Apa și săpunul, prietenii mânuțelor [607630]

UNIVERSITATEA „ LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lector univ. Dr. Ștefania Kifor
Absolvent: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA „ LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Modalități de realizare a educației pentru
sănătate în învățământul preșcolar

Coordonator științific:
Lector univ. Dr. Ștefania Kifor

Absolvent: [anonimizat]
2020

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 1
1.Educația pentru sănătate în învățământul preșcolar ….. Error! Bookmark not defined.
1.1 Drepturile copilului privind educația pentru sănătate ………………………….. …………………… 3
1.2 Dezvoltarea unui stil de viață sănătos la preșcolari ………. Error! Bookmark not defined.
1.3 Promovarea sănătății în copilăria timpurie ………………………….. ………………………….. …….. 4
1.3.1. Principalele entități care pot contribui la realizarea intervențiilor de promovare a sănătății
în școli și grădinițe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 10
1.4 Educația pentru sănătate în Curriculum pentru învățământul preșcolar …………………….. 11
1.5 Conținutul și metodele educației pentru sănătate în învățământul preșcolar ………………. 14
2. Activități de educație pentru sănătate și stil de viață sănătos ………………………….. …… 16
2.1 Alimentație sănătoasă, un stil de viață sănătos ………………………….. ………………………….. 16
2.1.2 Exemplu de politică a grădiniței legată de alimentația sănătoasă a copiilor …………….. 17
2.2 Activitatea fizică pentru o viață sănătoasă ………………………….. ………………………….. ……. 18
2.2. 1 Exemplu de politică a grădiniței legată de activitatea fizică a copiilor ………………….. 20
2.3 Promovarea unor obiceiuri sănătoase: mâini și corp curat ………………………….. ………….. 21
2.3.1 Conținutul activității de educație sanitară cu preșcolarii (pe grupe de vârstă) …………. 22
2.4 Necesitatea implicării cadrelor didactice în educația pentru sănătate a copiilor ………… 23
3. “Doctorul Rila Iepurila ține sănătatea sub lentila” ………………………….. …………………. 25
3.1 Scop și obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 25
3.2 Etapele demersului practice aplicativ ………………………….. ………………………….. ………….. 26
3.3 Conținutul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 27
3.4 Concluzii si recomandari ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 28
Conc luzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 29
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 30
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 32

1

Introducere

Motivul pentru care am ales această temă de licență este de a aduna informații din surse de
specialitate legată de igiena personală, un plan alimentar sănătos și o viață cât mai activă, și
aplicarea acestora în cadrul activităților din grădiniță, în vederea formar ii unor obiceiuri sănătoase
începând cu vârsta preșcolară.
Lucrarea de față prezintă în cele 3 capitole integrarea educației pentru sănătate în
învățământul preșcolar prin metode și mijloace adecvate vârstei, pregătind preșcolarul pentru
următoarea etapă, școală și totodată pentru integrarea în societate.
În primul capitol este detaliat cadrul legislativ cu drepturile copilului privind educația pentru
sănătate, cu responsabilitățile și obligațiile părinților și al autorităților în asigurarea unei vieți și a
unui mediu sănătos pentru copii. Totodată este prezentată dezvoltarea unui stil de viața sănătos,
punând accent pe dimensiunile sănătății și pe tipurile de educație pentru sănătate.
În continuarea capitolului, am descris moduri prin care se poate promova educația pentru
sănătate în grădiniță, cu ajutorul cadrelor didatice și al autorităților și cum se integrează această
activitate în curriculum pentru învățământul preșcolar, alegând să descriu două dintre domeniile
experiențiale care promovează aceste acti vități.
Următorul capitol prezintă elementele din educația pentru sănătate și anume descrierea unei
alimentații sănătoase și activități fizice pentru a menține un stil de viața echilibrat. Sunt amintite și
activitățile igienico -sanitare și mijloacele prin care promovam aceste obiceiuri.
Am exemplificat pe grupe de vârsta obiective de atins în cadrul educației pentru sănătate și
am propus două exemple de politici ale unei grădinițe legate de alimentație sănătoasă și activitate
fizică.
În vederea inițierii pr eșcolarilor într -o lume cât mai sănătoasă, necesitatea implicării
cadrelor didactice prin activități atât în instituie cât și înafara acesteia, ajuta la formarea unor
depinderi sănătoase, cu viitori adulți mai responsabili de propria sănătate și de sănătat ea celor din
jur.
În ultimul capitol am ales să prezint un opțional de grupă mare care are rolul de a promova
obiceiuri sănătoase prin implicarea preșcolarilor, părinților, cadrelor mediale și nu în ultimul rând al
instituțiilor care dispun de materiale câ t mai reale și apropiate de copii pentru a înțelege nevoia de a
fii sănătos.

2
Opțional cu titlul “Doctorul Rilă Iepurilă ține sănătatea sub lentila” este proiectat pe două
semestre, având activități legate de igienă, alimentație și activități fizice care au ca scop formare și
dezvoltare a unor comportamente de protejare a sănătății personale.
Prin elaborarea acestei lucrări am avut prilejul de a – mi îmbogăți cunoștințe despre
activitatea de educație pentru sănătate în grădiniță și aplicarea acestora în activitățile de zi cu zi.

3
1. Educația pentru sănătate în învățământul preșcolar

1.1 Drepturile copilului privind educația pentru sănătate

Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și
de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a
acestui drept;
Accesul copilului la servicii medicale și de recuperare, precum și la medicația adecvată stării
sale în caz de boală est e garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul național
unic de asigurări sociale de sănătate și de la bugetul de stat;
Organele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice
locale, pre cum și orice alte instituții publice sau private cu atribuții în domeniul sănătății sunt obligate
să adopte, în condițiile legii, toate măsurile necesare pentru: reducerea mortalității infantile;
asigurarea și dezvoltarea serviciilor medicale primare și co munitare; prevenirea malnutriției și a
îmbolnăvirilor; informarea părinților și a copiilor cu privire la sănătatea și alimentația copilului,
inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei și salubrității mediului înconjurător; dezvoltarea de
acțiuni și programe pentru ocrotirea sănătății și de prevenire a bolilor, de asistență a părinților și de
educație, precum și de servicii în materie de planificare familială; verificarea periodică a
tratamentului copiilor care au fost plasați pentru a primi îngrij ire, protecție sau tratament; asigurarea
confidențialității consultanței medicale acordate la solicitarea copilului; derularea sistematică în
unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în
vederea preveni rii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor; – părinții sunt
obligați să solicite asistență medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care
o poate atinge și pentru a preveni situațiile care pun în pericol viața, creșterea și dezvoltarea copilului;
Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor și al
copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în vederea ocrotirii sănătății mamei și
copilului, educației pentru sănătate, prevenirii abandonului, abuzului sau neglijării copilului;
Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică,
mentală, spirituală, morală și socială;
Părinților sau, după caz, altor rep rezentanți legali le revine în primul rând responsabilitatea de
a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării
copiilor; sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare p entru creștere,
educație și pregătirea profesională;

4
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a informa părinții și copiii în legătura
cu drepturile pe care le au, precum și asupra modalității de acordare a drepturilor de asistență social ă
și de asigurări sociale;
Copilul cu dizabilitate are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale; are dreptul la
educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea
dezvoltării personalității sale;
Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială
a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situației copilului și părinților săi
ori, după caz, situației celor cărora le e ste încredințat copilul și se acordă gratuit, ori de câte ori acest
lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu handicap la
educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vedere a ocupării unui loc
de muncă, la activități recreative, precum și la orice alte activități apte să le permită deplină integrare
socială și dezvoltare a personalității lor;
Organele de specialitate ale administrației publice centrale și autoritățile administrației
publice locale sunt obligate să inițieze programe și să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor
destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu dizabilități și ale familiilor acestora în condiții care să le
garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața
comunității. (Extras din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
publicat ă în M. Of. Partea I nr. 557/23.06.2004)

1.2 Dezvoltarea unui stil de viață sănătos la preșcolari

Sănătatea este definită că starea de bine fizică, mentală și socială a fiecărei persoane. Sănătatea
nu este doar absența bolii sau a infirmității (Organizația Mondială a Sănătății, 2000). Starea de
sănătate și de boală este influențată nu doar de factorii biologici, chimici sau genetici, ci și de factorii
psihologici și sociali.
Factorii psihosociali care influențează starea de sănătate și boală sun t: comportamentele
sănătoase sau de risc, abilități cognitive, emoționale și sociale, atitudini și valorile personale
relaționate cu sănătatea, normele socio -culturale de gen.
Principalii factori care au impact asupra stării de sănătate și boală sunt compo rtamentele care
descriu stilul de viață: alimentație echilibrată, practicarea exercițiului fizic, reducerea consumului de
alcool, renunțarea la fumat, folosirea metodelor de prevenție a bolilor cu transmitere sexuală,
adoptarea altor comportamente preventi ve (vaccinări, verificări medicale periodice, screening -uri),
respectarea orelor de somn.

5
Comportamentele sănătoase sunt învățate social de către copii prin observarea și imitarea
adulților. De exemplu, alimentația, practicarea exercițiului fizic sunt comp ortamente care se învață
din familie în perioada timpurie de dezvoltarea (vârsta preșcolară) și au un rol definitoriu în
dezvoltarea atitudinilor și practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare și din viața adultă
relaționate cu stilul de viață sănă tos.
La vârsta preșcolară copii învață comportamente prin observarea și imitarea adulților, își
formează atitudinile față de comportamentele sanogene și de risc. La această vârstă se formează și
reprezentarea stării de sănătate și de boală. Părinții și adu lții care interacționează direct cu copii au
un rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asupra sănătății. Adulții
influențează comportamentele adoptate de copii prin modelul pe care îl reprezintă. De asemenea,
aceștia sunt princ ipalii furnizori ai oportunităților de petrecere a timpului liber și ai diversității
alimentare. Părinții și educatorii sunt cei care conturează preferințele copiilor și atitudinile lor față de
comportamentul alimentar, exercițiul fizic și comportamentul s exual, prin întăririle și reacțiile
aversive pe care le exprimă.
Educația pentru sănătate la preșcolari permite învățarea comportamentelor sanogene și
integrarea lor în rutinele comportamentale. În sens larg, educația pentru sănătate este reprezentată de
toate experiențele de învățare care conduc la îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate. În sens
restrâns, educația pentru sănătate implică dezvoltarea abilităților cognitive, sociale și emoționale cu
rol protector asupra sănătății și dezvoltarea unui stil de viață sănătos prin întărirea comportamentelor
sănătoase și reducerea comportamentelor de risc. (Bogdana, 2020)
A. Dimensiunile sănătății
Sănătatea include mai mult decât funcționarea fără piedici a organismului. De asemenea,
implică relațiile mental –emoțional, intelectuale și sociale cât și valorile spirituale. Astfel, pentru o
mai bună înțelegere a sănătății este necesar să examinăm în profunzime fiecare dintre aceste
dimensiuni, care luate împreună constituie sănătate și bunăstare în ansamblu.
Sănăta tea emoțională . Luat pe ansamblu, calitatea sănătății unei persoane reflectează emoțiile
unei persoane, sentimentele acesteia față de sine, situații cât și față de alte persoane. Sănătatea
emoțională include înțelegerea emoțiilor și cunoașterea modului de soluționare a problemelor
cotidiene, a stresului cât și capacitatea de a studia, de a lucra sau de a îndeplini activități eficiente și
cu bună dispoziție. În timp ce ele sunt importante în sine, emoțiile influențează de asemenea sănătatea
fizică.
Sănătatea intelectuală . Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea
deciziilor importante, joacă un rol crucial în starea de sănătate și de bunăstare a individului. Chiar
dacă capacitatea intelectuală variază de la individ la individ, toți indivizii sunt capabili să învețe cum
să dobândească și să -și evalueze informațiile, cum să aleagă între alternative și cum să ia deciziile

6
asupra diferitelor tipuri ale problematicii, inclusiv sănătatea. Sănătatea intelectuală este uneori inclusă
în sănătatea emoțională ca parte a sănătății mentale.
Sănătatea fizică. Se referă la starea organismului și la răspunsurile acestuia în fata vătămărilor
și a bolii. Pentru menținerea unei condiții fizice bune, a unei sănătăți fizice este important să adoptăm
acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea țigărilor, a consumului de
alcool, alimentația moderată sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bună sănătate fizică. Exercițiile
fizice adecvate, un efort cât și un repaos echilibrat, m enținerea unei greutăți normale și alegerea
inteligentă a mâncărurilor, evitarea abuzurilor alimentare în timpul sărbătorilor și a evenimentelor,
ne ajută de asemenea să ne menținem starea de sănătate a organismului.
Sănătatea socială . Se referă la capacit atea de realizare a rolului din viață, cum ar fi rolul de
fiu sau fiica, părinte, soț, prieten, apropiat sau cetățean, într -un mod eficient și confortabil, cu plăcere,
fără a tulbura climatul de ecologie socială, de protecție al altor persoane. Fiecare din tre aceste roluri
presupune diferite responsabilități și riscuri. Toate necesita o comunicare eficientă de genul oferă și
ia, căci relaționările sănătoase niciodată nu se derulează într -un singur sens.
Sănătatea spirituală. Este o altă dimensiune a sănătății este acel sentiment, trăire, după care
comportamentul și valorile fundamentale ale unei persoane sunt în armonie. (Niculina, 2019)
B. Tipuri de educație pentru sănătate
Există trei tipuri de educație pentru sănătate: formal ă, nonformală și comportamentală:
➢ educație pentru sănătate formală care este rezultatul unui proces planificat de
transmitere de experiențe, cunoștințe, ce vizează toată populația (socializare
secundară a individului), necesită efort de predare -învățare și educatori;
➢ educația pentru sănătate nonformală vizează componentele din conduita
individului care se formează prin experiență sau imitație (socializarea
primară a individului); nu necesită efort cu caracter de educație, de
transmitere a cunoștințelor; est e realizată de familie și comunitate;
➢ educație pentru sănătate comportamentală cuprinde educația pentru sănătate
conform normelor sociale și educația pentru dezvoltarea sănătății publice și
promovarea comportamentelor favorabile sănătății, principalele obi ective
educaționale vizând dezvoltarea cunoștințelor, aptitudinilor, atitudinilor și a
convingerilor ce vizează sănătatea. (Educație pentru sănătate și prim ajutor,
2020)
Pentru prevenirea acțiunii factorilor de risc asupra sănătății populației serviciile medico –
socio -psiho -pedagogice trebuie să fie adaptate nevoilor resimțite de diverse categorii de populație.
Testarea acestor nevoi necesită investigații suplimentare pentru decelarea problemelor existente în

7
populația considerată sănătoasă, prin metode spe cifice Sănătății Publice ca știință a protejării
oamenilor și a sănătății, a promovării și redobândirii sănătății prin efortul organizat al societății.
Educația pentru sănătate face parte din viața culturală a fiecărei țări, deci organizarea și
propagarea noțiunilor de ocrotire a sănătății, a sanogenezei, nu revine exclusiv sectorului sanitar ci,
în egală măsură, trebuie să participe și alte sectoare ca: învățământul, organizații civice, biserica,
diverse asociații, unități productive sau comerciale de stat ori particulare, toate având anumite
responsabilități în acest sens.
1.3 Promovarea sănătății în copilăria timpurie

Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viața copilului, întrucât este
marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la școală și în viață. Intervenția
adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală. Educația timpurie vizează intervalul
de timp cuprins între naștere – pentru că din momentul când se naște copilul începe să se dezvolte și
să învețe, și până la 6 ani – vârsta intrării la școală. Educația timpurie se realizează în atât în mediul
familial, cât și în cadrul serviciilor specializate, precum creșa sau grădinița și școală.
Educația timpurie este o necesitate în context ul social actual, deoarece perioada cuprinsă între
naștere și 6 ani este cea în care copiii au o dezvoltare rapidă. Dacă procesul de dezvoltare este neglijat,
mai târziu, compensarea acestor pierderi este dificilă și costisitoare. Investiția în copii la vâ rste cât
mai fragede conduce, pe termen lung, la dezvoltarea socială a acestora și la realizarea susținută a
drepturilor copiilor. Dacă la nivelul educației timpurii sunt depistate și remediate deficiențele de
învățare și psiho -comportamentale ale copiilor , deci înainte de integrarea copilului în învățământul
primar – beneficiile recunoscute se referă la: performanțele școlare superioare, diminuarea ratei
eșecului școlar și a abandonului.
Programul național de nutriție și sănătate – aprobat în martie 2008 d e Comisia de
specialitate a Ministerului Sănătății și de Societatea de Nutriție din România își propune „educarea
tinerei generații pentru crearea unui mediu favorabil a unui consum alimentar sănătos și a unei stări
de nutriție satisfăcătoare. Educarea tin erilor, în vederea realizării obișnuinței pentru o alimentație
sănătoasă constituie cheia de boltă a aplicării programului la populația țării noastre și în transpunerea
în practică a obiectivelor programului. Sistemul de învățământ și educație va reprezent a piatra de
temelie în implementarea programului de față “.
Mulți autori cred că pentru promovarea sănătății este necesar să se acționeze atât la nivelul
curriculumului, al relației copil – părinți – personal de îngrijire, precum și al instituțiilor și al
structurilor implicate în activități de tip „lobby “.
Grădinița joacă un rol crucial în instalarea unor obiceiuri alimentare care vor influența
sănătatea copiilor. În plus, alimentația sănătoasă în grădiniță contribuie la reducerea inegalităților

8
sociale dintre copii, creând șanse egale pentru sănătate și învățare. De ce este necesară promovarea
obiceiurilor alimentare sănătoase încă din primii ani ai copilului? Pentru că este general acceptată
ideea că obiceiurile alimentare formate în copilărie rămân fix ate pentru întreaga perioadă de existență
a adultului. Se poate afirma că alimentația formată în copilărie rămâne fixată pentru întreaga perioadă
de existență a adultului și că educația pentru sănătate pe parcursul copilăriei timpurii formează
obiceiurile și atitudinile pentru întreaga durată a vieții. (Mihaela Bucinschi, 2008)
Când vorbim despre sănătate, înțelegem de fapt servicii de sănătate. Cealaltă față a monedei
sănătate – prevenirea – se situează pe la sfârșitul listei în majoritatea agendelor. În g eneral, sănătatea
nu este prețuită până în momentul în care este afectată și apare o boală.
Promovarea sănătății este procesul care oferă individului și colectivităților posibilitatea de a –
și crește controlul asupra determinanților sănătății și, prin aceas ta, de a -și îmbunătăți starea de
sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamental de schimbare
atât a stilului de viață, cât și a condițiilor de trai. Promovarea sănătății reprezintă o strategie de
mediere între indivi d și mediu, combinând alegerea personală cu responsabilitatea socială și având
drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate (Health Promotion Glossary, 2020).
Promovarea sănătății este un termen care presupune o abordare multidimensio nal de
îmbunătățire a stării de sănătate, care include activități de educație, activități de promovare a unor
schimbări comportamentale și de stil de viață, politici și măsuri legislative.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază (1986) că sănăta tea este mult prea
importantă pentru a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educația și elaborarea de
politici trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătății la nivel individual, comunitar și național.

Fig.1.3 Promovarea sănătății – concept multidisciplinar.
Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte dar care, în același timp, se suprapun:
educația pentru sănătate, protejarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor.

9
Diferitele zone din figura de mai sus au următoarea semnificație:
1. Servicii preventive, ex: imunizinarea prin vaccine.
2. Educație în medicina preventivă, ex: informații și sfaturi legate de boli;
3. Protejarea sănătății prin metode preventive, ex: fluorizarea apei;
4. Educație pentru protejarea stării de sănătate pr in metode preventive, ex: lobby pentru
adoptarea legii de obligativitate a purtării centurii de siguranță;
5. Educație pentru sănătate pozitivă, ex: dobândirea unor abilități de viață/comportamente
sănătoase.
6. Mesaje pozitive pentru protejarea sănătății.
7. Educa ția pentru sănătate orientată pe sănătatea pozitivă.
Principiile care stau la baza promovării sănătății , formulate de Ashton, în anul 1988, sunt:
• promovarea sănătății implică activ populația pentru stabilirea unui program de fiecare zi care
favorizează săn ătatea, în loc de a se orienta preponderant și exclusiv asupra indivizilor la risc,
care au legături cu serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt, folosirea strategiilor
preventive populaționale ecologice, care încearcă să scadă incidența bolilor prin modificarea
distribuției factorilor de risc în populație. Avantajul principal este că potențialul metodei este
mare, iar dezavantajul major al acestei metode este că oferă beneficii mari pentru populația
general, dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt, așa numitul “paradox al prevenirii”.
Combinarea celor două tipuri de strategii preventive – cea ecologică și cea a indivizilor la risc
înalt poate asigura impactul cel mai bun.
• promovarea sănătății este orientată asupra cauzelor care produc îmbolnă viri;
• promovarea sănătății folosește diferite abordări care contribuie la îmbunătățirea stării de
sănătate. Acestea includ informarea și educarea, dezvoltarea comunității, organizarea,
pledoaria pentru sănătate și legislația; prin toate acestea, promovarea sănătății este
multisectorială și implică mai multe discipline, nu numai sectorul de sănătate, în demersurile
sale;
• promovarea sănătății depinde în mod special de participarea populației;
• specialiștii din sănătate, în special cei din asistența primară de sănătate, au un rol important
în facilitarea acțiunilor de promovare a sănătății (Ashton, 1988).
Primii ani de viață sunt deosebit de importanți pentru formarea obiceiurilor sănătoase. În
această perioadă, copiii își formează preferințele legate de gusturi, își dezvoltă abilitățile fizice de
bază și atitudinile legate de alimentație și de mișcare.
Experiențele pe care copiii le acumulează în acești ani constituie baza obișnuințelor pe care și
le vor consolida pe parcursul întregii vieți, a stilul ui de viață pe care îl vor adopta. Este important ca

10
cei mici să trăiască experiențe plăcute și educative în legătură cu alimentația sănătoasă și cu
activitățile fizice, pentru a învăța cum să trăiască sănătos – mâncând suficiente fructe și legume, luând
micul dejun zilnic, consumând apă și făcând mișcare. Aceste comportamente îi ajută să crească și să
se dezvolte armonios, să aibă vitalitate și putere de învățare și să rămână sănătoși pe parcursul vieții.
Informațiile transmise preșcolarului vor fi prepond erent prin joc și prin descoperire. Astfel,
obiectivele generale pe care trebuie să le avem în vedere cu această grupă de vârstă sunt: promovarea
consumului de apă, în locul băuturilor îndulcite artificial, consumul zilnic a cinci porții de fructe și
legum e, consumul zilnic al micului dejun., implicarea preșcolarilor în activități fizice, minim 60 de
minute în fiecare zi, activități de igienă: spălarea pe mâini și pe dinți.

1.3.1. Principalele entități care pot contribui la realizarea intervențiilor de promovare a
sănătății în școli și grădinițe

Deprinderea copiilor de a adopta comportamente sănătoase trebuie să înceapă cât mai
timpuriu, inițial prin grija familiei, dar și a altor entități din comunitate. Așa cum am menționat
anterior, această deprindere este în beneficiul copilului, dar și în beneficiul comunității și al întregii
națiuni. De aceea, este în interesul tuturor structurilor publice de nivel central, județean și local să
contribuie la realizarea intervențiilor de promovare a sănătății. În afara organizațiilor publice, se pot
implica atât operatori economici, cât și societatea civilă (Fig.1.3.1) (Dr. Brândușe Lăcrămioara
Aurelia, 2020).

Fig.1.3.1 Entități care pot contribui la realizarea intervențiilor de promovare a sănătății

Cu cât se reușește implicarea mai multor entități, cu atât intervenția poate avea beneficii mai
mari. Implicarea diferiților actori poate fi realizată prin crearea de parteneriate, luând în c onsiderare
misiunea fiecărei organizații, dar cu evitarea interferențelor de tip comercial/doctrinar (de exemplu
Nivelul
central
Nivelul
județean

Ministerul
Sănătății

Ministerul
Educației

Institutul
Național de
Santate
Publică

Nivelul local
Inspectorat
Școlar

Cosiliul
județean

Scoală
Grădinița

Medicul de
familie
Unitate
administrativ –
teritorial ă

Direcția de
sănătate
publică

11
un operator economic poate urmări promovarea produselor proprii, un ONG adept al unui cult/curent
religios poate urmări promovarea acelui curen t). Activitățile, instrumentele și materialele utilizate în
intervențiile de promovare a sănătății trebuie să se bazeze pe dovezi științifice și să fie pe înțelesul
beneficiarilor vizați (copii, posibil familii).

1.4 Educația pentru sănătate în Curriculum pentru învățământul preșcolar

Curriculum pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a
copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii. Perspectiva dezvoltării globale a
copilului accentuează importanta domeniilor de dezvoltare a acestuia, în contextual în care, în
societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viața trebuie să aibă în vedere nu doar
competentele academice, ci în aceeași măsură, capacitate, deprinde ri, atitudini ce țin de dezvoltarea
socio -emoțională și dezvoltare cognitivă.
Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenționale, necesare din rațiuni pedagogice, pentru
asigurarea dezvoltării depline, complexe și pentru observarea evoluției copilului. E xistă 5 domenii de
dezvoltare care stau la baza educației timpurii și anume: Dezvoltarea fizică, sănătate și igiena
personală; Dezvoltare socio -emoțională; Dezvoltarea cognitivă; Dezvoltarea limbajului și a
comunicării; Capacități și atitudini de învățare
Dezvoltarea fizică, sănătate și igiena personală cuprinde o gamă largă de deprinderi și abilități
(de la mișcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mișcări fine de tipul realizării desenelor sau
modelarea), dar și coordonarea, dezvoltarea senzoria lă, alături de cunoștințe și practice referitoare la
îngrijire și igiena personală, nutritive, practice de menținerea sănătății și securității personale
(Curriculum pentru educație timpurie, 2019).
În contextul în care încă de la naștere începe formarea și dezvoltarea competențelor de mai
târziu ale tânărului, în acest stadiu, domeniului de dezvoltare fizică, a sănătății și igiena personală, se
împarte pe două categorii de vârsta: la nivel antepreșcolar (de la naștere la 3 ani) și nivel preșcolar
(de la 3 l a 6 ani).
Fiecare nivel are trei dimensiuni ale dezvoltării precum: motricitatea grosieră și motricitatea
fină în context de viață familiar; conduita senzorio -motorie, pentru orientarea mișcării; sănătate
(nutritive, îngrijire, igiena personală) și practic e privind securitatea personală.
Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie vizează dezvoltarea globală a copilului,
obiectivele cadru și de referință ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experiențiale,
ținându -se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.. În acest sens, domeniile
experiențiale devin instrumente de atingere a acestor obiective și, în același timp, instrumente de

12
măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextual în care exprimă depinderi, capacitate, a bilități,
conținuturi specific domeniilor de dezvoltare.
Domeniul om și societate include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile
cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.De asemenea,
în cadrul acestui domeniu se dorește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane angrenate în construirea
propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi. Totodată, este important ca preșcolarii să
înțeleagă faptul că situațiile prezente își au ori ginile în situații din trecut, să observe similarități sau
diferențe între oameni sau evenimente, să își imagineze viața în alte perioade istorice.
Se consideră necesar că introducerea unor concept sau dezvoltarea unor abilități de ordin
general să utilize ze că punct de plecare experiențele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere,
ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman și social, a zonei sau
cartierului în care locuiesc.
Obiective cadru:
❖ Cunoașterea și r espectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a
intra în relații cu ceilalți;
❖ Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față
de sine și față de ceilalți;
❖ Formarea și consolidarea unor abilități practice specific nivelului de dezvoltare motrică;
❖ Formarea deprinderilor practic -gospodărești și utilizarea vocabularului specific;
❖ Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă).
Obiective de referință:
❖ Să cunoasc ă șiș a respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de
securitate personală (importanta alimentelor sănătoase pentru organismul uman; reguli ale activității
și ale jocului, în vederea evitării unor situații periculoase; reguli d e minimă protective a naturii și
pericolul încălcării lor; reguli privind protecția vieții propria și a celor din jur etc.)
❖ Să își adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familia,
grădiniță, grupul de joacă).
❖ Să negocieze și să participe la decizii comune.
❖ Să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrările
personale.
❖ Să se comporte adecvat în diferite context sociale.
❖ Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propri a persoană și
față de alte finite și obiecte.
Un alt domeniu experiențial care promovează educația pentru șanțate este domeniul psiho –
motric, acesta acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea generală și

13
rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și e lemente de cunoaștere, legate
mai ales de anatomia și fiziologia omului. Activitățile prin care preșcolarii pot fi puși în contact cu
acest domeniu sunt activitățile care implică mișcare corporală, competiții între indivizi sau grupuri,
având ca obiect abi lități psihomotorii, ca și activitățile care pot avea drept rezultat o mai bună suplețe,
forță, rezistență sau ținută.
Obiective cadru:
❖ Formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și utilitaraplicative;
❖ Stimularea calităților intelectuale, de voi nță și afective în vederea aplicării independente a
deprinderilor însușite;
❖ Cunoașterea deprinderilor igienico -sanitare pentru menținerea stării de sănătate.
Obiective de referință:
❖ Să fie capabil să execute mișcări motrice de bază: mers, alergare, săritur i, rostogoliri, cățărări.
❖ Să cunoască și să aplice regulile de igienă referitoare la igiena echipamentului.
❖ Să cunoască și să aplice regulile de igienă a efortului fizic.
❖ Să-și formeze o ținută corporală corectă (în poziția stând, șezând și în deplasare).
❖ Să perceapă componentele spațio -temporale (ritm, durată, distanță, localizare).
❖ Să fie apt să utilizeze deprinderile motrice însușite în diferite contexte.
❖ Să se folosească de acțiunile motrice învățate pentru a exprima sentimente și/sau
comportamente, pentru a răspunde la diferiți stimuli (situații), la diferite ritmuri.
❖ Să manifeste în timpul activității atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiție, fair –
play.
Activitățile opționale intră tot în categoria activităților de învă țare, respectiv a celor de
dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță, iar în majoritatea
cazurilor opționalul de educație pentru sănătate este prezentă în majoritatea grădinițelor. Ele sunt
alese de către părinți, din oferta prezentată de unitatea de învățământ la 15 septembrie și aprobată de
către Consiliul director al unității. Opționalele pot fi desfășurate de către educatoarele grupei sau de
un profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Programa unei a ctivități opționale poate fi
elaborată de educatoarea/profesorul care urmează să o desfășoare și, în acest caz, va fi avizată de
inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opționalul respectiv din oferta de
programe avizate deja de M ECT sau de ISJ. Timpul afectat unei activități opționale este același cu
cel destinat celorlalte activități din programul copiilor. În acest context, se va desfășura cel mult un
opțional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 3 – 5 ani și cel mult două , pentru copiii cu vârste
între 5 – 6 ani(Preda, 2009).

14
1.5 Conținutul și metodele educației pentru sănătate în învățământul preșcolar

La copiii de vârsta preșcolara, conținuturile educației pentru sănătate s-au structurat în strânsă
legătură cu domeniile experiențiale Om și Societate și Psiho -motric, dar și cu activitățile extrașcolar,
care presupun antrenarea preșcolarilor în acțiuni și concursuri sanitare, precum și în respectarea unor
reguli de igiena personală sau colectivă.
Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor, al tehnicilor și al procedeelor didactice.
Folosirea corectă a metodelor didactice are o importanță covâr șitoare pentru reușita activității la
catedră. Conținuturile fiecărei discipline cât și obiectivele pe care își propune să le realizeze necesită
metode adecvate.
În general, metodele axate pe munca în grup se pretează cel mai bine pentru realizarea
obiecti velor educației pentru sănătate în grădiniță. Ele activează preșcolarii în procesul de instruire,
dezvolta o relație educaționala între profesor și copil de tip permisiv democratic. Acest lucru
stimulează participarea copiilor la activitate, le stimulează interesul în ceea ce privește problemele
educației pentru șanțate și le dezvolta o motivație intrinsecă de învățare. (Carabet N., 2012)
Fiecare educator va selecta metodele potrivite, eficiente de educație pentru sănătate a
preșcolarilor în dependență de v ârstă, particularități psihoanatomo -fiziologice, nivelul de dezvoltare
etc. Educatorul poate face apel la metode tradiționale, dar și moderne de educație a preșcolarilor. Mai
jos propunem unele metode prin care se poate realiza educația pentru sănătate a p reșcolarilor:
• Modelul personal (reguli personale de alimentație, de igienă, examenul medical)
• Lecturile
• Povața educatorului (sfat, în caz de… eu…)
• Jocul de rol
• Demonstrarea imaginilor
• Dramatizări
• Activitatea obligatorie (comună) ca mijloc de educație sanitară;
• Povestirile și discuțiile libere cu copiii (întâmplătoare sau ocazionale);
• Observări organizate în afara activității comune, cu prilejul plimbărilor și vizitelor;
• Jocul ca mijloc de educație sanitară (jocul de creaț ie, de mișcare, senzorial, sportiv);
• Activități și jocuri alese de copii, ca mijloace educativ – sanitare (se pot organiza în diferite
momente ale zilei: dimineața, înainte sau după activitățile comune, după somn);
• Programul distractiv – teatrul de păpuși, audițiile, dansurile, teleemisiunile, diafilmul și
filmul cu conținut educativ – sanitar.
Masa rotundă pentru părinți și copii este formă de organizare și realizare a educației pentru
sănătate. Modele de teme pentru discuții și dezbateri cu părinții :

15
1. Reguli și etape de călire a copilului.
2. Forme de lucru cu familia în scopul propagării modului de viață sănătos.
3. Proiecte comune: părinți – copii.
4. Formarea deprinderilor de igienă personală în grădiniță.
5. Alimentația corectă a preșcolarul ui.
6. Vestimentația copilului în anotimpurile de trecere de la cald la frig și invers.

16
1. 2. Activități de educație pentru sănătate și stil de viață sănătos

2.1 Alimentație sănătoasă, un stil de viață sănătos

Alimentația joacă un rol important în menținerea sănătății de -a lungul întregii vieți.
Cercetările au evidențiat că anumite dezechilibre nutriționale la vârstele mici pot fi încriminate drept
cauze ale întârzierilor în dezvoltarea intelectuală a copiilor, ale afecțiunilor metabolice și
cardiovasculare la vârsta de adult. (Popp, 2006)
Numeroase boli cronice precum obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, cancerul, bolile
cardiovasculare osteoporoza și bolile dentare au ca determinism dieta nesănătoasă. Dar, or icât de
diferit ar fi mecanismul de producere al acestor afecțiuni o caracteristică comună este aceea că fiecare
dintre ele are un mare potențial de posibilitate. Ținta prevenției primare a bolilor cronice mai sus
menționate o constituie factorii de risc „ modificabili “dintre care se disting obiceiurile alimentare și
traiul sedentar.
A învăța copilul de la cea mai fragedă vârstă să fie îngrijit, să se obișnuiască cu un regim
rațional de alimentație înseamnă a pune bazele unei creșteri sănătoase, a unui mod de viață echilibrat.
Copiii pot începe încă din grupa mică să cunoască importanța vitaminelor din fructe și legume pentru
micul lor organism care crește repede. Pentru a înțelege mai bine acest lucru copiii trebuie să cunoască
caracteristicile de bază ale fructelor și legumelor, într -un mod accesibil acestei vârste mici.
Cine nu îndrăgește fructele gustoase, zemoase, aromate? Cine nu dorește să se înfrupte din
vitaminele binefăcătoare ale legumelor? Când poate fi mai firească nemăsurata curiozitate a copiil or
despre fructe, legume, dacă nu acum?
Necesitățile nutritive variază mult în funcție de vârstă și sex, de felul și de intensitatea
activității depuse și de condițiile mediului ambient. De toți acești factori trebuie ținut cont în
întocmirea regimului ali mentar, păstrându -se permanent echilibru între necesitățile crescute sale
organismului copilului și satisfacerea lor, printr -un aport alimentar calitativ și cantitativ
corespunzător.
Tocmai de aceea, problema alimentației echilibrate constituie în ultimii ani obiect de studiu,
există totodată o preocupare permanentă de a informa populația prin mijloacele cele mai variate:
presa, radio, televiziune, despre principiile științifice ale alimentației omului, în toate vârstele sale.
J. Fonssagrives definește alim entați raționala:” Sunt trei părți în ceea ce privește problemele
educației pentru șanțate și le dezvolta o ace mănâncă omul: una pentru nevoile reale ale organismului,
a doua pentru senzațiile sale gustative și, în sfărit, o a treia pentru pregătirea boli lor ce vor veni.”

17
2.1.2 Exemplu de politică a grădiniței legată de alimentația sănătoasă a copiilor

În primii 7 ani de viață copiii se dezvoltă într -un ritm foarte alert și au nevoie de un aport
alimentar bogat și hrănitor pentru dezvoltarea lor fizică, comportamentală și intelectuală.
Sunt esențiale atât activitățile educaționale cât și cele distractive, legate de alimentația sănătoasă.
Grădinița promovează o alimentație sănătoasă, corespunzătoare reglementărilor naționale pentru
copii, adecvată vârstei și nevoilor acestora. Această politică internă a fost elaborată pentru a asigura
faptul că toți copiii înscriși la această grădiniță beneficiază de alimentație adecvată.
Prin această politică legată de alimentația sănătoasă a copiilor urmă rim :
1. Asigurarea unei oferte sănătoase în ceea ce privește alimentația copiilor.
a) Părinții sunt informați în legătură cu cantitatea de alimente consumată de către copiii lor și în
eventualitatea în care copilul nu mănâncă suficient.
b) În cazul în care unul di ntre copii are nevoi alimentare speciale ca urmare a unor probleme de
sănătate, personalul grădiniței, împreună cu familia acestuia, vor hotărî împreună cum pot să
îndeplinească aceste nevoi pe parcursul programului de grădiniță.
2. Oferirea unui mediu de ser vire a mesei care facilitează crearea unor atitudini pozitive față de modul
de servire al mesei.
a) Momentele de servire a meselor principale și a gustărilor vor constitui evenimente sociale
plăcute, în context pozitiv.
b) Cadrele didactice și alți membri ai personalului grădiniței vor sta alături de copii pentru a lua
masa și a modela comportamentul alimentar pozitiv.
c) Personalul grădiniței va fi model pentru demonstrarea obiceiurilor alimentare sănătoase.
3. Informarea copiilor și a familiilor lor în legătură cu meniul servit.
a) Pe parcursul servirii meselor, copiii vor fi informați despre alimentele oferite în meniu.
b) În cadrul programului de grădiniță se vor desfășura activități educaționale legate de
alimentația sănătoasă.
c) Copiii vor avea ocazia de a se implica î n activități legate de pregătirea mesei, pe parcursul
programului de grădiniță.
4. Sprijinirea formării personalului grădiniței pentru o alimentație sănătoasă.
a) Personalul grădiniței va fi încurajat și sprijinit să participe la diverse evenimente cu caracter
educațional.
b) Toți membrii personalului grădiniței cunosc și sprijină politica grădiniței legată de
alimentație.

18
2.2 Activitatea fizică pentru o viață sănătoasă

Activitatea fizică este benefică pentru sănătate, la toate vârstele. Este deosebit de importantă
pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor și tinerilor. Evident, copiii sunt mai activi decât părinții lor,
dar activitatea lor se reduce pe măsură ce devin adolescenți, în prezent un număr semnificativ de tineri
nu participă la activități fizice necesare.
Sportul ar trebui să fie integrat în toate activitățile școlare. Școlile ar trebui să promoveze
sportul prin intermediul programelor școlare pentru a -i face pe elevi să devină activi, să asigure
spații adecvate și echipamente sportive în școli. P rofesorii ar trebui să încurajeze elevii să vină la
școală pe jos sau cu bicicleta.
Activitatea fizică regulată crește speranța de viață, reduce riscul de diabet și alte boli grave.
Pe lângă această, reduce tensiunea arterială și crește densitatea osoasă. Activitatea fizică are un rol
important în prevenirea supraponderalității, ajută la reducerea depresiei și anxietății și ajută la
îmbunătățirea performanței școlare.
Formele de organizare a educației fizice în grădiniță sunt:
• Gimnastica de dimineață
• Activitatea de educație fizică în grădiniță
• Jocuri de mișcare pentru copii
Gimnastică de dimineață este una din formele de organizare a educației fizice în grădinița de
copii permite realizarea obiectivele educației fizice; este o activitate planificat ă și organizată de
educator în vederea fortificării sănătății copiilor; este o activitate orientată pentru realizarea unui efort
fizic controlat de către copii; este o activitate matinală care propune de realizat exerciții fizice dozate
ca număr și repetăr i; este o activitate fizică care poate face apel la metode ludice; trebuie să propună
exerciții pentru respirație, plasticitate, menite să trezească lent organismul și să -l pregătească pentru
activitatea de veghe. Gimnastică de dimineață poate fi organizat ă din pozițiile culcat și așezat pe
scaun.
Activitatea de educație fizică în grădinița de copii este formă de bază de organizare a
preșcolarilor pentru realizarea obiectivelor acesteia. Această activitate se organizează o dată pe
săptămână, fiind planific ată minuțios de educator.
Activitatea de educație fizică în grădiniță este importantă, deoarece:
• Se pune accent pe acțiuni care fortifică sănătatea copiilor,
• Se lucrează cu toți copiii concomitent,
• Se pot planifica exerciții pentru o vârstă concretă, av ând în vedere particularitățile
psihofizice de vârstă,
• Se face apel la metodele ludice,

19
• Se educă calități de personalitate,
• Se formează competențe pornind de la mișcările de bază și mișcările specifice,
Educatorul poate diversifica conținutul acestor activități pentru a motiva dorința copiilor de
a practica exercițiul fizic. (Carabet N., 2012)
Jocul de mișcare este un exerc ițiu fizic și un mijloc principal de dezvoltare armonioasă a
copilului de vârsta preșcolară, este o acțiune preponderent corporală, efectuată sistematic și conștient
în vederea perfecționării dezvoltării fizice și a capacităților motrice. Jocul este un mij loc ideal de
educație și satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și de acțiune. Prin joc copilul își satisface
imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și -o
creează singur.
La vârsta preșco lară jocul are o dublă semnificație. Pe de o parte, el este cadrul în care se
manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, în joc copilul exprimându -și
cunoștințele, emoțiile, satisfăcându -și dorințele și eliberându -se, descărcându -se tensional. Pe de altă
parte, jocul constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice, acestea
neputând fi concepute și imaginate în afara jocului. Jocul formează, dezvoltă și restructurează
întreaga viață psihică a copilului . Jucându -se cu obiecte, copilul își dezvoltă percepțiile de formă,
mărime, culoare, greutate, își dezvoltă capacitatea de observare. Prin joc se dezvoltă activitatea
voluntară, își dezvoltă însușirile voinței: răbdare, perseverență, stăpânire de sine. Tot în joc sunt
modelate însușirile și trăsăturile de personalitate: respectul față de ceilalți, responsabilitatea, cinstea,
curajul, corectitudinea etc.
Jocurile de mișcare utilizate în activitatea de educație fizică au conținuturi și orientări
multiple și îmbracă forme de organizare și desfășurare foarte variate. Numite și dinamice, jocurile de
mișcare se clasifică după deprinderea motrică pe care o formează: mers, alergare, săritură, aruncare
și prindere, echilibru, cățărare -coborâre, tracțiuni, împingeri și transport de greutăți.
Explicarea trebuie să fie clară, succintă, făcută pe un ton potrivit, să fie accesibilă, evitându –
se deplasările celui care explică. Se va spune: denumirea jocului, conținutul pe scurt, principalele
reguli, precizări cu privire la stabilirea învingătorului, urmărirea fiecărui participant, comenzile
pentru începere, desfășurare și final. Explicația va fi însoțită de demonstrație. În timpul explicației și
demonstrației, grupa va fi astfel așezată, încât să poată urmări demonstrația. Pentru a vedea gradul de
înțelegere a regulilor, educatoarea poate întreba câțiva copii, sau le poate cere să efectueze o parte
din acțiuni (jocul de probă).

20
2.2. 1 Exemplu de politică a grădiniței legată de activitatea fizică a copiilor

Grădiniță recu noaște beneficiile fizice și sociale pe care le are desfășurarea de activități fizice
regulate și a dezvoltării abilităților fizice de bază (dezvoltarea motricității grosiere) pentru copii.
Această grădiniță este angajată în includerea activităților fizice și a dezvoltării abilităților ca parte
integrantă în rutină sa.
Prin această politică legată de activitatea fizică urmărim :
1. Oferirea unui mediu pozitiv în cadrul căruia activitatea fizică și dezvoltarea abilităților fizice
reprezintă o parte integrant ă a rutinei din cadrul programului de grădiniță.
a) Implicarea copiilor în activitățile fizice coordonate de adulți.
b) Încurajarea tuturor copiilor să participe la activitățile fizice prin întăriri pozitive.
c) Includerea tuturor copiilor în activitățile fizice prin luarea în considerare a diferențelor
existente între copii în ceea ce privește nivelul de dezvoltare a abilităților, inclusiv a celor
cu deficiențe.
2. Programarea timpului recomandat pentru o serie de oportunități de învățare a unor activități fizice,
incluzând mișcări structurate și nestructurate și dezvoltarea abilităților, atât în interior, cât și în
exterior.
a) Zilnic vor fi cumulate minim 60 de minute de activități de mișcare nestructurate „joc
liber”. Aceste activități să fie de i ntensitate moderată și înaltă : dans, alergare, sărituri și
folosirea echipamentului de joacă din exterior.
3. Comunicarea unor mesaje pozitive familiilor în legătură cu :
a) participarea la activități fizice și de dezvoltare a abilităților de mișcare fundam entale în
familie
b) limitarea activităților recreative pasive, inactive, cum ar fi vizionarea programelor TV
sau a DVD -urilor și folosirea jocurilor video, a calculatorului și a canalelor digitale
interactive.
Recomandările pentru dezvoltarea practicării exercițiului fizic:
• Întărirea practicării activităților în aer liber la copii.
• Folosirea activităților fizice în aer liber (călărie, înot, jocuri cu mingea sau alte accesorii)
ca recompense pentru dezvoltarea preferinței pentru astfel de activi tăți de petrecere a
timpului liber și de relaxare.
• Respectarea preferințelor copiilor pentru anumite activități sportive. Dacă preșcolarii
refuză să practice un anumit joc sau să participe la numite activități în aer liber sau cluburi
sportive, adultul nu trebuie să insiste, să forțeze sau să amenințe copilul.

21
2.3 Promovarea unor obiceiuri sănătoase: mâini și corp curat

Mâinile sunt casa a mii de bacterii și viruși care pot cauza infecții, cum ar fi streptococi sau
gripă. Prevenirea răspândirii infecțiilo r începe cu o bună igienă. Cel mai important lucru pe care îl
putem face pentru a a evita îmbolnăvirea și răspândirea bolii la alte persoane este să ne curățăm
mâinile.
Profesorii ar trebui să contribuie la crearea unui mediu mai sănătos pentru elevi în șc oală, prin
promovarea curățeniei mâinilor. Prin sprijinirea elevilor să adopte obiceiuri simple cum ar fi spălarea
mâinilor și utilizarea dezinfectanților, ei pot să -și protejeze sănătatea și să prevină răspândirea unei
infecții.
Spălatul pe mâini este un a dintre cele mai bune metode de a preveni răspândirea de germeni
și evitarea îmbolnăvirii. Din acest motiv, cea mai bună politică împotriva răcelilor și gripei este de a
preda elevilor să se spele pe mâini înainte de a mânca și după ce folosesc toaleta. C opiii ar trebui să
se spele pe dinți de două ori pe zi – după micul dejun și înainte de a merge la culcare. Unii copii nu
se bucură de spălatul dinților. Iată câteva sfaturi pentru a încuraja periajul:
• Faceți spălatul pe dinți, distractiv.
• Păstrați -l rapid.
• Copiilor le place să imite pe alții, astfel periați -vă dinții împreună cu ei.
• În cazul în care copilului nu -i place gustul pastei de dinți, încearcă periajul fără pastă
de dinți.
• Dă copiilor mai mici o periuță de dinți ca o jucărie.
• Folosiți un sistem de recompense pentru a încuraja copiii mai mari. De exemplu,
marcați numărul periaje în fiecare săptămână din calendar și oferiți recompense pentru
realizări. (Educație pentru sănătate: Ghid pentru profesori, 2013)
Respectarea normelor de igienă condiționează nu doar grija permanentă față de sănătatea
copiilor în grădiniță. Este vorba și de formarea deprinderilor igienice la preșcolari, formarea
deprinderilor de autoservire, manipularea cu obiecte care ne înconjoară zi de zi. Cu toate acestea, în
grădiniță educatorul va forma deprinderi de igienă personală la copii, igiena părului, a vestimentației,
a mâinilor, a somnului, văzului, alimentației. Deci putem spune că în grădiniță educatorii vor realiza
funcții de educaț ie a copiilor prin respectarea normelor de igienă, de dezvoltare a cogniției, de
socializare.
Cu toate că în general termenul "igienă" este înțeles ca simplă "spălare" sau, ceva mai
complex, "prevenire a îmbolnăvirii prin spălare", igiena reprezintă de fa pt o serie întreagă de condiții
și practici care au ca scop să mențină sănătatea și viața sănătoasă. Termenul de "higiena" vine de la
Hygeia, fiica lui Asclepius (zeul medicinei), zeița sănătății și curățeniei în Grecia Antică. Igiena este

22
știința care se ocupă cu promovarea și menținerea sănătății individului și comunității. Igiena este o
ramură a științelor medicale care studiază influența condițiilor mediului înconjurător asupra sănătății
omului și elaborează măsurile de îmbunătățire a acestor condiții, în scopul menținerii și întăririi
sănătății. Igiena poate fi definită ca fiind știința sănătății populației, a păstrării și perfecționării
sănătății oamenilor, a colectivităților umane.
Scopurile igienei sunt:
1. Păstrarea sănătății și perfecționarea ei la ni velul individului și a colectivității umane;
2. . Ridicarea rezistenței organismului;
3. Prelungirea duratei medii de viață a populației;
4. Prelungirea duratei biologice active a vieții.
Obiectivul esențial al igienei este profilaxia. Noțiunea de profilaxie cu prinde noțiunile
teoretice și măsurile practice care contribuie la păstrarea, promovarea și desăvârșirea sănătății
oamenilor și la prevenirea îmbolnăvirilor sau a implicațiilor lor.

2.3.1 Conținutul activității de educație sanitară cu preșcolarii (pe grup e de vârstă)

La grupa mică (3 -4 ani), influințele educaționale se vor axa pe problemele elementare de
igienă personală – corporală și vestimentară.
În acest sens este necesar să se insiste asupra formarii unor deprinderi și obișnuințe de igienă
personală :
• deprinderea spălatului pe mâini și pe față în curs de perfectare și automatizare a
mișcărilor, presupune și prinderea și manipularea săpunului, săpunirea mâinilor și feței,
clătirea cu apă, ștergerea corectă și completă cu prosopul individual și așezarea acestuia
la locul special destinat;
• deprinderea de a purta în permanență batista sau șervețelul de nas asupra lui și utilizarea
corectă a acestora, suflând fiecare nară pe rând;
• deprinderea de a mânca singur, folosind corect tacâmurile (personale), fără s ă se
murdărească sau să bage mâinile în mâncare și să mestece bine mâncarea;
• deprinderea de a apuca corect periuța de dinți și de a efectua primele încercări de spălare
a dinților, chiar și incomplete;
• deprinderea de a -și schimba îmbrăcămintea și încălțămi ntea ajutat de personalul
îngrijitor;
• deprinderea de a executa corect exercițiile fizice, jocurile de mișcare și dansurile
specifice vârstei.

23
În grupa mijlocie (4 -5ani) se continuă procesul de perfecționare a deprinderilor și
obișnuințelor prin consolidarea celor a căror elaborare a început la grupa mică și prin îmbogățirea
acestora cu deprinderi noi, corespunzătoare cerințelor igienice specifi ce vârstei:
• să folosească corect săpunul și prosopul;
• să se spele pe mâini, pe față și chiar până la brâu singur;
• să se spele pe picioare;
• să-și perie și să -și pieptene părul;
• să se dezbrace singur și să se îmbrace singur;
• să aranjeze în ordine hainele;
• să meargă singur la toaletă (spălarea pe mâini după folosirea toaletei);
• să se spele pe mâini și pe dinți înainte și după masă
În grupa mare (5 -6 ani), o primă grijă a educatoarei trebuie să fie intensificarea influențelor
educaționale pentru:
• perfecționare a executării mișcărilor specifice deprinderilor în curs de formare, cum ar fi,
de exemplu, deprinderea spălatului pe dinți, începută la grupa mică, dar nedesăvârșita și
neelaborată;
• consolidarea deprinderilor elaborate anterior, referitoare la igiena nasul ui, a mâinilor, a
modului de a mânca;
• îmbogățirea conținutului unor deprinderi (modul de a mânca, spălatul, educația fizică
etc.);
• transformarea deprinderilor în obișnuințe;

2.4 Necesitatea implicării cadrelor didactice în educația pentru sănătate a copiilor

Educația pentru sănătate, parte componentă de netăgăduit a educației generale a
elevilor/preșcolarilor, i se acordă o justificată însemnătate de către Ministerul Educației Naționale.
De altfel, în 1999 acesta a inclus într -un ordin (nr. 3170/28.0 1.1999) comun cu Ministerul Sănătății
(nr. 60/28.01.1999) dedicate îmbunatățirii asistenței medicale a elevilor, o referire specială la educația
pentru șanțate a acestora. Se stipulează astfel că în scopul promovării sănătății și creșterii nivelului
de edu cație pentru sănătate în conformitate cu standardele internațional, începând cu anul de studio
1999/2000 se vor introduce orele de educație pentru șanțate în școli și grădinițe atât în curriculum -ul
obligatoriu, cât și în cel opțional. Aceste ore vor fi su sținute de personal didactic special instruit, cu
competență în educație pentru șanțate, astfel încât elevilor să li se ofere programe de informare și
educație pentru sănătate, la standardele internaționale (Popescu, 1999)

24
În acest sens, Ministerul Sănătăț ii a emis un ordin prin care se înființează o competentă de
promovare a educației pentru șanțate, care va putea fi obținută nu numai de medici ci și de alți
specialist, inclusive cadrele didactice.
Modalitățile de realizare a educației pentru sănătate sunt în primul rând prin includerea unor
teme specific în cadrul unor discipline de învățământ: științe biologice, educație fizică, științe socio –
umane etc.
În al doilea rând, educația pentru sănătate poate fi consolidată prin organizarea unor acțiuni
cu temat ica sanitară în cadrul activităților extrașcolare.
O altă modalitate prin care de poate realiza educația pentru sănătate în cadrul ședințelor cu
părinții, prin abordarea unei problematici diverse privind păstrarea și promovarea sănătății copiilor.
Nu în ul timul rând, educația pentru șanțate se poate desfășura în orele de dirigenție în sau a
opționalelor, prin abordarea unor subiecte care vizează achiziționarea de cunoștințe care să se
transforme ulterior în comportamente de trai sănătos. Este de reținut că, odată cu anul școlar
1999/2000, educația pentru sănătate a fost inclusă în mănunchiul disciplinelor opționale.
Obiectivele activităților de educație pentru sănătate diferă după vârsta copiilor, dar unele sunt
comune tuturor vârstelor și pot fi urmărite la nivelul tuturor anilor de învățământ:
• cunoașterea noțiunilor de “sănătate” și “boala”, premisa obligatorie pentru asigurarea
dezvoltării armonioase a personalității copilului;
• formarea și consolidarea deprinderilor de igienă a muncii intelectuale, de alim entație
corectă, de îmbinare rațională a activității, odihnei și preocupărilor distractiv –
recreative;
• cunoașterea și evitarea riscurilor prezentate de consumul” toxicelor de plăcere”
• ocrotirea și păstrarea mediului înconjurător, indispensabile pentru o săn ătate perfectă.
În desfășurarea activității de educație pentru sănătate în școala de către cadrele didactice,
colaborarea cu personalul medico -sanitar, îndeosebi acolo unde există medici Școlari și asistente
medicale școlare, este firească și benefică.
Cadrele didactice pot, de asemenea, conta pe sprijinul organizațiilor neguvernamentale, între
care se distinge Societatea Națională Crucea Roșie a României, care organizează concursul “Sanitarii
pricepuți”, cu etape pe școală, la nivel de județ și la nivel na țional.
Inclusă în politica generală de reformă a învățământului, stimularea activităților de educație
pentru sănătate în școală va contribui cu certitudine la apropierea de unul din țelurile învățământului
românesc actual, alinierea la standardele educați onale internaționale. (Gheorghe Eugeniu Bucur,
1999)

25
3. “Doctorul Rila Iepurilă ține sănătatea sub lentila”

Motivul pentru care am ales această temă de licență este de a aduna informații din surse de
specialitate legată de igiena personală, un plan alimentar sănătos și o viață cât mai activă și
aplicarea acestora în cadrul activităților din grădiniță, în vederea formarii unor obiceiuri sănătoase
începând cu vârsta preșcolară.
Educația pentru sănătate în grădiniță este o componentă esențială a educați ei, ce impune
efectuarea ei începând cu primele zile de grădiniță, deoarece, la vârste mici copiii dobândesc
deprinderi și obiceiuri care sunt relevante pentru activitățile ulterioare.
Această temă este actuală, datorită virusului periculos cu care ne con fruntăm și noi.
Informațiile actuale care atrag atenția prin menținerea sănătății, prevenția răspândirii bolii prin
igienizarea mâinilor, o alimentație sănătoasă și necesitatea unei vieți cât mai active, vin în sprijinul
activităților instructiv -educative din cadrul grădinițelor cu privire la o viață cât mai sănătoasă.
Pornind de la această motivație, am ales că pe baza cunoștințelor pe care le -am acumulat,
documentându -mă din surse precum cărți, reviste și site -uri de specialitate legate de educația pentru
sănătate în învățământul preșcolar să proiectez un opțional cu titlul “Doctorul Rilă Iepurilă ține
sănătatea sub lentila”
Prin modul de abordare și strategia de desfășurare, opționalul “Doctorul Rilă Iepurilă “este
astfel proiectat încât să fie ancorat în realitatea și nevoile societății românești, stabilind un set de
valori ce vizează cu prioritate perspectivă evoluției educației. Prin alegerea acestui opțional am
urmărit ca preșcolarii să -și formeze un stil de viață sănătos.
3.1 Scop și obiective

Scopul opționalului este de a forma și dezvolta comportamente de protejare a sănătății
personale.
Obiectivele opționalului:
• Să aplice corect normele igienico -sanitare;
• Să folosească corect obiectele de igienă personală;
• Să cunoască principalele reguli de igienă personală;
• Să cunoască alimentele de bază, diferențiind cele sănătoase de cele nesănătoase;
• Să precizeze rolul sportului în menținerea sănătății;
• Să recunoască comportamentele sănătoase și comportamentele de risc;

26
3.2 Etapele demersului practice aplicativ

În prima etapă am reflectat asupra Curriculumului pentru învățământul preșcolar, m -am axat
în mod special pe nivelul grupei mari, câte activități experiențiale trebuie să cuprindă o zi din viața
preșcolarului, numărul de opționale și de spre activitățile extracuriculare. Pentru a realiza opționalul
m-am documentat din auxiliare despre educația pentru sănătate pentru învățământul preșcolar,
pentru a înțelege care sunt temele pe care le pot realiza cu copiii la această vârstă. Alte suportur i
pentru realizarea opționalului au fost ghidurile legate de alimentație și activitate fizică adecvate
nivelului de vârstă, pe care le -am menționat și în bibliografie, în special Ghidul de intervenție
pentru alimentație sănătoasă și activitate fizică în șc oli și grădinițe.
Din punct de vedere al proiectării, am structurat opționalul pe două semestre. Acestea
cuprind activități de memorizare, jocuri distractive sau didactice, activități gospodărești, fiecare
având obiective clar stabilite pentru atingerea sc opului propus. (Anexa 1)
În acest opțional pe care aleg să îl prezint sunt implicații părinții, care sunt un factor
important în viața copiilor. Cu ajutorul părinților informația dobândită la grădiniță poate să fie
continuată și urmărită și acasă. Tot în c adrul acestuia am ales să propun activități cu medici
stomatologi, de familie sau medici ai unității de învățământ pentru a le explica preșcolarilor
noțiunile necesare pentru o dezvoltare sănătoasă și armonioasă și pentru a le înfrunta frica de
doctor.
Pe parcursul opționalului am propus și activități fizice, ce presupun jocuri în natură,
recreative pentru copii , care p ot fi și sub forma competiționala, motivându -i la mai multă mișcare .
Pentru primul semestru am realizat o proiectare care se bazează în majo ritate pe activități
igienico -sanitare, deoarece aceste informații sunt elementare. Plecând de la ideea , ca un copil care
cunoaște normele igienice, o să înțeleagă și modul în care consumam alimente, alegerea corectă a
acestora și metode de igienizare a fructelor, legumelor.
În cel de -al doilea semestru, având în vedere informațiile dobândite anterior, am ales să
continui cu teme legate de planul alimentar sănătos și să introduc mai multe activități fizice,
deoarece perioada în care se încadrează semestrul al doilea permite și multe activități de mișcare în
aer liber.
Metodele și procedeele folosite în cadrul opționalului sunt variate de la memorizări, lectură
după imagini, activități gospodărești până la jocuri de didactice, jocuri de mișcare și muzicale. C a și
mijloace didactice materiale de curățenie, CD, laptop, obiecte de igiena personală, imagini, trusa de

27
doctor etc. Metodele și tehnicile de evaluare a cunoștințelor sunt probele orale, scrise, portofoliul și
jocul.
3.3 Conținutul

Opționalul am ales să îl denumesc” Doctorul Rilă Iepurilă tine sănătatea sub lentila”,
deoarece iepurașul este prezentat ca mascotă a sănătății (Anexa 2). Acesta participă la toate
activitățile privind educația pentru sănătate, observă activitățile noastre și totodată ne dă sa rcini pe
care să le realizăm în cadrul acestora. L -am ales pe iepuraș că mascota, deoarece acesta mănâncă
sănătos, hrănindu -se cu morcovi și face multă mișcare țopăind prin pădure.
Am ales să prezint o activitate din acest opțional, numită “Apa și săpunul , prietenii
mânuțelor” (Anexa 3) încercând să integrez un cântec despre igiena mâinilor și formarea
deprinderilor de igiena corectă a mâinilor într -un mod distractiv. Aceasta este o activitate de
început, programată în primul semestru, fiind cea mai import antă deprindere la vârsta aceasta.
Activitatea începe cu o mică filmare, care îl are ca protagonist pe un băiat numit Albert.
Acesta nu se spala pe mâini înainte să mănânce și acest lucru l -a îmbolnăvit. Iepurașul Rila le cere
ajutorul preșcolarilor pentru a găsi cea mai bună soluție prin care să îl învățăm și pe Albert să se
spele pe mâni corect înaintate de masă. Acesta le aduce copiilor un cântec pe care să îl învețe, cu
ajutorul cântecului și al indicațiilor pe care le primesc preșcolarii învață să se s pele corect pe mâini.
Nivelul de vârstă pentru acest opțional este dedicate grupei mari, iar forma de organizare a
activității este atât frontala în prima parte a activității și individuala în ce -a de-a doua parte.
Activitatea se desfășoară în două locuri și anume în grupă și în curtea grădiniței.
Scopul activității este acela de formare de deprinderi a capacității de utilizare corectă a
normelor de igienă personală prin corectarea deprinderilor greșite și încurajarea celor corecte.
Obiectivele operaționale prin care îmi propun să ating scopul activității sunt să identifice importanța
apei și a săpunului în spălarea corectă a mâinilor și să reproducă exercițiile corecte de spălare a
mâinilor după indicațiile date.
Din punct de vedere al strategii lor didactice sunt necesare mijloacele didactice, precum
mascota, laptop, imagini, cântec, apa, pământ, săpun și prosoape de hârtie, și metode și procedee în
vederea atingeri scopului propus, explicația, conversația euristică, demonstrația exercițiul și
experimentul. Pe parcursul activității se fac aprecieri verbal și se observa comportamentul copiilor
în activitate.

28
Activitatea presupune învățarea unui cântec numit “Număram și mânuțele le spălăm”, acest
cântec învățându -i pe preșcolari cum și când trebuie să ne spălăm pe mâini. După câteva repetări ale
cântecului Iepurașul Rila o să vină cu o activitate surpriză care presupune formarea unui spațiu cu
noroi în curtea grădiniței, iar cu acesta să ne jucăm timp de 5 minute, astfel încât să ne murdărim
mâinile. După acest experiment, toți copiii merg spre toalete, unde le voi explica cum ne spălăm
corect pe mâini respectând câteva reguli (Anexa 3). Vom exersa spălatul pe mâini până când
mâinile vor fi curate. La sfârșitul activității preșcolarii primesc drept re compensă un set cu periuța
și pastă de dinți, aceste recompense fiind materialele necesare pentru activitatea următoare.
3.4 Concluzii și recomandări

Prin implementarea unui opțional de educație pentru sănătate în grădiniță, preșcolarii vor fi
capabili să își însușească deprinderi de igiena personală, își pot forma comportamente adecvate
pentru păstrarea sănătății, vor putea aduce argumente despre un plan alimentar sănătos și
necesitatea activității fizice și pot pune în practica cunoștințe și reguli însuș ite referitoare la sănătate
și Securitate personală prin exersarea de deprinderi.
Se recomanda ca activitățile de educație pentru sănătate să se desfășoare încă din grupa
mică, nu doar în cadrul opționalelor, ci și în domeniile experiențiale în care se pot încadra aceste
activități.
Formularea regulilor și informațiilor legate de alimentație sănătoasă și o viață cât mai activă
trebuie să țină cont de nivelul de vârstă, punându -se accent pe jocuri distractive care îi captează pe
preșcolari în activități și î n vederea consolidării noilor cunoștințe.

29
Concluzii

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Acesta reprezintă
principalul argument ce poate fi adus în favoarea implementării educației pentru sănătate în
grădinițe, așa cum am precizat în lucrare, grădinița este instituția care deschide drumul către
cunoaștere și către integrare în societate, este printre altele principala cale de promovare a
cunoștințelor valide a diferitelor aspecte ale sănătății, formând totodată atitudini și deprinderi
indispensabile pentru adoptarea unui stil de viață sănătos.
Sănătatea este fără doar și poate, bunul nostru cel mai de preț, stă în puterea noastră să
contribuim la un mai viitor mai bun al copiilor noștri. Acest lucru poa te fi realizat dacă noi înșine
conștientizăm importanța educației și îi acordăm sănătății locul cuvenit, fiind noi înșine un exemplu
pozitiv.
Grădinița și mai apoi școala reprezintă cadrul instituționalizat propice educației pentru
sănătate. Aici se pot c onștientiza aspecte legate de sănătate și boală, se pot oferi cunoștințe mai mult
decât educația medicală în sens tradițional; ea include noțiuni și cunoștințe nu numai despre
propriul organism, igienă, accidente și prim ajutor, alimentație, siguranță în c irculația pe stradă, ci și
despre relațiile interumane și igiena acestora, despre propria persoană în scopul cunoașterii, despre
boală și sănătate, despre inegalitate și egalitate socială, despre sănătatea și îmbolnăvirea naturii sau
a planetei.
Educația p entru sănătate în grădiniță se realizează prin jocuri, povești, dramatizări, vizite,
întâlniri cu cadre medicale, implicând totodată părinții, pentru a avea o continuitate în informațiile
dobândite în cadrul grădiniței, și în mediul familiei. Aceste activi tăți vor stimula copiii dezvoltându –
le și acea motivație interioară de care au nevoie.
Prin derularea activităților de educație pentru sănătate în cadrul opționalului, în care sunt
implicate cadre medicale avizate să dea cele mai bune sfaturi copiilor, ace știa vor avea o imagine
mult mai clară asupra importanței sănătății individuale, colective și sănătății mediului în care
trăiesc. Astfel ei pot înțelege că fiecare pas corect făcut îi poate asigura o viață lungă, activa și plină
de bucurie.

30
Bibliogra fie

Antonovici, Ș. (2010). Educația fizică în grădiniță. București: Editura Didactică Publishing House.
Ashton, J. (1988). The New Public Health. Open Univ Pr.
Carabet N., H. E. (2012). Didactica educației pentru sănătate: Sinteze. Chișinău: Editura Tipogr.
UPS „I. Creangă”.
Crețu C. C., D. A. (2008). Ghid privind desfășurarea activităților de educație fizică în grădiniță.
București: Editura Tiparg.
Curriculum pentru învățatul preșcolar
Boca, C., (2009) Educație timpurie și specif icul dezvoltării copilului preșcolar. București: Editura
Educația 2000+
Segal, Rodica (2002) Principiile nutriției. Galați: Editura Academica.
Silvestru, P., (1981) Enciclopedia practică a copiilor. Jocuri și jucării. București: Editura Ion
Creangă
Bucur, G., E., (1999). Educația pentru sănătate în școală. București: Fiat Lux.
Mihaela Bucinschi, A. D. (2008). Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar.
București: Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.
Nichita, A., Mitroi, M. (2008) . Educație pentru sănătate . București: Editura Aramis.
Olinescu, Radu (2000) Totul despre alimentația sănătoasă. București: Editura Niculescu;
Preda, V. (2009). Metodica activităților instructiv – educative în grădiniță de copii. Craiova: Editura
Gheorghe – Cartau Alexandru.
Primul meu caiet de educație pentru sănătate:4 -6 ani. (2018). București: Editura Lit eră.
Sesovici ,A., G. F., (2008). Activitatea integrată d in gădiniță. București: Editura Publishing House
Vrăsmaș, Ecaterina (1999 ) Educația copilului preșcolar. Elemente de pedagogie la vârsta
timpurie. București: Editura Prohumanitate;
Vrăsmaș, Ecaterina (2003) Consilierea și educația părinților. București: Ed itura Aramis;

31
Webografie

https://www.gradinitebucuresti.ro/index.php?c= -30&s=15&i=23#gradinite (2020, februarie 20)
http://applications.emro.who.int/dsaf/EMRPUB_2012_EN_1362.pdf?ua=1 (2020, februarie 20)
http://www.paha.org.uk/Resource/focusing -on-obesity-through -a-health -equity –
lens#viewComments (2020 , aprilie 30)
https://www.slideshare.net/MonicaPetrovan/ghid -pentru -alimentaie -sntoas -i-activitate -fizic-n-
grdinie -i-coli-76853467 (2020 , februarie 18)
http://fa cultate.regielive.ro/cursuri/medicina/educatie -pentru -sanatate -sicomunicarea -in-educatia –
pentru -sanatate -comunicare -pedagogie106329.html(2020 , februarie 20)
https://www.salvaticopiii.ro/sci -ro/files/ae/ae065dc3 -a584 -4b9b -9ff8-7f3485a326cd.pdf (2020 ,
martie 10)
http://www.isjdb.ro/static/files/20182019/Sa_cresc_mare_si_voinic___Nr_4__2018___Ghid_de_bu
ne_practici.pdf (2020, martie 12)
https://www.presidency.ro/files/userfiles/Raport_educatie_pentru_sanatate_19_ian_2016.pdf
(2020 , martie 12)
https://www.scribd.com/doc/246146764/Educatie -pentru -sanatate -si-prim -ajutor -pdf (2020 , martie
15)
http://www.snspms.ro/UserFiles/File/ph_press/php_ps_edsan.pdf (2020, martie 10)
https://kidshealth.org/en/parents/myplate.html (2020 , mai 25)
https://www.caringforkids.cps.ca/handouts/health y_eating_for_children (2020, mai 10)

32
Anexe

Anexa 1

Opțional” Doctorul Rilă Iepurilă ține sănătatea sub lentila”
Argument
Educația pentru sănătate în grădiniță este o componentă esențială a educației, ce impune
efectuarea ei începând cu primele zile de grădiniță, deoarece, la vârste mici copiii dobândesc
deprinderi și obiceiuri care sunt relevante pentru activitățile ulteri oare. Prin modul de abordare și
strategia de desfășurare, opționalul, Să creștem voioși și sănătoși” este astfel proiectat încât să fie
ancorat în realitatea și nevoile societății românești, stabilind un set de valori ce vizează cu prioritate
perspectivă e voluției educației. Prin alegerea acestui opțional am urmărit ca preșcolarii să -și formeze
un stil de viață sănătos.
A învăța copilul de la cea mai fragedă vârstă, să fie îngrijit, să respecte regulile de igienă
personală, să se obișnuiască cu un regim raț ional de alimentație, înseamnă a pune bazele trainice
formării comportamentului igienic. Modul de abordare a acestor activități, pleacă de la ideea că este
bine pentru copii să înțeleagă de mici că sănătatea nu înseamnă numai absența bolii, ci și un mod de
viață echilibrat.

Competențe generale
3.1. Exersează, cu sprijin, respectarea unor principii de bază specifice unei alimentații
sănătoase.
3.2. Manifestă deprinderi de păstrare a igienei personale .
3.3. Demonstrează abilități de autoprotecție față de obiecte și situații periculoase .
3.4. Utilizează reguli de securitate fizică personală .

Competențe specifice
– Să aplice corect normele igienico -sanitare;
– Să recunoască comportamentele sănătoase și compo rtamentele de risc;
– Să folosească corect obiectele de igienă personală;
– Să cunoască principalele reguli de igienă personală (și să le aplice);
– Să cunoască alimentele de bază diferentindu -le pe cele sanatose de cele nesănătoase
(piramida alimentelor).

33

STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: observarea, povestirea, lectura după imagini, povestea educatoarei, joc
didactic, explicația, demonstrarea, conversația, activitatea practic -gospodărească, exercițiul,
memorizarea, joc de rol, joc de mișcare, joc m usical.
Material didactic: diferite materiale de menținere a curățeniei, cărți, reviste, CD -uri cu
filmulețe, periuță și pastă de dinți, pliant cu etapele de periere a dinților, obiecte de uz persona PPT
cu diferite situații, trusa doctorului, creioane col orate, acuarele, pensule, lipici, jucării.
Metode și tehnici de evaluare: probe orale, probe scrise, activități practice, aprecieri verbale,
jocul, portofolii, diploma, expoziții,

34
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR
Semestrul I
Nr.
Crt. Obiective operaționale Activități de ȋnvǎțare Perioada
1. – Să identifice importanța apei și a
săpunului în spălarea corectă a mâinilor;
– Să reproducă exercițiile corecte de
spălare a mâinilor după indicațiile date; Activitate practică: “Apa și
săpunul, prietenii mânuțelor” S1
2. – Să enumere regulile de igienă bucală;
– Să denumească obiecte de igienă dentară; Memorizare:” Periuța cea
glumeața” de Sen Alexandru S2
3. – Să aplice regulile de igienă bucală;
– Să reproducă exercițiile unui periaj dentar
corect; „De-a dentistul”
Vizită la cabinetul
stomatologic S3
4. – Să precizeze noțiunile de sănătate, igienă,
boală;
– Să enumere factorii care pot produce o
boală; Povestire:” Cine este
sănătos?, Cine este bolnav?” S4
5. – Să exemplifice efectele negative pe care
le au microbii asupra sănătății oamenilor;
– Să denumească metode de combatere a
bolilor; Convorbire: „Microbii –
dușmanii sănătății” S5
6 – Să denumească metode de prevenire a
îmbolnăvirilor;
– Să recunoască simptome le unei boli; Cum ne ferim de boli?
Vizită la medical de familie S6
7. – Să identifice consecințele nerespectării
regulilor de igienă personală
– Să definească noțiunile de murdar, curat,
îngrijit, neîngrijit. Povestire creată de
educatoare: Murdărel și
Murdărica S7
8. – Să descrie propriul corp;
– Să enumere diferențele dintre o fată și un
băiat; Lectura după imagini:
” Acesta sunt eu: Băiețelul și
fetița” S8
9. – Să asocieze corect simțurile la organele
de simț; Memorizare: „Simțurile” de
Nicolae Nasta S9

35
– Să denumească regulile de igienă pentru
fiecare organ de simț;
10. – Să diferențieze alimentele sănătoase de
cele nesănătoase;
– Să reproducă printr -un desen un coș cu
alimente sănătoase; Lectura după imagini:”
Prietenii săn ătății: S10
11. – Să enumere beneficiile vitaminelor;
– Să denumească alimente care aduc
organismului vitamine; Convorbire: Ce este o
vitamină? S11
12. – Să enumere fructele alese pentru salată;
– Să identifice rolul fructelor în alimentație Activitate practic –
gospodăreasca: „Salata de
fructe” S12
13. – Să denumească legumele pentru salată;
– Să enumere regulile de igienă pentru
alimente; Activitate practic –
gospodareasca:” Salata de
legume S13
Semestrul II
Nr.
Crt. Obiective operaționale Activități de ȋnvǎțare Perioada
1. – Să să denumească corect obiecte de uz
personal și modul lor de folosire
– Să identifice activitatea mimată; Joc didactic: Ce este și la ce
folosește? S 14
2. – Să utilizeze corect din proprie inițiativă
obiectele de igienă personală: batistă,
pieptene, prosop, săpun, periuță și pastă de
dinți Desen: Obiecte de toaletă S15
3. – Să denumească ordinea acțiunilor pe care
le fac dimineața
– Să reproducă prin desen rutina de
dimineață Convorbire: Programul de
dimineață S16
4. – Să identifice regulile înainte de a lua
masa;
– Să denumească obiectele necesare pentru
a lua masa; Joc didactic: La masă S17

36
5. – Să numească alimentele din imagini;
– Să enumere alimentele Convorbire: Alimen tație
sănătoasă S18
6 – Să desfășoare mici activități de
întreținere pentru a menține ordinea și
curățenia în cameră.
– Să identifice reguli de păstrare a
jucăriilor; Memorizare: Ia priviți cum fac
eu treabă S19
7. – Să stabilească un program zilnic
– Să numească importanta odihnei pentru o
viață sănătoasă; Convorbire: „Când și cum ne
odihnim?” S20
8. – Să explice rolul mișcării pentru o viață
sănătoasă;
– Să identifice activitățile sportive din
poezie; Memorizare:
„Facem gimnastică” – de
Emilia Căldăraru S21
9. – Să exemplifice activități în aer liber;
– Să reproducă exerciții fizice după
indicații; Jocuri de mișcare: „Aer, soare
și mișcare, Sănătate și vigoare” S22
10. – Să reproducă exercițiile fizice indicate de
cântec;
– Să precizeze rolul veseliei în activitățile
fizice; Joc muzical: „Dacă vesel se
trăiește…” S23
11. – Să precizeze rolul factorilor de mediu și
al sportului în menținerea sănătății;
– Să execute exercițiile fizice indicate; Jocuri de mișcare în aer liber S24
12. – Să identifice alimentele date;
– Să formeze două categorii de alimente,
sănătoase și nesănătoase din cele date; Joc didactic:” Spune -mi ce ai
gustat?” S25
13. – Să utilizeze instrumentele fiecărei
meserii;
– Să realizeze rețete sănătoase cu ajutorul
alimentelor învățate; Joc de rol: „De -a gospodină
De-a bucătarul” S26
14. – Să utilizeze instrumentele din trusa
medicală; Joc de rol: „La cabinetul
medical” S27

37
– Să identifice starea de sănătate a colegilor
de joc;
15. – Să numească metode de alegere a
alimentelor;
– Să diferențieze alimentele proaspete de
cele vechi; Vizită la piața agroalimentară:
“Am grijă ce cumpăr” S28
16. – Să precizeze rolul mișcării în menținerea
sănătății;
– Să reproducă exerciții fizice după
indicațiile primite; Jocuri de mișcare:, Dacă vreau
să cresc voinic, fac gimnastica
de mic” S29
17. – Să denumească beneficiile ceaiului în
tratarea unor boli;
– Să utilizeze corect ustensilele pe ntru
prepararea ceaiului; Activitate practică:, Ceaiul –
un medicament natural” S30
18. – Să recunoască obiecte de igienă
personală și alimente din ghicitori;
– Să reproducă prin desen elementele
ghicite; Ghicitori:, Sănătate de la toate” S31
19. – Să realizeze o poveste pe baza
imaginilor;
– Să asocieze imaginile cu momente ale
zilei; Poveste creată:” Vesel și curat” S32
20. – Să diferențieze obiectele de folosință
individuală de cele de folosință comună;
– Să recunoască obiectele de igienă
personală; Joc exercițiu:” Sănătatea în
imagini” S33
21. – Să respecte regulile jocului sportiv;
– Să utilizeze exercițiile fizice învățate
anterior; Joc distractiv: „Competiția
micilor sportivi” S34
22. – Să identifice consecințele nerespectării
regulilor de igienă personală;
– Să enumere alimentele sănătoase și
modul de igienizare a acestora, dacă este
cazul; Evaluare: “ Sănătoși și voioși” S35

38

Anexa 2
Mascota Rilă Iepurilă

39
Anexa 3
Proiect de activitate opțională

Grupa Mare
Tema: “Apa și săpunul, prietenii mânuțelor”
Forma de organizare a activității: frontal, individual
Tipul activității: Mixtă
Scopul activității: Deprinderea capacității de utilizare corectă a normelor de igienă personală prin
corectarea deprinderilor greși te și încurajarea celor corecte.
Obiective operaționale:
O1- să recunoască în textul cântecului elementele de igienă personală
O2- să identifice importanța apei și a săpunului în spălarea corectă a mâinilor
O3- să reproducă exercițiile corecte de spălare a mâinilor după indicațiile date
Strategii didactice
• Metode și procedee didactice: conversația euristică, explicația, experimentul, demonstrația,
exercițiul.
• Mijloace didactice: apă, săpun, prosoape, laptop, pământ imagini, video, cântecel,
recompense.
• Locu l desfășurării: Sala de grupă, curtea grădiniței.

40
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Etapele lecției Ob.
Op Conținutul științific Strategii didactice Evaluare
Metode și
procedee Mijloace
didactice
1. Momentul
Organizatoric Amenajarea sălii de grupă
Pregătirea materialelor
necesare pentru o bună
desfășurare a activității.
2. Captarea
atenției Se realizează prin
prezentarea unui video pe
care ni l -a adus Rilă
Iepurilă. Acest video este cu
un băiețel pe nume Albert
care nu se spala pe mâini
când vine de la joacă.
https://www.youtube.com/w
atch?v=yqvbJIj -Sy4 Conversația
Explicația Laptop
Video
Iepuraș
3. Anunțarea
temei Astăzi am ales să realizăm o
activitate distractivă, vom
învăța un cântecel care se
numește „Număram și
mănuțele ni le spălam” și
apoi o să învățăm să ne
spălăm corect pe mâini. Conversația
Explicația Observarea
comportament
ului
Copiilor
4. Dirijarea
învățării

– Acum după ce ați văzut
imaginile cu Albert, voi ați
fi procedat la fel?
– Care credeți că este părea
lui Rilă Iepurilă despre acest
video?
Astăzi Rilă ne -a adus un
cântecel pe care să îl
învățăm legat de spălarea

Observarea
comportament
ului verbal –
acțional –
afectiv al
copiilor

41

mâinilor și acesta se
numește „Număram și
mănuțele le spălam”.
Exerciții de respirație
– Suflam spre frunză care
cade din copac (inspirăm..
expiram și suflam frunză)
– Ne imaginăm cum cântam
la trompetă.

Se prezintă cântecul.
„Număram și mânuțele le
spălam”.
Hai să alungăm microbii de
pe degetele,
Să avem mereu – mereu
mânuțe curatele!

Cu săpun și apa spală -ți
mâinile de -ndată
Cât timp pan`la 10 numeri –
o dată și înc -o dată!

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10!
Și încă o dată! 1, 2, 3, 4, 5,
6, 7, 8, 9, 10!

Oricând te întorci acasă,
vesel, de afară,
După ce -n tramvai, cu grijă,
te-ai ținut de bara

Cu săpun și apa spală -ți
mâinile de -ndată

42

O1

O2 Cât timp pan`la 10 numeri –
o dată și înc -o dată!

După ce în parc mai mângâi
câte-un cățeluș
Sau te -ai dat în leagăn – uța!
– Că ești jucăuș

Cu săpun și apa spală -ți
mâinil e de-ndată
Cât timp pan`la 10 numeri –
o dată și înc -o dată!

Orice faci, oriunde -ai
merge, nu uita de fel
Că e bine, cât mai des,
mânuțele să -ți speli!

Le voi interpreta cântecul
cât mai corect și expresiv,
apoi le voi recita versurile.
Se mai face o dem onstrație
a modului în care cantam
cântecelul, după care îl cânt
împreună cu copiii,
urmărind intonația.
Se repeta cântecul de 2 – 3
ori.

– Care sunt elementele de
igienă personală care apar în
cântec?

Demonstrația

Exercițiul

Conversația

Aprecieri
verbale

43

5. Obținerea
performanței O3

O4 – După ce ați învățat acest
cântec, credeți că reușiți să
vă spălați pe mâini corect?
Am o provocare pentru voi,
haideți să ieșim afară să ne
jucăm 5 minute cu mâinile
în noroi și apoi pe melodia
pe care am învățat -o să ne
spălăm pe mâini.
Afară este pregătită o
suprafață de pământ pe care
copiii o vor uda cu multă
apă pentru a forma noroiul,
fiecare copil trebuie să se
murdărească pe mâini.
Ajunși în baie, în fata
chiuvetelor câte 2 copii, pe
linia melodică învățat ne
vom spăla pe mâini. Pentru
încep ut exemplific cum ne
spălăm corect pe mâini,
folosind apa și săpunul.

1. Uda mâinile cu apă.
2. Aplica săpunul în
palme.
3. Freacă bine palmele.
4. O palmă peste
cealaltă mână,
intercalând degetele.
5. Palmele între ele
intercalând degetele. Conversația

Demonstrația
Explicația
Exercițiul

Pământ
Apa

Apa
Săpun
Prosoape
Imagini
(anexa 4)

Observarea
comportament
ului verbal –
acțional –
afectiv al
copiilor

44
6. Freacă bine degetele
de palma opusă.
7. Rotește degetul mare
stâng în palma
dreaptă și invers.
8. Mișcări circulare cu
vârful degetelor în
palma opusă.
9. Clătește bine cu apă.
10. Șterge cu un prosop
sau șervețel.
În baie voi lipi o imagine cu
modul de spălare corect al
mâinii, pe care preșc olarii
trebuie să o urmărească
mereu.
– Credeți că Rilă Iepurilă
este mulțumit de activitatea
noastră de astăzi?

Observarea
comportament
ului
Copiilor
6. Concluzii și
aprecieri Educatoarea face aprecieri
asupra gradului și modului
de participare a copiilor la
activitățile desfășurate. Aprecierea
verbală
colectivă și
individuală,
aplauze;
Acordarea
recompenselor

45

Anexa 4