Apa și spațiile ce privesc spre apă sunt resurse foarte importante într-un oraș, fiind, în mod normal, apreciate. Dar tot mai multe orașe pierd… [308840]

[anonimizat], fiind, [anonimizat]. Dar tot mai multe orașe pierd legătura cu apa și ajung să o ignore. Lucrarea urmărește trasarea unei strategii generale care să ajute reconectarea dintre un oraș și apa prin crearea de spații publice sustenabile care să o pună în valoare.

Cuprins

Rezumat

De-a [anonimizat], waterfront-[anonimizat]. [anonimizat], ajungând la concluzia că fiecare proiect de tipul acesta trebuie adaptat la o serie de cerințe și caracteristici specifice. [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat] o [anonimizat] a acesei resurse prin demararea unui proiect de dezvoltare. [anonimizat], [anonimizat].

Dar pentru a [anonimizat] o [anonimizat] – prima, sub forma unei cercetări teoretice și a doua alcătuită din analize ale exemplelor. [anonimizat], din dorința de a obține rezultate cât mai concise

Din capitolul de cercetare se extrage o [anonimizat], [anonimizat], lucru ce nu este posibil fără observarea punerii în practică a acestor noțiuni.

Strategia generală ce rezultă în final are la bază principiul etapizării și este o sinteză a tuturor principiilor teoretice și o aplicare a acestora într-o realitate teoretică deoarece în această etapă a proiectului se dorește găsirea unei rețete care să poată fi aplicată oricărui oraș asemănător celui ipotetic ce a stat la baza întregii lucrări.

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], precum punerea în evidență a apei deoarece este o [anonimizat], în funcție de nevoile și dorințele comunităților.

riverfront, reconectare, [anonimizat], conexiuni

Introducere

Istoria omenirii a fost mereu strâns legată de apă. Majoritatea orașelor au luat naștere în preajma unei surse de apă pentru a [anonimizat] a avea o [anonimizat] a [anonimizat], pentru relaxare. Indiferent de tipul de apă lângă care s-a format- râu, ocean, lac, [anonimizat], identitatea orașului mereu a fost strâns legată de waterfrontul său. Odată cu descoperiri tehnologice, cu dezvoltarea orașelor, cu schimbarea interesului oamenilor referitor la spațiile publice și activitățile în aer liber, waterfronturile au pierdut din importanță, din frumusețe și din legătura cu orașul.

Însă, după decenii de neglijență, ignorare și uitare a început să se producă lent, treptat, dar sigur o schimbare în percepția generală a populației și în special a autorităților asupra apelor din orașele lor, indiferent dacă se aflau marginal sau în centrul orașului, indiferent dacă erau doar mici pârâuri sau oceane. Se poate observa cum apar, la început timid, și apoi cu tot mai mult curaj și dorință de inovație, obiecte arhitecturale, parcuri și promenade, spații publice și o gamă diversificată de funcțiuni în acele locuri ce erau înainte zone industriale, terenuri aride sau centuri verzi neîngrijite. Treptat dar sigur, apa, sub orice formă a ei, devine un avantaj al orașului și o destinație în sine și nu un inconvenient așa cum era percepută în trecut. Atlfel spus, din ipostaza de barieră fizică ce tăia în țesutul urban, râul tinde să devină tot mai mult un conector al spațiilor și, in final, un conector al activităților oamenilor.

Cea mai importantă problemă care a apărut încă de la început în proiectele de regenerare și restructurare ale waterfronturilor este legătura cu orașul, deoarece în majoritatea cazurilor aceasta a fost deteriorată sau a dispărut. De cele mai multe ori malurile apelor erau străbătute de căi de circulație sau ocupate de construcții compacte sau foste terenuri industriale. Altfel spus, nu existau locuri, funcțiuni sau destinații plăcute pentru oameni, cât mai degrabă imagini neatrăgătoare și spații lipsite de siguranță. Dar nevoia reconectării nu se referă neapărat asupra legăturii fizice, între țesut urban și maluri, cât și asupra legăturii morale, a conexiunii între om și apă.

Revitalizarea unui waterfront se poate petrece în multe feluri, prin diferite metode, dar concentrarea în cadrul lucrării va fi asupra revitalizării cu ajutorul oamenilor. Oamenii sunt în același timp beneficiarii și generatorii în crearea sau îmbunătățirea unui spațiu public, precum afirmă și Amanda Burden, [1] oamenii, prin activitățile și mișcarea lor, sunt motorul unui oraș și, implicit generator al spațiilor publice. Devine clar, așadar, că pentru a putea readuce la viață un waterfront trebuie găsite metode de atragere a locuitorilor, de a le oferi destinații și motive de vizită și, prin urmare, de a-i reconecta cu apa.

Se pot observa de-a lungul timpului nenumărate exemple de succes ale orașelor de diferite dimensiuni cu deschideri mai mici sau mai mari la diferite surse de apă. Fiecare din aceste orașe au avut aproape același demers general de proiectare pentru oameni, dar în același timp și-au dezvoltat o rețetă proprie, specifică trăsăturilor și contextului lor.

Prin urmare, scopul principal al prezentei lucrări este găsirea unei astfel de rețete de revitalizare sustenabilă a unui riverfront cu anumite caracteristici și trăsături de bază. Asemenea oricărui proiect, demersul de revitalizare a unui riverfront, indiferent de tipul și caracteristicile sale, necesită o structură generală și stabilirea unor premize. De la bun început trebuie identificate trei elemente importante ale proiectului – problema care a declanșat nevoia acestuia, scopul urmărit și metoda prin care se dorește realizarea scopului. Acestora se adaugă trei noțiuni ce au fost menționate anterior și care vor reapărea constant de-a lungul lucrării : conexiunie întreruptă între oraș și apă – o disfuncționalitate întâlnită la majoritatea orașelor din preajma apei-, revitalizarea unui riverfront ceea ce este un proces tot mai des înâlnit în zilele actuale și spațiile publice cu ajutorul cărora se poate realiza revitalizarea. Prin suprapunerea celor două seturi de noțiuni se va defini problema care declanșează nevoia unei schimbări – lipsa conexiunii între oraș și apă, scopul ce va fi urmărit și anume revitalizarea rivefront-ului și metoda aleasă – crearea de spații publice. Altfel spus, lipsa conexiunii între oraș și apă care reprezintă problema declanșatoare duce la scopul principal și anume revitalizarea waterfront-ului care este realizabil prin crearea spațiilor publice.

fig.1 structura generală a lucrării

Acestui scop i se adaugă o serie de întrebări care, prin răspunsul lor, vor ajuta formarea unei viziuni mai bune în procesul de îndeplinire al scopului. Prima întrebare reprezintă și tema principală a lucrării – Cum se poate reconecta un oraș cu waterfrontul său?

Următoarele patru întrebări sunt considerate întrebări secundare și ilustrează o imagine mai bună a direcției ce trebuie urmărită în continuare, punând în evidență lucrurile care sunt importante și necesare de a se afla.

Cum se poate reactualiza interesul locuitorilor pentru waterfrontul din orașul lor?

Ce face un spațiu public funcțional?

Ce factori pot facilita dezvoltarea unui waterfront într-un oraș ?

Care sunt pașii cronologici necesari dezvoltării sustenabile a unui waterfront?

Metodologie

Întregul proiect, precum a fost precizat anterior, urmărește un scop principal – reconectarea unui oraș de dimensiuni mici cu riverfrontul său pe mai multe nivele – fizic, social, cultural etc – prin crearea de spații publice pentru oameni. Înainte de a se ajunge la etapa de concept și design propriu-zis, sunt necesare o serie de principii și definiții ale premizelor teoretice ce vor fi utilizate în cadrul proiectului : riverfront / waterfront – scopul, spații publice – metoda și design urban -disciplina, dar acestea la rândul lor, organizate în funcție de anumiți parametri. Cele trei noțiuni teoretice sunt foarte vaste, atât ca teorii și principii definite de specialiști, cât și ca proiecte propuse sau realizate. Există, deasemenea o mare diversitate de waterfronturi și de orașe străbătute de râuri, motiv pentru care o analiză teoretică nu ar putea fi realizată corect și concis decât după crearea unor filtre pentru separarea și selectarea informației.

Filtrele vor fi create cu ajutorul unui oraș etalon și vor fi reprezentate de caracteristicile principale și disfunctionalitățile acestuia. Orașul etalon reprezintă o unealtă creată în cadrul prezentei lucrări pentru organizarea și structurarea mai bună a informațiilor. Acesta, desigur, nu este un oraș real, ci unul ipotetic, conturat printr-o sinteză a informațiilor extrase în urma analizei succinte a unui oraș de dimensiuni medii din România – Târgu Jiu.

Având orasul etalon precizat anterior pe post de stâlp de fig.2 conturarea orașului etalon ghidaj se realizează două etape importante de cercetare care vor ajuta la generarea unor reguli și principii care, impreună, pot schița strategia finală – o cercetare teoretică și o cercetare bazată pe studii de caz. Cercetarea teoretică este structurată, la rândul ei pe cele trei categorii – waterfront, spațiu public și design urban. Deși sunt tratate separat, acestea sunt interconectate, multe din principii fiind asemănătoare sau completându-se reciproc. Din posibilitatile de revitalizare ale unui waterfront, care vor reprezenta prima etapă a analizei, atenția se va îndrepta asupra spațiului public și a îmbunătățirii calității acestuia cu ajutorul uneltelor de design urban. Fiecare dintre cele trei etape de cercetare teoretică vor cuprinde definiții ale termenilor de bază, clasificări și principii, puncte de vedere ale specialiștilor din domeniu și o serie de concluzii.

Etapa a doua a cercetării cuprinde analize ale unor orașe și proiecte asemănătoare orașului etalon dar și rezolvări ale unor probleme punctuale. Fiecare studiu de caz va relaționa cu minim una din caracteristicile orașului etalon și va rezulta minim un principiu de rezolvare a disfuncționalităților acestora. Studiile de caz vor fi împărțite la rândul lor în două categorii – studii de caz complete, ce vor analiza mai multe aspecte ale riverfront-urilor și exemple prezentate

pe scurt care vor oferi rezolvări punctuale la anumite necesități ale orașului etalon. La finalul analizei studiilor de caz se va realiza un fig.3 oraș etalon tabel recapitulativ în care măsurile date de fiecare oraș vor fi grupate în funcție de necesitățile orașului etalon pe care le rezolvă. În fig.3 este prezentată relația dintre studiile de caz și orașul etalon, felul în care caracteristicile și disfuncționalitățile acestuia ajută la identificarea exemplelor asemănătoare și obținerea a diferite moduri de rezolvare a necesităților.

Strategia ce va fi conturată în finalul lucrării va reprezenta o sinteză a trei serii de principii – principiile rezultate în urma cercetării teoretice, soluții descoperite în exemplele studiate și posibilități de rezolvare a necesităților orașului etalon. fig.4 structură generală a lucrării

Oraș etalon

Orașul etalon ce va permite o cercetare organizată și concentrată pe aspecte importante și utile atingerii scopului proiectului este construit pe baza unui oraș de dimensiuni medii din Romania – Târgu-Jiu. Acesta este străbătut pe direcție N-S de orașul Jiu și asemenea majorității orașelor, de-a lungul timpului a pierdut conexiunea cu apa, ajungând în prezent să o ignore aproape în totalitate. Atitudinea de ignorare se poate observa printr-o scurtă comparație între comportamentul locuitorilor de-a lungul timpului și a activităților acestora pe malurile râului și mentalitatea actuală. Fotografii din arhivele secolelor XX si chiar XXI ilustrează grupuri de oameni ce se bucură de prezența râului. apreciindu-l și profitând de beneficiile ce acesta le oferă. Atitudinea de admirație a locuitorilor Târgu-Jiului de la inceputul secolului XX se poate observa și în următorul fragment, extras dintr-un articol scris cu ocazia inaugurării culei de pe malul estic al râului din anul 1930 ”[…] la sfârșit, din pridvorul culei, frumoasa vedere a Jiului, dealurile cu alesături de vii și pometuri dinspre apus și în fund, spre nord, linia dantelată a munților profilându-și spre orizont vârfurile cu peruci de nouri pudrați”. Odată cu dezvoltarea din ultimii ani a orașului, atenția și activitățile umane au migrat în zonele centrale, în nuclee comerciale, malurile Jiului devenind tot mai goale și, în același timp, tot mai pline de construcții comerciale ce neaga scara umană. Aceste construcții sunt un al doilea semn al degradării relației cu apa. Aceasta întorc spatele râului, atât prin organizarea acceselor si a teraselor în direcție opusă, cât și prin fig.5 hartă Târgu -Jiu și funcțiuni transformarea spațiilor adiacente apei în parcări și alei .

Orașul este străbătut de Jiu pe aproape întreaga sa lungime și este împărțit în două secțiuni inegale, partea vestică fiind cea mai puțin dezvoltată și ocupată în cea mai mare parte de locuințe individuale. Diferența între vest si est se observă și la nivelul malurilor. Cel vestic, din nou, are cel mai mic nivel de atractibilitate pentru locuitori și permite un număr foarte limitat de activități. Este mărginit de o arteră de circulație ce se apropie pe multe porțiuni destul de mult de apă și care întrerupe aleile pietonale și spațiile verzi. Malul estic prezintă mult mai multe oportunități spre dezvoltare și îmbunătățire a calității vieții urbane. În timp ce malul vestic nu prezintă niciun punct de interes sau spațiu destinat locuitorilor, cel estic adăpostește peste cincisprezece funcțiuni și destinații pentru oameni. Acesta sunt de tip comercial – cu desfășurarea activității în interior precum supermarketurile și centrele comerciale, sau cu activități în exterior precum Piața Centrală, chioșcuri și tarabe de-a lungul apei și piețe de legume improvizate, de tip educațional și sportiv – stadion, terenuri de sport etc, spații verzi și parcuri și mici spații cu rol cultural. Unul din dezavantajele majore ale malului vestic este faptul că aceste funcțiuni nu interacționează între ele sau cu mediul înconjurător, deși au potențialul dezvoltării unui fel de circuit de-a lungul apei care să atragă un număr cât mai mare de oameni și, automat, de clienți.

De la nord spre sud malurile pot fi împărțite în tronsoane, fiecare cu un caracter diferit și fiecare coresponzând unei diferite porțiuni din oraș. Așadar, primul tronson din nord se întinde din dreptul hidrocentralei Vădeni până în dreptul Insulei Jiului și conține locuințe individuale și terenuri goale. Al doilea tronson continua spre sud până la primul pod si corespunde zonei centrale a orașului, malul estic fiind ocupat de Parcul Central, stadion și un restaurant. Tronsonul al treilea, ce se desfășoară de la primul pod până la hidrocentrala 9 Mai este caracterizat de comerț în aer liber și Piața Centrala, iar tronsonul al patrulea ce începe dupa hidrocentrala 9 Mai și continuă spre sud până aproape de ieșirea din oraș conține centre și construcții comerciale, restuarante și cafenele.

Țesutul urban s-a dezvoltat separat de maluri, observându-se acest lucru și în separarea ce există între riverfront și restul orașului. Separarea este produsă de construcții de tip comercial sau locuințe, infrastructură și, în zona centrului, de vegetație, mai exact, de Parcul Central al orașului. Contactul cu apa se face diferit în cazul pietonilor și autoturismelor. Cele din urmă au prioritate pe majoritatea lungimii ambelor maluri, atât sub forma unor drumuri de aprovizionare, a unor artere importante de circulație cât și a unor parcări publice sau private. Accesibilitatea pentru pietoni este cea mai mare în preajma Parcului Central, unde există o promenada de-a lungul Jiului și pe insula de lângă parc. Următoarele zone în care pietonii au prioritate în fața mașinilor sunt Piața Centrală și un teren arid, neconstruit în care se organizează târguri zilnice de legume și alte produse locale.

Dar și în acele spații urbane în care pietonul are prioritate precum parcul sau piețele, calitatea spațiului public este nesatisfăcătoare. De la spații ce nu se raportează la scara umana la finisaje și detalii învechite și deteriorate, zonele nu reușesc să devină destinații în sine, fiind mai mult zone de tranziție și importanța lor ca spațiu public fiind subordonată funcțiunii. De exemplu, singurul lucru ce atrage locuitorii pe terenul arid de lângă Jiu la sud de Piața Centrala este activitatea economică, râul ce se află chiar lângă fiind complet ignorat.

Tronsonul de riverfront ce corespunde zonei centrale și Parcului Central este cel mai utilizat de locuitori momentan, deși nivelul de interes a scăzut în ultimii ani foarte mult. Acest tronson are un avantaj prin apropierea față de centrul orașului și prin prezența unei axe culturale importante pentru oraș – Calea Eroilor. Acesta axă este cea mai directă legătură între riverfront și centru prin numărul mic de mașini și folosință intensă de pietoni. Din strada Victoriei care corespunde zonei centrale pornesc spre riverfront mai multe alei spre riverfront dar sunt stopate și intrerupte de o arteră de circulație foarte aglomerată.

Din totalitatea caracteristicilor orașului Târgu-Jiu au fost extrase un număr de nouă cele mai definitorii. Aceste caracteristici vizează aspecte generale precum numărul de locuitori și felul în care râul traversează orașul, aspecte legate de țesutul construit și funțiuni și trăsături legate de atractivitatea spațiilor publice.

fig. 6 caracteristici și disfuncționalități ale orașului Târgu – Jiu

Analizând și sintetizând caracteristicile principale și definitorii ale orașului Târgu-Jiu ilustrate și în tabelul de mai sus, se poate contura o siluetă a orașului etalon. Trăsăturile ce definesc orașul etalon au fost grupate în două categorii – caracteristici și disfuncționalități. Din acestea rezultă o serie de nevoi sau necesități ce trebuie satisfăcute pentru a putea indeplini scopul propus, și anume, reconectarea unui oraș cu riverfront-ul său.

Orașul conturat este de dimensiuni medii spre mici, despărțit în două părți inegale de un râu și unit prin poduri. Acest oraș nu este un oraș portuar și râul nu prezintă o istorie relevantă de navigabilitate, iar zonele adiacente, spre deosebire de majoritatea orașelor cu deschidere la apa, nu sunt și nu au fost industriale.

Malurile râului ce străbate orașul au un caracter anume, o trăsătură sau o semnificație simbolică întipărită în conștiința oamenilor. Indiferent dacă amintesc de un eveniment istoric important, dacă au o anumită formă deosebită sau sunt mereu destinația unui anumit tip de activitate, se poate discuta despre memoria locului și apare nevoia de a recunoaște, respecta și pune în valoare acel element definitoriu. Datorită prezenței podurilor de-a lungul râului este facilitată și împărțirea malurilor în tronsoane, fiecare având o trăsătură definitorie un caracter aparte. Ceea ce se regăsește de-a lungul tuturor tronsoanelor sunt funcțiuni destinate publicului precum restaurante, zone comerciale, spații pentru activități sportive, relaxare sau plimbare, însă aceste funcțiuni sunt despărțite între ele prin traficul auto și parcajele numeroase.

Orașul etalon prezintă o disfuncționalitate foarte importantă și anume deconectarea. Această deconectare se întâlnește pe mai multe nivele – fizic, funțional sau la nivel de conștiință. Se înâlnește, așadar, separare între țesutul urban existent și spațiile din preajma râului, o separare între centrul orașului și maluri, o lipsă de conexiune între funcțiunile existente și ruptura între locuitori și riverfront. Deconectarea este la rândul ei o rezultantă a calității scăzute a spațiului public din preajma apei, a accesibilității scăzute pentru pietoni și a circulației îngreunate de artere de circulație și poduri.

Pe lângă caracteristici și disfuncționalități, orașul etalon are și o serie de nevoi sau necesități. Altfel spus, are o serie de probleme ce necesită rezolvare sau o serie de întrebări fără răspuns. Această listă de necesități vor fi ghidaj pentru cercetarea teoretică, teoriile și principiile urmărite având ca scop rezolvarea acestora. Cea mai importantă necesitate este reconectarea cu apa și valorificarea ei, lucru posibil doar prin rezolvarea disfuncționalităților, prin crearea de noi atracții pentru oameni și prin îmbunătățirea celor existente. Accesibilitatea pentru pietoni este o prioritate deoarece, precum a fost menționat în introducerea acestei lucrări, oameni sunt un factor foarte important în buna funcționare a unor spații. Datorită existenței unei identități a locului nu trebuie pierdută din vedere operațiunea de conservare și punere în evidență a caracterului și istoriei locale.

fig.7 tabel caracteristici, disfuncționalități și necesități ale orașului etalon

Analiză

Până în acest moment a fost enunțat scopul principal și au fost determinate obiectivele orașului etalon și ale lucrării în general, printre care se numără nevoia de reconectare, de creștere a accesibilității, de conservare și valorificare a existentului, de creare de noi atracții și spații pentru oameni. Dar formularea scopului principal numai satisface nevoia de organizare a lucrării și nu este destul de clară pentru a putea ajuta procesul de cercetare ce urmează, motiv pentru care se poate realiza o detaliere și reformulare a acestuia. Astfel, scopul principal al proiectului devine :

reconectarea unui oraș cu râul prin crearea de spații publice sustenabile care valorifică apa.

Este necesară în continuare o fundamentare teoretică a tuturor noțiunilor ce intră în alcătuirea proiectului. Cercetarea se va împărți în două etape – una teoretică ce încearcă să definească riverfront-ul, spațiul public și designul urban și principiile specifice fiecăruia și o analiză pe exemple în care se va observa aplicarea practică a principiilor teoretice.

Cercetare teoretică

Structura cercetării din acest subcapitol va fi asemănătoare pentru fiecare noțiune în parte, începând cu definirea termenilor de riverfront și waterfront, spațiu public și design urban din punctul de vedere a diferiți specialiști sau din diferite surse. Definirea este urmată apoi de o extragere a principiilor, urmărind același proces de comparație între mai multe păreri sau articole. În acest caz, pentru fiecare din cele trei noțiuni în parte se va realiza un tabel comparativ de fig.8 structurare a principiilor tipul celui din fig.8. Diferențele dintre principiile autorilor pot fi mici, legate doar de formulare sau pot fi majore, având cu totul altă perspectivă asupra subiectului, motiv pentru care se formează o sumă dintre toate principiile ale tuturor autorilor enumerați. Astfel principiul de tip 1 din tabel va reprezenta o sumă a tuturor principiilor de tip 1.1, 2.1, 3.1 etc. principiul de tip 2 va reprezenta o sumă a tuturor principiilor de tip 1.2, 2.2, 3.2 ș.a.m.d.

După ce au fost obținute cele trei liste de principii din cele trei teme analizate se va realiza un tabel final, o concluzie care va cuprinde toate principiile descoperite. Dar din cauza faptului că cele trei teme sunt de origine diferită – riverfront-urile și spațiile publice sunt locuri reale, în timp ce designul urban este o disciplină – este necesară găsirea unei formule prin care toate principiile să poată fi alăturate și să funcționeze împreună. Această formulă este dată chiar de noua formulare a scopului principal care este împărțită la rândul său în patru categorii, după cum se observă în fig.9.

fig.9 obținerea unor noi categorii pentru structurarea principiilor

4.1.1. Waterfront || Riverfront

Termenele “waterfront” si “riverfront” sunt de cele mai multe ori considerate și percepute ca a fi sinonime. Acestea definesc spatiile, terenurile, sau țesuturile urbane ce delimitează apa în diferite forme ale sale. Însă cele două cuvinte nu sunt sinonime perfecte, între ele existând o diferență mică, dar considerabilă în cadrul prezentei lucrări. Așadar, pentru a putea delimita diferența dintre cele doua, se vor studia definițiile acestora si exemple caracteristice.

Începând cu noțiunea cel mai des întâlnită, și anume, „waterfront”, putem observa că acesta este definită in dicționarul Merriam-Webster [2] ca fiind un teren, sau o portiune dintr-un oraș ce este indreptată spre apă sau se invecinează cu aceasta. Aceeasi definiție este susținuta și de Marta Moretti în 2008 [3] – „Cuvantul waterfront identifica zona urbana in contact direct cu apa.” și de R. Sairinen si S. Kumpulainen [4] care, prin waterfront, identifică marginea unei ape in orașe și localități de orice dimensiune. Tot acesti autori prezintă o scurtă clasificare a acestor waterfronturi în funcție de apa care le delimitează. Prin urmare, un watefront poate fi definit de un râu, un lac, un ocean, un golf, pârâu sau canal.[4]

În schimb, în același dicționar, termenul “riverfront” este prezentat ca fiind un teren sau o zona de-a lungul unui râu [2] ( dovadă și numele – river = râu). Altfel spus, riverfront putem denumi o parcela, o proprietate sau o parte dintr-un oraș de-a lungul unui râu [5].

Se poate, deja contura o diferență între cei doi termeni. În timp ce waterfront se referă la orice fâșie de teren din preajma oricărui tip de sursă de apa, riverfront are un înțeles mai restrâns și mai concentrat pe sursele de apă curgătoare. Waterfront presupune o mai mare amploare, în timp ce despre riverfront se discută la o scară mai mică. Este nevoie de o de diferențiere între acești doi termeni pentru a se evidenția direcția studiului teoretic și al întregului proiect, venind în ajutor algoritmului orașului etalon conturat mai sus in vederea unei cercetări și analize organizate si corect orientate.

De-a lungul timpului, un număr tot mai mare de waterfront-uri și riverfront-uri au trecut prin procese de modernizare și revitalizare, fiecare urmărind o rețetă proprie, fiecare proiect fiind într-o anumită măsură experimental. Nu se poate găsi o soluție general valabilă pentru fiecare locație în parte deoarece fiecare râu și oraș sunt diferite și dezvoltă relații diferite. Dar în ultima perioadă, ca urmare a unui interes tot mai crescut față de acest fenomen de revitalizare a malurilor din orașe, au apărut articole, cercetări, conferințe și specialiști, toți încercând să creeze o listă de principii și noțiuni de la care să pornească orice dezvoltare din preajma apei.

Tabelul din fig.10 face o comparație între trei liste diferite de principii. Se poate observa că unele din aceste principii sunt asemănătoare, în timp ce altele sunt complet diferite, fiecare listă având un specific diferit. Astfel, Bruttomesso [6] susținut și de Moretti [3] enumeră 10 principii de bază care ar trebui să se regăsească în orice proiect de revitalizare. Acestea sunt concentrate pe crearea conexiunilor atât la nivel fizic între maluri și țesutul construit, cât și la nivel social, între localnici și autorități, fiind promovat un parteneriat constant. A doua listă [7] prezintă multe asemănări cu prima, precum imporanța accesibilității, a conectării și a mixului de funcțiuni. Lista a treia realizată de Bertsch [8] vine în completarea primelor două scoțând de asemenea în evidență importanța comunicării dintre actori. Trei principii corespund celor trei liste și sunt foarte importante pentru realizarea scopului lucrării – integrarea în context, punerea în evidență a apei și proiectarea unor soluții adaptabile în timp.

fig.10 tabel comparativ principii riverfront

4.1.2. Spațiu public

În cadrul unei conferințe TED, Amanda Burden vorbește despre cum, din punctul ei de vedere, orașul este în primul rând definit de oameni și nu de elemente fizice construite precum construcții, drumuri etc. “Unde merg ei, unde se întâlnesc, reprezintă esența orașului. Deci mai importante decât clădirile sunt spațiile publice dintre clădiri. Este ilustrată în acest discurs relația oraș – spațiu public – om ca structura de bază a unei așezări urbane de orice fel și este susținută importanța clădirilor publice ca generatoare de activitate și dezvoltare în cadrul unui oraș [1]. Importanța spațiilor publice într-un oraș a fost sugerată și de John Ruskin relatând faptul că măreția oricărei civilizații se măsoară în orașele sale și măreția acestor orașe se măsoară în calitatea spațiilor sale publice, în parcurile și piețele sale.

Noțiunea de spațiu public a primit multe definiții de-a lungul timpului. Stephen Carr definește spațiul public drept „scena pe care se desfășoară drama din viața comunității”[9], în timp ce Giancarlo Consonni,susține că spațiul public reprezintă suma tuturor spațiilor de tranzit și de întâlnire ce sunt accesibile tuturor oamenilor (străzi, piețe, poduri, parcuri)[10]. Spațiul public poate fi definit și ca o locație fizică sau virtuală destinată uzului colectiv în care toată lumea are dreptul să desfășoare activități, să se plimbe, să discute [11]. Altfel spus, este, sau ar trebui să fie, un loc accesibil tuturor, atât din punct de vedere fizic ( pietoni, bicicliști, persoane cu dizabilități ), cât și din punct de vedere legislativ sau moral și cultural. Acesta este un loc al tuturor și al nimănui, în același timp. Este martorul activităților zilnice de toate felurile ale oamenilor și are rol dual, fiind în același timp loc de tranzit și o destinație în sine.

Se poate deduce din definițiile enumerate că un spațiu urban și buna funcționare a acestuia este strâns legat de activitățile oamenilor, de prezența lor în aceste spații. Un spațiu urban iși pierde din esență în lipsa oamenilor, fiind doar un teren oarecare din interiorul orașului. Și în acest caz se poate discuta de situația spațiilor urbane publice din orașele românești. După cum observă arh. Ioana Tudor, „peisajul urban a fost redus de gândirea modernistă și de practici urbane în spații verzi” [12]. Pe astfel de spații verzi, accesul este interzis, rezultând spații publice în care nu sunt permise activitățile umane, negând trăsătura de bază a unui spațiu public și anume, prezența omului și ridicând serioase întrebări referitoare la rostul și funcționalitatea acestor terenuri.

Este clar, până în acest punct, cât de importantă este prezența oamenilor și activitățile acestora pentru conturarea unui spațiu urban. Oamenii ajută la definirea unui spațiu public, însă acesta trebuie să respecte niște reguli și principii de bază pentru a crește nivelul de atractivitate și pentru a încuraja activitățile umane. Aceste reguli acoperă mai multe aspecte, legate de construcții propriu-zise, de climat, accesibilitate sau funcțiuni.

Dar înainte de a enumera principiile și regulile necesare pentru un spațiu public plăcut este necesară o analiză a tipurilor de oameni, a activităților acestora și de relații ce pot apărea între ei în afara spațiului privat. Jan Gehl grupează tipurile de activități umane în activități necesare, opționale și sociale [13]. Activitățile necesare sunt o parte integrantă a fiecărei zi a unui om, referindu-se la toate drumurile și activitățile indispensabile, precum mersul la serviciu, la școală, la magazin etc. Toate aceste activități au loc indiferent de calitatea spațiilor publice și de condiții. Activitățile opționale, spre deosebire de cele necesare, intră în categoria relaxării și recreerii. Pot include plimbări în aer liber, vizitări, activități sportive etc. și sunt direct dependente de calitatea spațiilor urbane. Activitățile sociale includ toate tipurile de interacțiuni sociale și au loc oriunde în oraș dar predomină ca preferință spațiile publice atrăgătoare. Ultima categorie de activități este denumită și „rezultantă” pentru că de cele mai multe ori este o consecință a primelor două tipuri de activități. În timp ce activitățile necesare și cele opționale sunt plănuite, ultima categorie se întâmplă spontan ca o consecință a mișcării oamenilor în cadrul unui oraș. În funcție de activități se pot observa și diferite tipuri de utilizatori – utilizatori zilnici ( localnici, angajați, elevi sau studenți) care desfășoară activități necesare, și utilizatori ocazionali ( vizitatori, turiști, clienți, grup de oameni la un concert etc.) care intră în categoria activităților opționale.

Pentru ca un spațiu public să atragă vizitatori și activități opționale și sociale, acesta trebuie să respecte niște reguli de bază și să aibă o serie de caracteristici și calități ce construiesc o atmosferă plăcută și cresc atractivitatea. Astfel, un spațiu public trebuie să promoveze activitățile sociale și interacțiunea umană, să fie sigur, primitor și potrivit pentru toți utilizatorii, să aibă trăsături arhitecturale și elemente de design interesante și plăcute vizual, să încurajeze implicarea comunității, să reflecte cultura și istoria locală și caracterul locului, să nu fie un inconvenient pentru riverani, să fie bine întreținut și să aibă un caracter propriu bine definit și evidențiat. [14]

Lars Gemzøe grupează calitățile necesare unui spațiu public sănătos în trei categorii mari – protecție, confort și delectare.[15]

Nevoia de protecție se concentrează pe reducerea cât mai mare a factorilor neplăcuți precum accidente, jafuri sau crime și condiții climatice neplăcute – vânt puternic, însorire excesivă, inundații etc. Oamenii trebuie să se simtă în siguranță, lucru ce poate fi realizat prin asigurarea unei bune iluminări stradale și spații deschise și să se poată adăposti de soare puternic sau frig prin orientarea bună în funcție de punctele cardinale. Traficul joacă deasemena un rol important în asigurarea siguranței oamenilor prin evitarea situațiilor care să favorizeze un accident între automobile, bicicliști și pietoni. Confortul presupune asigurarea calității a spațiilor publice pentru oameni în timpul exercitării unor acțiuni simple, de bază, precum plimbatul, statul jos etc. Aceștia trebuie să aibă destul spațiu disponibil pentru a circula sau a se plimba, fără obstacole sau un layout stradal dificil de perceput și străzi prea lungi sau prea înguste, să găsească ușor spații de stat jos, să nu fie deranjați de zgomote puternice sau imagini neplăcute și să aibă priveliști sau panorame plăcute vizual. Delectarea presupune spații raportate la scara umană, calitate crescută a materialelor, atenție la detalii, elemente interesante de design și mobilier urban deosebit.

Se poate observa faptul că principiile celor trei liste au fost grupate în jurul a șapte categorii – protecție, confort, accesibilitate, comunicare, funcțiuni, atractivitate și context.

Categoria numită protecție însumează principii din ambele liste ce vizează siguranța oamenilor și protejarea lor de posibile accidente din alăturarea cu artere de circulație, de infracțiuni rezultate din iluminare necorespunzătoare sau spații prea mari cu prea puțină activitate, sau de condiții extreme de temperatură. Astfel, un spațiu trebuie să asigure umbră și însorire în funcție de clima locală, de perioada anului, să evite zone prea însorite sau locuri umbrite și reci. UN-HABITAT și PPS [16] accentuează și importanța sănătății resurselor naturale, precum un aer curat, apă limpede și sol sănătos.

Confortul și accesibilitatea sunt categorii separate dar sunt strâns legate deoarece ambele au un rol important în atragerea oamenilor în spațiile proiectate. Pavajul trebuie să fie ușor de străbătut atât pentru pietoni cât și pentru biciclete și cărucioare. În plus, prezența și calitatea locurilor de stat este importantă pentru a oferi locuitorilor prilej și posibilitate de popas. Atragerea unui număr cât mai mare de oameni se realizează și prin oferirea unui număr cât mai mare de funcțiuni, sau, conform Lars Gemzøe și planning.org, principiul celor 10. Prin o mare diversitate de funcțiuni și posibilități activitatea în spații crește și odată cu ea și atractivitatea sa. Atractivitatea este îmbunătățită și prin priveliști plăcute, prin proiectare la scara umană, prin conservarea identității locului și prin valorificarea contextului. Comunicarea este o categorie ce se regăsește în toate listele de principii din toate subtemele teoretice. Ea se referă la comunicare între actori, între locuitori și administrația locală, între comunități etc.

fig.11 tabel comparativ principii spații publice

4.1.3. Desgin urban

Designul urban presupune, în esență, crearea de locuri pentru oameni. Dar nu se concentrează pe anumite spații fizice, ci, mai degrabă, pe totalitatea activităților și evenimentelor care le-au făcut posibile.[17]

Acesta se concentrează pe felul în care funcționează locurile și pe aspecte legate de siguranța și atractivitatea orașelor sau a unor părți din acestea. În plus, urmărește conexiunile dintre oameni și locuri, mobilitatea și formele ce iau naștere în țesutul construit sau în natura din spațiul urban. Principalul scop al designului urban este proiectarea sustenabilă în vederea dezvoltării economice, utilizării prudente ale resurselor naturale și progresului social. [18]

Designul urban unește totalitatea principiilor legate de spațiu urban, de responsabilitate față de mediu, echitate socială și viabilitate economică cu scopul creării unor locuri frumoase și cu identitate proprie. Este, așadar, o sinteză între arhitectură, peisagistică, inginerie, economie și managementul transporturilor. Pe scurt, acesta se ocupă cu formarea unei viziuni unitare pentru un anumit spațiu și reprezintă totalitatea abilităților și resurselor necesare pentru a realiza acea viziune. [19]

Deoarece obiectul designului urban nu este unul clar si concis definit, acesta variind de la o scara macro a întregii structuri urbane, la nivelul unei străzi sau a unei zone, până la o scară micro, aproape de detaliu, privind mobilierul urban sau elementele de iluminat stradal, definițiile și principiile de bază sunt numeroase și diversificate. Mai mult, în funcție de specializarea autorului, de scara la care se referă sau de scopul urmărit, fiecare set de principii poate căpăta un caracter diferit. Însă, pe lângă regulile și sfaturile specifice fiecărei listă există și niște idei comune ce susțin crearea de spații publice calitative și de construire sau planificare orientată spre om și natură.

Astfel, în lista de principii de pe resilientcity.org predomină principii legate de schimbările climatice și cu rol în îmbunătățirea mediului înconjurător, precum integrarea sistemelor naturale, eficientizarea proceselor tehnologice, utilizarea resurselor locale și încurajarea utilizării bicicletei sau a mersului pe jos. [20] Conform unui apărut în Londra, [18] principiile ce stau la baza designului urban sunt definirea unui caracter și a unei identități proprii a unui loc, creșterea calității spațiului public, claritate a țesutului construit și a rețelei de străzi, adaptabilitate, diversitate și accesibilitate. Articolul „Urban Design Principles” [21] grupează principiile în trei categorii – mobilitate, sănătate și rezistență. Acestea conțin o serie de zece principii modelatoare care încurajează dezvoltarea unor zone de tranzit accesibile și atractive, crearea unei buni conexiuni între spații, producerea străzilor verzi, generarea de spații publice deschise, creșterea accesibilității pentru pietoni și bicicliști de-a lungul orașului, respectarea memoriei locului, crearea comunităților, stimularea inovației, sustenabilității și echității și optarea pentru soluții pe termen lung în detrimentul celor pe perioadă scurtă cu efecte vizibile mai rapid.

Ultimele două exemple de principii au fost create de grupuri de specialiști din două locații diferite – Londra și Los Angeles – și nu este exclusă varianta ca întocmirea acestora să fie influențată de cele două orașe. Se poate observa în cele două exemple că există principii asemănătoare, precum accesibilitatea, conservarea memoriei locului și conectivitatea, dar și principii ce diferă.

Din această diferență rezultă o concluzie foarte importantă care îngreunează obținerea unei rețete perfecte pentru un design urban bun și, în același timp, un principiu general valabil pentru procesul de proiectare și anume necesitatea adaptării la situația existentă, atât la scara orașului cât și la scara zonei în studiu. Altfel spus, este necesară studierea și analizarea caracterului nu doar a spațiului urban, ci și a locuitorilor, pentru a înțelege felul în care aceștia acționează, gândesc și își planifică viața.

Sunt, totuși, necesare niște principii de bază, generale, și obținerea lor se face prin intermediul tabelului din fig.12. Au fost alese patru articole și publicații de bază și au fost extrase principiile enunțate, fiind apoi comparate și aranjate pe categorii. Spre deosebire de subcapitolele anterioare, în acest caz, categoriile principale au și rol de principii și reușesc prin formularea și sintetizarea lor să ajute organizarea informației.

Se poate observa că toate patru sursele enumeră aproximativ aceleași principii, diferențele fiind date de formulare sau nivelul de detaliere. Toate patru susțin importanța spațiilor publice de calitate, a valorificării contextului local și a mediului natural. În plus, se regăsește din nou ideea de conectivitate, accesibilitate și mix de funcțiuni, toate având ca scop final creșterea activității din spațiile publice. Ceea ce este nou în cadrul acestei teme este sustenabilitatea și importanța proiectării pentru viitor, cu design flexibil și adaptabil în timp și cu o etapizare a tuturor intervențiilor.

fig. 12 tabel comparare principii design urban

4.1.4. Concluzii

În urma analizelor teoretice a termenilor waterfront, spațiu public și design urban au fost extrase mai multe principii care uneori coincid tuturor celor trei teorii, precum accesibilitatea și atractivitatea și alteori sunt diferite, specializate fiecărei noțiuni în parte. Datorită numărului mare de principii rezultate, fiecare dintre acestea sunt sintetizate și grupate în patru subteme numerotate, pentru o mai ușoară recunoaștere de-a lungul proiectului cu P1,P2, P3 și P4 – reconectarea orașului cu râul, spații publice atractive, punerea în valoare a apei și dezvoltarea sustenabilă, conform tabelelor din fig.13. și fig.14.

fig.13 sintetizare a principiilor teoretice

fig.14. alcătuirea celor patru categorii

P1 Reconectarea orașului cu râul

Prima categorie cuprinde principii ce privesc conectivitatea, accesibilitatea, pietonizarea și integrarea în context și se concentrează pe încercarea de a răspunde scopului principal al proiectului – restabilirea legăturii între oraș și apă care se realizează, în primul rând, prin restabilirea legăturii între om și apă cu ajutorul spațiilor publice.

Conectivitatea este un principiu ce trebuie aplicat pe mai multe nivele. Astfel, la nivelul orașului, sunt importante conexiunile între țesutul urban și țesutul adiacent apei care pot fi realizate prin continuarea străzilor pentru o conectivitate fizică sau prin asigurarea unor direcții de perspectivă pentru conectivitate vizuală. La nivelul waterfrontului se dorește o bună conectivitate între spațiile de-a lungul apei pentru ca acestea să funcționeze ca un circuit și nu ca locații independente. La nivel un nivel mai mic, al unui spațiu public aferent waterfrontului, se dorește o bună conectivitate cu restul orașului și a spațiilor din jur. Prin integrarea proiectului în contextul existent se respectă caracterul, istoria și identitatea locului și se realizează un alt tip de reconectare, la nivel simbolic.

Accesibilitatea este un aspect ce încurajează conectivitatea și lucrează împreună cu pietonizarea. Spațiile publice trebuie să fie accesibile tuturor. De la pietoni, șoferi și biciclișiti, la persoane cu dizabilități motorii, cu dificultăți de vedere sau auz, la mame ce împing cărucioare, copii sau bătrâni. Accesibilitatea se referă pe de-o parte la ușurința cu care poți ajunge la acel spațiu, având în vedere trotuarele și străzile, mijloacele de transport în comun și parcările, iar, pe de altă parte, la posibilitatea de a străbate acel spațiu și la felul în care este tratat planul de călcare. Accesibilitatea se poate referi și la tipurile de activități oferite în acel spațiu, activități care nu ar trebui să fie deranjante, interzise sau jignitoare pentru anumite grupuri de persoane.

P2 Spații publice atractive

Categoria această cuprinde principii care să ajute dezvoltarea spațiilor publice și transformarea lor în destinații atractive. Pentru ca un spațiu public să fie atrăgător pentru locuitori trebuie să aibă o serie de caracteristici de bază. Acesta trebuie să fie confortabil pentru toată lumea, să asigure siguranță și protecție, să ofere o gamă largă de funcțiuni și o constantă activitate.

Confortul spațiilor publice acoperă aspecte diferite, de la mobilierul urban la imaginile create. Acestea trebuie să asigure locuri de stat confortabile, pavaj și finisaje plăcute, imagini și perspective plăcute vizual. Siguranța este deasemenea importantă în alcătuirea unui spațiu public. Oamenii trebuie să fie în siguranță în spațiile create, să nu fie în pericol de accident, jafuri sau crime, să se simtă protejați și apărați. În acest caz se poate observa importanța iluminatului stradal și scara unui spațiu.

Prin asigurarea unei game largi de funcțiuni se încurajează și activitatea constantă în spațiul public. Funcțiunile pot varia de la birouri și servicii care ar însemna o activitate limitată la opt ore pe zi, la restaurante și cafenele cu durată de funcționare mai lungă. Funcțiunile pot fi permanente, precum locuințele sau temporare – târguri, concerte în aer liber, expoziții de artă, jocuri etc. Pentru ca un spațiu public să funcționeze într-un ritm sănătos se încurajează intersecția fluxurilor de oameni – angajați și turiști, localnici și vizitatori, tineri și bătrâni- pe toată durata unei zile și întregul an.

P3 Dezvoltare sustenabilă

Orice tip de intervenție aplicată waterfrontului trebuie să ducă spre o dezvoltare sustenabilă, sănătoasă și cu beneficii de lungă durată. Aceasta trebuie să respecte și să evidențieze istoria zonei, memoria locului și caracterul definitoriu. Mai mult, adaptarea măsurilor la contextul existent este foarte importantă, pentru a rezulta proiecte ușor de încadrat în țesutul urban și în viața locuitorilor. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că, de foarte multe ori, o zonă propusă spre dezvoltare cuprinde deja locuitori sau funcțiuni și, prin urmare, modificările făcute trebuie să respecte obiceiurile și drepturile lor.

Capacitatea spațiilor de a se adapta este o trăsătură foarte importantă pentru o dezvoltare sustenabilă. Este deja evident faptul că lumea este într-o schimbare continuă și într-un ritm accelerat, preferințele și activitățile oamenilor se schimbă cu fiecare generație și, prin urmare, pentru ca spațiile să supraviețuiască timpului, trebuie să se schimbe odată cu acestea. Din acest motiv se recomandă evitarea măsurilor drastice și definitive, dorindu-se aplicarea operațiilor reversibile. Adaptabilitatea spațiilor trebuie să se producă și în cazul perioadelor de timp mai scurte, precum durata unei zile. Pentru ca acestea să poată funcționa sănătos este necesară organizarea a diferite activități portivite pentru diferite perioade – dimineața, seara, noaptea – și pentru diferite tipuri și vârste de persoane.

P4 Punerea în valoare a apei

În cazul waterfronturilor, după cum spune și denumirea, cel mai important factor îl reprezintă apa. Aceasta trebuie să fie pusă în valoare prin spații organizate aproape de suprafața sa, prin direcții de perspectivă din interiorul orașului și prin organizarea de locuri de stat ce privesc spre râu. În unele exemple se optează pentru mici canale de apă care să unească țesutul construit de maluri, dar fiecare proiect, în funcție de caracteristicile sale și de inventivitatea designer-ului poate avea diferite moduri de implementare a acestui principiu.

4.2 Studii de caz

Principiile sintetizate anterior și lista de disfuncționalități ale orașului etalon sunt doar la nivel teoretic și pentru a putea obține o strategie funcțională pentru îndeplinirea scopului proiectului – acela de reconecta un oraș cu râul ce îl străbate – este necesară și analizarea unor exemple practice, reale sau în curs de realizare. Se vor alege, astfel, o serie de orașe în care au fost implementate sau propuse proiecte de reabilitare a riverfront-urilor sale și vor fi analizate din prisma celor trei teorii și a principiilor rezultate. Suplimentar, exemplele analizate vor încerca să ofere soluții practice pentru rezolvarea disfuncționalităților și necesităților orașului etalon. Pentru a limita numărul de exemple și pentru a selecta doar acele orașe care pot ajuta îndeplinirea scopului proiectului se vor aplica o serie de filtre alcătuite din caracteristicile și problemele orașului etalon. Astfel, fiecare studiu de caz va fi asemănător într-un fel sau altul și va prezenta posibile rezolvări ale disfuncționalităților și necesităților.

Această etapă a lucrării va cuprinde două subcapitole – primul este alcătuit din analiza pe larg a trei orașe – San Antonio, Arnhem și Lyon și al doilea din analiza pe scurt, punctuală a cinci orașe – Kuching, St. Cloud, Duesseldorf, Rouen și Zutphen.

Primele trei orașe au fost alese în funcție de tipul de conexiune existentă între ele și râurile ce le străbat. Astfel, Arnhem a cunoscut o conexiune fizică, prin intermediul străzilor ce au fost pietonizate și Lyon a dezvoltat mai mult o conexiune morală, între locuitori și râu. San Antonio reprezintă un exemplu atipic, atât din cauza poziției râului față de oraș, cât și datorită legăturii ce s-a format ulterior. Nu au fost pietonizate străzile din jur, dar au fost adăugate poduri pietonale și scări de acces suplimentare, neexistând o ierarhie între conexiunea fizică și cea morală. Analiza primelor trei studii de caz va urmări aceeași structură – o analiză generală pentru introducerea orașului și pentru determinarea asemănării cu orașul etalon, o analiză din punctul de vedere al principiilor teoretice și evidențierea măsurilor luate pentru rezolvarea unor disfuncționalități întâlnite și în cazul orașului etalon.

Următoarele cinci orașe au fost analizate pe scurt, atenția fiind îndreptată asupra modului de rezolvare a unei discunționalități anume. Astfel, Kuching a fost ales datorită respectului acordat identității și istoriei locale, St. Cloud, datorită caracterului ecologic din cadrul proiectului, Duesseldorf datorită felului în care atrage un număr foarte mare de vizitatori, Rouen datorită mixului de funcțiuni și Zutphen prin felul în care oferă acces până la nivelul apei.

Fiecare exemplu va rezulta într-o serie de concluzii în finalul capitolului și o serie de lecții ce pot deveni valoroase în demersuri următoare din cadrul proiectului.

4.2.1. Paseo del Rio

În dezvoltarea promenadei de-a lungul râului San Antonio se pot observa o serie de măsuri și implementări care răspund și unor necesități ale orașului etalon. Astfel, valorificarea apei (N2) se realizează prin organizarea de activități pe râu – plimbări cu barca, pietonală coborâtă până la nivelul apei și funcțiuni orientate spre ea, remodelarea funcțiunilor (N3) s-a realizat prin tranformarea fațadelor clădirilor și prin crearea de partere comerciale sau cu acces public, conectarea spațiilor a devenit posibilă odată cu promenada de pe ambele maluri și cu podurile pietonale. Pentru a crește atractivitatea spațiilor și pentru a ajuta la o bună dezvoltare și funcționare întregul an au fost adăugate sau a fost facilitată apariția de noi destinații și utilizări, printre care se pot număra micile croaziere menționate anterior, târguri sau alte funcțiuni temporare, concerte, cazare pentru turiști etc. Creșterea accesibilității (N7) a fost cea mai importantă măsură luată în procesul de reabilitare a riverfront-ului din San Antonio și este, de asemenea o necesitate importantă în cazul orașului etalon. În cazul proiectului de față, accesibilitatea a fost îmbunătățită prin adăugarea de scări, pante, lifturi și poduri, obținând, astfel, mai multe puncte de acces din mai multe părți de oraș. fig. 19 hartă funcțiuni

4.2.2. Arnhem

O serie de măsuri ce au fost propuse în cadrul proiectului Rijnboog sau au fost realizate în prezent oferă soluții disfuncționalităților orașului etalon și pot fi sursă de inspirație în crearea strategiei finale din cadrul lucrării. Cea mai importantă măsură este legată de accesibilitate și conectivitate, scopul principal al proiectului din Arnhem fiind chiar reconectarea orașului cu apa (N1). Acest scop a fost obținut prin pietonizarea sau propunerea spre pietonizare a tuturor străzilor ce duc spre apă sau se desfășoară paralel cu aceasta. În plus, prin utilizarea finisajelor potrivite și prin reducerea diferențelor de nivel ale planului de călcare au favorizat accesul bicicletelor, mamelor cu cărucioare, persoanelor cu dizabilități. În preajma riverfront-ului, acolo unde diferența de nivel este foarte mare, s-au realizat pante de acces și coborâre spre apă (N7). Această pietonizare a ajutat și la reconectarea funcțiunilor (N4) și a spațiilor existente sau noi, formând o promenadă continuă de-a lungul apei. Noua promenadă a încurajat apariția unor noi destinații (N5) și funcțiuni, majoritatea destinate publicului și comerțului – cafenele, terase, magazine, mici birouri – toate îndreptate cu fața spre apă. Apa (N2) a fost mereu o prioritate de-a lungul proiectelor implementate, ea fiind valorificată prin mici canale propuse în interiorul orașului și prin spații publice plăcute pe malul râului.

4.2.3. Lyon, Franța

Un alt aspect ce crează o conexiune între exemplul din Lyon și orașul etalon este împărțirea riverfront-ului în tronsoane ce au caracter diferit. În cazul proiectului prezent, există tronsoane cu lățime ce variază de la 5 la 75 m, fiecare cu un caracter diferit – de parc, de tranzit, cu spații publice ample sau amfiteatre în aer liber. în care se poate coborî până la nivelul apei sau care cuprind mărginire de vegetație. Fiecare din tronsoane se îmbină subtil, fără limite vizibile sau puternic sesizabile, curgând dintr-unul în altul.

Malurile au lățimi variabile, ajungând de la 7 la 70 m și o lungime de 5 km. Inițial existau doar asfalt și locuri de parcare, ulterior spațiile fiind destinate doar pietonilor și bicicliștilor. Datorită lungimii și variabilității malurilor s-a realizat o împărțire pe mai multe tronsoane, fiecare cu un caracter diferit și fiecare fiind corespondentul unei alte zone urbane. Coerența și continuitatea de-a lungul tronsoanelor s-a realizat prin aceleași materiale ale planurilor de călcare, aceleași tipuri de mobilier urban și elemente decorative.

Proiectul analizat poate oferi soluții pentru patru necesități ale orașului etalon, cea mai importantă fiind conectarea unor spații (N4) la distanțe mari cu ajutorul unei promenade și modalitățile prin care se poate lucra cu lungimea acesteia pentru a evita monotonia de-a lungul ei. În Lyon se poate observa cum promenada întâlnește diferite spații de-a lungul ei, precum locuri de joacă pentru copii, locuri de stat, spații publice de dimensiuni diferite etc. și cum reușește, în ciuda variației spațiilor ce le străbabte, să păstreze aceeași atmosferă și același caracter. Pentru a funcționa această promenadă a fost neceară adăugarea unor spații publice suplimentare (N5), în acest caz fiind toate în aer liber și înconjurate de vegetație. Reconectarea între oraș și apă (N1) s-a realizat la nivelul conștiinței oamenilor, prin crearea de spații atrăgătoare lor și prin prezența lor în număr tot mai mare pe malul estic al râului Rhône, ceea ce a dus la o mai multă apreciere a apei (N2).

4.2.4. Soluții punctuale

4.2.5. Concluzii

Pentru a avea o imagine mai clară asupra felului în care fiecare studiu de caz răspunde fiecărei necesități ale orașului etalon a fost creat tabelul din fig. 62 care prezintă moduri în care nevoile au primit rezolvări practice în cadrul altor orașe. Se poate observa faptul că anumite orașe, precum Kuching sau Rouen, răspund unor necesități în plus, care nu au fost indicate în timpul analizei lor. Acest lucru este posibil datorită faptului că unele aspecte au fost rezultate în urma implementării și nu au reprezentat o prioritate în schițarea strategiei inițiale. De exemplu, orașul Duesseldorf a fost ales pentru analiză datorită felului în care răspunde necesității N5, crearea de noi destinații, dar realizarea proiectului a dus la niște îmbunătățiri care oferă soluții și pentru reconectarea cu orașul și apa, pentru valorificarea râului, remodelarea existentului și creșterea accesibilității. Tot în cadrul tabelului se poate observa faptul că primele trei orașe oferă cele mai multe soluții pentru orașul etalon.

fig. 62 tabel recapitulativ al studiilor de caz

Concluzii

În finalul analizei este necesară o recapitulare a principiilor învățate și a posibilităților de punere în practică observate în exemple. Dar, în același timp, este important de ilustrat felul în care principiile teoretice și măsurile analizate în studiile de caz relaționează cu lista de necesități a orașului etalon pentru că, în final, conturarea strategiei finale va depinde mult de rezolvarea acestor probleme. Așadar, în tabelul din fig. 63 se poate observa legătura dintre cele trei părți importante ale lucrării de până în acest punct. Pentru fiecare necesitate în parte este atribuită o categorie sau un principiu care să susțină motivul pentru care acea necesitate trebuie rezolvată sau care să ofere suport teoretic în demersul spre soluționare. Mai departe, fiecărei necesități îi este indicată lista de exemple care oferă soluții practice.

fig. 63 recapitulare a relațiilor dintre necesități, principii teoretice și exemple practice

N1 – reconectarea între oraș și apă

Această nevoie a orașului etalon coincide cu scopul princial al proiectului și este susținută de prima categorie de principii teoretice -P1. Este important, prim urmare, în încercarea de a realiza această reconectare să fie luate în calcul toate cele patru principii – conectivitate, accesibilitate, pietonizare și integrare în context. S-a observat în cadrul conturării orașului etalon o predominanță a traficului auto și a parcajelor în preajma riverfront-ului, deci, conform principiilor teoretice, se recomandă mutarea acestora și pietonizarea străzilor. Prin eliminarea unei astfel de bariere se va facilita comunicarea fizică și vizuală de-a lungul străzilor și a waterfront-ului. O altă măsură recomandată de analiza teoretică este integrarea noului proiect în contextul local și modelarea noului proiect cu respect și în favoarea existentului.

Exemplele Arnhem și Zutphen sunt dovada practică a unor astfel de măsuri, prin pietonizarea străzilor din interiorul centrului până la nivelul apei. În schimb, Duesseldorf și Lyon au avut o altă abordare în procesul de reconectare cu apa, lucrând mai mult cu oamenii și funcțiunile și mai puțin cu țesutul urban înconjurător.

N2 – valorificarea apei

Corespunde cu principiul P4 care încurajează creșterea calității apei și a malurilor aceseia pentru a asigura sănătatea mediului înconjurător, precum sugerează și UN-HABITAT & PPS [16]. Tot în cadrul principiului P4 este sugerată și orientarea spațiilor existente și noi spre apă pentru a oferi priveliști plăcute și automat atractivitate și confort. ( P3 – spații publice atractive). Aceasă orientare spre apă a fost realizată în Paseo del Rio prin întoarcerea fațadelor acolo unde a fost cazul și prin adăugarea activităților comerciale la parter.

Tot în Paseo del Rio, precum și în Kuching și St. Cloud au fost organizate activități pe apă precum plimbări cu barca, croaziere turistice sau jocuri de apă. Un alt mod de a pune în valoare apa se observă din nou în Paseo del Rio, dar și în Lyon, St.Cloud și Zutphen unde s-a făcut posibilă coborârea și plimbarea pe promenade la nivelul apei.

N3 – remodelarea funcțiunilor

Este o necesitate în care se îmbină două principii diferite – mixul de funcțiuni (P2 spații publice atractive) și P4, valorificarea apei. Aceste două principii combinate oferă argument și un sfat pentru rezolvarea acestei nevoi. Spațiile existente care nu funcționează sau care ignoră prezența apei trebuie înlocuite, remodelate, sau redirecționate, precum s-a întâmplat în Paseo del Rio. Funcțiunile care nu atrag vizitatori sau oameni, precum fosta zonă industrială din Rouen se recomandă a fi înlocuite. În cazul orașului etalon s-a observat faptul că activitățile existente ignoră apa, având fațadele îndreptate spre oraș și funcționând independent una de alta. Există, prin urmare, posibilitatea de a aplica aceeași măsură precum în cazul din San Antonio, Paseo del Rio.

N4 – conectarea spațiilor

Cel mai bun exemplu de conectare al spațiilor îl oferă Lyon cu pietonala de cinci kilometri ce unește două parcuri importante din oraș. Una din disfuncționalitățile orașului etalon este prezența unor funcțiuni de-a lungul malurilor care funcționează independent și care nu au nicio cale de comunicare între ele. Prima categorie de principii teoretice enumeră trei tipuri de conectivitate – vizuală, fizică sau socială – și în demersul de rezolvare a acestei disfuncționalități se poate încerca aplicarea tuturor trei. Dar cea mai importantă în cazul de față este conectivitatea fizică și aceasta poate fi îmbunătățită precum exemplului din Arnhem, prin pietonizare și prin crearea unei pietonale precum cazului din Lyon sau Kuching.

N5 – crearea de noi destinații

Este o necesitate a orașului etalon, dar, în același timp este un principiu legat de îmbunătățirea spațiului public. ( P2 – spații publice atractive – mix de funcțiuni) Acest principiu încurajează o diversitate cât mai mare de activități și utilizări într-un spațiu pentru a asigura activitate constantă a oamenilor și un caracter vibrant al locului. Avantajele unor noi destinații se pot observa în Duesseldorf care, prin adăugarea unor locuri de stat și a unui târg pe malul apei, a reușit să atragă o cantitate mare de vizitatori pe durata întregii zile. Alt exemplu cu același potențial, dar aflat momentan într-un stadiu teoretic, este proiectul din Rouen în care este propusă o mare diversitate de funcțiuni, de la sport și plimbare la restaurante și parcuri de distracții.

N6 – creșterea accesibilității

Această necesitate va fi rezolvată împreună cu prima și cea de-a patra care urmăresc diferite tipuri de reconectare. Principiul teoretic ce vizează accesibilitatea încurajează restricționarea accesului autoturismelor sau a altor vehicule care circulă cu viteză mare, îndepărtarea obstacolelor din calea traseelor, precum artere aglomerate, chioșcuri sau diferențe mari de nivel, tratarea planului de călcare astfel încât sa fie confortabil atât pentru pietoni cât și pentru biciclete și cărucioare.

Exemple de bună practică din punct de vedere al accesibilității se pot găsi în Arnhem, unde accesul auto nu este complet restricționat, dar prin tratarea planului de călcare este limitată viteza cu care se poate circula, în San Antonio unde adăugarea de scări și pante, lifturi și poduri pietonale facilitează formarea de conexiuni și accesul în diferite puncte ale riverfront-ului și în Lyon, unde traseul este lin, ușor de înțeles și străbătut.

N7 – conservarea identității locale

Conservarea identității locale și proiectarea într-o manieră sensibilă la contextul existent este tot o metodă de reconectare între oraș și apă dar la un nivel abstract, mai dificil de perceput dintr-o primă privire. Spre exemplu, în Kuching, prin alegerea doar unor comercianți locali și produse tradiționale a fost creată o legătură suplimentară, la un nivel moral între locuitori și riverfront.

Strategie

Prin enumerarea caracteristicilor și necesităților orașului etalon, prin sintetizarea principiilor teoretice și a exemplelor practice s-a creat, până în acest moment, o imagine destul de clară asupra direcției în care strategia generală ar trebui să se îndrepte. Acesta va fi alcătuită dintr-o serie de măsuri propuse spre implementare și o listă de sfaturi pe care viitorul proiect este recomandat să le ia în considerare. Deoarece orașul etalon este unul imaginar, măsurile propuse vor fi doar teoretice, fără a detalia anumite funcțiuni sau etape. Se dorește obținerea unui algoritm de implementare care să poată fi aplicat apoi pe un oraș real, adaptat la caracteristicile acelui oraș și cu măsuri propriu-zise potrivite acestuia.

Prima măsură recomandată este etapizarea proiectului, altfel spus, împărțirea lui în proiecte de dimensiune redusă amplasate de-a lungul râului. Prin concentrarea atenției pe zone mai mici se pot conserva energia și finanțele și se încurajează o dezvoltare susenabilă în timp, oferind posibilitatea spațiilor să crească organic în funcție de nevoi și activități. În același timp, prin propunerea unor proiecte mai mici se poate analiza felul în care acestea funcționează și modul în care răspunde comunitatea la schimbările aduse. Etapizarea este un proces posibil în cazul orașului etalon datorită configurației malurilor și împărțirea acestora pe tronsoane de către poduri.

Se propun patru procese mari care vor cuprinde fiecare o serie de etape mai mic și care vor fi realizate cronologic. Primul proces vizează funcțiunile existente, fiecare etapă reprezentând câte un proiect de îmbunătățire a câte unei funcțiuni. Al doilea proces presupune apariția tuturor spațiilor publice noi, din nou, fiecare etapă reprezentând câte un nou spațiu public. Până în acest moment există funcțiuni vechi și noi, dar care nu sunt conectate între ele, procesul al treilea vizând crearea conexiunilor dintre spații de-a lungul râului. Al patrulea proces ce cuprinde etapa finală se axează pe detalii. Având în vedere distanța mare în timp care cel mai probabil se formează între prima și ultima etapă, este de așteptat ca unele detalii să necesite îmbunătățiri, reparații, cosmetizări etc. Altfel spus, etapa finală cuprinde rezolvarea ultimelor detalii înainte de obținerea scopului final. Fiecare dintre procese și etape vor trece printr-o serie de modificări selectate în funcție de principiile teoretice analizate în tabelul din fig. 13, măsurile aplicate fiind alese în funcție de fiecare etapă în parte. La sfârșitul fiecărui proces se recomandă întocmirea unui raport prin care să se analizeze progresul făcut și impactul asupra societății și a mediului. În cazul în care raportul unuia dintre procese a fost nefavorabil, datorită acestei etapizări, se poate reveni și îmbunătăți asupra elementelor deficitare fără a avea de suferit tot proiectul.

fig. 64 schițarea strategiei generale

Prin împărțirea proiectului în etape mai mici și prin monitorizarea constantă se poate obține o strategie care să funcționeze, dar care să și permită greșeli fără urmări majore, se poate permite spațiilor publice să se dezvolte organic cu ajutorul oamenilor și, deși durata de finalizare a proiectului crește, pe anumite porțiuni, viața riverfrontului este liberă să se dezvolte.

6. Târgu-Jiu

6.1. Analiza existentului

6.1.1. Caracteristici

Târgu-Jiu este un oraș de dimensiuni medii, cu 82.500 locuitori, reședință a județului Gorj și amplasat în sudul României. Acesta este străbătut de râul Jiu pe direcție nord-sud și pe o distanță de aproximativ 3 km. Relația dintre oraș și râu a fost de-a lungul timpului una strânsă, malurile sale fiind preferate pentru diferite activități, precum plimbare și relaxare, înâlniri și adunări, activități comerciale și, în unele cazuri, aceste maluri au cunoscut revolte sau lupte de război. Se poate spune că râul Jiu a fost mereu o parte importantă din viața locuitorilor și că importanța lui a fost recunoscută mereu. Dar, în ultima perioadă, pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, interesul față de apă s-a diminuat, fiind înlocuit de alte puncte de interes din interiorul orașului, precum zona centrală plină de cafenele sau centrul comercial din sud. Scopul este de a restabili legătura care a fost mereu strânsă între oraș și apă și de a readuce interesul oamenilor pe malurile sale.

Pe teritoriul orașului, râul Jiu are o formă variată, ce este împărțită în trei secțiuni definite de două baraje și o insulă. Dintre acestea, sunt studiate ultimele două secțiuni ce delimitează spații ale orașului. Datorită lungimii mari a zonei de lucru și pentru o mai bună analiză și întelegere a malurilor, acestea se pot împărți în patru tronsoane, fiecare având un anumit caracter sau o anumită zonă din oraș drept corespondent. Astfel, începând din nord spre sud, primul tronson corespunde zonei centrale ale orașului și cuprinde trei tipuri de zone funcționale – pentru activități sportive, comerciale și de relaxare și Parcul Central. Următorul tronson, cel de-al doilea, corespunde unei zone adiacente celei centrale și este caracterizat prin activități comerciale de tip piață, iar cel de-al treilea este caracterizat printr-o zonă de mari dimensiuni ce adăpostește un târg improvizat în aer liber și de o zonă cu supermarketuri și magazine, iar pe malul opus, al treilea tronson cuprinde un teren liber de dimensiuni mari. Ultimul tronson cuprinde doar funcțiuni comerciale desfășurate în interior de tip centru comercial și maluri neamanajte, mărginite de drumuri de aprovizionare.

6.1.2. Funcțiuni

Funcțiunile ce se găsesc de-a lungul malurilor se pot împărți în șapte zone majore, grupate și denumite în funcție de caracterul lor și de activitatea dominantă. Fiecare dintre aceste zone au fost analizate din perspectiva celor patru noțiuni teoretice rezultate în urma studiului de fundamentare – reconectare între oraș și apă, valorificarea apei, spații publice atractive și sustenabilitate – și fiecare a primit un scor de 1, 2 sau 3 puncte pentru fiecare noțiune în parte în funcție de caracteristicile sale.

Zona 1 – Insula

Corespunde insulei de pe râul Jiu din cadrul primului tronson și este conectată de restul țesutului printr-un pod pietonal în partea de sud și un pod auto în partea de nord. Această zonă este alcătuită dintr-un parc pe jumătatea sudică și un complex de restaurante și piscine în zona centrală. Partea nordică a insulei este ocupată de o parcare pe care se organizează ocazional târguri și evenimente în aer liber. Din punct de vedere al valorificării apei, prima zonă primește două puncte din trei deoarece este permis accesul la apă, se pot forma relații vizuale cu apa dar și deoarece există un număr mare de fânâni arteziene care valorifică apa. Atractivitatea este deasemenea crescută, tot la un nivel de două puncte datorită mobilierului urban, a activităților diverse ce sunt organizate în zonă și datorită calității crescute a spațiilor exterioare. Atractivitatea are de suferit, asemenea și nivelului de valorificare a apei, deoarece este automobilul primește prioritate pe jumătate din zonă datorită parcării de dimensiuni mari și a drumurilor asfaltate.

Zona 2 – Stadionul

Este o zonă ce se caracterizează majoritar prin spații ce adăpostesc diferite activități sportive – terenuri, săli etc. Relația sa cu apa este întreruptă de limita de proprietate dinspre vest materializată printr-un zid de beton. Malul rămas dincolo de zid, spre apă, este neamenajat și înierbat, cu acces limitat pentru mașini și o potecă din pămant. Este posibilă trasarea unui acces la râu pe această zonă prin pietonizarea unei străzi și continuarea ei spre vest până la apă.

Zona 3 – Parcul Central

Parcul Central este zona cu punctaj cel mai mare din punct de vedere al accesibilității, atractivității și valorificării apei datorită numărului mare de locuri de stat, a promenadei de-a lungul râului și a elementului natural foarte bogat. Zona adăpostește pe lângă funcțiunea principală de parc și alte activități culturale – Muzeu de Arta, sculpturile lui Constantin Brâncuși – sau de tip comercial – baruri, mici tarabe de jucării. Dintre toate zonele de-a lungul apei, aceasta primește cei mai mulți vizitatori pe malurile sale și este cel mai important punct de acces la riverfront, făcând legătura cu zona centrală a orașului prin intermediul Căii Eroilor.

Zona 4 – Piața Centrală

Este o zonă cu funcțiuni preponderent comerciale – tarabe cu alimente, magazine și supermarket-uri, restaurante și cafenele – care se îmbină cu locuințe individuale sau colective. Nu se poate discuta în acest caz de o valorificare a apei deoarece majoritatea fluxurilor de oameni se desfășoară departe de malurile acestei zone, fiind separate de râu prin diferența de nivel a digului, prin două sau trei drumuri auto și două sau trei rânduri de parcare. Însă, datorită funcțiunilor și activităților diverse, această zonă are o atractivitate crescută ce atrage foarte mulți oameni zilnic.

Zona 5 – Târgul improvizat

Zona cu numărul cinci este de mari dimensiuni și fără construcții permanente. Se caracterizează printr-un târg zilnic în care se comercializează produse foarte diverse, de la brazi de crăciun, la animale, legume, mobilier etc., fiecare fiind liber să vândă orice și oriunde pe acest teren. Atractivitatea este foarte scăzută datorită lipsei oricărui fel de amenajare, inclusiv planul de călcare fiind din pămant sau pietriș. Avantajul acestei zone este importanța pe care a căpătat-o de-a lungul timpul în conștiința colectivă deoarece deși nu este un târg legal sau amenajat, este un loc în care oricine are impresia că va găsi orice. Un alt avantaj este dimensiunea foarte mare a terenului, ce permite adăpostirea unei game variate de activități și caracterul său plat, ce permite realizarea mai ușor a unor relații vizuale cu apa.

Zona 6 – Ansamblu comercial

Este alcătuit dintr-un supermarket, un magazin de obiecte sanitare, un magazin de articole sportive, un hotel și o piață agroalimentară. Cu excepția hotelului, care are acces dinspre apă, toate funcțiunile sunt orientate spre oraș și sunt separate de râu printr-un drum auto. Malurile sunt accesibile dinspre oraș și sunt ușor de conectat de-a lungul apei, dar nu sunt amenajate și nu este acordată atenție spațiilor și activităților exterioare, toate fluxurile și destinațiile fiind organizate în interior.

Zona 7 – Centru comercial

Această zonă cuprinde un supermarket, câteva magazine de mici dimensiuni și un centru comercial. Asemenea zonei cu numărul șase, activitățile sunt organizate în interior și nu se poate discuta de valorificarea apei deoarece spre aceasta sunt întoarse toate fațadele pline și sunt organizate toate drumurile de aprovizionare sau parcările tehnice. Oportunitatea specifică acestei zone este conexiunea ce se poate forma de-a lungul malurilor cu zona șase și restul riverfront-ului deoarece înălțimea mare a podului ce le separă permite circulația pe sub el. În plus, datorită lățimii mari a malului din dreptul zonei șapte, sunt posibile mai multe tipuri de amenajări sau activități.

6.1.3. Accesibilitate

În afară de zona parcului și a insulei, unde există o promenadă, accesibilitatea de-a lungul malurilor este redusă pentru oricine cu excepția automobilelor, predominând străzi secundare sau de aprovizionare mărginite de parcări. Fiind limitată accesibilitatea pietonilor, este deasemenea limitată și cea a bicicliștilor, a persoanelor cu dizabilități, a mamelor cu cărucioare etc. Momentan se poate spune că la nivelul riverfront-ului, accesul este descurajat și plimbările pe mal sunt dificil de realizat, uneori chiar periculoase. La nivelul orașului există un singur punct de acces spre riverfront care să fie ușor de găsit și potrivit pentru toată lumea – din dreptul parcului, de-a lungul Căii Eroilor. Alte puncte de acces sunt reprezentate de trotuare ce mărginesc căi de circulație și poduri, dar rareori sunt considerate puncte de acces și nu zone de tranzit. Deși majoritatea acestor puncte nu sunt amenajate corespunzător, ele sunt relativ egal distribuite de-a lungul râului, existând, însă, două zone în care accesul la riverfront nu este posibil – zona cu numărul trei ce corespunde stadionului și zona cu numărul cinci, aceasta fiind mărginită spre est de un rând de locuințe individuale și nicio stradă sau alee între ele.

6.1.4. Disfuncționalități

Prioritate a automobilului pe majoritatea malurilor

Cu excepția malului estic din dreptul Parcului Central, unde există o promenadă de-a lungul râului, toate spațiile riverfront-ului sunt separate de apă datorită existenței unor drumuri secundare sau de aprovizionare destinate traficului auto. Este posibil și pentru pietoni să meargă de-a lungul acestor drumuri deoarece traficul nu este foarte intens, dar periculozitatea și disconfortul acestora este mare. Drumul auto din zonele șase și șapte este utilizat pentru aprovizionare doar pe o lungime foarte mică, în dreptul pieței agroalimentare, în rest fiind utilizat pentru ocolire și parcare. Drumul de lângă apă din zona cinci este cel care afectează cel mai mult riverfront-ul datorită aglomerării, a numărului foarte mare de mașini parcate și a distanței mici ce o are, făcând foarte periculoasă orice vizită a pietonilor pe acea alee. Din punct de vedere legal și urbanistic, acest drum este considerat defapt o alee pietonală, pe care este interzisă parcarea și staționarea, dar de foarte mult timp, acest lucru nu mai este respectat și tot ce a rămas din aleea pietonală este doar un indicator.

Discontinuitate de-a lungul malurilor

Riverfront-ul este întrerupt între zonele trei și patru, mai exact, între Piața Centrală și parc, de o arteră de circulație importantă și de podul pe care aceasta îl traversează. Discontinuitatea este rezultată datorită mai multor factori negativi – a diferenței de nivel dintre drum și planul de călcare al promenadei din parc, a prezenței pe pod a unei conducte de mari dimensiuni ce se ridică la 1m față de suprafața carosabilului și care obliga trecere de pietoni să se realizeze decalat față de direcția promenadei, a traficului intens de pe acea stradă și în final, a diferenței de nivel foarte mică între pod și nivelul apei, ceea ce face imposibilă traversarea pe sub aceasta.

Deconectare cauzată de bariere fizice

Barierele fizice sunt în cele mai multe cazuri formate din țesut construit – clădiri, drumuri, curți – care împiedică și relațiile vizuale cu apa, dar și accesibilitatea spre maluri. La nivelul riverfront-ului, singura barieră fizica este acea conductă din cadrul podului dintre zonele trei și patru. Dintre zonele de țesut construit ce acționează ca o barieră spre apă se poate interveni la nivelul a două dintre ele. În zona doi, cu activități sportive există o stradă ce este întreruptă și nu ajunge până la apă, dar care ar putea fi continuată printr-o simplă reamenajare a spațiilor exterioare deoarece nu există nicio construcție care să o limiteze. A doua zonă în care se poate interveni este cea de locuințe din dreptul zonei comerciale cinci. În acest caz, există un teren liber ce se poate utiliza pentru realizarea unui acces și a unei relații vizuale cu apa.

Calitate scăzută a spațiilor publice

Această disfuncționalitate se găsește de-a lungul tuturor spațiilor existente de-a lungul malurilor, dar pe anumite porțiuni, situația este mai neplăcută decât în altele. Aceste porțiuni corespund zonei patru și cinci și se caracterizează prin lipsa unui plan de călcare adecvat, lipsa mobilierului urban, calitate scăzută a scărilor de acces pe dig, lipsa unui sentiment de siguranță datorită numărului foarte mare de mașini și a cantităților mari de gunoaie.

Atitudine neutră sau de ignorare a apei

Este întâlnită la majoritatea funcțiunilor, cu excepția parcului și a sălilor de evenimente din prima zona, de pe insulă. Această atitudine se traduce în fațade pline spre apă, descurajarea accesului la apă datorită traficului auto, și fluxuri orientate în direcție opusă apei.

Funcțiuni orientate opus apei

Se pot menționa în acest caz mai ales centrul comercial, supermarket-urile și restul magazinelor din zonele șase și șapte care prezintă fațade pline spre apă și care organizează accesele și fluxurile de oameni pe latura dinspre oraș. Datorită configurării acestora, la majoritatea nu se poate interveni pentru a rezolva aceasta disfuncționalitate, dar se pot reorganiza piața agroalimentară din zona șase și tarabele din zona cinci.

Lipsa unui design flexibil

Această disfuncționalitate afectează buna funcționare a spațiilor și împiedică dezvoltarea sănătoasă în timp. Se pot observa pe toate malurile construcții masive, din beton sau metal, care limitează felul în care sunt utilizate spațiile interioare și cele exterioare.

Elementul natural inexistent sau în stare de degradare

Prima și a treia zona, a insulei și parcului, sunt, din nou, excepții ale acestei disfuncționalități deoarece elementul natural se găsește în raport mai mare față de restul zonelor. În general, elementul natural de-a lungul râului este limitat la unele porțiuni în care malul este neamenajat și înierbat.

6.2. Propunere

Scopul proiectului este de a reconecta orașul Târgu-Jiu cu râul ce îl străbate prin crearea unor funcțiuni noi și prin îmbunătățirea celor existente pentru a se obține spații publice atractive. Spațiile publice de bună calitate ce respectă principii precum confortul, siguranța sau accesibilitatea atrag un număr mare de oameni și, astfel, riverfront-ul este revitalizat și pus în valoare. Dar pentru intervenții sănătoase și durabile, care să aducă un plus valoare orașului, este necesar ca implementarea propunerilor să fie realizată urmând o anumită structură și ordine în timp. Se doresc intervenții mici dar eficiente care să încurajeze dezvoltarea naturală a spațiilor în timp și etapizarea tuturor operațiilor. Așadar se recomandă o strategie împărțită în patru etape care, deși sunt desfășurate cronologic de-a lungul unei mai mari perioade de timp, ele urmăresc un scop final comun. Fiecare din aceste etape se adresează unui anumit tip de intervenție, astfel – în prima etapă se lucrează doar cu funcțiunile și țesutul existent, în a doua etapă se amenajează promenada și malurile pentru a permite crearea de conexiuni între funcțiuni, a treia etapă se ocupă cu intervenții noi, funcțiuni noi sau modificări majore ale funcțiunilor existente, iar ultima etapă, a patra, reprezintă produsul final, închegarea tuturor intervențiilor și detalierea întregului ansamblu.

Se urmărește obținerea unui circuit de-a lungul ambelor maluri care să fie creat și articulat de funcțiuni, activități sau puncte de interes, circuitul devenind în sine o atracție sau o desinație, oferind trasee de plimbare, relaxare și vizitare în jurul râului atât pentru locuitori, cât și pentru turiști. Acest scop se poate obține prin oferirea unui nivel crescut de calitate al spațiilor publice și prin organizarea unei game variate de activități preponderent în aer liber, precum pescuit, jogging sau plimbări cu barca.

6.2.1. Etapa I – intervenții asupra existentului

Primele intervenții ce se recomandă în cadrul etapei concentrate pe țesutul existent sunt cele legate de traficul auto și străzile ce mărginesc râul. Astfel, drumul și parcarea din a cincea zonă, ce mărginesc râul și se extind și pe baraj se vor desființa, numărul de parcări necesare fiind asigurat de o parcare supraterană ce urmează să fie construită în zona Pieței Centrale. Astfel, aleea ce, la nivel teoretic este pietonală, va deveni accesibilă pentru oameni și nu va mai reprezenta un pericol de accidente precum se întâmplă în prezent. Următoarea intervențe la nivelul rețelei stradale se realizează în zonele șase și șapte, drumul de aprovizionare existent devenind pietonal, dar cu acces posibil pentru mașini în cazul unor urgențe sau cazuri speciale. Însă, acest drum de aprovizionare va rămâne în funcționare pe un anumite segment din zona șase, în dreptul pieței agroalimentare. Scopul său va fi de aprovizionare a acestei piețe și a celorlalte magazine dar, la întoarcere, șoferii nu vor mai străbate toată distanța de-a lungul malului precum se întâmplă în prezent, ci vor întoarce și vor reveni la drumul principal pe aceeași cale pe care au venit. Astfel, prin intermediul acestei soluții, se menține buna funcționare a spațiilor comerciale dar nu se afectează riverfront-ul prin drumuri asfaltate ce nu sunt necesare. Se recomandă intervenții și asupra drumurilor din prima zonă, de pe insulă. În prezent, acestea sunt asflatate și nu prezintă trotuare sau alei pentru pietoni, motiv pentru care se dorește transformarea acestora în drumuri pavate, dedicate pietonilor și cu acces limitat pentru mașini atunci când se dorește accesul la complexul de restaurante și parcare. Acest drum de tip “shared space” va oferi prioritate pietonilor dar nu va dezavantaja nici funcțiunile existente.

Pe lângă pietonizări și intervenții asupra rețelei de drumuri, prima etapă vizează și modificarea, acolo unde este posibil, a unor funcțiuni existente, din punct de vedere al orientării și alcătuirii lor. Sunt posibile două intervenții – la nivelul pieței agroalimentare din cadrul zonei șase, unde se vor reorienta spre apă accesul și fațadele principale și la nivelul rândului de tarabe de la limita zonelor patru și cinci. Ultima funcțiune este de tip comercial și alcătuită din structuri metalice acoperite cu materiale ușoare care adăpostesc două rânduri de mese ale unor mici comercianți de textile. Se recomandă modificarea acestor structuri pentru a obține un singur rând de mese orientate spre apă, cu o fațadă transparentă ce permite legături vizuale sau comunicare cu exteriorul.

6.2.2. Etapa II – promenadă

După ce a fost redistribuit traficul auto pe malurile apei, etapa a doua urmărește amenajarea unei promenade și generarea unor conexiuni între funcțiuni, lucru ce implică și o remodelare a malurilor. Prima operațiune este cea de remodelare. Se vor utiliza patru tipologii de maluri – maluri naturale, pline de vegetație, cu alei organice și cu utilizarea lemnului pentru mobilier sau planul de călcare, maluri în pantă, turnate din beton, cu un caracter mineral și un aer mai rece, care coboară sub un unghi lent până la apă, maluri în trepte ce alternează între suprafețe din lemn, beton, piatră sau iarbă și cu înâlțimi variate, ce pot alcătui trepte ușor de coborât sau suprafețe de stat și maluri extinse, pentru acele zone în care nu există destul loc liber pentru intervenții sau acele zone în care se doresc adiții la maluri. Ultima categorie de maluri extinse poate cunoaște mai multe forme – se pot construi alei în consolă, ancorate de structura de beton a digului, se pot amenaja suprafețe plutitoare care să asigure și acces la nivelul apei sau se pot extinde prin completare cu pământ a malului pe latura opusă apei.

În cadrul acestei etape, promenada va uni toate aceste tipologii de maluri. Se vor amenaja planurile de călcare, se vor trasa rute pentru bicicliști cu finisajele potrivite pentru ei, și se vor planta copacii și vegetația pentru a avea timp să crească până la etapa finală.

6.2.3. Etapa III – funcțiuni noi

Pentru crearea unui circuit pietonal sunt necesare funcțiuni sau detinații care să atragă oamenii de-a lungul promenadei. Astfel, etapa a treia va cuprinde două tipuri de operații – încurajarea apariției unor activități noi și amenajarea unor spații publice. Noi spații publice vor apărea în patru zone. Primul va fi reprezentat de un parc de dimensiuni mari pe malul vestic din al treilea tronson. Acesta va permite activități de relaxare și plimbare, jocuri pentru copii în aer liber, accesibilitate pentru toată lumea, zone amenajate pentru pescuit, maluri naturale și maluri extinse și plimbări cu barca. Deoarece parcurile din Târgu-Jiu au un caracter preponderent geometric și regulat, se recomandă pentru acest nou parc o amenajare de tip organic, alei pietonale sinuoase și diferențe mici de nivel pentru a-i oferi un caracter cât mai natural.

A doua zonă asupra căreia se va interveni este segmentul estic din tronsonul al treilea, corespondent zonei cu numărul cinci. Deși în prezent această zonă are o activitate dominantă, lipsa oricărei tip de organizare duce la nevoia unei amenajări noi. Aceasta va cuprinde o zonă destinată în continuare comerțului în aer liber caracteristic acestui segment, dar aceasta va primi o mai bună organizare, mobilier urban sub forma unor locuri de stat și mese pentru expunerea mărfii, surse de iluminat și pavaj din piatră cubică. Accesul auto până la zona de comerț este posibil și permis pentru a se putea transporta mai ușor orice s-ar oferi la vânzare. În plus pe lângă această zonă pentru comerț se va amenaja o rețea de alei pietonale pavate și spații verzi cu vegetație înaltă sau joasă, în funcție de perspectivele ce se doresc. Adiacent acestui segment se va amenaja o mică porțiune de acces dinspre oraș.

Al treilea spațiu nou se găsește în nordul orașului, la limita dintre prima și a doua zonă de funcțiuni și reprezintă un spațiu deschis spre apă pe o latură și mărginit de locuințe individuale și un drum pe celelalte. Se dorește o amenajare de tip natural, cu un spațiu deschis spre apă și alei pietonale sau shared-space care să permită accesul în spațiu dinspre locuințe.

6.2.4. Etapa IV – rezultat final

A patra etapă presupune intervenții mici, la nivel de detaliu, de finisaje sau mobilier urban și urmărește completarea locurilor de stat acolo unde este necesar, adăugarea unor obiecte sculpturale decorative, crearea unor finisaje speciale pentru persoanele cu dizabilități, precum imprimarea unor inscripții sau informații în lima Braille pe balustrade, mâini curente sau alte suprafețe plate.

Produsul final al tuturor etapelor prezintă imaginea unei promenade de-a lungul ambelor maluri care se articulează sub forma unui circuit între primul și cel de-al treilea tronson, cu două poduri pietonale noi și cu două poduri extinse, cu maluri în trepte, înverzite sau mixte și cu parcuri și spații verzi. Prin excluderea traficului auto se permite pietonizarea malurilor și încurajarea accesului pentru oameni și prin tratarea planului de călcare se obțin spații accesibile și confortabile tuturor. Datorită etapizării proiectului poate rezulta o dezvoltare organică și sănătoasă ce poate funcționa ca un generator de dezvoltare a întregului oraș.

Prin crearea unor spații publice plăcute, confortabile și atractive, se atrage un număr mai mare de vizitatori și prin atragarea unui număr mai mare de vizitatori pe maluri acestea redevin puncte de interes și noduri de activitate și, treptat, conexiunea morală între oameni și râu începe să se restabilească, rezultând într-o redistribuire a fluxurilor și activităților umane în cadrul orașului și în final, în reconectarea dintre oraș și râul Jiu.

Concluzii

Apa în orașe, sub orice formă ar fi ea, este o resursă foarte valoroasă, atât prin beneficiile sale directe, precum alimentație, transport, reglarea temperaturii, cât și prin valoarea ce o aduce malurilor sale și a spațiilor invecinate. Mereu un spațiu ce privește spre apă a fost apreciat și de preferat în favoarea altora din interiorul orașului datorită priveliștilor plăcute, a atmosferei terapeutice și uneori relaxante ce o are apa și, în final, datorită rarității sale. În ciuda acestui lucru, foarte multe orașe au pierdut legătura cu sursa de apă ce le străbate sau le mărginește, ajungând să o considere un dezavantaj, o barieră sau teren pierdut. La început izolate și apoi tot mai numeroase, inițiative de a aduce o schimbare în această percepție au apărut de-a lungul ultimilor ani, încercând să ofere o rețetă sau o soluție pentru readucerea apelor în centrul atenției unui oraș. Dar fiecare râu, oraș și relație dintre ele sunt diferite, motiv pentru care singurul lucru ce s-a putut realiza a fost întocmirea unor principii generatoare.

În cadrul lucrării de față se discută despre un oraș ipotetic, dar care are asemenea altor orașe reale, aceeași problemă de discontinuitate și ignorare față de apă, lucru ce a rezultat și formularea scopului principal – reconectarea unui oraș cu apa prin crearea de spații sustenabile care o valorifică. S-a urmărit de-a lungul lucrării trasarea unei strategii generale care să poată fi aplicată oricărui oraș real care să fie asemănător celui ipotetic utilizat aici.

S-a observat în urma analizei teoretice faptul că oamenii sunt generatori de dezvoltare pentru un spațiu. Prin activitățile lor zilnice, prin drumuri la serviciu, prin înâlnirile cu prietenii, prin plimbarea de seară sau mersul la restaurant, prin toate acestea ia naștere un spațiu. Se poate spune că este chiar o relație de interdependență, în care doar un spațiu populat poate fi considerat un spațiu de calitate și doar un spațiu de calitate poate fi populat. Această premisă ce pune omul în centrul procesului de proiectare a unui spațiu se dorește aplicată în cadrul unui proiect de revitalizare a unu riverfront. Dar această premisă, de omul face locul nu este suficientă pentru conturarea unui proiect pe malul unei ape chiar și după o analiză preliminară a caracteristicilor și condițiilor unui spațiu public deoarece riverfront-urile sunt o resursă inedită și foarte importantă pentru oraș, usor epuizabilă șicu mare impact asupra întregii așezări. Prin urmare, îmbinarea dintre noțiunile teoretice de riverfront, spațiu public și design urban, alături de analiză a exemplelor, ar trebui să ofere o rețetă cel puțin generală.

Prin urmare, la conceptul inițial ce indică importanța omului într-un spațiu atractiv, se adaugă încă trei : revitalizarea unui riverfront se poate realiza doar prin reconectarea acestuia la oraș și țesut urban, un riverfront poate fi sănătos și funcționabil doar printr-o proiectare sustenabilă și cea mai importantă măsură într-un proces de revitalizare a unui riverfront este punerea în valoare a apei. Acestor patru premize li se subordonează câte o listă de principii și posibile soluții în funcție de caracteristicile fiecărei locații. Discutând la un nivel general, se pot enumera ca fiind cele mai importante și definitorii accesibilitatea și conectivitatea, integrarea în contextul existent, crearea de spații sigure și confortabile, asigurarea unei mari diversități de funcțiuni, adaptabilitatea, designul flexibil și comunicarea între actori.

În final, principiul ce a avut cel mai important rol în conturarea strategiei a fost sustenabilitatea în mod general și etapizarea în mod particular. Prin împărțirea proiectului în mai multe etape mai mici, fiecare respectând principiile și premizele enunțate anterior se poate obține o rețea de spații publice care au libertatea o perioadă să crească singure, să se dezvolte cu ajutorul oamenilor și să se extindă de-a lungul malurilor. În concluzie, se poate preciza faptul că indiferent de tipul de waterfront, de oraș sau de proiect, o asemenea locație trebuie tratată cu respect și nu este recomandată o revitalizare forțată, ci mici imbolduri care să genereze dezvoltarea.

Anexă fotografii – studii de caz

San Antonio

fig. 16. Paseo del Rio, fig. 18 secțiune Paseo del Rio

fig.20 diferența de nivel între oraș și râu fig. 21 pietonală la nivelul apei fig. 22 locuri de stat

fig. 23 mix de funcțiuni fig.24 priveliște spre apă fig. 25 rampă de acces

Arnhem

fig. 28 hartă propunere a doua fig. 29 amenajarea spațiilor publice, fig. 30 funcțiuni predomninate de-a lungul etapă a proiectului Rijnboog propunere din a doua etapă promenadei

fig. 31 continuarea promenadei la poduri fig. 32 riverfront Arnhem

Lyon

fig. 35 amfiteatru exterior fig. 36 conexiune morală fig. 37 locuri de stat și spații confortabile

fig. 38 activități în aer liber fig. 39 activități în aer liber fig. 40 spații în trepte

Kuching

fig. 42. finisaje și pattern fig. 43 atmosferă pitorească

Duesseldorf

fig. 48 hartă localizare perspective fig. 49 imagine 1

fig. 50 imagine 2. fig. 51 imagine 3 fig. 52. imagine 4

Rouen

fig. 54 -55- 56, perspective ale proiectului propus în Rouen

Zutphen

fig. 58 trepte accesibile sau inundate

fig. 60- 61 spații publice rezultate

Listă imagini

fig. 16 http://comfortsuitessa.com

fig. 18 http://sedl.org

fig. 19 adaptare după Rio Magazine 2015

fig. 20 http://dpreview.com

fig. 21 http://yelp.com

fig. 22 http:// visualphotos.com

fig. 23 http://articles.latimes.com

fig. 24 http://etawau.com

fig. 25 http://sanantonio.gov

fig. 28 http://poelmansreesink.nl

fig. 29 http://poelmansreesink.nl

fig. 30 http://panoramio.com – Henk Monster

fig. 31 http://panoramio.com -socus

fig. 35 http://landarchs.com

fig. 36 http://www.landezine.com

fig. 37 http://www.in-situ.fr

fig. 38 http://landarchs.com

fig. 39 http://landarchs.com

fig. 40 http://landskapsarkitekt.tumblr.com

fig. 42 http://kotravelog.com

fig. 43 http://expatgomalaysia.com

fig. 45 Aaron Hanson

fig. 49 http://tripadvisor.de

fig. 50 http://holidaycheck.de

fig. 51 http://tripadvisor.de

fig. 52 http://fotocityguide.de

fig. 54 http://in-situ.fr

fig. 55 http://in-situ.fr

fig. 56 http://in-situ.fr

fig. 58 Leon Hietbrink

fig. 60 Leon Hietbrink

fig. 61 Leon Hietbrink

Bibliografie

A. Burden, “Spațiile publice dau viață orașului“, conferință TED, 2004

http://merriam-webster.com/dictionary/

M. Moretti, “Cities on Water and Waterfront Regeneration: A Strategic Challenge for the Future“, conferinta Rivers of Change, Polonia, 2008

R. Sairinen, S. Kumpulainen, “Assessing social impacts in urban waterfront regeneration“, Finlanda, 2005

http://dictionary.reference.com

R. Bruttomesso, “Waterfront development: A strategic choice for cities on water”, 2006

http://pps.org/reference/10_qualities_of_a_great_waterfront

H. Bertsch, “The key elements to successful waterfront design”, 2008

S. Carr, “Public Space” ,1992

G. Consonni, “La difficile arte”, 2008

http://pps.org

I. Tudor, “Spațiul public în orașele din România”, revista Igloo, 2006

J. Gehl, “Life Between Buildings: Using Public Space”, 1987/2011

http://planning.org. “Characteristics and Guidelines of Great Public Spaces”

L. Gemzøe, “Quality for people”, 2006

PPS, UN-HABITAT, “Placemaking & the Future of Cities“

P. Buchanan, “What city? A plea for place in the public realm”, Architectural Review, 1988

DETR & CABE, “Urban design in the planning system: towards better practice”, Londra, 2000

L. Davies, “Urban Design Compedium 1”, 2000

http://resilientcity.org

Studioul de Design Urban din cadrul Departamentului de Planificare Urbană, “Urban Design Principles”, Los Angeles,

DENI, Planning Policy Statement 1, Irlanda de Nord, 1998

http://urbandesign.org.au

nl.wikipedia.org/wiki/Rijnboog

L. Hietbrink, “Urban Riverfront Zutphen. Link Between the river and the public urban spaces”, 2011, Olanda

Hanson, “ Reconnecting to a Forgotten River. An Ecological Solution ”, 2012, N. Dakota

Rubric rating submitted on: 1/23/2016, 4:44:27 PM by anabranea@gmail.com

Comments:

Evaluare decembrie

Rubric rating submitted on: 1/23/2016, 4:46:24 PM by anabranea@gmail.com

Comments:

Evaluare ianuarie