Aparatul de Aer Conditionat

CAPITOLUL 1. APARATUL DE AER CONDIȚIONAT

Aerul condiționat reprezintă procesul complex ce are în vedere răcirea, încălzirea sau dezumificarea aerului din interiorul unei încăperi cu scopul de a spori confortul termic.

Sistemul de climatizare numit generic “aer condiționat” reprezintă orice formă de răcire, încălzire, ventilație sau dezinfectare care modifică condiția aerului din încăpere. Un aparat de aer condiționat este un sistem de climatizare special proiectat pentru a stabili temperatura aerului și umiditatea acestuia pentru o anumită suprafață anume.

De obicei, aparatele de aer condiționat folosesc un ciclu de refrigerare, dar câteodată și unul de evaporare, fiind cel mai folosite încăperile din clădirile rezidențiale și spațiile de birouri.

1.1. ISTORIA AERULUI CONDIȚIONAT

Deși aparatele de aer condiționat sunt o invenție relativ modernă, ideea de răcire a aerului dintr-o încăpere nu este deloc nouă.

Pentru prima dată egiptenii, iar mai târziu romanii, au reușit să pună la punct un sistem de circulare a apei prin apeducte în pereți pentru a răcori încăperile. Această metodă, care se baza pe folosirea apei reci, era accesibilă numai celor care făceau parte din clasele superioare, apa fiind o resursă prețioasă la acea vreme.

În secolul al II-lea, în timpul dinastiei Han, un inventator chinez pe nume Ding Huan a inventat un evantai de dimensiuni mari, format din șapte palete a câte 3 m în diametru fiecare, cu acționare manuală, cu scopul răcirii aerului.

Câteva sute de ani mai târziu, același tip de evantaie erau mișcate prin puterea apei. În Europa medievală se foloseau cisterne de apă cu care să se răcorească clădirile pe timpul verii. Apa de ploaie era colectată în aceste cisterne așezate în mijlocul curții, de unde era facută să se evapore în clădire printr-un sistem de captare a curenților de aer.

Primul sistem de ventilație mecanic a fost folosit în Orientul Mijlociu și India și era format dintr-o pală (punkah) prinsă în tavan, acționată manual de către servitori printr-o fâșie de pânză. Cunoscut încă din secolul VIII, sistemul începe să fie larg răspândit în India începând cu secolele XVIII-XIX iar variantele sale moderne, acționate electric, mai sunt întâlnite și astăzi.

Alexander Sablukov, un militar rus, a inventat primul ventilator centrifugal. Invenția sa, care datează încă din 1832, a fost denumită “pompă de aer” și a fost folosită în minele de cărbuni și în fabrici.

Cel care a inventat pentru prima oară ventilatorul de tavan a fost inginerul german Philip Diehl, în anul 1882. Inventatorul și-a perfecționat invenția adăugându-i un mecanism de oscilare dar și o instalație de iluminat.

Primele aparate de aer condiționat destinate utilizării pe scară largă au fost concepute în 1902. Willis Carrier, un intreprinzător american, este autorul acestei invenții. Compania lui producea soluții de climatizare pentru mediul industrial.

Termenul “aer condiționat“ a fost inventat însă de către Stuart W. Cramer în 1906. El căuta o soluție care să permită nu doar controlul temperaturii aerului (”răcirea aerului”) ci și a umidității lui, de aici și nevoia unui nou termen care să denumească acest proces.

Freonul a fost inventat în 1928 de către Thomas Midgley Jr. care a înlocuit substanțele periculoase folosite până atunci pentru răcire: amoniac, dioxid de sulf etc. Totuși, nici freonul nu este lipsit de pericole: poate cauza asfixierea (în cantități mari) și are efecte negative asupra mediului (in special asupra stratului de ozon), în prezent fiind din ce în ce mai puțin folosit. Termenul “freon” este marcă înregistrată a companiei DuPont.

Un aparat de aer condiționat neîntreținut poate cauza pneumonie. Legionella pneumophila este numele bacteriei care se dezvoltă în mediul umed și neigienizat al aparatelor de aer condiționat neîntreținute și care cauzează o boală gravă denumită popular “boala legionarului”. Compania Packard este cea care a introdus pentru prima data un sistem de aer condiționat în mașinile pe care le producea.

1.2. TIPURI CONSTRUCTIVE, CLASIFICARE

Există posibilitatea de a avea în casele noastre aparate de aer condiționat care să poată fi mutate dintr-o cameră în alta, după dorință sau nevoi si aici avem si o diversitate de variante constructive.În cele ce urmează vom face o trecere în revistă a câtorva modele de aparate mobile de aer condiționat, numite pe scurt: aparate portabile. Desigur, mutarea aparatului dintr-o încăpere în alta nu se face pentru o oră-două, dar sigur se poate face de pe o zi pe alta.

Afirmația de mai sus ține seama de faptul că un aparat de răcire (vara) sau de încălzire (iarna) a aerului, este dependent în funcționarea sa în interdependență cu mediul înconjurător (pereți, mobilier etc.). Motivul: corpul uman, aflat într-o incintă, este supus simultan unei triple acțiuni termice a mediului înconjurător; după cum sunt și căile de transmitere a căldurii de la corpul uman la mediu, în ambele sensuri.

Forme de transmitere a căldurii:

Calea conductivă – în care căldura (sau frigul) se transmite prin contactul nemijlocit dintre corpuri, de atingerea lor; de ex., ne vom încălzi mâinile dacă le așezăm pe un corp de încălzire (radiator),

Calea convectivă – în care căldura (sau frigul) se transmite prin învăluirea corpului uman de către un curent de aer, care se mișcă în încăpere cu o viteză acceptabilă; dacă această viteză depășește anumite valori (asociate cu anumite temperaturi defavorabile) spunem că, în cameră, există curenți de aer,

Calea radiativă – în care căldura (sau frigul) se transmite la distanță, prin unde, în funcție de diferența de temperatură dintre corpuri; de exemplu, soarele sau un perete mai cald ne încălzesc prin radiație si pentru a avea senzația de răcoare (vara), într-o încăpere, un aparat de aer condiționat trebuie să răcească, atât aerul, cât și suprafețele pereților înconjurători, proces continuu care necesită un anumit interval de timp (câteva ore bune, după caz).

1.2.1. Aparatul de aer condiționat clasic

Aparatul de aer condiționat clasic este cel mai simplu aparat folosit pentru răcirea încăperilor din casele noastre. În esență are patru componente de bază, dispuse în circuit închis, într-o anumită ordine:

compresorul de freon;

condensatorul (o baterie caldă + un ventilator);

ventilul de expansiune;

evaporatorul (o baterie rece + un ventilator).

În cazul aparatului clasic de aer condiționat, care doar răcește aerul (Only Cooling), aceste componente sunt așezate astfel :

în unitatea interioară (montat în cameră) se află evaporatorul plus un prim ventilator, care vehiculează aerul în cameră;

în unitatea exterioară (montat pe peretele exterior al casei) se află condensatorul plus al doilea ventilator, care îl răcește cu aer atmosferic.

Funcționarea oarecum simplificată a acestui aparat este următoarea :

aerul este aspirat din încăperea climatizată de către ventilatorul unității interioare, filtrat, răcit în bateria evaporatorului și reinsuflat în încăpere;

căldura preluată de freonul din evaporator este transferată, cu ajutorul compresorului, care îi ridică acestuia presiunea (și temperatura), în condensator, unde freonul este forțat de al doilea ventilator să o cedeze aerului de „răcire” atmosferic pe care îl încălzește;

urmează întoarcerea către evaporator a freonului astfel răcit după ce, la trecerea prin ventilul de expansiune, își scade presiunea (și temperatura);

apoi ciclul se reia.

Folosirea unui termostat de perete ne permite să fixăm atât temperatura dorită în încăpere, cât și viteza de rotație a ventilatorului unității interioare, restul funcționând automat.

De asemenea, odată cu scăderea temperaturii aerului interior, bateria evaporatorului condensează și o parte din vaporii de apă conținuți de acesta; condensul rezultat se evacuează, în exterior, printr-o țeavă separată .

1.2.2. Aparatul de aer condiționat mobil

Avantajele acestui tip de aparat sunt:

este mobil, deși are o greutate de aproximativ 35 kg;

nu necesită găuri în pereți, ci doar o fereastră pe care se scoate furtunul de evacuare a aerului cald;

este practic;

are un preț destul de accesibil;

aparatele moderne au telecomandă, sistem de programare a pornirii/opririi, mai multe viteze.

Aceste dispozitive sunt portabile și relativ usor de mutat și montat. Ele devin fiabile dacă se ține cont de recomandările din cartea tehnică a aparatului și de multe ori sunt mai ieftine decât aparatele de perete, nefiind necesară nici montarea, nici spargerea pereților.

Totuși, aparatele de aer condiționat mobile prezintă și o serie de dezavantaje , cum ar fi:

este zgomotos;

are randament mai mic decât un aparatde aer condiționat de perete la aceeași putere;

este necesar ca furtunul de evacuare a aerului să fie scos în exterior;

în medii/camere cu multă umezeală trebuie golit des rezervorul pentru apă.

Ca orice dispozitiv de acest gen, aparatul de aer condiționat portabil trebuie să elimine cumva aerul cald produs în urma procesului termic ce stă la baza dispozitivelor de acest tip, iar acest lucru se face prin intermediul unui furtun gros din plastic, asemănător celui de la hota de bucatarie (fig. 3). Acest furtun trebuie scos în exterior, cel mai simplu fiind să fie scos pe fereastră. Furtunul din pachet nu este foarte lung, având între 1.2 – 1.5 m, asadar aparatul trebuie pus cât mai aproape de fereastră .

De asemenea, este necesară obținerea unei etanșeități cât mai bune a încăperii în care este folosit acest dispozitiv. Astfel, dacă furtunul este scos pe geamul întredeschis, nu se poate obține un mediu propice de utilizare. Cu alte cuvinte, aparatul răcește aerul din cameră, dar în același timp aerul cald de afară pătrunde în încăpere pe geam.

Deși există și aparate de aer condiționat mobile fără furtun (fără evacuare), acestea nu sunt de fapt sisteme de aer condiționat, ci aeroterme cu funcție de dezumidificare (nu răcesc aerul, ci doar reduc senzatia neplăcută dată de umezeala din aer). Randamentul lor este foarte scăzut, diferența nefiind sesizabilă pe timpul verii.

Cele mai multe aparate de aer condiționat portabile nu au un compartiment pentru lichid ușor de golit, ci doar o găurică în partea din spate prin care apa va curge. Aceasta e acoperită de un dop de cauciuc, astfel că periodic va trebui să ridicați aparatul și să goliți micul rezervor. Pentru a evita această situație, este preferabilă alegerea unui aparat de aer condiționat mobil cu sertar detașabil pentru apă.

Un alt aspect negativ îl reprezintă zgomotul produs atunci când aparatul funcționează la turație maximă, nivelul de dB fiind mult mai ridicat decât la un aparat de aer condiționat de perete întrucât aparatul de aer condiționat mobil conține în cadrul cutiei plasate în casă întregul mecanism.

Consumul de energie se situează între 600-1200 Wh, în funcție de turație și model, un consum normal pentru un astfel de aparat. În general, un aparat de aer condiționat mobil consumă mai multă energie decât un aparat de perete pentru a oferi aceleași rezultate, însă acest aspect variază de la un model la altul.

Figura 4. Principiul de funcționare al aparatelor de aer condiționat mobile

Sursa – http://www.energeia.ro/casa-si-gradina/aer-condtionat-mobil-da-sau-ba-1369/

1.3. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL SISTEMELOR

DE AER CONDIȚIONAT

Sistemele de aer condiționat funcționează pe următorul principiu: absorb energia dintr-un loc și o eliberează în alt loc .

Acest proces necesită o unitate interioară, o unitate exterioară și conducte de cupru pentru conectarea acestor unități. Prin aceste conducte agentul frigorific circulă de la o unitate la cealaltă. Practic, agentul frigorific absoarbe energia la nivelul unei unități și o eliberează la nivelul celeilalte (fig. 1).

Figura 1. Funcționarea aparatului de aer condiționat

Sursa – http://www.4seasonssolutions.co.uk/air-conditioning/air-conditioning-facts.htm

Unitatea interioară – Un ventilator suflă aer cald din interior peste un schimbător de căldură prin care circulă agent frigorific rece. Agentul frigorific absoarbe căldura din aer iar aerul răcit este reintrodus în încăpere.

Conducte de cupru – Agentul frigorific circulă între unități prin aceste conducte.

Unitatea exterioară – Prin comprimare, gazul refrigerant este încălzit și punctul lui de fierbere crește. La nivelul unității exterioare, căldura obținută prin comprimare este cedată către aerul exterior cu ajutorul unui ventilator care suflă aerul exterior peste schimbătorul de căldură al unității exterioare.

Agentul frigorific – Agentul frigorific curge înapoi spre unitatea interioară.

Unitatea interioară – Înapoi în unitatea interioară, agentul frigorific este decomprimat, putând din nou extrage căldură din aerul interior.

Principiul de funcționare al instalațiilor de aer condiționat, și în general al celor frigorifice, are la bază ciclul Carnot inversat – transferul căldurii de la sursa rece la sursa caldă se face cu aport de energie – fig.2.

Figura 2. Principalele elemente constructive ale unei instalații frigorifice

Sursa – http://www.aeroclimatehnic.ro/

Instalația funcționează astfel (fig. 2): agentul frigorific este comprimat în compresor, răcit în condensator, apoi prin ventilul de laminare i se micșorează presiunea, după care se destinde în vaporizator și ajunge iarăși în compresor, de unde ciclul se reia.

Pe lângă aceste elemente de bază, aparatele de aer condiționat mai sunt dotate cu filtre, vane cu 2, 3 și 4 cai, senzori, ventilatoare, termostate, sisteme de protecție, comandă și control etc.

Corecta funcționare și durata de viață a aparatului depind de modul în care este întreținut acesta tot timpul anului, de personal calificat .

Întreținerea normală a unității interioare constă în verificarea stării componentelor sale de bază – prefiltre și filtre mecanice, bateria vaporizatorului, carcasa, ventilatorul, sistemul electro-mecanic de ghidare al aerului insuflat, placa electronică, senzorii, sistemul de drenaj al condensului, pompa de condens (unde există) .

Unitatea exterioară conține câteva elemente pretențioase cum sunt: compresorul, tubul capilar, condensatorul. Verificarea funcționării corecte a acestora trebuie facută la începutul sezonului cald. De asemenea, trebuie controlată existența unei cantități de freon corespunzătoare și completarea acestuia atunci când este necesar.

Cele doua unități se leagă printr-un mănunchi termoizolat (traseu frigorific) care conține țevi de freon, conductori electrici și un furtun pentru eliminarea condensului.

Marea majoritate a aparatelor de aer condiționat funcționează și în regim de pompă termică, adică atât pentru răcire în sezonul cald, cât și pentru încălzire, în sezonul rece. Temperaturile de funcționare sunt cuprinse de regulă între -15C și 24C la încălzire și 16C și 43C la răcire. La temperaturi exterioare de peste 45C aerul cald atmosferic nu mai poate răci suficient freonul din unitatea exterioară, performanțele frigorifice scăzând considerabil.

De regulă, o pompă termică are coeficientul de performanță (COP) de aproximativ 3, adică pentru 1000 W electrici (absorbiți de la rețeaua de curent electric) livrează 3000 W de caldură. Prin comparație, un radiator electric, pentru 1000 W absorbiți de la rețeaua de curent electric, livrează tot 1000 W de caldură, adică are COP=1. Asadar, încălzirea cu pompa termică este de circa 3 ori mai ieftină decât încălzirea cu radiatorul electric.

Dezavantajul pompelor termice este că pe măsură ce temperatura aerului exterior scade, puterea termică furnizată de acestea se micșorează. Spre exemplu, dacă la 10C un echipament furnizează în interior 4,7 kWfrig (18.000 BTU/h), la -10C puterea furnizată scade.

Din acest motiv, nu se recomandă folosirea aparatelor de aer condiționat ca unică sursă de încălzire pe timp de iarnă. Ele pot fi folosite cu un randament bun până la aprox. -5C, dar sub această valoare este necesară utilizarea altor sisteme de încălzire – radiatoare electrice, centrale termice, sobe etc.

Cu un randament mai bun atât pentru răcire cât și pentru încălzire se pot folosi aparatele de tip inverter, mai eficiente. Unele invertere depășesc valori ale COP de 4 în timp ce eficiența lor se menține la parametri ridicați într-un interval mult mai mare de temperatură.

Un avantaj al inverterelor este acela că ele pot furniza aer rece la interior chiar și în sezonul rece, atunci când temperatura mediului exterior ajunge la temperaturi negative. Din acest motiv, inverterele sunt foarte utile pentru climatizarea camerelor de servere .

1.3.1. NECESARUL DE PUTERE FRIGORIFICĂ

Uzual, necesarul de frig al încăperilor din apartamentele de bloc mai vechi de 20 de ani variază între 9000 BTU/h (2,64 kWfrig) și 18000 BTU/h (4,7 kWfrig). Diferențele sunt date de :

mărimea încăperii;

orientarea peretelui exterior sau a colțului încăperii (în cazul a doi pereți exteriori);

existența acoperișului-terasă;

numărul de persoane din încăpere;

sursele de caldură etc.

De exemplu, necesarul de frig al unei încăperi de 20 m² cu un perete exterior izolat, cu o fereastră dublă de trei m², este de circa 2,5 ori mai mic decât al unei încăperi cu aceeași suprafață dar aflată pe colț, neizolată și aflată la ultimul etaj. Asadar, este greșită alegerea puterii aparatului tinând cont doar de suparafața încăperii. Pentru o bună dimensionare trebuie avuți în vedere mai mulți factori .

Pentru a evita disconfortul termic, vara, diferența maximă dintre aerul dintr-o încăpere climatizată și aerul exterior nu trebuie să depașească 8-10C, ca și între aerul interior și cel insuflat. Așadar, dacă afară sunt +35C, în interior ar trebui să fie 25-27C .

Pentru magazine, restaurante, baruri, discoteci etc. trebuie luată în calcul și instalarea unor sisteme de introducere a aerului proaspăt din exterior. Uneori aceasta se face simplu, cu ventilatoare, alteori se folosesc recuperatoarele de caldură .

1.3.2. MODURI DE FUNCȚIONARE ALE APARATELOR DE AER CONDIȚIONAT

RĂCIRE: aparatul elimină în exterior caldura din încăpere ( de aceea unitatea externă trebuie montată într-un spațiu deschis)

ÎNCĂLZIRE: Încălzirea se realizează după principiul pompei de caldură spre deosebire de aparatele care folosesc rezistența electrică.

Pompa de caldură extrage energia din aerul exterior și o aduce în interior, de aceea aparatele care asigură răcire și încălzire se mai numesc și pompe de căldură.Consumul de energie electrică se reduce semnificativ față de cel al rezistențelor electrice, fiind de 3 ori mai mic.Aparatul poate funcționa în modul încălzire chiar și la temperaturi de -10°C

VENTILARE: Unitatea interioară poate ventila aerul din încăpere utilizând un minim de energie din întreaga sa capacitate, asigurând astfel uniformizarea temperaturii.

DEZUMIFICARE: Un factor important în senzația de confort este umiditatea, nivelul optim situându-se între 40% și 60%. Dezumidificarea aerului crește senzația de confort. De asemenea, prin asigurarea unui nivel optim de umiditate este limitată dezvoltarea microorganismelor și a mucegaiului.

AUTO: La pornirea aparatului, senzorii detectează temperatura camerei, un anumit mod de funcționare este selectat, iar temperatura camerei este crescută sau scazută către temperatura de confort optimă.

SLEEP: pe timpul nopții aparatul funcționează în așa fel încât să nu deranjeze în timpul somnului ( ventilatorul funcționează la o viteza mică, jetul de aer este direcționat în sus pentru a nu creea disconfort).

JET:(Jet Cool, Turbo, Super speed, Super Power etc) este funcția de răcire rapidă a încaperii.

RESTART AUTOMAT ( AUTORESTART): în cazul unei întreruperi de curent în timpul funcționarii aparatul repornește automat păstrând setările de funcționare.

USCARE : previne apariția mucegaiului.

1.3.3. TEHNOLOGIA INVERTER

Tehnologia inverter este integrată în unitatea exterioară. Poate fi comparată cu tehnologia mașinilor: "cu cât apeși mai tare pe accelerație, cu atât mergi mai repede". O unitate inverter își va crește gradat capacitatea pe baza capacității cerute în spațiul climatizat. O unitate non-inverter poate fi comparată cu stingerea și aprinderea unei lămpi. Când unitatea este pornită, ea va funcționa la capacitate maximă.

Tehnologia inverter – standard la Daikin Sistemul inverter, devenit standard la DAIKIN, este utilizat la toata gama de echipamente. Spre deosebire de aparatele convenționale, la care reglajul de capacitate se face prin alternarea regimurilor de funcționare/stand by, la sistemele inverter reglajul se face în mod continuu, acestea distribuind cantitatea de energie necesară (variabilă) cu un consum de energie electrică proporțional cu sarcina cerută. Aparatele Daikin asigură furnizarea continuă a sarcinilor specifice de răcire și încălzire, prin reglarea electronică a motoarelor electrice, distribuind cantitatea corectă de energie termică necesară atingerii climatului interior cerut.

Grație tehnologiei Daikin de neegalat a inverterului, motoarele funcționează lin, eficient și economic și aproape nu se aud, fără să genereze curenți reci, producând cu precizie numai capacitatea necesară la un moment dat.

Ca urmare, durata de viață a aparatului se prelungește iar cheltuielile legate de întreținere și service se reduc.Controlul electronic al climatului menține temperatura constantă în cameră, permițând economii de energie considerabile datorită funcționării eficiente.

Controlul exact, și în mod continuu al temperaturii, asigură o variație foarte mică (de max. ±1°C) a acesteia în camera climatizată, diferență care, în cazul sistemelor convenționale, poate ajunge la ± 2°C și chiar mai mult.

Principalele elemente ale unei instalații de condiționare a aerului sunt următoarele:

Priză de aer proaspăt;

Bateria de condiționare;

Ventilatoare de aer;

Rețea de canale pentru distribuția aerului proaspăt (cu guri de refulare);

Rețea de canale pentru evacuarea aerului din incintă (cu guri de absorbție);

Aparate de masură control și automatizare.

Priza de aer proaspăt se amplasează într-o zonă cu aer curat, la o oarecare înălțime pentru a evita aspirarea impuritatilor sau acoperirea cu zapadă. Deschiderile pentru aer proaspăt sunt echipate cu jaluzele pentru a împiedica pătrunderea precipitațiilor atmosferice.

Bateria de condiționare este compusă din camere de amestec, baterii de preîncălzire, reîncălzire și răcire a aerului, instalație frigorifică, camera de umidificare, separatoare de picături și filtre de aer.Circularea aerului peste baterii se poate realiza după mai multe scheme, dintre care în imagine este prezentată o variantă inovatoare propusă de firma Trane (imaginea din stanga) și una tradițională (imaginea din dreapta).

Rețeaua de canale trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:

Stabilitate hidraulică ridicată a rețelei (distribuția aerului în diferitele spații să nu fie influențată de condiții externe);

Să nu genereze curenți de aer în încăperile climatizate;

Să nu producă zgomote, sau să nu permită propagarea acestora.

Avantajele tehnologiei INVERTER sunt

Scăderea consumului de energie electrică. Prin tehnologia INVERTER se evită pornirea și oprirea repetată a compresorului, fapt care generează un consum ridicat de energie. Efortul financiar suplimentar la achiziția unui aparat de aer condiționat cu INVERTER este în scurt timp recuperat datorită cheltuielilor semnificativ diminuate la facturile de energie electrică. Datorită acestei tehnologii, foarte multe aparate de aer condiționat ajung la un consum foarte mic de energie, cum ar fi de exemplu:

Seria de aparate de aer conditionat DAIKIN Emura FTXG20LW/RXG20L are un consum de energie electrică, la răcire, de numai 94 kWh anual.

Seria de aparate de aer condiționat DAIKIN FTXS20K/RXS20L are un consum de energie electrică, la răcire, de numai 95 kWh anual.

Seria de aparate de aer condiționat MITSUBISHI Kirigamine Hara MSZ-FH25VE/MUZ-FH25VE are un consum de energie electrică, la răcire, de numai 96 kWh anual.

Funcționare silențioasă. Pe lângă faptul că sunt mari consumatoare de energie, pornirile și opririle repetate produc și foarte mult zgomot, care este resimșit atât în interior, cât și în exterior, în locuințele învecinate, mai ales dacă acestea sunt relativ apropiate. Compresorul în tehnologia inverter este semnificativ mai silenșios, cum ar fi de exemplu:

Seria de aparate de aer condiționat MITSUBISHI MSZ-SF25VA/MUZ-SF25 înregistrează un nivel de zgomot de numai 21 dB(A).

Seria de aparate de aer condiționat MITSUBISHI MSZ-HJ25VA/MUZ-HJ25VA înregistrează un nivel de zgomot de numai 22 dB(A).

Seria de aparate de aer condiționat FUJITSU ASYG25LLCR/ AOYG25LLCR înregistrează un nivel de zgomot de numai 22 dB(A).

Fiabilitate crescută în timp. Datorită faptului că sunt evitate pornirile și opririle repetate, mecanismele și piesele din interior sunt mult mai puțin solicitate într-un aparat de aer condiționat cu inverter, spre deosebire de unul tradițional.

Chiar dacă prețul de achiziție al unui aparat de aer condiționat bazat pe tehnologia inverter este mai ridicat în raport cu unul tradițional, diferența de cost este amortizată într-un timp relativ scurt, prin scăderea cheltuielilor cu energia electrică.