Aparitia Si Evolutia Cardurilor
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CARDURILOR
1.1. Istoria apariției și tipologia cardurilor ca instrumente de plată
1.2.Prezentarea generală a operațiunilor cu carduri ale băncilor comerciale
CAPITOLUL II. ROLUL BĂNCILOR ÎN DERULAREA DECONTĂRILOR PRIN CARDURI
2.1. Clasificarea băncilor comerciale în funcție de rolul lor în decontările cu carduri
2.2. Decontările interbancare în plățile cu carduri
CAPITOLUL III. POSIBILITĂȚI DE MODERNIZARE A OPERAȚIUNILOR EFECTUATE PRIN CARDURI ÎN REPUBLICA MOLDOVA.
3.1 Plățile în numerar și plăți prin cardurile bancare
3.2. Decontari interne si internationale
3.3. Inovații internaționale pe piața cardurilor
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Banca Naționala a Moldovei supraveghează sistemele de plăți și decontări, funcționarea stabila și eficientă a cărora este esențiala pentru stabilitatea sectorului financiar, precum și sistemele care sunt utilizate preponderent de către persoanele fizice și juridice pentru efectuarea plăților. Astfel, supravegherii sunt supuse: sistemul automatizat de plăți interbancare; sistemul de decontări ale valorilor mobiliare; sistemele de plăți cu carduri; sistemele de transferuri internaționale; sistemele de plăți destinate deservirii persoanelor fizice pe teritoriul RM operate de către entitățile nebancare.
Actualitatea temei cercetate reiese din faptul că cardul bancar este un instrument universal de plată, ce constituie cheia de acces a dirijării contului de card, prin care astăzi decurge cea mai mare parte a plăților. Prin intermediul cardului bancar se poate efectua plata pentru mărfuri si servicii, ridicarea banilor in numerar.
Sistemele de plăți cu carduri sunt sistemele prin intermediul cărora se efectuează operațiuni de plata fără numerar sau retrageri de numerar cu utilizarea cardurilor bancare. Băncile licențiate din Republica Moldova participa atât în sistemele internaționale de plăți cu carduri, cât și în sistemele locale. Cardurile emise sub protecția sistemelor internaționale de plăți cu carduri au circulație locala și internaționala, pe când cardurile emise sub protecția sistemelor locale au numai circulație locala. Cardul nu este însa moneda, respectiv monedă electronică, ci numai un instrument de plata care mijlocește transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacții spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie care erau legate de o singură tranzacție, iar transmiterea informației-bani este electronica și nu prin posta.
Pentru realizarea cu succes a globalizării plăților prin carduri s-au instituit o serie de sisteme mondiale, cum ar fi: VISA Internațional, Europay Internațional, American Express, MasterCard Internațional, etc. Acestea au reușit standardizarea acestui sistem de plăți, eliminând barierele de genul celor impuse de monede, diferite comportamente financiare. Aceste organizații au instituit noi fluxuri de numerar, numerar ce se găsește sub forma monedei din plastic.
Părțile implicate în plățile electronice cu carduri trebuie să dispună de un sistem informatizat bazat pe calculatoare sigure și să fie legate la sistemele de telecomunicații. Astfel băncile trebuie să dispună de un Sistem Bancar Informatizat, iar acest sistem trebuie să includă și un procesator dedicat prelucrării tranzacțiilor cu carduri, frecvent numit Sistem de Management al Cardurilor. Nu există o standardizare a unor astfel de sisteme informatizate, bancare sau de management al cardurilor, fiecare bancă sau procesator independent având propriul sistem informatizat, fie produs chiar de aceștia, fie achiziționat (la costuri mari) de la diverși producători specializați de astfel de sisteme. Între sistemul de management al cardurilor, și sistemul bancar informatizat, trebuie să existe o perfectă compatibilitate, iar aceasta se asigură printr-o interfață bine pusă la punct, bazată pe monografia de conturi a sistemului bancar și pe formatele de date proprii acestuia.
Scopul cercetării constă în scoatere în evidență a modalității derulării decontărilor prin carduri și a posibilităților de perfecționare a utilizării acestora, cât și identificarea riscurilor care intervin în plățile prin carduri.
Sarcinile ce au stat la baza cercetării sunt:
a studia din punct de vedere teoretic apariția și evoluția cardurilor pe plan mondial;
a identifica tipurile de carduri după mai multe criterii de clasificare;
a analiza procedurile de emitere și de utilizare a cardurilor;
a cerceta principalele riscuri caracteristice plăților prin carduri;
a studia inovațiile recent apărute pe piața cardurilor.
Suportul metodologic utilizat la elaborarea lucrării este alcătuit din sursele autorilor autohtoni și români: Bulgac C., Berdilă A, Grigoriță C., Cobzari L., Enicov I., Basno C., Dedu V. ș.a. De asemenea a fost utilizată legislația în vigoare în domeniul cercetat, cât și materialele practice și statistice.
Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura tezei de masterat. Astfel, lucrarea dată este structurată în introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe.
În capitolul I „Concepte teoretice privind apariția și evoluția cardurilor” este destinat cercetării istorice a apariției cardurilor, analizei tipologiei cardurilor ca instrumente de plată, identificării sistemelor mondiale de deservire a decontărilor prin carduri, prezentării generale a operațiunilor cu carduri ale băncilor comerciale, identificării obligațiilor băncilor emitente de carduri.
În capitolul II „Rolul băncilor în derularea decontărilor prin carduri” autorul se axează spre clasificarea băncilor comerciale în funcție de rolul lor în decontările cu carduri, prezintă schemele generale de principiu a băncilor acceptatoare și emitente a cardurilor și descrierii modalităților de decontări interbancare prin carduri.
În capitolul III „Posibilități de modernizare a operațiunilor efectuate prin carduri în Republica Moldova” relatează rolul BNM în supravegherea sistemelor de plăți și decontări, descrie principalele riscuri ce intervin în plățile prin carduri și identifică principalele măsuri ce pot fi întreprinse în scopul minimizării acestora. Iar ultima parte a capitolului se referă la cercetarea inovațiilor ce au apărut recent pe piața cardurilor și la posibilitățile de implementare a acestora în Republica Moldova.
CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CARDURILOR
1.1. Istoria apariției și tipologia cardurilor ca instrumente de plată
Cardul este o inovație revoluționară care a putut fi aplicată datorită progreselor deosebite în domeniile informatic și electronic în măsură sa faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice între partenerii de tranzacții prin intermediul băncilor. Cardul a intrat definitiv în familia instrumentelor de plată atunci când aplicarea tuturor inovațiilor componente s-a dovedit eficientă, adică preturile echipamentelor și rețelei au devenit accesibile, atât băncilor cat mai ales populației, principalul beneficiar, care putea efectua plăți fără a mai folosi numerarul [7, p.34].
Cardul bancar este un instrument universal de plată, ce constituie cheia de acces a dirijării contului de card. Este un suport de tranzacție standardizat, securizat si informatizat care are următoarele elemente obligatorii: numărul cardului, numele si prenumele deținătorului, data emiterii si expirării valabilității, denumirea si sigla emitentului, o banda magnetica si o rubrica pentru semnătura titularului [10, p.85]. Cardul permite dirijarea unuia sau mai multor conturi. Prin intermediul cardului bancar se poate efectua plata pentru mărfuri si servicii, ridicarea banilor in numerar. Cardul se emite pentru o perioada anumita, de obicei 1- 4 ani. La expirarea termenului de valabilitate a cardului el este prelungit, adică se eliberează un plastic nou. Schimbarea cardului este condiționata de uzura plasticului si a benzii magnetice.
Conform regulamentului BNM cu privire la cardurile bancare, cardul bancar este un suport de informatie standardizat si personalizat prin intermediul caruia detinatorul, de regula, cu utilizarea numarului personal de identificare al sau si /sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, are acces la distanta la contul bancar on vederea efectuarii anumitor operatiuni prevazute de banca emitenta [5].
Conform alin. (1) art. 1289 Cod Civil al R. Moldova, cardul bancar este un instrument de plată emis de o bancă (emitent), care permite titularului cardului să retragă bani în numerar, să efectueze transfer de sume bănești în limitele disponibilului din contul său în banca emitentă ori din contul liniei de credit acordată de aceasta [1].
Plățile cu carduri se efectuează prin virament. În situația în care deținătorul cardului efectuează plata în numerar, cardul este folosit pentru obținerea numerarului de la distribuitorul automat de numerar ce permite doar retragerea disponibilului de pe cont sau ghișeului automat de bancă, ce permite și accesul la alte servicii ale băncii (transferul de fonduri, acceptarea depozitelor ș.a.).
Aș vrea să menționez că legislația nu întâmplător folosește noțiunea de instrument la desemnarea cardului bancar, deoarece acesta este doar un instrument în cadrul unui mecanism complex de decontare. În acest mecanism cartela bancară este o utilitate tehnologică care face posibil acest mecanism.
Din punct de vedere istoric, apariția cardului are loc în anul 1946, la New York, când o banca specializata în creditul de consum lansează pe piața un nou produs “Charge It”, care consta în emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza căruia clienții puteau efectua cumpărături de la comercianții care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comercianții depuneau bonurile la banca emitenta și încasau contravaloarea bunurilor vândute, banca făcând transferul banilor din conturile clienților în conturile comercianților. În 1950 apare, tot în America, cardul de plastic pentru consum și calatorii emis de o firma Diners Club și preluat apoi de bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc în 1960 prin Bank of America care lansează produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA Internațional), care în 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. În Europa, prima lansare a unui card european are loc după 1967, în Franța, prin “Carte Bleu”, un card care necesita semnătura clientului pe factura, după care facturile se remiteau la banca pentru încasare.
Pentru realizarea cu succes a globalizării plăților prin carduri s-au instituit o serie de sisteme mondiale, cum ar fi: VISA Internațional, Europay Internațional, American Express, MasterCard Internațional, etc. (vezi Anexa 1). Acestea au reușit standardizarea acestui sistem de plăți, eliminând barierele de genul celor impuse de monede, diferite comportamente financiare [14, p.90]. Aceste organizații au instituit noi fluxuri de numerar, numerar ce se găsește sub forma monedei din plastic.
VISA Internațional este o organizație non-profit, ce este subvenționată prin intermediul taxelor de participare. Ea este alcătuită din organisme financiare de genul băncilor, caselor de economii, etc.
Această societate are o marcă înregistrată, ce cuprinde faimoasele benzi colorate în albastru, alb și galben.
Prin varietatea instrumentelor de plată oferite, VISA este cel mai important pion de pe piața internațională a cardurilor. Câteva date de la 20septembrie 2013 sunt prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Date statistice, VISA, 2013 [41]-?
Pe plan internațional, VISA a promovat mai multe tipuri de carduri, dintre care, cele mai importante sunt: VISA Clasic, VISA Business, Gold Card/Premier, Electron Card, Visa Cash și Afinity Card.
Europay Internațional este o organizație non-profit, ce este înființată și subvenționată prin intermediul taxelor și a costurilorătuită din organisme financiare de genul băncilor, caselor de economii, etc.
Această societate are o marcă înregistrată, ce cuprinde faimoasele benzi colorate în albastru, alb și galben.
Prin varietatea instrumentelor de plată oferite, VISA este cel mai important pion de pe piața internațională a cardurilor. Câteva date de la 20septembrie 2013 sunt prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Date statistice, VISA, 2013 [41]-?
Pe plan internațional, VISA a promovat mai multe tipuri de carduri, dintre care, cele mai importante sunt: VISA Clasic, VISA Business, Gold Card/Premier, Electron Card, Visa Cash și Afinity Card.
Europay Internațional este o organizație non-profit, ce este înființată și subvenționată prin intermediul taxelor și a costurilor de participare. Ea cuprinde societatea MasterCard Internațional cu sediul în SUA și Eurocard Internațional, Cu sediul în Belgia [42].
Aceste două societăți acordă reciproc dreptul de emitere și acceptare a cărților de plată MasterCard și Eurocard pe teritoriul național al membrului. Astfel, băncile membre Europay pot emite și accepta atât cărțile de plată Eurocard (ce reunesc siglele Eurocard și MasterCard), cât și MasterCard (care nu poartă sigla Eurocard). Utilizarea acestor mărci înregistrate este condiționată de calitatea de membru Europay.
Ca și în cazul VISA, Europay Internațional beneficiază de o gamă largă de produse pentru clienții săi: Eurocard/MasterCard – clasic card, Cirrus, Eurocard – ATM, Eurocheque, Edc, Maestro, Europay CLIP.
American Express este un sistem global de plăți prin carduri promovat de banca americană American Express. Preluând modelul Eurocard sau MasterCard, American Express a impus pe piața americană și apoi a globalizat un sistem de cărți de plată sub această siglă.
Există trei tipuri de carduri, în variantă debit sau credit, destinat în special persoanelor fizice sau juridice cu potențial financiar ridicat: Business Card, Gold Card și Clasic Card.
Cardurile de plastic s-au extins rapid, s-au diversificat într-o gama larga și s-au perfecționat, atât tehnologic cat și ca proceduri de lucru, devenind, din ce în ce mai mult, instrumentul de plată preferat pentru populație. Cu toate acestea, potrivit statisticilor internaționale ale Grupului celor zece tari cele mai dezvoltate, pe anul 2003, cardurile dețineau pana la 60% din volumul numeric al tranzacțiilor fără numerar și numai pana la 2% din valoarea acestor tranzacții. Aceasta pondere valorica redusa este urmare a faptului ca plățile prin carduri se fac, de regula, de persoanele fizice care operează cu valori mici în comparație cu plățile comerciale care sunt de valori mari și se folosesc alte instrumente de plata.
Cardul este definit ca un instrument de plata electronica, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului sau sa utilizeze disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisa de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a următoarelor operațiuni [15, p.35]:
– retragerea de numerar, respectiv încărcarea și descărcarea unităților valorice în cazul unui instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale precum distribuitoarele de numerar și ATM, de la ghișeele emitentului/băncii acceptante sau de la sediul unei instituții obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata electronica;
– plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți și plata obligațiilor către autoritățile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalitatea etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;
– transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate și executate de instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica.
Ca și cecul, cardul nu este însa moneda, respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de plata care mijlocește transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacții spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie care erau legate de o singură tranzacție, iar transmiterea informației-bani este electronica și nu prin posta.
Cardul conține elemente de securizare și de individualizare încorporate pe suprafața sa care sa asigure următoarele caracteristici obligatorii:
– suport fizic din material plastic și cu dimensiuni standard;
– aversul care conține elemente confecționate în relief (numărul cardului redactat în cifre arabe, numele și prenumele posesorului în redactare cu caractere latine, data expirării valabilității [LL/AA] conform calendarului gregorian, card internațional sau local); și elemente destinate informării (sigla proprietarului de marca, denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma de securitate, tridimensională, vizibilă la lumina naturala);
– reversul care conține o banda magnetica standard pentru înregistrare cu cel puțin trei piste și/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnătura, având elemente de siguranța în desen care să îngrădească posibilitatea ștergerii sau modificării semnăturii;
– pentru asigurarea interoperabilității sistemelor de plăți electronice emitenții trebuie sa folosească numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).
Inițial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmițându-se telefonic către un centru unde se introduceau într-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea cardului și existenta disponibilului în cont. Aceasta operațiune necesita un timp de răspuns și făcea ca vânzarea sa sufere o anumita întârziere. Ulterior, cardurile s-au perfecționat foarte mult și în prezent sunt de doua feluri [16, p.43]:
– carduri cu banda magnetica;
– carduri cu microprocesor.
Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin care se realizează procesul de citire și de transmitere prin linie telefonica a datelor ( codul BÎN – engl. Bank Identification Number, codul PIN – engl. Personal Identification Number, numele și prenumele deținătorului, caracteristicile cardului – debit, credit, cu/fără PIN, data expirării, alte date privind securitatea cardului). La centrul de autorizare exista un cititor de carduri care introduce automat în rețea informațiile cuprinse în banda. În acest fel, viteza de procesare este destul de mare și se înlătură inconvenientul întârzierii tranzacției. Cardurile cu banda magnetica au însa dezavantajul ca pot fi furate sau falșificate și utilizate în mod fraudulos, ceea ce reprezintă un risc pentru posesor. Codul PIN este un număr atribuit de emitent pentru identificarea deținătorului și se utilizează de acesta atunci când folosește cardul la un terminal. În cazul în care plata se face prin transfer electronic, PIN are rolul de semnătura electronica a deținătorului cardului.
Cardurile cu microprocesor, cunoscute și sub numele de SMART CARDS sau chip-carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) încorporata într-o capsula de dimensiuni mici. Aceasta tehnologie aparține unui jurnalist francez, Roland Moreno, care în anul 1973 a înserat într-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de câteva zeci de kilobyts. Memoria cardului cuprinde patru zone de structurare a informației, după cum urmează:
– informații neconfidențiale (elemente de identificare a emitentului, numărul de cont al titularului, termenul de valabilitate etc.);
– informații confidențiale (disponibilul în cont);
– informații inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
– înregistrări care cuprind informații unice privind tranzacțiile și care se regăsesc într-o “agenda”.
Cardul cu microprocesor prezintă certe avantaje fata de cardul cu banda magnetica și este suficient sa ne referim la:
– securitatea pe care o oferă în sensul reducerii al minim a riscului falșificării și întăririi controlului în momentul folosirii;
– capacitatea de a primi și stoca date într-un volum destul de mare pentru a permite extinderea serviciilor electronice. Băncile sunt cele mai interesate în extinderea acestui nou tip de card, întrucât reduce riscul de falsificare și deci pierderile care s-ar înregistra în asemenea situații, inclusiv disconfortul în relațiile cu clienții determinat de apariția falsurilor, iar pe de alta parte cresc posibilitățile de a extinde gama serviciilor fata de clienți și deci noi oportunități de comisioane, respectiv de venituri și implicit de profituri. Comercianții au mai multa încredere în noul instrument de plata întrucât acesta este mai sigur și mai operativ, iar posesorii pot extinde folosirea cardului la mai multe operații, deosebit de siguranța sporita conferita de acesta.
În practica exista o diversitate destul de mare de carduri care răspund cerințelor tot mai complexe ale clienților (vezi Anexa 2). Aceste carduri se pot împărți în mai multe tipuri în funcție de următoarele criterii: funcțiile specifice pe care le îndeplinesc, emitentul, zona de acceptabilitate [17, p.45].
În raport de funcțiile specifice se disting următoarele tipuri de carduri:
– Cardul de credit, un instrument prin care plățile se fac dintr-un credit acordat de banca emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabilește la emiterea cardului în funcție de solvabilitatea clientului și de istoricul pe care acesta îl are în relațiile cu banca, pe baza unei fișe scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult în cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garantează cu veniturile nete a 1-2 giranți sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se face lunar, în proporție de cca. 20% din creditul existent în sold la finele lunii, astfel ca pentru creditele primite și rambursate în cursul lunii nu se percepe dobânda. Dobânda este cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale băncii (taxa emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operațiuni de plăți interbancare și eliberări de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani. Operațiunile se evidențiază într-un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, banca preluând automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit și plata taxelor și comisioanelor. Rambursarea în totalitate a creditului la termenul stabilit se folosește în cazul cardului de călătorie și divertisment (engl. travel and entertainment card), iar rambursarea parțială, în cazul liniei de credit, partea rămasă considerându-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata mărfurilor și serviciilor.
– Cardul de debit este un instrument prin care plata se face în limita disponibilului existent în contul de card și se folosește atât la efectuarea plăților pentru bunuri și servicii, cat și la retragerile de numerar. În cont trebuie păstrat un sold minim intangibil care se majorează prin transfer din contul curent. Pentru disponibilități, posesorul primește dobânda la vedere iar pentru operațiunile de plăți și retrageri de numerar se percep comisioane și taxe pentru diverse servicii (utilizare card, înlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc.). Cardurile de debit se emit atât în lei pentru tranzacții locale, cat și în valuta pentru tranzacții în străinătate, dar sunt și unele carduri în lei valabile și în străinătate, conversia leu/valuta făcându-se automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai ales în tarile în care rata dobânzii la credite este ridicata.
– Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea plăților peste disponibilitățile bănești din contul de card, într-o anumita suma asimilată creditului. Se folosește în cazul cardurilor pentru salarii care se alimentează direct cu sumele virate periodic de firmele angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limitează la cca. 75% din salariu și se rambursează la virarea salariului în luna următoare. Garanția rambursării este asigurată de firma angajatoare.
– Carduri de numerar. Acestea sunt cărți de debit care se folosesc numai pentru retrageri de numerar dintr-un aparat automatizat și cu un program informatic de casierie, numit automat de distribuire de numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac dintr-un cont de card care trebuie sa se alimenteze periodic de către titular.
– Carduri multifuncționale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plăți, retrageri de numerar, garantare și alte operațiuni de debit.
În raport cu acest criteriu există trei scheme de decontari de bază realizate în baza cardului:
– Creditara;
– De decontare;
– Debitara.
Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de următoarele tipuri:
– Carduri emise de bănci (carduri bancare). Băncile emit o gama larga de carduri și întra în competiție pentru câștigarea unui segment cat mai mare de piață. Pentru a facilita accesul clienților, băncile încheie între ele convenții de plăți prin carduri, astfel ca un client al unei bănci poate apela la bancomatele altor bănci cu care banca sa are încheiată o convenție. De asemenea, comercianții încheie aranjamente cu băncile pentru folosirea cardurilor emise de acestea. Asistăm astfel la un fenomen de interbancaritate a cardurilor care este în continua extindere cu tendința de globalizare.
– Carduri emise de comercianți (cărți private). Marile firme comerciale emit propriile cărți de plata clienților săi pentru a permite sau facilita plăți în vederea achiziționării de bunuri sau servicii exclusiv de la comercianții emitenți fără a acorda accesul la un cont bancar. Aceste carduri sunt însa valabile numai în magazinele sau lanțul de magazine ale comerciantului sau a unui grup de comercianți. Pentru a atrage clienții, cardurile private trebuie sa fie mai atractive decât cele bancare și în acest scop se oferă unele facilitați și servicii financiare (discount la vânzare, neaplicarea de comisioane, livrări pe credit, asigurarea gratuita a bunurilor vândute etc.). Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe baza unei convenții încheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilitățile clientului existente în contul de card la banca, fie din credit acordat de comerciant pe o perioada de pana la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin convenție. Plata din disponibilitatea poate fi imediata, în care caz în convenție se menționează banca și contul clientului, precum și acordul acestuia pentru solicitarea plății de către comerciant sau plata amânată la sfârșitul lunii când datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli transmis de comerciant. Plata din credit se poate face în mai multe variante: credit comercial acordat gratuit pe 10-15 zile de la livrare; credit pe 1-3 luni, în limita unei anumite sume, cu rambursarea în 2-3 transe; credit pe perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara; linie de credit permanentă cu reîntregirea acesteia de către client. Pentru atragerea clienților, marile magazine mai oferă celor care folosesc cardurile lor diverse facilitați ca bonuri gratuite de cumpărături de sărbători, reduceri de preturi în anumite perioade, parcări gratuite la magazinele firmei etc.
– Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care conține atât banda magnetica, cat și microprocesor și care permite efectuarea unor operațiuni combinate, specifice fiecărui tip de card.
– Cardul co-branded este emis de o banca împreună cu o entitate care, de regula, are ca obiect principal de activitate comerțul sau prestările de servicii.
– Carduri emise de alte instituții sau organizații. Deosebit de bănci și comercianți sunt numeroase alte instituții care emit carduri, ca de exemplu: instituții internaționale specializate în carduri, instituții de credit, companii de transporturi, în special cele aeriene, agenții de turism, cluburi etc. Acestea emit carduri cu acceptabilitate redusă, specifice domeniului lor de activitate, cu excepția instituțiilor internaționale de specialitate și a instituțiilor de credit care emit carduri cu acceptabilitate larga. Dintre instituțiile internaționale specializate cele mai importante sunt American Express, American Express Gold și Diners Club. Acestea au o clientela cu resurse financiare mai mari, cărora le eliberează carduri acreditive însoțite de numeroase servicii ca garanții pentru pierderea sau furtul cartelor, asigurări medicale pe timpul calatorii, garanții pentru rezervare hoteliera, precum și alte facilitați speciale. Costul acestor carduri este însa destul de ridicat. Societățile comerciale mai emit carduri selective cum sunt cardurile pentru abonamente telefonice, carduri de asigurare, carduri pentru a cumpăra benzina (stații de benzina), deci carduri care se folosesc pentru anumite servicii prestate de compania respectiva. Companiile de transport aeriene și rutiere mai oferă carduri de abonament care nu sunt carduri de plată dar asigură anumite facilitați ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit punctaj (număr de km parcurși), prioritate la lista de așteptare sau la rezervare hoteliera etc.
În funcție de zona de acceptabilitate cardurile pot fi [15, p.24]:
– Carduri naționale. Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul național și se pot emite de băncile locale, fie sub marca și firma lor, fie sub marca și denumirea unei instituții internaționale specializate. Cardurile au o utilizare tipică, adică pentru eliberări de numerar și efectuarea de plăți din disponibil sau din credite.
– Carduri internaționale. Asemenea carduri se emit de instituțiile internaționale sau de băncile locale care au devenit membre ale sistemelor internaționale pentru carduri, dar numai sub marca și firma sistemului internațional folosit. Cele mai cunoscute sisteme internaționale sunt VISA ÎNTERNATIONAL și EUROPAY ÎNTERNATIONAL, sisteme folosite și în țara noastră. Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plăți din disponibil sau din credite, în funcție de tipul cardului, atât pe plan național cat și internațional.
CAPITOLUL II. ROLUL BĂNCILOR ÎN DERULAREA DECONTĂRILOR PRIN CARDURI
2.1. Clasificarea băncilor comerciale în funcție de rolul lor în decontările cu carduri
În acest capitol vom face o scurtă prezentare a rolului și funcțiunilor băncilor acceptatoare de plăți prin carduri de plată, a băncilor emitente de carduri de plată, a modului cum ajung banii din conturile de card aflate în banca emitentă până la conturile aflate în banca acceptatoare și a rolului procesatorilor independenți de plăți prin carduri.
Realizarea mecanismului de decontare cu cartele bancare este posibilă, dacă banca emitentă, în baza împuternicirilor acordate ei prin acordul semnat cu societatatea gestionară a sistemului de plăți cu cartela respectivă (ex. VISA, American Expres, Cirrus Maestro), asigură funcționabilitatea pe teritoriul său, încheind contracte ce stabilesc drepturile și obligațiile reciproce cu:
Deținătorul cartelei, obiectul acestui contract va fi stabilirea regulilor de utilizare a cartelei emise, drepturile și obligațiile părților în acest sens (contractul de cartelă bancară);
Banca comerciantului, obiectul acestui contract va fi reglementarea procedurilor de autorizare a plăților cu cartele bancare și de asigurare a rambursării plăților avansate de banca comerciantului, din contul deținătorului deschis la banca emitentă. În acest sens alin. (2) art. 1289 al codului civil al RM stabilește că, titularul cardului bancar poate efectua plăți pentru bunurile și serviciile prestate de întreprinderile comerciale care, în baza contractelor încheiate cu emitentul, acceptă să fie plătite prin card. Întreprinderea comercială își restituie banii pentru prestațiile efectuate titularului cardului prin cesiunea către emitent a creanțelor față de titularul cardului [1, art.1289].
Comerciantul, obiectul acestui contract va fi stabilirea regulilor de acceptare a cartelelor pentru plată și de efectuare a autorizării plății, cît și crearea condițiilor necesare recepționării cartelelor pentru plată.
Un moment binevenit, în opinia autorului, este stipulat la alin. (3) art. 1289 al codului civil al RM, care prevede că efectuarea plăților prin card bancar sunt reglementate de dispozițiile Codului Civil, în special de reglementările privind ordinul de plată, contul curent bancar, creditul în cont curent (dat fiind faptul că plățile prin card reprezintă un mecanism complex ce include aceste elemente), de alte acte normative și de uzanțele bancare. Astfel plățile prin card bancar sunt relementate, în mare parte, de uzanțe bancare, care, în ultimul timp, sunt sanționate de către bănci sub formă de regulamente proprii, care sunt obligatorii pentru deținătorul cardului. Un alt izvor important este Regulamentul cu privire la cardurile bancare, aprobat de către Banca Națională a Moldovei.
Părțile implicate în plățile electronice cu carduri (băncile, procesatorii) trebuie să dispună de un sistem informatizat bazat pe calculatoare sigure și să fie legate la sistemele de telecomunicații. Astfel băncile trebuie să dispună de un Sistem Bancar Informatizat (core banking system), pe care îl vom numi prescurtat SBI, iar acest sistem trebuie să includă și un procesator dedicat prelucrării tranzacțiilor cu carduri, uzual numit Sistem de Management al Cardurilor (Card Management System), pe care îl vom numi prescurtat SMC. Nu există o standardizare a unor astfel de sisteme informatizate, bancare sau de management al cardurilor, fiecare bancă sau procesator independent având propriul sistem informatizat, fie produs chiar de aceștia, fie achiziționat (la costuri mari) de la diverși producători specializați de astfel de sisteme. Între sistemul de management al cardurilor, SMC, și sistemul bancar informatizat, SBI, trebuie să existe (în cazul în care aceste sisteme nu au fost elaborate integrat) o perfectă compatibilitate, iar aceasta se asigură printr-o interfață bine pusă la punct, bazată pe monografia de conturi a sistemului bancar și pe formatele de date proprii acestuia (baze de date, fișiere). Legătura între cele două sisteme, SBI și SMC, se poate face în timp real (on-line) sau ciclic (zilnic).
Banca acceptatoare de plăți prin carduri este banca care deține conturile comercianților care dispun de terminale de plată și ca urmare acceptă plăți efectuate prin carduri de plată. Banca acceptatoare va primi în conturile pe care le deține banii care provin din operațiunile de vânzare plătite cu card la aceste terminale [17, p.35].
Pentru aceasta, banca acceptatoare, pe care o numim prescurtat BA, încheie contracte cu comercianții pe care îi racolează și le înființează un cont de comerciant care acceptă plata prin carduri, contract care conține clauze speciale, specifice acestui tip de plăți. Comercianții pot deține mai multe terminale de plată (sau puncte de acces la sistemul de plată prin carduri), și de mai multe tipuri: terminal de plată POS, terminal de plată POS Virtual în cazul comercianților de pe Internet, din eComerț, imprinter, sau pot primi comenzile prin telefon sau prin poștă (MOTO, Mail Order-Telephone Order), fax, mesaje electronice (e-mail) sau de telefonie mobilă (SMS).
Banca acceptatoare, BA, poate deține și terminale de retragere de numerar, ATM, caz în care banca se află în postura unui ”comerciant” care ”vinde” bani având deci un cont propriu de terminal în care va primi de la banca emitentă a cardului care a cerut o retragere de numerar, o sumă de bani retrasă din contul de card care acoperă numerarul ce i-a fost avansat deținătorului de card. Figura 2.1 prezintă schema generală de principiu a unei bănci acceptatoare [20, p.68].
Procesatorul de decontări interbancare este figurat ca funcție, iar implementarea sa reală poate avea diferite forme. Se observă că BA trimite procesatorului de decontări interbancare fișierul de tranzacții desfășurate la terminalele sale, și care au fost autorizate de băncile emitente ale cardurilor care au făcut tranzacțiile (fișierul conține și tranzacțiile care au fost autorizate implicit de emitent, pentru că au o valoare mică, iar terminalul le consideră autorizate fără a mai cere o autorizare explicită de la emitent).
Figura 2.1. Schema generală de principiu a unei bănci acceptatoare a cardurilor [ 15, p.94]
Pe baza acestor fișiere primite de la toate băncile acceptatoare, cercetând fiecare tranzacție în parte, procesatorul de decontări calculează sumele nete datorate de toate băncile participante la sistemul de plăți prin carduri și emite documentația cu rol de ordin de plată către agentul de transfer de fonduri care, de regulă, e banca centrală. Procesatorul de decontări poate aparține băncii centrale, uneia dintre băncile participante, sau poate fi independent.
Contractul de cont de comerciant ce folosește plăți prin carduri, încheiat între comerciant și BA, este un contract special, cu clauze specifice. Câteva dintre prevederile acestui contract sunt următoarele: contul comerciantului e în moneda țării în care se află terminalul (prevederea e semnificativă în special în cazul eComerțului sau, în general, în comerțul care trece granița – cumpărătorul e într-o țară, cu o monedă, iar comerciantul și terminalul său într-altă țară, cu o altă monedă); sunt precizate regulile după care, după o vânzare, fondurile ajung în contul comerciantului (de regulă a 2-a sau a 3-a zi, dar și mai târziu, sau instantaneu, în timp real); se precizează nivelul comisioanelor percepute de BA (de exemplu 1% din valoarea fiecărei tranzacții de vânzare la un POS, plus 2% din valoarea tranzacției în cazul în care este necesară și o conversie de monedă); dobânda pe soldul din cont; sunt precizate regulile după care se tratează cazurile speciale de fraudă (de exemplu comerciantul este acuzat că nu a livrat marfa plătită); stabilirea unui parametru al autorizărilor numit limita de autorizare (floor limit) care indică valoarea tranzacției peste care comerciantul va fi obligat să ceară autorizare de la bancă, altfel, pentru valori mai mici, putând să-și acorde local o autorizare; și altele. Contractul stipulează deasemenea obligațiile BA față de comerciant printre care, de regulă, se află întreținerea terminalului POS; serviciul telefonic permanent de asistență a comerciantului; furnizarea regulată a extrasului de cont; descărcarea zilnică a jurnalului de operațiuni (tranzacțiile efectuate) ale terminalului; și altele. De asemenea, banca se însărcinează să-l reprezinte pe comerciant în cazul în care se semnalează o dispută cu un deținător de card.
Banca acceptatoare obține profit din contractele de comercianți care acceptă plata prin carduri din două surse principale – deținerea contului comerciantului și comisioanele per tranzacțiile desfășurate la terminalele de plată ale acestuia [20, p.48].
Banca acceptatoare poate oferi comercianților un serviciu prin care plățile se fac cu carduri private, naționale, internaționale sau cu o combinație între acestea, oferind prin sistem posibilitatea acceptării la terminalele sale a unor astfel de carduri. Cardurile private sunt emise de o bancă care este în același timp și banca acceptatoare a plăților cu aceste carduri, iar cardurile se folosesc numai, și exclusiv, la comercianții care au contract cu această bancă. În acest caz nu mai apare etapa de decontare interbancară întrucât banca deține și conturile de card, și conturile de terminal.
Cardurile naționale pot face numai plăți în interiorul țării, nefiind valabile în afara țării. Ele sunt emise și acceptate la plată de băncile din aceiași țară care sunt participante la acest sistem de plăți național prin carduri. În acest caz transferul de fonduri interbancar se face de către banca națională, iar procesatorul de decontări este un procesator național.
Cardurile internaționale pot face plăți internaționale, adică pot fi emise într-o țară și pot fi folosite la terminalele dintr-o altă țară, astfel că plata traversează granițele. Este cazul sistemelor internaționale de plăți prin carduri cum sunt Visa și MasterCard. Transferul de fonduri interbancar e asigurat printr-o bancă anume însărcinată cu aceasta și agreată de toate băncile participante. Procesatorul de decontări al sistemului internațional face și conversia de monedă între moneda comerciantului și moneda cardului și calculează poziția financiară finală netă între toate băncile participante la sistem, pe care o trimite apoi băncii care asigură decontarea.
Banca emitentă a cardurilor de plată este banca care deține contul de card și emite efectiv cardul. Banca emitentă va trimite banii din contul de card emis de ea către banca acceptatoare care deține terminalul la care s-a făcut o plată sau o retragere de numerar cu acest card. Banca emitentă va acorda, sau nu, autorizarea pentru efectuarea unei tranzacții cu un card emis de ea, autorizare cerută de o bancă acceptatoare atunci când cardul se prezintă la un terminal al său. Figura 2.2 prezintă schema generală de principiu a unei bănci emitente.
Figura 2.2. Schema generală de principiu a unei bănci emitente de carduri [15, p.96]
Banca emitentă primește de la băncile acceptatoare tranzacțiile derulate cu cardurile emise de ea și pentru care a dat autorizarea pentru efectuarea tranzacției. Aceste fișiere formează baza pe care SMC-ul băncii emitente poate determina ce sume are de plată din conturile de card către băncile acceptatoare pentru care a dat autorizarea.
Banca emitentă BE, încheie contracte de card cu clienții care îi cer acest serviciu. Acest contract încheiat cu deținătorul de card conține prevederi specifice între care: dobânda acordată sumei din contul de card; comisioanele care trebuie plătite de deținătorul de card (de exemplu comisioane per tranzacțiile de retragere de numerar în țară și în străinătate, per tranzacțiile de plată, per emitere sau re-emitere card); condiții privând sumele minime care trebuie menținute în contul de card; condiții privând sumele maxime ce pot fi retrase pe zi; serviciul de asistență telefonică permanentă oferit de banca deținătorului; și altele [14, p.56].
Pe baza unei cererii aprobate (sunt situații în care banca poate să nu aprobe cererea, din motive de prudență) de emitere a unui card se întocmește contractul de card, se produce cardul și se generează PIN-ul. Cardul emis și PIN-ul vor fi înmânate separat deținătorului de card, tot din motive de prudență. Fiecare card emis este personalizat cu datele deținătorului – nume, număr unic (PAN), PIN, dată de expirare. Întrucât PIN-ul are (uzual) doar patru poziții zecimale el se poate repeta la deținătorii de carduri emise de o aceiași bancă, dar fiind secret și criptat, deținătorii cu același PIN nu vor putea afla de aceasta. PIN-ul este generat în bancă printr-o procedură care asigură criptarea lui, în sensul că, cu excepția deținătorului de card căruia îi este înmânat tipărit în clar, nici-o altă persoană nu-l poate vedea decât cel mult sub formă criptată, neinteligibilă.
Procesul de personalizare a unui card se realizează cu ajutorul unui echipament special denumit în general ”mașină de personalizat”. Mașina de personalizat primește la intrare un număr de plasticuri de card (netipărite și neînregistrate, purtând doar caracteristicile băncii emitente, texte, culori, sigle, holograme, care sunt aceleași pentru toate cardurile ei) și, pe baza unui fișier de personalizare a cardurilor generat de SMC și care conține toate informațiile despre deținătorul de card, scoate la ieșire cardurile personalizate, asigurând tipărirea datelor, eventual embosarea, și înregistrarea lor magnetică. Procesul de personalizare a cardurilor este un proces sensibil din punct de vedere al riscului de fraudă (care poate fi fraudă internă centrului de personalizare, sau externă), iar securitatea procedurilor de personalizare este de regulă certificată, și monitorizată periodic, de o autoritate externă băncii (de exemplu de sistemul internațional de plăți ale cărui carduri sunt personalizate). Numele, contul de card și data de expirare sunt tipărite și înregistrate magnetic (numele pe pista 1, iar pe pista 2 contul și data de expirare). Termenul de valabilitate (de unu sau doi ani) este termenul la expirarea căruia cardul trebuie reînnoit, re-emis (de regulă în mod automat, fără o cerere specială în acest sens făcută de deținător). Aceleași date sunt înregistrate și în memoria cardului cu cip, în cazul emiterii de astfel de carduri, care sunt personalizate cu mașini specifice, mult mai complexe (vom reveni într-un capitol special asupra cardurilor cu cip).
Cardul astfel personalizat, și PIN-ul, sunt expediate deținătorului, de regulă în plicuri separate, pentru a micșora riscul unei eventuale intercepții frauduloase atât a cardului cât și a pin-ului. Tot din motive de prudență cardurile nou emise pot fi inactivate până la momentul unei prime tranzacții efectuate de deținătorul legal de card (care furnizează PIN-ul corect), sau la cererea acestuia [21, p.36].
Sistemul de management de carduri, SMC, al băncii emitente deține o puternică bază de date cu datele tuturor cardurilor emise. În cazul unei cereri de autorizare a unei tranzacții venite de la o bancă acceptatoare, SMC-ul băncii emitente analizează datele cardului aflate în baza sa de date și elaborează răspunsul – autorizat sau respins, răspuns pe care îl trimite SMC-ului băncii acceptatoare.
O bancă emitentă poate să nu aibă nici un fel de terminal sau poate dispune atât de bancomate ATM cât și de terminale de plată POS instalate la agențiile sale bancare și care servesc la avansul de numerar (cash advance) către deținătorii de carduri proprii sau străine. În cazul în care deține automate bancare, banca emitentă va funcționa și ca bancă acceptatoare pentru aceste terminale urmând să ceară autorizare de la o altă bancă emitentă cu al cărei card s-a făcut tranzacția de retragere de numerar și ulterior să primească de la aceasta suma avansată ca numerar retras.
Un caz aparte de tranzacție, foarte frecvent, îl reprezintă o retragere de numerar efectuată la bancomatele proprii de către un deținător al unui card emis chiar de bancă – atât cardul cât și terminalul aparțin aceleași bănci. O astfel de tranzacție poartă numele de ”a noastră” (on-us, cu noi) fiindu-i caracteristic faptul că o aceiași bancă face cererea de autorizare, și îi și dă răspunsul, astfel încât sistemul de telecomunicații interbancar nu mai e folosit. Tranzacția este mai ieftină și mai rapidă.
În cazul în care banca emitentă deține terminale de plată POS instalate la agențiile sale bancare le va folosi numai în scopul unui avans de numerar (o obținere de numerar, analogă celei de la bancomat, dar făcută manual la ghișeul băncii, și cu alte comisioane), solicitat de un deținător de card propriu sau de un card străin. Banii sunt înmânați deținătorului de card de către casieria agenției. Dacă cardul e propriu, tranzacția e ¨a noastră¨, iar dacă e străin se va genera o cerere de autorizare către banca emitentă a cardului străin [27, p.79].
Băncile emitente obțin profit din emiterea de carduri din două surse principale – din deținerea contului de card, și din comisioane, fie cele per tranzacție cerute de la băncile acceptatoare pentru serviciul de a le da autorizare de tranzacții, fie cele cerute direct deținătorului de card.
Conform contractului de card, banca emitentă se obligă să asigure deținătorului de card o serie de servicii. Astfel banca asigură un serviciu telefonic permanent de asistență (24/24, 7/7) la care deținătorii de card pot apela oricând au nevoie, de exemplu în cazul furtului sau pierderii cardului – caz în care operatorul de serviciu va bloca imediat cardul (acest card nu va mai primi nici o autorizare de tranzacție). De asemenea, banca se însărcinează să-l reprezinte pe deținătorul de card în cazul în care acesta semnalează o dispută cu un comerciant, de exemplu în cazul în care un comerciant nu mai livrează produsul (sau îl livrează la o calitate necorespunzătoare, sau chiar livrează un alt produs) deși acesta a fost plătit de deținătorul de card și urma să-i fie expediat de comerciant ulterior plății. În acest caz BE va genera tranzacții speciale numite ”returnare plată” (charge-back) ca urmare a cărora deținătorul de card poate obține înapoi suma pe care a plătit-o pe produsul neprimit, sau necorespunzător.
Serviciul de asistență telefonică poate furniza la solicitarea deținătorului de card (care, în prealabil, se identifică corespunzător la telefon) și informații bancare curente – de exemplu soldul curent de cont de card, istoricul ultimilor tranzacții, valoarea comisioanelor, și altele. Banca se mai însărcinează să-i trimită regulat deținătorului de card (prin canalele convenite prin contractul de card – la ghișeu, prin poștă, prin mesagerie electronică, etc.) extrasul de cont în care este indicat soldul curent, dobânzi, comisioane, lista tranzacțiilor efectuate, și altele.
O bancă poate fi în același timp și acceptatoare și emitentă de carduri. Acesta este practic cazul tuturor băncilor mari. În această dublă calitate băncile BAE dețin contracte de comercianți, contracte de carduri, terminalele de plată POS amplasate la comercianți și în agențiile bancare proprii, terminale de retragere de numerar ATM [20, p.54].
Funcțiile unei BAE sunt funcțiile reunite ale băncii acceptatoare și a celei emitente așa cum au fost prezentate în capitolele precedente.
O bancă acceptatoare și emitentă oferă comercianților și deținătorilor de card avantajul tranzacțiilor care sunt ale noastre (on-us, cu noi), tranzacții care se vor desfășura mai rapid și care costă mai puțin (costul unei astfel tranzacții, văzut de deținătorul de card, este mai mic). Astfel tranzacțiile efectuate la terminalele proprii, cu carduri proprii, sunt autorizate rapid în SMC-ul băncii, fără a mai trece prin sistemul de telecomunicații, iar decontarea între contul de card (care este debitat) și contul de terminal/comerciant (care este creditat) se face în bancă fără a mai apela la procesul de decontare interbancară.
În cazul tranzacțiilor străine (nu sunt ale noastre), care se desfășoară la un terminal al băncii cu un card străin, emis de o altă bancă, sau un card al băncii face o tranzacție la un terminal străin, are loc procesarea uzuală a tranzacției (autorizare, decontare interbancară), așa cum a fost descrisă pe scurt anterior.
Banca acceptatoare și emitentă obține profit din activitatea de carduri din deținerea conturilor de comerciant și de card, și din comisioanele percepute atât de la comerciant cât și de la deținătorii de carduri.
2.2. Decontările interbancare în plățile cu carduri
Prelucrarea unei tranzacții cu card are de regulă două etape mari [17, p.49]:
autorizarea, care se desfășoară în timp real;
decontarea între contul de card (din banca emitentă) și cel de terminal/comerciant (din banca acceptatoare) care, tot de regulă, nu are loc în timp real, ci se desfășoară după încheierea cel puțin a unei zile bancare.
Desigur, în cazul tranzacțiilor care sunt ale noastre (on-us), ca și în cazul tuturor cardurilor private, este posibil ca decontarea să se facă în timp real, ambele conturi aflându-se în aceeași bancă. În acest caz creditarea contului comerciantului se poate face fie instantaneu, fie mai târziu, conform prevederilor contractului încheiat de bancă cu comerciantul, prevederile reflectând politica băncii.
Toate tranzacțiile autorizate sunt păstrate în fișiere de tranzacții care, în formate diferite, dar având în mare același conținut, se află în terminale (POS, ATM), în SMC-urile băncilor, și în procesatorii din sistem. Un astfel de fișier conține câte o înregistrare per fiecare tranzacție. În cazul tranzacțiilor care reprezintă plăți (operațiunea Vânzare la terminalul de plată POS) sau retragere de numerar de la automate bancare ATM, în înregistrare se păstrează astfel de informații ca: suma implicată, identificatorul terminalului și al comerciantului, identificatorul băncii acceptatoare (care conține și BIN-ul, numărul de identificare bancar), data și ora la care a avut loc tranzacția, un număr unic de identificare a tranzacției, numărul contului (PAN – numărul de cont primar, care, la rândul lui conține BIN-ul băncii emitente), și altele. În cadrul sistemelor naționale și internaționale de plăți prin carduri această structură a fișierelor de tranzacții este standardizată pentru a permite interoperabilitatea între băncile participante la sistem. Fișierele de tranzacții din terminale mai poartă și numele de jurnale de operațiuni. Aceste jurnale de operațiuni sunt descărcate zilnic din terminal în SMC-ul băncii care deține terminalul. SMC-ul unei bănci acceptatoare își constituie zilnic un fișier de tranzacții conținând toate tranzacțiile desfășurate la terminalele sale, pentru care a cerut autorizarea și a obținut un răspuns pozitiv de la băncile emitente ale cardurilor care au făcut tranzacțiile. Din acest fișier se pot obține, zilnic, la închiderea zilei bancare, sumele totale pe care fiecare bancă emitentă le datorează băncii acceptatoare.
Toate băncile acceptatoare vor trimite fișierele lor de tranzacții către procesatorul de decontare interbancară care, la rândul lui, va trimite câte un fișier specific fiecărei bănci emitente, pentru a-i preciza responsabilitățile financiare pe care le are față de acceptatori. Procesatorul de decontare interbancară va calcula și poziția financiară netă între toate băncile (emitente, acceptatoare) participante la sistemul de plată prin carduri (național sau internațional) [25, p.97].
Conceptual vorbind procesatorul de decontare interbancară va alcătui o matrice pătrată, având toate băncile pe coloane și aceleași bănci pe rânduri. În fiecare element al matricii de decontare, D(Bi, Bj), va încărca suma totală pe care banca emitentă Bi trebuie să o transfere băncii acceptatoare Bj, pentru toate tranzacțiile efectuate în ziua precedentă. Această sumă e calculată după parcurgerea, tranzacție cu tranzacție, a tuturor fișierelor de tranzacții primite de la toate băncile acceptatoare. La suma de transferat care rezultă efectiv din fișierele de tranzacții sunt adăugate, sau scăzute, o serie de comisioane și deduceri pentru diverse servicii. De exemplu o bancă emitentă solicită de la banca acceptatoare un comision pentru fiecare răspuns acordat la o cerere de autorizare de tranzacție, iar procesatorul de decontări percepe comisioane pentru serviciile sale de la toate băncile.
Pe baza acestei matrici de decontare între toate băncile procesatorul de decontări va genera un document cu rol de ordin de plată care va fi expediat zilnic către agentul de transfer de fonduri interbancar. Acesta este de regulă banca centrală sau națională care va face efectiv transferul de fonduri între conturile băncilor. Procesatorul mai trimite apoi fiecărei bănci în parte câte un raport cu datele specifice băncii, pentru a o înștiința cu privire la ce sume urmează să primească și de la care bănci, sau ce sume trebuie să dea și cărei bănci. Acest raport e folosit de bănci pentru reconciliere, permițându-le compararea datelor primite cu propriile înregistrări.
Ceea ce a fost descris mai sus reprezintă funcțiunile și modul de lucru ale unui procesator de decontare interbancară, procesatorul fiind în fapt un program. Aceste funcțiuni se pot implementa fizic în diverse forme, și pot astfel exista procesatori de decontări care se află într-o instituție financiară (frecvent banca centrală, dar nu neapărat), procesatori independenți care oferă băncilor acest serviciu prin externalizare ca în cazul cardurilor naționale, sau procesatori care se află în sistemele internaționale de plată prin carduri (de exemplu Visa și MasterCard).
În cazul cardurilor internaționale, emise și acceptate de sistemele internaționale de plăți prin carduri, mai apare problema conversiei de monedă între moneda băncii emitente și moneda băncii acceptatoare [24, p.125]. De exemplu să luăm un card Visa emis în lei în Republica Moldova la o bancă emitentă care are moneda de decontare dolarul american, și care este folosit la un terminal de plată POS din Franța care aparține unei bănci acceptatoare cu conturi în euro. Întrucât vânzarea se face în euro, la momentul decontării interbancare între cele două bănci, dolarii vor trebui să fie convertiți în euro, conform ratei de schimb din momentul efectuării conversiei. Această operație de schimb valutar este de asemenea făcută de procesatorul internațional de decontare interbancară, operație pentru care percepe și un comision. Sistemul internațional de carduri își desemnează și câte o bancă (de mare amploare), care joacă rol de bancă centrală și deține conturile tuturor celorlalte bănci participante în sistem, definind și o monedă pentru decontări (de regulă dolarul american pentru Visa, și euro pentru MasterCard) între toate aceste bănci.
În Republica Moldova decontarea interbancară pentru băncile care emit sau acceptă carduri este asigurată de către BNM. Pentru operațiunile cu carduri Visa și MasterCard emise în Moldova, sistemele Visa și MasterCard, într-un mod similar, calculează sumele nete de decontare interbancară și trimit zilnic Băncii Naționale a Moldovei un raport cu rol de ordin de plată care arată ce fonduri trebuie transferate între aceste bănci din Moldova.
Procesatori independenți de tranzacții cu carduri și sisteme de management de carduri, SMC
Pentru ca o bancă să devină emitentă sau acceptatoare de plăți prin carduri trebuie să dispună de un sistem bancar informatizat SBI și de un sistem de management de carduri, SMC (sau procesator de tranzacții cu carduri). Ambele sisteme trebuie să fie cuplate la linii de telecomunicații pentru a putea asigura servicii în timp real.
Un sistem de management cu carduri este un sistem complex și scump, pe care doar băncile mari și-l pot permite, fie că îl realizează cu forțe proprii, ca o extensie a sistemului informatizat propriu, fie că îl achiziționează de la furnizorii de astfel de sisteme și îl integrează, sau cuplează, mai apoi cu SBI-ul propriu. Băncile de talie mică și cele de talie mijlocie nu ar putea să pătrundă pe piața plăților prin carduri neputându-și permite efortul financiar necesar investiției într-un astfel de SMC și, foarte probabil, nici efortul uman, de personal, necesar operării curente sau dezvoltării și menținerii acestui sistem. Un procesator independent de tranzacții cu carduri este însă o soluție ce poate fi convenabilă pentru toate băncile, indiferent de talia lor.
Un procesator independent de tranzacții cu carduri este o companie independentă, nelegată de nici o bancă sau instituție financiară, dotată cu un sistem puternic de management de carduri SMC propriu și cu infrastructura de hardware, software și telecomunicații necesară [27, p.129]. Acest procesator își oferă serviciile de prelucrare de tranzacții cu carduri către acceptatori și emitenți (inclusiv serviciul de personalizare a cardurilor pentru emitenți), adică tuturor băncilor care nu își pot permite, sau nu doresc, să-și instaleze un SMC propriu. De altfel chiar bănci mari utilizează această strategie de externalizare (outsourcing) a serviciilor către furnizorii de servicii specializați, dedicați, competenți și care implică costuri mai mici.
Un procesator independent de carduri își oferă serviciile de prelucrare de tranzacții cu carduri către mai multe bănci simultan, emitente sau acceptatoare, obținându-se astfel o reducere a costurilor de exploatare, care sunt împărțite între acele bănci.
SMC-ul procesatorului independent trebuie să fie legat la SBI-ul băncilor și, evident, cu toate terminalele acestora, și cu procesatorul de decontare interbancară. Legarea SMC-ului procesatorului independent cu SBI-ul fiecărei bănci care și-a externalizat procesarea cardurilor, se face printr-o interfață specifică fiecărui SBI de bancă (interfața poate fi în timp real sau legătura se poate stabili periodic, de obicei la sfârșitul fiecărei zile bancare). Procesatorul independent poate asigura de regulă toate funcțiile de bancă emitentă sau de bancă acceptatoare, la costuri mai mici de exploatare comparativ cu cazul în care fiecare bancă și-ar avea propriul SMC. Figura 2.3 prezintă structura de principiu a unui procesator independent de carduri.
Figura 2.3. Schema de principiu a unui procesator independent de tranzacții cu carduri [15, p.90]
Un astfel de SMC poate realiza, pentru mai multe bănci simultan, toate (sau numai unele din) funcțiile bancare care se desfășoară, metaforic vorbind, în ”biroul din față (ghișeu)” și în ”biroul din spate” (după terminologia englezească consacrată ”front-office” și respectiv ”back-office” (1)). Vom numi simplificat aceste funcții ca fiind funcțiile de autorizare și funcțiile de contare, respectiv. SMC-ul poate fi o aplicație complexă ce rulează pe mai multe servere, puternice și rapide, eventual distribuite, pentru a face față prelucrării în timp real a unui mare număr de tranzacții (se poate ajunge la prelucrarea a zeci, sute sau mii de tranzacții pe secundă). O parte din servere, cele mai performante ca viteză, preiau funcțiile de autorizare, tratând cererile de autorizare (prin interogarea bazelor de date de carduri ale emitentului) și generând în timp real răspunsurile de autorizare. Aceste servere sunt legate la sistemele de telecomunicații prin care circulă mesajele de la terminalele de tip POS și ATM.
Rețelele de terminale ce se cuplează la procesator pot fi foarte mari – mii de terminale POS și sute de terminale ATM, legate prin protocoale de telecomunicații diferite (de exemplu prin telefonie comutată, telefonie mobilă) și fiind de tipuri și modele diferite, pentru carduri cu bandă magnetică sau pentru carduri cu cip. Mesajele care circulă în rețelele de terminale pot fi deasemenea de standarde diferite.
SMC-urile se bazează pe sisteme de operare puternice și sigure (de exemplu Microsoft, Unix) și pe baze de date rapide și de mare volum (de exemplu Oracle). Calitatea cea mai importantă a acestor sisteme dedicate este siguranța în funcționare, exprimată prin gradul de disponibilitate, care este de regulă mai mare de 99,5% și poate ajunge chiar la 99,999% pe durata unui an sau a mai multora.
În clasa funcțiilor de autorizare (¨biroul din față¨) SMC-ul cuprinde în principal interfața cu sistemul de telecomunicații, autorizarea tranzacțiilor venite de la terminale, și serviciile de asistență non-stop acordate deținătorilor de card și comercianților (prin cercetarea bazelor de date de carduri emise și de comercianți înregistrați).
În clasa funcțiilor de contare (¨biroul din spate¨) SMC-ul cuprinde actualizarea zilnică a conturilor de card și de comercianți, legăturile cu alte (naționale domestice, sau internaționale) sisteme de decontare și transfer de fonduri interbancare, emiterea extraselor de cont, rapoarte, emiterea de carduri și altele.
În lume există mulți procesori independenți de carduri, de regulă câte unul sau doi mari în fiecare țară (de exemplu First Data Corp și Total Systems Services în SUA, și SSB – Sociata per Servizi Bancari în Italia). În România există un singur procesor independent semnificativ, cu funcții complete, PayNet (www.paynet.ro) care asigură procesarea tranzacțiilor cu carduri pentru peste zece bănci mijlocii și mici, cărora le asigură funcții complete de emitere și procesare pentru cardurile internaționale Visa și MasterCard, și pentru carduri private. În Republica Moldova aceste funcții sunt preluate de BNM.
Această împărțire a funcțiilor amintește de structura băncii englezești de sfârșit de secol 19, în care clientul venit să ia bani se prezenta la un ghișeu unde un funcționar din ”biroul din față” (front-office), adică de la ghișeu, numit uzual ”teller” (cel care vorbește cu clienții) îi verifica identitatea, referințele, etc. și aprecia (autoriza) dacă e posibilă acordarea sumei cerute. În caz afirmativ alcătuia primele acte și formulare și-i înmâna suma cerută. Ulterior funcționarul trimitea actele în ”biroul din spate” (back-office) unde se făceau înregistrările contabile, se calculau dobânzile, ratele, termenele scadente, etc.
Prin analogie, funcțiile bancare ale SMC care privesc autorizările (de regulă în timp real) pot fi numite funcții din ”biroul din față”, sau de autorizare, iar cele care privesc efectuarea înregistrărilor contabile (de regulă făcute zilnic, nu în timp real) pot fi numite funcții din ”birou din spate”, sau de contare.
Decontarea. La sfârșitul zilei, memoria POS se descărca în fișierul electronic al băncii acceptatoare. Urmează procesul de compensare la instituția internaționala de carduri și decontarea finala care se tratează în subcapitolul următor. Pe baza soldurilor debitoare din compensare, băncile emitente transmit creditările către băncile acceptatoare iar acestea creditează conturile comercianților. Cu aceasta se încheie ciclul operațiunilor de plata prin carduri. Durata decontării unei operațiuni din momentul autorizării pana la creditarea contului comerciantului este, în medie, de 2 zile, daca comercianții depun zilnic la banca fișierele cu tranzacțiile din ziua precedenta, în practica însa perioada medie de decontare este de 4 zile. Fluxul operațiunilor de plata prin carduri se prezintă în figura 2.4.
Figura 2.4. Fluxul operațiunilor de plata prin carduri [26, p.134]
1. Clientul deținător al cardului achiziționează bunuri/servicii de la comerciantul acceptant de card și efectuează plata prin utilizarea cardului care se introduce în POS și se tastează codul PIN;
2. Comerciantul în calitatea sa de acceptant verifica integritatea și valabilitatea cardului (sa conțină holograma, sa nu existe ștersături, modificări sau deteriorări, sa fie în termenul de valabilitate și sa nu figureze pe lista cardurilor pierdute/furate) și solicita autorizarea tranzacției, adresându-se centrului de autorizare, automat facondu-se conexiunea cu banca comerciantul, iar centrul de autorizare retransmite mesajul băncii clientului (banca emitenta);
3. Banca emitenta verifica existența disponibilului în cont și alți parametrii și trimite mesajul de răspuns DA (codul de autorizare) sau NU către centrul de autorizare și după procesare, acesta retransmite mesajul către comerciant și banca acestuia;
4. Comerciantul întocmește documentul de vânzare cumpărare (chitanța) pe care se imprima codul de autorizare, iar cumpărătorul semnează pe aceasta; comerciantul verifica identitatea semnăturii cu cea de pe card, restituie cardul și o copie de pe chitanța și eliberează marfa;
5. Are loc procesul de compensare și decontare interbancara în urma căruia băncile debitoare (băncile emitente) transfera fondurile către băncile creditoare (băncile acceptatoare); băncile debitează respectiv creditează conturile clienților.
Operațiunile de plata cu carduri se pot efectua în doua medii: on-line (electronic) și off-line (neelectronic sau manual). Mediul electronic a fost descris mai înainte și este cel mai utilizat în tarile avansate tehnologic. Acesta nu folosește în acceptare și decontare documente pe suport hârtie, cu excepția chitanței care se eliberează clientului, mesajele de transfer de fonduri fiind electronice. Mediul off-line folosește echipamente mecanice, telefonia vocala și documente pe suport hârtie. Mediul off-line prezintă următoarele particularități: comercianții au la dispoziție imprinter (echipamente mecanice) utilizate pentru preluarea informațiilor în relief de pe card prin presare mecanica pe chitanțe, celelalte elemente (data tranzacției, codul băncii) completându-se manual de operator; autorizarea tranzacției are loc prin telefon, telex sau numai prin verificarea listei cardurilor pierdute/furate; decontarea se face pe baza chitanțelor tip “imprint” care se depun la banca acceptatoare, iar aceasta le transmite BNM pentru pregătirea fișierelor electronice, după care se restituie băncii acceptatoare; comercianții pot primii fondurile imediat sau la primirea efectiva a creditării de la banca emitenta. Acest sistem este mai greoi, perioada de decontare mai lunga, costurile mai ridicate și riscurile mai mari.
Băncile emitente au dreptul de a refuza la plata documentele de decontare, fie din inițiativa posesorului (a, c), fie din proprie inițiativa (b, d), datorita următoarelor motive [25, p.56]:
(a) nevalabilitatea operațiunilor – bunurile sau numerarul care constituie obiectul operațiunii nu au fost primite de posesorul cardului (ex. bancomatul nu a eliberat numerarul dar operațiunea s-a înregistrat); operațiunea de vânzare-cumpărare nu a fost finalizată efectiv iar chitanța nu a fost anulata; comercianții au modificat suma operațiunii fără acordul posesorului de card;
(b) nerespectarea procedurii de autorizare – cardul era înscris pe lista celor interzise la acceptare; carul fost utilizat pentru mai multe operațiuni de vânzare la aceiași unitate și în aceiași zi în scopul evitării autorizării; contravaloarea bunurilor depășește limita de autorizare a comerciantului;
(c) erorilor de completare sau procesare a chitanțelor tip;
(d) cărți expirate, contrafăcute, operațiuni frauduloase.
Întrucât, atât în mediul on-line cat și în cel off-line, băncile emitente nu primesc documentele de decontare (chitanțele) ci numai listele cu tranzacții, refuzurile din proprie inițiativa se fac la faza de autorizare. În practica, refuzurile se datorează în cea mai mare parte sesizărilor deținătorilor de carduri. Pentru exercitarea dreptului de refuz, banca emitenta solicita băncii acceptante restituirea plății, iar această notifica comerciantului reclamația și recuperează sumele din încasările care urmează sau după un interval de timp debitează automat contul clientului, potrivit prevederilor din convenția de card.
Conform analizei efectuate în domeniul cardurilor bancare s-a constatat o creștere de 1.8 la sută a numărului de carduri bancare aflate în circulație la finele anului 2009 (745.6 mii carduri) față de anul precedent (vezi Anexa 3, 4,5).
În anul 2009 și-a încetat existența sistemul local de plăți cu cardul MoldCardSystem, astfel că, la finele anului 2009 piața cardurilor era împărțită între două sisteme internaționale de plăți cu cardul (MasterCard Worldwide și Visa Internațional). Valoarea operațiunilor cu cardurile emise de către băncile licențiate din Republica Moldova a depășit 13.4 mlrd. lei, înregistrând o creștere de 7.4 la sută față de anul 2008. În special, prin intermediul acestora s-au realizat operațiuni de retragere a numerarului (92.8 la sută din numărul și 94.8 la sută din valoarea totală a operațiunilor realizate cu cardurile emise de către băncile licențiate din Republica Moldova). Preferința pentru utilizarea cardului la retragerea de numerar în anul 2009 este remarcată la utilizarea acestuia pe teritoriul Republicii Moldova (94.4 la sută din numărul și 97.7 la sută din valoarea totală a operațiuni realizate în Republica Moldova). În rețeaua băncilor din străinătate cardurile emise de către băncile din Republica Moldova au fost utilizate preponderent pentru plățile fără numerar (72.0 la sută din numărul și 59.1 la sută din valoarea totală a operațiunilor realizate în străinătate) [32].
Deținătorii de carduri bancare emise în străinătate pe parcursul anului 2009 au efectuat în rețeaua băncilor din Republica Moldova 675.5 mii de tranzacții (în creștere cu 9.8 la sută față de anul 2008), valoarea acestora a reprezentat 1.2 mlrd. lei și s-a diminuat față de anul precedent cu 13.9 la sută.
În vederea majorării gradului de securitate în utilizarea cardurilor bancare și extinderii ariei de supraveghere a activității băncilor licențiate în domeniul sistemului de plăți cu carduri bancare, în anul 2009 a fost modificat și completat Regulamentul cu privire la cardurile bancare (aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.62 din 24 februarie 2005).
CAPITOLUL III. POSIBILITĂȚI DE MODERNIZARE A OPERAȚIUNILOR EFECTUATE PRIN CARDURI ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI METODE DE MINIMIZARE A RISCURILOR
3.1 Plățile în numerar și plăți prin cardurile bancare
3.1 Plățile în numerar
Cea mai simplă metodă pentru efectuarea plăților, pentru asigurarea tuturor serviciilor este desigur plata directă prin numerar. Cu siguranță această metodă nu este deloc complexă, nu necesită intermediari și nu include costuri suplimentare. Această metodă este și cea mai riscantă, iar în unele cazuri poate ajunge extrem de scumpă. Principalul avantaj al plății cash este faptul că nu vom fi nevoiți să plătim pe parcursul călătoriei noastre nici un comision bancar, pentru că vom fi izolați totalmente de ele. Plus la aceasta, nu vom fi nevoiți să suportăm problemele tehnice ale băncilor și timpul în care se actualizează datele financiare de pe contul de card.
Plata prin cash vine încă din perioada antică, însă odată cu modernizarea și apariția zecilor de valute au apărut mai multe riscuri. Primul dezavantaj al utilizării numerarului în străinătate este desigur schimbul valutar. Căutarea unui schimb valutar poate dura o perioadă îndelungată de timp, iar găsirea unui curs convenabil poate dura și mai mult timp. În cele mai dese cazuri schimburile valutare din zonele turistice sunt excesiv de scumpe, deși acestea oferă la prima vedere rate destul de avantajoase. În unele țări comisionul perceput la schimbul valutar poate ajunge până la 30%, deci atrageți atenția nu numai la cursul valutar, dar și la comisionul de schimb valutar.
Schimbatul banilor pe timp de noapte poate deveni o adevărată povară. Băncile de regulă nu lucrează pe timp de noapte, iar cele mai apropiate schimburi valutare pot fi la kilometri distanță. Evitați să schimbați banii pe timp de noapte pentru că în această perioadă rata devine foarte dezavantajoasă, iar comisionul de schimb valutar poate crește drastic.
Un alt dezavantaj este spaima de a nu fi înșelați în schimbul valutei pe care o avem în valuta originară a țării. De exemplu, în țări precum Polonia sau Cehia la punctele de oprire precum ar fi gările și stațiile auto sunt înșelați zilnic zeci de oameni prin schimbul valutar ilegal. Oamenii apelează la indivizi care le oferă un curs valutar mai bun decât cel oficial, însă aceștia în loc să le ofere bancnote ale valutei locale, le vând alte bancnote precum ar fi ruble rusești sau leve bulgărești.
În caz de furt sau pierdere al banilor Dvs. în cele mai dese cazuri aceștia nu sunt găsiți sau returnați, chiar dacă au fost apelate forțele de ordine.
Plăți prin cardurile bancare
Cardurile bancare sunt cele mai sigure instrumente bancare de plată atât în țară, cît și peste hotare. Cardurile bancare sunt adaptate la ultimele sisteme de securitate bancară pentru evitarea furturilor și al fraudelor, deci puteți fi siguri că toate mijloacele Dvs. financiare sunt în siguranță. În cazul furtului sau al pierderii cardului la solicitarea Dvs. banca vă poate bloca cardul.
Tot mai mulți cetățeni moldoveni devin posesori al cardurilor bancare emise de către băncile comerciale din Republica Moldova. Datele pentru semestrul I al anului 2013 arată că în circulație sunt mai mult de un milion carduri bancare. Creșterea față de anul precdent reprezintă 13.3%. În fiecare an crește considerabil numărul cardurilor bancare aflate pe piața moldovenească, însă la capitolul plăți fără numerar, acesta stagnează.
Majoritatea preferă să utilizeze cardurile bancare pentru retragerea numerarului; circa 95% din totalul valorii operațiunilor cu carduri emise de către băncile moldovenești sunt retragerea numerarului. Sunt mai mulți factori care stagnează creșterii acestui indicator precum ar fi crearea condițiilor necesare pentru a avea posibilitatea de a achita direct cu cardul, lipsa educației financiare a populației și desigur lipsa încrederii al populației față de bănci.
În străinătate același indicator arată complet diferit – majoritatea moldovenilor preferă să achite cu cardul direct la comercianți și încearcă să evite retragerea numerarului din ATM-urile băncilor. Aproximativ 76% din totalul volumului operațiunilor în străinătate cu carduri emise din Republica Moldova au fost plățile fără numerar și doar 24% au implicat retragerea numerarului din bancomatele băncilor.
Datele ce se referă la numărul de operațiuni de asemenea reflectă faptul că majoritatea moldovenilor care pleacă în străinătate preferă să achite cu cardul direct la comercianți și evită bancomatele. Conform datelor BNM, 87,75% din totalul operațiunilor efectuate în străinătate prin cardurile emise de băncile din Republica Moldova sunt executate direct la comercianți și doar 12,25% sunt retrageri din ATM-uri. În țară situația e complet diferită – aici 85.08% din totalul operațiunilor efectuate prin cardurile bancare sunt retragerile de numerar și doar 14.92% sunt plățile fără numerar.
În Republica Moldova pentru primul semestru al anului 2013 au fost efectuate 10.373.461 de tranzacții cu cardurile bancare cu o valoare totală de 10.686.543,2 mii lei. În medie la fiecare retragerea la bancomatele sau reprezentanțele băncilor din Republica Moldova, moldovenii au retras 1.154 de lei, iar pentru fiecare plată fără numerar aceștia au scos de pe contul de card 322 lei. În străinătate moldovenii au efectuat 621.811 de operațiuni prin cardurile bancare emise din Republica Moldova ce au o valoare totală de 773.592,9 mii lei. În medie la fiecare retragere efectuată în străinătate moldovenii au extras 2.424 lei, iar pentru fiecare plată fără numerar aceștia au plătit 1.079 lei.
Principalul motiv pentru care majoritatea moldovenilor care se află peste hotarele țării plătesc cu cardul direct la comercianți este desigur costul pe care îl suportă. Plata directă la comercianți asigură cea mai ieftină metodă de plată, unde Dvs. nu veți suporta nici un comision, însă în dependența de valută contului cardului, veți suporta diferențele de schimb valutar pentru ziua în care ați efectuat plata.
În cazul în care Dvs. doriți să retrageți numerar din ATM-urile peste hotare veți suporta diferența de schimb valutar și comisionul perceput de bănci care în medie este de 1.5% din suma retrasă plus un comision fix de 3 Euro. Chiar dacă Dvs. doriți doar să vizualizați suma rămasă de pe contul de card, ați putea rămâne fără 3 Euro. Dacă trăiți peste hotarele țării sau călătoriți des, folosiți-vă de serviciul internet banking pentru vizualizarea contului, acesta este comparativ mai ieftin sau chiar uneori gratis, în dependență de bancă.
Conform unui sondaj efectuat de MasterCard în luna iunie al anului curent, 91% dintre respondenți europeni își iau cardurile la ei, în vacanță, versus 60%, atunci când sunt acasă. Principalele motive care îi determină să utilizeze cardul în vacanță suntconfortul (65%), teama de a nu li se fura banii (41%), siguranța (38%), faptul că nu au suficient numerar la îndemână (37%), viteza mai mare (34%) și o mai bună trasabilitate a cheltuielilor (30%). Numărul cetățenilor europeni care doresc să plătească mai des cu cardul în vacanță crește de la an la an datorită confortului și siguranței pe care cardurile bancare le oferă. În medie 53% din cetățenii din zona euro preferă să plătească cu cardul în loc de numerar. În graficul de mai jos puteți vizualiza procentul consumatorilor europeni care ar vrea să plătească mai des cu cardul atunci când merg în vacanțe.
Deși majoritatea oamenilor de pe glob au accesul la diverse modalități de plată, plata directă cu numerar este cea mai populară. În ziua de azi banii cash încă sunt principala metoda de plată. Conform datelor oficiale de la MasterCard 85% din toate plățile retail au fost efectuate prin numerar și doar 15% – plăți fără numerar.
În examinarea modelelor de plată al consumatorilor din întreaga lume, au fost înregistrate 4 tipuri de țări conform nivelului de plată fără numerar:
1. Începătoare – țările care doar recent au introdus modalitatea de plată prin intermediul cardului bancar. Majoritatea din aceste țări încă își construiesc infrastructura necesară pentru a trece la plățile fără numerar;
2. În tranziție – țările din acest nivel deja și-au creat o infrastructura de bază pentru a trece la plățile fără numerar. Ponderea plăților crește suficient de rapid și depășește în medie rata de 20% anual;
3. Punctul decisiv – țările care fac parte din nivelul 3 sunt acele țări în care modalitățile de plată cu și fără numerar au ajuns la o egalitate. Metodele de plată fără numerar s-au dezvoltat destul de rapid. însă utilizarea semnificativă al numerarului persistă la punctul de vânzare cu amănuntul. Viitorul modalităților de plată în aceste țări vor fi decise în dependență de preferințele consumatorilor care în viitor vor schimba cota de piață;
4. Practic fără numerar – reprezintă ultimul nivel al plăților fără numerar. Țările care fac parte din acest nivel sunt de regulă înalt dezvoltate, iar majoritatea plăților sunt efectuate prin metodele de plată fără numerar. Majoritatea țărilor din acest nivel dispun de ultimele tehnologii de plată precum ar fi plățile prin intermediul cardurilor contactless și cel al cardurilor cu display.
Faptul că plățile cu numerar vor dispărea este lucru cert, însă principala întrebare constă în când se va întâmpla aceasta. Banii cash nu vor dispărea în toate țările simultan, ci aceasta va depinde de mai mulți factori extrem de importanți. Cele mai importante criterii ce vor duce spre dispariția numerarului într-o anumită țară este nivelul de dezvoltare al acestei țări, cultura acestei țări și politicile întreprinse de către stat și de către banca națională.
Ca metodă de plată, plata prin numerar este considerată cea mai riscantă și cea mai lentă. Unii specialiști consideră că totalul costurilor de a tipări și de a menține bancnotele îi costă pe guverne aproximativ 1.5% din PIB-ul total. Plățile prin numerar sunt considerate mai riscante datorită gradului și al posibilității de falsificare a bancnotelor, datorită diverselor modalități de spălare a banilor, evaziuni fiscale și chiar al finanțării terorismului.
Plățile prin intermediul dispozitivelor electronice sunt mai sigure pentru că tranzacția va ajunge cu siguranță la locul destinației, însă în cazul unor probleme tehnice, plățile pot fi ușor urmărite. Ultimele studii ce se referă la metodele de plăți au demonstrat că plățile prin intermediul serviciilor electronice nu sunt doar ușor de utilizat, rapide și mult mai sigure, ele mai și contribuie la stimularea economiei în timp ce avansează incluziunea financiară. Din acest motiv cele mai puternice state din lume depun efortul pentru a stimula rata plăților prin intermediul serviciilor electronice.
Un alt factor extrem de important ce va contribui la dispariția sau din contra la stimularea plăților prin numerar este cultura țării respective. Fiecare țară a avut parte de istoria ei, de crizele ei, politicele ei și de perioade când economia pur și simplu stagna. Spre exemplu țările din fosta Uniune Sovietică, inclusiv Republica Moldova înregistrează o rată de plată fără numerar foarte mică comparativ cu cel al țărilor din Europa de vest. Acesta se explică datorită faptului că cetățenii nu simt siguranță atunci când plătesc prin intermediul metodelor de plată fără numerar și au puțină încredere în sistemul bancar. Cetățenii din aceste țări încă mai au nevoie să vadă și să pipăie banii.
Conform datelor oferite de către MasterCard, țările cu cea mai mare rată de plată fără numerar din Europa sunt Belgia – 93%, Franța – 92% și Marea Britanie – 89%. Canada (90%) și SUA (80%) au cea mai mare rată de plată fără numerar din America de Nord, Coreea de Sud (70%) și Singapore (69%) sunt cele mai dezvoltate în privința plăților cashless din Asia; Brazilia cu 57% este lider pe continentul Sud-American. În graficul de mai jos sunt reprezentate ponderea plăților fără numerar din 34 de țări, inclusiv Republica Moldova.
Ponderea valorii operațiunilor plăților fără numerar efectuate prin intermediul cardurilor bancare emise de către băncile din Republica Moldova de asemenea a avut parte de o creștere substanțială. Conform datelor oficiale prezentate de către BNM ponderea plății fără numerar a crescut din 2005 până în anul 2013 de 5 ori, astfel pentru anul 2013 ponderea valorii operațiunilor plăților fără numerar a fost de 10.11% față de total valorii operațiunilor efectuate în acel an.
Din 2005 până la sfârșitul anului 2013 numărul cardurilor bancare a crescut de 2.66 ori, astfel în prezent numărul cardurilor bancare emise de către băncile comerciale din Republica Moldova aflate în circulație atinge cifra de 1.150.969 de unități. Numărul cardurilor aflate în circulație au crescut drastic în ultimii 9 ani, însă acesta a avut parte și de o stagnare în perioada 2007-2009.
Deci asta înseamnă că la 3 cetățeni le revine un singur card. Această rată de deținere este foarte mică comparativ cu cel al cetățenilor Uniunii Europene unde fiecărui cetățean îi revine aproximativ 1.46 carduri. Conform datelor statistice de la Banca Centrală Europeană pentru anul 2012 pentru fiecare cap de locuitor în România îi revenea 0.64 carduri, în Marea Britanie 2.4 carduri, în Franța 1.26 carduri, în Luxembourg 3.68 carduri și în Italia 1.12 carduri pe cap de locuitor. Pentru anul 2012 România a înregistrat cel mai mic număr de carduri pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, topul acestui clasament i-a revenit Luxembourgului.
Părerile specialiștilor în privința dispariției numerarului sunt foarte controversate. Unii consideră că numerarul a fost prezent în viețile oamenilor mii de ani și aceștia nu se vor debarasa atât de rapid de acesta pentru că oamenii mai au nevoie de bani tangibili. Cealaltă tabără consideră că numerarul va dispărea într-o perioadă foarte scurtă. Cel mai recent sondaj efectuat de către ”The Pew Research Center Internet & American Life Project” a constatat că 65% din experți tech consideră că plățile prin intermediul smarphone-urilor vor domina metodele de plată în societățile avansate până în anul 2020, iar banii cash sunt pe cale de dispariție. Totuși nu putem spune momentul exact când numerarul va dispărea din viețile noastre, însă aceasta cu siguranță că se va întâmpla.
3.2. Riscuri în decontările prin carduri
Banca Naționala a Moldovei supraveghează sistemele de plăți și decontări, funcționarea stabila și eficientă a cărora este esențiala pentru stabilitatea sectorului financiar, precum și sistemele care sunt utilizate preponderent de către persoanele fizice și juridice pentru efectuarea plăților.
Astfel, supravegherii sunt supuse [2]:
a) sistemul automatizat de plăți interbancare;
b) sistemul de decontări ale valorilor mobiliare;
c) sistemele de plăți cu carduri;
d) sistemele de transferuri internaționale;
e) sistemele de plăți destinate deservirii persoanelor fizice pe teritoriul RM operate de către entitățile nebancare.
Sistemul automatizat de plăți interbancare consta din sistemul de decontare pe baza bruta în timp real (SDBTR) și sistemul de compensare cu decontare pe baza neta (SCDN), fiind administrate de către Banca Naționala a Moldovei.
Sistemul de decontări ale valorilor mobiliare include decontările aferente tranzacțiilor cu valori mobiliare de stat și valori mobiliare corporative (atât transferurile de valori mobiliare cât și transferurile de mijloace bănești). Supravegherea sistemului în cauza este efectuata de Banca Naționala a Moldovei și de Comisia Naționala a Pieței Financiare, atribuțiile fiind delimitate prin prisma prevederilor legislației în vigoare și a acordului de colaborare încheiat între părți.
Sistemele de plăți cu carduri sunt sistemele prin intermediul cărora se efectuează operațiuni de plata fără numerar sau retrageri de numerar cu utilizarea cardurilor bancare.
Băncile licențiate din Republica Moldova participa atât în sistemele internaționale de plăți cu carduri, cât și în sistemele locale. Cardurile emise sub egida sistemelor internaționale de plăți cu carduri au circulație locala și internaționala, pe când cardurile emise sub egida sistemelor locale au numai circulație locala.
Sistemele de transferuri internaționale reprezintă sistemele de plăți prin intermediul cărora sunt transferate mijloacele bănești în/din străinătate. Sistemele de plăți destinate deservirii persoanelor fizice pe teritoriul RM operate de către entitățile nebancare reprezintă sistemele prin intermediul cărora persoanele fizice efectuează plăți pentru serviciile de utilitatea publice, telefonie fixa și alte tipuri de servicii, utilizând în acest sens dispozitive speciale de primire a numerarului.
În domeniul supravegherii sistemelor de plăți și decontări Banca Naționala a Moldovei efectuează următoarele:
a) asigurarea cadrului normativ;
b) monitorizarea sistemelor;
c) evaluarea sistemelor;
d) dispunerea masurilor de remediere.
Asigurarea cadrului normativ relevant cu privire la supravegherea sistemelor de plăți și decontări se efectuează de către Banca Naționala prin emiterea actelor normative necesare bazate pe principiile nominalizate.
Monitorizarea funcționării sistemelor de plăți și decontări se efectuează de către Banca Naționala în baza informației care inter alia include:
– descrierea arhitecturii și a performantelor sistemului;
– documentația de sistem (de ex. regulile și procedurile sistemului, informația cu privire la participanții la sistem, etc.);
– informația obținută în cadrul controalelor pe teren la băncile licențiate privând activitatea acestora în cadrul sistemelor de plăți și decontări;
– rapoartele auditorilor externi și interni asupra activității băncilor licențiate și ale altor entitatea implicate în operarea sistemelor de plăți și decontări;
– reglementările și informațiile emise/difuzate de alte instituții.
În baza informației obținute în cadrul monitorizării, Banca Naționala efectuează evaluarea periodica a conformării sistemelor cerințelor expuse în actele normative în vigoare.
În cazul în care în urma evaluărilor efectuate Banca Naționala depistează încălcări de conformitate, ea poate dispune masuri de remediere sub forma de recomandări sau dispoziții obligatorii cu termene concrete de implementare.
Dezvoltarea activității cu carduri a scos în evidență și unele imperfecțiuni în ce privește securitatea operațiunilor și a modului de utilizare de către posesori. Masurile de securitate ca holograma, PIN-ul, verificarea specimenului de semnătura nu s-au dovedit suficiente și au fost introduse masuri în operare ca limitarea sumei autorizate, a numărului zilnic de tranzacții la un comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente în baza de date și alți parametrii specifici băncilor emitente. În același timp, perfecționările tehnologice au condus la înlocuirea suportului hârtie cu cel electronic și la extinderea transmisiei telefonice, care, în unele zone, rămân vulnerabile la încercările de frauda.
Masurile de protecție mai noi prevăd codificarea mesajelor transmise prin circuitul telefonic, dar acest sistem este mai complicat și mai scump și nu este invulnerabil. În cazul tranzacțiilor de valori mai importante, comercianții au luat măsura de a interoga banca emitenta și aceasta pe deținătorul cardului asupra realității operației, măsura care presupune un răspuns suplimentar și o autorizare întârziată, dar care s-a dovedit a fi foarte eficientă. Practica bancara cu carduri a arătat ca frauda se produce de cele mai multe ori în activitatea de acceptare, determinată de posesorii cardurilor sau de terțe persoane.
Fraude determinate de posesorii cardurilor [19, p.130]:
– utilizarea cardului de către posesor fără existent a disponibilului în cont pentru mai multe operațiuni care nu sunt supuse autorizării (sub limita de autorizare), speculând faptul ca operațiunea nu se verifica; banca emitenta refuza plata, urmând ca banca acceptanta sa se îndrepte împotriva comerciantului; soluția este impunerea autorizării în toate cazurile în care se operează în mediu de risc;
– utilizarea cardului pentru tranzacții pe care ulterior posesorul nu le mai recunoaște, din rea intenție sau alte motive (folosirea cardului de către un alt membru al familiei fără știrea posesorului); în acest caz se ridica problema calității activității de triere a clienților de către banca emitenta și a preocupării pentru formarea unei culturi bancare;
– transmiterea cardului altor persoane care efectuează tranzacții (de regula în străinătate) fără ca deținătorul sa le recunoască; de asemenea, apare o problema de relații cu clienții, în special în perioada de început a folosirii cardurilor.
Fraude determinate de terțe persoane [20, p.125]:
– aflarea numărului cardului de către o terța persoana în diverse împrejurări și folosirea acestuia în operațiuni frauduloase, ca de exemplu, folosirea cardului la un magazin, restaurant, hotel, cazinou pentru tranzacții pe care le recunoaște, însa numărul cardului a fost furnizat de un angajat al firmei unor persoane care utilizează aceste informații în tranzacții frauduloase sau transmiterea prin internet a numărului de card și data valabilității pentru a beneficia de acces la un site ori pentru a plăți un bun/serviciu, aceste informații ajungând la un hacker care le folosește în detrimentul deținătorului de card; din acest considerent multe bănci emitente limitează accesul cardurilor la tranzacții pe internet;
– copierea benzii magnetice a unui card valid al cărui cont atașat este alimentat cu un alt card pentru tranzacții comerciale, procedura care se numește “skiming’’ și este foarte greu de depistat ;
– folosirea unor carduri pierdute/furate sau contrafăcute, profitând de ignoranta comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul; de exemplu, în cazul cardurilor pierdute/furate comerciantul accepta operațiuni sub limita de autorizare fără a consulta lista cardurilor nevalabile, iar în cazul cardurilor contrafăcute, în care se cumpără bunuri de valori mai mari (bijuterii, produse electronice, haine de lux etc.), comerciantul fie ca nu verifica cu atenție cardul care se poate depista ca nu este autentic, fie nu este prudent ca sa solicite consultarea posesorului real.
Asemenea fraude se recuperează, la sesizarea deținătorului real, de către banca emitenta, aceasta de la banca acceptanta și apoi de la comerciant; în vederea contracarării acestor situații, băncile acceptante procedează fie la încheierea de contracte de asigurare, fie la obligarea comerciantului de a constitui un depozit colateral prin care sa garanteze eventuale tranzacții frauduloase.
În general, cardurile cu procesor s-au dovedit a fi mult mai sigure, fraudele fiind nesemnificative. Datele statistice demonstrează acest lucru și este de așteptat elaborarea unor procedee de securizare mai performante pe baza acestor carduri.
Pentru prevenirea utilizării ilicite (frauduloase) a cardului, deținătorul de card trebuie să întreprindă următoarele măsuri:
– la primirea pin-plicului să se convingă de faptul că el este sigilat și nedeteriorat, iar în cazul depistării deteriorării integrității acestuia să-l restituie imediat, nedeschizându-l, persoanei care l-a eliberat, și să comunice despre acest fapt la telefonul serviciului asistență deținători de card 24 de ore din 24.
– să pună semnătura cu pixul pe verso-ul cardului imediat la primirea acestuia (semnătura trebuie să fie clară și să coincidă cu semnătura din actul de identitate al deținătorului de card),
– să memorizeze și să păstreze PIN-ul în secret, precum și să utilizeze PIN-ul astfel ca să excludă posibilitatea identificării acestuia de o altă persoană,
– să păstreze cardul în condiții ce exclud posibilitatea deteriorării, pierderii, furtului acestuia, precum și compromiterii datelor cardului,
– înainte de efectuarea operațiunii în bancomat să se convingă de lipsa obiectelor străine pe tastatura bancomatului și dispozitivul de recepționare a cardurilor, iar în cazul depistării unor astfel de obiecte să nu utilizeze bancomatul dat,
– să nu uite să ia cardul și banii eliberați de bancomat până la expirarea timpului, după care ei sunt retrași de bancomat ca uitați, pentru evitarea situației, când de aceștia poate beneficia altă persoană,
– să solicite efectuarea operațiunilor cu prezentarea cardului la comerciant/ bancă numai în prezența sa,
– să nu uite să ia cardul și să primească chitanța după fiecare operațiune efectuată prin intermediul unui dispozitiv special (bancomat, POS-terminal, imprinter etc.),
– în cazul retragerii cardului de către angajatul Băncii sau comerciantului, să solicite recipisa de retragere a cardului semnată de persoana care l-a retras, cu indicarea locului, datei, orei, cauzelor de retragere, numelui și prenumelui persoanei ce a retras cardul, și să se adreseze imediat la serviciul asistență deținători de card 24 de ore din 24 și să urmeze indicațiile primite,
– în cazul retragerii cardului de către bancomat să se adreseze imediat la Bancă pentru blocarea cardului la telefonul serviciului asistență deținători de card 24 de ore din 24 și nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare să se adreseze la banca care deservește bancomatul pentru primirea cardului,
– să semneze chitanțele numai după verificarea atentă a corectitudinii informației indicate în acestea privând cardul și operațiunea efectuată (locul efectuării, data, ora și suma operațiunii, numele și prenumele deținătorului de card, numărul cardului etc.), să nu semneze chitanța în care nu este indicată suma mărfii achiziționate și/sau serviciului prestat,
– până la efectuarea operațiunii fără prezentarea cardului (prin telefon, poștă, Internet sau prin alt mod) să se convingă de siguranța comerciantului (perioada de activitate, reputația, prezența adresei poștale, obligația să întreprindă toate măsurile pentru păstrarea confidențialității datelor primite de la deținătorul de card etc.) și să ia cunoștință de regulile de plată, anulare și livrare a comenzilor,
– să păstreze toate chitanțele și alte documente ce confirmă faptul efectuării operațiunilor nu mai puțin de treizeci de zile calendaristice din data efectuării lor pentru verificarea utilizării mijloacelor din contul de card, inclusiv pentru verificarea informației incluse în extrasul de cont de card, precum și să păstreze toate documentele aferente comenzii nu mai puțin de un an din momentul efectuării operațiunii, în cazul utilizării cardului pentru plata unor astfel de servicii ca rezervarea camerei în hotel, arenda automobilului, efectuarea plăților periodice de același tip, plata mărfurilor/serviciilor în Internet,
– să nu divulge informația confidențială prin telefon sau prin alte canale de legătură, cu excepția cazurilor prevăzute de Reguli,
– să verifice mijloacele disponibile, imediat după eșuarea operațiunii,
– alte măsuri prevăzute în îndrumările informativ-consultative, plasate pe pagina–web oficială și panourile informaționale în subdiviziunile structurale ale Băncii pe măsura elaborării acestora, luând în considerație tendințele în domeniul fraudelor cu cardurile bancare.
3.2. Inovații internaționale pe piața cardurilor
Mediul financiar se bazează mai mult decât alte domenii pe încredere. La nivel internațional, menținerea unei rețele de plăți sigure, sănătoase și previzibile se confrunta mereu cu noi provocări, riscuri tehnologice, riscuri financiare, posibile noi tipuri de fraude. Tendința în domeniul plăților electronice este migrarea spre carduri inteligente care, fapt dovedit, ajuta în reducerea nivelului de frauda. După studiile realizate de Visa, pe plan internațional, tendința este de migrare către plata electronica.
Statistic, în prezent, frauda înseamnă mai puțin de 7 cenți pentru fiecare 100 USD tranzacționați, jumătate din cat se înregistra în 2003. Cel mai important, succesul este măsurat prin creșterea încrederii persoanelor în a plăți electronic și ritmul rapid în care plata electronica este adoptata la nivel internațional [43].
„Este important sa se știe ca Visa și toate băncile membre nu vor trimite niciodată un mesaj prin care sa va ceara informații confidențiale cum ar fi numărul de cont, parole, coduri PIN, numere de card. Posesorii de card trebuie sa se protejeze împotriva e-mail-urilor în care se spune ca provin de la companii de credit, bănci sau alte site-uri web populare“, a precizat Cătălin Crețu, director regional pentru România și Bulgaria, Visa Internațional CEMEA [39].
Milioanele de tranzacții care au loc în fiecare zi între clienții și furnizorii de bunuri și servicii reprezintă sistemul global de plăți de retail. Standardul care măsoară aceasta activitate este denumit Cheltuieli de Consum Personal (Personal Consumption Expenditure – PCE). Sistemul de plăți electronice reprezenta aproximativ 29% din PCE-ul global din 2004, comparat cu aproximativ 51% pentru numerar și 20% pentru cecuri. Aproape jumătate din plățile electronice, sau 14% din PCE-ul total, au fost făcute cu carduri de plata [40].
Evoluția sistemelor electronice a atins recent un punct de referința. Un studiu lansat Federal Reserve System din SUA în decembrie 2004 arata ca tranzacțiile electronice din SUA – incluzând cardurile de debit și de credit și alte forme de plata electronica – au depășit plata prin cecuri pentru prima data în istorie. SUA este doar una dintre multele piețe în care Visa este prezenta, dar acest punct de referința este un indicator clar al tendinței globale de migrare către plățile electronice. Visa înregistrează tendințe similare și în alte piețe și este un fapt universal acceptat ca aceasta tendința va continua.
Tehnologia cu cip este viitorul plăților electronice. Tendința în domeniul plăților electronice este migrarea spre carduri inteligente (smart cards) sau cardurile cu cip. Dotate cu un microcip incorporat, acestea oferă utilizatorilor mai multe opțiuni, mai multe servicii, mai mult confort și un grad mai ridicat de siguranța decât tradiționalele carduri cu banda magnetica.
Smart cardurile pot stoca aplicații de debit, credit sau de carduri prepaid, pot fi personalizate prin stabilirea unor plafoane de credit individualizate și sunt foarte utile și în tari care nu au sistemul de telecomunicații terestre foarte dezvoltat.
„Visa a jucat un rol esențial în stabilirea unui cadru comun pentru un plan de migrare către standardul EMV pentru toate cardurile de plata, pe o durata de șapte ani“, a precizat Cătălin Crețu. Pentru EMV (Europay, MasterCard, Visa) Visa a cooperat cu alte sisteme internaționale de plata și cu alți furnizori de tehnologie, pentru a permite acceptarea oriunde în lume la POS și ATM a cardurilor cu cip [43].
Visa Europe a pus la dispoziția băncilor membre, distribuitorilor și dealerilor de carduri cu cip un fond dedicat migrării către cip în valoare de190 de milioane USD. „Eforturile Visa s-au îndreptat și asupra posibilității ca emitenții de carduri sa poată oferi carduri cu cip cu funcții cat mai diverse, la costuri cat mai eficiente. Ca rezultat, prețul unui smart card de bază a scăzut de la circa 8 USD la sfârșitul anilor 90 la sub 1 USD în prezent“, a conchis Catalin Crețu [43].
S-a constatat ca în tarile cu o dezvoltare semnificativa a cardurilor cu cip, nivelul de frauda a scăzut considerabil. Atunci când au fost folosite împreuna cu codul PIN, cardurile cu cip au redus rata de frauda pe carduri furate sau pierdute cu 90%. „Marea Britanie este lider la nivel mondial între tarile care au adoptat sistemul EMV, peste jumătate din cardurile Visa în circulație în aceasta tara fiind deja carduri cu cip. Motivul principal a fost reducerea fraudei, iar soluția a funcționat: un studiu Visa a demonstrat ca, în cazul băncilor emitente care trecuseră în mare parte la cardurile cu cip bazate pe standardul EMV, nivelul de frauda era cu 43% mai scăzut decât în cazul băncilor care încă emiteau carduri cu banda magnetica“, a declarat reprezentantul Visa Internațional CEMEA [41].
Visa pregătește un sistem de plata cu telefonul mobil. Pentru ca tot se discuta tot mai des despre transformarea celularului în card bancar, Visa, cel mai mare emițător de carduri din lume, a anunțat ca sistemul de plata cu telefonul mobil este în lucru și ca este “cel mai promițător sistem de plata de până acum”.
Compania recunoaște ca serviciile de mobile banking nu sunt foarte populare, dar a spus ca toate studiile indica faptul ca utilizatorii sunt dispuși să folosească telefonul mobil pentru a face plăți exact la fel cum procedează cu un card bancar. “Telefoanele mobile sunt cel mai promițător mod în care se pot extinde soluțiile de plăți electronice”, a declarat John Philip Coghlan, șeful Visa USA. El a participat la târgul CTIA Wireless în Orlando, Florida. Seful Visa a discutat acolo cu furnizorii de tehnologie și cu operatorii despre posibilitatea de a implementa acest sistem [41].
Japonia a introdus deja sisteme de plata cu telefonul mobil, iar utilizatorii pot sa folosească celularul trecându-l printr-un sistem similar cititorului de carduri. Evident, soluția merge și pentru abonați, care pot beneficia de un credit mai mare, dar și pentru utilizatorii pre-paid, care pot cumpăra în contul creditului pe care îl au pe card. În Statele Unite nu exista încă soluții implementate care sa funcționeze pentru a permite acest lucru.
Se pare ca dorința utilizatorilor de a folosi telefonul mobil pentru plăți motivează însa atât băncile, cat și marile magazine, sa introducă astfel de soluții de plata. Operatorii de telefonie mobila spera ca un astfel de serviciu le va permite sa își loializeze clientela într-o piața din ce în ce mai concurențiala. Cardurile reprezintă acum peste 50% din plățile efectuate în Statele Unite, iar plata cash și cu cecuri reprezintă doar 46% din sumele totale, conform studiilor citate de Visa.
“Cred ca serviciul de plata mobila este pur și simplu cel mai promițător serviciu din noua generație care se dezvolta astăzi”, a reiterat ideea șeful Visa în timpul discursului ținut la CTIA (Clark-Theders Insurance Agency). Conform sondajelor, 57% dintre utilizatorii de telefon mobil sunt interesați sa folosească celularul pe post de card pentru plăți. Aproape 64% dintre utilizatori spun ca ar renunța la operatorul actual pentru a se muta la unul care oferă plata cu telefonul mobil. Studiul a fost derulat de Visa până la jumătatea lunii martie 2007.
Visa a anunțat ca va învesti serios în compania start-up DotMobi, care promovează domeniul de internet mobil, dezvoltat special pentru utilizatorii de telefoane mobile. Organizația care supraveghează domeniile de internet spera sa le ofere utilizatorilor o alternativa la domeniul computerului, unde numele importante sunt deja rezervate de companii și utilizatori particulari. Pe domenii .mori ar trebui sa fie doar site-uri care pot fi ușor accesate cu telefonul mobil.
Visa a mai anunțat ca va colabora cu Qualcomm, cel mai mare producător de cipuri pentru telefoane mobile, pentru a realiza soluția hardware care va putea permite plata și citirea creditului de pe celular. Producătorul de celulare Kyocera a anunțat deja ca va introduce în telefoanele sale tehnologia Visa pentru plăți.
Mai multe bănci au fost prezente la CTIA, unde au făcut demonstrații cu diverse soluții mobile pentru a efectua plăți. Analiștii spera ca acest sector va deveni o industrie serioasă în următorii ani. Exista însa și companii de analiza care susțin ca vor mai trece mulți ani până la adoptarea tehnologiei [40].
Comerț electronic înseamnă, în accepțiune "tradițională", utilizarea în rețele cu valoare adăugată a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaților fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivității calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societății, a condus la o tendința tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic în Internet, care sa apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – și altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea, consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM și plătind prin intermediul cărților de credit, sau a unor portmonee electronice numite carduri virtuale. Pentru alții, comerțul Internet reprezintă relațiile de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și clienți, ca o alternativa la variantele de comunicații "tradiționale" prin fax, linii de comunicații dedicate sau EDI pe rețele cu valoare adăugata. În fine, o alta formă a comerțului Internet implica transferul de documente – de la contracte sau comenzi pro forma, pana la imagini sau înregistrări vocale.
Acest nou tip de comerț a stimulat însa cererea pentru noi metode adecvate de plata. În cadrul noului concept de "sat global" (global village), dezvoltarea unor activitatea comerciale între participanți situați la mari distante geografice unii de alții nu poate fi conceputa fără folosirea unor sisteme electronice de plăți. Aceste noi mijloace de plata permit transferarea comoda, sigură și foarte rapida a banilor între partenerii de afaceri. De asemenea, înlocuirea monedelor și bancnotelor (actualele forme tradiționale de numerar) prin ceea ce denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea costurilor de emitere și menținere în circulație a numerarului, și la o sporire a flexibilității și securității sistemelor de plăți.
În domeniul mijloacelor electronice de plata, cercetările sunt în plina desfășurare. Exisa numeroase sisteme în curs de experimentare, altele abia au fost cercetate și supuse analizei. Este normal ca prudenta și securitatea sa fie cuvintele cheie ale acestor demersuri. Vom prezenta în continuare câteva sisteme de plăți electronice mai cunoscute, grupate în patru categorii:
sisteme cu carduri bancare,
sisteme on-line,
microplăți și,
cecuri electronice.
Sisteme de plăți în Internet bazate pe carduri bancare (SET). Multe cumpărări de bunuri și servicii prin Internet se fac plătindu-se cu carduri bancare obișnuite (Visa, MasterCard etc.). Însa tranzacțiile cu carduri conțin informații confidențiale privând cardul și informațiile personale ale clienților, informații ce pot fi interceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fără un soft special, orice persoana care monitorizează traficul pe rețea poate citi conținutul acestor date confidențiale și le poate folosi ulterior Este necesara elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plăți, care sa permită coordonarea părților legitime implicate în transfer și folosirea corecta a metodelor de securitate.
În 1996, MasterCard și Visa au convenit sa consolideze standardele lor de plăți electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul SET își propune șapte obiective de securitate în e-commerce:
– Sa asigure confidențialitatea instrucțiunilor de plata și a informațiilor de cerere care sunt transmise odată cu informațiile de plata.
– Sa garanteze integritatea tuturor datelor transmise.
– Sa asigure autentificarea comparatorului precum și faptul ca acesta este utilizatorul legitim al unei mărci de card.
– Sa asigure autentificarea vânzătorului precum și faptul ca acesta accepta tranzacții cu carduri prin relația sa cu o instituție financiara achizitoare.
– Sa folosească cele mai bune metode de securitate pentru a proteja părțile antrenate în comerț.
– Sa fie un protocol care sa nu depindă de mecanismele de securitate ale transportului și care sa nu împiedice folosirea acestora.
– Sa faciliteze și sa încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft și cei de rețea.
Aceste cerințe sunt satisfăcute de următoarele caracteristici ale acestei specificații:
Confidențialitatea informației – Pentru a facilita și încuraja comerțul electronic folosind cărțile de credit, este necesara asigurarea deținătorilor de cartele ca informațiile de plata sunt în siguranța. De aceea, contul comparatorului și informațiile de plata trebuie sa fie securizate atunci când traversează rețeaua, împiedicând interceptarea numerelor de cont și datele de expirare de către persoane neautorizate. Criptarea mesajelor SET asigura confidențialitatea informației.
Integritatea datelor – Aceasta specificație garantează ca nu se alterează conținutul mesajelor în timpul transmisiei acestora prin rețea. Informațiile de plata trimise de cumpărător la vânzător conțin informații de cerere, date personale și instrucțiuni de plata. Daca una din aceste informații este modificata, tranzacția nu se va face corect. Protocolul SET folosește semnătura digitala pentru integritatea datelor.
Autentificarea comparatorului – Vânzătorul are nevoie de un mijloc de verificare a clientului sau, a faptului ca acesta este utilizatorul legitim al unui număr de cont valid. Un mecanism care face legătura dintre posesorul cărții de credit și un număr de cont specific va reduce incidența fraudei și, prin urmare, costul total al procesului de plata. SET utilizează semnătura digitala și certificatele comparatorului pentru autentificarea acestuia.
Autentificarea vânzătorului – Aceasta specificație furnizează un mijloc de asigurare a clientului ca furnizorul are o relație cu o instituție financiara, permițându-i acestuia sa accepte cărțile de credit. SET utilizează semnătura digitala și certificatele vânzătorului pentru autentificarea acestuia.
Interoperabilitate – Protocolul SET trebuie sa fie aplicabil pe o varietate de platforme hardware și soft. Orice cumpărător trebuie sa poată sa comunice, cu softul sau, cu orice vânzător. Pentru interoperabilitate, SET folosește formate de mesaje și protocoale specifice.
O grupa de designeri din Coreea de Sud au elaborat un concept nou, neobișnuit și util pentru utilizatorul contemporan – o cartela bancara "inteligentă" Live Checking Card. Aceasta tehnologie permite în timp real monitorizarea contului direct pe card, fără utilizarea ATM-urilor, POS terminalelor sau site-urilor bancare. În loc de un plastic obișnuit, cardul reprezintă un display, care ocupa toata fata cardului. Prin intermediul tehnologiei RFID Live Checkîng Card (Anexa 11), putem urmări istoria plăților și soldul contului bancar – datele sunt reprezentate direct pe display, imediat după efectuarea tranzacției. La depășirea limitei din cont, marginile cardului încep sa lumineze într-o nuanță albăstrie. În calitate de sursa de alimentare pentru acest card este utilizata energia solara, iar cardul va fi funcțional timp îndelungat, mai mult decât un card obișnuit .
Cardul Visa Black Card, o altă inovație, la prima vedere, se deosebește de cardurile de plastic tradiționale numai prin designul laconic și o culoare neagra neobișnuită. Dar de fapt Visa Black Card reprezintă un statut destul de solid, care indica faptul ca deținătorul acestui card face parte din elita societății. Ca de exemplu, deținători ai cardului Visa Black Card în SUA pot deveni cel mult 1% din populația tarii [40].
În calitate de material pentru confecționarea Visa Black Card servește nu plasticul obișnuit, dar un plastic patentat. Deținătorul cardului are acces la un șir de servicii exclusive, ca de exemplu, bronarea biletelor, shoping-ul, vizitarea cluburilor de distracții. Deținătorul Visa Black Card, care se pregătește de zborul cu avionul, va putea sa viziteze VIP salonuri din mai mult de 500 de aeroporturi internaționale, va beneficia de servicii care ii va organiza timpul liber și întâlnirile de afaceri.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma cercetării efectuate scoatem în evidență următoarele concluzii:
1. Cardul este o inovație revoluționară care a putut fi aplicată datorită progreselor deosebite în domeniile informatic și electronic în măsură sa faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice între partenerii de tranzacții prin intermediul băncilor. Cardul a intrat definitiv în familia instrumentelor de plată atunci când aplicarea tuturor inovațiilor componente s-a dovedit eficientă, adică preturile echipamentelor și rețelei au devenit accesibile, atât băncilor cat mai ales populației, principalul beneficiar, care putea efectua plăți fără a mai folosi numerarul.
2. Cardul este definit ca un instrument de plata electronica, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului sau sa utilizeze disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisa de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a următoarelor operațiuni.
3. Emiterea cardurilor este o operațiune mai complexa care include încheierea convenției de card, confecționarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informațiilor la centrul de autorizare și la instituțiile internaționale și apoi eliberarea cardului.
4. Cardul bancar este proprietatea băncii emitente care are dreptul exclusiv de a acorda solicitanților statut de deținător de card bancar și de a retrage acest statut în condițiile prestabilite. Statutul de deținător de card se acorda persoanei pentru care se emite cardul. Cardul bancar se emite în conformitate cu normele sistemului de plăți cu carduri bancare și trebuie sa conțină elemente de siguranță care sa protejeze corpul material al acestuia, trăsături de personalizare încorporate pe suprafața sa, componente înserate în corpul material al acestuia, inclusiv banda magnetica și /sau microprocesorul (circuit integrat specializat) etc.
5. Deținătorul cardului are, în principal, următoarele obligații: sa păstreze în bune condiții instrumentul de plata electronica, sa înștiințeze emitentul imediat ce constata pierderea, furtul, distrugerea, blocarea cardului, înregistrarea unor tranzacții eronate sau alte erori, disfuncționalitatea ale instrumentului de plata, sa nu înregistreze PIN-ul sau parola pe card sau pe alt obiect pe care îl păstrează împreuna cu cardul, sa nu contramandeze un ordin dat pana în momentul identificării sumei. Răspunderea privind valoarea pierduta este integrală a deținătorului în cazul în care acesta a acționat cu neglijenta, fraudulos și pentru toate operațiunile efectuate pana în momentul anunțării emitentului.
6. Dezvoltarea activității cu carduri a scos în evidenta și unele imperfecțiuni în ce privește securitatea operațiunilor și a modului de utilizare de către posesori. Masurile de securitate ca holograma, PIN-ul, verificarea specimenului de semnătura nu s-au dovedit suficiente și au fost introduse masuri în operare ca limitarea sumei autorizate, a numărului zilnic de tranzacții la un comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente în baza de date și alți parametrii specifici băncilor emitente. În același timp, perfecționările tehnologice au condus la înlocuirea suportului hârtie cu cel electronic și la extinderea transmisiei telefonice, care, în unele zone, rămân vulnerabile la încercările de frauda.
În scopul preveniri utilizării ilicite a cardului, recomandăm ca deținătorul de card să întreprindă următoarele măsuri:
– la primirea pin-plicului să se convingă de faptul că el este sigilat și nedeteriorat, iar în cazul depistării deteriorării integrității acestuia să-l restituie imediat, nedeschizându-l, persoanei care l-a eliberat, și să comunice despre acest fapt la telefonul serviciului asistență deținători de card 24 de ore din 24;
– să pună semnătura cu pixul pe verso-ul cardului imediat la primirea acestuia (semnătura trebuie să fie clară și să coincidă cu semnătura din actul de identitate al deținătorului de card);
– să memorizeze și să păstreze PIN-ul în secret, precum și să utilizeze PIN-ul astfel ca să excludă posibilitatea identificării acestuia de o altă persoană;
– să păstreze cardul în condiții ce exclud posibilitatea deteriorării, pierderii, furtului acestuia, precum și compromiterii datelor cardului;
– înainte de efectuarea operațiunii în bancomat să se convingă de lipsa obiectelor străine pe tastatura bancomatului și dispozitivul de recepționare a cardurilor, iar în cazul depistării unor astfel de obiecte să nu utilizeze bancomatul dat;
– să nu uite să ia cardul și banii eliberați de bancomat până la expirarea timpului, după care ei sunt retrași de bancomat ca uitați, pentru evitarea situației, când de aceștia poate beneficia altă persoană;
– să solicite efectuarea operațiunilor cu prezentarea cardului la comerciant/ bancă numai în prezența sa;
– să nu uite să ia cardul și să primească chitanța după fiecare operațiune efectuată prin intermediul unui dispozitiv special (bancomat, POS-terminal, imprinter etc.);
– în cazul retragerii cardului de către angajatul Băncii sau comerciantului, să solicite recipisa de retragere a cardului semnată de persoana care l-a retras, cu indicarea locului, datei, orei, cauzelor de retragere, numelui și prenumelui persoanei ce a retras cardul, și să se adreseze imediat la serviciul asistență deținători de card 24 de ore din 24 și să urmeze indicațiile primite;
– în cazul retragerii cardului de către bancomat să se adreseze imediat la Bancă pentru blocarea cardului la telefonul serviciului asistență deținători de card 24 de ore din 24 și nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare să se adreseze la banca care deservește bancomatul pentru primirea cardului;
– să semneze chitanțele numai după verificarea atentă a corectitudinii informației indicate în acestea privând cardul și operațiunea efectuată (locul efectuării, data, ora și suma operațiunii, numele și prenumele deținătorului de card, numărul cardului etc.), să nu semneze chitanța în care nu este indicată suma mărfii achiziționate și/sau serviciului prestat;
– până la efectuarea operațiunii fără prezentarea cardului (prin telefon, poștă, Internet sau prin alt mod) să se convingă de siguranța comerciantului (perioada de activitate, reputația, prezența adresei poștale, obligația să întreprindă toate măsurile pentru păstrarea confidențialității datelor primite de la deținătorul de card etc.) și să ia cunoștință de regulile de plată, anulare și livrare a comenzilor;
– să păstreze toate chitanțele și alte documente ce confirmă faptul efectuării operațiunilor nu mai puțin de treizeci de zile calendaristice din data efectuării lor pentru verificarea utilizării mijloacelor din contul de card, inclusiv pentru verificarea informației incluse în extrasul de cont de card, precum și să păstreze toate documentele aferente comenzii nu mai puțin de un an din momentul efectuării operațiunii, în cazul utilizării cardului pentru plata unor astfel de servicii ca rezervarea camerei în hotel, arenda automobilului, efectuarea plăților periodice de același tip, plata mărfurilor/serviciilor în Internet.
BIBLIOGRAFIE
I. ACTE LEGISLATIVE, HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI
Codul Civil al Republicii Moldova, Nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82-86/661.
Hotărâre cu privire la politica de supraveghere a sistemelor de plăți în Republica Moldova Aprobat prin hotărârea Consiliului de Administrație al B.N.M nr. 226 din 20.11.2008. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 211-212/647 din 28.11.2008.
Legea Republicii Moldova cu privire Națională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 56-57 din 12.10.1995(cu modificări ulterioare).
Legea Republicii Moldova cu privire la instituțiile financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 1. din 01.01.1996(cu modificări ulterioare).
II. INSTRUCȚII ȘI MATERIALE METODOLOGICE
Regulament B.N.M. cu privire la carduri bancare nr. 62 din 24.02.2005. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 36-38/124 din 04.03.2005 (cu modificări ulterioare).
III. MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Aurelian A., Berea P. Băncile – modernizarea sistemului bancar. București: Expert, 2003. 180 p.
Basno C. Monedă, Credit, Bănci. București: Didactică si Pedagogică, 1997. 397p.
Basno C., Dardac N. Operațiuni bancare, Instrumente și tehnici de plată. București: Didactică și Pedagogică, 1996. 252 p.
Basno C., Dardac N. Produse, costuri și performanțe bancare. București: Economica, 2000. 144 p.
Berdilă – Cîrlan A., Oboroc I. Monedă și credit – scheme, studii de caz, teste. Chișinău: Evrica, 2006. 119 p.
Berea A., Berea O. Orientări în activitatea bancară contemporană. București: Expert, 1999. 345 p.
Bulgac C., Valeico V., Petrusa P. Băncile și relațiile economice de pe piață, volumul I. Chișinău: Universitar, 1994. 309 p.
Cernea S. Monedă și credit, volumul II. Timișoara: Nemira, 1991. 498 p.
Cobzari L. Competitivitatea băncilor în formarea sistemului bancar concurent. Chișinău: USM, 2006. 286 p.
Cociug V., Mistreanu L. Operațiuni bancare-concepte, scheme, aplicații. Chișinău: ASEM, 2006. 268 p.
Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci și politică monetară. București: Didactică si Pedagogică, 2006. 440 p.
Davidescu N., Frătila L. Sisteme informatice financiar-bancare, vol. II. București: Economica, 1999. 345 p.
Dedu V. Gestiunea bancară. București: Didactică si Pedagogică, ediția 2-a, 1999. 351 p.
Diaconescu M. Bănci, sisteme de plăți, riscuri. București: Economica, 1999. 276 p.
Enicov I., Oboroc L. Riscuri și instrumente financiare de acoperire. Chișinău: Evrica, 2002. 263 p.
Grigorită C. Activitatea bancară, ediția a II-a. Chișinău: Cartier, 2004. 422 p.
Gust M. Management bancar. București: Independența Economica, 1999. 326 p.
Haret C., Manolescu G. Monedă și credit. București: Fundația România de mâine, 2003. 228 p.
Hoanță N. Bani și bănci. București: Economica, 2001. 280 p.
Hurduc N. Optimizarea activității bancare de rețea. București: Expert, 2002. 303 p.
Mihai I. Tehnica și managementul operațiunilor bancare. București: Exvent, 2003. 433 p.
Radut R., Barry H. Management bancar. Vol. I. București: Institutul Bancar Român, 2001. 180 p.
Stoica V., Deaconu P. Bani și credit. Teorii monetare. Administrarea banilor și politicilor monetare. București: Economica, 2003. 535 p.
Tudorache D., Pirjol T. Monedă, bănci și credit. București: Universitar, 2005. 511 p.
IV. SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare în Republica Moldova, 2008. http://bnm.md/md/card_payment_system/2008
Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare în Republica Moldova, 2009. http://bnm.md/md/card_payment_system/2009
Raport anual BNM, 2009. http://bnm.md/md/annual_report (citat 15.05.2010).
Raport anual al BC „Eximbank”SA, 2009. http://www.eximbank.md/file/RaportAnual2009/main.swf. (citat 20.04.2010).
Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri în Republica Moldova, trimestrul I, 2010. http://bnm.md/md/card_payment_system/2010
Tarife privind deservirea conturilor de card. http://www.eximbank.com/files/cards/tarife_100301_ro.pdf (citat 20.05.2010).
Cerere de emitere a cardului bancar. http://www.eximbank.com/files/cards/cerere_emit_rom-rus.pdf (citat 21. 05.2010).
Contract de deservire a contului de card. http://www.eximbank.com/files/cards/contract_rom-rus.pdf (citat 21.05.2010).
Inovations sur le marche des cards. http://www.wisacard.com.fr/page2.php. (citat 15. 05.2010).
Cătălin Crețu. Metode de protecție contra riscului de fraudă prin carduri. http://www.allmoldova.com/ro/project/clubul-economic/219.html. (citat 13.04.2010).
Visa Card pregătește noi inovații. http://www.it.moldova.org./news/visa-pregateste-rom.html (citat 12.05.2010).
WISA members shine at inaugural Awards. http://www.wisa.org.au/news/newsletters/news/2010.pdf (citat 11.05.2010).
Inovations Europay International. http://resources.bnet.com/topic/europay+international.html (citat 14.05.2010).
Membership begins with the right card. https://home.americanexpress.com/home/mt_personal.shtml (citat 14.05.2010).
A N E X E
Anexa 1
Organizații internaționale pentru administrarea sistemelor de plată prin card
Anexa 2
Criterii de clasificare a cardurilor
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Comisioane emitere-administrare carduri bancare persoane fizice
Anexa 7
Comisioane emitere-administrare carduri bancare persoane fizice proiecte salarizare
Anexa 8
Comisioane emitere-administrare carduri bancare persoane juridice
Anexa 9
Cerere de deschidere a contului de card în BC „Eximbank” SA Gruppo Veneto Banca
http://www.eximbank.com/files/cards/cerere_emit_rom-rus.pdf
Continuare Anexa 9
Anexa 10
Contract de deschidere a unui cont de card și emitere a unui card bancar
Continuare Anexa 10
Anexa 11
Tehnologii noi pe piața cardurilor
Cartela bancara "inteligentă" Live Checking Card
Simbolul statutului Visa Black Card
BIBLIOGRAFIE
I. ACTE LEGISLATIVE, HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI
Codul Civil al Republicii Moldova, Nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82-86/661.
Hotărâre cu privire la politica de supraveghere a sistemelor de plăți în Republica Moldova Aprobat prin hotărârea Consiliului de Administrație al B.N.M nr. 226 din 20.11.2008. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 211-212/647 din 28.11.2008.
Legea Republicii Moldova cu privire Națională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 56-57 din 12.10.1995(cu modificări ulterioare).
Legea Republicii Moldova cu privire la instituțiile financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 1. din 01.01.1996(cu modificări ulterioare).
II. INSTRUCȚII ȘI MATERIALE METODOLOGICE
Regulament B.N.M. cu privire la carduri bancare nr. 62 din 24.02.2005. În: Monitorul Oficial al R.M, nr. 36-38/124 din 04.03.2005 (cu modificări ulterioare).
III. MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Aurelian A., Berea P. Băncile – modernizarea sistemului bancar. București: Expert, 2003. 180 p.
Basno C. Monedă, Credit, Bănci. București: Didactică si Pedagogică, 1997. 397p.
Basno C., Dardac N. Operațiuni bancare, Instrumente și tehnici de plată. București: Didactică și Pedagogică, 1996. 252 p.
Basno C., Dardac N. Produse, costuri și performanțe bancare. București: Economica, 2000. 144 p.
Berdilă – Cîrlan A., Oboroc I. Monedă și credit – scheme, studii de caz, teste. Chișinău: Evrica, 2006. 119 p.
Berea A., Berea O. Orientări în activitatea bancară contemporană. București: Expert, 1999. 345 p.
Bulgac C., Valeico V., Petrusa P. Băncile și relațiile economice de pe piață, volumul I. Chișinău: Universitar, 1994. 309 p.
Cernea S. Monedă și credit, volumul II. Timișoara: Nemira, 1991. 498 p.
Cobzari L. Competitivitatea băncilor în formarea sistemului bancar concurent. Chișinău: USM, 2006. 286 p.
Cociug V., Mistreanu L. Operațiuni bancare-concepte, scheme, aplicații. Chișinău: ASEM, 2006. 268 p.
Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci și politică monetară. București: Didactică si Pedagogică, 2006. 440 p.
Davidescu N., Frătila L. Sisteme informatice financiar-bancare, vol. II. București: Economica, 1999. 345 p.
Dedu V. Gestiunea bancară. București: Didactică si Pedagogică, ediția 2-a, 1999. 351 p.
Diaconescu M. Bănci, sisteme de plăți, riscuri. București: Economica, 1999. 276 p.
Enicov I., Oboroc L. Riscuri și instrumente financiare de acoperire. Chișinău: Evrica, 2002. 263 p.
Grigorită C. Activitatea bancară, ediția a II-a. Chișinău: Cartier, 2004. 422 p.
Gust M. Management bancar. București: Independența Economica, 1999. 326 p.
Haret C., Manolescu G. Monedă și credit. București: Fundația România de mâine, 2003. 228 p.
Hoanță N. Bani și bănci. București: Economica, 2001. 280 p.
Hurduc N. Optimizarea activității bancare de rețea. București: Expert, 2002. 303 p.
Mihai I. Tehnica și managementul operațiunilor bancare. București: Exvent, 2003. 433 p.
Radut R., Barry H. Management bancar. Vol. I. București: Institutul Bancar Român, 2001. 180 p.
Stoica V., Deaconu P. Bani și credit. Teorii monetare. Administrarea banilor și politicilor monetare. București: Economica, 2003. 535 p.
Tudorache D., Pirjol T. Monedă, bănci și credit. București: Universitar, 2005. 511 p.
IV. SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare în Republica Moldova, 2008. http://bnm.md/md/card_payment_system/2008
Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare în Republica Moldova, 2009. http://bnm.md/md/card_payment_system/2009
Raport anual BNM, 2009. http://bnm.md/md/annual_report (citat 15.05.2010).
Raport anual al BC „Eximbank”SA, 2009. http://www.eximbank.md/file/RaportAnual2009/main.swf. (citat 20.04.2010).
Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri în Republica Moldova, trimestrul I, 2010. http://bnm.md/md/card_payment_system/2010
Tarife privind deservirea conturilor de card. http://www.eximbank.com/files/cards/tarife_100301_ro.pdf (citat 20.05.2010).
Cerere de emitere a cardului bancar. http://www.eximbank.com/files/cards/cerere_emit_rom-rus.pdf (citat 21. 05.2010).
Contract de deservire a contului de card. http://www.eximbank.com/files/cards/contract_rom-rus.pdf (citat 21.05.2010).
Inovations sur le marche des cards. http://www.wisacard.com.fr/page2.php. (citat 15. 05.2010).
Cătălin Crețu. Metode de protecție contra riscului de fraudă prin carduri. http://www.allmoldova.com/ro/project/clubul-economic/219.html. (citat 13.04.2010).
Visa Card pregătește noi inovații. http://www.it.moldova.org./news/visa-pregateste-rom.html (citat 12.05.2010).
WISA members shine at inaugural Awards. http://www.wisa.org.au/news/newsletters/news/2010.pdf (citat 11.05.2010).
Inovations Europay International. http://resources.bnet.com/topic/europay+international.html (citat 14.05.2010).
Membership begins with the right card. https://home.americanexpress.com/home/mt_personal.shtml (citat 14.05.2010).
A N E X E
Anexa 1
Organizații internaționale pentru administrarea sistemelor de plată prin card
Anexa 2
Criterii de clasificare a cardurilor
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Comisioane emitere-administrare carduri bancare persoane fizice
Anexa 7
Comisioane emitere-administrare carduri bancare persoane fizice proiecte salarizare
Anexa 8
Comisioane emitere-administrare carduri bancare persoane juridice
Anexa 9
Cerere de deschidere a contului de card în BC „Eximbank” SA Gruppo Veneto Banca
http://www.eximbank.com/files/cards/cerere_emit_rom-rus.pdf
Continuare Anexa 9
Anexa 10
Contract de deschidere a unui cont de card și emitere a unui card bancar
Continuare Anexa 10
Anexa 11
Tehnologii noi pe piața cardurilor
Cartela bancara "inteligentă" Live Checking Card
Simbolul statutului Visa Black Card
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aparitia Si Evolutia Cardurilor (ID: 136505)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.