se modifică. Furnizorii de știri nu mai sunt doar ziarele, televiziunile tradiționale, ci chiar organizații care folosesc Internetul ca mijloc de comunicare în masă și ca mijloc de informare la scară largă. Ziarele informează pe un spațiu restrâns, unele din ele la scară națională. Știrile online pot servi unor arii mari de consum, din moment ce nu există nici o formă de restrângere.

Jurnalismul online în România se află într-o continuă revoluționare. Aproape toate publicațiile au și variantă online, fie că e vorba de ziare, reviste sau radio și televiziune.

Specialiștii spun că aceste site-uri fac parte din categoria „shovelware”.Această categorie desemnează acele site-uri care „aruncă” informația tradițională, existentă și în publicația scrisă, pe pagina de Web”.

III.5 Jurnalismul lui 2016

Publicul de online, și nu numai, înțelege și apreciază vocile distincte de autori. Acestea se manifestă adesea sub forma narațiunii. Știrea seacă, în care elementul cel mai important este enunțat la început, nu a murit, dar supremația ei este pusă în discuție de ceea ce se întâmplă pe Facebook, pe bloguri și chiar în publicațiile clasice. Exemplele din comunicarea autohtonă sunt prea numeroase pentru a le mai pomeni.

Jurnalismul longform/ slow journalism:

Primul termen este mai cunoscut și mai explicit decât ultimul, în România. Acesta din urmă a fost lansat în 2007, în Prospect Magazine, de Susan Greenberg, și se referă la documentarea minuțioasă – care poate dura până la câteva luni – a unui articol. În momentul de față, viteza și cantitatea contează cel mai mult în media online – și televiziune, în măsura în care aceasta e informativă -, dar tocmai de aceea tendința contrară tinde să fie apreciată de o anumită categorie de cititori/utilizatori/telespectatori de elită. Desigur, materialele rezultate sunt de dimensiuni extinse, de unde încadrarea ”longform”. În România, textele premiate la Superscrieri, provenite în majoritate de pe Casa Jurnalistului, sunt exemple concludente. Se adaugă acestora jurnalismul investigativ gen RISE Project, mai lent încă decât investigațiile valide din presa cotidiană de acum 10 sau 15 ani. Rezultatele acestui gen de investigație sunt însă extrem de influente. RISE lansează subiecte precum imobilele ocupate de Klaus Iohannis sau afacerile lui Sebastian Ghita cu SRI-ul odată la câteva luni, dar ele se propagă apoi în toată presa.

III.6 Diversificarea de continut

Rețeta clasică a presei ”importante”, politică + economie + știri externe, este pusă sub semnul întrebării de cititorii mai tineri, cu alte interese. În media din România nu există încă branduri și filozofii de conținut care să vizeze explicit generații gen ”millenials”, așa cum o fac Mic.com sau Vice în SUA. Principiul ”mai puțină politică, mai multe lucruri care ne privesc” începe totuși să ghideze, pe ici, pe colo, și creatorii de conținut din România. Arii tematice precum ecologia, online-ul, smart living-ul, sexul, drogurile sunt mai prezente azi decât în urmă cu câțiva ani.

Marshall McLuhan spunea în anii '60 că mediile noi tind să transforme mediile vechi în conținut, dar aforismul filozofului canadian se aplică azi și pe dos, atunci când presa scrisă vorbește despre televiziune sau aceasta din urmă vorbește despre Web. Jocurile politice făcute de media, intoxicările de presă sau schimbările pe care online-ul le produce asupra vieții noastre au devenit subiecte de discuție curente. Există site-uri profilate pe media, precum Pagina de media, dar și jurnaliști precum Cătălin Tolontan care abordează aceste subiecte pe blogurile lor. Și industria publicității tinde să se preocupe de subiecte asemănătoare, în măsura în care începe să se apropie de producția clasică de conținut prin noile forme de content marketing, iar site-urile de tip IQAds sunt exemple în acest sens.

III.7 Reactualizarea

Într-o epocă în care conținutul este supraabundent, materialele vechi, dar valoroase cunosc o nouă viață atunci când redevin de actualitate. Un exemplu foarte la îndemână sunt afirmațiile lui Andrei Pleșu despre Dan Puric din 2009, repuse în circulație după seria de apariții la TV a acestuia din urmă, la sfârșitul lui 2015. Publicate inițial de Adevărul, acestea au fost reluate de În Linie Dreaptă, într-o postare care a devenit virală, cu peste 7000 de reacții pe Facebook. Mulți dintre utilizatori au avut senzația că este vorba despre afirmații recente ale lui Pleșu.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

PRESA ONLINE DIN ORADEA, ASTĂZI

IV.1 Apariția presei online

Primul site de știri care a apărut în Bihor (2002) este Bihor Online – www.bihon.ro.

Acesta aparține de trustul RussMedia și are o legătură strânsă cu Jurnal bihorean.

Pe lângă Bihon.ro, cele mai importante site-uri de știri din Bihor sunt: ebihoreanul.ro, digi24/oradea.ro, bihorstiri.ro, crisana.ro.

IV. 2 Russmedia Press

Russ Media România este parte a grupului austriac Russ Media care deține mai multe activități în Austria, Ungaria, România și Germania. În ultimii ani, Russ Media a devenit un jucător semnificativ pe piața on-line din România, produsele din portofoliu înregistrând o creștere semnificativă datorită traficului direct și achizițiilor. Compania oferă utilizatorilor un număr mare de resurse și funcționalități constând în informații utile, servicii,o gamă largă de oferte de vânzare care includ clienți mici, mijlocii și mari, forumuri specializate și conținut editorial original.

Russ Media România este o companie la standarde internaționale, orientată spre client și într-o continuă creștere. Scopul este de a dezvolta și de a extinde relațiile cu angajații, partenerii de afaceri, cititori, utilizatorii și cu mediul în care firma își desfășoară activitatea.

În acest moment, Russ Media este prezentă în cinci județe în partea de vest a României: Bihor, Arad, Caraș-Severin, Timiș,  Cluj, dar și în București. Principalele produse sunt cotidienele – Jurnal Bihorean, Jurnal de Caraș Severin și Jurnalul Arădean – în limba română,  Bihari Naplo în limba maghiară, 2 săptămânale de mică și mare publicitate – Publitim și Agenda Săptămânală în Timișoara și produsele online:

portaluri specializate de știri – tion.ro, bihon.ro, aradon.ro, caon.ro,huon.ro, clon.ro și agenda.ro;  portal de mică – publicitate publi24.ro,

portal de  locuri de muncă – romjob.ro, timisjob.ro,aradjob.ro, bihorjob.ro,  clujjob.ro,

portal  imobiliar – romimo.ro,

vânzări auto – bestauto.ro, masini.ro 

gastronomic- culinar.ro,

pentru copii, mămici și tătici- utilecopii.ro,

lifestyle, modă și sănătate- mayra.ro,stilfeminin.ro și anticoncepționale.ro,

de sport- sport365.ro;

de nuntă- infomariaj.ro,

creșterea și îngrijirea animalelor-animalutul.ro 

grădinărit- infogradina.ro.

IV.3 Istoric Russ Media

1991 – 1998

. 1991 – Un grup de investitori austrieci cumpară trei cotidiane regionale

. 1992 – Se construiește propria tipografie, la Debrecen

. 1993 – Se trece la rețeaua proprie de distribuție (se pierde 20-30% din tiraj)

. 1995/96 – Se înregistrează pierderi în valoare de aprox. 50-60 milioane ATS

. Ianuarie-Mai – Se pun bazele propriului sistem de contabilitate

. Josef Kogler preia conducerea firmei, în calitate de Administrator

. Ianuarie – E.A. Russ preia firma în procent de 100%

. Se planifică o nouă strategie de dezvoltare

. Mai – Se achiziționează mașina de tipărit UNIMAN

. Se pun bazele unei noi rețele de tehnică de calcul

. Octombrie – Se recuperează segmentele de piață pierdute (Apró, Új Kelet)

. Noiembrie – Lansarea publicației TIPP (săptămânal gratuit)

1999 – 2000

. Publicațiile Kelet- és Észak Magyarorszag se mută în clădirea nouă

. Finalizarea proiectelor de investiție majoră

. Septembrie – Cele 4 firme operative se contopesc, formând Inform Média Kft.

. Departamentele de distribuție încep să folosească programul HUBBUCH

. Se lansează publicația BAZAR BIHOREAN în România

. Grupul de firme înregistrează primul profit

. Se modifică sistemul redacțional și cel de reclamă

. Iunie – Se lansează publicațiile Vasárnapi Újság (Ziarul de duminică)

. Se achiziționează săptămânalul de mică publicitate Eszaki Apro

. Se introduce o nouă structură organizațională

. Se deschide primul birou regional

. Septembrie – Se pun bazele departamentului de Internet

. Noiembrie – Se lansează portalul Hajdú Online

. Se iau în considerare noi proiecte de extindere în Ungaria și în străinătate

. Firma înregistrează profituri la nivel internațional

2001

România

. La Oradea se achiziționează două publicații regionale:

Bihari Napló (tiraj 12.000), Jurnal Bihorean (tiraj 8.000)

. Cotidianul Bihari Naplo are în prezent 13 jurnaliști în colectivul redacțional

. Cotidianul Jurnal Bihorean are în prezent 18 jurnaliști în colectivul redacțional

. Inițierea restructurării firmelor din România

2002

România

. Mai – Lansarea serviciilor internet dial-up în mai multe județe – 1000 parteneri

. Octombrie – La Mișkolc se deschide Call Center-ul România

. Se finalizează transformarea cotidianelor de la Oradea

. La Oradea se rearanjează birourile și se reînnoiește complet baza tehnică

Ungaria

. Februarie – se lansează două portaluri noi: Szabolcs Online, Borsod Online

. La Miskolc se cumpară al doilea cotidian regional, Déli Hirlap

. Se deschide biroul regional de la Tiszaújváros

. Se renovează redacția Hajdú-Bihari Napló din Debrecen

2003

România

. 17 Aprilie – în Timișoara se înființează cotidianul Jurnal Bănățean. (abonați la sfârșitul anului 2003: 1600)

. Cotidianul Jurnal Bănățean are 20 de jurnaliști în colectivul redacțional

. Inceperea construcției tipografiei din Timișoara

. Pornirea revistei săptămânale gratuite Pont și în Timișoara

. Octombrie – achiziționarea cotidianului Timpul din Reșița

. Cotidianul Timpul are 13 jurnaliști în colectivul redacțional

. Se planifică achiziționarea altor cotidiane și publicații săptămânale

Ungaria

. Modificarea mașinii de tipărit

. Deschiderea unui nou birou regional în Kazincbarcika

. Toate cotidianele dobândesc și versiune online

. Se pun bazele unei redacții în Budapesta

2004

România

. Iunie – Se achiziționează cotidianul Cuvântul Liber din Deva

. Cotidianul Cuvantul Liber are 14 jurnaliști în colectivul redacțional

. Iulie – Se achiziționează cotidianul în limba maghiară Szatmári Friss Újság din Satu Mare

. Iulie – Toate cotidianele IM România încep să fie tipărite color la tipografia din Timișoara

. Octombrie – Se deschide un Service Center la Oradea

. Noiembrie – Incepe amenajarea unei noi redacții la Deva

. Noiembrie – Se inaugurează noul sediu Inform Media Oradea

. Se planifică achiziționarea altor cotidiane și săptămânale

2005

Ungaria

. Se achiziționează săptămânalul Futár din Nyíregyháza

. Se deschide un nou birou regional în Püspökladány

. Se lansează un nou portal de mică publicitate: www.onlineapro.hu

România

. Sunt înființate două publicații gratuite – Timiș Expres și Arad Expres

. Este achiziționat cel mai mare cotidian regional din vestul României – Adevărul de Arad

2006

. are loc lansarea Super Info Arad, Super Info Satu Mare, Super Info Oradea

. este achiziționat cel mai mare săptămânal de mică publicitate din vestul țării – Publitim la Timișoara

. în luna mai începe dezvoltarea portalurilor verticale auto prin achiziționarea bestauto.ro

. un nou Call centre este înființat în luna septembrie în Timișoara

. este lansat pe piață Publitim – ediția de Arad

. este lansat Publitim – ediție de Alba și Hunedoara

2007

. este lansat Publitim ediție de Hunedora.

. este lansat Super Info Arad – săptămânal de mică publicitate distribuit gratuit.

. Cuvânul Liber, cotidian cu plată, a fost schimbat în Hunedoara Expres, cotidian gratuit.

. este lansat Cluj Expres, cotidian gratuit.

. este lansat Publitim.ro – portal de mică publicitate.

. este lansat romimo.ro – portal de imobiliare.

. sunt lansate infomariaj.ro și commune.ro – portaluri de nișă.

2008

. este achiziționat masini.ro – portal de vânzări auto.

. sunt achiziționate: culinar.ro, xcent.ro, recomanda.ro, portal.ro – portaluri de nișă.

.este achiziționat ropotal.ro (timisoreni.ro, aradeni.ro, bucuresteni.ro, desenatori.ro, gapo.ro, ghidconstructii.ro, maglavais.ro, allpres.ro, roindex.ro, jocuri-online.ro)

2009

este achiziționat site-ul utilecopii.ro

2010

sunt achiziționate site-urile mayra.ro, stilfeminin.ro si anticonceptionale.ro

este achiziționat în Timișoara săptămânalul Agenda

IV.4 Produse Russ Media

Print Media: Cotidiene plătite (Jurnal Arădean, Jurnal bihorean, Jurnal de Caraș Severin) și gratuite (Timiș Expres), Săptămânale de mică și mare publicitate (Agenda, Publi24), Publicații ocazionale

Online Media: Portaluri specializate de știri (aradon.ro, bihon.ro, caon.ro, clon.ro, erdon.ro – in limba maghiara, tion.ro, agenda.ro, sport365.ro), portal imobiliar (romimo), portaluri  de locuri de muncă (romjob, aradjob.ro, bihorjob.ro, timisjob.ro), portaluri de anunțuri (publi24.ro), portaluri auto (masini.ro, bestauto.ro) și portaluri de nisă (stilfeminin.ro, mayra.ro, culinar.ro, infomariaj.ro).

IV.5 Conducerea Russ Media

Josef Kogler – Administrator

Născut în 1958 în Klagenfurt, din 1997 este administrator Inform Média Kft., iar din 2001 este și administrator Inform Media România. In cadrul grupului de firme răspunde de resurse umane, strategii de dezvoltare, achiziții și investiții.

Istvan Fodor – Administrator financiar

Născut în 1974, în Nyeregyhaza, din 2001 este administrator financiar și responsabil de departamentul financiar atât în Ungaria cât și în România. Principalele atribuții se referă la contabilitate, controlling, salarizare dar și aprovizionarea cu  materiale consumabile în tipografie.

IV.6 Bihor Online – Bihon.ro

Bihor Online și-a făcut debutul pe piața media locală online în 2003. Site-ul este o extensie a cotidianului Jurnal bihorean.

Redacția Jurnal bihorean

Articolele care sunt scrise pentru ziar sunt stocate pe un server. De pe acest server, echipa Bihor Online – Bihon.ro ia articolele, le șlefuiește pentru a fi potrivite pentru media online și le publică pe site.

Redacția Bihon.ro

Pe lângă cele trei persoane care se ocupă de produsele jurnalistice, Bihor Online are și specialiști în vânzări:

Dana Fărcuța – manager vânzări;

Dan Ille – consultant vânzări.

Bihon.ro, lider de trafic în 2014

Site-ul local de știri bihon.ro s-a menținut în topul bihorenilor și în 2014.

Conform statisticilor furnizate de Google Analytics, Bihon.ro a înregistrat un trafic lunar excepție în 2014. Cu o medie lunară de 190 000 de useri, 600 000 de vizite și 2 100 000 de afișări, Bihor Online se poziționează, la fel ca și în anii precedenți, pe primul loc al site-urilor de știri locale din Bihor.

Celelalte site-uri de știri locale nu au reușit să mențină pasul și nu au reușit să strângă nici măcar ambele la un loc traficul generat de Bihon.ro

Astfel, conform trafic.ro, următorul site de știri locale, ebihoreanul.ro, a înregistrat o medie de trafic de aproape 100 o00 de useri pe lună, 345 000 de vizite și 895 000 de afișări.

Al treilea portal de știri, crișana.ro, înregistrează date lunare mult mai slabe, având o medie de 36 000 de useri, 74 000 de vizite și 205 000 afișări.

Anul 2015 a început în forță iar Bihon.ro se menține detașat pe prima poziție. Potrivit datelor Google Analytics, în luna ianuarie, bihon.ro a înregistrat următoarele date: 203 784 useri, 589 654 vizite și 1 867 048 afișări.

Următorul site de știri, ebihoreanul.ro, a generat 158 697 de useri, 513 717 vizite și 1 325 868 de afișări (conform datelor furnizate de sati.ro).

Pe locul trei, crișana.ro a înregistrat următorul trafic în ianuarie 2015: 40 533 useri, 78 812 vizite și 206 324 afișări (conform trafic.ro).

CONCLUZII

Prima parte a lucrării se bazează pe o scutră prezentare a revoluției informaționale determinată de apariția internetului. Modul în care tehnologia influențează dezvoltarea societăților umane este un subiect fascinant; înțelegerea modului în care informația este stocată, transmisă sau manipulată este capitală pentru analizarea evoluției civilizației. Comunicarea mediată de calculator aduce cu sine o revoluție informațională de nivelul celei determinate de răspândirea presei tipografice în Europa, în secolele XV și XVI. Această nouă formă de comunicare afectează substanțial relația, stabilă de secole, dintre jurnalist și public.

Jurnalismul online a pornit la început ca o pastișă a presei tipărite, dar s-a transformat și continuă să se transforme, sub presiunile venite din partea publicului, a rigorilor economice și a jurnaliștilor, într-o altă formă de jurnalism, mult mai diversă, care tinde să împrumute fără regrete caracteristici din celelalte medii de informare în masă.

A doua parte a lucrării trece în revistă a legislație, etica și deontologia care se aplică în cazul jurnalismului online. Internetul se bazează pe dezvoltări tehnologice care evoluează neîncetat și într-un ritm foarte alert. Această viteză cu care se schimbă aproape totul pe internet duce la dificultăți legate de normele, codurile de conduită și legile care ar trebui să guverneze presa online. De modul în care aceste probleme vor fi rezolvate depinde în bună măsură și modul în care va evolua jurnalismul online.

Sistemul economic și cel editorial pe care ziarele s-au bazat sute de ani nu mai sunt în acest moment viabile pentru majoritatea publicaților din statele dezvoltate, iar căutarea unor alte moduri prin care jurnalismul poate ajunge la public și își poate realiza în continuare rolul în societate care este abia la început.

România este constant pe primele locuri în topul vitezei conexiunilor la rețea, iar în cazul zonelor urbane, procentul de conectare trece de 60%. De asemenea, există deja ziare care au renunțat la ediția tipărită și s-au mutat exclusiv online.

BIBLIOGRAFIE

Mihai Coman, Manual de jurnalism, editia a III-a. Polirom, Iasi, 2009, cap. Jurnalismul online;

David Randall, Jurnalistul universal, Editia a II-a, Polirom iasi, 2007. cap. Jurnalismul pe internet;

Kevin Kawamoto, Digital Journalism: Emerging Media and the Changing Horizons of Journalism, Editura Rowman & Littlefield, Lanham, 2005;

Teză de Doctorat – Internetul și schimbările în presa scrisă- Nicolae Urs, Universitatea din Cluj

Surse Web:

http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/jurnalism/TENDINTA-PRESEI-SCRISE36.php

http://www.mediafax.ro/cultura-media/10-trenduri-in-jurnalismul-romanesc-al-lui-2016-14944499 (30.12.2015)

http://prbeta.ro/blog/jurnalism-online/ (03.05.2011)