Apare în mod frecvent în pădurile de foioase și amestecuri, pe soluri cu troficitate ridicată, cu euAsaruemm ropa u humus de tip mull, slab acide…. [306812]

[anonimizat], [anonimizat] u

[anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat], tufărișuri, vii și semănături. Capsula (fructul) este globuloasă cu 6 loje, multispermă. Partea aeriană a plantei, "Aristolochiae herba", [anonimizat].

[anonimizat], mai mult în medicina populară, (pentru tratamentul rănilor), dar și în medicina naturistă (artralgie, epidermofitie). Este o [anonimizat], ce nu se folosește intern.

ORDINUL RANUNCULALES

Familia Ranunculaceae

Nymphaea lotus var. thermalis

Cuprinde peste 1.500 [anonimizat] (Clematis) [anonimizat]

(Clematis), simple, rar compuse (Clematis), divizate sau întregi.

Subfamilia Helleboroideae

Helleborus purpurascens Waldst. et Kit. – Spânz

Este o [anonimizat]. 30 cm înălțime.

[anonimizat], dispuse altern. [anonimizat] 5 [anonimizat]. [anonimizat]. Crește în pădurile din etajul fagului până în cel montan (700-1300 m altitudine). [anonimizat], [anonimizat] (Boicil).

Helleborus

purpurascens

Aquilegia vulgaris L. – [anonimizat] 60 cm. Frunzele sunt

compuse din 3 părți, dispuse altern. [anonimizat]-liliachii, [anonimizat]. [anonimizat]. vulgaris

Fructul este polifoliculă. Este o [anonimizat].

Caltha palustris L. – [anonimizat] 15-30 cm înǎlțime. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat].

Fructul este polifoliculă. [anonimizat], [anonimizat].

Trollius europaeus L. – Bulbuci

Plantă perenă de cca. 60 cm. [anonimizat]. [anonimizat], cu numeroase petale galbene curbate spre interior. [anonimizat]. Plantǎ rarǎ, toxică, crește în pajiștile din etajul fagului pânǎ în cel subalpin.

Ca lth a

palustris

Trollius

europaeus

Aconitum tauricum Wulf. – [anonimizat] 60 cm. [anonimizat], dispuse altern. [anonimizat]-un racem terminal dens. Petala superioară are formă de cască (coif). [anonimizat]. Crește în etajul boreal până în cel subalpin (1300-2000 m altitudine). Este foarte toxică (în special rizomii și semințele), [anonimizat] s.a., cu proprietǎ[anonimizat] (Tusomag, Sirogal etc). Doza letalǎ de aconitinǎ pentru un adult este de 5 mg.

Aconitum tauricum

Alte specii întâlnite la noi sunt: [anonimizat],

Aconitum moldavicum, s.a.. Aceste specii sunt legate numai de zona

montană și se întâlnesc pe văi umede, liziera pădurilor, jnepenișuri, pe stâncării.

Delphinium cultorum Voss – Nemțisor

cultivat

Este o plantă perenă, de talie înaltă, până la 150 cm. Frunzele sunt palmat-divizate. Florile sunt albastre, grupate în raceme terminale, cu petala superioară prevăzută cu un pinten ușor curbat și încrețit. Înflorește în

iunie-septembrie. Se cultivă în scop ornamental.

Delphinium

cultorum

Consolida regalis S.F. Gray – Nemțisor de câmp

Plantă anuală de cca. 40 cm înălțime. Frunzele sunt palmat-sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt albastre, grupate în raceme. Floarea este format din 5 petale, petala superioară se prelungește într-un pinten lung de cca. 2 cm. Înflorește în iunie-august. Fructul este foliculă. Buruiană toxică în culturile de cereale.

Subfamilia Ranunculoideae

Ranunculus arvensis L. – Piciorul cocoșului de semănături.

Plantă anuală, de 20-30 cm înălțime. Frunzele sunt palmat-sectate, cu segmente liniar lanceolate, dispuse altern. Florile sunt galbene. Înflorește în mai-iulie. Achenele sunt comprimate și au pe suprafața lor spinișori. Buruiană segetală și ruderală.

Consolida regalis

Ranunculus

arvensis

Ranunculus repens L. – Piciorul cocoșului târâtor

Plantă perenă cu stoloni târâtori de cca. 40 cm înǎlțime. Frunzele bazale sunt lung-pețiolate,

trisectate, iar cele superioare sesile, trifidate sau întregi. Florile sunt galben-aurii grupate în cime. Înflorește în mai-august. Crește prin locuri umede și mlăștinoase.

Ranunculus ficaria L. – sălățică, untișor, grâușor

Este o plantă perenă, cu rǎdǎcini adventive tuberizate, înaltǎ de cca. 15 cm. Frunzele sunt lucioase, cărnoase, triunghiular-cordate. În axila acestora se formează

Ranunculus

repens

bulbili, prin care planta se înmulțește vegetativ. Florile Ranunculus

sunt solitare, cu 8-12 petale galben-aurii. Înflorește în

aprilie-mai. Crește prin păduri și tufărișuri, pe soluri umede. Frunzele tinere (până la înflorire) pot fi

consumate ca salată, mai târziu planta este toxică.

Ranunculus auricomus L. – Piciorul cocoșului de pădure Se întâlnește prin pădurile din zona de câmpie și până în cele din subzona fagului. Se recunoaște după frunzele bazale, lung pețiolate, cu limb rotund, cordat sau reniform, dințate, iar cele tulpinale sunt sectate până la bază.

ficaria

Ranunculus

auricomus

Adonis vernalis L. – Ruscuța de primăvară

Este o plantă perenă cu rizom gros, lemnos, înaltă până la 40 cm. Frunzele sunt de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt mari, solitare, cu 10-20 petale galben- aurii. Înflorește în martie-mai. Crește în pajiștile însorite din zona de stepă până în etajul gorunului. Planta conține adonidină, alcaloid toxic, cu utilizări medicinale pentru bolile de inimă.

Anemone ranunculoides L. – Păștița galbenă

Plantă perenǎ, cu rizom orizontal, de cca. 20 cm înălțime. Prezintǎ o frunză lung pețiolată, trisectată. Florile sunt galbene, solitare, cu 5 petale. Înflorește în martie-mai. Crește în pădurile de foioase.

Anemone nemorosa L. – păștița

albă

Plantă perenă cu rizom. Florile sunt albe, cu 6-12 petale. Înflorește în martie-mai. Crește în pădurile de foioase.

Hepatica nobilis – trei răi

Se recunoaște după frunzele trilobate, fiind frecventă în pădurile de foioase din zona colinară și montană inferioară.

Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb. – Dediței

de munte

Plantă perenă, păroasă, de cca. 15 cm înălțime. Frunzele sunt sectate, dispuse bazal. Florile sunt solitare, mari (4-5 cm), nutante (aplecate), de culoare violet-închis. Înflorește în martie-aprilie. Crește în zona de deal și munte, pe coastele

însorite. Planta este toxică în stare verde.

Clematis vitalba L. – Curpen de pădure

Este o liană cu frunze dispuse opus, imparipenat compuse, care se agață de suport prin pețiolurile transformate în cârcei. Florile sunt albe, grupate în cime. Înflorește în iunie-septembrie. Poliachenele sunt însoțite de stile persistente, păroase. Crește prin păduri și tufărișuri. Este toxic, datoritǎ alcaloidului clematinǎ. Poate fi cultivat în scop ornamental pentru acoperirea gardurilor.

Clematis x jackmanii Moore

Liană cu frunze imparipenat-compuse, opuse. Florile sunt solitare, mari (5-7 cm), violete, albe, roze. Cultivată în scop ornamental. Înflorește în mai.

Clematis vitalba

Pulsatilla montana

Clematis x jackmanii

ORDINUL PAPAVERALES

Familia Papaveraceae

Genul Papaver

Papaver rhoeas L. – Mac roșu

Este o plantă anuală, cu tulpina înaltă de cca. 90 cm. Frunzele sunt penat-partite până la sectate. Florile sunt solitare, cu petale roșii, care au o pată neagră la bază. Înflorește în mai-iulie. Fructul este o capsulă. Semințele sunt brune, reniforme. Buruiană toxicǎ întâlnitǎ în culturile de păioase, dar și în locuri ruderale.

Papaver somniferum L. – Mac cultivat

Plantă anuală glaucă (acoperită de pruină). Frunzele bazale sunt pețiolate, penat-divizate, iar cele superioare sunt sesile, amplexicaule (înconjoară tulpina prin baza lor), inegal- serate. Florile sunt solitare, alb-roze sau liliachii. Înflorește în iunie-august. Se cultivǎ ca plantǎ medicinalǎ. Prin inciziile făcute în capsulele verzi, din latex se obține opiul brut, din care se extrag numerosi alcaloizi, cum ar fi: morfina, papaverina, codeina, narcotina, substanțe cu proprietăți calmante, fiind utilizate în medicină sub control strict. Semințele sunt bogate în ulei, folosite în patiserie, iar uleiul în industria vopselelor.

Pruină-strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe.

Papaver orientale L. – Mac turcesc

Este o plantă perenă de talie înaltă, cca. 90 cm. Florile sunt mari (10-15 cm), roșii-cărămizii. Înflorește în iunie-august. Cultivată în scop ornamental. Originară din Asia de Sud-Vest.

Papaver rhoeas

Papaver somniferum

Chelidonium majus L. – Rostopască, Iarbă de negi

Este o plantă perenă, de cca. 60 cm înǎlțime. Frunzele sunt imparipenat-compuse, alterne. Florile sunt galbene, grupate umbeliform. Înflorește în mai-septembrie. Capsula este silicviformǎ, de 3-5 cm lungime. Crește prin tufărișuri, locuri ruderale, pe soluri nitrofile. Planta are proprietăți medicinale, din flori se prepară un ceai pentru bolile de ficat. Latexul portocaliu este toxic, conține numerosi alcaloizi, folosit în medicina populară la vindecarea negilor.

ORDINUL URTICALES

Familia Moraceae

Genul Morus

Morus alba L.- Dud alb

Arbore înalt de cca. 15 m. Frunze sunt ovate, glabre. Florile sunt unisexuat-monoice, grupate în inflorescență spiciformă. Soroza (fructul) este pedunculată, de culoare alb-roză. Se cultivă pentru fructele comestibile; frunzele utilizate în sericicultură (creșterea viermilor de mătase); pentru lemnul folosit la confecționarea

butoaielor, dar și în scop ornamental. Este originar din China.

Morus nigra L. – Dud negru

Arbore înalt de cca. 10 m. Spre deosebire de specia precedentă, frunzele sunt pubescente pe partea inferioară, soroza este neagră și aproape sesilă. Cultivat în scop alimentar, tinctorial. Specie mediteraneană.

Genul Ficus

Ficus carica L. – Smochin

Este un arbust sau arbore înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt palmat-fidate, căzătoare. Florile sunt unisexuat-monoice, situate în interiorul unei cupe cărnoase, care se deschide printr-un por aflat la partea superioară. Florile bărbătești sunt situate spre partea superioară a cupei, iar cele femeiești la baza cupei. Înflorește în martie-august. Fructele sunt achene care concresc cu receptaculul cărnos, formând un fruct compus, numit siconă. Plantă termofilă, se cultivă sporadic în sudul țării pentru fructele comestibile. Pe timpul iernii trebuie protejat împotriva înghețului. Specie mediteraneană.

Familia Cannabaceae

Cannabis sativa L. – Cânepa

Este o plantă anuală cu tulpina dreaptă, de cca. 2 m înălțime, cu miros caracteristic, datorită substanțelor secretate de numeroși peri glandulari, care se găsesc pe frunze, bracteele florilor și fructe. Frunzele sunt palmat-sectate pană la compuse, dispuse altern, cu excepția primelor frunze bazale care sunt opuse. Florile bărbătești sunt dispuse în cime racemiforme axilare, iar cele femeiești sunt grupate în cime dense axilare, dispuse spre vârful tulpinii. Înflorește în iulie- august. Achena este însoțită de o bractee.

Indivizii bărbătești reprezintă canepa de vară, cultivați pentru fibrele textile, iar cei femeiești cânepa de toamnă, pentru obținerea de sămanță. Se cultivă pentru fibrele textile obținute din tulpină și pentru uleiul extras din semințe, folosit în industrie, fiind un ulei sicativ. Specia prezintă două subspecii: sativa (canepa cultivată) și spontanea (cânepa sălbatică). Pentru industria farmaceutică se cultivă specia Cannabis sativa var. indica – cânepa indiană. De la aceasta se utilizează vârfurile tulpinilor femeiești, recoltate la înflorire, folosite ca narcotic, sedativ, diuretic. Planta conține substanțe, cum ar fi: canabinolul, canabidiol, tetrahidrocanabiol, din care se prepară hasisul (marijuana), folosit ca stupefiant. Este originară din Asia de Sud-Vest.

Humulus lupulus L. – Hamei

Este o liană cu tulpina volubilă. Frunzele sunt palmat-lobate pană la partite, dispuse opus. Florile sunt unisexuat-dioice, cele bărbătești sunt grupate în cime racemiforme axilare, iar cele femeiești sunt grupate câte două la baza unei bractei, formând inflorescențe cu aspect de conuri. Bracteele conțin glande secretoare, care secretă lupulina, o substanță aromatică, cu gust amar. Înflorește în iulie-august. Crește prin tufărișuri, zăvoaie, lunci. Se cultivă pentru conurile femeiești, care se folosesc la

aromatizarea berii. Este o specie euro-asiatică.

Familia Urticaceae

Urtica dioica L. – Urzica

Plantă perenă cu tulpina patru-muchiată, înaltă de până la 1,5 m, acoperită de peri urticanți. Frunzele sunt opuse, ovat-eliptice, serate, cu peri urticanți. Florile sunt unisexuat-dioice, grupate în cime axilare. Înflorește în iunie-septembrie. Frecventă în zonele de stepă până în etajul stejarului, în locuri ruderale, pe soluri bogate în materii organice. Frunzele tinere sunt folosite in alimentație, datorită conținutului ridicat în vitamine: A, B2, C, K, săruri de Ca, Mg, Fe, Si,

fosfați s.a. Planta are și proprietăți medicinale.

ORDINUL JUGLANDALES

Familia Juglandaceae

Genul Juglans

Juglans regia L. – Nuc

Arbore înalt de cca. 30 m. Lăstarii au măduva lamelar întreruptă. Frunzele sunt aromatice, imparipenat-compuse, formate din 5-7 foliole eliptice, cu marginea întreagă. Înflorește în mai. Drupa este parțial dehiscentă (epicarpul și mezocarpul crapă la maturitate, endocarpul este lignificat). Sămanța este cu cotiledoane mari, bogate în ulei. Se cultivă în scop alimentar (semințele și fructele tinere), tinctorial (frunzele și fructele) și pentru lemnul foarte valoros, folosit în industria mobilei. Se întalneste și subspontan

(sălbăticit, scăpat din cultură) în Banat și Oltenia.

Juglans nigra L. – Nuc negru, Nuc american

Arbore înalt de până la 50 m. Frunzele sunt imparipenat compuse, formate din 11-23 foliole lanceolate, cu marginea serată. Înflorește în mai. Drupa este indehiscentă. Semințele nu sunt comestibile. Se cultivă ca arbore ornamental în parcuri și în culturi forestiere. Lemnul este folosit în construcții navale. Este originar din America de Nord.

SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE

ORDINUL CARYOPHYLLALES

Familia Caryophyllaceae

Genul Stellaria

Stellaria media (L.) Vill.- Rocoină

Este o plantă anuală de talie mică (10-40 cm), cu tulpină cilindrică, târâtoare, păroasă pe o singură latură. Frunzele sunt mici, ovate cu

vârful acut. Petalele sunt albe bifidate. Înflorește din martie-octombrie.

Capsula se deschide prin 6 dinți. Buruiană efemeră, cu 3-4 cicluri de

viață într-un sezon, întâlnită în culturi, dar și ruderală, preferând locurile umbroase cu substrat umed.

Genul Cerastium

Cerastium tomentosum – Struna cocoșului

Plantă perenă cu tufe dense, cenușiu sau argintiu-tomentoasă.

Frunzele sunt liniar-lanceolate. Florile sunt albe, cu petalele de 2 ori

mai lungi decât sepalele. Se cultivă în scop ornamental, în locuri însorite, pe substrat pietros.

Stellaria media – Rocoină

Cerastium tomentosum – Struna cocoșului

Genul Dianthus

Dianthus caryophyllus L. – Garoafa

Plantă perenă glaucă (acoperită de pruină), cu tulpina umflată la

noduri, înaltă de 30-90 cm. Frunzele sunt liniar-lanceolate, sesile, dispuse opus. Florile sunt solitare sau grupate în cime. Corola, la

speciile cultivate, este formată din numeroase petale de diferite

culori. Capsula se deschide prin 4 dinți si este închisă. Specie

mediteraneană, cultivată ca plantă ornamentală, cu o gamă largă de cultivaruri.

Dianthus barbatus L. – Garofițe

Plantă perenă, cu numeroase flori grupate într-o inflorescență densă, cu petale viu colorate, uneori mai deschis colorate pe

margini. Înflorește în lunile iunie-august. Cultivată în scop ornamental. Specie mediteraneană.

Dianthus caryophyllus – Garoafa

Dianthus chinensis L. – Cuișoare

Plantă perenă cu flori mici, odorante, grupate câte 2-3. Cultivată în scop ornamental.

Dianthus callizonus Schott et Kotschy – Garofița Pietrei Craiului

Este o plantă perenă, de talie mică, 5-15 cm. Frunzele sunt

liniar-lanceolate, cu baza lățită. Florile sunt solitare, cu petale

roșii. Înflorește în lunile iulie-august. Specie endemică, întâlnită

în Munții Piatra Craiului, pe stâncăriile calcaroase. Plantă ocrotită de lege.

Dianthus barbatus – Garofițe

Dianthus chinensis –

CuișoareDianthus callizonus –

Garofița Pietrei Craiului

Genul Saponaria

Saponaria officinalis L. – Săpunariță

Plantă perenă, înaltă până la 70 cm, glabră. Frunzele sunt eliptic-

lanceolate, 3-nervate. Florile sunt albe sau roze, grupate în

inflorescență umbeliformă. Înflorește în iunie-septembrie. Crește pe malul râurilor, marginea drumurilor, fiind cultivată și ca plantă

decorativă. Rădăcinile plantei au proprietăți sudorifice, conțin

saponine, fiind folosite uneori la spălarea rufelor. Plantă toxică, dar și medicinală, de la care se folosesc frunzele și rădăcinile cu proprietăți sudorifice, depurative.

Genul Silene

Silene pendula L. – gușa porumbelului

Plantă anuală, păroasă, înaltă de 15-40 cm. Frunzele sunt

lanceolate, pubescente. Florile sunt roze. Caliciul este glandulos,

umflat. Înflorește în lunile iunie-iulie. Se cultivă ca plantă ornamentală. Este o specie mediteraneană.

Genul Gypsophila

Gypsophila paniculata L. – Ipcărige

Plantă perenă cu tulpina puternic ramificată, înaltă până la 90 cm.

Frunzele sunt lanceolate, 1-nervate. Florile sunt mici, albe sau palid

roze. Înfloreste în iunie-septembrie. Plantă xerofilă, sporadic întâlnită

pe solurile nisipoase sau pietroase, din zona de stepă până în etajul

gorunului. Este cultivată ca plantă ornamentală, folosită în special la aranjamentele florale.

Familia Amaranthaceae

Genul Celosia

Celosia argentea var. cristata (L) O. Kuntze (C.

cristata L.)- Creasta cocoșului

Plantă anuală, înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt

ovate, alterne. Inflorescență este sesilă, spiciformă, densă și dilatată la vârf, de culoare roșie, galbenă.

Înflorește în august-septembrie. Plantă tropicală cultivată în scop ornamental.

Genul Amaranthus

Amaranthus retroflexus L. – Știr porcesc

Plantă anuală cu tulpina dens-păroasă în partea superioară, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt alterne, ovate, de culoare verde-deschis.

Inflorescența este situată în vârful tulpinii, fiind spiciformă, densă, cu ramificații laterale scurte și groase. Înflorește în iulie-octombrie.

Buruiană în culturi de prășitoare, dar și ruderală. O plantă produce cca. 1 mil. de semințe, care își păstrează capacitatea de germinație până la 40 de ani. Specie nitrofilă, eutrofă (crește pe soluri bogate). Originară din America de Nord.

Amaranthus powellii S. Watson – Știr

Plantă anuală cu tulpina roșcată și glabră. Frunzele sunt eliptice sau romboidale, lucioase, verzi-închis pe partea superioară.

Inflorescența terminală cu ramificații laterale lungi și subțiri.

Înflorește în lunile iulie-octombrie. Buruiană în culturi și locuri ruderale. Originară din America de Nord.

Amaranthus caudatus L. – Moțul curcanului

Plantă anuală, înaltă până la 2 m. Frunzele sunt ovat-eliptice, alterne.

Inflorescența este cilindrică, groasă de 2-3 cm, pendulă, de regulă rosie-închis sau albă-verzuie. Înflorește în lunile iulie-octombrie. Cultivată în scop ornamental. Este originară din America de Sud.

Familia Chenopodiaceae

Beta vulgaris L. – Sfecla

Este o plantă bienală cu rădăcina tuberizată. Rădăcina și frunzele se formează în anul I, frunzele fiind mari, ovate, lucioase, dispuse în rozetă. În anul al doilea apar florile, care sunt grupate în cime dense. Fructul este glomerul, rezultat din inflorescență prin concreșterea îvelișurilor florale.

La noi în țară se cultivă subsp. vulgaris, cu următoarele varietăți:

– var. vulgaris – sfecla pentru frunze;

– var. flavescens – sfecla pentru pețioli.

– var. crassa – sfecla furajeră;

– var. altissima – sfecla de zahăr;

– var. lutea – sfecla galbenă de masă;

– var. conditiva – sfecla roșie de masă.

Chenopodium album L. – Lobodă porcească

Plantă erbacee anuală, alb-făinoasă, înaltă până la 150

cm. Frunzele sunt dispuse altern, ovat-romboidale până la lanceolate, inegal sinuat-dințate sau lobate.

Florile sunt grupate în cime spiciforme. Înflorește în lunile iulie-octombrie. Fructul este achenă. Sămânța

este lenticulară, neagră, aproape netedă. Buruiană

eutrofă, indicatoare de soluri bogate în azot, întâlnită

în culturi, locuri ruderale, din zona de stepă până în etajul fagului.

Atriplex hortensis L – Loboda de grădină

Este o plantă anuală de până la 150 cm înălțime. Frunzele sunt

mari, ovat-triunghiulare cu baza cordată sau hastată (în formă de

cazma), verzi sau roșietice. Florile sunt unisexuat-monoice, grupate

în cime. Înflorește în lunile iulie-august. Fructul este achenă. Se cultivă pentru frunzele bogate în elemente nutritive.

Atriplex tatarica L. – Lobodă sălbatică

Plantă anuală, alb-fǎinoasǎ, cu tulpina târâtoare sau ascendentă. Frunzele sunt romboidal-triunghiulare, inegal sinuat-lobate.

Florile sunt protejate de două bracteole rombice, concrescute până la jumătate. Înflorește în lunile iulie-octombrie. Este o buruiană eutrofǎ, nitrofilǎ, întânită în locuri ruderale, pajiști, din zona de stepă până în etajul gorunului, preferând solurile nisipoase, ușor-sărăturate.

Spinacia oleracea L.- Spanacul

Este o plantă anuală. Frunzele sunt ovate până la

triunghiulare, cu baza hastată. Florile sunt

unisexuat-dioice. Florile femeiești sunt dispuse în

glomerule capituliforme la subsuara frunzelor, iar cele

bărbătești în glomerule racemiforme axilare, pe

ramificațiile terminale. Achena este colțuroasă sau

spinoasă. Înflorește în lunile mai-august. Se cultivă ca legumă pentru frunzele bogate în vitamine. Originară din Asia Mică.

ORDINUL POLYGONALES

Familia Polygonaceae

Genul Polygonum

Polygonum aviculare L. – Troscot

Este o plantă anuală, cu tulpini târâtoare de 10-50 cm lungime. Frunzele sunt eliptic-lanceolate. Florile sunt mici, albe sau roze, grupate în cime axilare. Înflorește

în iunie-octombrie. Buruiană întâlnită în locuri

ruderale, bătătorite, uneori și în culturi de păioase.

Planta are proprietăți medicinale pentru tratarea ulcerului, hemoragii intestinale etc.

Polygonum lapathifolium L. – Iarbă roșie

Plantă anuală cu înălțimea de până la 80 cm.

Frunzele sunt eliptic-lanceolate, acuminate, cu o pată neagră-rosietică pe partea superioară. Florile

sunt roșietice, grupate în spice terminale sau axilare. Frecvent întâlnită ca buruiană ruderală și segetală în locuri umede.

Polygonum convolvulus L. (Fagopyrum

convolvulus (L.) H. Gross.) – Hrișcă urcătoare

Plantă anuală cu tulpina volubilă (se înfășoară în jurul unui suport), de cca. 100 cm. Frunzele sunt ovat-sagitate, dispuse altern. Florile sunt verzui,

grupate în raceme axilare. Înflorește în lunile iunie-

septembrie. Este o buruiană întâlnită în culturile din zona de stepă până în zona de dealuri.

Genul Rumex

Rumex patientia L., subsp. patientia – Ștevia de

grădină

Este o plantă perenă, înaltă până la 2 m. Frunzele sunt latlanceolate, glabre. Florile sunt grupate în

panicul dens, vertical, cu petalele întregi, la maturitate brunii, una dintre ele cu o granulă

caloasă (îngrosări). Înflorește în lunile iunie-iulie. Crește spontan în locuri ruderale, dar se și cultivă ca legumă pentru frunzele bogate în vitamine.

Rumex crispus L. – Dragavei

Plantă perenă asemănătoare cu specia

precedentă, cu deosebirea că frunzele au

marginea ondulată sau încrețită. Înflorește în

iulie-august. Frecvent întâlnită în pajiști și locuri ruderale.

SUBCLASA ROSIDAE

ORDINUL SAXIFRAGALES

Familia Grossulariaceae

Ribes uva-crispa L.- Agrișul

Arbust cu spini, uneori trifurcați, înalt de cca. 1,5

m. Frunzele sunt palmat-lobate. Florile sunt verzi-roșietice, solitare sau grupate câte 2-3

axilar. Înflorește în lunile aprilie-mai. Baca este verzuie, galbenă sau roșietică. Crește spontan la

munte pe locuri cu substrat calcaros, pe coaste

îsorite, tufărișuri, margini de păduri. Cultivat pentru fructele bogate în vitamina C.

Ribes nigrum L. – Coacăz negru

Arbust fără spini, cu înălțimea de până la 2 m.

Frunzele sunt palmat-lobate, prevăzute pe

partea inferioară cu glande secretoare

punctiforme, galbene-strălucitoare. Florile sunt galbene, grupate în raceme. Înflorește în lunile aprilie-mai. Bacele sunt negre, sferice. Crește

prin păduri și tufărișuri în etajul montan. Se

cultivă pentru fructele cu un conținut ridicat în vitamina C.

.Ribes rubrum L. – Coacăz roșu

Arbust nespinos cu frunze palmat-lobate, lipsite de glande secretoare. Florile sunt verzui, grupate în raceme. Înflorește în lunile aprilie-mai. Bacele sunt roșii. Crește la munte prin locuri stâncoase, dar poate fi cultivat pentru fructele comestibile, bogate în vitamina C.

Ribes aureum Pursh – Cuișor

Arbust fără spini, de cca. 2 m înălțime. Frunzele

sunt trilobate, lipsite de glande. Florile sunt

galben-aurii, plăcut mirositoare, grupate câte 1-3

axilar. Înflorește în aprilie-mai. Bacele sunt

negre. Se cultivă ca specie decorativă. Originar din America de Nord.

……………………………………………………………………………………………………..

Sempervivum tectorum L. – Urechelniță

. -> nnu trebuie

ORDINUL ROSALES

Familia Rosaceae

Subfamilia Rosoideae

Genul Rosa

Rosa canina L. – Măceș

Arbust cu ghimpi, înalt de cca. 3 m. Florile sunt roze,

solitare sau grupate în cime laxe. Înflorește în lunile iunie- iulie. Achenele sunt galbene, păroase, roșu la maturitate.

Crește frecvent de la câmpie până la munte, în pajiști,

tufărișuri, păduri. Fructul este comestibil, din el se prepară

sirop, pastă (dulceață), vin, dar are și proprietăți

medicinale. Datorită conținutului bogat în vitamina C,

fructul este recomandat pentru tratarea avitaminozelor (lipsa

îndelungată a vitaminelor din corp), enterocolite (inflamarea acuta a intestinului

subțire și gros), diskineziei biliare. Puieții sunt folosiți ca portaltoi pentru diferite specii de trandafir.

Rosa centifolia L. – trandafir

Este un arbust decorativ cultivat prin parcuri și grădini.

Frunzele sunt imparipenat-compuse cu stipele. Florile pe

tipul 5, de culori diferite: roșii, roz, galbene, albe).

Rosa chinensis Jacq. subsp. semperflorens (Curtis) C. Koch –

Trandafir de lună

Arbust de talie mică, până la 1 m, fără ghimpi. Florile sunt solitare, mari. Înflorește în lunile mai-octombrie.

Rosa multiflora Thunb. – Trandafir urcător

Arbust cu tulpini urcătoare. Florile sunt mici (1-2 cm diametru), albe, roșii.

Genul Rubus

Rubus idaeus L.- Zmeur

Arbust cu rădăcini drajonante, înalt de cca. 2 m.

Tulpinile sunt bienale, prevăzute cu ghimpi în partea inferioară. Frunzele sunt imparipenat-

compuse, cu 3 sau 5 foliole, argintii păroase pe

partea inferioară. Florile sunt albe, grupate în

inflorescență de tip cimă. Înflorește în lunile mai- iulie. Polidrupele sunt roșii-roze, se desprind ușor

la maturitate de receptacul. Crește prin pădurile din

etajul fagului până în etajul molidului. Cultivat în scop alimentar și medicinal.

Rubus caesius L. – Mur de miriște

Arbust spinos cu tulpini târâtoare de cca.

80 cm. Frunzele sunt trifoliate. Florile sunt

albe, apar în lunile mai-iunie. Polidrupele

sunt negre-albăstrui, nu se desprind de

receptacul la maturitate. Este întâlnit de la

câmpie până la munte, în pajiști, păduri,

uneori în culturi ca buruiană. Fructele sunt comestibile.

Prin păduri apare Rubus hirtus – mur

târâtor, care are frunzele verzi și în timpul iernii.

Genul Fragaria

Fragaria x ananassa Decne. (F. chiloensis x F.

virginiana) – căpșunul cultivat

Plantă perenă cu rizom și stoloni supratereștri cu tulpini scapiforme (scap-peduncul floral fără frunze). Frunzele sunt trifoliate, dispuse la baza tulpinii. Florile sunt albe,

mari, solitare sau grupate în cime laxe. Înflorește în lunile

mai-iunie. Fruct este o poliachenă cărnoasă. Specia se

cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă sau sub formă de dulceață, jeleuri, sirop etc.

Soiuri de căpșuni:

I.

II.

III.

Soiuri neremontate (fructifică o singură dată pe an în mai-iunie):

– premial (obținut în România-Pitești), rezistent la ger, brume, fructe placute la gust. – sunrise (obținut în USA), rezistent la ger, secetă, productivitate 10-12 t/ha.

– gorella (obținut în Olanda), rezistent la ger, secetă și boli, cu coacere timpurie.

– pocahontas (obținut în USA), rezistent la ger, secetă și boli, cu coacere timpurie și perioda

de recoltare care durează 30-35 zile.

– red gauntlet (obținut în Anglia), rezistent la ger, secetă, făinare, cu coacere târzie și producție mare.

– branderburg (obținut în Germania), rezistent la secetă și ger, mai puțin la făinare, cu coacere timpurie. – senga-sengana (obținut în Germania), rezistent la ger, secetă, făinare, cu coacere târzie.

– talisman (obținut în Anglia), rezistent la ger, făinare, tolerant la viroze, cu coacere târzie. – benton (obținut în USA), sensibil la boli, gust mediocru, coacere târzie. – elsanta (obținut în Polonia), potențial productiv foarte bun. – alte soiuri românești: coral, real, magic, răzvan, sătmărean.

Soiuri remontate (fructifică de 2 ori pe an, mai-iunie și septembrie-octombrie):

– aiko (obținut în USA), rezistent la ger și secetă, fructele din recolta de vară au coacere medie. – liberation d'orleans (obținut în Franța).

– profusion (obținut în Franța), rezistent la boli.

– red rich (obținut în USA),

Soiuri semiremontate (fructifică primăvara și toamna dacă este cald și toamna lungă).

Fragaria vesca L. – Fragul de pădure

Plantă perenă cu stoloni subțiri și lungi. Florile sunt albe, cu sepalele reflecte (curbate în afară).

Fructele roșii (până la 1 cm diam.), plăcut

mirositor, la maturitate se desprinde ușor de

pedicel. Înflorește în lunile mai-iunie. Frecvent

întâlnită în zona pădurilor de stejar până în etajul boreal, în pajiști, rariști de păduri.

Fragaria viridis Weston – Fragi de câmp

Spre deosebire de specia precedentă, prezintă

stoloni mai scurți; frunze păroase; fructul nu se

desprinde de pedicel. Crește în zona de stepă până în etajul fagului, în pajiști însorite.

Potentilla argentea – Scrântitoare

Plantă erbacee perenă cu tulpini erecte și

frunze palmat sectate, compuse din 5 foliole pe dos argintiu păroase. Florile mici, galbene.

Fructul multiplu poliachenă. Crește prin pajiști însorite și uscate.

Potentilla anserina – Coada racului

Plantă erbacee perenă cu tulpini lungi târâtoare, cu

frunze compuse, penat-sectate, cu flori mari solitare

aurii. Crește prin locuri umede, nisipoase,

prundișuri, malul râurilor, pajiști și fânețe umede.

Potentilla reptans – Cinci degete

Plantă erbacee perenă cu tulpini lungi târâtoare și

frunze compuse de tip palmat formate din 5 foliole pe margini dur dințate. Flori solitare, mari galbene.

Crește prin pajiști și fânețe umede de-a lungul apelor, ogoare.

Filipendula vulgaris – Coada mielului

Plantă erbacee perenă cu rădăcinile tuberizate, cu frunze având 30-40 perechi de foliole.

Inflorescență cimoasă alcătuită din flori albe

plăcut mirositoare. Fruct poliachenă. Crește prin

poieni și fânețe însorite, coaste însorite de la câmpie până în etajul montan. Este o plantă medicinală folosită în tratarea astmului.

Subfamilia Maloideae

Genul Mespilus

Mespilus germanica L. – Moșmon

Este un arbust, înalt de 2-3 m. Frunzele sunt

eliptice, păroase. Florile sunt albe, solitare, apar în

lunile mai-iunie. Poamele sunt mici (2-3 cm),

acestea sunt comestibile după o lungă păstrare. Se

cultivă pentru fructe, dar poate fi întâlnit și subspontan. Specie mediteraneană.

Genul Cydonia

Cydonia oblonga Miller – Gutui

Arbust, înalt până la 6 m. Frunzele sunt

ovateliptice, tomentoase pe partea inferioară

(păroase). Florile sunt mari, roze, solitare, apar în luna mai. Poamele sunt mari, netede sau costate,

galbene, păroase, cu un conținut bogat în

sclereide (celule pietroase). Se cultivă pentru

fructele utilizate în alimentație. Poate fi întâlnit și subspontan. Este originar din Asia.

Genul Malus

Malus domestica Borkh. – Măr

Este un arbore de cca. 10 m înlălțime. Frunzele sunt ovat-eliptice, serate, tomentoase pe partea

inferioară. Florile sunt alb-roze, grupate în cime. Înfloreste în aprilie-mai. Prin selecție și hibridare

s-au realizat numeroase soiuri cultivate pentru

fructele comestibile, consumate în stare proaspătă sau preparate.

Exemple de soiuri de măr:

Auriu de Cluj – înflorire timpurie, fructe galbene, maturarea fructelor: octombrie. Florina – maturarea fructelor: octombrie.

Generos – culoarea fructelor galben cu roșu, maturarea fructelor: octombrie.

Golden delicios – înflorire târzie, culoarea fructelor galbenă, maturarea fructelor: octombrie. Jonagold – culoarea fructelor roșie, maturarea fructelor: octombrie. Jonathan – culoarea fructelor roșie, maturarea fructelor: octombrie. Mutsu – culoarea fructelor galbenă, maturarea fructelor: octombrie.

Starkrimson – culoarea fructelor roșu închis, maturarea fructelor: octombrie.

Malus sylvestris (L.) Miller – Măr pădureț

Arbore viguros cu ramuri spinoase. Poamele sunt

mici (cca. 2 cm) și gust astringent. Crește spontan în

pădurile de foioase, tufărișuri. Poate fi utilizat ca

portaltoi pentru mărul cultivat. Înflorește în aprilie- mai.

Genul Pyrus

Pyrus communis L.- Păr

Este un arbore de până la 20 m înălțime. Frunzele

sunt ovat-eliptice, glabre. Florile sunt albe, grupate

în corimbe. Înflorește în aprilie-mai. Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentație.

Exemple de soiuri de păr:

-Conference

– Haydeea

– Ina Estival – Jubileu 50

– Napoca

– Rosioara de Cluj

– Untoasa Hardy

– Virgiliu Hibernal

– Williams

– Latina

– Transilvania

– Adria

– Primadona

Pyrus pyraster (L.) Burgsd. – Păr pădureț

Arbore cu ramuri spinoase, frunze orbiculare

(aproape circulare), glabre, flori albe. Înflorește în aprilie-mai. Poamele sunt mici, astringente. Crește

spontan în pădurile de foioase. Fiind rezistent la

secetă și ger, este folosit ca portaltoi pentru soiurile de păr.

Subfamilia Prunoideae

Genul Prunus

Prunus domestica L. – Prun

Arbore cu rădăcini drajonante. Frunzele sunt eliptice sau obovate, cu

marginea serat-crenată. Florile sunt albe cu înflorire protantă (apar înainte de

înfrunzire). Înflorește în aprilie-mai. Fructul drupă este acoperit de pruină (ceară), cu endocarpul lignificat, comprimat. Este cel mai răspândit pom

fructifer din țara noastră, cultivat pentru fructele comestibile în stare proaspătă, conservate sau distilate.

Exemple de soiuri de prun:

– Agen

– Anna Spath

– Bistrita

– President

– Renclod Althan

– Stanley

– Tuleu Gras

– Centenar – Carpatin

– Blufre

Prunus cerasifera Ehrh. – Corcoduș

Arbust sau arbore, uneori cu spini. Frunzele sunt eliptice, glabre. Florile sunt

albe sau roze, solitare. Înflorește în aprilie-mai. Drupele sunt sferice, cu endocarpul globulos. Este originar din sud-estul Europei. Se cultivă ca

portaltoi pentru prun sau cais sub diferite varietăți:

var.cerasifera – Corcodușul cu flori albe

Prezintă frunze verzi, lucioase, flori albe, fructe galbene sau roșii. Cultivat și subspontan pentru fructe sau portaltoi.

var. myrobalana – Mirobolan

Are frunze verzi, lucioase, flori albe și muguri cleioși. Cultivat ca portaltoi sau pentru fructe.

var. pissardii – Corcodușul roșu

Arbust sau arbore cu frunze roșii, flori roze, fructe roșii. Se cultivă în scop ornamental, dar și alimentar.

Prunus spinosa – porumbar

Arbust autohton înalt de 3-5m, sub formă de tufă

deasă cu ramuri ghimpoase. Frunze eliptice sau

obovate, pe margini crenat-serate, pe dos

pubescente mai ales în lungul nervurilor. Flori mici,

albe, solitare, scurt pedicelate, apar înaintea înfrunzirii. Fructele sunt drupe globuloase,

albăstrui brumate, astringente, comestibile. Specia

este întâlnită prin pădurile rărite, la liziere de

păduri iar în afara fondului forestier în tufărișuri,

garduri, șanțuri, pe lângă drumuri. Datorită faptului

că drajonează activ prezintă importanță

silviculturală ca arbust protector al terenurilor

degradate și în consolidarea lizierelor de pădure.

Prunus serotina – mălin american

Specie exotică nord-americană, la noi introdus în

culturi forestiere. Florile sunt albe, frumos

mirositoare, bogate în nectar, sunt grupate în

raceme simple lungi, înguste, pendente. Fructele sunt drupe mici rotunde brun-negricioase, dulce-

amărui, aromate, comestibile cu endocarpul neted, se coc în luna august-septembrie. Originar din estul Americii de Nord. Fructele sunt folosite în industria

alimentară, la fabricarea siropurilor, a băuturilor

alcoolice, lichioruri dar mai ales biterul.

Genul Cerasus

Prunus avium L. – Cireș

Este un arbore înalt de 10-20 m. Frunzele sunt

eliptice, cu marginea serată. Florile sunt albe, cu marginea întreagă, grupate în umbelă. Umbela nu prezintă la bază frunze. Înflorește în aprilie-mai.

Drupele sunt globuloase, roșii sau galbene, dulci. Se cultivă pentru fructele folosite în alimentație în stare proaspătă sau conservate. Specie submediteraneană.

Exemple de soiuri de cireș:

– Biggareau Burlat

– Germersdorf

– Stella

– Urias de Hedelfinger

– Van

– Vega

– Timpuriu de Bistrita

Prunus cerasus L. -Vișin

Arbore de talie mai mică decât cireșul. Spre

deosebire de acesta, umbela prezintă la bază 1-3

frunzulițe, drupele au gust acrișor și sunt roșii.

Înflorește în aprilie-mai. Cultivat pentru fructele

comestibile. Originar din Sud-Estul Europei și Vestul Asiei.

Genul Armeniaca

Prunus armeniaca L. – Cais

Arbore de talie mică (5-6 m). Frunzele sunt lat-ovate, cu vârful acuminat (brus îngustat). Florile sunt aproape sesile, alb-roze,

solitare sau grupate câte două, cu petale roșii. Înflorirea este protantă, în martie-aprilie. Drupele sunt galben-portocalii, cu

epicarpul păros și endocarpul neted, comprimat, care se

desprinde de mezocarp. Se cultivă pentru fructe, în zona de sud

a țǎrii, fiind sensibil la ger. Este originar din Asia de Vest.

Exemple de soiuri de cais:

– Aurora

– Cea Mai Buna de Ungaria (CMBU)

– Sulmona

Genul Persica

Prunus persica L. – Piersic

Arbore de talie mică (6 m). Frunzele sunt lanceolate, cu pețiolii

mai scurți decât jumătatea lățimii limbului. Florile sunt roze,

solitare, rar grupate câte două, aproape sesile, cu înflorire

protantă. Înflorește în martie-aprilie. Drupele sunt globuloase, mari, cu epicarpul pubescent, rar glabru (la nectarine Prunus persica var. nucipersica ) și endocarpul brăzdat. Se cultivă în

sudul țării pentru fructele comestibile. Specie termofilă, sensibilă la ger. Este originar din China.

Exemple de soiuri de piersic:

– Dixired

– Redhaven – Springtime

Genul Amygdalus

Amygdalus communis L. (Prunus dulcis ) – Migdal

Arbore scund, cca. 8 m înălțime. Frunzele sunt oblong- lanceolate, cu pețiolii mai lungi decât jumătatea lățimii

limbului. Florile sunt roze sau albe, cu înflorire

protantă martie-aprilie. Drupa este parțial dehiscentă,

epicarpul și mezocarpul se usucă și crapă la maturitate,

endocarpul prezintă adâncituri punctiforme. Specie

termofilă, rezistentă la secetă, se cultivă pentru

semințele dulci sau amare, folosite în cofetărie sau în

cosmetică. Semințele sunt amare la convar. communis,

fiind bogate în amigdalină și dulci la convar. sativa. Este originar din Asia Centrală și de Vest.

Amygdalus triloba (Lindl.) Ricker

Arbust cu înălțimea de cca. 4 m. Frunzele sunt

eliptice, dublu serate, ușor trilobate la vârf. Florile sunt roze. Înflorește în aprilie-mai.

Cultivat în scop ornamental. Este originar din Extremul Orient.

Sorbus aucuparia – scoruș de munte

Arbore autohton, cu frunzele imparipenat-compuse, cu 9-17 foliole

oblong-lanceolate, care se colorează în roșu întunecat la venirea

toamnei. Flori albe, fructe poame ovoidale sau globuloase, roșii mai

rar gălbui care sunt întrebuințate în farmacie ca având proprietăți diuretice, astringente și antiscorbutice. La noi frecvent întâlnit în

pădurile de molid, rariști subalpine. Este și o importantă specie ornamentală prin portul frumos, culoarea frunzelor și a fructelor toamna.

Sorbus torminalis – sorb

Arbore cu înălțimi de până la 20-25 m. Scoarța rămâne mult timp

netedă, după care formează ritidom, format din solzi cu marginile desprinse de trunchi. Frunzele, caracteristic sunt simple, lat ovate, de 5-10 cm lungime, cu 3-5 perechi de lobi triunghiulari, din ce în ce mai mici înspre vârful frunzei, lobii sunt neregulat-serați.

Fructele, poame elipsoidale sau obovoidale, de 1,5 cm lungime,

brune, albicios punctate, foarte tari din cauza celulelor sclerificate.

Sorbus domestica – scoruș

Arbore până la 20 m cu tulpină groasă și coroană bogată, deși cel mai des este întâlnit ca arbust de 2-3 m. Frunzele sale sunt compuse din până la 21 de foliole pinate, înguste și lungi de 3-6 cm, cu marginile zimțate. Înflorește la sfârșitul primăverii și face flori albe în buchete. Fructele, numite popular scorușe, apar toamna, au cam 3 cm și coajă verde maronie ca la pere, uneori roșu aprins la fructele expuse direct în soare. Există două varietăți: pomifera (cu formă de măr) și pyrifera (cu formă de pară).

ORDINUL SANTALALES

Familia Loranthaceae

Loranthus europaeus – vâsc de stejar

Plantă parazită pe speciile de

cvercinee, cu haustori care pătrund în țesuturile plantei gazdă. Are frunze caduce.

Viscum album – vâsc

Plantă parazită cu ramificație dicotomică cu frunzele persistente, sempervirecentă.

ORDINUL FABALES

Familia Fabaceae

Subfamilia Sophoroideae

Sophora japonica L. – Salcâm japonez

Este un arbore înalt de cca. 20 m. Frunzele sunt

imparipenat-compuse. Florile sunt galben-

verzui. Înflorește în iunie-iulie. Fructul este o

lomentă cărnoasă, indehiscentă. Cultivat în

parcuri și grădini în scop ornamental. Originar din Japonia, China.

Subfamilia Galegoideae

Lupinus angustifolius L. – Lupin Plantă anuală de cca. 80 cm înălțime.

Frunzele sunt palmat-compuse, cu 5-9

foliole. Florile sunt albastre. Înflorește în

mai-iulie. Se cultivă ca îngrășământ verde, furaj, iar din semințe se prepară un surogat de cafea. Este o specie mediteraneană.

Laburnum anagyroides L. – Salcâmul

gal ben

Arbust sau arbore de cca. 7 m înălțime.

Frunzele sunt trifoliate. Florile sunt galbene, grupate în raceme pendule. Înflorește în mai-iulie. Rar întâlnit, în

tufărișuri, margini de păduri din jud

Mehedinți. Se cultivă în scop ornamental.

Datoritǎ conținutului în citizinǎ, un alcaloid, specia este toxicǎ.

Sarothamnus scoparius (L.) Wimmer –

Mături, Drob

Arbust de cca. 2 m înălțime. Frunzele

dinspre vârful lăstarilor sunt simple,

restul sunt trifoliate, toate cad de

timpuriu. Florile sunt galbene, solitare sau grupate câte două, dispuse axilar. Înflorește în mai-iunie. Sporadic întâlnit în tufărișuri, rariști și margini de păduri,

din zona pădurilor de stejar până în

etajul fagului. Se cultivă în scop

ornamental, are și proprietăți medicinale.

Glycine max (L.) Merr.- Soia

Plantă anuală de cca. 60 cm înălțime, hirsută

(acoperită de peri). Frunzele sunt trifoliate, cu stipele la baza pețiolului și stipelule la baza foliolelor. Florile sunt violete sau albe. Înflorește în iunie-august.

Păstaia este păroasă, mică, cu 2-3 semințe sferice.

Semințele au un conținut ridicat în ulei (18 %) și

proteină (35%), fapt pentru care acestea au multiple

întrebuințări, fiind folosite la prepararea diferitelor produse alimentare: ulei, lapte, margarină, salam,

carne, ciocolată, biscuiți s.a. Se cultivă în sudul țării ca plantă alimentară, oleaginoasă și furajeră. Originară din China.

Arachis hypogaea L. – Alune de pămât, Arahide

Plantă anuală cu frunze paripenat-compuse,

formate din 2 perechi de foliole. Florile sunt

galbene, axilare, cleistogame, (fructifică în sol după

fecundare, se alungesc, se îndoaie, intră în sol,

unde se formează păstaia. Înflorește în iulie- august. Păstaia este indehiscentă, cilindrică,

alveolat-reticulată, cu 1-2 semințe bogate în ulei

(40-60%). Se cultivă pe solurile cu texturǎ ușoarǎ, ca plantă alimentară și oleaginoasă. Este originară din America de Sud.

Genul Cytisus

Cytisus nigricans – bobițel, lemnul bobului

Arbust până la 1,5 m cu frunze trifoliate pe dos

argintii, cu flori galbene aurii, grupate în raceme

terminale. Fructul pastaie dehiscentă. Crește

prin locuri uscate, stâncării, tufărișuri, de la câmpie până la 1000 m altitudine.

Subfamilia Phaseoloideae

Genul Medicago

Medicago sativa L.- Lucerna albastră

Plantă perenă cu tulpina lignificată la bază, de

cca. 80 cm înălțime. Florile sunt albastre-

violete, grupate în raceme. Înflorește în mai- octombrie. Păstaia este spiralată, cu semințe

reniforme, galben-brunii. Se cultivă, fiind o

foarte bună plantă furajeră, dar este întâlnită și

subspontan. Planta produce meteorizație (umflarea animalelor), consumată în stare verde. Este originară din Asia Centrală.

Medicago falcata L. – Lucerna galbenă

Plantă perenă cu flori galbene, grupate în raceme

scurte. Înflorește în mai-septembrie. Păstaia este falcată (ușor curbată, în formă de seceră). Crește

prin pășuni și fânețe, fiind foarte bună plantă furajeră.

Genul Melilotus

Melilotus officinalis Lam. – Sulfina galbenă

Este o plantă perenă de cca. 100 cm înălțime.

Florile sunt galbene, mici, grupate, în raceme.

Înflorește în iunie-septembrie. Păstaia este

ovoidală, cu încrețituri transversale,

indehiscentă. Crește prin pajiști, tufărișuri, locuri ruderale, fiind o bună plantă furajeră, medicinală și meliferă.

Melilotus albus Medik. – Sulfina albă

Plantă perenă cu flori albe, grupate în raceme.

Înflorește în iunie-septembrie.

Genul Trifolium

Trifolium pratense L. – Trifoi roșu

Plantă perenă cu tulpina lignificată la bază, de

până la 70 cm înălțime. Florile sunt roze,

grupate în capitule sesile. Înflorește în mai-

septembrie. Păstaia este monospermă. Crește

prin pășuni, tufărișuri, dar se și cultivă, fiind o

foarte bună plantă furajeră. Produce

meteorizație, consumată în stare verde.

Trifolium repens L. – Trifoi alb târâtor

Plantă perenă cu tulpina târâtoare și

radicantă la noduri (care se înrădăcinează).

Frunzele sunt trifoliate, lung pețiolate, cu foliole obovate, cu vârful ușor emarginat.

Florile sunt albe. Înflorește în mai-

septembrie. Păstaia este mică, cu 3-4 semințe reniforme, galbene sau brun-

deschis. Este o foarte bună plantă furajeră,

întâlnită în pajiști de la câmpie până în zona montană.

Genul Lotus

Lotus corniculatus L.- Ghizdei

Este o plantă perenă, înaltă de cca. 30

cm. Frunzele sunt imparipenat-compuse, formate din 5 foliole. Perechea de foliole

de la bază este distanțată de cele 3 foliole din vârf. Florile sunt galbene. Înflorește în mai-septembrie. Păstaia este polispermă,

dehiscentă, valvele, la maturitate se

răsucesc. Crește în pajiști de la câmpie

până la munte, fiind o bună plantă furajeră.

Genul Wisteria

Wisteria sinensis (Sims) Sweet – Glicină

Liană cu frunze imparipenat-compuse.

Florile sunt albastru-violete, grupate în

raceme pendule. Înflorește în mai-iunie. Se

cultivă în scop ornamental. Originară din Asia de Est.

Genul Robinia

Robinia pseudoacacia L. – Salcâm

Arbore cu rădăcini drajonante, de cca. 25 m

înălțime. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu

stipele transformate în spini. Florile sunt albe, bogate în nectar, grupate în raceme pendule.

Înflorește în mai-iunie. Crește spontan, dar se și cultivă în plantații forestiere,are rol antierozional,

bun fixator al nisipurilor, fiind și o foarte bună specie meliferă. Originar din America de Nord.

Genul Colutea

Colutea arborescens – bășicoasă

Arbust de până în 4 m înălțime, cu frunze

imparipenat-compuse. Florile galbene și fructe păstăi sub formă de vezică indehiscente. Areal

în nordul Africii, sudul Europei. În România

crește prin Dobrogea, Defileul Dunări pe coaste

însorite, uscate. Este de asemenea și specie ornamentală.

Genul Caragana

Caragana arborescens – Caragană

Arbust tufos de până la 6 m înălțime, pe rădăcini are

nodozități cu bacterii fixatoare de azot. Frunze paripenat- compuse. Florile galben-aurii. Fructele păstăi lungi de 4-5

cm. Înflorește în iunie-iulie. Prezintă importanță ornamentală prin cultivarul pendula.

Genul Cicer

Cicer arietinum L. – Năut

Plantă anuală, glandulos păroasă, de cca. 50 cm

înălțime. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu

foliolele serate. Florile sunt albastre sau albe, solitare,

situate axilar. Înflorește în iunie-iulie. Păstăile sunt

veziculos-umflate, păroase, cu două semințe

piriforme. Se cultivă în scop alimentar. Este originarǎ din Asia de SV.

Genul Vicia

Vicia faba L. – Bob

Plantă anuală de talie mare, până la 1 m înălțime. Frunzele

sunt paripenat-compuse. Florile sunt albe, pătate cu negru

pe aripi, solitare sau grupate axilar. Înflorește în mai-iulie.

Păstăile sunt negre la maturitate și au semințe mari, de

culoare brună. Se cultivă pentru semințele utilizate în

alimentație sau în scop furajer. Este originară din Nordul Africii.

Genul Lens

Lens culinaris Medik. – Linte

Plantă anuală cu tulpina păroasă de cca.

50 cm înălțime. Frunzele sunt paripenat-

compuse, cu foliole liniare, cu cârcei. Florile sunt liliachii. Înflorește în mai-iulie. Păstăile sunt mici, cu 1-2 semințe lenticulare (formă

de lentilă). Se cultivă pentru semințele

bogate în proteine și amidon, folosite în

alimentație. Este originară din Asia de Vest.

Genul Lathyrus

Lathyrus odoratus L. – Sângele voinicului

Plantă anuală cu tulpina aripată, de până

la 150 cm înălțime. Frunzele sunt

paripenat-compuse, cu cârcei. Florile

sunt mari, roșii, violete, albe, odorante, grupate câte 2-3 în raceme axilare.

Înflorește în iunie-august. Păstăile sunt

aspru păroase. Cultivată în scop

ornamental. Specie mediteraneană.

Lathyrus vernus – pupezele

Plantă perenă cu frunze paripenat compuse,

2-4 perechi de foliole. Florile purpurii, mai

târziu albăstrui-verzui. Crește prin păduri și

tufărișuri de la câmpie până în etajul subalpin.

Genul Astragalus

Astragalus glycyphyllos – unghia găii

Plantă ierbacee cu frunze imparipenat-

compuse cu 4-7 perechi de foliole. Flori

galben-verzui. Fructul păstaie curbată în sus.

Crește prin păduri, tufărișuri, pe versanții însoriți.

Genul Pisum

Pisum sativum L. – Mazăre

Plantă anuală de cca. 100 cm înălțime. Frunzele

sunt paripenat compuse (cu 1-2 perechi de

foliole), prezintă în vârf un cârcel ramificat, iar la bază două stipele mari, mai mari decât foliolele,

cu rol asimilator (în fotosintezǎ). Florile pot fi

albe (la mazărea comestibilă) sau violete (la cea

furajeră). Înflorește în mai-iulie. Păstaia are

semințe sferice, galbene, verzi, brune sau albe. Se cultivă ca legumă pentru semințe sau pentru furaj.

Genul Phaseolus

Phaseolus vulgaris L. – Fasole

Este o plantă anuală cu tulpina dreaptă sau volubilă (se

răsuceste în jurul unui suport). Frunzele sunt trifoliate,

aspru păroase, cu stipele la baza pețiolului și stipelule la

baza foliolelor. Foliolele sunt ovate, cu vârful acuminat (brusc îngustat). Florile sunt albe sau violete. Înflorește

în iunie-sept. Păstaia este verde sau galbenă, cu

semințe reniforme, bogate în proteine. Se cultivă ca legumă, pentru păstăile verzi și semințele utilizate în

alimentație, în două varietăți: var. communis – fasolea

de arac, cu tulpina volubilă și var. nanus – fasolea

oloagă, cu tulpina dreaptă. Originară din America de Sud.

Ordinul Thymaelaeales

Familia Thymaelaeaceae

Genul Daphne

Daphne mezereum – tulichină, liliac sălbatic

Arbust care are scoarța și drupele roșii toxice.

Crește prin pădurile umbroase din zona de deal și montană.

Genul Ricinus

Ricinus communis L. – Ricin

Plantă anuală, înaltă până la 2 m, cu tulpina fistuloasă

(goală). Frunzele sunt alterne, palmat-fidate, peltate

(pețiolul se prinde de mijlocul limbului). Florile sunt

unisexuat-monoice. Cele bărbătești sunt situate spre

baza inflorescenței, iar cele femeiești în vârful

inflorescenței. Înflorește în august-septembrie. Fructul

este o capsulă spinoasă, valvicidă (se deschide în

valve). Semințele sunt lucioase, marmorate, bogate în ulei, toxice, conțin ricinină. Plantă termofilă, toxică, se

cultivă pentru uleiul folosit în farmacie, cosmetică,

industrie. Unele varietăți se cultivă și în scop ornamental. Originar din Africa.

oRDINUL RHAMNALEs

Familia Vitaceae

Genul Vitis

Vitis vinifera L. – Vița de vie

Este o liană agățătoare prin cîrcei ramificați,

intermitenți (douǎ noduri succesive cu cârcei,

al 3-lea fǎrǎ), opuși frunzelor. Ritidomul se

exfoliază în fâșii longitudinale. Frunzele sunt

palmat-lobate, dispuse altern. Florile sunt alb-

verzui, reunite în raceme. Înflorește în mai- iunie. Se cultivă pe solurile calcaroase din

zona de deal, pentru strugurii utilizați în

alimentație, vinificație. Originarǎ din Asia de Sud-Vest și regiunea mediteraneanǎ.

Vitis sylvestris C.C.Gmelin – Vița sǎlbaticǎ

Liană viguroasă, cu flori unisexuat-dioice, cu bace mici, astringente. Este întâlnită în

sud-vestul și sud-estul țării, în tufărișuri.

Genul Parthenocissus

Parthenocissus tricuspidata (Sieb. et Zucc)

Planchon – Viță japoneză

Liană cu lăstarii prevăzuți cu lenticele (formațiuni

suberoase adâncite, care asigură schimbul de

gaze). Frunzele sunt simple, palmat-lobate, cu 3

lobi acuminați, cu marginea serată. Florile sunt

alburii, cu petalele extinse în formă de stea,

dispuse în cime. Înflorește în iulie-august. Bacele sunt mici, sferice, negre, brumate, necomestibile.

Se cultivă în scop ornamental pentru acoperirea gardurilor. Originară din China, Japonia.

Parthenocissus quinquefolia (L.) Planchon –

Vița de Canada

Liană cu cârceii scurți, prevǎzuți cu discuri

adezive. Frunzele sunt palmat-compuse, cu

foliolele serate, se coloreazǎ toamna în roșu-

purpuriu. Înflorește în iulie-august. Bacele sunt sferice, vinete-negricioase, necomestibile.

Este originară din America de Nord. Se cultivă în scop ornamental pentru acoperirea zidurilor,

gardurilor, stâlpilor. Originară din America de Nord.

ORDINUL RUTALES

Familia Rutaceae

Genul Citrus

Citrus limon (L.) Burm. fil. – Lămâi

Este un arbust spinos. Frunzele sunt eliptice, cu

pețiolul turtit până la aripat, alterne. Florile sunt

solitare, albe, purpurii la exterior, odorante. Hesperida este ascuțită la capete, de culoare galben-deschis, cu endocarpul (pulpa) acru, acid, bogat în vitamina C.

Citrus sinensis (L.) Osbeck – Portocal

Asemǎnǎtor cu specia anterioară, spre deosebire

de aceasta, hesperidele sunt mari, globuloase, galben-portocalii, cu endocarpul dulce.

Citrus nobilis Lour. – Mandarin

Este un arbust fǎrǎ spini. Frunzele sunt lanceolate,

cu pețiolii nearipați. Florile sunt albe, solitare.

Fructele sunt globuloase, ușor turtite, cu endocarpul

dulce. Epicarpul, împreună cu mezocarpul (coaja), se desprinde ușor de endocarp.

Citrus x paradisi Macfad.

(C. maxima x C. sinensis) – Grapefruit

Arbust sau arbore cu pețiolii frunzelor lat-aripați.

Florile sunt grupate în raceme. Hesperidele sunt

mari, globuloase, galbene sau purpurii, cu endocarpul acru-amărui.

Genul Ptelea

Ptelea trifoliata L.

Arbust de cca. 8 m înălțime, cu frunze

trifoliate, alterne. Florile sunt albe,

grupate în corimbe. Înflorește în iunie-

iulie. Monosamara este aripatǎ circular.

Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Genul Phellodendron

Phellodendron amurense Rupr. – Arbore

de plută

Arbore înalt de cca. 15 m, cu

ritidomul adânc crǎpat. Frunzele

sunt imparipenat-compuse, alterne. Florile sunt verzui,

grupate în panicule. Înnflorește în

iunie-iulie. Cultivat în scop

ornamental. Originar din N-E Asiei.

ORDINUL GERANIALES

Familia Geraniaceae

Pelargonium zonale (L.) Aiton – Mușcată

Plantă perenă, glandulos-păroasă, cu frunze

palmat-lobate, cu baza cordată. Florile sunt simple albe, roze, roșii, cu petalele aproape

egale, grupate în umbelă. Înflorește în aprilie-

octombrie. Se cultivă în scop ornamental, la ghiveci. Este originară din Africa de Sud.

Geranium robertianum – năpraznic

Este o plantă care preferă solurile cu troficitate

ridicată, slab acide până la neutre, reavene, fiind răspândită în păduri. Planta emană un miros neplăcut la zdrelirea frunzelor. Florile sunt mici roșii-roz. Planta este toxică.

Geranium phaeum – pălăria cucului

Are frunzele bazale mai mari, lung pețiolate palmat-lobate cu 5-7 lobi, iar cele tulpinale mai mici. Flori de culoare violetă. Crește pe

soluri bogate în substanțe azotate, la margini de păduri, luminișuri, locuri umede.

ORDINUL APIALES

Familia Apiaceae

Pastinaca sativa L. – Păstârnac

Plantă bienală cu rǎdǎcina tuberizatǎ,

albicioasǎ, de 30-100 cm înălțime. Frunzele sunt penat-sectate, cu segmente late.

Înflorește în iulie-august. Fructele sunt eliptice

și turtite dorso-ventral, cu coastele principale aripate. Se cultivă pentru rădăcini. Originarǎ din centrul și sudul Europei.

Petroselinum crispum (Miller) A. W. Hill. –

Pătrunjel

Este o plantă bienală cu rǎdǎcina ușor

tuberizatǎ de culoare albǎ. Frunzele sunt de

2-3 ori penat-sectate, lucioase. Florile sunt

verzui-gălbui. Înflorește în iunie-iulie. Fructele sunt mici, ovoidale. Se cultivă pentru frunze și rădăcină. Origine mediteraneanǎ.

Anethum graveolens L. – Mărar

Plantă anuală cu frunze de 3-4 ori penat-

sectate, cu segmente filiforme,

pruinoase. Înflorește în iulie-august. Are

fructe mici, ovoidal-elipsoidale, cu

mericarpii aripate. Se cultivă pentru frunzele aromatice. Are și proprietăți

medicinale pentru indigestii, colici

intestinale etc. Originar din Asia de SV, India.

Foeniculum vulgare Miller – Fenicul

Plantă bienală de talie mare (până la

2,5 m), cu frunze de 3-4 ori penat- sectate, cu segmente filiforme.

Înflorește în iulie-septembrie. Fructele

sunt ovoidal-cilindrice de până la 10 mm lungime, cu coaste principale evidente.

Se cultivă ca plantă aromatică și

condimentară pentru fructele folosite la aromatizarea băuturilor. Este de origine mediteraneanǎ.

Levisticum officinale Koch – Leuștean

Plantă perenă cu frunze de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente late.

Înflorește în iulie-august. Fructele sunt lat-eliptice, comprimate dorso-ventral, cu coastele laterale aripate. Se cultivă pentru frunze, ca plantă aromaticǎ. Originar din Iran.

Daucus carota L. subsp. sativus –

Morcov cultivat

Plantă bienală cu rădăcina tuberizată,

portocalie, comestibilă. Întreaga plantǎ

este aspru pǎroasǎ, cu frunze de 2-3 ori

penat-sectate. În centrul inflorescenței se aflǎ o floare purpurie, sterilǎ.

Mericarpiile (fructele) prezintă 5 coaste principale, prevăzute cu peri și 4 coaste secundare, prevăzute cu spini lungi, cu vârful în formă de ancoră. Se cultivă ca

legumă pentru rădăcinile comestibile, bogate în vitamine.

Apium graveolens L. – Țelina

Plantă bienală cu rǎdǎcina tuberizatǎ

globulos. Frunzele sunt lucioase, penat- sectate, cu segmente romboidale.

Înflorește în iulie-august . Fructele sunt

mici, cu 5 coaste longitudinale. Se cultivă pentru frunzele și rădăcinile utilizate în alimentație.

Carum carvi L. – Chimen

Plantă bienală până la perenă, înaltă de

30-50 cm. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente liniare. Înflorește în mai-iulie. Fructele sunt

ovoidale, 4-5 mm lungime. Se cultivă ca plantă condimentară și aromatică pentru

fructele utilizate la aromatizarea unor

produse alimentare, dar se întâlnește și spontan în pajiștile de deal și munte.

Coriandrum sativum L. – Coriandru

Plantă anuală de 30-60 cm înălțime, cu miros

neplăcut (de ploșniță), cu excepția fructelor. Frunzele sunt heterofile (diferite ca formă),

cele de la bază sunt trilobate, iar cele din

partea superioară de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente liniare. Florile sunt alb-roze.

Înflorește în iunie-iulie. Fructele sunt

globuloase și nu se desfac la maturitate. Se cultivă ca plantă condimentară și aromatică,

pentru fructele folosite la aromatizarea

băuturilor, alimentelor etc. Este originar din Africa de Nord și Asia de Vest.

Pimpinella anisum L. – Anason

Este o plantă anuală de 15-50 cm înălțime.

Frunzele bazale sunt întregi, cele tulpinale

trilobate, iar cele superioare de 2-3 ori penat- sectate, cu segmente liniare. Înflorește în iuie- august. Fructele sunt ovoidale și păroase. Se cultivă ca plantă aromatică pentru fructe. Plantǎ mediteraneanǎ.

SUBCLASA DILLENIIDAE

ORDINUL PAEONIALES

Familia Paeoniaceae

Paeonia officinalis L. – Bujor

Plantă perenă de cca. 60 cm înălțime. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate. Florile sunt mari,

roșii, roze sau albe, involte (bătute). Înflorește în

mai-iunie. Se cultivă în grădini și parcuri ca specie ornamentală. Este de origine mediteraneană.

ORDINUL THEALES

Familia Hypericaceae

Hypericum perforatum L. – Sunătoare

Este o plantă perenă, înaltă de cca. 60 cm.

Frunzele sunt eliptice, bogate în pungi secretoare translucide. Florile sunt galbene, grupate în cime corimbiforme. Înflorește în iunie-septembrie.

Frecvent întâlnită în fânețe și păduri. Planta are

proprietăți medicinale pentru tratarea bolilor gastrice și hepatice.

ORDINUL CAPPARALES

Familia Brassicaceae (Genul Brassica; Genul Sinapis; Genul Raphanus; Genul Capsella; Genul Armoracia)

enul Brassica

Brassica oleracea L. – Varza

Este o plantă bienală. Tulpina floriferă apare în anul II,

este înaltă, cu frunzele bazale mari, pețiolate, întregi sau

divizate, iar cele tulpinale sesile, cu baza îgustată,

acoperite de pruină (ceară). Înflorește în mai-septembrie. În cultură se întâlnesc mai multe convarietăți și varietăți:

1. Brassica oleracea convar. capitata – Varza de căpățână.

Prezintă în primul an o tulpină scurtă, din care se formează mugurele terminal, „căpățâna",

utilizată în alimentație. Aceasta prezintă două varietăți:

– var. capitata – cu căpățâna densă, cu frunze plane, care se acoperă unele pe altele, prezintă

două forme:

– f. alba – varza albă, cu frunze albe;

– f. rubra – varza roșie, cu frunze roșii;

– var. sabauda – varza creață.

Căpățâna este moale, cu frunze crețe, uneori policrome.

2. Brassica oleracea convar. gemmifera – Varza de Bruxelles Tulpina este înaltă, cu muguri axilari mici, comestibili.

3. Brassica oleracea convar. botrytis

Tulpina este scurtă și prezintă în vârf o

inflorescență densă, cărnoasă,

albicioasǎ, înconjurată de frunze mari.

Aceasta prezintă două varietăți:

– var. botrytis – Conopida

Ramificațiile inflorescenței sunt puternic

îngroșate, albicioase, formează o „căpățână" densă, comestibilă.

-var. italica – Brocoli

Ramificațiile inflorescenței sunt laxe, parțial libere, comestibile.

4. Brassica oleracea convar.

gongylodes – Gulia

Tulpina este scurtă, globulos-tuberizată,

cu cicatrice mari (provenite de la

frunzele lung pețiolate, penat-divizate), comestibilă.

5. Brassica oleracea convar. acephala

Se caracterizează prin aceea că tulpina

este înaltă, fără muguri laterali și terminali îgroșați, avâd importanță furajeră.

Prezintă următoarele varietăți:

– var. acephala – Varza furajeră

– var. palmifolia – Varza ornamentală Tulpina este înaltă de cca. 2 m, cu o coroană de frunze în vârf.

Brassica rapa L. subsp. oleifera – Rapița

Plantă anuală cu tulpina înaltă până la

100 cm. Frunzele bazale sunt pețiolate,

lirate (penat-sectate, cu lobul median mai mare și distanțat de cei inferiori, care sunt

mici), iar cele superioare sunt sesile, cu

baza cordat-amplexicaulă (înconjoară

tulpina). Inflorescența este densă, scurtă,

cu flori galbene. Înflorește în aprilie-

august. Cultivată ca plantă oleaginoasă, pentru semințele bogate în ulei.

Brassica nigra (L.) Koch – Muștar negru

Plantă anuală de talie mare (cca. 150

cm). Toate frunzele sunt pețiolate, lirate.

Florile sunt galbene, iar silicvele sunt mici (2 cm lung.). Înflorește în iunie-august.

Semințele conțin cca. 30% ulei, utilizat în special în industrie, dar și alimentar. Este o plantă condimentară, făina obținută din

semințe se folosește pentru prepararea muștarului alimentar.

Genul Sinapis

Sinapis alba L. – Muștar alb

Plantă anuală de cca. 60 cm înălțime,

păroasă. Frunzele sunt pețiolate, lirate.

Florile sunt galbene, Înfloresc în mai-

iulie. Silicva este alb-păroasă, cu rostrul lung, egal sau mai mare decât aceasta,

turtit. Are aceleași întrebuințări ca și muștarul negru.

Genul Raphanus

Raphanus sativus L. – Ridiche cultivată

Plantă anuală sau bienală, cu rădăcina tuberizată. Frunzele

bazale sunt lirate, iar cele superioare sunt lanceolate. Florile

sunt albe sau violete, grupate în raceme. Înflorește în mai- iunie. Silicva este polispermă, indehiscentă, cu un conținut spongios.

Se cultivă ca plantǎ alimentarǎ, cu urmǎtoarele convarietǎți:

– convar. sativus – Ridiche de lună, cu rǎdǎcina

îngroșată până la 3 cm diam., de culoare roșu, roz, alb, cu

perioadă scurtă de vegetație;

– convar. niger – Ridiche de iarnă, la care rădăcina

este tuberizată până la 10-15 cm diam., având o perioadă mai lungă de vegetație.

Genul Capsella

Capsella bursa-pastoris (L.) Medik. – Traista ciobanului

Plantă anuală sau bienală, cu frunzele bazale pețiolate,

dispuse în rozetă, penat-partite până la sectate, iar cele

superioare sesile, alterne, sagitate. Florile sunt albe,

grupate în raceme. Înflorește în aprilie-iulie. Silicula este

triunghiular-cordatǎ. Buruiană întâlnită în culturi sau

locuri ruderale, având și proprietăți medicinale.

Cardaria draba (L.) Desv. – Urda vacii

Plantă perenă, cu rădăcini drajonante, de cca.

50 cm înǎlțime. Frunzele sunt sesile, ovat-

lanceolate, dințate. Florile sunt albe, grupate în raceme corimbiforme. Înflorește în mai-iunie.

Silicula este invers cordată, umflată,

indehiscentă. Buruiană ruderală și segetală.

Armoracia rusticana – Hrean

Plantǎ perenă, cu rădăcinile groase, cărnoase,

albe. Frunzele sunt diferite ca formă, cele bazale

sunt lung pețiolate, mari, lat-lanceolate, cu

marginea inegal-dințată, iar cele tulpinale sunt

scurt pețiolate sau sesile (în partea superioarǎ),

penat-lobate, lanceolate, cu marginea crenată

sau întreagǎ. Florile sunt albe, grupate în

raceme. Înflorește în mai-iulie. Silicula este

globuloasă, lung pedunculată. Plantă

condimentară cultivată pentru rădăcinile cu

miros și gust arzător, datorită conținutului ridicat

în ulei de muștar (senevol). Sucul proaspăt al

plantei are proprietăți antiscorbutice. Întânitǎ și subspontan. Originarǎ din Sud-Estul

ORDINUL CUCURBITALES

Familia Cucurbitaceae

Genul Cucurbita

Cucurbita pepo L. – Bostan, Dovleac

Este o plantă anuală cu tulpina acoperită de peri

rigizi, agățătoare prin cârcei ramificați. Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii ascuțiți, acoperite de

peri rigizi. Înflorește în iunie-august. Se cultivă pentru fructele folosite în furajarea animalelor,

alimentația omului, dar și ca plantǎ oleaginoasǎ,

semințele conțin ulei, fiind comestibile. Originară Cucurbita pepo var.

din America Centrală. pepo – ludaie

Genul Cucumis

Cucumis sativus L. – Castravete

Plantă anuală cu tulpina agățătoare prin intermediul

cârceilor simpli. Frunzele sunt palmat-lobate, cu

lobii acuminați (brusc îngustați, filiform). Florile sunt

galbene, cele bărbătesti apar înaintea celor

femeiești. Înflorește în iunie-august. Melonidele

(fructele) sunt cilindrice, netede sau rugoase. Se

cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă

sau conservate. Este o specie termofilă, originară din India.

Cucumis melo L. – Pepene galben

Plantă anuală, cu frunze palmat-lobate pînă

la fidate, cu lobii rotunjiți. Florile sunt

galbene, apar în iunie-august. Melonidele (fructele) sunt sferice, turtite sau alungite,

netede, costate sau reticulate, cu țesutul

placentar de culoare galbenă sau verzuie,

aromat. Fiind o specie termofilă, se cultivă în

sudul țării pentru fructe. Este originar din Asia și Africa tropicalǎ.

Genul Citrullus

Citrullus lanatus (Thunb.) Matsumura et

Nakai – Pepene verde, Lubeniță

Este o plantă anuală, cu frunze penat-sectate,

flori galbene. Înflorește în iulie-august.

Fructele sunt mari, sferice sau alungite, cu

țesutul placentar roșu, suculent și dulce. Plantă

termofilă, se cultivă în sudul țării pentru

fructele folosite în alimentație. Originar din Africa de Nord-Vest.

ORDINUL SOLANALES

Familia Solanaceae

Genul Solanum

Solanum tuberosum L. – Cartof

Plantă anuală cu tulpini subterane (metamorfozate):

stoloni și tuberculi. Tuberculii se formează din mugurii

terminali ai stolonilor. Frunzele sunt întrerupt imparipenat- compuse. Florile sunt alb-violete, grupate în cime.

Înflorește în iulie-august. Bacele sunt verzi, la maturitate violet-verzui, toxice. Se cultivă pentru tuberculii folosiți în

alimentația omului, furajarea animalelor, în industrie

pentru obținerea spirtului, amidonului etc. Părțile aeriene

ale plantei sunt toxice, datorită conținutului în solanină. Este originar din America de Sud.

Solanum melongena L. – Vânăta

Plantă anuală cu frunze mari, ovate, uneori sinuat-

lobate, acoperite de peri stelați. Florile sunt violete,

solitare sau grupate câte 2-5, axilar. Înflorește în

iunie-august. Bacele sunt mari, piriforme sau alungite,

de culoare violet-închis. Se cultivă pentru fructele

utilizate în alimentația omului. Este o specie termofilă, originară din India.

Genul Lycopersicon

Lycopersicon esculentum Miller –

Tomate, Roșii

Plantă anuală cu tulpina dreaptă sau

prostrată (culcată la pământ). Frunzele

sunt întrerupt imparipenat-compuse, acoperite de peri glandulari cu miros

caracteristic. Florile sunt galbene, grupate

în cime axilare. Înflorește în iulie-august. Bacele sunt roșii, galbene, portocalii. Se cultivă în câmp sau spații protejate (seră,

solarii) pentru fructele comestibile, în stare

proaspătă sau conservate. Este originară din America de Sud.

Genul Capsicum

Capsicum annuum L. – Ardei

Plantă anuală, cu frunze ovate cu marginea întreagă

sau sinuată. Florile sunt albe, solitare sau grupate

câte două axilar. Înflorește în iulie-octombrie. Bacele

sunt mari, puțin suculente, goale la interior, de

diferite forme și culori. Se cultivă pentru fructele

utilizate în alimentație sau la condimentarea

alimentelor, urmǎtoarele convarietǎți:

– convar. longum – Cornul caprei, cu

fructe alungite, 4-20 cm lungime;

– convar. grossum – Ardei gras, Gogoșar,

cu fructe ovoidale, cu coaste longitudinale proeminente.

– convar. annuum (microcarpum) – Ardei

cireașă, cu fruct globulos-alungit (până la 7 cm lungime și 4 cm grosime), condimentar, datorită

capsaicinei prezentă în țesuturile placentare, cu gust iute-arzător.

Fructele de ardei au un conținut ridicat în vitamine,

în special vitamina C și pigmenți carotenoidici (capsantina).

ORDINUL SOLANALES

Familia Solanaceae

Genul Solanum

Solanum tuberosum L. – Cartof

Plantă anuală cu tulpini subterane (metamorfozate):

stoloni și tuberculi. Tuberculii se formează din mugurii

terminali ai stolonilor. Frunzele sunt întrerupt imparipenat- compuse. Florile sunt alb-violete, grupate în cime.

Înflorește în iulie-august. Bacele sunt verzi, la maturitate violet-verzui, toxice. Se cultivă pentru tuberculii folosiți în

alimentația omului, furajarea animalelor, în industrie

pentru obținerea spirtului, amidonului etc. Părțile aeriene

ale plantei sunt toxice, datorită conținutului în solanină. Este originar din America de Sud.

Solanum melongena L. – Vânăta

Plantă anuală cu frunze mari, ovate, uneori sinuat-

lobate, acoperite de peri stelați. Florile sunt violete,

solitare sau grupate câte 2-5, axilar. Înflorește în

iunie-august. Bacele sunt mari, piriforme sau alungite,

de culoare violet-închis. Se cultivă pentru fructele

utilizate în alimentația omului. Este o specie termofilă, originară din India.

Genul Lycopersicon

Lycopersicon esculentum Miller –

Tomate, Roșii

Plantă anuală cu tulpina dreaptă sau

prostrată (culcată la pământ). Frunzele

sunt întrerupt imparipenat-compuse, acoperite de peri glandulari cu miros

caracteristic. Florile sunt galbene, grupate

în cime axilare. Înflorește în iulie-august. Bacele sunt roșii, galbene, portocalii. Se cultivă în câmp sau spații protejate (seră,

solarii) pentru fructele comestibile, în stare

proaspătă sau conservate. Este originară din America de Sud.

Genul Capsicum

Capsicum annuum L. – Ardei

Plantă anuală, cu frunze ovate cu marginea întreagă

sau sinuată. Florile sunt albe, solitare sau grupate

câte două axilar. Înflorește în iulie-octombrie. Bacele

sunt mari, puțin suculente, goale la interior, de

diferite forme și culori. Se cultivă pentru fructele

utilizate în alimentație sau la condimentarea

alimentelor, urmǎtoarele convarietǎți:

– convar. longum – Cornul caprei, cu

fructe alungite, 4-20 cm lungime;

– convar. grossum – Ardei gras, Gogoșar,

cu fructe ovoidale, cu coaste longitudinale proeminente.

– convar. annuum (microcarpum) – Ardei

cireașă, cu fruct globulos-alungit (până la 7 cm lungime și 4 cm grosime), condimentar, datorită

capsaicinei prezentă în țesuturile placentare, cu gust iute-arzător.

Fructele de ardei au un conținut ridicat în vitamine,

în special vitamina C și pigmenți carotenoidici (capsantina).

ORDINUL LAMIALES

Familia Boraginaceae

Myosotis sylvatica L. – Nu-mă-uita

Plantă bienală de cca. 40 cm înălțime, cu

tulpina acoperită de peri. Frunzele sunt sesile, lanceolate. Florile sunt albastre. Înflorește în aprilie-august. Fructul este

tetraachenǎ, cu achenele ovoidale, netede. Crește în păduri, tufărișuri, pajiști, din etajul

fagului până în cel boreal. Se cultivă și ca

plantă ornamentală în parcuri și grădini, sub diverse cultivaruri.

Pulmonaria officinalis – plămănărică

Plantă erbacee perenă înaltă de 0,1-0,2 m, cu

tulpina păroasă, la bază cu o rozetă de frunze eliptice sau cordate-ovate, lung pețiolate.

Frunzele tulpinale inferioare spatulate (obongi)

brusc contrase în pețiol. Flori mici roșii, roșii-

liliachii. Fructul tetranuculă alcătuit din 4 nucule ovoidale, negre, brune, patent-păroase. Specie mezofilă de semiumbră răspândită de la câmpie până în etajul montan în aproape toate pădurile (exceptând ceretele și gârnițetele).

Symphytum officinale L. – Tătăneasă

Plantǎ perenă cu rizom gros, înaltă de cca. 100

cm. Frunzele sunt păroase, lat-lanceolate, cele bazale pețiolate, iar cele tulpinale decurente, cu

nervuri secundare proeminente. Florile sunt roșii-

violacee, campanulate, grupate în cime

terminale. Înflorește în mai-august. Tetraachenele

sunt negre. Crește în pajiști umede, zăvoaie,

semănături, din zona de silvostepă până în etajul

fagului. Planta este medicinală, pentru tratarea gastritei, ulcerului duodenal, afec-iunilor renale,

bronșitei, de la care se folosesc rădăcinile și rizomii.

Symphytum cordatum – brustur negru

Plantă erbacee perenă cu rizomul gros, cărnos.

Frunzele bazale și cele tulpinale inferioare lung pețiolate lat-ovate la bază adânc cordate, la vârf

acuminate, cele superioare ovat-lanceolate la bază

cordate sau trunchiate, scurt pețiolate sau sesile. Flori alburiu-gălbui dispuse în cime. Specie de semiumbră-

umbră, răspândită prin făgete, brădeto-făgete,

molidișuri, pe soluri reavăn-jilave până la jilav-umede,

moderat până la slab acide cu humus de tip mull-

moder sau moder. Este un endemit carpatic ce caracterizează făgetele pure.

Familia Verbenaceae

Verbena officinalis L. – Sporici

Plantă perenă, înaltă până la 60 cm.

Frunzele sunt penat-lobate până la sectate. Florile sunt mici, roze sau

violete, grupate în inflorescențe

spiciforme terminale. Înflorește în iunie-

august. Buruiană frecvent întâlnită în locuri ruderale. Planta are proprietăți medicinale.

Familia Lamiaceae

Lavandula angustifolia L. – Levănțică

Este un subarbust ramificat de talie

mică, 20-50 cm. Frunzele sunt liniare,

cu marginile revolute (recurbate),

cenușiu-tomentoase pe ambele fețe. Florile sunt albastre-violete. Înflorește

în iunie-august. Se cultivă ca plantă

ornamentală, medicinală, cât și în

industria parfumeriei. Din

inflorescențe se extrage esența sau

uleiul de levănțică cu miros plăcut. Specie de origine mediteraneană.

Rosmarinus officinalis L. – Rozmarin

Subarbust sempervirescent de 60-130

cm înălțime. Frunzele sunt liniare, cu

margini revolute, tomentoase pe partea

inferioară, plăcut mirositoare. Florile sunt albastre sau albe. Înflorește în

aprilie-mai. Se cultivă ca plantă

medicinală, ornamentală. Este de origine mediteraneană.

ORDINUL PLANTAGINALES

Familia Plantaginaceae

Plantago major L. – Pătlagină mare

Plantă perenă cu tulpina de tip scap,

cca. 30 cm înălțime. Frunzele sunt

ovate, grupate în rozetă bazală. Florile sunt alburii, dispuse în spice cilindrice. Înflorește în iunie-august. Fructul este

pixidă. Frecvent întâlnită în locuri

ruderale, pajiști. Plantă medicinală pentru tratarea tusei, bronșitei.

Plantago media L. – Pătlagină

Plantă perenă cu frunze eliptice, păroase pe

ambele fețe. Crește în pajiștile uscate. Plantă medicinală.

Plantago lanceolata L. – Pătlagină îngustă

Plantă perenă cu frunze lanceolate. Florile

sunt grupate în spic scurt, ovoidal. Crește în

pajiștile uscate, locuri ruderale, fiind medicinală.

ORDINUL SCROPHULARIALES

Familia Scrophulariaceae

Antirrhinum majus L. – Gura leului

Plantă perenă, înaltă până la 70 cm, cu

tulpina glandulos-pǎroasǎ în partea

superioarǎ. Frunzele sunt liniar-lanceolate, cu

marginea întreagă, cele inferioare sunt

dispuse opus, iar cele superioare altern.

Florile sunt de diferite culori: roșii, galbene, albe, roze, grupate în racem terminal.

Înflorește în iunie-august. Capsula este

poricidă, glandulos pubescentă, se deschide

prin 3 pori apicali. Cultivată ca plantǎ

decorativǎ. Este o specie mediteraneană.

Digitalis purpurea L. – Degețel roșu

Plantă perenă, înaltă de cca. 100 cm,

cenușiu tomentoasă. Frunzele sunt

eliptic-lanceolate, fin dințate, dispuse

altern. Florile sunt purpurii, roze, rar albe, grupate în racem terminal, unilateral. Înflorește în iunie-august. Cultivată în

scop decorativ și medicinal. Planta

conține digitalină, digitoxină, cu efect cardiotonic.

Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud. –

paulovnia

Arbore, înalt până la 15 m. Frunzele

sunt mari, ovat-cordiforme, dispuse

opus. Florile sunt mari, violete,

campanulate, grupate în panicule, cu

îflorire protantă. Înflorește în aprilie-

mai. Capsula se deschide în douǎ

valve. Se cultivă în scop ornamental. Originar din Japonia.

Veronica hederifolia L. – Doritoare

Plantă anuală cu tulpina târâtoare de

cca. 30 cm lungime. Frunzele sunt 3 (5)

lobate, pețiolate, dispuse opus. Florile

sunt pe tipul 4, albastre-violete, lung pedicelate, solitare, situate axilar.

Înflorește în martie-august. Buruiană frecvent întâlnită în culturi sau locuri ruderale.

Familia Bignoniaceae

Catalpa bignonioides Walter – Catalpă Arbore înalt până la 15 m. Frunzele sunt

ovat-cordiforme, prin strivire degajă un

miros neplăcut. Florile sunt albe, grupate în panicule. Înflorește în iunie-iulie.

Capsula este cilindrică, subțire, de 20-40

cm lungime. Se cultivă în parcuri și

grădini în scop ornamental. Este originar din America de Nord.

ORDINUL CAMPANULALES

Familia Campanulaceae

Campanula medium L. – Clopoței de grădină

Plantă bienală, înaltă până la 80 cm, cu

frunze lanceolate. Florile sunt albastre, roze sau albe, grupate în racem dens. Înflorește în iunie-august. Capsula se deschide prin 5

pori bazali. Se cultivă ca plantǎ

ornamentalǎ. Este de origine mediteraneană.

Prin păduri:

Campanula rapunculoides

Campanula persicifolia

ORDINUL RUBIALES

Familia Rubiaceae

Galium aparine L. – Turiță

Plantă anuală cu peri cu vârful recurbat în jos pe

muchiile tulpinii. Frunzele sunt liniare, grupate câte

6-9 în verticil, prevăzute pe nervură și pe margini cu peri, asemănători cu cei de pe tulpină. Florile

sunt albe, grupate în cime axilare. Înflorește în

mai-septembrie. Buruiană ruderală, segetală, mai ales în culturile de păioase.

ORDINUL DIPSACALES

Familia Caprifoliaceae

Sambucus nigra L. – Soc

Arbust sau arbore înalt până la 7 m. Frunzele sunt

imparipenat-compuse. Florile sunt mici, albe, grupate

în cime corimbiforme. Înflorește în mai-iulie. Bacele

sunt negre. Crește frecvent în zona pădurilor de stejar până în etajul fagului, la margini de păduri, tufărișuri, malul râurilor. De la plantă se folosesc inflorescențele, care au proprietăți medicinale.

Viburnum opulus L.- Călin

Arbust înalt până la 4 m. Frunzele

sunt palmat-lobate, căzătoare. Florile

sunt albe, grupate în cime

umbeliforme. Înflorește în mai-iunie.

Drupele sunt roșii, comestibile, cu

gust acrișor. Crește în zona pădurilor

de foioase, în tufărișuri, margini de

păduri, zăvoaie, având proprietǎți medicinale. În scop ornamental se cultivă cv. ,,Roseum" – Bulgăre de

zăpadă, cu inflorescență mare, globuloas ǎ.

Lonicera japonica Thunb. – Caprifoi,

Mâna Maicii Domnului

Este o liană cu frunze

semipersistente, ovate, scurt

pețiolate. Florile sunt alb-gălbui, odorante, dispuse câte două.

Înflorește în iunie-august. Bacele

sunt negre. Cultivată în scop

ornamental. Originară din Asia de Est.

ORDINUL ASTERALES

Familia Asteraceae

Cirsium arvense (L.) Scop. – Pălămida

Este o plantă perenă cu rădăcini drajonante etajate. Frunzele sunt alterne, sesile, eliptic-

lanceolate sau lobate până la sectate, cu lobii

prevăzuți cu spini, alb tomentoase pe partea

inferioară. Florile sunt liliachii. Înflorește în iunie- august. Fructul este o achenă. Buruiană greu de

combătut, întâlnită în culturi, dar și în locuri ruderale, de la câmpie până în zona montană.

Artemisia absinthium L. – Pelin

Plantă perenă, înaltă până la 150 cm, aromatică, cu gust amar și miros specific. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, verzi-argintii, alterne. Flori galbene, grupate în raceme sau panicule. Înflorește în iulie-octombrie. Fructul este o

achenă. Crește în pajiști, locuri ruderale,

tufărișuri. Este o plantă aromatică, folosită la

prepararea unor băuturi alcoolice, dar și

medicinală pentru stimularea poftei de mâncare, eliminarea unor substanțe toxice, hipertensiune.

Xanthium spinosum L. – Holeră

Plantă anuală, înaltă de cca. 80 cm. Frunzele

sunt alterne, penat-lobate sau partite cu lobul din mijloc mai lung, alb-tomentoase pe partea

inferioară. Acestea au la bază spini trifurcați,

galbeni, de 2-3 cm lungime. Florile sunt

unisexuat-monoice. Fructul la maturitate este

prevăzut cu spini, care se agață de blana

animalelor. Înflorește în iulie-octombrie.

Buruiană frecvent întâlnită în pășuni, locuri

ruderale, dar și în culturi. Originară din America de Sud.

Xanthium strumarium L. – Cornuți,

Scaietele popii

Plantă anuală cu frunze alterne, pețiolate,

palmat-lobate sau ovat-triunghiulare, cu

marginea serată, aspru pǎroase, fără spini la

bazǎ. Înflorește în iulie-octombrie. Buruiană

ruderală și segetală. Este originară din Eurasia.

Achillea millefolium L. – Coada șoricelului

Plantă perenă cu frunze de 2-3 ori penat-

sectate, dispuse altern. Flori mici, alb-

roze și tubuloase albe. Înflorește în iunie- august. Crește în pajiști, locuri ruderale.

Plantă medicinală pentru stimularea

poftei de mâncare, bronșite, gastrite etc.

Matricaria recutita L. (M.

chamomilla L. p.p.) – Musețel

Plantă anuală înaltă de 50 cm, cu miros intens,

plăcut, din cauza uleiurilor eterice pe care le

secretă. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu

segmente filiforme, alterne. Flori tubuloase –

galbene. Înflorește în mai-iunie. Crește în locuri

ruderale, pășuni. Este o valoroasă plantă

medicinală de la care se folosesc inflorescențele

pentru tratarea multor afecțiuni: gastrite, ulcer

gastric, enterocolite, colici abdominale, stimularea funcției hepatice etc.

Cichorium intybus L. – Cicoare

Plantă perenă cu rădăcinǎ pivotantă îngroșată, înaltă

de cca.100 cm. Frunzele bazale sunt pețiolate,

dispuse în rozetǎ, aspru pǎroase pe dos, iar cele

superioare alterne, sesile, lanceolate, cu marginea

dințatǎ. Florile sunt albastre, solitare sau grupate

axilar câte 2-3. Înflorește în iulie-septembrie. Crește de la câmpie până la munte în pajiști, pășuni, locuri

ruderale. Planta are proprietăți medicinale pentru

tratarea bolilor de ficat, febră, dureri reumatice.

Frunzele crude pot fi consumate ca salată, iar

rădăcinile sunt utilizate pentru surogatul de cafea. Este de origine mediteraneană.

Taraxacum officinale Weber ex Wiggers – Păpădie

Plantă perenă cu tulpina de tip scap, înaltă

de cca. 40 cm. Frunzele sunt situate într-o rozetă bazală. În vârful tulpinii prezintă flori ligulate galbene. Înflorește în aprilie-iulie.

Crește prin pajiști, locuri ruderale, dar și

buruiană în culturi. Frunzele tinere se

folosesc ca salată. Are proprietăți

medicinale, ceaiul obținut din frunze este folosit în tratarea bolilor de ficat.

Lactuca sativa L. – Salată

Este o plantă anuală sau bienală cu

frunzele bazale obovate, pețiolate,

dispuse în rozetă, din mijlocul cărora se dezvoltă o tulpină floriferă, înaltă până la 100 cm, ramificatǎ în partea superioarǎ, cu frunze eliptice, sesile și amplexicaule.

Florile sunt galbene. Înflorește în iulie- august. Se cultivă ca legumă, cum ar fi var. capitata, la care frunzele formează o „căpățână" densă.

Sonchus arvensis L. – Susai

Plantă perenă cu rădăcini

drajonante. Tulpina este fistuloasǎ, înaltǎ de pânǎ la 150 cm. Frunzele

sunt alterne, sesile, pot fi

lanceolate, spinulos-dințate, cu

auricule rotunjite. Florile sunt

galbene. Înflorește în iulie-august. Achena prezintă pe ambele fețe 5

coaste longitudinale. Buruiană segetală și ruderală.

CLASA LILIOPSIDA

SUBCLASA LILIIDAE

ORDINUL LILIALES

Familia Liliaceae

Colchicum autumnale L. – Brândușa de toamnă

Plantă perenă cu bulbo-tubercul, înaltǎ de cca. 30

cm. Frunzele sunt liniar lanceolate, apar de pe

bulbo-tubercul primăvara. Florile sunt roz-violete. Înflorește toamna (septembrie-octombrie). După

fecundare, ovarul rămâne în sol până în primăvara anului următor, când tulpina străbate solul, purtând

în vârf fructul, protejat de câteva frunze. Capsula este brună, înconjurată de frunze, se formează în

luna mai. Crește în pajiștile de deal și munte. Planta este toxică, mai ales semințele, datorită alcaloidului

colchicină, folosit în cercetările de genetică și în medicină.

Erythronium dens-canis – călugăr,

măseaua ciutei

Specia este întâlnită prin păduri, rărituri de pădure, poieni. Înflorește primăvara

devreme (martie-aprilie). Are frunzele pețiolate, brumiu pătate.

Lilium candidum L.- Crin alb

Plantă perenă, cu bulb solzos albicios. Tulpina este

înaltă de cca. 100 cm, cu frunze liniar-lanceolate,

dispuse altern. Florile sunt albe, mari, puternic

odorante, grupate într-un racem terminal. Înflorește în mai-iunie. Se cultivă ca plantǎ ornamentalǎ. Originară din Asia de Sud-Vest.

Prin păduri este întâlnit Lilium martagon

Tulipa gesneriana L. – Lalea

Plantă perenă cu bulb tunicat. Frunzele sunt

lanceolate, dispuse altern. Florile sunt solitare, de diferite culori. Înflorește în aprilie-mai. Cultivatǎ în scop ornamental. Originară din Asia de Sud- Vest.

Scilla bifolia L. – Viorele

Plantă perenă de 15 cm înǎlțime, cu bulb tunicat.

Tulpina este de tip scap cu două frunze liniare

situate la bază. Florile sunt albastre-violete,

grupate într-un racem terminal. Înflorește în martie-

aprilie. Frecvent întâlnită în păduri, tufărișuri,

pajiști, din zona de silvostepă până în etajul boreal. Poate fi cultivată ca plantă ornamentală.

Hyacinthus orientalis L.- Zambilă

Plantă perenă cu bulb tunicat, globulos. Tulpina este

de tip scap, înaltă de cca. 30 cm, de la baza căreia pornesc frunze liniare. Florile sunt de diferite culori: albe, albastre, violete, roze, galbene, roșii, puternic

odorante, grupate într-un racem terminal. Înflorește în martie-aprilie. Se cultivă în grădini în scop ornamental. Originară din Asia Centrală.

Ruscus aculeatus L. – Ghimpe

Este un subarbust sempervirescent, cu rizom gros,

orizontal. Flori mici, albe. Înflorește în aprilie-mai. Bacele sunt roșii. Crește sporadic în pădurile din

sudul și vestul țării. Fiind o specie rară este ocrotit de lege, declarat monument al naturii.

Convallaria majalis L. – Lăcrămioare

Plantă perenă cu rizom subțire, orizontal, înaltǎ de 20

cm. La baza tulpinii se găsesc două frunze mari,

eliptic-lanceolate, cu nervațiune arcuată. Florile sunt

albe, nutante, puternic odorante, grupate în racem

terminal. Înflorește în mai-iunie. Baca este roșie,

globuloasă. Este o plantă toxică, conține glicozidul

convallarina, cu proprietăți medicinale, pentru tratarea

afecțiunilor cardiace. Frecvent întâlnit în pădurile de foioase. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Familia Alliaceae

Allium cepa L. – Ceapa

Este o plantă bienală sau trienală cu bulb tunicat,

mare, globulos sau disciform, care se formează în

primul an la ceapa de apă si în anul al doilea la

ceapa de arpagic. Tulpina este cilindrică, protejată la

bază de teci care se suprapun, rezultând o tulpină

falsă scurtă. Frunzele sunt cilindrice, fistuloase,

acoperite de pruină. Tulpina floriferă se formează în

anul II sau III și poartă în vârf o inflorescență

globuloasă (umbelă cu cime elicoidale), cu flori albe. Înflorește în iunie-august. Se cultivă ca legumă. Originară din Asia Centrală.

Allium sativum L. – Usturoi

Plantă cu bulb compus, format din bulbili (popular

căței), grupați pe un disc comun, înveliți în tunici

albicioase. Frunzele sunt liniare. În vâful tulpinii se află inflorescența globuloasă, acoperită de o spată

mare. Florile sunt alb-verzui, roșietice, unele

formâd bulbili, care asigură înmulțirea vegetativă.

Înflorește în iunie-august. Este o plantă

condimentară, sucul bulbului are acțiune

bacteriostatică și micșorează tensiunea arterială. Se cultivă ca plantă alimentară și condimentară. Originară din Asia Centrală.

Allium porrum L.- Praz

Plantă bienală cu bulb cilindric, lung,

albicios. Frunzele sunt liniare, late de 2-3

cm. Florile sunt albe, grupate în inflorescențǎ mare, globuloasǎ.

Înflorește în iunie-august. Se cultivă ca

plantă alimentară, în sudul țării (Oltenia) și în Moldova.

Allium ursinum – leurdă

Este o specie cu miros puternic de usturoi

care crește în pădurile umbroase din zona

colinară, în făgete pe soluri bogate în

humus, cu troficitate ridicată. Se

recunoaște după frunzele plane lung pețiolate, comestibile.

Polygonatum odoratum – pecetea lui Solomon

Frecvent întâlnită în pădurile de amestec,

goruneto-făgete, stejărete, făgete, carpino-

făgete. Se recunoaște ușor după pecetea

de pe rizom și nervurile frunzelor pe dos sunt pubescente.

Paris quadrifolia – dalac

Specia se recunoaște după cele 4 frunze

dispuse în verticil, axul terminându-se cu o

bacă neagră. Crește prin păduri cu troficitate ridicată.

Familia Amaryllidaceae

Galanthus nivalis L. – Ghiocel

Plantă perenă cu bulb tunicat. Tulpina este

scap, înaltă de 10-20 cm, cu 2 frunze bazale,

liniare. În partea apicală a tulpinii se află o

floare nutantă (aplecată), cu tepale albe,

libere. Înflorește primăvara devreme,

februarie-martie. Crește în păduri și tufărișuri, din zona de silvostepă până în etajul boreal.

Se cultivă și în grădini ca plantă ornamentală.

Leucojum vernum – ghiocei bogați, luște

Prezintă tulpini solitare, cu flori solitare, rar 2

sau 3. Crește în păduri umede, pe lângă văi, urcând până în etajul montan inferior.

Narcissus poeticus L. – Narcisa albă

Plantă perenă cu flori albe, solitare, cu

coronulă scurtă, gălbuie, cu marginea

roșietică. Înflorește în aprilie-mai. Cultivată

ca plantă ornamentală, dar crește și în

flora spontană. Este o specie mediteraneană.

Familia Iridaceae

Iris germanica L. – Stânjenel

Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. 90

cm, cu tulpina cilindricǎ, foliatǎ. Frunzele

sunt verzi-albǎstrui. Florile sunt mari, violete, grupate într-o cimǎ evantai.

Înflorește în mai-iunie. Se cultivă în grădini ca plantă ornamentală. Originară din sudul Europei.

Iris pseudacorus L. – Stâjenel de baltă

Plantă perenă, higrofilă, cu flori galbene.

Înflorește în mai-iulie. Crește în locuri mlăștinoase, pe malul apelor.

Crocus vernus (L.) Hill – Brândușa de

primăvară

Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Tulpina de tip

scap, cu frunze liniare, situate la bază. Florile sunt violete, cu tepale unite la bază. Înflorește în martie-

aprilie. Crește în pajiști, tufărișuri, din etajul gorunului până în etajul boreal.

Gladiolus communis L.- Gladiole

Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Frunzele sunt liniar-

ensiforme, dispuse altern. Florile sunt mari, roșii, grupate în

racem unilateral, cu axul inflorescenței drept. Înflorește în mai-iulie. Se cultivă în scop ornamental. Este originară din Africa de Nord-Vest.

ORDINUL ORCHIDALES

Familia Orchidaceae

Cypripedium calceolus L. – Papucul doamnei

Plantă perenă cu rizom orizontal. Tulpina este înaltă până la 50

cm. Frunzele sunt alterne, eliptic-lanceolate cu teaca bine

dezvoltată. Florile sunt mari, solitare sau grupate câte două pe

o singură parte, galben-brunii, pubescente. Înflorește în mai- iunie. Crește sporadic în pădurile din etajul gorunului până în etajul boreal, pe solurile calcaroase. Specie rară, ocrotită de lege, declarată monument al naturii.

Orchis morio – untul vacii

Prezintă flori violet purpurii, roze sau

albe, odorante. Întâlnită prin păduri,

tufărișuri, pajiști, din regiunea de campie până în cea de deal.

Orchis sambucina – bozior

Prezintă flori deschise galbene, portocalii.

Întâlnită prin pajiști primăvara (aprilie-mai).

Platanthera bifolia – stupiniță

Apare prin păduri montane. Prezintă 2

frunze bazale mari, flori albe lung

pedicelate, grupate într-un spic terminal.