Apararea Drepturilor DE Autor Si A Drepturilor Conexe – Aspecte Teoretice Si Practice
APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR ȘI A DREPTURILOR CONEXE – ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE
Cuprins
Lista abrevierilor
Introducere
Capitolul I. Aspecte generale privind conținutul dreptului de autor și a drepturilor conexe
1.1 Noțiunea și regimul juridic a dreptului de autor și a drepturilor conexe
1.2 Evaluarea obiectului dreptului de autor prin prisma legislației naționale și internaționale
1.3 Subiecții dreptului de autor și a drepturilor conexe
Capitolul II. Protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe prin intermediul legislației naționale și internaționale
2.1 Examinarea cadrului legal național cu privire la protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe
2.2 Legislația internațională privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe
2.3 Activitatea instituțiilor naționale și internaționale dotate cu atribuții în domeniul apărării dreptului de autor și drepturile conexe
Capitolul III. Modalitățile juridice privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe – aspecte practice
3.1 Apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe prin intermediul legislației civile
3.2 Protecția juridico-penală privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe
3.3 Răspunderea contravențională în cazul încălcării dreptului de autor și a drepturilor conexe
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIA
ANEXE
Lista abrevierilor
Art. – articol;
Lit. – litera;
Nr. – numărul;
Alin. – alineat;
IT – tehnologii informaționale;
OGC – Organizații de gestiune colectivă;
AsDAC – Asociația Obștească ”Drepturi de Autor și Conexe” din Rep.Moldova;
ANCO – Asociația Națională ”Copyright” ;
ANPCI – Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale;
ORDA – Oficiul Republican al Dreptului de Autor;
AGEPI – Agenția de Stat pentru Poprietatea Intelectuală a Rep.Moldova;
RM – Republica Moldova;
MAI – Ministerul Afacerilor Interne;
OMC – Organizația Mondială a Comerțului;
DIFE – Direcția de Investigare a Fraudelor Economice.
INTRODUCERE
Importanța și actualitatea temei
Scopul primordial al legislației din orice domeniu de activitate reprezintă asigurarea respectării normelor legale. Dreptul proprietății intelectuale reprezintă o ramură relativ tînără. Dar în ultimele decenii importanța domeniului dat a crescut considerabil cu anii precedenți, ca consecință fiind numărul mare a convențiilor și directivelor la care Republica Moldova face parte. Importanța protecției a creației intelectuale s-a conturat de-a lungul timpului, inițialmente neavînd o importanță deosebită precum bunurile fizice. Potrivit literaturii de specialitate, printre scopurile principale pe care le prevede protecția proprietății intelectuale se enumeră promovarea obiectivității și justiției. Așadar în cazul în care persoana fizică sau juridică investește o sumă de bani, timp și idei inovative pentru a da naștere unei creații originale, se consideră nedrept și incorect faptul ca persoanele terțe, fizice sau juridice, să profite de ideile străine pentru a obține un avantaj financiar în cele mai dese cazuri [2.13, p.228]. Acțiunea dată se poate califica ca o formă de furt și noi suntem de acord cu ideia dată. Actualitatea înaltă a temei abordate în teză este argumentată prin faptul că în perioada contemporană, Republica Moldova se poziționează printre primele locuri privind ponderea bunurilor piratate sau contrafăcute. Apărarea dreptului de autor și conexe ar servi un mijloc pentru armonizarea legislației în vigoare.
Scopul și obiectivele cercetării
Scopul de bază a cercetării întocmite este elucidarea metodelor, evidențierea problemelor, factorilor care stimulează creșterea ponderii pirateriei și a fenomenului de contrafacere, verificarea aplicabilității și eficienței prevederilor legale a Republicii Moldova și identificarea noilor măsuri privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe. Printre obiectivele cercetării putem enumera: investigarea sistematizată a problemelor din domeniul proprietății intelectuale, studierea minuțioasă a aspectelor teoretice privind dreptul de autor și drepturile conexe, analiza dreptului de autor și a drepturilor conexe prin intermediul legislației naționale și internaționale, identificare principalelor acte normative care reglementează domeniul dreptului de autor și a drepturilor conexe, și în special asigurarea respectării normelor naționale și internaționale, evidențierea autorităților naționale și internaționale care dețin atribuții în domeniul dat.
Metodologia cercetării
Metodologia la care am apelat pentru cercetarea și întocmirea tezei date este diversă. De aceea teza, în viziunea noastră a căpătat un aspect finisat. Printre metode utilizate putem enumera: metoda științifică generală, care cuprinde metoda logică și metoda istorică, metoda statisticii (în special datele statistice pentru evidențierea ponderii infracțiunilor și eficienței metodelor de combatere a acestor infracțiuni) și metoda comparativă (analiza și identificare distincțiilor dintre legislația Republicii Moldova și legislația altor țări în ceea ce privește protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe).
Baza informațională
Pe parcursul cercetării, am analizat prevederile legilor naționale, în special, Legea 139/2010 a RM privind dreptul de autor și drepturile conexe, Codul Civil al RM, Codul Penal al RM, Codul Contravențional al RM, Legea nr.1459 cu privire la difuzarea exemplarelor de opere și fonograme, Codul de procedură civilă a RM, Codul de procedură penală a RM, Codul audiovizualului al RM și alte acte naționale. Prezența aspectului comparativ prezumă studierea actelor normative și a țărilor străine. Ca baza a servit Legea României nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. De asemenea au fost incluse prevederile directivelor și convențiilor din domeniul proprietății intelectuale din care Republica Moldova face parte.
Descrierea concisă a fiecărui dintre capitolele tezei
Teza dată are o structură formată din trei capitole. Capitolul 1 denumit ”Aspecte generale privind conținutul dreptului de autor și a drepturilor conexe” este compus din 3 compartimente. Aspectul istoric care denotă evoluția instituției dreptului de autor și a drepturilor conexe precum și conceptului ”drept de autor și conexe” este prezentat în subcapitolul 1. Conținutul subcapitolului 2 se referă la obiectele supuse protecției juridice. De asemenea în subcapitolul dat sunt enumărate și opele care nu beneficiază de protecția dreptului de autor. Ultimul subcapitol este destinat subiecților dreptului de autor și a drepturilor conexe. Obiectivul de bază pentru subcapitolul dat constă în constatarea condițiilor pe care trebuie să întrunească o persoană fizică sau juridică ca să capete statut de titular de drepturi. Capitolul 2 ” Protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe prin intermediul legislației naționale și internaționale” conține informația privind analiza juridică a actelor normative naționale și internaționale, precum și datele cu privire la instituțiile înzestrate cu atribuții în domeniul proprietății intelectuale. Ultimu capitol este destinat măsurilor de apărarea a dreptului de autor și conexe prin intermediul răspunderii civile, penale și contravenționale cu exemplificarea fiecărei forme de răspundere.
Capitolul I.Aspecte generale privind conținutul dreptului de autor și a drepturilor conexe
1.1 Noțiunea și regimul juridic a dreptului de autor și a drepturilor conexe
Probabil dorința fiecărei persoane, considerată drept un autor ale unei opere literare, regizor a unui film sau interpret ale unei opere muzicale ar fi recunoașterea paternității unei opere reușite, admirația celorlalți pentru efortul depus. Exemplu clar al creației intelectuale ca idee practică ar fi procesul tipăririi literelor, care formează cuvinte, iar acestea la rândul său propoziții. Și ca orice creație intelectuală, ea își ia începutul de la un gând, proces intelectual bazat pe imaginația autorului, reflectat în realitate. De aceea originalitatea ideilor în opinia noastră reprezintă cheia succesului pentru crearea unei opere reușite. Conform doctrinei, condiția necesară pentru progresarea științei, literaturii și a artei este nu numai recunoașterea drepturilor subiective a titularilor de drepturi, ci și apărarea juridică a acestora [2.16, p.132].
Potrivit literaturii de specialitate, istoria dreptului de autor include numeroase discuții despre proprietatea artistică și literară care numără aproape două decenii [2.14, p.6]. Se prezumă că esența dreptului de autor constă în neadmiterea intervenției persoanelor terțe în sfera activității intelectuale a titularilor de drepturi, însă termenul englez ” copyright” și german ”Verlagsrecht” exprimă într-un mod mai concret natura relațiilor juridice privind dreptul de autor [2.14, p.7].
Dar majoritatea țărilor care aplică dreptul continental (sistemul romano-german) nu folosesc terminul de copyright, (prin care se subînțelege dreptul de a copia), ci sintagma le droit d’auteur, das Urheberrecht sau el derecho de autor. [2.18, p.37]. Protecția lucrului creat prin efort intelectual reprezintă un factor vital și indispensabil pentru prosperitatea și progresul lumii intelectuale. Sfântul Augustin afirma “ titulos meus posui, meum est ubi nomen meum, inventio meum est “, adică “ am pus semnul meu, deci lucrul este al meu; unde găsesc numele meu, acest lucru este al meu “ [2.1, p.5]. Esența afirmației date, în viziunea noastră, și în prezent poate fi considerată actuală, sensul fiind destul de clar, o analogie fiind aplicarea dreptului la nume, care atestă legătura creația – autor. Literatura de specialitate menționează că încă în Grecia Antică existau reguli, conform cărora manuscrisele celor mai importante tragedii trebuiau depuse la păstrare la o arhivă specială în scopul asigurării posibilității de a verifica dacă piesa înscenată este conformă cu textul original. Alte izvoare relatează faptul că dreptul de autor a fost cunoscut și în Roma Antică, adică și în dreptul privat roman. Romanii antici cunoșteau perfect noțiunea de operă, ei fiind primii care au distins suportul material de operă, adică pictura încorporată pe suportul material respectiv [2.3, p.7].
Din cele menționate putem spune că aplicabilitatea dreptului de autor ca instituție juridică a existat, dar sub o formă primitivă, structura sa fiind imperfectă, în comparație cu prezent. Sanctitatea dreptului de autor, ca unul din cele mai importante drepturi o susținea Diderot care afirma “ ori autorul este proprietarul operei sale, ori nimeni nu este stăpînul bunurilor sale ”. Lamartine la rîndul său considera dreptul scriitorului ca fiind cea mai sacră din proprietăți [2.8, p.34]. Conform literaturii de specialitate, bazele dreptului de autor s-au pus o dată cu descoperirea tiparului de către Gutenberg. Acesta a apărut în Germania în jurul anului 1450, cunoscut la Paris în anul 1469, iar la Londra în jurul anului 1471 [2.1, p.7]. Datorită unei asemenea invenții, apare posibilitatea reproducerii calitative a manuscriselor. Multiplicarea rapidă a făcut mai competitiv bunul nematerial pe piața de desfacere și a contribuit la dezvoltarea relațiilor economice ce avea la bază produsul menționat și, prin urmare, a apărut necesitatea de a reglementa procesul dat din punct de vedere juridic [2.4, p.14]. Reglementările date au căpătat un așa numit statut de privilegiu, acestea avînd un rol de protecție. Prin mijlocirea acestor norme, cheltuielile editorilor au fost acoperite de către remunerațiile cuvenite. Astfel încurajarea autorilor și a altor persoane din domeniul dat a pus start unei istorii îndelungate de evoluție a reglementării legislației privind protecția dreptului de autor. Conform art.5, alin.2 al Legii nr.139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, autorul beneficiază de protecția dreptului de autor asupra operei sale prin însuși faptul de creare a ei. Pentru apariția și exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregirm literaturii de specialitate, bazele dreptului de autor s-au pus o dată cu descoperirea tiparului de către Gutenberg. Acesta a apărut în Germania în jurul anului 1450, cunoscut la Paris în anul 1469, iar la Londra în jurul anului 1471 [2.1, p.7]. Datorită unei asemenea invenții, apare posibilitatea reproducerii calitative a manuscriselor. Multiplicarea rapidă a făcut mai competitiv bunul nematerial pe piața de desfacere și a contribuit la dezvoltarea relațiilor economice ce avea la bază produsul menționat și, prin urmare, a apărut necesitatea de a reglementa procesul dat din punct de vedere juridic [2.4, p.14]. Reglementările date au căpătat un așa numit statut de privilegiu, acestea avînd un rol de protecție. Prin mijlocirea acestor norme, cheltuielile editorilor au fost acoperite de către remunerațiile cuvenite. Astfel încurajarea autorilor și a altor persoane din domeniul dat a pus start unei istorii îndelungate de evoluție a reglementării legislației privind protecția dreptului de autor. Conform art.5, alin.2 al Legii nr.139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, autorul beneficiază de protecția dreptului de autor asupra operei sale prin însuși faptul de creare a ei. Pentru apariția și exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalități [1.10, art.5, alin.2]. Prin intermediul aceleași legi, în alin.1 este stipulat faptul că beneficiază de protecție toate operele exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar,artistic și științific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoștință publicului [1.10, art.5, alin.1].
Deci, din cele evidențiate anterior putem concluziona că creația intelectuală, indiferent de forma ei de exprimare, beneficiază de protecția juridică. De asemenea, calitate de autor o poate avea doar persoana fizică, persoana juridică fiind lipsită, prin sine însăși, de intelect [2.10, p.28]. Declarația universală a drepturilor omului în articolul 27, alin.(2) stipulează că “ Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică al cărei autor este ” [1.24, art.27, alin.2]. Lipsa de formalitate în norma dată nu oferă posibilitatea la o interpretare altă decît este stipulată în declarație. Protecția persoanelor creatoare de opere este oferită prin intermediul normelor juridice,încălcarea cărora prezumă aplicarea sancțiunilor corespunzătoare. Legea cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe nu distinge o definiție legală. De aceea deducerea noțiunii îi revine jurisprudenței și doctrinei. Formula “drept de autor” poate fi analizată din două accepțiuni: prin prisma instituției juridice (sens obiectiv), cât și prin acela de drept subiectiv de autor. În sens de instituție, prin drept de autor se înțelege ansamblul de norme juridice care reglementează relațiile sociale ce țin de crearea și valorificarea operelor literare, științifice și artistice. De aici rezultă că dreptul de autor fiind o instituție juridică face parte din structura dreptului de proprietatea intelectuală. Ca drept subiectiv, dreptul de autor este acea posibilitate conferită autorului unei opere de a-și exploata cum crede de cuviință rezultatul muncii sale, pe plan literar, artistic sau științific [2.7, p.24]. Deși noțiunea dată denotă caracterul subiectiv al dreptului de autor, o definiție precisă și completă, în viziunea noastră este expusă de către doctor in drept, Chiroșca.D., unde “ dreptul de autor în sensul subiectiv este acea măsură de conduită liberă, acel cîmp (spațiu) liber, oferit de către legislația în vigoare ( de către dreptul subiectiv) autorului operei literare, științifice sau artistice, în limitele căruia autorul poate efectua liber și nestingherit de nimeni anumite acțiuni, anumite acte juridice vizavi de opera creată de el și interzice altor persoane săvîrșirea anumitor acțiuni în privința aceleiași opere fără consimțămîntul lui ” [2.3, p.15]. Diferența între aspectul subiectiv și obiectiv a dreptului de autor este susceptibilă, în pofida faptului că ambele accepțiuni reprezintă niște aspecte juridice a dreptului de autor, partea obiectivă prezumă o conduită abstractă, pe cînd aspectul subiectiv denotă o conduită precisă, personală.
Totuși, o definiție clară o putem depista în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție Republicii Moldova nr.32 din 09.11.1998 despre practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației privind dreptul de autor și drepturile conexe. În pct.2 este prevăzut că “ dreptul de autor este un sistem de norme juridice stabilite prin lege care protejează operele creației intelectuale din domeniul literaturii, artei și științei, exprimate într-o formă obiectivă ce permite a le reproduce, atît publicate cît și nepublicate, indiferent de forma, destinația și valoarea fiecărei opere, precum și drepturile analogice cu cele de autor: drepturile interpreților, producătorilor de fonograme, organizațiilor de difuziune ” [1.14]. Legea nr.139/2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe prevede în art.5,alin.(3) că dreptul de autor este constituit din drepturi patrimoniale și drepturi morale (personale nepatrimoniale) [1.10, art.5, alin.(3)]. Drepturile morale reprezintă partea non-pecuniară a domeniului dreptului de autor. Drepturile morale nu au o formă fizică de manifestare și nu pot face obiectul unei cesiuni sau renunțări din cauza că natura acestora se bazează pe legătura subiectivă autor – opera. Conform art.10, alin (1) a Legii 139/2010 a RM, din categoria drepturilor morale fac parte:
Dreptul la paternitate – prezumă dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale și dreptul de a pretinde o atare recunoaștere în cazul oricărei valorificări a operei. Din limba franceza, dreptul de paternitate prezumă dreptul de părinte asupra unui produs al creației intelectuale. În cazul înstrăinării drepturilor patrimoniale asupra unei opere și în mod independent de acestea drepturi, autorul deține în rezervă dreptul de revendicare a paternității operei, potrivit Convenției de la Berna [3.5, p.4];
Dreptul la nume reprezintă dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei, adică va fi enunțat numele adevărat, pseudonimul sau în formă anonimă. Dreptul dat iese în evidență odată cu crearea operei, dar spre deosebire de dreptul la paternitate, acesta se realizează odată cu publicarea operei. În cazul folosirii de către autor a inițialelor, nu se poate afirma că opera a fost publicată sub numele adevărat al autorului. Așadar se va considera faptul că autorul a utilizat numele adevărat doar în cazul dacă acesta va fi identic cu cel indicat în buletinul de identitate, și reprodus integral pe copertă [3.5, p.4];
Dreptul la respectarea integrității operei protejează opera autorului contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputația autorului;
Dreptul la divulgarea operei reprezintă dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoștință publică, în ce mod și cînd;
Dreptul la retractarea operei oferă posibilitatea autorului de a retracta din circuitul comercial opera sa, despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării [1.10, art.10, alin.(1)].
Pe lîngă drepturile morale, atribuțiile drepturilor de autor mai enumeră și drepturile patrimoniale.
Drepturile patrimoniale ale autorilor, în linii generale reprezintă drepturi exclusive, adică doar titularii ai dreptului de autor au dreptul să autorizeze sau să interzică valorificarea operelor sale. Conform literaturii de specialitate, esența drepturilor exclusive constă în dreptul de a sancționa folosirea de către persoanele terțe a creației protejate [2.15, p.23]. În cazuri excepționale legea menționează doar dreptul de remunerație al autorilor [2.10, p.45]. În conformitate cu legislația în vigoare, din categoria drepturilor patrimoniale fac parte:
Reproducerea operei – fiind sinonimul cuvîntului englez de “copyright”, dreptul dat prezumă caracterul exclusiv al autorului la interzicerea efectuării copiilor sau la autorizarea acestora.
Distribuirea originalului sau a exemplarelor operei – denotă oferirea autorizării cu privire la realizarea copiilor operei spre exemplu. Trăsătura specifică a dreptului dat constituie epuizarea acestuia odată prima folosire.
Închirierea exemplarelor operei – prezumă situația în care autorul poate pretinde la o remunerație pentru închirierea operei. Acest drept este inalienabil și se manifestă doar prin intermediul organizațiilor de gestiune colectivă [2.10, p.48].
Importul exemplarelor operei în vederea distribuirii – remunerația se distinge din oferirea autorizației a titularului dreptului de distribuire.
Demonstrarea publică a operei – este un drept exclusiv a autorilor în scopul prezentării operei sale.
Interpretarea publică a operei – constă în prezentarea, interpretarea operei într-un loc public de către deținătorii autorizației oferite de către titularul dreptului de autor.
Comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit sau cablu – prezentarea operei are loc prin intermediul mijloacelor de difuziune tele-radio.
Retransmiterea simultană și fără modificări, prin eter sau prin cablu – este cazul cînd are loc difuzarea simultană de către o organizație de difuziune prin eter a emisiunilor unei alte organizații de difuziune prin eter. Considerăm că același lucru se referă la difuziune prin cablu [2.10, p.57].
Punerea la dispoziție în regim interactiv a operei – prezumă punerea la dispoziție a operelor prin includerea lor în regim interactiv, încît membrii publicului să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales de ei [2.10, p.59].
Traducerea operei – oferă dreptului de autor de a interzice sau autoriza traducerea operei sale.
Tranformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei – opera originală va fi model pentru transformare sau adaptare, astfel fiind creată o operă derivată, care se va considera ca o operă nouă [1.10, art.11].
Legiuitorul român prin intermediul articolului 1, alin.(1) al Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe denotă că “ Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial ” [1.15, art.1, alin.(1)].
În cadrul dreptului proprietății intelectuale, dreptul de autor este strîns legat de un alt domeniu – drepturile conexe, sintagma dată fiind o formă scurtă a drepturilor conexe dreptului de autor. Progresul tehnic a fost un imbold pentru comunicarea a operelor în mod clasic, precum ar fi spectacole și concerte. De aceea o apărut nevoie de plasare a așa numitor “ auxilialior creației “, aceștia fiind nu numai cei tradiționali, cum ar fi interpreți sau executanți, ci și actorii economici care își asumă riscurile financiare în vederea comunicării operei: producătorii de fonograme, organismele de radio și televiziune. Așa încât executarea și interpretarea operei este rezultatul unui efort personal depus de către persoanele cuvenite, ea va căpăta o amprentă a caracterului persoanei date. Astfel putem accentua faptul că, odată aplicarea unui mod netradițional de intrepretare ale unei opere, subiecții implicați obțin drepturile conexe dreptului de autor ale operei corespunzătoare, aceștia fiind interpreții, producătorii de fonograme, producătorii de videograme și organizațiile de difuziune prin eter sau prin cablu. Astfel apariția și executarea dreptului de autor este lipsită de careva formalități. În absența unei probe contrare, persoana juridică sau fizică al cărei nume sau denumire apare în mod obișnuit pe o imprimare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau pe o imprimare a unei emisiuni se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizație de difuziune prin eter sau prin cablu [1.10, art.32, alin.(2)].
Exercitarea drepturilor conexe nu prejudiciază dreptul de autor, precum ar fi pe plan economic. Având o structură complexă și proveniență complicată, ne putem mărgini la următoare idee: drepturile conexe reprezintă o serie de drepturi subiective complexe, care constau dintr-un ansamblu de facultărți de origine patrimonială și/sau nepatrimonială pe care le au interpreții, producătorii de fonograme și videograme și organizații de difuziune aupra auxiliarilor operelor literare și artistice (adică asupra interpretărilor, fonogramelor sau emisiunilor), auxiliarii având, de regulă, un suport material [2.4, p.23]. Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe a Republicii Moldova, fiind conformă cu tratatele internaționale și Directivele UE utilizează termenul de ” videogramă ” în locul expresiei “ primele fixări ale filmelor ”.
1.2 Evaluarea obiectului dreptului de autor prin prisma legislației naționale și internaționale
Potrivit literaturii de specialitate, noțiunea de obiect al dreptului de autor nu trebuie să fie confundată cu obiectul dreptului de proprietate ca bun corporal, primul fiind creația intelectuală însăși iar a doua fiind bunul corporal propriu-zis în care s-a concretizat conținutul acestor idei [2.1, p.43]. Apare dilemă în privința deducerii obiectului dreptului de autor, astfel încât este supusă protecției creația intelectuală care capătă o anumită formă susceptibilă. Încât legea română conferă posibilitatea creatorului de a decide modul de exploatare, utilizare, acesta atribuțiile de posesie, folosință și dispoziție asupra materialității creației intelectuale în cadrul dreptului complex de autor privit lato sensu. Deci, putem concluziona că atât creația, cât și forma ei materială de manifestare fac obiectul dreptului de autor lato sensu [2.7, p.31]. Legislația Republicii Moldova definește noțiunea de operă în Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe ca: “ rezultat al creației intelectuale originale în domeniul literaturii, artei și științei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret și de forma de exprimare, de valoarea și importanța acesteia “ [1.10, art.3]. Dar, în viziunea noastră, legiuitorul moldovenesc indică noțiunea de operă, fără ai atribui statut de obiect al dreptului de autor, pe cînd legiuitorul român prevede expres în Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe statutul operelor de creație intelectuală ca obiect al dreptului de autor. Nu definesc noțiune de operă, obiect al dreptului de autor nici legislația franceze, italienă sau americană, pe cînd legislatorul german și elvețian definește în mod explicit noțiunea de operă.
Conform doctrinei și practicii dominante din aceste țări, prin noțiunea de operă se înțelege o creație intelectuală, rodul unei activități umane [2.5, p.40]. Legea română accentuează faptul că obiectul dreptului de autor este constituit din operele originale de creație intelectuală, indicația dată fiind lipsită în legea moldovenească. Originalitatea operei nu trebuie să fie confundată cu noutatea, trăsătura dată fiind o expresie a amprentei personalității și individualității autorului [2.5, p.41]. În susținerea ideii privind acordarea “ pazei “ juridice operelor, este necesar să stabilim condițiile pe care trebuie să întrunească o operă. Reieșind din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe a RM, deducem faptul că exprimarea într-o anumită formă reprezintă una dintre condițiile protecției, pe lîngă originalitatea operei. În acest sens, docrina română s-a ramificat în două tabere. Prima, sprijinită de majoritatea autorilor, susține ideia celor trei piloni pe care se bazează apărarea operelor:
Originalitatea operei – rezultat al activității intelectuale;
În cadrul sistemului copyright, trăsătura dată prezumă absența copiei și echivalarea operei cu minimul efort intelectual. Pentru prima dată, noțiunea de originalitate a fost introdusă de către savantul francez H. Desbois în tratatul său din 1950. Așadar dicționarul explicativ al limbii franceze definește originalitatea ca “ care seamănă a se produce pentru prima dată; care-i scrisă, compusă într-o manieră nouă ”. Și totuși, în calitate de o definiție reușită, completă, în viziunea noastră este propusă de Bertrand. A. unde se consideră originală “ creația care nu este o simplă reproducere a unei opere anterioare, ci care exprimă gustul, inteligența și priceperea autorului său; cu alte cuvinte atribuirea trăsăturilor personalității sale în conținutul și expresia operei ” [3.6, p.8].
Conform autorilor europeni, originalitatea constituie un aport artistic propriu al autorului ce vine să se suprapună unui patrimoniu intelectual preexistent. În sistemul continental condiția originalității are un alt sens. Elveția, Belgia, Franța și Olanda sunt țările care înțeleg prin “ originalitatea ” amprenta personalității autorului, aceasta fiind o manifestare personalității autorului [2.8, p.102]. Opinia dată o susținem din motivul frecvenței înalte a prezenței interpretării date în ceea ce privește conceptul de originalitate. Deci, vorbind despre originalitatea, noi nu ne referim la noutatea, trăsătura operei de a fi originală ca idee, ci la proveniența acesteia. Potrivit literaturii de specialitate, noutatea reprezintă un criteriu obiectiv, originalitatea fiind un criteriu subiectiv, deci originalitatea nu se confundă cu noutatea. Rezultă că lipsa noutății nu lipsește opera de originalitatea [2.8, p.104].
Forma concretă de exprimare a operei, perceptibilă simțurilor;
Trăsătura dată o putem întilni și în Legea nr.139/2010 a RM privind dreptul de autor și drepturile conexe. De asemenea Legea nr.8/1996 a României privind dreptul de autor și drepturile conexe în art.7 indică că operele originale sunt obiectul dreptului de autor, indeferent modul și forma de exprimare [1.15, art.7]. Deci este imprescriptibil fenomenul exteriorizării operei într-o anumită formă, pentru a beneficia de ocrotirea juridică. Potrivit literaturii de specialitate, dreptul de autor se răsfrînge doar asupra formelor de exprimare a ideilor, dar nu și asupra ideilor autorului [2.17, p.228].
Opera trebuie să fie capabilă de a fi adusă la cunoștință publicului;
Condiția propusă pune accentul pe posibilitatea operei de a fi susceptibilă, pentru ca ulterior sa devină cunoscut faptul că există. În viziunea noastră, pentru a fi cunoscută, simpla idee în privința unei opere poate fi expusă unei persoane pe cale verbală, sau vizuală, prin schițe. Literatura de specialitate accentuează ideia că tot ceea ce este perceptibil prin simțuri poate fi adus într-un mod sau altul la cunoștința semenilor [2.8, p.101].
A doua parte susțin ideia că pentru ca opera să pretindă protecția legală, sunt necesare și suficiente două condiții: opera să fie originală și să fie relizată, să îmbrace o formă concretă de exprimare, care să o facă obiectiv perceptibilă [2.5, p.78]. Din cauza că o operă poate fi rezultatul unui efort intelectual a mai multor persoane și sau bazată pe o operă preexistentă, există o diferențiere bazată pe anumite criterii a operelor.
Literatura de specialitate ne oferă diferite modalități de clasificare. Cea mai completă și precisă în viziunea noastră clasificare ar fi următoare: în dependență de proveniență (opera originală, derivată sau compozită), de numărul de persoane participante la crearea operei (opera singulară, comună și colectivă), de circumstanțele nașterii operei (opera la comandă și opera creată la propria inițiativă a autorului), în dependență de domeniul la care se referă opera (artistică, literară sau științifică). Potrivit literaturii de specialitate, opera originală este aceea a cărei bază de creație nu se întemeiază pe o altă operă și nici nu depinde de o operă preexistentă, orginalitatea, în sensul pur al cuvîntului, fiind relativă [2.7, p.35]. Opera derivată reprezintă opera care a fost creată în baza unei sau mai multor opere preexistente. Sunt considerate în calitate de opere derivate: adaptări, traduceri, aranjamente muzicale, adnotări și orice alte modificații ale unei opere preexistente. Astfel, pentru utilizarea operei preexistente, este necesară autorizarea autorului acesteia, opera derivată având un alt autor [2.7, p.35]. Conform doctrinei, opera compozită este considerată drept sinonim al operei derivate. Legea română nu recunoaște opera compozită, această din urmă prezentînd o operă nouă care a încorporat una sau mai multe opere preexistente, fără ca autorul operei originale să participe [2.7, p.36]. În cazul clasificării operelor după numărul de persoane participante, opera singulară reprezintă opera creată de către o singură persoană, fiind denumită autor, opera comună la rândul său fiind creată de două sau mai multe persoane, denumiți coautori. Noțiunea operei colective este prevăzută de către Legea 139/2010 a RM privind dreptul de autor și drepturile conexe, unde opera colectivă este opera creată de mai multe persoane fizice, contribuția cărora formează un tot indivizibil, încît identificarea contribuției fiecăruia este imposibilă, din inițiativa și sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice opera sub numele său. În opinia noastră, noțiunea propusă de legiuitor este completă și sigură, având un caracter explicit. Nu este neobișnuit faptul că deseori opera poate fi comandată, purtînd trăsăturile și conținutul dorit de persoană care a comandat-o.
În cazul în care opera nu întrunește condițiile stipulate în contract, autorul va răspunde pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului, față de contractantul său [2.1, p.47]. Opera creată la propria inițiativă a auotrului reprezintă opera, ai cărei proces de creare nu a fost afectat sau influențat, din punct de vedere pecuniar, autorul prin efortul mintal reflectînd ideile sale într-o formă fixă de exprimare. În conformitate cu Convenția de la Berna, sintagma “ operă literară și artistică ” cuprinde toate creațiile din domeniul științific, literar și artistic, oricare ar fi modul și forma lor de exprimare, noțiunea de „opera” fiind utilizată doar pentru producțiile originale [2.10, p.29].
Legislația majorităților țări nu prevăd enumerarea operelor protejabile de dreptul de autor, limitîndu-se la atribuirea operelor celor trei mari categorii (literar, artistic sau muzical). Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor și drepturile conexe reflectă lista operelor care sunt protejate de dreptul de autor. Astfel conform art 7, alin(2), obiectul dreptului de autor sunt:
Operele litarare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
Programele pentru calculator care se protejează ca și operele literare;
Operele științifice;
Operele dramatice și dramatico – muzicale, scenariile și proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului;
Operele muzicale cu sau fără text;
Operele coreografice și pantomimele;
Operele audiovizuale;
Operele de pictură, sculptură, grafică și alte operede artă plastică;
Operele de arhitectură, urbanistică și de artă horticolă;
Operele de artă aplicată;
Operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analog fotografiei;
Hărțile,planșele, schițele și lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii și din alte domenii ale științei;
Bazele de date;
Alte opere [1.10, art.7, alin.(2)].
Enumerarea propusă de legiuitor moldovenesc, în viziunea noastră poartă un caracter explicativ, reflectînd multitudinea formelor pe care le pot lua operele protejate. În cazul în care în lista propusă, o operă nu se încadrează după gen sau specie, dacă ea respectă condițiile cuvenite operelor protejate din listă, ea de asemenea va beneficia de protecția juridică a dreptului de autor. Conform acquis-ului comunitar, singura condiție pentru acordarea protecției este originalitate operei, dovadă că opera este creația intelectuală a autorului. Acest lucru dovedește faptul că dreptul de autor protejează o gamă largă de lucrări, care pot avea diferite forme de exprimare [2.10,p.29].
Modalitățile prin care se manifesta operele sunt enunțate de Legea cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe în art.7. alin (1), unde acestea avea formă scrisă (manuscris, text dactilografic, partitură etc.), orală ( interpretare publică), imprimare audio sau video ( mecanică, magnetică, digitală, optică etc.), de imagine (desen, schiță, pictură, plan, fotocadru etc.), tridimensională (sculptură, model, machetă, construcție etc.), precum și alte forme. Deși legiuitorul recurge la o enunțare expresă a formelor de exprimare a operelor, în practică este foarte greu de identificat hotarele lor fixe [2.4, p.34]. Drept exemplu ne poate servi o operă orală care poate fi ușor modificată într-o operă scrisă sau de tip audio-video, prin simpla înscriere sau imprimare. Unii autori consideră că forma obiectivă de exprimare, trebuie să întrunească două criterii cumulative: criteriul reproductibilității și criteriul susceptibilității operei de a fi percepută de organele de simț omenești.
Luând în considerație cele expuse anterior, trebuie de evidențiat aparte forma orală de exprimare a unei opere. Forma orală de materializare a ideilor și gândurilor autorilor este atât de incertă și efemeră, încât reproducerea ei de către alte persoane este posibilă doar în măsura în care memoria umană este aptă să recepționeze, fixeze și apoi să reproducă ideile, imaginile și gândurile [2.4, p.37]. Pe lîngă categoriile de opere originale, care beneficiază de protecția juridică, enumărate anterior, apărarea juridică de asemenea este oferită și operelor derivate. Acest lucru este strict indicat în Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, în art.7, alin(3), unde prin intermediul dreptului de autor se protejează operele derivate și integrante precum ar fi: traducerile, adaptările, adnotările aranjamentele muzicale, culegerile de opere literare, artistice ori științifice [1.10, art.7, alin.(3)]. În viziunea noastră, este logic faptul de protecția a categoriilor de opere derivate, din cauza că acestea constituie creațiile intelectuale, cu caracter independent. În cazul culegerilor, baza protecției o constituie specificul aranjamentului și selecției informației incluse. Astfel creația capătă un caracter individual, atribuit autorului , deci poate fi protejată.
Ulterior, nu toate lucruri, creații care deși sunt de origine intelectuală, sunt protejate de dreptul de autor. Nu sunt protejate de drept de autor: documentele oficiale cu caracter normativ, administrativ sau politic, simbolurile de stat și semne oficiale, expresiile folclorice și noutățile zilei a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informație [1.10, art.8]. Categoriile indicate în art.8 al Legii 139/2010 a RM, nu poartă un caracter limitativ, incluzînd lucrurile care pot fi atribuite uneia din specii. În conformitate cu Convenția de la Berna, art.2, alin.(4) prevede punerea la dispoziție gratuită a actelor normative, administrative sau politice pentru informarea corespunzătoare a cetățenilor sau persoanelor juridice [2.10, p.34]. Aceeași Convenție denotă faptul că textele de ordin politic, legislative sau atributele unui stat, precum este stema sau emblema unei țări nu sunt lipsite, în mod categoric de protecția juridică. Această întrebare rămîne la discreția țărilor membre, care la rîndul pot determina statutul, integral sau parțial, a textelor oficiale expuse anterior. Expresiile folclorice nu pot beneficia de protecția din cauza imposibilității depistării provenienței acesteia. Lipsa constatării originalității prezumă absența unei din principale condiții care trebuie să întrunească toate opere protejate de drept de autor. În pofida faptului că legiuitorul exclude de la protecția operele folclorice, țările după cum sunt Tunisia, Marea Britanie sau Sri-Lanka au adoptat normele care reglementează ocrotirea juridică a folclorului. În privința noutăților zilnice, acestea, din punctul nostru de vedere nu pot fi apărate prin intermediul dreptului de autor, fiindcă nu le atribuim statut de o operă literară.
Pentru legislația Republicii Moldova, nu putem numi ca lacună de natură juridică faptul neatribuirii protecției categoriilor date de creații intelectuale. Ar fi banal fenomenul atribuirii protecției dreptului de autor absolut tuturor creațiilor intelectuale, de orice gen, care se manifestă sub orice formă. În situația dată nu vom avea nevoie de cadrul legal care reglementează statutul de protecție intelectuală. Pe marginea celor expuse, nu putem exclude rolul ideii în ipostaza factorului principal, în ceea ce privește acordarea sau respingerea protecției juridice. O idee, în sens propriu, nu poate fi supusă protecției dreptului de autor. Legislația Republicii Moldova accentuează faptul că doar operele exprimate într-o anumită formă obiectivă pot fi ocrotite.
Rezultă, că obiectul dreptului de autor se va considera forma prin care se exteriorizează ideia, ci nu conținutul operei care o reprezintă. Conform literaturii de specialitate, excluderea ideilor de la protecție se întemeiază pe faptul că ele nu sunt susceptibile de apropiere, pentru că recunoașterea unui drept privativ asupra ideilor ar împiedica orice activitate de creație [2.8, p.188].
1.3 Subiecții dreptului de autor și a drepturilor conexe
Persoana care în urma unui activități intelectuale creează o operă artistică, literară sau științifică, este considerat autorul operei. Legea nr.139/2010 a RM explică noțiunea de autor ca persoana fizică prin a cărei activitate creatoare a fost creată opera. Simplitatea noțiunii accentuează în mod obiectiv relația autor – creația. Din noțiune putem deduce faptul că ipostaza de autor a unei opere o poate avea doar persoana fizică, persoana juridică lipsită de capacitatea activității intelectuale proprii și însușiri spirituale. În sprijin conceptului dat vine Legea nr.8/1996 a României privind dreptul de autor și drepturile conexe, unde în art.3, alin(1) este stipulat că “ este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera ” [1.15, art.3, alin.(1)]. Legiuitorul român utilizează în noțiune pluralitate de persoane, faptul ce se atribuie unei opere colective. Conform literaturii de specialitate cuvântul “ autor ” pare să fie de origine franceză, geneza fiind verbul augere, sinonim al verbului augmenter care înseamnă a (se) mări, a spori [2.8, p.45].
Domeniul dreptului de autor oferă posibilitatea de a fi titular a drepturilor cuvenite nu doar autorilor originali, ci și altor persoanelor fizice și după cum arată doctrina, persoanelor juridice. Deci calitatea de autor este distinctă de calitatea de subiect al dreptului de autor. Prin intermediul procesului de creare propriu-zis, autorul devine titularul drepturilor subiective dreptului de autor (patrimoniale și morale). Dar, în urma decesului autorului și/sau în prezența unor circumstanțe prevăzute de legislație, titularul dreptului de autor poate deveni moștenitorul autorului, cesionar convențional sau legal, organismul de gestiune colectivă sau alte persoane juridice. Calitatea de autor este o chestiune de fapt și izvorăște dintr-un fapt juridic. Calitatea de subiect al dreptului de autor este o problemă de drept și izvorăște la rîndul său din lege sau dintr-un act juridic [2.8, p.47].
Doctrina face distincție între subiecții primari, adică cei care au creat opera și subiecții derivați, care prin intermediul competențelor sale, recunoscute de lege dobîndesc atribute dreptului de autor [2.5, p.157]. Calitatea de autor, potrivit Legii nr.139/2010 a RM este conferită persoanei fizice sub al cărei nume pentru prima dată a fost publicată opera, în absența unei probe contrare. O asemenea mențiune o conține și Legea a României nr.8/1996 în art.4, alin(1). În privința cesiunii drepturilor de autor, această este prevăzut în mod expres de legislația românească, precum că calitatea de subiect de autor se poate transmite în condițiile legii [1.15, art.3, alin.(3)].
În cazurile publicării anonime sau sub un pseudonim, editura, al cărei nume va fi indicat pe operă se va considera, în absența unei probe contrare, reprezentant al autorului, având dreptul să protejeze și să exercite drepturile autorului [1.10, art.9, alin.(2)]. Astfel editura, avînd statut de persoană juridică, prin intermediul normelor juridice poate deveni titularul drepturilor de autor. O adevărată problemă în privința conferirii calității dreptului de autor ar fi cazul participării a doi sau mai mulți autori. O bază legală o regăsim în art.13, alin.(1) a Legii nr.139/2010 a RM unde este stipulat faptul că “ Dreptul de asupra unei opere create prin efortul comun a două sau a mai multor persoane aparține coautorilor în comun, indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot indivizibil sau este formată din părți “ [1.10, art.13, alin.(1)].
De asemenea pentru evitarea problemelor de ordin pecuniar sau cel al paternității operei, relațiile dintre autori care lucreză asupra unei opere se stabilește în baza unui contract. Este cazul unei opere comune, unde opera este creată prin intermediul participării a mai multor persoane, numite coautori aflați în colaborare. Din grupul dat de coautori, poate fi evidențiat și autorul principal. Se pune întrebare a aportului adus de fiecare coautor în crearea operei, această fiind într-un sens „ inegală ”. Dar totul este relativ, încât scrierea versurilor nu poate fi considerată ca proces primordial față de compunerea melodiei pentru o piesă muzicală. În absența uneia dintre acestea componente, opera își va pierde integritatea și nu va fi considerată rezultatul unui proces intelectual colectiv. Contopirea activității intelectuale a fiecărui coautor dispune spre crearea unei opere comune divizibile sau indivizibile. În cazul operelor comune indivizibile, aportul depus de fiecare din coautori nu poate fi indivizdualizat, existența operei fiind bazată pe unificarea aporturilor coautorilor. Operele comune divizibile se caracterizează prin realizarea de către coautori a contribuțiilor separate, fiind unificat într-un tot întreg, unitar. În ceea ce privește remunerația coautorilor, dacă aportul depus de fiecare dintre autori nu poate fi identificat, remunerația cuvenită se va împărți în cote egale. În situația în care este posibilă depistarea aportului depus de fiecare autor, remunerația va fi distribuită proporțional contribuției depuse de fiecare coautor. Pe lîngă subiecții din cadrul dreptului de autor, drepturile conexe de asemenea dispune de persoane integrate în raportul regementat de acestea. Articolul 32, alin (1) a Legii RM privind drepturile de autor și drepturile conexe enumeră subiecții ai drepturilor conexe ca: intepreții, producătorii de fonograme, producătorii de videograme și organizațiile de difuziune prin eter sau prin cablu [1.10, art.32, alin.(1)]. Conform alin.(3), pentru informarea publicului despre drepturile subiecților, pe fiecare exemplar sau ambalaj al fonogramei, emisiunii, videogramei va fi indicat simbolul protecției, format din trei elemente: litera latină “P” inclusă în cerc, numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive, anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei sau emisiunii [1.10, art.32, alin.(3)].
Capitolul II. Protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe prin intermediul legislației naționale și internaționale
2.1 Examinarea cadrului legal național cu privire la protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe
Ocrotirea raporturilor juridice care duc la apariția drepturilor de autor sau a drepturilor auxiliare dreptului de autor, numite drepturile conexe, reprezintă în viziunea noastră cel mai important moment pentru lucrul eficient și progresiv a legislației în vigoare. În Republica Moldova, actul legislativ de bază pentru protecția dreptului de autor și drepturile conexe reprezintă Legea nr.139 din 02.07.2010 a RM, publicată în Monitorul Oficial nr 191-193/630 din 01.10.2010. Aspectul protector în legea dată este stipulat expres în art.1, alin(1) unde “ Dreptul de autor și drepturile conexe, protecția acestor drepturi și răspunderea pentru încălcarea lor se reglementează de Constituția Republicii Moldova, tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege și de alte acte normative “ [1.10, art.1, alin.(1)].
Totalizarea elementelor ale raportului juridic privind dreptul de autor și drepturile conexe într-o lege contribuie, în opinia noastră, la eficientizarea aplicabilității corecte a normelor din domeniul dat. În domeniul a drepturilor conexe, putem evidenția Legea cu privire la difuzarea exemplarelor de opere și fonograme din 1459 din 14.11.2002. Prin intermediul legii date au fost stabilite noi standarde privind controlul procesului de difuzare a exemplarelor de operă și fonogramă. Articolul 1 din legea dată ne remarcă că drept obiectiv îl constituie “ realizarea prevederilor Constituției Republicii Moldova și ale legisllației în vigoare privind dreptul de autor și drepturile conexe, apărarea intereselor titularilor dreptului de autor și ai drepturilor conexe, precum și stabilirea unor măsuri administrative în vederea combaterii producerii și difuzării ilegale a exemplarelor de opere și fonograme ” [1.11, art.1].
Ideia ocrotirii intereselor titularilor dreptului de autor și a drepturilor conexe o putem depista și în legea fundamentală a Republicii Moldova – Constituția RM. Conform prevederilor Constituției Republicii Moldova, libertatea creației artistice și științifice este garantată, iar creația nu este supusă cenzurii [1.1, art.33, alin(1)].
În art.33, alin(2) este stipulat expres că: “ Dreptul cetățenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale și morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creație intelectuală sînt apărate de lege “ [1.1, art.33, alin.(2)]. Amplitudinea atribuțiilor ce le revin subiecților implicați în raporturi juridice de drept de autor sau conexe, fiind prevăzută de Constituție, oferă protecția de cel mai înalt grad cetățenilor RM. Astfel putem preciza că dreptul de autor apără toate rezultatele activității intelectuale având un caracter universal [3.3]. Legislația Republicii Moldova, fiind una de succes în domeniul apărării dreptului de autor și a drepturilor conexe mereu este supusă modificărilor, completărilor pentru a amplifica protecția și anihila fenomenul infracțional specific domeniului dat, precum ar fi pirateria, plagiatul sau contrabanda.
Pe arena legislativă, cele mai multe tangențe avem cu legislația României, existînd și distincții. Drept exemplu pentru analiză juridică poate servi Legea RM nr.139/2010 și Legea României nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Pe lîngă obiectele supuse protecției, natura juridică a subiecților dreptului de autor și a drepturilor conexe, un aspect important pentru analiză ar fi excepțiile și limitările ale drepturilor de autor. În primul rînd, specificăm că în legea moldavă denumirea capitolului destinat temei date este “ Excepții și limitări ale drepturilor patrimoniale “, pe cînd în legea României, capitolul este denumit “ Limitele exercitării dreptului de autor ”. Distincția în situația dată poartă un caracter subiectiv, legea moldavă accentuînd aspectul pecuniar, legea română referindu-se la instituția dreptului de autor integral. Conform lui B.Dragoș, în condițiile proliferării și perfecționării tehnicilor de reproducere, a transmisiunilor de date și informații ori programe prin cablu și satelit, controlul utilizării operelor este, dacă nu un lucru imposibil, în orice caz greu de realizat. Mijloacele sofisticate de reproducere și difuzare a operelor șterg frontierele, permit accesul la opere a unor utilizatori ce nu pot fi identificați, fac ca titularul drepturilor de autor să nu mai aibă controlul circulației operei sale [3.2].
Astfel putem spune că tendințele legiuitorului de a proteja drepturile autorilor devin tot mai transparente, fiind influențate negativ de progresul tehnic. Aplicarea uniformă și eficace a legii române este datorată corespunderii prevederilor aprobate de legiuitor român cu recomandările OMPI. Astfel ,art.33, alin(1) enumeră utilizările care sunt permise fără consimțământul autorului. Legiuitorul moldav prevede utilizările date în art.28 a Legii nr.139/2010 a RM. Problema fenomenului de reproducere atinge absolut toate domeniile, unde acesta poate avea loc. Noțiunea de reproducere o putem depista în Legea RM privind drepturile de autor și drepturile conexe, în art.3: “ reproducerea este realizarea unuia ori a mia multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de imprimare audio ori video și/sau al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale sau electronice “ [1.10, art.3]. Definiția izvorîtă din lege, în opinia noastră nu cuprinde toate părțile componente cu privire la executarea dreptului de reproducere. Așa dar indicațiile întilnite în lege moldavă nu corespunde cerințelor prevăzute de directive europene. Considerăm că progresarea legislației moldave este elementul vital și imprescriptibil, având funcția de înlăturare a lacunelor de ordin juridic.
Un rol important în utilizarea operelor fără achitare vreunei remunerații autorului operei constituie timpul. Așadar în art.25 este stipulat expres cazuri permise de reproducere temporară a operelor, dacă actele de reproducere sunt: tranzitorii sau ocazionale sau constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnologic; urmăresc unicul scop de a facilita utilizarea ilicită a unei opere sau nu au o semnificație economică de sine stătătoare [1.10, art.25]. Tot mai dificil este de stabilit clauzele aplicabile unor situații unde are loc fenomenul de reproducere. Folosirea în scopuri personale a reproducerii este fenomen răspîndit larg, deși esența aspectului “ personal ” fiind tot mai transparentă. Persoanele cu rea-credință tot mai des utilizează operele dobîndite în scopuri “ pseudo” personale pentru comercializarea acestora, autorul operei fiind lipsit de remunerația cuvenită, iar răufăcătorul profitînd de cîștig din comercializare. Așa dar putem spune că reproducerea poate fi interpretată atât în sens restrîns, precum este copierea simplă de tip mot-a-mot a unei opere, cât și în sens larg. Această prezumă împrumutul unor aspecte protejabile dintr-o operă.
Potrivit lui B.Dragoș, posibilitatea reproducerii operei pentru utilizare personală, în lipsa acordului autorului, este tradițională și are două justificări:
De natură istorică (tradițională): ține de perioada în care principiul s-a impus și în care reproducerea cu caracter privat , realizându-se manual, nu reprezenta pentru autor decât un pericol nesemnificativ [3.2];
De natură practică sau pragmatică care constă în ideia că în ipoteza în care realizarea copiei personale ar fi supusă autorizării, practic fenomenul tot nu ar putea fi controlat. De aici legiuitorul conchide că ar fi logic să fiu considerate reproducerile în scopuri personale ilicite, decât acestea să fiu considerate simple încălcări ale dreptului de autor care nu ar fi fost pedepsite [3.2].
Potrivit doctrinei, condiția principală care îi atribuie caracterul legal sau ilegal reproducerii este faptul dacă reproducerea este destinată pentru folosirea în scopuri private sau pentru uz familial(pentru cercul al unei familii). În urma proceselor de judecată se pune întrebare despăgubirii părților. La întrebarea dată răspunsul îl putem găsi în art.63 a Legii cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe. Legea prevede că instanța la stabilirea despăgubirii va ține cont de necesitatea:
restabilirii situației existente pînă la violarea dreptului și a încetării acțiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
perceperii profitului obținut ilegal de peroana care a violat drepturile;
achitării unei compensații de la 500 pînă la 500000 lei pentru dreptul încălcat [1.10, art.63].
Conform literaturii de specialitate, directiva privind asigurarea respectării Dreptului de Proprietate Intelectuală (art.13, alin.(1)) prezumă că la stabilirea daunelor cu privire la contravenientul care a săvîrșit știință sau avînd motive rezonabile să știe, instanța de judecată ia în considerare toate aspectele necesare, cum ar fi consecințele economice negative, inclusiv cîștigul nerealizat, suferite de partea prejudiciată , orice beneficiu fără justa cauză realizat de contravenient și, dacă este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului prin încălcarea drepturilor sale [2.10, p.146]. În opinia noastră, în calitate de alternativă s-ar putea implementa următorul mod de compensare a prejudiciului adus. Așadar dacă nu este posibilă constatarea cuantumului fix pentru prejudiciul suferit de titular de drepturi, suma dată poate să izvorască din elemente tradiționale în cazul oferirii autorizației. Un exemplu clar ar fi valoarea taxelor pe care contravenientul le va achita, dacă va avea autorizația pentru folosirea drepturilor prescrise.
Din lista actelor legislative, care de asemena au un impact asupra modului de reglementare a dreptului de autor și drepturile conexe este Hotărîrea Guvernului nr.641 din 12.07.2001 despre tarifele minime ale remunerației de autor. Potrivit dispozițiilor din Hotărîrea propusă, au fost aprobate elementele – cheie privind aspectul patrimonial ai autorilor, precum sunt: regulamentul cu privire la remunerarea autorilor pentru editarea creațiilor literare, muzicale, științifice….și de alte genuri, tarifele onorariilor unice de autor pentru operele literare și tarifele onorariilor de autor pentru interpretarea publică a creațiilor dreamatice….audiovizuale [1.13]. Hotărîrea dată este însoțită de patru anexe, unde sunt nemijlocit indicate, sub forma de tabel, tarifele enunțate anterior. Unele indicații privind protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe, mai exact a instituției proprietății intelectuale în întregime le putem depista în Codul Republicii Moldova cu privire la știință și inovare. Prezentul cod “ reglementează raporturile juridice ce țin de elaborarea și promovarea politicii de stat, în sfera științei și inovării,…..de protecția proprietății intelectuale, de statutul juridic al subiectelor din sfera științei și inovării “ [1.2, art.1]. Dar în urma ultimelor modificări, prima secțiune a capitolului VII destinat protecției intelectuale și asigurării informaționale a sferei științei și inovării a fost abrogată.
După cum cunoaștem, dreptul de autor și drepturile conexe sunt destinate reglementării nașterii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor civile ale părților din cadrul raporturilor juridice cu privire la proprietatea intelectuală. În această ordine de idei, considerăm că Codul Civil a Republicii Moldova reprezintă un izvor de drept privind unele aspecte a dreptului de autor și a drepturilor conexe. Prin urmare, elaborarea de lucrări științifice, crearea unei opere (de orice gen), în urma invențiilor și altor rezultate ale activității intelectuale constituie drept temei ai apariției drepturilor și obligațiilor civile [1.3]. Apariția drepturilor civile reprezintă consecința creării unei opere. Capacitatea de autor o poate deține atît o persoană care întrunește cumulativ condițiile de a fi numită majoră, cât și o persoană minoră. Legislația Republicii Moldova stabilește că minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani este în drept să încheie unele acte juridice fără acordul părinților, adoptatorilor sau a curatorului [4.1].
Aspectul privind protecția juridică a dreptului de autor prin mijloace de drept civil izvorăște din art.301 a Codului Civil al Republicii Moldova. Conform articolului dat, rezultatele activității intelectuale, mijloacele de individualizare a producției , a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate sunt considerate ca obiecte nepatrimoniale, având caracterele drepturilor personale nepatrimoniale. Iar natura juridică a acestor categorii de drepturi determină particularitățile reglementării și apărării lor [4.1]. Natura juridică a drepturilor de autor și a drepturilor conexe este distinctă de alte drepturi tradiționale. Spre exemplu există unele categorii de opere care nu pot avea calitate de obiect al contractului de leasing. În ceea ce privește aplicabilitatea teritorială a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, acesta este recunoscut în orice țară a globului pământesc, îndeosebi în țările membre OMPI (Organizația Mondială a Proprietății Intelectule).
Conform Codului Civil al RM, dobîndirea, conținutul și stingerea dreptului de proprietate intelectuală sînt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu a fost înregistrat acest drept [1.3, art.1607, alin.(3)]. În aceeași ordine de idei, afirmăm că în ceea ce privește manifestarea drepturilor de autor și drepturile conexe de către apatrizi și cetățeni străini, ei se bucură de regim național pe teritoriul Republicii Moldova [1.3, art.1607, alin.(5)]. Regimul național conferă cetățenilor cu statut juridic deosebit de cel tradițional pe teritoriul Republicii Moldova toată gamă atribuțiilor de care se bucură și cetățenii originali din Republica Moldova. Din categoria actelor normative care au un asemenea impact asupra domeniului dreptului de autor și drepturile conexe este Codul de Procedură Civilă a Republcii Moldova. În conformitate cu Codul dat, reclamanții sunt scutiți de achitarea taxei de stat pentru judecarea pricinilor civile în acțiunile care decurg din dreptul de autor și cele conexe, din dreptul asupra invențiilor, desenelor și modelelor industriale, soiurilor de plante, topografiilor circuitelor integrate, precum și din alte drepturi asupra proprietății intelectuale.
De asemenea de scutiri beneficiază și reprezentanții Agenției de Stat pentru Protecția Proprietății Intelectuale, în cazuri cu privire la contestarea hotărîrilor și deciziilor ei privind procedura de înregistrare a obiectivelor de proprietate intelectuală [1.4, art.85, alin.(1), lit.(a); (j)]. În situații în care cetățeanul Republicii Moldova este implicat într-un caz de apărarea proprietății intelectuale, precum ar fi apărarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe asupra unei opere, cazul poate fi judecat și de către o instanță competentă a Republicii Moldova. În acest sens, legiuitorul moldav denotă faptul că instanțele judecătorești ale Republicii Moldova sînt competente să judece și pricini cu element de extraneitate dacă în procesul privind protecția în străinătate a proprietății intelectuale a unei persoane domiciliate în Republica Moldova, persoana este cetățean al Republicii Moldova sau apatrid, iar prin convenția părților nu s-a stabilit o altă competență [1.4, art.460, lit.(j)]. Conform statisticii, din totalul cazurilor care aveau drept scop de a prejudicia titulari drepturilor de autor și drepturile conexe revin contravențiilor. De aceea considerăm Codul Contravențional drept act normativ care stabilește sancțiuni contravenționale în cazurile privind încălcarea dreptului de autor și drepturilor conexe.
Prin urmare, art.96 din Codul Contravențional al Republicii Moldova ne desemnează cuantumul amenzilor care sunt aplicabile pentru săvîrșirea unor categorii de contravenții. Așadar pentru “ reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor drepturilor conexe în cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității intelectuale în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei și științei, în scopul comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum și stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menționate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe în scopul obținerii profitului, fără acordul titularului de drepturi “ se va aplica sancțiunea sub formă de amendă în valoare de la 80 la 100 unități convenționale, pentru persoane fizice, iar pentru persoane cu funcție de răspundere, amenda va constitui de la 200 la 250 unități convenționale [1.5, art.96, lit.(a)]. În opinia noastră, cuantumul amenzilor propuse de legiuitor nu sunt proporționale cu daunele aduse de activitățile ilegale menționate în cod. De aceea este nevoie de revizuire detailată a legislației și modificare articolelor corespunzătoare. Printre alte acte normative care servesc pentru asigurarea respectării legislației cu privire la ocrotirea dreptului de autor și drepturile conexe, literatura de specialitate menționează și Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova, și în special articolul 274 “ Începerea urmăririi penale ”. Esența articolului dat constă în expunerea modalității de sesizare a organelor abilitate privind începerea urmăririi penale. Așadar “ organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 și 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanță, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită o infractțiune și nu există vreuna din circumstanțele care exclud urmărirea penală, indormînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv “ [1.6, art.274, alin.(1)]. În linii generale articolul respectiv fiind important din punct de vedere procedural, este de aplicare generală. De aceea considerăm sursa propusă ca una secundară, neavînd legături directe cu domeniul dreptului de autor și drepturile conexe. Sesizarea organelor de urmărire penală are loc în cazul înfăptuirii infracțiunii, prevăzută de legislație.
Infracțiunile din domeniul dreptului de autor și drepturile conexe este prevăzut de Codul Penal al Republicii Moldova. Infracțiunilor prevăzute de cod sunt atribuite diferite genuri de sancțiuni, începînd cu amenzi și privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen sau munca neremunerată în folosul comunității pînă la privarea de libertate. Spre exemplu pentru “ comercializarea sau oferirea spre comercializare, închiriere, importul sau depozitarea de echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la emisiunile organizațiilor de difuziune ce comunică condiționat prin eter, cablu, satelit în regim interactiv, inclusiv prin Internet “ este prevăzută amenda în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale sau cu munca neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepsește cu amenda în mărime de la 2000 la 4000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani [1.7, art. 1851, alin.(1), lit.c)].
Trebuie să precizăm că legislația prevede predeapsa doar pentru acțiuni ilegale săvîrșite în proporții mari. În cazul prezenței circumstanțelor agravante, pedeapsa este mai aspră. Prin urmare pentru acțiunile prevăzute în alin.(1) și (2) a art. 1851 săvîrșite: de două sau mai multe persoane; de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală; prin constrîngere fizică sau psihică; sau în proporții deosebit de mari este prevăzută pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 4000 la 5000 de unități convenționale sau închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 8000 la 10000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 sau cu lichidarea persoanei juridice [1.7, art.1851 , alin.(3)]. Un rol important în, conform doctrinei, în sistemul de asigurarea respectării dreptului de autor și drepturile conexe reprezintă sistemul vamal. Reglementările a sistemului vamal ca instituție juridică pentru ocrotirea dreptului de autor și drepturile conexe sunt evidențiate în Codul Vamal al Republicii Moldova. Nu prezintă excepție în ceea ce privește încălcarea sau violarea drepturilor de autor, în mod direct cât și indirect, a drepturilor de autor și drepturile conexe prin intermediul infracțiunior specifice domeniului vamal, precum este contrabanda.
O idee superficială în ceea ce privește conceptul dreptului de autor și drepturile conexe sunt indicate în antetul Codului Vamal. Astfel începînd cu alin.44 – 51 prevăzute în art.1, putem depista noțiuni esențiale, cât și specifice codului, precum este norma explicativă cu privire la mărfuri care au un impact negativ asupra dreptului de proprietate intelectuală. Din categoria lor fac parte opere pirat, mărfurile care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet de invenție, unui certificat suplimentar de protecție, unei denumiri de origine sau unei indicații geografice, sau unui brevet de soi de plante. De asemenea codul atribuie calitate de marfă cu impact negativ și oricărui tip de tipar sau matriță destinat ori adaptat producerii unor genuri de mărfuri care la rîndul lor pot dăuna titularului de drept în ceea ce privește gestionare atribuțiilor sale asupra creațiilor intelectuale produse [1.8, art.1, alin.(51)].
De asemenea în cod sunt indicate noțiuni de bază ca: drept de autor, drepturile conexe, titular de drept, declarația titularului de drept, drept de proprietate intelectuală și altele [1.8, art.1]. Astfel încât Legea cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe are caracter general de reglementare a drepturilor enunțate, Codul Vamal monitorizează protecția drepturilor în regim de intrare – ieșire a oricărui tip de creație de origine intelectuală, supusă apărării. Domeniul de aplicare a normelor cu privire la măsurile aplicabile la frontieră în ceea ce urmărește ocrotirea proprietății intelectuale este denunțat în art.301. Așadar codul prevede monitorizarea mărfurilor care pot avea un impact negativ asupra oricărui drept de proprietate intelectuală, care sunt în mișcare pe teritoriul țării sau în afara lui, și au un statut juridic denumit de noi – ilegal [1.8, art.301]. Deci plasarea mărfurilor sub un regim vamal definitiv (import, export) sau cu impact economic (tranzit, perfecționarea activă sau pasivă, etc.), care pot aduce prejudiciu titularului dreptului de autor sau drepturilor conexe, se consideră ilegală.
Stoparea și contracararea infracțiunii îi revine serviciului vamal prin intermediul organelor vamale amplasate pe frontiera vamală, cât și în interiorul țării. De asemenea putem enumera și alte cazuri, precum: aflarea sub supravegherea vamală, introducerea sau scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova, situația privind nedeclararea mărfurilor conform legislației la intrare sau ieșire, sunt contopite cu patrimoniul statului prin intermediul abandonării sau confiscării [1.8, art.301]. Din punct de vedere procedural, în ceea ce privește protecția dreptului de proprietate intelectuală, putem menționa art.302, art. 3021 , art.303, art.304, art.305, art.306. Art.307 denotă răspunderea organelor vamale și a titularului de drept de proprietate intelectuală în cazul apariției unei situații expuse anterior, în art.301. Așadar titularul de drepturi de proprietate intelectuală va suporta cheltuielile privind depozitarea, distrugerea sau manipualrea a mărfurilor care sunt monitorizate de organele vamale [1.8, art.307, alin.(3)]. De asemenea articolul dat conține și alte formalități în ceea ce privește răspunderea colaboratorilor vamali sau titularilor de drepturi de proprietate intelectuală.
În viziunea noastră, o colaborare activă între instituțiile, având diferite domenii de reglementare, prezintă cheia succesului a unui sistem de drept eficient și echitabil. Schimbul de informații între instituții de drept vamal și cel al proprietății intelectuale îl putem depista în art.308. Pentru asigurarea respectării dreptului proprietate intelectuală, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova va pune la dispoziția organelor vamale informații pentru depistarea drepturilor de proprietate intelectuală protejate și a titularilor acestora [1.8, art.308]. Un loc aparte îl ocupă Codul Audiovizualului al Republicii Moldova. În opinia noastră codul dat prezintă un interes pentru apărărea drepturilor conexe, fiindcă are ca scop asigurarea protecției drepturilor radiodifuzorilor la libertate editorială și de libertate de exprimare [1.9, art.1]. Obiectul protecției în cazul dat reprezintă operele audiovizuale. Legiuitorul definește opera audiovizuală ca ” opera care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate, însoțite sau nu de sunete, producînd impresia mișcări, destinată perceperii vizuale și auditive prin intermediul unui anumit dispozitiv ” [1.10, art.3]. Așadar, ca prim exemplu de operă audiovizuală pentru o persoană va fi un film. Dar o listă legală a operelor audiovizuale nu este prevăzută de legislația moldavă. Deci atribuirea caracterului de operă audiovizuală altor opere în mare parte rămîne la discreția fiecărei persoane aparte. În această ordine de idei apare necesitatea delimitării operelor audiovizuale de alte opere separate a dreptului de autor și drepturie conexe. Ca exemplu ne pot servi diafilme și diapozitivele. Ambele categorii de opere respectă condițiile enunțate în definiția de operă audiovizuală, adică: reprezintă o succesiune de imagini, sunt fixate pe un suport material și pot fi percepute prin intermediul unui dispozitiv special.
În comparație de Republica Moldova, Codul Civil al Belarusiei conține reglementări cu privire la obiecte dreptului de autor, printre care se enumeră și opere audiovizuale, accentuând statutul diafilmelor în categoria dată. Dar în opinia unor autori, diafilme și diapozitive în linii generale reprezintă niște opere fotografice și pot fi protejate ca acestea. Rezumând cele expuse anterior, putem spune că legislația Republicii Moldova în domeniul respectării dreptului de autor și a drepturilor conexe se află la o etapă modificatoare, la moment fiind nedeplină, dar care în prezent constituie o integritate sistematică trainică a actelor normative, pentru buna monitorizare a dreptului de proprietate intelectuală, și în special a dreptului de autor și drepturile conexe.
2.2 Legislația internațională privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe
Ocrotirea dreptului de autor și a drepturilor conexe pe teritoriul Republicii Moldova, în viziunea noastră este una de succes, având ca suport prevederile actelor internaționale precum sunt tratate, convenții, aranjamente și directive. Cea mai eficientă modalitate de a depista lista actelor care reglementează domeniul dat este pagina web a AGEPI-ului, unde cei interesați pot accesa actele corespunzătoare. Dar noi considerăm că o listă completă o putem depista în literatura de specialitate, din cadrul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Repubicii Moldova. Alegerea sursei este bazată pe prezența unei game mai largi a actelor normative internaționale și îndeosebi, celor europene. Așadar, din categoria actelor normative internaționale, conform sursei fac parte:
Convenția de la Berna cu privire la protecția operelor literare și artistice din 9 septembrie 1886;
Convenția internațională de la Roma pentru protecția drepturilor interpreților, ale producătorilor de fonograme și ale organizațiilor de difuziune din 26 octombrie 1961;
Convenția de la Geneva privind protecția producătorului de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor din 29 octombrie 1971;
Convenția mondială cu privire la drepturile de autor din 6 septembrie 1952;
Convenția de la Bruxelles cu privire la distribuirea semnalelor purtătoare de programe transmise prin satelit din 21 mai 1974;
Tratatul OMPI privind dreptul de autor, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
Tratatul OMPI privind interpretările, execuțiile și fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (Acordul TRIPS), încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994 (extras);
Acordul CSI cu privire la colaborarea în domeniul ocrotirii dreptului de autor și a drepturilor conexe din 24 septembrie 1993 [2.9, p.3].
Din categoria actelor normative europene la rândul său fac parte:
Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (versiune codificată);
Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu;
Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (versiune codificată);
Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date;
Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturile conexe în societatea informațională;
Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale;
Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (versiune codificată);
Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală [2.9, p.4].
Conformarea unui astfel de model-sistem internațional, prezumă faptul că legislația Republicii Moldova în domeniul apărării dreptului de autor și drepturile conexe, în viziunea noastră, va tinde spre a fi una “ perfectă ”, înlăturînd lacunele în sânul legii. Actele normative enumerate au drept scop asigurarea respectării dreptului de autor și a drepturilor conexe. Republica Moldova a aprobat Convenția de la Berna și de la Roma în 1995. Actul de bază este Convenția de la Berna, astfel încît prin intermediul lui au fost implementate noi standarde privind protecția creațiilor de genul literar și artistic. Așadar, conform art.3, alin.(1), Convenția de la Berna oferă apărarea următorilor subiecți:
Autorilor care sunt cetățeni ai unui stat membru al Uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu;
Autorilor care nu sunt cetățeni ai vreunui stat membru al Uniunii, pentru operele lor publicate pentru prima dată în unul din aceste state sau publicate simultan într-un stat din afara Uniunii și în unul din cadrul Uniunii [1.16, art.3, alin.(1)].
Noțiune de “ uniune ” reprezintă statele pe teritoriul cărora se aplică convenția dată. Puncte tangențiale dintre convenția și Legea Republicii Moldova cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe constă în obiectul supus protecției. Așadar traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale și alte prelucrări ale operelor literare și artistice vor fi ocrotite ca și operele originale fără a prejudicia dreptul de autor al operei originale [1.16, art.2, alin.(3)]. Convenția de la Berna a fost recunoscută ca act fundamental privind asigurarea protecției dreptului de autor în timpul negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay.
Trebuie de menționat că aspectul privind drepturile morale ale autorilor au fost eliminate din Convenție, cauza fiind lipsa trăsăturilor comerciale la acestea. Aspectul comercial a drepturilor de proprietate intelectuală, în special dreptul de autor și drepturile conexe este elucidat în Acordul TRIPS. Adoptarea acordului TRIPS reprezintă consecința a creșterii importanței a dreptului de autor și a drepturilor conexe din punct de vedere comercial. Republica Moldova a aderat la acordul dat pe data de 26 iulie 2001. Acordul TRIPS a fost elaborat și este gestionat de către Oganizația Mondială a Comerțului. În opinia unor autori, acordul TRIPS este considerat cel mai important document internațional în domeniul proprietății intelectuale în prezent [3.4, p.22].
În viziunea noastră, acordul dat nu poate fi denumit primordial în materia proprietății intelectuale, din cauza reglementării doar a aspectului patrimonial al domeniului dat, partea morală nefiind inclusă. Conform acordului TRIPS, acesta prevede că “ membrii se vor conforma Articolelor 1 la 21 ale Convenției de la Berna (1971) și Anexei la respectiva Convenție ” [1.17, art.9,alin.(1)]. Aplicabilitatea protecției din cadrul Convenției este bazată pe trei principii:
tratamentul național – presupune că înregistrarea operei într-un stat care a aprobat convenția conferă autorului o protecție analogică și în alte state semnatare;
ocrotirea automată a drepturilor – nu este nevoie de careva acțiuni de ordin procedural, adică lipsa unor formalități;
caracterul suveran al protecției – prezumă independența fenomenului ocrotirii operei față de protecția acesteia în țară de origine. Excepția de la regula generală este cazul dispariției protecției ca consecința a încetării termenului legal.
Un alt document important privind apărarea drepturilor conexe reprezintă Convenția internațională de la Roma. Baza aplicării protecției interpreților de un stat contractant, prevăzută de prezenta convenție reprezintă satisfacerea unei din următoarele condiții: interpretarea publică are loc pe teritoriul altui stat contractant, interpretarea publică este imprimată într-o fonogramă care esre ocrotită în virtutea articolului 5 al prezentei Convenții sau interpretarea publică care nu este imprimată într-o fonogramă este comunicată pe cale radioelectrică și protejată în virtutea articolului 6 al prezentei Convenții [1.18, art.4].
Aspectele analogice privind protejarea altor creații care formează obiectul drepturilor conexe precum sunt fonogramele și comunicările sunt indicate în actul dat. Convenția de la Roma cuprinde aspecte a două convenții specifice: Convenția de la Bruxelles și Convenția de la Geneva. Această este bazată pe doi piloni principali:
tratamentul național – ca și în cazul Convenției de la Berna, esența principiului dat constă în aplicabilitatea teritorială a protecției operelor derivate. Așadar dacă într-o țară semnatară este cerută protecția operei, acesta o va acorda precum ar fi propriilor cetățeni. În ceea ce privește protecția subiecților drepturilor conexe:
Interpreții sau executanții vor beneficia de protecție dacă execuția se răsfrînge într-o țară semnatară sau dacă aceasta este imprimată pe o fonogramă care se află sub protecția convenției date;
Producătorii de fonograme vor beneficia de protecție dacă au cetățenia unui stat membru al convenției date sau dacă prima înregistrare a sunetului a fost pe teritoriul țării membre a convenției;
Organizațiile de difuziune vor fi protejați în dependență de faptul dacă sediul social al orgnismului se află pe teritoriul unui stat membru;
o dispoziție de apărare – prin intermediul acestei dispoziții, se exclude posibilitatea ca o dispoziție a prezentei convenții, fiind interpretată într-un mod oarecare, să aducă atingere protecției oferite.
Armonizarea a legislației Republicii Moldova, în mare măsură este datorată directivelor europene. Literatura de specialitate precizează că rolul directivei constă în “ apropierea a legislațiilor naționale “. Directiva este o formă mai flexibilă a actului în ceea ce privește implementarea ei în legislația națională. Așadar, directiva impune oricărui stat membru rezultatul care trebuie atins, oferind instanțelor naționale atribuțiile legate de mijloace utilizate [2.6, p.142]. Deci putem concluziona că rolul directivei constă a prefecționarea legislației naționale, în cazul dat, în domeniu proprietății intelectuale. Progresul tehnic, în virtutea avantajelor sale privind eficiența sa, reprezintă pentru legislația oricărui stat un obstacol formal, încât actualizarea ei este în urmă. Un loc aparte îl ocupă fenomenul radiodifuzării sau retransmisia.
Directiva CE 93/83 din 27 septembrie 1993 reglementează aplicarea procesului de difuzare de programe prin satelit și retransmisia prin cablu. Prin intermediul art.2, directiva subliniază că autorul deține dreptul exclusiv privind autorizarea comunicării publice prin satelit a operelor protejate de dreptul de autor [1.19, art.2]. Astfel încât directiva operează cu cuvinte specifice domeniului dat prin intermediul neologismelor, în art.1 poartă caracter explicativ a noțiunilor specifice cum sunt retransmisie sau comunicare publică prin satelit. Așadar alin.(2), lit.a) definește sintagma “ comunicare publică prin satelit “ ca “ actul de introducere, sub controlul și responsabilitatea organismului de radiodifuziune sau televiziune, a semnalelor purtătoare de programe destinate recepționării de către public într-un lanț neîntrerupt de comunicare conducând la satelit și revenind spre pământ “. Iar retransmisie prin cablu, conform alin.(3) reprezintă “ retransmiterea simultană, nealterată și intergrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale pornind din alt stat membru, cu sau fără fir, în special prin satelit, de emisiuni de televiziune sau de radio destinate captării de către public “ [1.19, art.1, alin.(2), lit. a); alin.(3)]. Notă distinctivă a directivei constă în obligația țărilor membre de a ceda exercitarea dreptului la retransmisie gestionării colective.
Altă directivă europeană importantă analizei este Directiva 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 cu privire la dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originală. Dreptul de suită, conform art.1 reprezintă “ un drept inalienabil, de la care nu se poate de renunțat, nici în mod anticipat de la încasarea unui procentaj obținut pentru orice revindere a operei după prima cesionare a operei de către autor ” [1.20, art.1, alin.(1)]. În linii generale, dreptul dat revine vânzătorului. Directiva dată oferă legislațiilor naționale a țărilor membre de a stabili cota cuantumul minim de vânzare, de la care vânzările vor fi subordonate dreptului de suită. Așadar putem deduce că aplicarea dreptului de suită reprezintă o modalitate activă de apărare a drepturilor de autor si a drepturilor conexe. În lipsa unor formalități, după cum s-a menționat, autorul operei beneficiază de o remunerație calculată în cotă procentuală, care se deduce din orice înstrăinare a operei, excepția fiind prima vânzare. Caracterul inalienabil, în viziunea noastră reprezintă la rândul său o protecție pasivă a autorului, dreptul de suită fiind unul personal, precum sunt drepturile morale.
Prevederile armonizării anumitor aspecte în societatea informațională a dreptului de autor și drepturilor conexe le putem depista în Directiva 2001/29/CE din 22 mai 2001. Fundamentul documentului dat reprezintă fenomenul furnizării serviciului prin rețea, protecția căruia reprezintă un lucru practic imposibil de aplicat. Așadar există mare probabilitate de copiere, transformare sau folosire a operei, aducând daune titularilor drepturilor de autor și a drepturilor conexe. Un obstacol evident pentru crearea unei societăți informaționale reprezintă nivele de protecție diferite în țările membre. Armonizarea prevederilor în cadrul societății informaționale va lărgi limitele exploatării oricărui serviciu oferit. În consecință, rentabilitatea serviciilor oferite va crește. Funcția directivei propuse constă în informarea privind regimul drepturilor, inclusiv și a celor patrimoniale, precum și excepțiile lor. Din categoria drepturilor patrimoniale prevăzute de directiva dată putem enumera dreptul de reproducere, de distribuire și cel de comunicare către public. Potrivit documentului dat, dreptul de reproducere reprezintă “ dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau parțial “ [1.21, art.2]. Dreptul de comunicare publică a operelor prezumă “ dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment “ [1.21, art.3]. În cele din urmă, ” dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia ” formează dreptul de distribuire [1.21, art.4]. Printre alte momente importante putem menționa limitările și excepții, prevăzute în art.5 al directivei.
Odată cu creșterea progresului tehnico-științific, domeniul tehnologiilor informaționale a devenit tot mai complicat, iar protecția obiectelor dreptului de autor precum ar fi bazele de date sau programe pentru calculator se află într-o ipostază persiflantă. Așadar în vederea implementării unor măsuri tehnice pentru apărarea obiectelor dreptului de autor, putem apela la prevederile Directivei 2009/24/CE din 23 aprilie 2009 cu privire la protecția juridică a programelor pentru calculator și Directiva 96/9/CE din 11 martie 1996 cu privire la protecția bazelor de date. În privința bazelor de date, în înțelesul directivei este “ o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse sistematic sau metodic și accesibile în mod individual prin mijloace electronice sau de altă natură ” [1.22, art.1, alin.(2)]. Titularul de drepturi asupra bazelor de date numit în continuare autorul poate fi o persoană privită în mod individual sau un grup de persoane fizice care sunt considerați creatori ai bazei de date sau, sau în virtutea autorizației eliberat de către statul membru, persoana juridică de asemenea poate fi titularul dreptului [1.22, art.4, alin.(1)]. În interesul autorilor bazelor de date, sub aspectul de apărare a drepturilor patrimoniale a acestora, directiva conține un drept specific, numit dreptul sui generis. Esența dreptului dat constă în stoparea fenomenului de către producătorul bazelor de date a reutilizării totale sau parțiale a elementelor bazei de date sau extragerea acestora. Prin intermediul dreptului dat, autorul își protejează efortul substanțial pentru crearea bazei de date așa cum sunt resurse financiare, investiția materială, timpul alocat și altele. În ceea ce privește asigurarea protecției programelor pentru calculator, situația în Republica Moldova se află în stare critică. Așadar, o bună parte a pieței din domeniul IT privind programe constituie produse contrafăcute.
La moment, majoritatea statelor au consfințit ocrotirii juridice a dreptului de autor asupra programelor pentru calculator statut de mărime națională. Lucrul dat îl putem observa fie prin operarea unor modificări legislative, ca în cazul Japoniei, Marei Britanie sau SUA, fie prin implementarea unui act normativ special cum este în cazul Rusiei, Braziliei, fie prin practica judiciară – Belgia, Italia, Danemarca [3.1, p.5]. Din cauza eficienței programelor fie în scopuri profesionale, fie de uz personal, și lipsei unor prevederi de ordin organizatoric, juridic sau tehnic în Republica Moldova, apare problema folosirii ilegale a programelor.
Unele prevederi privind asigurarea respectării dreptului de autor asupra programelor pentru calculator le putem găsi în Directiva 2009/24/CE din 23 aprilie 2009. Conform directivei noțiunea de ” program pentru calculator ” conține materialul de concepție pregătitor [1.23, art.1, alin.(1)]. Cu alte cuvinte, principiile și conceptele care reprezintă fundametul creării unui element al programului, este protejat de dreptul de autor prin intermediul prezentei directive. Autorul programului poate fi o persoană fizică sau un grup de persoane care au inventat programul, sau persoana juridică, în cazul în care prevederile legislației țării semnatare permite acest lucru [1.23, art.2, alin.(1)].
2.3 Activitatea instituțiilor naționale și internaționale dotate cu atribuții în domeniul apărării dreptului de autor și drepturile conexe
Pentru atingerea unui nivel înalt, în ceea ce privește apărarea intereselor titularilor dreptului de autor și a drepturilor conexe este nevoie de respectarea cumulativă a unor condiții. Prima condiție, și în viziunea noastră – primordială, este consolidarea atribuțiilor a autorităților implicate, în mod direct sau indirect, în apărarea și asigurarea respectării legislației privind proprietatea intelectuală. Așadar sistemul instituțional în Republica Moldova în ultimul timp a suferit schimbări radicale în ceea ce privește crearea și investirea autorităților publice cu atribuții vizate pentru asigurarea apărării dreptului de autor și drepturile conexe.
În această ordine de idei, noi considerăm că printre principale structuri și autorități publice naționale care servesc pentru apărarea dreptului proprietății intelectuale sunt:
Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
Procuratura Generală;
Serviciul Vamal;
Ministerul Justiției;
Ministerul Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor;
Consiliul Coordonator al Audiovizualului;
Ministerul Afacerilor Interne;
Ministerul Culturii.
De asemenea o parte componentă a cadrului instituțional pentru protecția dreptului de autor și drepturile conexe cunt Organizațiile de Gestiune Colectivă sau numite OGC – urile. Printre acestea putem enumera:
Asociația ” Drepturi de Autor și Conexe ” (AsDAC);
Asociația Națională ” Copyright ” (ANCO);
Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale (ANPCI);
Oficiul Republican al Dreptului de Autor (ORDA);
Asociația Obștească AO ” ReproMold ” ;
Rolul primordial în promovarea politicii privind apărarea drepturilor de autor și drepturile conexe îi revine AGEPI – ului. Organizația dată reprezintă rezultatul contopirii a Agenției de Stat pentru Drepturile de Autor și Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale. Pe plan internațional, AGEPI-ul reprezintă Republica Moldova în organizații regionale și internaționale care au drept scop promovarea și respectarea legislației privind dreptul de autor și drepturile conexe. De asemenea AGEPI activează în calitate de oficiu receptor al cererilor de acordare a protecției pentru obiectele de proprietate intelectuală pe plan internațional, conform prevederilor internaționale la care Republica Moldova a aderat [1.12, art.5, alin.(2)]. Ca autoritate publică, AGEPI se află în subordinea Guvernului, având statut de persoană juridică cu sediul în municipiul Chișinău. Potrivit legislației, AGEPI își desfășoară activitatea în baza principiilor de autogestiune și autofinanțare, dispunând de un buget autonom, conturi bancare și formulare cu antet [1.12, art.6]. Conform art.17 , baza activă agenției se formează din: încasări din prestarea de servicii, contribuțiile fondatorului și alte surse precum sunt donații și sponsorizări [1.12, art.17, alin.(3)]. Din lista atribuțiilor și funcțiilor lui AGEPI, care sunt incluse în Anexa nr.1, putem identifica elucida promovarea propunerilor care se referă la cadrul normativ privind apărarea proprietății intelectuale sau examinarea cererilor care servesc pentru acordarea protecției titularilor de drepturi.
De asemenea, promovarea respectării dreptului de autor de către AGEPI reiesă din Hotărîrea Comisiei Naționale pentru Proprietatea Intelectuală din 1 aprilie anului 2013. Conform prevederilor hotărîrii, luând în considerație informația prezentată în Raportul special 301 privind repsectarea dreptului de autor în Republica Moldova, s-a decis ca AGEPI să amplifice ponderea instruirilor pentru reprezentanții Serviciului Vamal, Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, precum și să continue implementarea activităților privind sensibilizarea societății asupra fenomenelor de contrafacere și piraterie [4.3]. Așadar, ca autoritate centrală în domeniu, pentru micșorarea ponderii a infracțiunilor și amplificarea respectării prevederilor legale, AGEPI colaborează în mod activ cu alte instituții și organizații publice.
În ceea ce privește stoparea activității criminale privind încălcarea dreptului de autor și drepturile conexe la frontiera Republicii Moldova, este responsabil Serviciul Vamal. Unul dintre scopuri primordiale ale Serviciului Vamal constă în stoparea mărfurilor la frontieră care pot aduce pagube materiale titularului dreptului de proprietate. Mărfurile din străinătate sunt supuse unor proceduri vamale, așa cum sunt controlul vamal și procedura de vămuire. Pentru evitarea problemelor legate de încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, inclusiv dreptul de autor, sunt preăzute măsurile de intervenție. Intervenția are loc prin intermediul depunerii unei cereri de către titularul de drept, care conține informația detailată a mărfurilor supuse importului sau exportului sau la inițiativa organului vamal. În primul caz, acceptarea cererii de intervenție, Serviciul Vamal va administra Registrul obiectelor de proprietate intelectuală în privința cărora se aplică măsuri de protecție vamală. Registrul dat conține denumiri a diferitor branduri, din diferite domenii asupra cărora s-a instituit protecția proprietății intelectuale, inclusiv dreptul de autor și drepturile conexe. După aceasta, dacă se va depista că mărfurile aduc atingere titularilor de drepturi, acestea vor fi supuse distrugerii sau transmise, cu titlu gratuit unor organizații, fundații sau asociațiilor obștești, dacă există permis din partea titularului de drepturi și dacă mărfurile predate pot fi consumate sau sunt apte pentru uzul persoanelor fizice [1.8, art.305]. În situația în care nu sunt temeiuri de a considera mărfurile periculoase pentru titularul de drept și acesta nu acționează în instanța de judecată, organul vamal va dispune de eliberarea mărfurilor și/sau acordarea liberului vamal [4.2]. În al doilea caz, dacă există suspiciuni din partea organului vamal în privința mărfurilor, va fi inițiată procedura denumită ex-officio (din oficiu), urmând aceleași pași. Datorită implementării procedurii date, ponderea eficienței a combaterii cu produsele contrafăcute a crescut.
Așadar, putem concluziona că eficiența privind combaterea fenomenului de contrafacere la frontieră pentru anul 2014 a crescut considerabil față de anii precedenți. Printre alte instituții publice dotate cu capacități pentru ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală putem evidenția Ministerul Afacerilor Interne sau MAI. Printre funcții ale MAI-ului putem include și combaterea infracțiunilor în domeniul proprietății intelectuale. Din cadrul MAI, responsabilă pentru stoparea fenomenului de contrafacere și piraterie este Direcția nr.3 de Investigare a Fraudelor Economice. Printre atribuții de bază a direcției putem evidenția depistarea cazurilor de contrafacere a mărfii și apărarea persoanelor juridice sau fizice împotriva fraudelor economice ilicite.
Potrivit datelor statistice, pe parcursul anului 2014, DIFE, prin intermediul subdiviziunii specializate, a înregistrat și a procesat 82 de sesizări privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Potrivit legislației, procedura de urmărire în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală poate fi inițiată atât de titularul de drepturi, cât și prin procedura ex-officio. Din acestea 82 de sesizări, 7 s-au referit la încălcarea dreptului de autor [2.12, p.42]. De asemenea, pe parcursul anului 2014, angajații Inspectoratului General al Poliției au inițiat 27 de dosare de urmărire penală, dintre care majoritatea au fost pornite în baza art. 1851 Codul Penal al RM. Așadar, 16 cauze penale inițiate în anul precedent, au adus un prejudiciu titularilor de drepturi în mărime de 288.746 de lei și 28.444 USD [2.12, p.48]. În ceea ce privește evoluția dosarelor penale având ca obiect încălcarea dreptului de autor, datele sunt prezentate în Figura.1
Printre măsurile privind diminuarea criminalității în domeniul proprietății intelectuale, putem enumera:
Activizarea dialogului cu titularii de drepturi în vederea impulsionării activității acestora;
Organizarea trainingurilor pentru colaboratorii MAI, în special pentru cei antrenați nemijlocit în asigurarea drepturilor de proprietate intelectuală;
Consolidarea capacităților instituționale prin stabilirea unui dialog constructiv cu Procuratura Generală în vederea asigurării continuității dosarelor de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală [2.11, p.39].
În urma celor expuse, putem confirma eficiența înaltă a lucrului din partea MAI cu subdiviziunile sale.
În sistemul național, Ministerul Culturii joacă un rol important. Principale atribuții a ministerului dat constă în promovarea și asigurarea respectării statutului juridic a obiectelor de ordin cultural din diferite domenii, precum artă și industrie culturală. Iar acestea la rândul său sunt considerate drept obiecte a proprietății intelectuale. Ministerul Jusitiției reprezintă pilonul juridic al promovării legislației în domeniul proprietății intelectuale, și în special privind protecția drepturilor de autor și drepturile conexe. Doar Ministerul Justiției deține dreptul privind eliberarea certificatelor de înregistrare a OGC-urilor. Potrivit legislației, membrii Ministerului sunt incluși în Comisia de mediere din cadrul AGEPI-ului. Scopul comisiei constă în coordonarea și organizarea activității mediatorilor în vederea examinării și soluționării litigiilor ce țin de competența sa în conformitate cu legile speciale din domeniul proprietății intelectuale [1.12, art.27, alin.(1)].
În ceea ce privește Procuratura Generală, instituția dată dispune de o subdiviziunea structurală independentă, aflată în subordinea Procurorului General numită Secția Tehnologii Informaționale și Investigații ale infracțiunilor în domeniul informaticii [2.11, p.39]. Scopul de bază a secției date constă în depistarea și combaterea încălcărilor privind dreptul de proprietate intelectuală, inclusiv dreptul de autor și drepturile conexe în domeniul digital. Așadar putem concluziona că în prezent sistemul instituțional al Republicii Moldova combină autorități din diferite domenii, colaborarea cărora oferă posibilitatea dezvoltării legislației pentru protecția drepturilor de autor și drepturilor conexe. Printre puncte forte a sistemului putem enumera ponderea mare a acțiunilor întreprinse de autorități publice pentru combaterea criminalității în domeniul proprietății intelectuale. Însă, lipsa specialiștilor competenți să se confrunte în mod activ cu fenomenul contrafacerii și pirateriei în Republica Moldova, reprezintă o problemă de bază. Pe lîngă instituții naționale, în materia apărării dreptului de autor și drepturile conexe putem evidenția autoritatea centrală de nivel internațional – Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI). OMPI a fost constituit prin intermediul Convenției de la Stockholm privind constituirea a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale de la 14 iulie 1967. Conform prevederilor convenției, scopul organizației este:
Să promoveze protecția proprietății intelectuale pe plan mondial, prin cooperare între State și în colaborare, dacă este cazul, cu orice altă organizație internațională;
Să asigure cooperarea administrativă între Uniuni [4.4].
Dintre 15 agenții specializate ale Organizației Națiunilor Unite, OMPI dispune de resurse financiare independente față de contribuțiile statelor membre [4.5]. Deci, putem spune că baza legislativă o formează OMPI care direcționează legislația în domeniul dat. În ceea ce privește activitatea organizațiilor de gestiunea colectivă din Republica Moldova, În prezent activează doar trei OGC-uri: ORDA, ANCO și AO ”ReproMold”. Activitatea a Asociației Naționale pentru Protecția Creației Intelectuale a fost suspendată conform Deciziei nr.1/57 din 12.01.2012 prin Încheierea Judecătoriei sectorului Rîșcani din 21.02.2013, iar Asociația ” Drepturi de Autor și Conexe ” este suspendată privind activitatea de colectare prin Încheierea Judecătoriei sectorului Rîșcani din 20.11.2014. Așadar, în urma unei analize comparative am constatat că AsDAC deține primul loc după numărul de titulari de drepturi afiliați, încât situația la 31.01.2015 numără circa 1732 de contracte în vigoare cu autori și 1962 de contracte valabile cu interpreți. Prin intermediul contractelor încheiate direct cu OGC, autorii și interpreții au încredințat AsDAC-ului administrarea cu drepturile lor. Activitatea de bază a AsDAC-ului constă în administrarea pe principii colective a drepturilor patrimoniale de autor, având activitatea secundară – gestiunea drepturilor conexe [4.6]. ANPCI la rândul său numără 177 de membri a asociației. Printre titularii de drepturi sunt autori, compozitori, interpreți precum și alți titulari ai drepturilor patrimonialede autor, dintre care 14 sunt Artiști ai Poporului ai Republicii Moldova, 15 Maestri în Arte și 4 Artiști Emeriți. Fiind constituită la data de 20.01.2011, AO ”ReproMold” este competentă să administreze următoare categorii de drepturi patrimoniale: de împrumut, de reproducere digitală și reprografică, dreptul titularilor de a pune la dispoziția publicului în regim interactiv a operelor precum și alte drepturi prevăzute în contracte cu titularii de drepturi [4.7]. ORDA a fost conceput ca o platformă de comunicare virtuală și public între OGC-urile din Republica Moldova, existente la acel moment.
Printre principiile de bază a activității ORDA putem enumera: legalitatea, transparența, libera exprimare a opiniei de către toți membri și altele [4.8]. Ca concluzie, putem spune că activitatea OGC-urilor din Republica Moldova se află într-o stare primitivă, în viziunea noastră, motivul fiind fenomenul corupției în sistemul juridic. Iar cifra de dosare intentate, unde acestea au calitate de parte a procesului de judecată adeveresc situația expusă. De aceea pentru situația în cauză, noi propunem:
Implementarea unui sistem unic privind achitarea remunerației către titularii de drepturi;
Actualizarea informației privind ponderea titularilor de drepturi în cadrul OGC-urilor;
Diminuarea fenomenului nedistribuirii remunerației de autor colectate de OGC-uri;
Prezentarea raportului trimestrial privind bilanțul financiar a OGC-urilor.
Capitolul III. Modalitățile juridice privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe – aspecte practice
3.1 Apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe prin intermediul legislației civile
Problematica sistemului juridic în domeniul proprietății intelectuale mereu a fost protecția titularilor de drepturi. Conform literaturii de specialitate, există două căi de apărare a drepturilor de autor și a drepturilor conexe: jurisdicțională și nejurisdicțională. Calea jurisdicțională prezumă soluționarea litigiilor ce țin de încălcare drepturilor de autor și drepturile conexe prin intermediul organelor de stat, în special prin judecată. Metoda dată este și cea mai efectivă. Calea nejurisdicțională prezumă întreprinderea unor acțiuni de sine stătătoare de către cetățeni, sau organizații de protecție a dreptului de autor și drepturilor conexe în vederea asigurării unei protecții adecvate obiectelor protejate, fără a apela la organele jurisdicționale ale statului [2.4, p.87]. Practica juridică arată că litigii care au ca obiect încălcarea dreptului de autor ajung pînă la instanța de judecată, cota procentuală a acestora fiind foarte mică. Există și situații cînd litigiu nu ajunge pînă la instanța, ci se rezolvă pe cale amiabilă de către părți [2.19, p.365].
Legislația Republicii Moldova prevede faptul că violarea dreptului de autor și/sau a drepturilor conexe este pasibilă de pedeapsă, și asupra persoanei culpabile se va aplica răspunderea civilă, penală sau administrativă. Problematica ocrotirii drepturilor constă și în modalitățile inovative a infractorilor privind violarea drepturilor, printre care putem enumera pirateria, contrafacerea și altele. Încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe atinge nu numai titulari, în ceea ce privește calitatea lui de autor, ci și dreptul confințit în legea fundamentală. Așadar, încălcarea dreptului de autor și drepturilor conexe nu se rezumă doar la factorul criminologic al fenomenului de piraterie, dar comportă și un grav pericol social, caracterizat prin următoarele consecințe dăunătoare:
Încălcarea drepturilor constituționale ale autorilor operelor de artă, literatură sau știință;
Încălcarea drepturilor titularilor de drepturi care au achitat remunerația de autor și, prin urmare, nu pot acoperi cheltuielile investite în producția audiovizuală, muzicală și soft;
Cauzarea unor pierderi considerabile bugetului național, prin neachitarea impozitelor aplicate la comercializarea suporturilor materiale [2.4, p.86-87].
Printre actele normative de bază, care prevăd normele care servesc pentru protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe, direct, cât și indirect putem evidenția: Legea RM nr.139/2010 cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe, Codul Civil al RM, Codul Penal al RM și Codul Contravențional al RM. În conformitate cu art.63 a Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe, persoanele specificate în art.55, alin.(2) pot solicita instanțelor de judecată sau altor organe competente recunoașterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora și repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri [1.10, art.63, alin.(1)]. Pe lîngă acestea, la stabilirea despăgubirii se va lua în considerație necesitatea:
Restabilirii situației existente pînă la violarea dreptului și a încetării acțiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
Recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
Perceperii profitului obținut ilegal de persoana care a violat drepturile;
Achitării unei compensații de la 500 pînă la 500000 lei pentru dreptul încălcat [1.10, art.63, alin.(2)].
Prima modalitate de despăgubire a titularior de dreptul de autor și drepturi conexe este recunoașterea drepturilor lor. Recunoașterea drepturilor autorilor se referă în special la drepturile nepatrimoniale ( morale ), care prin intermediul mass-media, pot fi restabilite. Așadar autorul sau titularul de drepturi poate cere publicarea în presă sau anunțarea într-un alt mod despre restabilirea dreptului violat [2.4, p.88]. În opinia noastră, este cea mai efectivă metodă privind restabilirea în drepturi a autorului sau altui titular de drept, din cauza simplicității procedurii. Însă, în opinia lui D.Chiroșca, cea mai simplă și cea mai frecventă modalitate de apărare a drepturilor de autor în Republica Moldova reprezintă achitarea unei compensații în mărime stabilită între 500 și 500000 de lei în locul recuperării pierderilor sau perceperii venitului. Cuantumul este stabilit de instanța de judecată în urma cerințelor stipulate de titular [2.4, p.88].
Dar, în situația în care titularul de drepturi nu dorește recuperarea pierderilor ca modalitate de apărare, acesta poate cere perceperea venitului realizat de persoana care a violat drepturile și, prin urmare, titularul trebuie să prezinte dovada documentară despre mărimea venitului realizat de infractor [2.4, p.88]. Astfel încât activitatea desfășurată de persoana culpabilă este ilegală, se pune întrebarea a prezentării unei documentații veridice în ceea ce privește veniturile cuvenite infractorului. Pentru asigurarea inalienabilității profitului obținut, infractor iscusit va înstrăina documentația cu privire la venituri. De aceea, pentru analiza obiectivă a pagubelor aduse și pentru o despăgubire echitabilă, este important în viziunea noastră o cercetare aprofundată a tuturor verigi, prin intermediul cărora se înfăptuia infracțiunea. Printre alte modalități putem evidenția restabilirea situației existente până la violarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe. Restabilirea poate avea loc prin intermediul distrugerii producției contrafăcute, care se realizează prin aplicarea de interdicții la comercializare sau publicitatea produsului realizat cu încălcarea drepturilor [2.4, p.88]. În ceea ce privește recuperarea pierderilor, printre care e și câștigul nerealizat, menționăm că aceste acțiuni se referă în special la repararea intereselor patrimoniale. Deci titularul căruia i-au fost violate drepturile trebuie să prezinte dovadă că, în rezultatul violării drepturilor sale, i-au fost cauzate pagube ce pot fi puse în evidență prin câștigul nerealizat [2.4, p.88].
Așadar, în ceea ce privește metode de despăgubire prin intermediul prevederilor Legii RM cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe, concluzionăm că cea mai efectivă metodă rămîne recunoașterea dreptului de autor sau a drepturilor conexe. Poziția noastră este argumentată prin faptul că prin intermediul metodei date, se restabilesc drepturile nepatrimoniale, precum sunt dreptul la nume sau la paternitate. Drepturile morale le considerăm ca fiind mai principale, astfel încât pentru un autor al unei opere important prezintă faptul demostrării provenienței operei ca fiind rezultatul activității intelectuale ale acestuia. De asemena prin intermediul recunoașterii dreptului se înlătură stareae de incertitudine în relațiile dintre persoane, crearea condițiilor necesare pentru realizarea și evitarea acțiunilor din partea persoanelor terțe, care atentează la realizarea lui firească [4.1].
Printre alte modalități de apărare a dreptului de autor și a drepturilor conexe, putem evidenția legislația civilă. Conform L.Cătuna, dreptul de autor reprezintă partea integrantă a dreptului civil, și suntem de acord cu ideia dată. Printre argumente pro putem evidenția faptul că relațiile sociale reglementate de ramura dreptului de autor constau nu numai cu valențe morale, ci și exprimabile în bani, au caracter pecuniar, sunt generatoare de drepturi patrimoniale [2.2, p.10]. Printe scopurile de bază a legiuitorului putem identifica tendința reglementării tuturor aspectelor privind relații din domeniul dreptului de autor și conexe.
Dar legile speciale deseori nu prevăd toate aspecte a raporturilor generatore de drepturi de autor sau conexe, precum este Legea 139/2010 a RM privind dreptul de autor și drepturile conexe. În astfel de situații legiutorul se va baza pe prevederile și principiile a dreptului civil, deoarece cum am menționat anterior, dreptul de autor și drepturile conexe fac parte din dreptul civil [2.2, p.10]. Așadar art.10 a Codului Civil al RM denotă faptul că apărarea a drepturilor civile se face pe calea judiciară [1.3, art.10]. În ceea ce privește metodele de apărare a drepturilor civile, pe acestea le putem depista nemijlocit în art.11 a Codului Civil al RM:
Recunoașterea dreptului;
Restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și suprimarea acțiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
Recunoașterea nulității actului juridic;
Declararea nulității actului emis de o autoritate publică;
Impunerea la executarea obligației în natură;
Autoapărarea;
Repararea prejudiciilor;
Încasarea clauzei penale;
Repararea prejudiciului moral;
Desființarea sau modificare raportului juridic;
Neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
Alte căi prevăzute de lege [1.3, art.11].
În ceea ce privește apărarea drepturilor civile pe cale administrativă, aceasta se face doar în situații prevăzute de legislație, iar hotărîrea administrativă poate fi atacată în instanța de judecată. Utilizarea de către persoane terțe a rezultatelor activității intelectuale și a mijloacelor de individualizare, care prezintă obiectul dreptului exclusiv , poate avea loc doar cu acordul autorului originar [2.20, p.78]. Codul Civil al RM și Legea nr.139/2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe accentuează faptul că raportul dintre autor și persoane terțe se naște în baza unui contract. Ca consecință a nerespectării prevederilor contractului, exercitării necorespunzătoare sau neexecutarea obligațiilor contractuale se prezumă răspunderea pentru acțiunile date. Recunoșterea dreptului în cadrul dreptului de autor sau a drepturilor conexe este prevăzută și de Legea 139/2010. Necesitatea aplicării metodei respective apare în situația cînd dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau există pericolul real de a fi exercitate asemenea acțiuni. După cum am menționat anterior recunoașterea dreptului ca metodă de apărare a drepturilor civile se face pe cale judiciară. Cerința reclamantului de a recunoaște dreptul este adresată instanței de judecată, care oficial confirmă existența sau lipsa dreptului contestat de reclamant [4.1]. Restabilirea situației existente anterior încălcării dreptului reprezintă o metodă aparte de apărare a dreptului. Esența metodei date constă în posibilitatea titularului dreptului de a înlătura acțiunile care încalcă dreptul sau care creează pericolul încălcării lui [4.1]. O altă metodă prevăzută de legsilația RM este impunerea la executarea obligației în natură. Obligația poate consta în acțiunea de a da, a face sau a nu face. Obligarea debitorului la executarea prestației în natură are ca scop protejarea intereselor creditorului, care este îndreptățit să ceară anume acea prestație la care s-a obligat debitorul, indiferent de faptul dacă ultimul susține că valoarea prestației propuse este mai mare decît cea datorată [4.1]. Repararea prejudiciului moral este acea metodă a dreptului civil care constă în obligarea persoanei care a cauzat suferințe fizice sau psihice la plata unei compensații bănești unei alte persoane. În viziunea noastră, suferințe fizice sau psihice în cadrul legislației civile sunt diferite după sens cu drepturile morale ale autorului, care sunt niște lucruri de facto. Adică autorul a creat o operă literară, deci el posedă de toate drepturile morale precum dreptul la nume sau paternitate. Moralitatea în sensul dat denotă doar imaterialitatea lucrurilor. Așadar putem concluziona că legislația civilă prevede un ansamblu larg de modalități pentru apărarea drepturilor civile, din care fac parte dreptul de autor și drepturile conexe. Aplicarea normelor civile privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe poate fi monitorizată pe web-site-ul AGEPI-ului. Pentru a însuși mecanismul aplicării metodelor de apărare a drepturilor de autor și drepturilor conexe, să analizăm următorul caz practic. La baza litigiului stă situația încălcării dreptului de autor și repararea prejudiciul.
În cazul Nr. 2a-4153/14 din 03.02.2015 condus de Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău, calitate de apelant o avea Turuta Eugen și intimat a fost internet magazin eBook.de NET GmbH. AGEPI în situația dată avea calitate de interveninent accesoriu, adică constata veridicitatea unor informații, în ceea ce ține proveniența operelor contrafăcute. Reclamantul Turuta Eugeniu s-a adresat în instanța de judecată împotriva Internet magazinului eBook.de Net GmBH, privind încălcarea dreptului de autor, confiscarea și distrugerea operelor contrafăcute, precum și încasarea taxelor forfetare [4.9]. În calitate de argument din partea reclamantului, acesta a confirmat că este autorul a mai multor cărți din domeniul informării despre componentele electronice semiconductoare denumirea cărora a fost stipulată în dosar, și anume:
„Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги", М, ДМК – Пресс 2002;
„Усилители мощности низкой частоты – интегральные микросхемы", М, ДМК – Пресс 2005;
„3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги", М, ДМК – Пресс 2005;
”Микросхемы усилителей мощности", М, ДМК – Пресс 2009;
„Предварительные усилители низкой частоты. Регуляторы громкости и тембра. Усилители индикации", М, ДМК – Пресс 2010 [4.9].
Cărțile sus menționate au fost publicate și puse la vînzare de către editura ДМК – Пресс din Rusia. În anul 2008 contractul în baza căruia avea loc vînzarea și publicarea cărților enumerate, încheiat între reclamant și editura nominalizată a expirat. De aceea, la moment expirării contractului, unicul titular de drepturi patrimoniale a fost Turuta Eugeniu [4.9]. Internet magazinul care se află în calitate de pîrît, a amplasat pe website-ul său cărțile enumerate anterior. Însă d-mnul Turuta a menționat că editura Let Me Print, sub numele cărora se vindeau cărțile nu îi este cunoscută. Mai mult ca atît, reclamantul a confirmat că nu a încheiat cu editura respectivă contractul cu privire la dreptul publicării cărților. Așadar s-a prezumat că cărțile au fost contrafăcute [4.9]. Instanța de fond a respins cerințele înaintate de reclamant cu privire la încasarea a 54675 de euro sub formă de taxe forfetare, sechestrarea, confiscara și distrugerea din gestiunea Internet magazinului a tuturor exemplarelor contrafăcute ale cărților. Argumentul respingerii a fost lipsa temeiurilor a acțiunilor înaintate de reclamant. În urma aprecierii lucrului instanței de fond, Colegiul a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 08.08.2014 în pricina civilă la cererea înaintată de către reclamant Turuta Eugeniu. De asemenea, Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău a admis pretențiile înaintate de către reclamant privind încasarea taxelor forfetare, sechestrarea, confiscara și distrugerea din gestiunea internet magazinului a tuturor exemplarelor de cărți contrafăcute [4.9].
Așadar, printre modalitățile de apărare a drepturilor civile, au fost aplicate repararea prejudiciului prin intermediul perceperii profitului obținut pe cale ilegală de la persoana care a violat dreptul de autor. În viziunea noastră, acțiunile instanței de fond nu au avut temei legal pentru respingerea cerințelor înaintate de reclamant. Iar argumentele privind apărarea intereselor pîrîtului în Curtea de Apel, înaintate de avocatul acestuia, nu au avut temei juridic. Practica judiciară arată că cel mai mare număr de litigii civile au ca obiect încasarea remunerației de autor. Unele dintre acestea pot fi identificate pe website-ul a AGEPI-ului.
3.2 Protecția juridico-penală privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe
Încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe deseori preia niște proporții mari. În cazul dat infractorii vor pasibili de răspundere penală. Conform literaturii de specialitate, răspunderea penală reprezintă cea mai eficientă cale în lupta contra infracțiunilor care prejudiciază titularii dreptului de autor și a drepturilor conexe, ca exemplu pirateria. Aspectul privind sancționarea penală în sistemul național, Republica Moldova a fost introdus după aderarea la Organizația Mondială a Comerțului în cadrul căreia a avut loc semnarea Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (Acordul TRIPS) [2.4, p.91].
Acordul dat, prin intermediul art.61 prevede obligativitatea instituirii răspunderii penale pentru încălcarea proprietății intelectuale pentru toate statele membre ale OMC. Pentru combaterea pirateriei Acordul TRIPS cere statelor semnatare aplicarea unei pedepse severe care include privațiunea de libertate sau amenzi de proporții mari [2.4, p.96]. În Republica Moldova, actul legislativ care cuprinde normele privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe este Codul Penal al RM. Așadar, conform art.1851 , alin.(1), se pedepsește cu o amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unități cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani infracțiunea săvîrșită în proporții mari, prin:
Reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității intelectuale în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei și științei, în scopul comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum și stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menționate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe în scopul obținerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
Închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziția terților cu titlu gratuit sau oneros, precum și depozitarea în scopurile menționate sau altă valorificare a exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod și sub orice formă, fără marcaj de control și fără a deține, în momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
Comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la emisiunile organizațiilor de difuziune ce comunică condiționat prin eter, cablu, satelit în regim interactiv, inclusiv prin Internet;
Indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informații false despre apartenența și limitele exercitării dreptului de autor și a drepturilor conexe, precum și a unei alte informații care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
Aplicarea necoresăunzătoare a marcajelor de control, altele decît cele pentru suporturile materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de operă ori de fonograme valorificate fără consimțămîntul titularului de drepturi;
Modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor și semnelor de protecție a dreptului de autor și a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informației privind administrarea dreptului de autor și a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecție a dreptului de autor și a drepturilor conexe;
Însușirea paternității ori constrîngerea la copaternitate [4.10].
Art. 1851 , alin(2) indică expres că pentru acțiuni privind marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporții mari sunt pasibile de pedeapsă penală sub formă de amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 6000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani [1.7, art.1851, alin.(2)]. Conform alin.(3), în cazul săvîrșirii acțiunilor prevăzute în alin.(1) și alin.(2) cu aplicarea uneia din următoarele circumstanțe agravante:
De două sau mai multe persoane;
De un grup criminal organizat sau de o organizație criminală;
Prin constrângere fizică sau psihică;
În proporții deosebit de mari
este prevăzută sancțiunea sub formă de amendă în mărime de la 4000 la 5000 de unități convenționale sau cu închisoarea de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 8000 la 10000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice [1.7, art.1851, alin.(3)].
Pentru o înțelegere corectă a infracțiunii și delimitarea acesteia de alte infracțiuni similare, vom aplica analiza juridico-penală a infracțiunii prevăzute de art.1851. Conform literaturii de specialitate, este cunoscut faptul că componența unei infracțiuni este formată din patru elemente cheie: obiect, latura obiectivă, subiect, latura subiectivă. Obiectul infracțiunii în situația dată este compus din obiectul material și obiectul generic. În cazul obiectului juridic generic, susținem ideia propusă de M.Dincă unde acesta reprezintă ” sistemul de relații soaciale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu respectarea drepturilor politice, de muncă și a altor drepturi constituționale ale cetățeanului ” [4.10]. În ceea ce privește obiectul material, acesta este constituit din opere, fonogramele, marcajele de control și altele. De asemenea în situația prezenței circumstanțelor agravante precum ar fi constrîngerea fizică sau psihică a persoanei, corpului vătămat îi poate fi atribuit calitatea de obiect material al infracțiunii [4.10].
Latura obiectivă a infracțiunii reprezintă acelea acțiuni sau inacțiuni care în consecință prejudiciază o valoarea socială ocrotită de legea penală. În cazul art. 1851 , latura obiectivă se poate desfășura prin mai multe modalități: însușirea paternității, constrîngere la copaternitate, precum acțiunile care nu sunt însoțite de acordul titularului de drepturi (reproducerea, închirierea, comercializarea operelor și altele). Privind subiectul infracțiunii, C.Romițan menționează că subiect activ al infracțiunii de încîlcare a dreptului de autor și a drepturilor conexe poate fi orice persoană fizică sau persoană juridică care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a răspunde penal, iar participația penală în cazul acestei infracțiuni poate să se manifeste sub toate formele sale [4.10]. În viziunea noastră, ca să nu comitem greșeli în privința depistării subiectului infracțiunii prevăzute de art. 1851 , Codul Penal prevede expres în art.21, alin.(1) că ” sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvîrșirii infracțiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani ” [1.7, art.21, alin.(1)]. Ultimul aspect al componenței infracțiunii date este latura subiectivă. În viziunea noastră, infracțiunea privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe se poate manifesta doar sub intenția directă. Motivele privind înfăptuirea infracțiunii pot fi diferite, dar în cel mai des caz această constă în interesul material [4.10].
În Republica Moldova ultimu timp tot mai des este întilnit fenomenul privind încălcarea dreptului de autor și conexe, îndeosebi în domeniul IT. Așadar pentru constatarea încălcărilor, justiția apelează la expertiză legală, care va stabili prezența pe suporturile materiale ( hard-disc, compact-disc, DVD-disc) supuse analizei, a obiectelor protejate de drept de autor sau drepturile conexe, folosite fără permisiunea titularului de drepturi. În domeniul dreptului de autor și drepturilor conexe atribuția dată îi revine Secției de expertiză și înregistrare a operelor de artă și literatură din cadrul Departamentului Drept de Autor și Drepturi Conexe a AGEPI-ului. Scopul principal al efectuării expertizelor, conform literaturii de specialitate, constă în combaterea pirateriei și depistarea încălcărilor privind dreptul de autor și conexe [2.4, p.167]. Ca exemplu de aplicabilitate practică a expertizei din cadrul unei cauze penale, vom examina sentința pronunțată de Judecătoria Fălești din 16.04.2014. În cadrul sentinței propuse, inculpatul X a fost acuzat de săvîrșirea infracțiunei prevăzute în art.1851 , alin.(1), lit.(b), Cod Penal al Republicii Moldova.
La data de 29 .05.2013, în cadrul efectuării controlului la SRL ”xxx” care presta servicii de Internet, s-a stabilit că inculpatul X, avînd statut de administrator al SRL-ului dat, urmărind scopul de profit, în vederea obținerii veniturilor din valorificarea operelor drepturilor conexe în cadrul desfășurării activității de întreprinzător, a depozitat și utilizat în scopul comercializării, oferirii spre comercializare, stocării cu titlu oneros, fără marcaj de control și fără a deține, în momentul controlului contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi [4.11]. Operele date au fost imprimate pe 7 hard discuri, iar valoarea prejudiciilor materiale cauzate titularilor de drepturi valora în mărime de 69400 de lei moldovenești, dintre care 3312 dolari SUA sau echivalentul lor de 41400 de lei moldovenești revinea lui Microsoft Corporation, lui SRL ” Creati-Lab ” i s-a atribuit 4000 de lei moldovenești, iar altei persoane juridice îi revenea 24000 de lei, conform cursului oficial al Băncii Naționale din Moldova din 29.05.2013 [4.11]. Așadar datele enunțate anterior au fost confirmate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.1133 a Secției Înregistrare și Expertiză a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Pe parcursul ședinței de judecată, în calitate de probă au fost folosite și declaraiile martorilor. În sfîrșit, instanța l-a recunoscut pe inculpatul X vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 1851 , alin.(1), lit.(b) a Codului Penal al RM și în baza acestui articol i s-a aplicat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 ore [4.11].
În urma celor expuse, am confirmat faptul că cea mai eficientă metodă privind combaterea fenomenului de violare a dreptului de autor și drepturile conexe în viziunea noastră, rămîne prevederile legii penale. Prin intermediul severității pedepselor prevăzute, răspunderea penală reprezintă o barieră sigură pentru stoparea și diminuarea infracțiunilor privind dreptul de autor și drepturile conexe.
3.3 Răspunderea contravențională în cazul încălcării dreptului de autor și a drepturilor conexe
Momentul cheie în constatarea infracțiunii privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe reprezintă condiția de învinuire cerută de lege – săvîrșirea acțiunii în proporții mari. În caz contrar, acțiunea se va califica ca o contravenție, conform art.96 a Codului Contravențional al RM. Așadar, în opinia noastră, în cazul în care profitul sau bilanțul activului în urma săvîrșirii acțiunii de încălcare a dreptului de autor și/sau a drepturilor conexe este mai mare de 2500 unități convenționale (50000 de lei), această se va califica ca infracțiune în conformitate cu art.1851 a Codului Penal al RM, iar în caz contrar, ca contravenție conform art.96 a Codului Contravențional al RM. În urma analizei comparative a normei juridice penale și cele contravenționale cu privire la încălcarea , am tras concluzie că notă distinctă între alin.(1) a art.96 a Codului Contravențional al RM și art.1851 a Codului Penal al RM constă în condiția normativă privind proporția mare a încălcării dreptului de autor și a drepturilor conexe. În aceeași ordine de idei, diferența între prevederile legii penale și contravenționale constă în sancțiunea prevăzută de acestea. Față de codul penal, codul contravențional prevede sancțiune mai puțin aspră pentru săvîrșirea acțiunilor prevăzute de art.96, alin.(1). Prin urmare, sancțiunea pentru săvîșirea acțiunilor prevăzute de art.96, alin.(1) a Codului Contravențional al RM este amenda de la 80 la 100 de unități convenționale pentru persoane fizice și în cazul persoanelor cu funcție de răspundere cu amenda de la 200 la 250 unități convenționale [1.5, art.96, alin.(1)]. În rest, latura obiectivă prevăzută de alin.(1) în ambele coduri este identică. Alin.(2) din art.96 denotă că acțiunea de falsificare, producere, distrugere, utilizare, depozitare, transportare sau comercializarea ilicită a marcajelor de control se sancționează cu amenda de la 100 la 120 de unități convenționale aplicată persoanei fizice sau cu amenda de la 250 la 300 de unități convenționale pentru persoane cu funcția de răspundere [1.5, art.96, alin.(2)].
În conformitatea cu alin.(3) a art.96 a Codului Contravențional al RM, se sancționează cu amendă de la 120 la 150 de unități convenționale persoana fizică sau cu amenda de la 300 la 350 de unități convenționale în cazul persoanei cu funcția de răspundere în cazul săvîrșirii actului de distrugere din neglijență a originalului operei științifice, literare, de artă plastică, de sculptură, de arhitectură, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului fonogramei sau al operei audiovizuale [1.5, art.96, alin.(3)]. Privind armonizarea normelor legale, prevederile normei contravenționale și penale în contextul marcajelor de control ca obiect material, conform lui M.Dincă, trebuie să prevadă următorul conținut normativ: producerea, marcarea, importarea, exportarea, transportarea, depozitarea, comercializarea, distrugerea, falsificarea marcajelor de control [4.10]. Cum arată practica juridică, fixarea cuantumului sancțiunii depinde în mod direct de prejudiciu adus titularului de drepturi. Pentru o bună înțelegere a aplicării sancțiunilor contravenționale, vom analiza o decizie asupra cazului cu privire la contravenție. Așadar, la data de 25 iunie anului 2009, cet. Ala Roman, în sala de calculatoare ce aparținea ei, valorifica ilegal prin reproducere, comunicare în public exemplare de opere, jocuri și programe pentru calculator fără a dispune de documentele de provenineță [4.12]. În urma celor expuse, Comisarul CPR Dondușeni a constatat că contravenientul a comis contravenția prevăzută de art.96, alin.(1) al Codului Contravențional al RM. Ca urmare, în conformitate cu art.400 al Codului Contravențional al RM, care prevede că examinarea cazului de încălcare a dreptului de autor și a drepturilor conexe se face de către poliție, s-a aplicat o amendă față de contravenient în mărime de 70 unități convenționale, ceea ce constituie 1400 de lei moldovenești.
Contrar prevederilor legale, asupra contravenientului i s-a aplicat o sancțiune, cuantumul căruia a fost sub limita indicată pentru art.96, alin.(1), limita minimă fiind de 80 de unități convenționale. În opinia noastră, înăsprirea sancțiunii în situația, pe lîngă caracter educativ, purta și caracter preventiv pentru cazurile ulterioare. În opinia noastră, ca o metodă privind promovarea apărării dreptului de autor și a drepturilor conexe reprezintă prin intermediul legislației contravenționale ar fi majorarea cuantumului limită, în special cel maxim. Ca consecință, reforma dată, pe lîngă faptul că va contribui la diminuarea încălcărilor privind dreptul de autor și drepturile conexe, ea va servi la combaterea fenomenului de contrafacere și piraterie, atât în interiorul țării, cât și după hotarele Republicii Moldova.
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
În urma cercetării materialului didactic, am tras concluzii în privința progresului legislației Republicii Moldova și internaționale privind apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe. Așadar, am stabilit faptul că cadrul jurdic național corespunde prevederilor legislației internaționale, aflându-se în concordanță cu normele internaționale, și în special – Uniunii Europene. Legiuitorul moldav dispune de o gamă largă de acte legislative naționale care conțin norme privind reglementarea unor aspecte a apariției, modificării sau stingerii dreptului de autor sau a drepturilor conexe. Legea fundamentală o reprezintă Legea nr.139/2010 a Republicii Moldova cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe. Considerăm legea ca una reușită, fiindcă ea prevede aspecte esențiale în ceea ce privește exercitarea drepului de autor și a dreptului de autor și a drepturilor conexe. Printre elemente de bază a legii sunt aspectul privind limitele exercitării dreptului de autor și a drepturilor conexe, remunerația titularilor de drepturi, despăgubirile, lista operelor protejate și scutite de protecția juridică, și altele.
În teza propusă, poziția centrală reprezintă protecția, apărarea, ocrotirea titularilor de dreptul de autor sau a drepturilor conexe. Pirateria și contrafacerea – infracțiuni de amploare în Republica Moldova. Considerăm că infracțiunea, indiferent de gravitatea ei trebuie să fie prevenită și stopată în starea ”embrionară”. Potrivit informației studiate, printre cauze care promovează fenomenul criminal privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe în Republica Moldova sunt: indiferența populației cu privire la respectarea drepturilor indicate, sancțiuni ineficiente privind încălcarea drepturilor, inovațiile privind metodele noi de violarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, și altele. În ceea ce privește recomandări, dorim să menționăm faptul că Agenția de Stat pentru Proprietatea intelectuală nu dispune de competențe în acțiune cu privire la asigurarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, funcțiile date revenind autorităților specializate. De aceea propunem promovarea atribuțiilor AGEPI prin intermediul modificărilor legislative, în special, a Legii cu privire la AGEPI.
Din păcate, de beneficiile progresului tehnologic pot beneficia nu doar persoanele care creează sau utilizează cu buna-credință operele protejate, ci și persoanele care intenționat încalcă dreptul de autor și/sau drepturile conexe, aducând daune de proporții titularilor de drepturi. Domeniul tehnologiilor informaționale în Republica Moldova la moment rămîne cel mai neprotejat domeniu privind încălcarea dreptului de autor și conexe. De aceea propunem implementarea metodelor inovative pentru apărarea titularilor de drepturi contra descărcărilor neautorizate a operelor protejate, vizionării sau audierii on-line a operelor audiovizuale și altele. Așadar o ieșire din situație ar fi comercializarea și implementearea unor programe speciale autentice, scopul cărora constă în stoparea treaficului internet în situația în care are loc o descărcare neautorizată, dăunând titularului de drepturi. În cazul vizionărilor on-line, dorim să menționăm faptul că în ultima perioadă de timp, majoritatea paginilor web specializate în domeniul dat au fost nevoite să înceteze activitatea sa parțial sau total. Dar unele au putut să se adapteze și la noile condiții prevăzute de lege. Remunerația titularilor de drepturi prezintă momentul cheie în ceea ce privește prejudiciul adus. Așadar, unele web resurse au introdus serviciul contra cost privind vizionarea sau descărcarea operelor audiovizuale sau a operelor muzicale. Printre metode date propunem sistematizarea și monitorizarea generală a paginilor web care prestează servicii precum descărcarea, vizionarea sau publicarea a operelor protejate. În viziunea noastră, un rol important de asemenea joacă educarea societății în ceea ce privește cunoașterea riscurilor privind săvîrșirea acțiunilor ilegale din domeniu, a pagubelor aduse din încălcările date și influența acestora asupra economiei țării.
Printre metode active putem accentua promovarea trainingurilor care au drept scop perfecționarea profesională a angajaților autorităților care dețin atribuții privind ocrotirea proprietății intelectuale în RM. De asemenea nu printre ultimele, în educarea societății trebuie să evidențiem onorarea efortului depus de către titulari de drepturi pentru crearea unei opere, autorilor, compozitorilor, regizorilor etc. Avertizarea societății prin intermediul diferitor metode precum este publicitatea video, sau prin mijlocirea posturilor radio, în viziunea noastră prezintă un mijloc eficient în ceea ce privește educare societății cu scopul combaterii fenomenului de piraterie și contrafacere. În ceea ce privește recomandări lege ferenda, propunem sincronizarea dispozițiilor normelor prevăzute de codul penal și contravențional privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe. Diferența trebuie să se refere doar la proporția prejudiciului adus de acțiunile date.
Ponderea pirateriei și contrafacerii operelor protejate poate fi micșorată și chiar anihilată doar prin implicarea comunității și colaborării active a autorităților publice și centrale. Dorim să evidențiem faptul că cea mai efectivă măsură privind încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe este răspunderea penală. Aceasta, în viziunea noatră se datorează severității pedepselor prevăzute de legea penală. Așadar considerăm necesar modificarea și conformarea prevederilor legii penale și altor măsuri prevăzute de legislație, în ceea ce privește sancțiune. Înăsprirea sancțiunilor contravenționale și civile ar fi o măsură eficientă care ar contribui la combaterea fenomenului de contrafacere, piraterie sai plagiat. Pentru a înțelege cum să luptăm cu infracțiune, trebuie să înțelegem care sunt factorii care provoacă pe oamenii la întomirea acestor acțiuni ilegale. Prețul mic al mărfurilor contrafăcute reprezintă cel mai periculos factor, dând un imbold oamenilor să achiziționeze obiectele contrafăcute, necunoscând riscurile. Atitudinea zvânturată a societății în ceea ce privește folosirea obiectelor contrafăcute reprezintă un alt factor care amplifică în mod indirect fenomenul contrafacerii. În această ordine de idei, folosirea produselor contrafăcute, pe lîngă faptul că aduce atingere titularilor de drepturi sub aspect patrimonial, acestea prezintă pericol pentru sănătatea și viața omului. Drept exemplu ne pot servi medicamente contrafăcute, care sunt importate în Republica Moldova din țările cu un risc sporit de neîncredere, precum India, China, Ucraina și altele. Datorită mecanismelor și proceselor inovative de contrafacere, produse contrafăcute primesc un aspect ireproșabil, atractiv, în comparație cu mărfurile autentice. În astfel de cazuri, rolul și importanța Serviciului Vamal în privința ocrotirii dreptului de autor și a drepturilor conexe este de neapreciat.
Prin intermediul diferitor utilaje speciale, precum aparatul roentgen prentru depistarea produselor contrafăcute, ascunse în cele mai dese cazuri în autoturisme, în locuri nedestinate pentru această sau a animalelor cu capacități olfactive ridicate, antrenate pentru depistarea produselor dăunătoare vieții și sănătății precum sunt medicamente contrafăcute, organele vamale își exercită atribuțiile. Antrenarea viitorilor specialiști și a altor persoane din domeniu ocrotirii proprietății intelectuale din diferite insituții în viziunea noastră reprezintă o modalitate eficientă de combatere a încălcărilor dreptului de autor și conexe. Din cauza unui număr extrem de mare a agenților economici care propun o gamă largă de produse, considerăm necesar completarea sistematică a bazelor de date privind obiecte care sunt sub protecția juridică privind dreptul de autor și conexe.
În sfârșit dorim să menționăm faptul că indiferent de metode, procese și măsuri întreprinse de autorități pentru apărarea dreptului de autor și combaterea infracțiunilor din domeniu, totul este supus testării cu fenomen trecător – cu timpul. Doar eficiența metodelor privind ocrotirea dreptului de autor și conexe le permite să fiu valabile de-a lungul timpului.
BIBLIOGRAFIA
I. Acte normative
1.1) CONSTITUȚIA REPUBLICII MOLDOVA din 29.07.1994. Publicat: 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 . Data intrării in vigoare : 27.08.1994
1.2) Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova. Cod Nr. 259 din 15.07.2004 Publicat : 30.07.2004 în Monitorul Oficial Nr. 125-129
1.3) Codul Civil al Republicii Moldova. Cod Nr. 1107 din 06.06.2002. Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86
1.4) Codul de Procedură civilă al Republicii Moldova. Cod Nr. 225 din 30.05.2003. Publicat : 21.06.2013 în Monitorul Oficial Nr. 130-134
1.5) Codul Contravențional al Republicii Moldova. COD Nr. 218 din 24.10.2008. Publicat : 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6. Data intrării in vigoare : 31.05.2009
1.6) Codul de Procedură penală a Republicii Moldova. COD Nr. 122 din 14.03.2003. Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110. Data intrării in vigoare : 12.06.2003
1.7) Codul Penal al Republicii Moldova. COD Nr. 985 din 18.04.2002. Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74
1.8) Codul Vamal al Republicii Moldova. COD Nr. 1149 din 20.07.2000. Publicat : 01.01.2007 în Monitorul Oficial Nr. ed.special.
1.9) Codul Audiovizualului al Republicii Moldova. COD Nr. 260 din 27.07.2006. Publicat : 18.08.2006 în Monitorul Oficial Nr. 131-133.
1.10) Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe nr. 139 din 02.07.2010. Publicat : 01.10.2010 în Monitorul Oficial Nr. 191-193. Data intrării in vigoare : 01.01.2011
1.11) Legea cu privire la difuzarea exemplarelor de opere și fonograme nr. 1459 din 14.11.2002 Publicat : 31.01.2003 în Monitorul Oficial Nr. 11-13
1.12) Legea cu privire la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr.114 din 03.07.2014. Publicat : 26.09.2014 în Monitorul Oficial Nr. 282-289
1.13) Hotărîrea Guvernului nr. 641 din 12.07.2001 despre tarifele minime ale remunerației de autor. Publicat : 20.07.2001 în Monitorul Oficial Nr. 81-83
1.14)Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației despre dreptul de autor și drepturile conexe, nr.32 din 09.11.1998.
1.15) Legea României nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe din 14/03/1996. Monitor Oficial. nr. 60/26 martie 1996.
1.16) Conventia de la Berna cu privire la protectia operelor literare si artistice din 09.09.1886. Republica Moldova a aderat prin Hot. Parl. nr.511-XIII din 22.06.95 Publicat : 20.07.1995 în Monitorul Oficial Nr. 040
1.17) Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (Acordul TRIPS), încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994.
1.18) Convenția internațională de la Roma pentru protecția drepturilor interpreților, ale producătorilor de fonograme și ale organizațiilor de difuziune din 26 octombrie 1961. RM a aderat prin Hot. Parl. nr.510-XIII din 22.06.95, Publicat : 20.07.1995 în Monitorul Oficial Nr. 040
1.19) Directiva Consiliului nr. 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor dispoziții referitoare la dreptul de autor si drepturile conexe aplicabile difuzarii de programe prin satelit si retransmisiei prin cablu.
1.20) Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suita in beneficul autorului unei opere de arta originala.
1.21) Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala.
1.22) Directiva Parlamentului European si a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protectia juridica a bazelor de date.
1.23) Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator.
1.24) Declarația Universală a drepturilor omului. Republica Moldova a aderat prin Hot. Parl. nr.217-XII din 28.07.90. Modificat HP 13-XII din 31.03.94, MO – 4/30.04.94; în vigoare 31.03.94.
II. Monografii, manuale, broșuri
2.1) CĂTUNA DĂNILĂ L. Dreptul de Autor. București: ALL Beck, 2005. ISBN 973-655-624-7
2.2) CĂTUNA L. Drept Civil: proprietatea intelectuală. București: C.H.Beck, 2013. ISBN 978-606-18-0150-3
2.3) CHIROȘCA D. Conținutul și natura juridică a dreptului subiectiv de autor: monografie. Chișinau, AGEPI, 2007. 190 pag. ISBN 978-9975-911-06-1
2.4) CHIROȘCA D., ROJNEVSCHI M. Probleme actuale ale protecției dreptului de autor și a drepturilor conexe în Republica Moldova. Chișinău: AGEPI, 2006. 192 p. ISBN 978-9975-911-00-9
2.5) CIRCA A. Protecția drepturilor intelectuale: actualități și perspective. București: Universul Juridic,2013. ISBN 978-606-673-041-9
2.6) DEMERJI Ilie, ANGHELINICI Olesea, DEMERJI Maria. Drept Comunitar European: Curs Universitar/Academia de Studii Economice din Moldova. Chișinău: ASEM, 2006. 265 pag. ISBN 978-9975-75-055-4
2.7) OLTEANU G. Dreptul Proprietății Intelectuale. București: C.H.Beck, 2007 ISBN 978-973-115-159-5
2.8) ROȘ Viorel, SPINEANU-MATEI Octavia, DRAGOȘ Bogdan. Dreptul de autor și drepturile conexe: tratat . București: ALL Beck, 2005. ISBN 973-655-571-2
2.9) ȚÎGANAȘ Ion, BELEI Olga. Culegere de acte normative în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe/ Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova. Chișinău: AGEPI, 2012. 268 pag. ISBN 978-9975-911-71-9
2.10) Dreptul de autor și drepturile conexe: Manual/Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Coordonator de proiect: Liliana Vieru. Chișinău: Cartier, 2012. 256 pag. ISBN 978-9975-79-801-3
2.11) Raportul național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova,2012. AGEPI, 2013. ISBN 978-9975-911-81-8
2.12) Raportul național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova,2014. AGEPI, 2015. ISBN 978-9975-911-93-1
2.13) Legislația și politica în domeniul proprietății intelectuale. Armonizarea legislației Republicii Moldova cu standardele UE. Dr. Eugene Stuart, Edoardo Fano, Linda Scales. Chișinău, Sinectica-Com SRL, 2010. ISBN 978-9975-4099-2-6
2.14) Авторское право: Учеб. Пособие. МАКАГОНОВА Н.В.– М.: Юрид. Лит., 1999. 288 стр. ISBN 5-7260-0932-0
2.15) Ваша интеллектуальная собственность. Л. БОРОХОВИЧ, А. МОНАСТЫРСКАЯ, М.ТРОХОВА. СПб: Питер, 2001. – 416 стр. ISBN 5-318-00215-3
2.16) Интеллектуальная собственность. Проф. Н.М. КОРШУНОВ. – М.: Норма, 2006. 304 стр. ISBN 5-89123-848-9
2.17) Интеллектуальная собственность – мощный иструмент экономического роста. КАМИЛ ИДРИС. ПУБЛИКАЦИЯ ВОИС No. 888. ISBN 92-805-1113-0
2.18) Международная охрана интеллектуальной собственности. МИНКОВ А.М. – СПб: Питер, 2001. – 720 стр. ISBN 5-318-00213-7
2.19) Право интеллектуальной собственности в Российской Федерации: Учебник. – 2-е изд. СЕРГЕЕВ А.П. – М.: ТК Велби, Изд-во Проспект, 2004. – 752 стр. ISBN 5-98032-319-8
2.20) Право: Учебник для вузов / А.И. КОСАРЕВ М.В. МАЛИНКОВИЧ С.Д. ПОКРЕВСКАЯ и др. – 2-е изд. М.: Закон и Право, ЮНИТИ, 1998 – 479 стр. ISBN 5-85171-030-6
III. Articole din ediții periodice (reviste, culegeri de articole etc.)
3.1)BODIUL T, AVTUDOV D. Programul de computer – obiect de ocrotire conform normelor dreptului de autor. Legea și viața, 1999, nr.5. pag.5. ISSN 1810-309X
3.2)DRAGOȘ B. Limitele protecției dreptului de autor în România și Republica Moldova. Revista de drept privat, 2002, nr.2, pag.48. ISSN 1811-1149
3.3)LUPAȘCU L. Dreptul de autor în reglementarea legislației în vigoare. Revista Națională de Drept, 2001, nr.8, pag.67. ISSN 1811-0770
3.4)NIȚU I. Regimul juridic al drepturilor de autor în Republica Moldova și România. Legea și viața, 2009, nr.8, pag.22. ISSN 1810-309X
3.5)VOLCINSCHI V, CHIROȘCA D. Conținutul și natura juridică a drepturilor autorului la paternitate și la nume. Legea și viața, 2007, nr.5, pag.4. ISSN 1810-309X
3.6)VOLCINSCHI V, CHIROȘCA I. Originalitatea operelor de literatură, artă și știință – condiție sine qua non a protejabilității în dreptul de autor. Legea și viața. 2005, nr.8, pag.8. ISSN 1810-309X
IV. Resurse electronice
4.1) Comentariul Codului Civil. [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://gandrabur.net/wp-content/uploads/2013/07/Comentariu%20CC.pdf.
4.2) Aplicarea măsurilor de protecție a obiectelor de proprietate intelectuală la frontieră. [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://www.customs.gov.md/index.php?id=41
4.3) Hotărîrea Comisiei Naționale pentru Proprietatea Intelectuală din 01 aprilie 2013.[citat 3 mai 2015]. Disponibil: http://www.mai.gov.md/sites/default/files/document/attachments/hotarirea_cnpi_2.pdf
4.4) http://www.agepi.gov.md/pdf/law/international/wipo.pdf [citat 3 mai 2015]
4.5) Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI). [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Mondial%C4%83_a_Propriet%C4%83%C8%9Bii_Intelectuale
4.6) Asociația Obștească ”Drepturi de autor și conexe” din Republica Moldova. [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://www.asdac.md/about.php
4.7) AO ”ReproMold” . [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://www.agepi.gov.md/pdf/collective-management/2-3/3_date_despre_ReproMold.pdf
4.8) Oficiul Republican al Dreptului de Autor. [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://orda.md/prezentare-2/
4.9) Dosar Civil: Turuta Eugen vs. eBook.de NET GmbH. [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://agepi.gov.md/pdf/legal_practice/decisions/copyright/2.Hot.dos.Turuta.pdf
4.10) Dincă Mihai, Teză de doctor în drept: Analiza juridico – penală a infracțiunilor privind dreptul de proprietate intelectuală. Chișinău, 2012. [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21494/mihai_dinca_thesis.pdf
4.11) Sentința din 16.04.2014 asupra cauzei penale [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://www.agepi.gov.md/pdf/legal_practice/decisions/copyright/d_penale/Dosar-16-04-2014.pdf
4.12) Decizia cu privire la aplicarea sancțiunii administrative din 16.07.2009 – CPR Dondușeni [citat 3 mai 2015] Disponibil: http://www.agepi.gov.md/pdf/legal_practice/decisions/copyright/d_contraventionale/d_16-07-2009.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Apararea Drepturilor DE Autor Si A Drepturilor Conexe – Aspecte Teoretice Si Practice (ID: 136498)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.