. Aparate Si Instalatii Ajutatoare Pentru Invatarea Si Perfectionarea Elementelor Tehnice DIN Jocu

“APARATE ȘI INSTALAȚII AJUTĂTOARE PENTRU ÎNVĂȚAREA ȘI PERFECȚIONAREA ELEMENTELOR TEHNICE DIN JOCUL DE BASCHET”

Motto: “Prinsă în jocul fascinant al performanței umane, exprimată prin rezultatul sportiv, evoluția aparaturii de simulare reflectă, până la un punct, nivelul de perfecționare a procesului de pregătire.” Nicu Alexe

P L A N U L L U C R Ă R I I.

Capitolul 1. Introducere

Actualitatea problemei

Motivarea alegerii temei

Ipotezele lucrării

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică a lucrării.

2.1. Principii de bază în realizarea aparaturii

2.2. Consecințele folosirii aparaturii.

2.3. Direcții ale dezvoltării viitoare.

2.4. Clasificarea aparatelor și instalațiilor ajutătoare

Capitolul 3. Conținutul și metodica pregătirii în baschet

3.1. Caracteristicile jocului de baschet actual

3.2. Tendințe în antrenamentul echipelor de baschet.

Capitolul 4. Descrierea aparaturii utilizate în învățarea baschetului

4.1. Aparatura pentru pregătirea tehnică

4.2. Aparatura pentru pregătirea fizică

Capitolul 5. Experimentări ale aparaturii ajutătoare.

5.1. Pregătire tehnică

5.2.. Pregătire fizică

Capitolul 6. Concluzii și propuneri.

Capitolul 7. Bibliografie și anexe.

Capitolul 1. Introducere

1.1. Actualitatea problemei.

Pe măsura cunoașterii din ce în ce mai profunde a fenomenelor și proceselor de o mare varietate care apar în practica sportului, s-a constatat că de multe ori tehnologia utilizată în pregătire nu mai corespunde. În plus, a apărut din ce în ce mai stringentă nevoia de a avea un control cât mai obiectiv asupra evoluției sportivului în timpul pregătiri și concursului.

În același timp s-a observat că, în pregătire, alegerea unor soluții și experimentarea lor direct asupra sportivului, pe lângă consumul mare de timp până la apariția efectelor, poartă în majoritatea cazurilor amprenta imprevizibilului, modificările negative neputând fi anulate rapid.

Pentru remedierea unor astfel de situații, specialiștii din domeniul sportului de performanță au apelat, printre altele la aparate și instalații (mai ales simulatoare) și folosirea lor în procesul de antrenament.

Aparatele și instalațiile ajutătoare au o largă și variată utilizare în procesul de antrenament al tuturor sporturilor.

Apariția lor a fost determinată de cerințele practicii, în principal pentru găsirea unor mijloace și metode de accelerare a procesului de instruire. Practicienii din domeniul educației fizice și sportului și-au împletit cunoștințele cu cele ale specialiștilor din alte domenii, în scopul realizării unei aparaturi cât mai eficiente.

Astfel unele aparate au fost create de cercetători cu scop de investigație, prin adaptarea unor aparate existente în cercetări biologice umane, la domeniul educației fizice și sportului, sau prin realizări originale specifice fiziologiei sportului.

Atunci când, pe baza unui model, se realizează o transpunere tehnologică reprezentată de un sistem fizic care înlocuiește în scopul studiului sistemul dat sau numai o parte a acestuia, avem de a face u un simulator, acesta fiind un sistem tehnic(aparat, instalație) care având la bază legile care generează un anumit proces sau fenomen, este construit astfel încât să asigure o corespondență biunivocă între elementele sale funcționale și elementele principale ale originalului.

În activitatea sportivă simulatoarele construite au în vedere reproducerea acelor condiții (externe) în care își desfășoară activitatea sportivul care sunt considerate a fi determinante în raport cu obiectivele simulării (forțe de inerție, forțe de rezistență, anumite relații spațiio-temporare caracteristice pentru mișcările diferitor probe sportive) reprezentate în general de termenii ecuației diferențiale care descrie procesul respectiv.

În activitatea sportivă, simulatoarele vizează reproducerea condițiilor fundamentale în care se desfășoară în mod natural mișcarea, prin extragerea din sistemul complex “Sportiv-mediu” numai a condițiilor exterioare sportivului, simulându-se procesele fizice din mediu în dinamica lor. Simulatoarele trebuie să răspundă, în funcție de ceea ce face sportivul, așa cum ar răspunde mediul la acțiunile specifice întreprinse de acesta.

În ultima perioadă o formă evoluată o reprezintă simularea pe un calculator a modelului matematic al mișcărilor executate de sportiv, unde prin simple modificări ale unor parametri se pot obține rapid răspunsuri asupra comportării sistemului, putând stabili în foarte scurt timp care trebuie să fie configurația de valori cea mai favorabilă obținerii unui rezultat bun. Asemenea încercări există și în jocul de baschet, cu precădere în pregătirea tactică pentru evaluarea exactă a răspunsului adecvat la o variantă tactică ofensivă sau defensivă folosită de adversar. Schema unei astfel de simulări prin model matematic se prezintă în felul următor:

Experiment pe model

Deși în practica sportivă ca și în cercetarea științifică au apărut o serie de aparate și instalații ajutătoare, nu există o metodologie adecvată și precisă a utilizării lor în pregătire. O privire de ansamblu asupra aparatelor ajutătoare existente permit să facem aprecierea că ele s-au dezvoltat în mod inegal în cadrul diferitelor sporturi și că cele utilizate cu preponderență în practica sportivă sunt aparatele simple, astfel în raport cu progresele tehnologiei, gradul de dezvoltare al aparatelor ajutătoare este insuficient, nefiind utilizate în întregime posibilitățile tehnicii actuale.

Pentru ca și sportivii din țara noastră să poată ține pasul cu evoluția performanțelor pe plan mondial, este necesară modernizarea procesului de antrenament, participarea activă și creatoare a specialiștilor în pregătirea sportivilor de diferite categorii.

O asemenea participare este strâns legată de cunoașterea celor mai noi aspecte ale metodelor de instruire, printre care folosirea tehnicii moderne ocupă un loc important, iar o expresie a utilizării tehnicii moderne îl constituie și folosirea aparatelor ajutătoare.

Motivarea alegerii temei.

Aparatele ajutătoare reprezintă mijloace importante pentru pregătirea sportivului prin grăbirea și perfecționarea instruirii; ca orice alt mijloc intermediar făurit în acest scop, aparatele ajutătoare ilustrează activitatea creatoare specific umană în domeniul muncii sportive.

Cu ajutorul lor se realizează un număr mai mare de repetări, o însușire mai rapidă a mecanismului de bază și o formare a deprinderilor cât mai specifice jocului.

Înțelegerea corectă a aparatului ajutător în antrenament poate fi realizată numai privită în lumina cerințelor antrenamentului modern, cunoscând pe deplin posibilitățile pe care acesta le are, însemnătatea în dirijarea științifică a procesului de antrenament.

Ea poate fi utilizată atât în pregătirea teoretică, psihologică și fizică a sportivilor, cât și în pregătirea tehnică și tactică. Ea devine din ce în ce mai variată, cuprinzând astăzi dispozitive și aparate care permit executarea izolată a unui element sau procedeu; aparate care înlesnesc urmărirea și controlul execuției sau a unor procese biologice în timpul activității sportive.

Fiecărui sportiv îi corespund forme generale ale mișcărilor, prin care se acționează în manevrarea obiectului de joc, în raport cu sarcinile și regulile jocului și care constituie elementele sale tehnice.

Jocurilor sportive le sunt caracteristice acțiunile individuale și colective în cadrul cărora sunt valorificate calitățile și particularitățile proprii, în raport cu lipsurile în pregătire ale adversarului, acțiuni care în totalitatea lor constituie tactica jocului respectiv.

Pregătirea tehnico-tactică alături de pregătirea fizică, în cadrul jocurilor sportive se realizează prin metodele exersării și repetării, cu accent asupra corectării greșelilor de execuție.

În pregătirea sportivă se acordă o atenție specială particularităților individuale ale fiecărui sportiv (sex, vârstă, tip de sistem nervos, calități predominante) și de pregătire sportivă (fizică, tehnică, tactică), de toate aceste cerințe ținându-se seama și în utilizarea aparatelor ajutătoare – auxiliar indispensabil în antrenamentul jucătorilor.

Deoarece problematica de mai sus nu este în suficientă măsură studiată și sistematizată, lucrarea se dorește o contribuție în vederea metodicii utilizării aparatelor și instalațiilor ajutătoare în vederea pregătirii în jocul de baschet.

Ipotezele lucrării.

Aparatele și instalațiile ajutătoare contribuie la învățarea și perfecționarea procedeelor tehnice ale jocului de baschet și constituie mijloace utile în antrenamentul baschetbaliștilor de orice categorie.

Jucătorii de baschet au nevoie de folosirea unor instalații și aparate ajutătoare pentru a realiza o pregătire fizică în concordanță cu cerințele tot mai ridicate ale jocului competițional .

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică a lucrării.

2.1. Principii de bază în realizarea aparaturii.

Pe baza experienței multor specialiști și a concluziilor desprinse din multiplele investigații efectuate se conturează următoarele principii:

Respectarea dinamicii specifice, astfel asigurându-se:

o simulare adecvată, deci un răspuns similar cu cel din realitate, făcând posibile măsurători ale unor mărimi caracterizate în planurile simulate

manifestarea sportivului cât mai asemănător cu specificul situației reale

Asigurarea libertății specifice de mișcare, care să permită din punct de vedere geometric efectuarea oricărei mișcări incluse în familia mișcărilor specifice. Astfel sportivul poate alege traiectoriile și momentele de acționare similare cu cele din realitate, păstrând specificul individual în rezolvarea sarcinii motrice

Posibilitatea varierii regimurilor de lucru prin varierea parametrilor care definesc modelul dinamic al execuției. Prin aceasta se creează condițiile formării unor imagini senzoriomotrice (încordări, forțe sau deplasări-viteze, fie cu cele similare din realitate, fie într-o gamă mult mai largă decât permite mișcarea naturală) necesare ajustării modelului interior de organizare a mișcării cu care operează sportivul.

Crearea condițiilor de măsurare – continuă sau cvasicontinuă –a parametrilor mișcării (forțe, accelerații, viteze, deplasări, timpi).

Furnizarea instantanee a informațiilor strict necesare controlului și reorganizării continue a mișcării, corelate cu modificările de moment ale potențialului energetic, ceea ce presupune echiparea instalației cu posibilități de afișare numerică a valorilor, avertizoare optice sau acustice, calculatoare, ecrane, în funcție de posibilități și necesitățile specifice.

2.2. Consecințele folosirii aparaturii.

Consecințe practice.

posibilități de analiză a evoluției pregătirii față de condițiile standard de efort, lucru deosebit de util, în special în sporturile în care în mod natural nu există astfel de condiții.

Determinarea lipsurilor de natură motrică și a unor greșeli tehnice cu efect asupra orientării intervențiilor pentru remedierea deficiențelor;

Stabilirea dependențelor între comportarea motrică a sportivului și manifestarea sa pe diferite alte planuri(fiziologic, biologic, etc.)

Creșterea preciziei în prognozarea comportamentului în probe de concurs, odată cu creșterea volumului investigațiilor

Consecințe potențiale

Posibilitatea diagnosticării mai detaliate a carențelor energetice(fizice) sau informaționale (tehnice), ca și extinderea lucrului specific în antrenamente și utilizarea înlesnirilor bio-feed-back –ului, fapt care demonstrează că aparatura contribuie alături de celelalte mijloace, la creșterea performanței sportive;

Reducerea timpului de învățare și implicit a duratei formării sportivilor, consemnată din momentul selecției până la obținerea performanțelor competitive pe plan internațional;

Creșterea gradului de observabilitate a modificărilor determinate de efort, aparatura permițând culegerea unei cantități de informații despre sportiv, probă și performanță incomparabil mai mare decât prin folosirea metodelor anterioare

Obselanuri(fiziologic, biologic, etc.)

Creșterea preciziei în prognozarea comportamentului în probe de concurs, odată cu creșterea volumului investigațiilor

Consecințe potențiale

Posibilitatea diagnosticării mai detaliate a carențelor energetice(fizice) sau informaționale (tehnice), ca și extinderea lucrului specific în antrenamente și utilizarea înlesnirilor bio-feed-back –ului, fapt care demonstrează că aparatura contribuie alături de celelalte mijloace, la creșterea performanței sportive;

Reducerea timpului de învățare și implicit a duratei formării sportivilor, consemnată din momentul selecției până la obținerea performanțelor competitive pe plan internațional;

Creșterea gradului de observabilitate a modificărilor determinate de efort, aparatura permițând culegerea unei cantități de informații despre sportiv, probă și performanță incomparabil mai mare decât prin folosirea metodelor anterioare

Observațiile directe din practica cu sportivii, într-un sistem cu un înalt grad de integrare a nivelului de simulare, relevă tratarea actului motric în regim de concurs și mult mai complex care schimbă modul de abordare a unui proces orientat și analizat preponderent energetic într-unul cu solicitări mai echilibrate în ambele sensuri: energetic și informațional; de aici rezultă consecințe ce ar putea fi privite ca secundare, dar cu implicații majore în stadii ulterioare de dezvoltare a sportului. Creșterea ponderii solicitărilor inte-lectuale în economia procesului de pregătire va aduce cu siguranță modifi-cări importante în viziunea socială asupra sportului de performanță, în aria de selecție și nu în ultimul rând, în planul prestigiului personal al sportivilor de valoare și implicit al motivației pentru înalta performanță.

Consecințe metodice.

Lucrul cu aparate și instalații ajutătoare nu se poate integra de la sine în procesul de pregătire al înaltei performanțe. Trebuie înțeles clar că aceste instalații oferă doar noi posibilități de îmbunătățire a pregătirii. Cu ele se pot face însă greșeli la fel de mari ca și în lipsa lor, totul depinzând de gradul de individualizare și adecvare a metodicilor de pregătire adoptate. Punerea la punct a unei metodici care să includă folosirea de aparatură ajutătoare pretinde parcurgerea următoarelor etape:

proiectarea și realizarea unui aparat de testare și antrenament care să respecte dinamica specifică a elementului studiat, pornind de la necesitatea măsurării și dezvoltării calităților ce concură la realizarea cerințelor esențiale ale modelului performanțial;

analiza biomecanică de detaliu a mișcării și stabilirea unor tipuri de exerciții de dezvoltare specifică pe aparatură;

experimentarea și perfecționarea acestor exerciții și schițarea unei metodici de pregătire specifică pe aparat (volume, intensități, pauze);

implementarea pregătirii speciale pe aparat în cadrul programului general de antrenament (restructurarea metodei de pregătire)

Pot fi menționate trei faze:

Efectuarea unor seturi de exerciții pe aparat, la începutul sau la sfârșitul unora dintre antrenamentele de forță sau tehnică, fără a modifica ceva din programul existent. Aceasta este faza în care antrenorii și sportivii doresc să verifice eficiența exercițiilor pe aparat și își pun problema cuantificării și echivalării efortului depus cu cel din antrenamentele obișnuite.

Înlocuirea unor părți din programul de pregătire cu grupe de exerciții specifice executate cu aparat, fără alte modificări în celelalte antrenamente.

Aceasta este faza tatonării, experimentării unor posibilități de modificare a conținutului programului clasic, în care experiența coroborată a antrenorilor și sportivilor de valoare își spune cuvântul.

Restructurarea întregului program de pregătire, înglobând și lucrul cu aparate, care își reconsideră conținutul, valorile, intensitățile, etc. În vederea dezvoltării calităților fizice și tehnice specifice, conform cu evoluția cerințelor esențiale ale modelului în ciclul anual de pregătire.

2.3. Direcții ale dezvoltării viitoare.

Tehnologia modernă, dar mai ales cea viitoare cu dinamica ei de multe ori deconcertantă își va pune în mod cert amprenta pe instrumentalizarea specifică a sportului de înaltă performanță. După o biologizare extremă a pregătirii, după perfecționarea formulelor de susținere medicamentoasă – permise sau nu – a efortului sportiv, vine din nou rândul unei intervenții la nivelul eficienței mișcării, al utilizării cu randament ridicat a timpului limitat afectat procesului de pregătire. Voi prezenta în continuare un posibil scenariu al extinderii aparaturii ajutătoare, a simulatoarelor în sport:

aprofundarea cunoașterii cerințelor specifice într-un număr tot mai mare de ramuri de sport va face posibilă formularea unei probleme din ce în ce mai complexe în fața celor chemați să conceapă, să proiecteze și să construiască aparatura de simulare

crearea pe baza unor soluții de înaltă tehnicitate, a unor module funcționale care să rezolve întreaga gamă de cerințe enunțate și care vor da proiectanților posibilitatea unor răspunsuri afirmative solicitărilor practice;

împrumutarea din domeniile automatizării și roboticii a unor soluții simple și necostisitoare pentru realizarea de traductoare necesare aparaturii de măsură și control, ce va fi creată probabil tot modular;

cuplarea cu tehnici noi de măsurare a parametrilor biologici

asigurarea controlului întregii aparaturi de către un microcalculator suficient de puternic pentru a înlocui partea de rutină din munca dificilă și de mare răspundere a antrenorului;

racordarea fiecărui post de antrenament controlat la un sistem de urmărire (calculator central) capabil să gestioneze planurile, individualizările, reacțiile particulare ale sportivilor și să ajute antrenorul să ia decizii optime pentru fiecare sportiv și pentru fiecare problemă ivită;

evoluția performanțelor, ca și a posibilităților de prelucrare a informațiilor vor deschide noi căi de intervenție în direcția simulării și măsurării în condiții reale, rezolvând astfel probleme ce par astăzi neabordabile și împingând tot mai departe limitele performanțelor umane.

2.4. Clasificarea aparatelor și instalațiilor ajutătoare.

În concordanță cu cerințele actuale ale antrenamentului sportiv, aparatele ajutătoare pot avea o multitudine de utilizări și anume:

Creșterea densității antrenamentului

Apropierea antrenamentului de condițiile de concurs

Sporirea varietății mijloacelor și atractivității antrenamentului

Aprofundarea selectivă a unor obiective de pregătire individuală sau colectivă

Accentuarea capacității de dirijare științifică, de programare și modelare a antrenamentului.

Creșterea posibilităților de control, autocontrol și investigație științifică a procesului de antrenament

Obișnuirea jucătorului de a lucra în prezența unui adversar pasiv sau semiactiv

Creșterea eficienței antrenamentului individual

În ultima perioadă asistăm la o activitate din ce în ce mai intensă privind creșterea numărului și varietății aparatelor ajutătoare în domeniul educației fizice și sportului ca și a inventivității în utilizarea lor.

Literatura de specialitate ne oferă posibilitatea cunoașterii gradului de preocupare, dezvoltare și realizare a acestor aparate în diverse țări, precum și nivelul de tehnicitate atins în construcția acestora.

Deși clasificarea aparatelor ajutătoare este dificilă, datorită unui număr multiplu de criterii utilizabile, voi încerca să enumăr unele dintre ele:

După funcții – obiectivul principal pentru care este folosit

După tipul de acționare de către antrenor și sportiv și gradul de complexitate al acestor acționări

După modul de folosire

După particularitățile de construcție și complexitate

După funcții și obiectivele urmărite aparatele utilizate în practica sportivă sunt foarte variate, desprinzându-se cele de inițiere, de control și autocontrol, de antrenament propriuzis sau perfecționare, de investigație științifică sau cu regim multiplu.

După tipul de funcționare: aparate simple sau complexe, care funcționează la alegerea celui care-l utilizează sau cu regim programat

După modul de folosire individual sau colectiv, în lucrul individual al sportivilor supravegheați sau dirijați de antrenor

După particularitățile de construcție deosebim:

Naturale, adică simplă folosire a unor obiecte din natura înconjurătoare

Improvizații sau adaptări

Dispozitive sau aparate construite

Din toate aceste tipuri de aparate, unele sunt utilizate în mai multe ramuri sportive, iar altele sunt strict specifice.

Pe baza analizării posibilităților de folosire în practica antrenamentului la jocurile sportive a aparatelor existente, cât și a preocupărilor recente, putem face următoarea grupare a aparaturii în funcție de scopul utilizării:

Aparatură pentru dezvoltarea calităților motrice, în care se por încadra:

aparatură împrumutată din alte sporturi în acest scop

aparatură pentru dezvoltarea calităților motrice speciale, din care categorie menționăm:

aparatură de îngreuiere specifică, se acționează asupra corpului sportivului (saci cu nisip, ghete îngreuiate)

aparatură de lucru cu mingea, prin modificarea variată a mărimii, greutății sau a materialului din care sunt confecționate mingile

Aparatură pentru înlăturarea timpilor inactivi, care îmbracă forme foarte variate, însă toate având același scop – readucerea mingii la jucătoare (mingi cu elastic, suspendate, cu curea, jgheab). În această categorie pot fi încadrate și unele aparate simple, de aruncare sau jgheaburile de readucere a mingii la jucător. Pentru scurtarea timpului de repunere a mingiilor în joc se utilizează în unele jocuri sportive un număr mai mare de mingi de rezervă sau culegerea lor de pe tușe de alte persoane.

Aparatura pentru perfecționarea tehnică este orientată în primul rând spre formarea și perfecționarea deprinderilor, de primire și transmitere a mingii, de conducere a mingii și pentru perfecționarea aruncărilor. Amintim în această direcție mănușile speciale, coșurile mobile, cu dimensiuni variabile sau montate pe panouri marcate, etc.

Aparatura complexă de antrenament în condiții tehnico-tactice apropiate de joc, este un tip de aparatură mai nouă și mai puțin experimentată, dar deja din ce în ce mai utilizată din care amintim: dispozitive de aruncat mingi din ce în ce mai perfecționate, manechine, dispozitive mobile de blocare, dispozitive pentru recuperare, et.c.

Aparatură de corectare sau compensare care are ca scop atât corectarea deprinderilor greșit însușite, cât și exercițiile de compensare necesitate de unilateralitatea efortului în unele jocuri sportive.

Aparatura de investigații, care se perfecționează tot timpul, fiind utilizată în primul rând pentru cunoașterea proceselor ce au loc în organismul sportivului în timpul antrenamentului, pentru a putea fundamenta științific procesul de antrenament. Aceste aparate intră tot mai mult în folosința directă a antrenamentului pentru cunoașterea curentă a modului cum evoluiază starea organismului jucătorului în timpul diferitelor feluri de efort și de antrenament. Datorită dezvoltării și perfecționării acestei aparaturi în prezent se pot transmite informații prin mijloacele electronicii și a calculatoarelor la orice distanță.

Trebuie menționat că deși această grupare a aparaturii este valabilă și utilizabilă în special la nivele mai inferioare ale pregătirii, există tendința ca la nivel superior de performanță bine justificat de a se crea aparate ajutătoare complexe, cu multiple întrebuințări. In acest sens există o tendință de construire a unor aparate cu mai multe funcții și utilizabile în diferite sporturi, avându-se în vedere că în multe cazuri același spațiu este utilizat pentru pregătirea sportivilor de la diferite secții și specializări sportive.

Din studiul literaturii de specialitate se pot face aprecieri asupra ariei de răspândire a utilizării aparaturii ajutătoare în diferite sporturi.

Astfel cea mai largă gamă de aparate o găsim la atletism și gimnastică – îndeosebi utilizată în vederea dezvoltării calităților motrice. Această aparatură poate fi utilizată în același scop, în orice ramuri sportive, ca și multe din aparatele de concurs ale disciplinelor amintite.

Obiectul lucrării de față nu este însă analizarea tuturor acestor aparate, ne vom rezuma asupra acelora utilizabile în antrenamentul jocurilor sportive și în special a jocului de baschet.

Un grad mare de preocupare pentru construire și utilizare de aparatură ajutătoare este evidențiat de literatura de specialitate din S.U.A., Franța, Germania, Rusia, Italia și în mai mică măsură în alte țări.

Dacă apreciem conform brevetelor existente și a literaturii de specialitate, că în întreaga lume au fost concepute și construite în ultimul deceniu peste 1000 de aparate și instalații și variante ale acestora, în ramurile sportive cele mai dezvoltate, din care peste 140 în jocurile sportive, vom avea o oglindă a interesului manifestat de specialiști și antrenori în această direcție.

Aparatură folosită în diverse țări

România:

aparat mecanic tip siluetă – manechin

coș mobil

aparat pentru măsurarea detentei

cadru pentru precizia pasei

panou prismatic pentru pase

capac de recuperări pentru inel

Rusia:

mănuși pentru antrenament

mănuși pentru priza corectă a degetelor pe minge

Franța:

dispozitiv de reglare a coșului

controlor automat pentru marcaj

benzi elastice pentru poziția fundamentală

Germania:

tabelă magnetică pentru tactică

ochelari pentru dribling

corzi autoacceleratoare pentru sărituri

S.U.A.:

dispozitiv de recul a mingii

dispozitiv de readucere a mingii de la coș

panou de baschet reglabil

minge de baschet cu sandou reglabil suspendată

trepied cu inel vertical de corectare a traiectoriei

planșă elastică de readucere a mingii de la coș

aparat pentru perfecționarea recuperărilor

panou cu coș basculant

În acțiunea de construire de aparate ajutătoare în România, în ultima perioadă nu a existat o preocupare deosebită în această direcție la jocul de baschet, cu toate că alte discipline sportive manifestă un interes sporit în acest sens. Majoritatea aparaturii concepute totuși a urmărit rezolvarea câtorva probleme ale antrenamentului la jocurile sportive și anume:

aparate de îngreuiere pentru dezvoltarea calităților motrice generale și specifice

dispozitive pentru reducerea timpului pasiv de lucru cu mingea

aparate de învățare și perfecționare a tehnicii cu minge

În mult mai mică măsură s-a dezvoltat aparatura în domeniul pregătirii tactice, folosindu-se în cea mai mare măsură în ultima perioadă binefacerile înregistrărilor pe bandă video și băncile de date de pe calculatoare, care au un rol mare în procesul de instruire sub aspect teoretic al demonstrației și al corectării greșelilor, dar nu al exersării propriuzise.

Una din cauzele inegalității acestei dezvoltări, o constituie lipsa preocupărilor teoretice, care să stabilească locul aparaturii ajutătoare în lumina ultimelor concluzii cu privire la legitățile antrenamentului sportiv, cât și a realizărilor obținute în folosirea acestor aparate în alte domenii.

Se întrevăd în ultima perioadă preocupări de construire a unor aparate legate de modelarea antrenamentului, de investigarea și înregistrarea unor procese fiziologice în timpul antrenamentului sportiv, de asemenea realizarea unor aparate în sprijinul pregătirii tactice, de înlocuire a adversarului sau a partenerului, sub forma unor manechine, siluete, roboți, aruncătoare de mingi, cu o construcție mai simplă sau mai complexă.

Importanța acestui tip de aparate constă în faptul că ele creează condiții tactice mai apropiate de cele ale jocului, realizând în același timp cerințe ale pregătirii motrice și tehnice.

Aparatele ajutătoare în individualizare și înlocuirea antrenorului.

În orice domeniu în care se desfășoară o muncă pedagogică, principiul individualizării este recunoscut, recomandat și aplicat în măsură din ce în ce mai mare, în funcție de posibilitățile teoretice, organizatorice, metodice și tehnice. Individualizarea se impune atât pentru instruirea, dezvoltarea și perfecționarea fiecărui sportiv după particularitățile sale, cât și pentru ridicarea nivelului capacității fiecăruia în raport cu cerințele cele mai ridicate ale antrenamentului și competiției.

Prin specificul lor jocurile sportive amplifică mult numărul de elemente de care trebuie să se țină seama în aplicarea individualizării. Acest specific ridică probleme care trebuie tratate diferențiat datorită pe de o parte marii ponderi a tacticii de joc, iar pe de altă parte, numărul deosebit de mare de procedee tehnice, pe care jucătorul trebuie să le învețe, să le perfecționeze și să le aplice în joc individual și în colaborare cu partenerii.

Sarcinile fiecărui post în parte presupun și ele o individualizare. Aceste sarcini au un caracter general, care necesită o pregătire de bază individualizată.

De la meci la meci, în funcție de adversar și alte criterii, jucătorii integrați în joc într-un sistem și acționând în posturi pe compartimente diferite, primesc sarcini tactice speciale care trebuiesc pregătite tot prin aplicarea individualizării.

Exercițiile care se constituie mijloace de bază în pregătirea sportivă, sunt influențate de acest principiu în special în următoarele direcții: intensi-tatea efortului, ritmul și amplitudinea mișcărilor componente, precum și durata și numărul de repetări.

Una din formele în cadrul căreia se realizează individualizarea este antrenamentul individual, care se execută sub supravegherea antrenorului sau independent de către sportiv în urma indicațiilor antrenorului.

Eficiența individualizării și îndeosebi a antrenamentului individual in-dependent, este condiționată în primul rând de gradul de conștiință al fiecărui sportiv, de măsura în care măiestria antrenorului a reușit să stimuleze activitatea independentă a sportivului. In egală măsură, eficiența antrenamentului individual este condiționată de existența unei aparaturi ajutătoare, care să asigure condiții optime de realizare a volumului și intensității antrenamentului.

Aparatele ajutătoare concepute trebuie să contribuie la realizarea următoarelor obiective:

efectuarea exercițiilor fără partener

posibilitatea mărită de autocontrol

exerciții în ritm variat, cu intensități diferite și cu grad de dificultate diferit

să se manevreze ușor și să prezinte securitate deplină

Din acest punct de vedere aparatele ajutătoare, care înlocuiesc partenerul, în jocurile sportive au o eficiență deosebită, asigurând îndeplinirea unor obiective aproape identice lucrului în prezența partenerului.

Aparatele pot fi constituite astfel, încât să slujească sportivului prin exerciții repetate, mai rapide, mai precise, mai corect dozate și pe o perioadă mai îndelungată decât poate realiza un partener de antrenament.

Eficiența deosebită pe care o au aparatele care înlocuiesc partenerul în antrenament mai ales în realizarea principiului individualizării, au determinat o preocupare mai intensă în această direcție în diferite țări și la diferite jocuri sportive.

Cu toată aprecierea de care se bucură acest tip de aparatură în rândul specialiștilor, până în prezent în practica sportivă nu găsim decât puține dispozitive care să contribuie la executarea diferitelor procedee tehnice într-un ritm mai intens, dând posibilitatea efectuării unui număr mai mare de repetări și care în ultima instanță îmbunătățește calitățile motrice ale sportivului.

Aparatele și instalațiile ajutătoare pot fi folosite în pregătirea în baschet în toate perioadele de pregătire, fie pentru pregătire fizică, teoretică tehnică sau tactică.

Capitolul 3. Conținutul și metodica pregătirii în baschet.

3.1. Caracteristicile jocului.

Jocul de baschet este un joc colectiv a cărui caracteristici decurg din scopul final al acțiunii jucătorilor și anume introducerea mingii în coș. Aceasta necesită o deosebită precizie, solicită jucătorului de baschet să posede, pe lângă o bună reprezentare spațiio-temporară, și un simț kinestezic deosebit de fin dar și pregătirea necesară realizării preciziei și eficienței în efectuarea tuturor acțiunilor de atac și de apărare și, mai ales în aruncările la coș.

Numărul, diversitatea, complexitatea și rapiditatea acțiunilor specifice jocului în atac și în apărare solicită, pe lângă calități motrice deosebite, și un fond de inteligență generală și motrică deosebit.

Modalitatea gândirii se transpune în rezolvarea situațiilor din joc prin luarea de decizii optime în orice moment, în condiții limitate de spațiu și timp. Aceste calități de inteligență motrică și generală sunt puse în valoare printr-o gamă largă de mijloace tehnico-tactice a căror eficiență este condiționată de volumul și calitatea instruirii.

În raport de specificul său, în jocul de baschet valoarea calităților motrice tinde spre nivelul maxim în asociere cu statura jucătorilor, rolul acesteia din urmă constituindu-se ca factor determinant în obținerea performanțelor.

Asocierea staturii înalte cu calități motrice deosebite a determinat o creștere considerabilă a rolului și importanței problemei selecției jucătorilor și pregătirii, cu repercusiuni directe aspra realizării luptei din atac și apărare. Specific jocului de baschet, obținerea victoriei în orice competiție fiind condiționată de numărul și valoarea jucătorilor cu statură înaltă și foarte înaltă.

În același timp creșterea mediei staturii jucătorilor, prin atragerea, în primul rând a tinerilor cu statură înaltă și foarte înaltă, a contribuit direct la creșterea valorii jocurilor, asigurându-se astfel una din cerințele relației publicul spectator – competiția sportivă, respectiv spectaculozitatea jocului.

Iată care sunt aspectele jocului de baschet care trebuie puse în valoare în cadrul unui ansamblu tehnico-tactic și care la nivelul marilor competiții devin caracteristice pentru stadiul dezvoltării jocului:

Agresivitatea. În lupta permanentă între atac și apărare, în care jucătorii atacanți au în general inițiativa, apărătorii urmăresc să reducă posibilitățile de organizare, desfășurare și finalizare ale atacanților. În felul acesta au apărut și s-au perfecționat sistemele de apărare presing om la om și în zonă, care nu reprezintă altceva decât schimbarea concepției privind realizarea apărării și anume permanentizarea tendinței de a câștiga posesia mingii prin comportament agresiv, în locul atitudinii de așteptare a greșelilor adversarilor pentru a intra în posesia mingii; devine astfel, evidentă atitudinea apărătorilor de a-și provoca adversarii să greșească cât mai mult în mânuirea mingii. În felul acesta faza de apărare capătă valențe privind posibilitățile de a impune inițiativa în joc și de a domina adversarii pentru a-și face evidentă superioritatea și de a obține victoria.

Ritmul de joc. Din analiza statisticilor ca și din observarea directă a desfășurării jocului se constată creșterea constantă a ritmului de joc, fapt evidențiat în frecvența atacurilor și numărul de puncte înscrise în cadrul unui joc. În ansamblul său jocul modern se desfășoară într-un ritm permanent ridicat, ceea ce este consecința directă a acumulărilor realizate de jucători și echipe în pregătirea efectuată. Potențialul ridicat al echipelor, ca sumă a valorilor individuale, se pune în valoare în relație directă cu ritmul jocului, pregătirea acumulată de jucători permițându-le realizarea strategiilor, cu atât mai evident, cu cât ritmul jocului este mai ridicat.

Virtuozitatea tehnică. Creșterea numărului de procedee tehnice, în special în atac, a impus efectuarea unei pregătiri complexe pentru perfecționarea execuției, punerea în valoare și eficiența acestora în timpul jocului. Calitățile motrice și în mod deosebit îndemânarea, puse în valoare printr-o pregătire tehnică deosebită, au permis atingerea unor niveluri deosebit de ridicate în privința utilizării procedeelor tehnice de atac a căror varietate și tehnică de execuție prezintă aspecte de virtuozitate care se manifestă direct și determină eficiența ridicată a jocului. Diversitatea procedeelor de pasare, dribling și aruncare la coș, ca și eficiența ridicată obținută în utilizarea acestora, conferă multor jucători statutul de virtuozi, aspect care a contribuit direct la realizarea unui nivel calitativ înalt în desfășurarea jocurilor în marile competiții de baschet.

Specializarea pe posturi. Diversitatea posibilităților de a realiza marcarea punctelor și, în cadrul acestora, creșterea eficienței pe măsura apropierii finalizării la panou au constituit principalele cauze ale introducerii specializării pe posturi a jucătorilor în atac. La calități motrice cu indici aproximativ egali de manifestare, diferențele de statură impun valorificarea jucătorilor în mod diferențiat în diverse zone ale terenului de atac. Astfel, fundașii, extremele și pivoții-centrii reprezintă principalele posturi în atac. În afara diferențelor de statură, evoluția în cadrul fiecărui post este determinată de o serie de cerințe de ordin tehnico-tactic, în general, și de eficacitatea aruncărilor la coș, în particular.

Lupta sub panouri. Deși procentajul eficienței aruncărilor la coș din acțiune a crescut constant, în raport de numărul aruncărilor nereușite, se pune în evidență capacitatea de urmărire-recuperare în lupta de sub panouri: cu cât numărul de mingi câștigate în lupta de sub panouri este mai mare, cu atât se reduc posibilitățile de a înscrie ale echipei adverse șI cresc cele ale echipei proprii. Importanța determinantă a luptei sub panouri a impus utilizarea în apropierea panourilor a unor jucători pivoți-centri care, pe lângă statură și calități motrice deosebite, au și un gabarit mare.

Compensarea diferenței de statură. În mod constant în marile competiții internaționale se impun prin prestații de excepție jucători a căror statură se situiază între 195 – 295 cm. Statura mai redusă a acestora, raportată la jucătorii cu statură între 210 – 220 cm. este compensată prin indici remarcabili în manifestarea calităților motrice, evidențiați prin execuții tehnico-tactice de înalt nivel și de eficiență deosebită.

Eficiența aruncărilor la coș. Creșterea considerabilă a nivelului valoric al jocului se datorează eficacității aruncărilor la coș În mod constant în orice competiție se impun jucători și echipe care obțin procentaje ridicate în aruncările la coș din acțiune și libere. În mod deosebit, în economia generală a punctelor marcate de către cele mai bune echipe și de către cei mai buni jucători a crescut considerabil ponderea și eficacitatea aruncărilor de 3 puncte.

Sistemele de joc și strategiile utilizării lor. Evoluția dinamică a jocului de baschet este datorată, printre altele, permanentei preocupări a antrenorilor de a perfecționa continu sistemele de joc în atac și în apărare. În același timp, fiecare antrenor își stabilește strategiile care optimizează eficienta utilizare a sistemelor de joc și a jucătorilor în desfășurarea jocurilor.

Alcătuirea sistemelor de joc și elaborarea strategiilor folosirii acestora sunt determinate de elementele care stabilesc valoarea jucătorilor pe posturi, eficacitatea lor și raporturile între valoarea de ansamblu a echipei proprii și cea a echipelor adverse.

3.2. Tendințe în antrenamentul echipelor de baschet.

În raport de complexitatea crescândă a jocului, antrenamentul de baschet are o structură identică determinată de multitudinea aspectelor care în mod necesar se însumează în ansamblul strategiilor stabilite pentru realizarea obiectivelor propuse pentru pregătire și competiție:

Realizarea intensității specifice jocului în toate componentele lecțiilor de antrenament

Realizarea identității între eficiența jocului solicitată de modelul jocului și cea realizată în fiecare execuție de antrenament

Execuțiile și cerințele fiecărui parametru al modelului jocului în cadrul antrenamentului

Optimizarea ponderii antrenamentului individualizat – capitol la care am subliniat importanța pe care o are utilizarea de aparatură și de instalații ajutătoare.

Valoarea unei echipe participante la o anumită competiție se afirmă și se impune prin rezultatele pe care le obține în întrecerile programate. Aceste rezultate sunt determinate de suma valorilor de sens pozitiv al fiecărui factor implicat și în mod deosebit organizarea, conducerea și eficiența antrenamentului.

În acest sens se pot aprecia tendințele către care se orientează metodologia antrenamentului, fapt ce reiese din analiza rolului pe care îl au diverșii factori și caracteristicile care determină eficacitatea de ansamblu a antrenamentului.

În raporturile între antrenamentul extensiv și antrenamentul intensiv se impun:

o limitare rațională a antrenamentului – diurn și cronologic – respectiv, a extensivității antrenamentului ca durată; durata antrenamentului diurn trebuie să se situeze într-un raport maximizat de 3/1 față de durata jocului oficial, numărul și durata antrenamentului în cadrul unui ciclu săptămânal se situiază într-un raport maximal de 10-12/1, față de durata jocului oficial.

În condițiile orientării evidente și necesare către antrenamentul intensiv, în cadrul acestuia se vor realiza:

Creșterea capacității de adaptare la eforturile specifice jocului a tuturor jucătorilor și în mod particular a jucătorilor pivoți, la și peste limitele impuse de realizarea modelului jocului;

Creșterea eficienței jucătorilor pivoți în aruncările la coș din acțiune de la distanțe cuprinse între 3-6m. și mai mari;

Creșterea ponderii și numărului eficacității aruncărilor la coș de 3 puncte în cadrul eficienței generale a fiecărei echipe;

Realizarea componentelor parametrilor modelului jocului în atac și în apărare în limite standard de timp pentru a conștientiza:

reducerea duratei atacului echipei proprii

mărirea duratei atacului echipelor adverse

creșterea numărului de atacuri

mărimea numărului de puncte înscrise de echipa proprie

Ca parametru reprezentativ al modelului de joc, numărul de puncte marcate de echipa proprie sintetizează corelarea nivelului de manifestare atât a capacității de adaptare la efort, cât și a calităților motrice a componenților echipei, dar și tehnica și eficiența individuală în execuția procedeelor tehnice și acțiunilor tactice de atac și apărare:

strategiile folosite în conducerea jocurilor oficiele, funcție de dinamica desfășurării acestora.

În scopul realizării modelului de pregătire la nivelul cerințelor modelului jocului se asociază:

Utilizarea mijloacelor ne specifice, prin metode și procedee moderne de antrenament, specifice altor discipline sportive;

Prognozarea și interpretarea conținutului antrenamentului cu ajutorul informaticii

Utilizarea tehnicilor audio-vizuale în;

orientarea și interpretarea pregătiri individuale

analiza și interpretarea desfășurării antrenamentelor

pregătirea jocurilor oficiale

analiza și interpretarea evoluției individuale și a echipei în jocurile oficiale

creșterea numărului jocurilor de verificare înaintea competițiilor interne și internaționale prin jocuri bilaterale și participarea la turnee de 4.- 6 echipe

optimizarea raporturilor între pregătire și jocurile oficiale printr-o perioadă de pregătire de 14 zile ce se încheie cu o verificare a pregătirii prin 3-5 jocuri amicale. Perioadele mai lungi de pregătire vor include, ca modalități de verificare a pregătirii, mai multe jocuri de verificare al căror număr trebuie să se situeze între 10 – 12 jocuri

Sintetizând cele de mai sus se evidențiază factorii limitativi sau favorizanți ai creșterii nivelului performanței echipelor de baschet::

numărul jucătorilor de valoare formați, promovați și afirmați în competițiile interne

numărul echipelor de valoare în cadrul fiecărui nivel de pregătire și categorie de vârstă competițională;

condițiile de pregătire

echipamentul de joc și materialul de pregătire

calendarul competițional intern și internațional

metodologia utilizată în pregătire

motivația antrenorilor și jucătorilor

nivelul performanțelor în activitatea competițională internă și internațională.

Prin prezentarea sintetică a factorilor care limitează sau favorizează performanțelor echipelor de baschet, se pun în evidență:

complexitatea factorilor, cerințelor, condițiilor și conținutului ansamblului constituit de triada “antrenor- pregătire- competiție”

rolul și importanța informațiilor multi și interdisciplinare în organizarea, conducerea și eficiența pregătirii și activității competiționale

cerințele care se impun ca necesare în asigurarea manifestărilor cu valori favorizante pentru fiecare factor implicat în obținerea performanțelor, ca manifestare a optimizării raporturilor între pregătire și competiție.

Capitolul 4. Descrierea aparaturii utilizate în învățarea baschetului

Aparatură pentru pregătirea tehnică.

Dispozitive pentru precizia paselor.

Luând în considerare importanța fiecărei acțiuni de atac, care pune un accent deosebit pe precizia și oportunitatea paselor, s-a simțit nevoia realizări unor dispozitive care să mărească eficiența jucătorilor în privința transmiterii mingii.

1.Panoul de precizie. – îndeplinește foarte bine acest rol remarcându-se prin simplitatea formei constructive cât și prin randamentul sporit în realizarea preciziei paselor(Fig.1.). În lipsa instalației se poate improviza prin desenarea pe un perete. Ca elemente principale, se compune din suportul de susținere și panoul propriuzis.

Suportul de susținere este confecționat din lemn sau profile de oțel, dispunerea elementelor de susținere făcându-se printr-un stâlp unic sau stâlp dublu. Indiferent de forma constructivă aleasă, el trebuie să prezinte stabilitate maximă.

Panoul se execută din lemn, având o lățime de 2m. și o înălțime de 1m., montarea pe stâlp făcându-se la 1,2m. față de nivelul terenului (marginea inferioară).

Suprafața panoului este împărțită în zone marcate prin cifre.

Exerciții:

Poziția stând cu fața la panou, distanța de 2-3 m., pase la panou în diferite zone indicate înainte – în ordine numerică, în ordine descrescândă, din doi în doi, etc.

Poziția stând cu spatele la panou, distanța 2-3m., din întoarcere pasă la panou, prinderea mingii cu revenire în poziția inițială.

Poziția stând cu fața la panou, aproximativ 7-8m., se execută mai multe driblinguri spre panou, iar de la distanța de 2-3m. se pasează la panou în zona indicată.

Pe perechi – cu fața la panou, unul pasează, celălalt prinde.

Relație de 1×1 cu pase în pătratul cu numărul indicat de antrenor.

În folosirea aparatului nu se pot produce accidente, corecturile survenind mai ales asupra preciziei paselor și mai puțin asupra corectitudinii execuției procedeului.

2.Dispozitive circulare pentru precizia paselor.

Pot fi confecționate din lemn, sub formă a unor cercuri, sau cauciuc, fiind suspendate la diferite înălțimi. Dimensiunile cercului pot fi variabile, permițând trecerea mingii. Anvelopa poate fi folosită în poziție statică sau poate să penduleze în diferite planuri, se pot perfecționa procedee de pasare din poziție statică sau însoțite de diferite elemente de mișcare în teren. (Fig. 2).

Exerciții:

Se execută pase în doi jucători, care stau de o parte și de alta a cercului, la aproximativ 2m. de cerc, cu pase prin cerc.

Aceiași poziție, doar că se imprimă cercului un balans, iar mingea trebuie pasată prin el în aceleași condiții

Unul din jucători va sta cu spatele la cerc cu mingea în mână, din întoarcere va pasa celuilalt jucător, care va executa apoi aceiași pasă

Aceiași poziție a jucătorilor, fiecare înainte de pasare va executa câteva driblinguri

Aceiași poziție a pasatorilor, puțin mai distanțați, cu câte un apărător în fața fiecăruia

Pasarea mingii din săritură, cu cercul ridicat la înălțimea unui braț întins.

Transmiterea mingii prin diferite procedee de pasare când cercul atinge momente extreme ale pendulării

Exerciții de pasare prin cerc în două șiruri față în față sub formă de suveică cu deplasare la coada șirului.

3.Garduri pentru pase cu pământul.

O metodă simplă pentru mărirea preciziei paselor cu pământul este folosirea gardurilor pentru atletism. Acestea se dispun în diferite zone ale terenului, obligă jucătorii ca din poziții sau situații create să-și controleze și îmbunătățească pasa cu pământul.(Fig. 3).Exerciții:

Suveică –se vor executa pase cu pământul între două șiruri de jucători între care la mijloc, la distanțe egale între ei se găsește gardul

Se vor așeza garduri pe fiecare latură a unui pătrat la mijlocul laturii, jucătorii vor sta la fiecare colț al pătratului și vor executa pase cu pământul cu 1,2,3 mingi în circuit.

Pase pe sub gard, cel care execută prinderea mingii pasează înapoi primului jucător care va executa aruncare la coș.

4. Aparat de precizie a paselor tip apărător

Aparatul este construit din trei placaje de 200x170x1 cm., asamblate între ele la distanță de 10 cm și fixate pe două roți care permit transportul. Pe cele două părți ale panoului este desenat un apărător. În punctele vulnerabile ale apărătorului – printre picioare, la șold și pe partea brațului ridicat, și pe lângă cap pe partea brațului coborât panourile au orificii de 55 cm., panoul find utilizat static sau în mișcare.(Fig. 4).Exerciții:

Se execută pasarea mingii cu o mână sau două mâini prin orificii între doi parteneri sau în suveică, pasele pot fi precedate de fentă sau de dribling, concurs care greșește mai puține pase individual sau pe echipă dintr-un număr de pase stabilit.

Instalații pentru dezvoltarea vitezei de reacție.

Diferite situații create în momentul întrecerii prin interceptarea mingii, impun dezvoltarea vitezei de reacție la fiecare jucător, urmărind în acest fel rezolvarea cât mai simplu posibil a fiecărei acțiuni atât în atac cât și în apărare.

5. Panou prismatic.

Are componentele similare cu cele ale panoului de precizie, deosebirea esențială constând în suprafața reliefată a panoului. Dispunerea unor prisme dreptunghiulare pe panou crează posibilitatea realizării unor traiectorii necontrolate a mingii după ricoșarea accesteia de pe suprafața prismatică, cerând jucătorului o atenție sporită și o viteză de reacție mărită la reprinderea mingii

Panou prismatic

Exerciții:

Poziția stând, cu fața la panou la distanța de 2-3 m., pase la panou cu prinderea mingii

Poziția stând cu spatele la panou, distanța 2-3 m., pase din întoarcere cu pivotare și prinderea mingii

Pe perechi cu fața la panou, unul execută pasă, iar celălalt încearcă să prindă mingea

Poziția stând cu fața la panou la 7-8 m., se execută mai multe driblinguri spre panou, iar la distanța de 2-3 m. se execută pasă cu reprinderea mingii.

Se execută voleibalări la panou

În șir cu fața la panou, pasă la panou și trecere la coada șirului, următorul încearcă să prindă mingea și o pasează din nou în panou

Atenția trebuie să fie asupra poziției jucătorului, care trebuie să aibe poziție joasă ca să poată acționa în viteză în direcția de ricoșare a mingii. De asemenea priza la minge să fie activă și pe cât posibil cu două mâini. O soluție simplistă pentru viteza de reacție este utilizarea exercițiilor descrise folosind scara fixă.

De asemenea la nivel de pretenții mai ridicate se utilizează plasa elastică pentru pase, un aparat compus dintr-un stativ pe care este fixat un cadru metalic a cărui unghiuri se pot regla și în interiorul căruia se fixează o plasă identică cu cea pentru săriturile gimnaștilor (Figura 5).

III. Perfecționarea recuperărilor.

6. Capacul de inel.

Pentru efectuarea unor antrenamente la care se pune accent pe recuperarea mingiilor la panou din aruncări la coș ratate – atât în atac cât și în apărare, se fixează în partea superioară a coșului, pe inel, un capac de lemn, ce nu permite trecerea mingii ci o respinge. În acest fel se creează condiții similare fazelor de joc, în care jucătorii au ca principală sarcină recuperarea mingii. El trebuie să fie fixat bine de inel pentru a preîntâmpina unele accidente.

Exerciții:

Aruncarea mingii la coș cu urmărire și corectarea traiectoriei

Pe perechi aruncarea mingii spre coș, urmată de luptă pentru intrare în posesia mingii

Voleibalări repetate cu o mână și cu două

Diferite acțiuni de relație 1×1 ale pivoților urmate de luptă pentru recuperare

Joc 2×2 cu puncte acumulate de echipa care intră în posesia mingii

7. Inel cu dimensiuni reduse pentru recuperări.

O variantă simplificată a aparatului ajutător pentru recuperarea mingilor aruncate la coș în atac sau apărare este executarea inițială a unui coș cu inel de dimensiuni reduse nepermițând în acest fel trecerea mingilor ci ricoșarea lor. Exercițiile utilizate sunt aceleași ca pentru aparatul precedent.

8. Aparat pentru recuperări.

Este o construcție stabilă din componente metalice care are în partea superioară un coș cu mingi, care prin manevrarea unei pârghii se rostogolesc în jos câte una pentru a putea fii prinse. Tija metalică de care este prins coșul este reglabilă în funcție de talia și capacitățile jucătorului (Fig. 6).

Exerciții:

Stând în poziție fundamentală, în momentul eliberării mingii săritură cu prinderea mingii în punctul maxim posibil, aterizare cu pivotare și protecție, urmată de pasă.

Stând sub aparat, în momentul eliberării mingii sărituri cu reprindere și voleibalarea ei înapoi în coșul de mingi, executând mai multe reprize de 5-8 sărituri.

Doi jucători sub instalație, sprint până la o linie aflată la 3-4m. revenire cu săritură și luptă pentru câștigarea mingii.

Aceiași execuție cu fixarea sarcinilor de atacant-apărător, executarea de către apărător de blocaj defensiv urmată de săritură cu prinderea mingii și pasarea ei în afară.

Perfecționarea aruncărilor la coș.

9. Coșuri fără panou.

Finalizarea acțiunilor de atac cu aruncări de mare precizie se pot realiza prin efectuarea unor antrenamente la coșuri fără panou. Acesta se compune dintr-un stâlp de susținere confecționat din lemn sau țeavă metalică, care la partea superioară poate avea fixate 1 – 4 coșuri, cu fileul respectiv, de 40 cm lungime, inelele find instalate la 305 cm față de sol.(Fig. 7).

Faptul că instalația se folosește de către mai mulți jucători, pentru mărirea intensității este recomandabilă montarea a 4 inele la câte 15 cm de la stâlpul de susținere.

Importantă în utilizarea aparatului este stabilirea marginii anterioare a inelului ca reper al executării aruncărilor, ca și recomandarea unei traiectorii medii de aruncare a mingii.

Exerciții:

Aruncare la coș individual de pe loc, din săritură sau din deplasare

Aruncare la coș precedată de demarcaj, primirea pasei urmată de aruncare și recuperarea aruncării

Relație de 1×1 cu finalizare la coș

Concursuri diverse de aruncare individual sau pe echipe.

10. Paravan pentru aruncări.

Corectarea aruncărilor de pe loc, din săritură și precizia acestora se poate realiza prin folosirea unui paravan care este confecționat dintr-un material opac (lemn, tablă) fixat pe o ramă de susținere, înălțimea fixării reglându-se în funcție de jucător.

Exercițiile sunt foarte multiple, ele putând să intervină în faza de finalizare a majorității execuțiilor care include aruncările la coș de pe loc și din săritură.(Fig. 8).

Pe perechi, serii de aruncări de pe loc, din săritură, din fața paravanului.

Pe perechi aruncare precedată de ieșire la minge, prindere și oprire, urmată de aruncare și recuperarea mingii de către ambii jucători.

Prinderea mingii din pasă, înălțare în fața paravanului și pasă partenerului care se demarcă cu direcție de coș.

Exerciții “non stop” în dribling pe tot terenul cu oprire în fața paravanului și aruncare la coș

Concursuri de aruncări individual sau pe echipe.

11. Corectarea traiectoriei aruncărilor la coș.

În orice sală de sport există o multitudine de obiecte care pot fi folosite pentru învățarea și perfecționarea traiectoriei cât mai corespunzătoare pentru aruncarea la coș (Fig. 9). În aceste situații mult contează spiritul de inventivitate al fiecărui antrenor sau profesor, nefiind necesară utilizarea unei aparaturi complexe.

La fel și exercițiile care se utilizează sunt de multe ori cele utilizate pentru aruncarea la coș sau cele care simulează aruncarea în cazul inițierii procedeului.

12. Jgheab pentru recuperarea mingiilor.

Deoarece în dinamica eforturilor se tinde tot mai mult spre o creștere a indicilor de volum și intensitate, jgheabul pentru recuperarea mingilor facilitează frecvența numărului de aruncări la coș.

El se poate constitui dintr-o plasă de sfoară sau metalică prinsă de marginea inferioară a panoului, care se continuă în jos cu un jgheab din tablă, de scurgere a mingiilor, care să fie prevăzut cu niște picioare de înălțimea de1 m. astfel ca mingea aruncată la coș să revină prin el la jucătorul care efectuiază aruncarea.

Jgheabul trebuie să fie flexibil, ca să poată fi orientat spre diferite poziții de aruncare. El se folosește într-o perioadă de pregătire avansată când frecvența aruncărilor nu influențează negativ ci se asimilează cu precizia aruncărilor la coș.

V. Aparatură pentru perfecționarea driblingului.

13. Jaloane pentru dribling.

Pentru învățarea, perfecționarea și corectarea driblingului ca aparate ajutătoare se pot folosi jaloanele, confecționate din tije metalice sau din lemn. De diferite înălțimi, având la partea inferioară o placă de fixare pe podea, iar în partea superioară trebuie să fie rotunjite pentru a feri de accidente.

Jaloanele se așează în felurite formații permițând efectuarea driblingului în situații apropiate de joc, folosind ambele mâini pentru alternativ executarea procedeului.(Fig.10).

Exerciții:

Dribling șerpuit printre jaloane, se poate executa contra cronometru, sau sub formă de concurs pe mai multe echipe

Executarea driblingului cu depășire prin întoarcere cu pivot ofensiv sau defensiv în fața jalonului

Relație de 1×1 pe toată lungimea terenului, folosind jaloanele pentru ducerea apărătorilor în blocaj

Așezarea jaloanelor pe toată sala în diferite formații, fiecare jucător va executa driblingul cu o minge, având sarcina de a scoate din dribling mingea altui jucător și de a ocoli orice jalon din cale

Joc între două echipe, pe tot terenul cu sarcina de a se feri de jaloane, care sunt răspândite pe tot terenul.

În principal trebuie urmărit ca în fața jaloanelor să se facă schimbarea mâinii și protejarea mingii.

14. Ochelari pentru dribling.

Sunt ochelari care au partea inferioară netransparentă astfel ca jucătorul să nu vadă în timpul efectuării driblingului mingea. Se folosesc cu precădere în diferite exerciții care utilizează driblingul.

15. Machete articulate.

Aparatul reprezintă silueta unui jucător de 170-200 cm., find confecționat din placaj sau material plastic. Cu ajutorul unor șuruburi de fixare (fluturași) la nivelul articulațiilor șoldului, umărului și cotului silueta poate fi așezată în diferite poziții caracteristice unui apărător sau coechipier. Partea inferioară a siluetei având un suport care a menține pe sol în poziție verticală. (Fig. 11).

Exerciții:

Aruncare la coș precedată de fentă de triplă amenințare

Fentă de aruncare la coș, depășire cu aruncare la coș din deplasare sau din săritură

Pase în 2-3 jucători din deplasare pe toată lungimea terenului în prezența manechinelor plasate pe teren în diverse poziții

Apropierea a două manechine și pătrundere printre ele

Folosirea manechinului ca apărător în exercițiile de depășire ale jucătorului pivot

Exersarea sistemului de atac în zonă în prezența a cinci manechine

VI. Aparatură pentru perfecționarea apărării.

16. Plasa pentru joc de brațe și picioare. – Plasă din sfoară de dimensiuni mari, ce acoperă până la o jumătate de teren, întinsă în sală la o astfel de înălțime încât jucătorii să execute reprize de joc de brațe și picioare în poziție corectă fără a atinge plasa.

17.Panglica de cauciuc pentru poziția fundamentală

Două benzi de cauciuc care se prind cu ajutorul unor curelușe între centură și glezne, banda lată de 3-8 cm. și lungă de 75-125 cm. în funcție de înălțimea jucătorului sau de poziția mai joasă sau mai înaltă în care se lucrează. În loc de curelușe se mai folosesc cauciucurile de la extensoare. Sistemul obligă la o poziție joasă și la târșirea picioarelor. Exerciții:

Deplasări cu pași adăugați – înainte, înapoi, lateral, oblic – lucru în oglindă

Joc de brațe și picioare pe reprize de 20”,30”40” întrerupte de pauze stabilite

Retragere cu spatele folosind diverse combinații de pași adăugați

Relația 1×1, 2×2 pe 1/2 teren și tot terenul cu jucătorii care poartă dispozitivul în apărare

18. Tabela magnetică.

Se utilizează de către

antrenor pentru a ilustra dife-

rite combinații tactice ale ju-

cătorilor. Este o tablă meta-

lică pe care se manevrează piese magnetice în două culori reprezentând echipele și o piesă de altă culoare reprezentând mingea.

19. Mingi dezumflate care ajută la un ritm de joc rapid fără dribling

20. Mănuși care ajută la formarea unei prize corecte la minge.

Aparatură pentru pregătirea fizică.

Mingi medicinale.

Exerciții:

Poziția stând, ținerea mingii cu două mâini la piept și aruncarea în sus prin întinderea brațelor cu reprindere – fig. 12

Poziția stând pe perechi, pase cu două mâini de la piept – fig. 13

Poziția stând pe perechi, pase cu două mâini deasupra capului

Poziția culcat. Mingea ținută în mâini deasupra capului, ridicarea trunchiului la 900 – fig. 14

Poziția culcat pe spate, mingea ținută între glezne, îndoirea și întinderea picioarelor – fig.15

Joc la două coșuri între două echipe.

Extensoarele

Exerciții:

Poziția stând – extensorul ținut deasupra capului cu ambele mâini, extensii cu ducerea mâinilor în lateral

Stând cu extensorul ținut în dreptul pieptului – extensii cu ducerea mâinilor în lateral

Stând cu brațele întinse înainte, extensii cu ducerea brațelor în lateral

Coarda.

Sărituri alternativ pe câte un picior sau simultan pe ambele picioare – fig. 16.

Gantere.

Poziția stând, brațele pe lângă corp cu ganterele în mâini, ducerea barțelor deasupra capului – fig. 17.

Poziția stând, brațele la piept, imitarea pasei de la piept cu cele două gantere în mâini

Poziția stând, brațele lateral, răsucirea trunchiului – fig. 18

Poziția stând – aplecarea trunchiului înainte cu ducerea brațelor cu ganterele în mâini la vârfurile picioarelor, cu revenire cu brațele întinse sus deasupra capului.

Haltere.

Cu haltera la piept din poziția stând împingerea barei deasupra capului – fig. 19.

Din culcat cu haltera la piept, împingerea halterei în sus imitând pasa cu două mâini de la piept

Genoflexiuni cu haltera în spate – fig. 20.

Semigenoflexiuni cu haltera în spate

Ridicări pe vârfuri cu haltera în spate

Pas săltat cu haltera în spate

Joc de picioare cu haltera în spate

Benzi de cauciuc

Poziția stând, cu fața la spalier, cu banda întinsă, balansarea brațelor înspre jos și înapoi pe lângă corp și revenire

Stând cu spatele la spalier, cu banda întinsă prinsă de o șipcă, brațele jos pe lângă corp, ridicarea brațelor pe lângă corp până la orizontală și revenire

Stând cu fața la spalier, brațele sus, balansarea brațelor prin față jos și revenire

Stând cu banda fixată pe sub picioare, apucată în dreptul genunchilor, ridicarea brațelor pe lângă corp

Săculeț cu nisip.

Pas săltat cu săculeții pe umeri

Pas sărit cu săculeții pe umeri

Sărituri repetate pe un picior sau ambele picioare cu săculeții pe umeri

Stând cu un picior ridicat la orizontală cu săculețul fixat pe coapsă, ridicarea piciorului la piept și revenire

Culcat, săculeții pe vârful picioarelor, ridicarea picioarelor la 450 cu revenire

Ghete cu talpă de plumb.

Sărituri repetate pe unul sau ambele picioare

Joc de brațe și picioare din poziție joasă, medie sau înaltă

Sărituri pe și de pe obstacole

Joc 21×1; 2×2 la un panou

Spaliere.

Din atârnat ridicarea picioarelor întinse la 900 – fig. 21.

Cu fața la spalier, apucat cu mâinile în dreptul pieptului, un picior fixat pe șipca a 3-4 a, ridicare pe spalier cu corpul intins și revenire

Cățărări

Stând cu spatele la spalier, cu brațele apucat deasupra capului, extensia trunchiului prin coborârea brațelor din șipcă în șipcă

Stând la 1 m. de spalier, cădere înainte cu sprijin în brațe, revenire în poziție inițială prin împingere în mâini – fig. 22

10. Aparat de detentă.

Ajută la măsurarea detentei jucătorilor. Pe un perete la înălțime inferioară de 2 m. este fixat un ax metalic de 1,5 m. lungime pe care sunt fixate șipci mobile. Jucătorii prin săritură caută să deplaseze șipcile de înălțime din ce în ce mai ridicată.

11.Trepte

Alergări sus și jos din 1 în 1, 2 în 2 și 3 în 3 trepte

Sărituri pe două picioare 2-2 și 3-3 – fig. 23.

Sărituri pe un picior din treaptă în treaptă – fig. 24

Sărituri două trepte în sus una în jos.

Bănci de gimnastică.

Sărituri peste bănci de o parte și alta cu deplasare înainte – fig 25.

Săritură legată sus-jos la bancă

Urcare – coborâre alternativ

Culcat cu fața spre bancă – trageri în brațe până la celălalt capăt al băncii – fig. 26

Bară fixă

Trageri în brațe – fig. 27.

Minge suspendată

Mingi de mărimi variabile, suspendate pe un suport, pentru a facilita sărituri repetate cu atingerea sau prinderea mingii cu una sau ambele mâini – fig. 28 –29.

Capitolul 5 Experimentări ale aparaturii ajutătoare.

5.1. Aparatura pentru pregătirea tehnică.

Pentru verificarea eficienței aparatelor ajutătoare m-am folosit de o grupă de activități sportive ale claselor VI – VII care în pregătire au folosit pentru învățarea și perfecționarea paselor un perete cu pătrate numerotate și pasele la spaliere, iar pentru perfecționarea driblingului au folosit diverse materiale ca jaloane.

Pentru verificarea eficienței instalațiilor ajutătoare au fost utilizate testele obișnuite de pase la perete pe durata de 30” și testul de dribling în romb. Redau mai jos descrierea celor două teste:

Dribling cu schimbări de direcție (romb) 5

Se pornește la semnal din

poziția 1 conform diagramei, se driblează 6 4

spre 2, se schimbă direcția spre stânga

și se driblează spre 3, se schimbă direcția 7 3

spre dreapta și se driblează până la 4 și

așa până la 8 și 1, unde se execută 8 2

întoarcere și parcurgerea aceleiași

distanțe în sens invers. 1

Pase la perete. Elevul în poziție fundamentală cu mingea în mână se află în spatele unei linii trase la 2 m. distanță de un perete. La semnal începe executarea pasei cu două mâini de la piept spre perete cu reprinderea mingii, pe durata a 30” în care se numără pasele executate, elevul neavând voie să depășească nivelul liniei din fața peretelui.

Rezultatele testului sunt prezentate în tabelul 1 și exprimă rezultatul măsurătorilor efectuate la începutul anului școlar(1), la sfârșitul semestrului I (2) și la sfârșitul anului școlar (3).Urmărind media rezultatelor testului de dribling în romb, se observă că aceasta se îmbunătățește de la 33” la 31” și în final la 29,2”, cea ce confirmă utilitatea folosirii jaloanelor în învățarea procedeului.

Abaterea standard între ±3,1 și ±3,8 secunde arată o deviație mai mare de la media valorilor, deoarece elevii au fost în primul an de selecție pentru această activitate, rezultatele lor nefiind omogene.
Coeficientul de variabilitate care variază între 9,8 % și 14,2% arată o împrăștiere între mică și moderată pentru colectiv.

În privința testului de pase la perete, și aici media rezultatelor are o evoluție pozitivă de la 20 la 21,3 după care stagnează, intervenind o bună cunoaștere a instalației ajutătoare, care trebuia înlocuită sau modificați unii parametrii pentru a progresa în continuare.

Abaterea standard variază între ±0,8 și ± 1,2 denotând o omogenitate bună la acest test, iar coeficientul de variabilitate între3,7% și 6,1% reprezintă de asemenea o împrăștiere mică a subiecților.

5.2. Aparatura pentru pregătirea fizică.

La acest capitol testul utilizat a fost cel de detentă pe verticală la o altă grupă formată din elevi ai clasei a VI-a cu vârsta de 12 ani, testările execu-tându-se la începutul și sfârșitul anului școlar iar rezultatele testului sunt prezentate în tabelul 2.

Conform rezultatelor progresul mediu al detentei este de 3 cm. pe parcursul unui an de la 27,7 la 30,7 cm, abaterea standard este ridicată de la ± 7,3 la± 16,8, iar coeficientul de variabilitate este cuprins între 26,4% la 48,2%, reprezentând o împrăștiere exagerată a valorilor. În vederea îmbunătățirii detentei la clasa respectivă au fost utilizate în principal săriturile peste bănci și săriturile pe și de pe ladă.

Capitolul 6. Concluzii și propuneri.

C O N C L U Z I I

1. Problema utilizării cu maximum de eficiență a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii în domeniul pregătirii sportive, presupun folosirea acestora pentru sporirea eficienței în modelarea întregului conținut al procesului de instruire.

Aceste tehnici aduc precizie și economie de timp, pot aduce și realizarea altor indici superiori ai pregătirii atât sub aspectul pregătirii fizice cât și al celei tehnice, dar numai în urma unor riguroase munci de cercetare a proceselor pe care vrem să le transmitem spre efectuare.

2.Se apreciază că perspectivele dezvoltării aparatelor ajutătoare și a utilizării depline a posibilităților oferite antrenamentului sportiv de tehnica modernă sunt în strânsă dependență de ritmul și profunimea modelării antrenamentului.

3. Cu toate că există un număr redus de antrenori și specialiști care să acorde importanță cuvenită construirii sau utilizării de aparate ajutătoare, acestea pot fi folosite în toate stadiile de pregătire de la jucătorul începător până la cel de performanță. De asemenea ele trebuie să fie folosite în funcție de ciclul, anul sau stadiile de pregătire – teoretică, fizică, tehnică sau tactică.

4. Conceperea unui aparat trebuie să pornească de la analiza exercițiului sau a procedeului tehnico-tactic, pentru a stabili momentele în care se pot spori intensitatea, viteza sau complexitatea antrenamentului. De asemenea trebuie precizate cerințele optime față de dispozitiv, urmărind la cele ce înlocuiesc partenerul, obținerea unor capacități suplimentare de execuție, realizând asemănări cu condițiile reale ale jocului competițional.

B I B L I O G R A F I E

Bachner L. Grădinaru Csilla – Baschet – metodica învățării –

Tipografia Universității de Vest Timișoara

Bachner L. Blaj D. Steiner A. – Baschet – Universitatea de Vest

Aristeia Hrișcă – Curs de Baschet IEFS – București 1979

Teodora Predescu, C. Negulescu – Curs de baschet – specializare ANEFS București 1994

L. Teodorescu – Probleme de metodică în jocurile sportive – Editura Sport-Turism București 1975

D. Colibaba Evuleț, I. Bota – Jocuri Sportive – Teorie și Metodică Editura Aldin București 1998

Antrenamentul Sportiv Modern – Editis București 1993

S.Ionescu, C. Dîrjan – Instruire și performanță în baschet la copii și juniori Editura didactică și pedagogică București 1998

Teodora Predewcu, Gabriel Ghițescu – Baschet – Ed- Semne 2001.

Anexe:

Tabele

Grafice

Diagrame

Figura 1. Dispozitiv pentru precizia paselor.

Figura 2. Dispozitive circulare pentru precizia paselor

Figura 3. Garduri pentru pase cu pământul.

Figura 4. Machetă de apărător pentru pase.

Figura 5.. Plasă elastică pentru pase.

Figura 6, Aparat pentru recuperări.

Figura 7. Coșuri fără panou. Figura 8. Paravan pentru aruncări.

Figura 9. Instalații pentru corectarea traiectoriei aruncării.

Figura 10. Jaloane pentru dribling. Figura 11. Machete articulate.

Figura 12,13,14,15. Mingea medicinală.

Figura 16. Săritura cu coarda

Figura 17 –18. Gantere.

Figura 19 – 20. Haltera.

Figura 21 – 22. Scara fixă

Figura 23 – 24.Sărituri pe trepte.

Figura 25. Bara fixă

Figura 25 – 26. Banca de gimnastică.

Figura 28 / 29. Minge suspendata.

Tabel 1. Rezultatele testelor pentru pase și dribling.

Tabelul 2. Rezultatele testului de detentă.