Apă și Arhitectură. [306661]

INTRODUCERE

TEMA

Lucrarea are ca scop dezvoltarea culturală dunăreana prin folosirea relației între spațiul natural și cel arhitectural. O astfel de abordare leagă aceste două elemente prin spațiul cultural. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], sunt la fel de importante ca și cele mari. Ultimul oraș de pe Dunărea în Bulgaria este unul cu istorie bogata și cu potențial mare de dezvoltare.

Apă și Arhitectură.

Apă este unul dintre cele mai importante elemente ale vieții pe Pământ. I-a fost atribuită o valoare și o [anonimizat], dar și dezvoltarea așezărilor umane a depins mereu de ea și una din marile dorințe ale populației a fost de a avea control asupra apei. Acest control a evoluat în timp și percepția asupra apei s-a schimbat. Acest control a condus la schimbarea modului de abordare în cadrul așezărilor și în modul de utilizare.

[anonimizat], apă găsește un loc special din punct de vedere artistic. Arhitectură utilizează toate caracteristicile apei și legătură între omul și apă este arătată și prin arhitectură. [anonimizat], psihologic și vizual.

Intervenții contemporane în spațiului multicultural dunărean.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

Acest spațiu multicultural devine și de la clădirilor cu funcțiuni culturale diferite unele de altele pentru o dezvoltare culturala mai distribuita. Prin această se creează spațiul multicultural arhitectural și politic.

Prin intervenții culturale putem să obținem o îmbogățire a [anonimizat], regionala și locala.

METODOLOGIE

Pentru dezvoltarea culturală dunăreana prin folosirea relației între spațiul natural și cel arhitectural vom expune trei concepte:

relația dintre apă și arhitectură

cultură dunăreană

spațiul muzeal ca program cultural dunărean

Primul capitol abordează relația dintre apă și arhitectură. Aici vom arăta legătura așezărilor cu apa și specificul acestora în spațiul dunărean. [anonimizat]. Vom expune importanța și dezvoltarea lor în timp. Pentru aceste orașe este important frontul la apă ca spațiu intermediar și silueta ca imagine personalizată.

Al doilea capitol abordează cultură dunăreană. [anonimizat]. Vom vorbi și despre Silistra și cum a [anonimizat], obiecte naturale. Apoi vom discuta despre ce intervenții culturale se pot găsi pe malul dunărean cu câteva exemple.

Al treilea capitol este unul care ne apropie la rezolvarea problemei prin intervenirea unui spațiu cultural în cel dunărean. Acest spațiu are ca program muzeu contemporan și vom vorbi despre tendințele actuale. Aici sunt expuse și câteva studii de caz la programe asemănătoare existente.

Ultima parte cuprinde concluziilor ale părțile teoretice și cele a studiilor de caz și propunerea unui muzeu al apei.

CUVINTE CHEIE

Arhitectură. Un mod de raportare a omului la realitatea înconjurătoare, în ultimă instanță un mod de existență specific uman. Un act de transformare a mediului înconjurător într-o lume a omului prin investirea spațiului existențial cu semnificații umane.  Un sistem de forme semnificate cu ajutorul cărora omul modelează și remodelează existentul.

Apă. Un lichid inodor, insipid și incolor; o substanță absolut indispensabilă vieții; un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului; una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ.

Siluetă. Orizontul creat de structura orașului sau de intervenția umană într-un cadru non-urban sau în natură

Cultură. Model comun de comportamente și interacțiuni, construcții cognitive și de înțelegere care sunt dobândite prin procesul de socializare. Aceste modele comune identifică membrii unui grup de cultură, distingând, de asemenea, pe cele ale unui alt grup.

Multicultural. Care are mai multe culturi. Complex, plurilatera,

Front la apă. Condiția topologică a spațiului de legătură dintre elementul urban și cel natural.

Oraș-port. Orașele-port sunt repere unice ale istoriei mondiale, comerciale și sociale, ca intersecție de comerț regional și mondial, asigurând tranziția între coastă și hinterland, acționând ca noduri de tranzit pentru bunuri, oameni și idei.

Fluviu. Un fluviu este o apă curgătoare mare (atât în debit cât și în întinderea propriu-zisă de apă) și care se varsă într-o mare sau într-un ocean. Diferența dintre fluviu și râu este atât în dimensiune cât și în faptul că râurile se varsă de obicei într-un fluviu, într-un alt râu sau într-un lac..

Muzeu. Instituția ce oferă publicului posibilitatea de a descoperi colecțiile spre inspirație, învățare și distracție. Muzeele sunt instituții care adună, adăpostesc și fac accesibile artefactele și unicatele, pe care le păstrează în folosul societății.

RELAȚIA DINTRE APĂ ȘI ARHITECTURĂ

1.1. Apă în relația cu așezările

Apă atrage comunitățile oferind locuitorii diferite funcțiuni ca: consum alimentar, apărare, circulație și alimentare, irigare și fertilizare, comerț, profesiuni legate de apă, purificare, exploatare energetică, deversare deșeuri sau simbolică.

Sunt câteva tipuri de nuclee istorice urbane, care sunt în apropierea apei:

Figură 1 Locații ale nucleului istoric urban pe apă

Prima imaginea de la fig.1 este așezare pe o insulă creată de brațele unui râu, lac, sau mare. A două este pe o insulă alungită înconjurată pe trei părți de apă. A treia este așezare între un râu și afluentul lui. Exemplu pe care îl avem și în Silistra. Ultima imaginea pe acest rând este la gură de vărsare a râului într-un alt râu sau mare, altfel zis capătul unui râu – delta.

Figură 2 Locații ale nucleului istoric urban pe apă

Așezări de pe fig.2 sunt mai complexe din cauză reliefului sau un alt drum perpendicular pe apă. Prima imaginea prezintă așezare pe o colină lângă unui râu/ lac sau pe terase înalte ale văii râului. A două imaginea prezintă așezarea la intersecția unei ape cu rute comerciale importante. A treia imaginea prezinta nucleu într-o vale, cel mai des întâlnit pe terasă joasă a râului. Ultima imaginea este a unei locații mixte, mai multe caracteristice întâlnite într-un loc.

Poziționarea fața de apă poate și să determine trama stradală în patru tipuri – longitudinală, în pieptene, axială și peisagistică. Tramă longitudinală este atunci când străzile principale sunt paralele cu apă. Tipică pentru orașele fluviale cu port – orașe port este tramă în pieptene. Datorită deschiderii la apă, acest tip de organizare furnizează accesele multiple spre portul. Trama axială este tipică pentru orașele situate pe intersecția unui drum important cu apă. Se distrug printr-o stradă principală, care duce spre pod, care este perpendicular cu apă, iar celelalte străzi formează un sistem ortogonal suprapus acestei direcții majore. Specifică pentru orașele cu o topografie extrem de dificilă este trama peisagistică. În această situație apă este integrată și creează o formă unică cu orașul.

Conform luării “Geografia populației și a așezărilor omenești”, la început populația s-a concentrat în zonele fluviale, ex. Mesopotamia „leagăn al civilizației” între râurile Tigru și Eufrat. Râurile sunt ape curgătoare, care sunt mai ușor de controlat, se poate traversă se poate folosi ca un drum natural. Populațiile s-au concentrat și în zonele de revărsare a apelor, în deltele fluviilor.

Egiptul antic s-a dezvoltat pe malurile Nilului, iar metropole ca New York, Paris, Londra și Tokio își datorează succesul oferit de situarea lângă o apă, și dezvoltarea comercială rezultată. Insulele cu porturi sigure, precum Hong Kong și Singapore, s-au dezvoltat din cauza acestui motiv. În locuri precum Africa de Nord și Orientul Mijlociu, unde apa nu se găsește în abundență, accesul la apă potabilă a fost și este o mare problemă în dezvoltarea comunităților umane.

Apropierea de apă oferă acces rapid la resursele de apă potabilă, industrială sau menajeră. Oferă și accesibilitate mai rapidă prin drumurile, podurile sau căile de navigare, pe care o traversează. La bază oricărei activități din mediul urban stau la bază resursele de apă, începând cu serviciile din stațiunile balneoclimatice, nevoile casnice și industria.

1.1.1. Orașe dunărene pe malul românesc

Conform cursul de la Arhitectură Românească sec XVIII-XIX, de la profesor Nicolae Lascu, “Epoca regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”, un exemplu dintre cele mai edificatoare ale dezvoltării și amenajării teritoriului sunt orașele dunărene. toate localitățile importante, aflate de-a lungul Dunării au fost în parcursul de 40 de ani cu noi planuri urbanistice, care este o strategie teritoriala în cea ce privește rețeaua de localități. Orașele sunt legate cu noi drumuri și șosele care sunt modernizate, iar prima calea ferata a fost realizată între București și Giurgiu.

Analiza planurile orașelor în perioadă regulamentară (1831-1848) pune în evidența caracteristici similare, care din observații proprii nu diferă mult din orașele dunărene pe malul bulgăresc.

Compoziția planurilor este elementul cel mai spectaculos, care caracterizează orașele dunărene. Deseori topografia orașelor este mai plat, și din cauza la această, tramă stradală este rectangulară, ordonată și deseori monotona cu străzi perpendiculare. Excepția pe malul românesc face orașul Brăila, care este în panta, și din cauza topografiei orașului este sub formă de amfiteatru spre Dunăre.

Figură 3 Brăila

Figură 4 Giurgiu

Figură 5 Galați

Figură 6 Turnu severin

Figură 7 Turnu Măgurele

În anii 50 al secolului XIX-lea au fost elaborate și planurilor ale orașelor Călărași, Oltenița și Calafat, iar în anii 70 – Corabia și Bechet. Aceste planuri erau și influențe pentru planurilor altor orașe din România. Parcelele din orașele dunărene au constituit pentru Țara Românească dimensionarea a suprafețelor pentru teren urban fiind ca reper pentru operații ulterioare.

1.1.2. Orașe dunărene pe malul bulgăresc

Silistra – Conform “Etudes din trecut – Silistra” de la R. Lipceva și M. Hineva factorii esențiale pentru forma specifica a orașului și a tramei stradale sunt fluviul Dunărea și pereții fortificați în jurul orașului înlocuiți prin anii 1837 cu unele din piatra. Fortificația înconjoară orașului în parte uscată sub forma unui semicerc, care atinge în ambele capete malul Dunării. Astfel de fortăreață închide orașului și în parte Dunării. Până la jumătatea al secolul XVII-lea sunt formate treisprezece cartiere (mahalale) bulgărești, șapte musulmane, un cartier armenesc și unul evreiesc. Aceste proporții arată și clădirile de cult construite în oraș.

Primul, chiar și incomplet plan urban este creat în 1882, iar cel complet este din anul 1907. Până la sfârșitul al secului XIX-lea sunt construite în jur de o sută de străzi.

Figură 8 Plan orașului Silistra – 1900. Cu alb sunt terasament și fasă, mare parte din care astăzi sunt pe bulevard Macedonia

Figură 9 Plan orașului Silistra,

Extinderea orașului într-un secol este realizată paralel pe marginea terasamentului. Extinderea este una clasica pentru acest fel de așezări și creează trama stradala cu două inele principale. Planul orașului e asemănător cu planul Brăilei, care este ca un amfiteatru spre Dunărea.

Ruse – Cel mai mare oraș bulgăresc pe malul Dunării este Ruse. Primul plan urban a fost realizat de la arhitectul vienez Edward Winter în 1892. În acel an Consiliul local decide să facă și o grădina în locul vechiului cimitir turcesc, cu care Ruse se împarte definitiv cu aspectul său oriental și începe să dobândească un aspect european.

Figură 10 Planul orașului Ruse – 1878

Figură 11

Extinderea este mai diferită față de extinderea Silistrei. Cu o influență puternică de la Dunărea, orașul s-a extins pe lungimea lui.

Vidin este oraș care se află în partea cealaltă Bulagiei. Planul orașului acoperă doar cetatea veche, fără clădirile construite afară orașului. Centrul este ocupat din cartiere turcești, dar sunt și câteva cartiere evreiești. Iar zonele în periferia sunt ocupate de la creștini și migranți.

Figură 12 Orașul Vidin – Kaleto, Plan urban din 1899, autor G. Nenov

Figură 13

Extinderea este asemănătoare cu cea din Silistra, și anume extinderea paralele cu cetatea orașului, și sub forma unui semicerc.

Planurile urbanistice generale sunt făcute în secul al XIX-lea și au semănări și diferențe între ele, iar legătură pentru dezvoltarea urbanistică este Dunărea. În secolul al XIX-lea Dunărea a jucat un rol important pentru culturile dunărene și transmiterea cultura lor cu cursul fluviului. Influențe europene au ajuns în zone cu influențe musulmane, iar culturile sunt unite într-o multicultura.

Crearea orașelor-port face o rețea din drumuri naturale între așezările legate prin apă.

1.2. Orașul-port – legătură prin apă

Orașele-port sunt repere unice ale istoriei mondiale, comerciale și sociale, ca intersecție de comerț regional și mondial, asigurând tranziția între coastă și hinterland, acționând ca noduri de tranzit pentru bunuri, oameni și idei. Ele au evoluat de-a lungul timpului, urmând evoluția generală a omenirii. Sistemele noastre economice orientate spre servicii nu se mai bazează pe producția porturilor industriale din trecut, în timp ce serviciile tehnologice au redefinit relațiile dintre transporturi și industriile portuare.

“În două feluri se ajunge la Despina: pe corabie sau pe cămilă. Orașul se înfățișează diferit celui care vine pe pământ și celui care vine pe apă.”

Având în vedere că așezările sunt concentrate pe apă, majoritatea de aceste așezări sunt legate anume pe apă, chiar și la distanțe mari, iar cele legate pe pământ sunt limitate la distanțe mai mici. Din cauza la această porturilor sunt la originea multor orașe.

Porturile și orașele sunt istoric puternic legate. Orașele-port se poate află pe malul oceanului, mării (porturi externe) sau fluviului, lacului, canale (porturi interne) adică apă care este legată deasupra pământului. Există diferite tipuri de orașe-port cu provocări proprii, care depinde de circumstanțele locale.

Majoritatea din orașele-port au început ca posturi comerciale fiind o rețea naturală. Au permis orașele mici, satele, să devine orașe mari, chiar și metropole. Analiza hărților vechi ale orașelor arată interconexiunea puternică dintre dezvoltarea portuară și cea urbană. Porturile sunt în legătură strănsă cu orașul, chiar și dacă a dispărut dintr-un oraș, ei pot continua să influențeze orașul, pentru că patrimoniul lor trăiește, de ex. în formă urbană. Această legătură a fost puternică în istorie și continuă să fie puternică în multe economii.

Un exemplu este Shenzhen, un mic sat de pescuit în China de sud, care s-a transformat într-una dintre cele mai mari metropole din lume doar în câteva decenii, datorită creșterea exportului legată cu zonă comercială.

Multe dintre cele mai mari orașe au și cele mai mari porturi, exemplele sunt New York, Hong Kong, Tokyo, Singapore etc. Majoritatea sunt în Asia, America, iar În Europa numărul de metropole-porturi este mai limitat, dar și la fel de important. Exemplele sunt Londra, Barcelona etc.

Există diferite tipuri de orașe-port, în funcție de mărimea portului și de mărimea orașului. Unele dintre cele mai mari orașe au și porturi fluviale cum ar fi Chicago sau Paris. În Europa, pentru că majoritatea piețelor și așezărilor umane principale sunt localizate în interiorul continentului, chiar și porturile importante sunt nevoite să accepte o situare relativ periferică. Autoritățile portuare europene s-au angajat, de la începutul răspândirii containerizării, într-o acțiune de identificare a celor mai eficiente moduri de a conecta porturile de o rețea de orașe de interior prin servicii inter-modale complexe.

În timp ce porturile vechi erau doar porturi simple, porturile moderne au devenit hub-uri de distribuție cu legături de transport care utilizează rute maritime, fluviale, canale, rutiere, feroviare și aeriene. Porturile reușite sunt localizate pentru a optimiza accesul. În mod ideal, un port ofera navigație ușoară și adăpost de vânt și de valuri. Porturile sunt localizate, unde apa poate fi superficială. Porturile moderne sunt cu echipamente specializate de manipulare a încărcăturii, cum ar fi macarale portante, stivuitoare cu stivuitor și stivuitoare.

În vremurile moderne, porturile se dezvolta sau se regresează, în funcție de tendințele economice actuale. Până în anii 1950, Portul Londrei era un port internațional important pe râul Tamisa, dar schimbările în transportul maritim și utilizarea containerelor și a navelor mai mari au condus la slăbirea lui. Thamesport, un mic port semi-automatizat de containere (cu legături spre Portul Felixstowe, cel mai mare port container din Marea Britanie) a crescut câțiva ani, dar mai tărziu a devenit mai slab din cauza la portul Londra Gateway și hub-ul logistic.

1.3. Front la apă

Termenul de „front la apă” presupune condiția topologică a spațiului de legătură dintre elementul urban și cel natural. Acest spațiu, aflat la între „umed” și „uscat”, a fost întotdeauna unul nesigur și hibrid, un domeniu controversat, în care fiecare dintre cele două elemente încearcă să-și impună personalitatea.

„The waterfront isn’t just something unto itself. It’s connected to everything else.”

„Frontul la apă nu este doar ceva în sine. Este conectat la orice altceva”

Cel mai important factor pentru dezvoltarea urbana la începutul secolului al XX-lea a fost transportul pe apă, care a transformat marginea orașului într-o zonă industrială. Această zonă devine o parte din oraș separată de public și o barieră fizică între apă și oraș. La jumătatea secolului al XX-lea globalizarea aduce tendințe noi urbane de restructurare. Orașele mari au modernizat atmosferă prin crearea la zone de recreare, parcuri, porturi accesibile cu două scopuri care sunt valorizarea frontului la apă și profitul care aduce în imaginea orașului starea economica și socială.

Fronturile urbane la apă sunt de neegalat în potențialul lor de a oferi o întreprindere excepțională. Unele dintre cele mai faimoase exemple sunt Opera din Sydney, Muzeul Guggenheim din Bilbao sau chiar Hall of Fame din Rock-and-Roll din Cleveland, care nu au fost juxtapuse împotriva corpului de apă al fiecărui oraș? Ochiul lui Londra, cea mai mare roată din Londra, se află de fapt în Thames. O mare parte din identitatea contemporană a Chicagoului și imaginea de sine, ca să nu mai vorbim de bogăție, vine din fațada spectaculoasă de 20 de mile lungime care se întinde de-a lungul lacului Michigan. Unde altundeva, dar de-a lungul portiunii lor din puterea lui Mississippi, cetățenii din St. Louis își construiesc monumentalul Gateway-to-West? Umanitatea, se pare, se bucură și se inspiră la setările de pe malul mării, dar le cere din ce în ce mai mult decât un simplu spectacol.

Fronturile la apă sunt unice cu locul lor strategic între spațiul construit și cel natural. Funcțiunea lor este de a separa și a uni aceste două lumi complet diferite. Frontul la apă este greu de explorat și tratat. Prin analiza apei ca o limită, frontul este un capăt al orașului, care este și un sfârșit al scenariul urban, care presupune să fie spectaculos.

Din punct de vedere geografic, fronturile la apă beneficiază de un amplasament central, datorită faptului că vechiul port reprezintă, în cele mai multe cazuri, elementul în jurul căruia s-a format așezarea inițială. Mai mult, acest centru este familiar tuturor, este întipărit în conștiința și în gândirea rezidenților. Simpla prezență a apei, mișcarea continuă, fluiditatea și sunetul ei, se transformă într-un magnet natural, care atrage cu putere oamenii.

Posibilitatea unei deschideri către apă asigură oricărui spațiu un farmec aparte, ideal pentru recreere, distracții sau activități culturale – care, în termeni economici, se constituie în puncte de atracție, atât pentru turiști, cât și pentru localnici.

Rediscutarea spațiala a funcțiunilor prezente în zona fronturilor la apă poate să pornească istoric, concentrându-se însă pe intervențiile contemporane. Frontul la apă arată o trecere de la o abordare bazată pe proprietate închisă la una cu o mai mare implicare a autorităților locale și a intereselor comunității.

Sunt locuri unde frontul la apă nu are acest rol de a favoriza comunitatea sau orașului, iar este un loc accesibil și îngrijit, care nu are importanța foarte mare sau un caracter propriu, dar este cu potențial mare. Orașele cu avantajul de a avea un acces la cursul de apă trebuie să-l folosească în favoarea lor și să-l folosească ca instrument de comunicare.

Frontul la apă atrage oamenii în timpul lor liber. O parte din malul apei sau râului ar trebui să devină un mare muzeu marin – ancorarea permanentă a navelor de specimen și curiozitate, cea mai buna colecția care urmează să fie văzută și urcată oriunde. Acest lucru ar aduce în turistii de district în după-amiaza, călăreți și oameni din oraș. atât la sfârșitul săptămânii, cât și la vacanțe, iar în timpul verii ar trebui să fie un lucru minunat pentru seară. Alte caracteristici ale liniei de coastă ar trebui să fie punctele de îmbarcare pentru voiaje plăcute în port și în jurul insulei; aceste puncte de îmbarcare ar trebui să fie la fel de pline de farmec și sărată ca și cum le pot face. În cazul în care restaurante noi de mâncare de mare și multe altele nu ar începe în apropiere.

Apă are un loc special în structură spațială. Apă se caracterizează ca mișcare, flexibilitate, transparența, adaptabilitate, fix opusul la pământ. Apă în relația cu celelalte două elemente primare – cer și pământ, creează un peisaj dinamic. Pe axa verticala apă reprezintă dinamica, varietate de culori, texturi, stări, iar pe orizontală reprezintă delimitarea și definirea spațiului.

1.4. Silueta

O siluetă este imaginea unei persoane, animal, obiect sau scenă, reprezentată ca o formă solidă cu marginea care corespunde conturul subiectului. Această este o definiție generală. Acest concept se folosește în mai multe domenii – artă, filmare, teatre, fotografie, design grafic și arhitectură.

În limbajul arhitectural acest termen are o definiție mai imaginară, dar ideea e același. Diferența este între cea ce vedem și cea ce ne imaginăm. Siluetă este o imagine care arată marginea unui obiect, dar siluetă în arhitectură este diferențierea între plin și gol în plan vertical printr-o linie între spațiul gol – cerul și spațiul plin – clădirii.

Siluetele orașelor au un fel de amprentă, deoarece nu există două asemănătoare. Din acest motiv, diferite domenii afișează adesea orizontul unui oraș pentru a stabili o locație. Termenul The Sky Line din New York City a fost introdus pentru prima dată în 1896, când a fost titlul unei litografii color de Charles Graham pentru suplimentul de culoare al New York Journal.

Conform Radu Laurian în cartea “Probleme de estetica orașelor” siluetă se modifică de-a lungul istoriei, reflectând diferitele stadii de evoluția a orașelor. Ea începe de la diferențierea dintre dimensiunea și tratarea clădirilor, și merge până la diferențierea puternica dintre clădiri înalte, dominante și ambianța lor. Această diferențierea, care este rezultat al organizării spațiului și al distribuirea clădirilor importante, se exprimă în siluetă orașului, prin care se materializează importanța socială și economică a acestuia.

Fiecare oraș are siluetă lui proprie, dar cele mai vizibile sunt cele de pe apă. Apă oferă o vizibilitatea siluetei, care chiar poate fi dublată prin oglindirea, sau altfel zis – o siluetă dublată.

În cazul orașului Silistra unul mic, și frontul la apă este de clădiri cu înălțime mica și la distanțe mari. Propunerea mea este cu volumetrie simpla, care este integrată în frontul construit, dar se și diferențiază ca un accent din cauza la formele simple și ordonate.

Un oraș cu silueta specifica este Budapesta, unde cele 2 fronturi la apă diferă în stilul de tratare. Silueta poate sa fie urbana, naturala etc.

Budapesta, care este așezata pe ambele maluri ale Dunării, are pe malul drept (Buda), o silueta expresiva, nuanțata de verticala bisericii Matiaș, de turnulețe bastionului Pescarilor și de volumul masiv și compact al fostului palat regal. Silueta de pe malul drept își găsește o terminație precisa, legata de natura reliefului, prin verticala Monumentului Libertății, așezat pe dealul Ghelert. In contrast cu silueta variata, dantelata, cu accente verticale puternice care culminează cu înălțimea și poziția Monumentului Libertății, silueta de pe malul stâng (Pesta) apare apare ca o linie orizontală din care se desprinde masa caracteristica a Parlamentului.

Silistra nu are o silueta spectaculoasă. Nu este un oraș foarte dezvoltat, care se gândește chiar și la imaginea lui.

Cultură Dunăreană

2.1. Date generale despre Dunăre

Dunărea este cu lungime de 2888 de km. Cea mai îngustă parte se află la Proțile de fier și este cu lățime de 150 de metri, iar cea mai lată parte se află la Golubac și are lățime de 6 km. Adâncimea maxima ajunge până la 90 de metri acolo unde e și cea mai îngustă parte, și anume la Porțile de fier. Dunărea este împărțita de 10 țări europene, și fiecare țară are porțiunea ei, anume: Germania – 609 de km, Austria – 350 de km, Slovacia – 172 de km, Ungaria – 417 de km, Croația – 188 de km, Serbia – 588 de km, Bulgaria – 480 de km, România – 1075 de km, Moldova – 480m, jumate de km, și Ucraina – 160 km. Patru dintre aceste zece țări au capitale pe malul Dunării – Viena, Bratislava, Belgrad și Budapesta. Limbile vorbite pe întreaga lungimea Dunării sunt 20, iar oamenii care locuiesc în Bazinul fluviului sunt 100 de milioane.

2.2. Dunărea ca spațiu multicultural

De-a lungul istoriei oamenilor pe fiecare continent a existat un fluviu care a avut rol important în viața oamenilor și în dezvoltarea societății umane, nu numai ca sursă de hrană și energie, dar și ca mijloc de transport al mărfurilor și al oamenilor: Nilul din Africa, Amazon-ul din America de Sud, Gangele din India, iar Dunărea pentru Europa.

De la începutul faimoasei istorii, Dunărea a legat națiunile și civilizațiile între ele și cu restul lumii. Siturile arheologice găsite de-a lungul fluviului arată că oamenii trăiau în societăți organizate încă de la Evul Neolitic și Evul Mediu.

Termenul de „cultură dunăreana” a fost inventat de arheologul austriac Vere Gordon Childe, pentru a descoperi primă societate agrară sin Europa centrală și Europa de est.

„…Such a complex of regularly associated traits we shall term a 'cultural group' or just a 'culture'. We assume that such a complex is the material expression of what today would be called a people.”

„…Un astfel de complex de trăsături asociate în mod regulat vom numi un "grup cultural" sau doar o "cultură". Presupunem că un astfel de complex este expresia materială a ceea ce astăzi ar fi numit popor”

Aici arheologul vorbește despre obiectele arheologice pe care le-au găsit, și cum aceste obiecte sunt repetate și regăsite împreună, care unește diferite culturi pe malul Dunării într-o cultură dunăreană, sau altfel zis multicultural. Iar potrivit Marija Cimbatus, cultură dunăreană formează nucleul a cea ce numește Vechea Europa.

După Volga, Dunărea este cel de-al doilea mare fluviu european cu un bazin care acopera 801.463 kmp și găzduiește 81 de milioane de locuitori, iar populația totala a țărilor dunărene ajunge la 120 de milioane de locuitori. Densitatea populației este de 102 de persoane pe kmp. Dunărea curge prin zece țări, dar bazinul Dunărean include nouăsprezece țări printre care sun și Albania, Slovenia, Bosnia – Herțegovina, Republica Ceha, Italia, Macedonia, Polonia, Muntenegru și Elveția. Astă îl face „cel mai internațional fluviu din lumea” sau cel mai multicultural fluviu din lumea.

Dunărea are aproximativ 60 de afluenți, care sunt navigabile inclusiv Inn, Morava, Drava, Tisa, Sava și Prut. Dunărea este conectata prin canale artificiale cu fluviile Main și Rhain, care oferă oportunitate unică de mișcare de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră și mai departe către Marea Mediterana.

2.3. Influența dunăreană asupra țărilor din regiunea lui

Dezvoltarea așezărilor dunărene sunt în unitatea organica și armonie cu fluviul. Influența pe care are este destul de puternica ca a ajuns nu doar la așezărilor în sine, iar și a creat o legătura speciala între ele. Aceste așezări sunt părți din culturi, țări diferite. Acesta răspândire ajunge mai departe decât din spațiul pe lângă Dunărea. Acesta influența este o parte mare din Europa.

Dunărea este o sursa de idei, inspirații, influențe pentru toata regiunea.

Țara natala Dunăreana este una dintre cele mai dezvoltate nu doar în Europa, iar și în Lumea. Dunărea trece prin douăzeci de orașe germane printre care sunt Regensburg, Passau, Ulm. Pe malul fluviului în Germania se pot întâlni multe castele, clădiri istorice medievale, care sunt într-o simbioza cu elementul natural. Spiritul locului este unul mai natural, cu orașe mai mici pitorești.

Mai departe Dunărea trece prin Austria, trece prin doar patru orașe, dar importante pentru Austria și Europa. Dunărea este un simbol pentru Austria pentru că trece prin capitala ei. În secolul I romanii au ridicat o așezare numita Vindobona în partea sudica a Dunării, iar astăzi orașul vechi se întinde în ambele părți ale orașului.

În Slovacia Dunărea trece doar prin 3 orașe, printre care este și Bratislava (capitala slovaca). Bratislava este situata la granița slovaca cu Austria și Ungaria. Industria s-a dezvoltat rapid în secolul al XIX-lea prin crearea de cale ferata, o linie către Viena, și s-a construit pod permanent peste Dunăre. Bratislava devine în scurt timp sediu politic datorita poziția strategică pe Dunăre. Cea mai importanta clădire și un simbol al Slovaciei este castelul Bratislava, care este situat la 85 de m deasupra Dunării, dar oricum este legat cu fluviul prin silueta, care caracterizează orașul.

Pentru Ungaria Dunărea este viața, este legătura, este cel mai important element natural pe care îl au. Dunărea desparte cele două părți ale capitalei – Buda și Pesta, dar este și cea mai mare legătură între ele. Budapesta se află în mijlocul fluviului și leagă Europa de vest și cea de est. Se pot găsi influențe din ambele părți ale Europei. Prin aceste legături locale și europene se creează o intersecție foarte importanta pentru Ungaria.

Pentru Croația, Moldova și Ucraina Dunărea nu este un factor principal, dar tot este important pentru cultura dunăreana.

România și Bulgaria

Dunărea devine și o limita politica în cazul Bulgariei și României. O problema mare este atitudinea oamenilor fata de Dunăre. Cu toate că este un peisaj frumos, relaxant, de care cetățenii se bucura, este și graniță, în sens direct și indirect. De exemplu cea mai puternica legătură intre Buda și Pesta este Dunărea, iar intre Bulgaria și România, Dunărea nu este considerata legătura. Singurele legături de transport fluvial pe Dunăre între regiunile de frontieră bulgare-române podurile de conexiune Ruse – Giurgiu și Vidin – Calafat, iar de feribot sunt între Silistra – Călărași, Sviștov – Zimnicea, Nikopol – Turnu Măgurele, Oriahovo – Bechet. Se vorbește că Podul Dunărean nr. 3 vă fi între Silistra și Călărași, dar începerea lui este ca și „pornirea metroului în Drumul Taberei”.

Pentru România Dunărea este al doilea element natural după Carpați. Cea mai lungă parte a Dunării se deține de România și mai are un element foarte important pentru fluviul european și anume Delta Dunării, care este parte din patrimoniul mondial UNESCO. Fluviul influențează toata cultura țării, prin tradiții, folclor, religie.

Cultura tradițională bulgară conține în principal patrimoniul tracilor, slav și bulgar împreună cu influențe grecești, romane, otomane, persane și celtice. În Bulgaria sunt incluse 9 obiecte istorice și naturale în patrimoniul mondial UNESCO, dintre care este și Srebârna – rezervația naturală în apropierea Silistrei, iar nestinarsvo este inclus în patrimoniul cultural imaterial al UNESCO.

„Viena Mica” Există un oraș bulgăresc, care este mai diferit de la celelalte orașe din Bulgaria. Atmosfera orașului, de mai mult de un an, l-a marcat ca „cel mai european oraș din Bulgaria”, iar cetățenii săi îl numesc „Viena Mica”. Acest oraș este Ruse. Asemănarea cu capitala Austriei începe de la faptul că ambele orașe sunt situate pe malul Dunării.

Dezvoltarea economica și cea culturala a orașului datează din Imperiul Otoman, în care a fost un centru dintre cele mai mari ale vilaietului. Datorita poziția favorabila și managementul al guvernului, Ruse devine un oraș pionier în cadrul Imperiului.

Aceste priorități se păstrează și după Eliberarea, când Ruse este cel mai mare oraș din Principatul Bulgar și începe să navigheze cu vapoare către Viena. Oamenii încep să-și trimită copii la studii, și în alte orașe precum Graz și Budapesta, iar în Ruse încep să se aud mai multe limbi străina ca germana, turcă, arameeană, ebraică, franceza, italiană și altele, și asta oferă un cosmopolit și culoare. Comerțul pe Dunărea se dezvolta. Locuitorii mai bogați se duc în Viena la cumpărături.

În timp ce aceste lucruri se pot vedea acum doar în muzeele, vizitatorul al Rusei este atras de arhitectura orașului. Această influența care a avut Viena asupra Ruse a ajuns și la arhitectura orașului și cetățenii construiau clădiri în stil vienez, chiar și repetau unele, pe care putem să găsim în capitala austriaca.

2.4. Legătură dintre Silistra și Dunăre

Date generale despre Silistra

Silistra este un oraș-port pe malul Dunării, care se afla în partea nord-estica a Bulgariei, sau Dobrogea de sud. Silistra este reședința al Regiunii Silistra, care include 7 comune, dintre care comuna Silistra, care include 19 sate. Prin Silistra trece unul dintre cele 10 Coridoare Pan-europene și anume coridorul numărul 7 care leagă Europa de Vest și Europa de Est prin râurile Rin, Main și Dunăre și conectează Marea Nordica și Marea Neagra.

Ca populație în orașul Silistra predomina bulgarii cu un procent de 84%, turcii 12%, romi (țigani) 2% și altele 1%, iar în comuna aceste procente sunt puțin diferite și se observa că sunt numărul de turci este destul de mare – 36%, iar romii sunt 5%, și pentru bulgarii rămâne cam 57%. Populația regiunii este de 120 000 (an. 2011), comuna – 54000 (an. 2011), oraș – 32000 (an. 2015)

Istoria orașului

Orașul are o istorie bogată, care trebuie menționată pe scurt, pentru că din cauza la locația strategica a devenit un oraș foarte important pe malul Dunării în trecut, dar ceva s-a schimbat și acum este un oraș mediu, care nu are așa mare importanța, dar e cu potențial mare de dezvoltare.

Orașul este fondat de mai mult de 5000 de ani, î.Hr. de către traci. Apoi Imperiul Roman a cucerit orașul și fondează Durostorum în anul 106. Această este începutul unei istorii remarcabile și glorioase. În anul 169 orașul devine municipiu. Între secolele II și IV Durostorul este principalul avanpost al Imperiului împotriva barbarilor. Până la secolul al VI-lea orașul rămâne unul dintre cele mai mari orașe-cetăți ale Imperiul Roman de est. În secolul al VII-lea orașul este consolidat de către Heraclius I, dar invaziile slave includ orașul în teritoriile ale Țaratului Bulgar creat de la cneaz Asparuh. Populația de la traci, romani, elini se amesteca cu pro-bulgari și slavi, iar numele orașului se schimba cu versiunea slavona Dorostol sau Drîstâr (cred că de acolo vine și numele cartierului Bucureștean – Dristor)

Prin epoca la Primul Țarat Bulgar se construiește Castelul Dunărean ai hanilor bulgari, care devine reședință, iar apoi în secolul al X-lea în războiul între Bulgaria, Vizantia și Rusia Kieveană, Dorostol este distrus și construit din nou de către Ioan I Tzimiskes. Denumirea orașului este schimbată între secolele XI-XII și orașul este centru administrativ la Vizantia Dunăreana, iar în al doilea țarat Bulgar orașul își întoarce numele și este reședința mitropolitana al Teodor Svetoslav.

După Cucerirea turcilor (1388) orașul este fortificat puternic și se transforma în capitala al Eyaletul Silistrei. Centrul administrativ a fost în Silistra, cea mai importanta cetate pe Dunăre și oraș prosper sub Guvernarea Otomana. În Războiul Ruso-Turc (1828-1829) orașul este cucerit de la rușii, care prin anul 1877 întorc orașul Bulgariei. După al Doilea Război Balcanic nereușit pentru Bulgaria, Silistra este cedate la România (1913), iar 1940 se întorce în teritoriul bulgar.

în timpul socialismului Silistra este dezvoltat ca un oraș industrial-agricol ca și celelalte orașe ale Dobrogei.

Monumente istorice

Aceasta informație ne ajuta să înțelegem că în trecut orașul a fost mai apreciat decât în prezent, dar mai sunt păstrate câteva locuri unde putem să ne întoarcem și să ne amintim de istoria orașului.

Pereții de la cetatea Durostorum, se poate găsi în parc pe malul Dunării. Aceste săpături arheologice sunt emblematice pentru orașul. Acestea adaugă istorie în parcul și crează un peisaj diferit, care leagă apa și istoria în combinația cu parcul creat anterior.

Figură 14

Figură 15

Fortăreața Medjidi Tabia se află în partea sudica a orașului. Este construită de la turci și este folosita în timpul Războiul Crimeii (1853-1856) și în timpul Războiul Ruso-Turc (1877-1878). Astăzi cetatea este foarte bine păstrata și este obiect turistic. Cetatea este construita pe un deal, și să ajungi la ea trebuie urcate multe trepte. Când se ajunge la o înălțime mai mare se poate observa și panorama orașului cu Dunărea.

Cetatea este aflată în pădurea orașului unde este liniștite și aerul este curat, perfect pentru sport. În timpul urcării se poate găsi și alea sănătății. Cetatea a fost folosita și ca platou de filmare.

Figură 16

Vila romană urbana se află în apropierea centrului și este construită în secolul al II-lea. Este locuita de la o familie bogată aristocratică romană. Astăzi se pot vedea doar fondațiile la acest monument istoric.

Figură 17

Mormântul Roman se află la aproximativ 1.5km de la centrul orașului și este unul dintre cele mai cunoscute monumente antice din Bulgaria. Aceasta datează de la secolul al IV-lea, când orașul a fost o cetate romană. Monumentul funerar este o clădire din piatră cu un unicameral boltit cu intrare de la est și dimensiuni mici. Este renumit pentru picturile sale murale bogate. Mormântul din Silistra se numără printre cele mai faimoase opere ale civilizației antice.

Figură 18

Figură 19

Monumente culturale

Cultură orașului contribuie la cultură Dunăreana. Nu este foarte populară și majoritatea dintre locuitorii orașului au gândire mai comercială.

Galeria de artă a fost construită în 1890-1893 ca școală pedagogică pentru fete. Este construită în stilul renașterii vieneze, cu un turn de ceas pe acoperiși și statuia lui Prometheus. Imediat după construirea a devenit ca o arhitectură dominantă în oraș. În anul 1973 a fost reconstruită ca galerie de artă și a fost declarată monument istoric și arhitectural cu importanța națională. Fațada este păstrată și consolidata cu toate detaliile. Influența este trimisă cu cursul Dunării din Viena.

Figură 20

Muzeul de istorie a fost construit la începutul secolul al XX-lea ca bancă românească. Ornamentația pe fațadă este specifică regiunii. În anii 80 clădirea a fost adaptata ca Muzeul de istorie regională.

Figură 21

Obiecte naturale

Bineînțeles cel mai popular obiect natural este Dunărea, iar celelalte sunt legate sau în apropierea fluviului.

Rezervația naturala Srebârna se află lângă satul Srebârna, și la 16 km în vest de Silistra și este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Include lacul Srebârna și împrejurimilor lui.

Numele înseamnă (de argint) și sunt câteva legende legate cu lacul și numele lui. Una dintre legendele este despre khan Srebrun, care piere acolo. Altă este despre o barcă plină cu argint, care este îngropată în localitatea. A treia legendă, care este și cea mai credibilă, spune că numele vine de la peisajul magic în timpul nopții, când Lună este plină și se reflectă în apă crează iluzie de argint topit.

Dar rezervația este importantă pentru flora și fauna pe care are. Sunt o mulțime de specii de păsări, plante sau mamiferi, care sunt rare sau pe cale de dispariție. Din muzeul, care se află în apropierea lacului, se poate supraveghează păsările cu telescop, iar lângă muzeul se află și eco drumul, care este pe malul lacului.

Figură 22

Gradină Dunăreana este primul parc public în țară. Până la curând se consideră parcul în Plovdiv primul parc public în țara din anul 1878, dar în ziarul “Dunav” din anul 1870 este găsit un articol:

“Освенъ това праздното място, което се намира срещу Дунавската баня (в Силистра)… понеже е сгодно за една градска градина, съветътъ решил да ся направи това място на градина… Всичките разноски… щели да възлязат на 30000 гроша”

“În plus că spațiul gol, care se află în față la Baia Dunăreană (în Silistra)… deoarece este favorabil pentru gradină urbană, consiliu a hotărât acest loc să se facă gradina… Toate cheltuielile… o să depășească 30000 de groși”

Parcul este declarat ca monument natural cu importanța națională în anul 1991. În parcul se găsesc și pereții arheologice de la cetatea Durostorum despre care deja am scris. El se află pe malul Dunării și este un loc relaxant cu locuri de joacă, specii de copaci rare, care sunt notate cu tabele. În parcul se află și unicul hotel cu cinci stele pe malul Dunării în Bulgaria, și anume hotel “Drîstâr”. Are o terasă de la care se poate vedea apusul peste fluviul. Parcul a fost renovat

Figură 23

Toate obiectele istorice, culturale sau naturale sunt legate direct sau indirect cu fluviul. Această arată legătură puternică între orașul Silistra și Dunărea. Orașul este dependent de fluviul de la începutul lui, și este parte din cultură Dunăreană

2.5. Intervenții contemporane, culturale pe malul Dunării

2.5.1. Muzeu de istorie a Bavarezului

Arhitecți – Simon Takasaki Architecture și Research Studio

Locație – Regensburg, Germania

Designeri – Simon Takasaki și Deitmar Koring

Client – Ministru de clădiri, Regensburg

Suprafață – 10 000 mp

An de proiectare – 2013

Figură 24

Cu scop de a se integra în patrimoniul mondial UNESCO, această propunere pentru muzeu de istorie a bavarezului provine de la siluetă a acoperișurile existente ale clădirile istorice. Propunerea este realizată de la Simon Takasaki Architecture și Research Studio și are ca scop un limbaj formal, care pornește de la structurile existente și care atinge simultan prezentul și viitorul.

Figură 25

Clădirea este situată în orașul vechi din Regensburg, și din cauză la această, arhitecții au dorit să creeze o integrare între contemporan și vechi, astfel încât fațadă este clasică și modernă în același timp, iar finisajul este realizat din cărămizi albe, luminoase. Structură este realizată în continuarea Dunării.

Datorită situația urbană, clădirea este realizată în două corpuri. Centrul lor creează o piață publică, care face parte din intrarea și pământul comun. Piață este încadrată de Muzeul de istorie bavareze.

Spațiul nou creat, care este integrat în proiect, permite extinderea pieței Dunării. Designul muzeului reacționează cu atenție la mediul urban al orașului Regensburg. Se integrează fără probleme între structurile existente fără să fie în același stil, iar să fie o clădire contemporană, bine gândită. Fațadă principală ale muzeul de istorie bavareze nu respinge istoria culturala ale clădirilor din Bavaria, dimpotrivă, se vede că este inspirată și mândră de rădăcinile pe care le are.

Acest exemplu este unul foarte bun pentru cum se poate îmbogățiți cultură dunăreană prin intervenții contemporane care se integrează cu spațiul existent și creează o simbioză între istoric și contemporan. După construirea clădirii siluetă orașului nu s-a schimbat foarte mult, dar a obținut o imagine.

Figură 26

2.5.2. Centrul de vremea europeană, Central European Time Building

Arhitecți – ONL

Locație – Budapest, Ungaria

Client – Porto Investment

An de proiectare – 2011

Design – Kas Oosterhuis, Ilona Lénárd, Gijs Joosen, Owen Slootweg, Bas Wijnbeld, Anna Nagy, Bujdosó Attila, Márku Judit, Romvári Péter, Tom Krzempek, Rafael Seemann, Paulina Gurak, Michael Gorczynski, Lidia Badarnah, Jan Gasparik, Petr Vokal

C.E.T. (Central European Timea) este și prescurtare la cuvântul cetacee (Ordin de mamifere acvatice de mari dimensiuni, cu corpul de forma unui pește. Parte din acest ordin fac delfinii, balenele și cașaloții.) Conceptul C.E.T. se referă la Budapesta ca metropola importanta în inima Europei și se află între podurile Petofi și Szabadsag. Volumul este inspirat de la corpul fluid și prietenos ale unei balene. Numele și formă C.E.T. simbolizează potențialul lui cultural și poziția comercială intr-unul dintre cele mai bine conservate orașe din lume.

Figură 27

Figură 28

Flux. Fluviul Dunărea fascinează cu fluxul său rapid pe traiectoria care vine de la Muntele Negru, trece prin Budapesta și continua drumul său către Marea Neagra. În timp ce Dunărea separa și unește Buda și Pesta, C.E.T. urmărește să restabilească contactul vizual între cele două părți ale fluviului. Având în vedere că este între două poduri, accesul în partea cealaltă a Dunării este mai greu accesibil, și pentru astă s-a făcut un sistem watertaxi, care va fi conexiunea directa pentru oamenii din ambele părți. Corpul este dezvoltat de a lungul fluviului Dunărea, iar expresia arhitecturală și urbană evoluează cu direcția fluxului.

Figură 29

Transformarea de la Vechi la Nou. Trei din cele șase depozite rămân acum și cererile scurte de a păstra cel puțin 60% din volum intact, în timp ce cerem cu dreptate să luăm primele 20 de metri din cele două cele mai apropiate depozite din oraș pentru a crea un mic pătrat pentru îmbunătățirea conexiunii cu orașul de sud, frumos renovat Vásárcsarnok. Luând în considerare acest lucru, echipa de proiectare propune dezvoltarea complexului de reper Közraktárak într-o tranziție lină de la vechi la nou. Primele două clădiri de depozitare vor fi renovate cu grijă în timp ce se ajustează dimensiunile ferestrelor verticale, pentru a deschide natura ermetică a clădirilor spre Dunăre, spre galeria de interior și pentru a ajunge în cartierul învecinat cu strada Ráday de succes din apropiere.

Figură 30

2.5.3. UNESCO Marine and World Heritage Centre

Arhitecți – Najjar și Najjar Architects

Locație – Krems, Austria

An de proiectare – 2011

Figură 31

Clădirea se afla in orașul Krems, pe malul Dunării. În această zonă Dunărea se șerpuiește prin peisajul deluros din regiunea Wachau în sudul Austriei. Având vinarii, grădini, sate pitorești si păduri vechi pe malul râului, regiunea a devenit o destinație populara pentru turiștii care navighează pe Dunare. In 2004, regiunea a fost listata de UNESCO ca parte a Patrimoniului Mondial.

Figură 32

Dorința arhitecților pentru World Heritage Centre a fost de a crea un debarcader ca o simbioza dinamica dintre râul Dunărea si peisajul rural. Având un acoperiș spectaculos lung de peste 80 de metri, arhitecții au dorit evidențierea unei porți, care face trecerea intre îmbarcarea si debarcarea vizitatorilor. Structura are in componenta o expoziție, un restaurant, un centru de informare turistica si un centru de bilete, pentru plimbări pe Dunăre. Toate aceste funcționalități sunt adăpostite sub un singur acoperiș. Ca si in proiectele lor interioare, arhitecții si-au demonstrat abilitatea de a evidenția un concept ridicând structuri concise

Acest exemplu este concentrat pe liniile paralele. Se creează o perspectivă

Spațiul muzeal ca program cultural Dunărean

3.1. Programe culturale pe malul Dunării

Programele culturale pe malul Dunării nu diferă mult de cele generale. Se pot găsi teatre, muzee, biblioteci, centre culturale, educaționale și de patrimoniu. Sunt o mulțime de spații culturale, care creează spații multiculturale într-un spațiu multicultural în sens de regiunea bazinul dunărean.

Cultura Dunăreană este îmbogățita cu diferite tipuri de intervenții culturale, printre care putem să găsim teatre, muzee, biblioteci, centre culturale, de patrimoniu și centre educaționale. Aceste clădiri au scopul de dezvoltare culturala ale orașelor și populației. Cultura dunăreană este una cu istorie cu patrimoniul bogat, cetăți arheologice, care se găsesc pe malul Dunării, festivele tradiționale, rute turistice, muzee de istoria și patrimoniul

Între cele mai des folosite funcțiuni culturale contemporane sunt muzeele, care trăiesc o nouă viața.

3.2. Tendințe actuale în spațiul muzeal

Noile modele culturale ale sec al XXI-lea aduc modificări fundamentale în conceperea fenomenelor culturale în raport cu rolul lor principal, publicul. Instituție publică ce are o mare pondere în sistemul instituțional cultural, muzeul a fost abordat, de-a lungul timpului, din multiple puncte de vedere. Muzeul este definit ca o instituția ce oferă publicului posibilitatea de a descoperi colecțiile spre inspirație, învățare și distracție.

Așteptările sociale fața de muzeu sunt multe:

păstrarea în siguranța colecțiile în beneficiul societății;

relația cu publicul;

consultare și implicare în comunitatea;

demonstrarea responsabilitatea și transparența;

asigurare la interes constant fată de public pentru colecții;

recunoaștere intereselor ale publicului, care deține, folosește, creează, colectează sau donează colecții;

sprijinirea protejarea mediului social și natural

cercetarea, interpretarea informațiile la colecții prin diverse puncte de vedere

sprijinirea creativitatea și inovația

Problema acestei definiții și a sarcinilor muzeului vine de la orientarea activităților muzeale către publicul, care devine principalul beneficiar al acestora. Modificarea conceptului este prin mutarea centrului de interes de pe activitatea de cercetare a obiectului muzeal la aceea de atragere și implicare a publicului în descoperirea și cunoașterea ale culturii materiale și spirituale. În studiul lui Peter Van Mesch de la Universitatea din Zagreb, profesorul afirma:

"deși suntem tributari metodologiei muzeologice puternic orientate spre obiect, acesta nu este singurul element de bază al structurii. Obiectul este Întotdeauna în relație cu alte elemente, la fel de importante, care dau conținutul teoriei”

Astfel a apărut o teorie nouă, conform căreia pe lângă colecție (obiect) au mai fost acceptați alți doi parametri: muzeul (ca instituție sau clădire) și publicul. Dependența între cele trei elemente este privita dintr-o perspectivă generala: patrimoniul cultural și cel natural și muzeul ca instituție și societatea văzută în calitate de creator și utilizator al propriului patrimoniu. Muzeul ca instituție, are funcțiunea de a lega celelalte două elemente – patrimoniu și societate.

Teoria muzeul devine de la obiect → instituție→ societate (public) la societate(public) → instituție → obiect.

Cercetările realizate până în prezent au dus la rezultate concrete în ceea ce privește cunoașterea publicului muzeal prin identificarea caracteristicilor sale de: vârstă, sex, pregătire profesională, școlară, aspirații, nevoi culturale, modele și stiluri de viață. Prin "calitatea publică" a muzeului se înțelege metoda prin care instituția ajunge la nevoile și dorințele ale publicului. Astfel, în termeni comerciali, vizitatorul este întotdeauna în atenție pentru că muzeul se orientează spre el în principal. Calitatea publică înseamnă, un set de calități ce fac din muzeu o instituție cunoscută, necesară, vizitată de public. Valoarea publică a unui muzeu "completează și încununează valorile profesionale ale instituției, exprimate în cercetarea, formarea, colectarea și conservarea patrimoniului, în expunerea și interpretarea lui, atractivă si captivantă.

Teoriile aduc consumatorul în centrul ca factor determinant al nivelul instituției muzeale. Conform aceste orientări teoretice, cele trei funcțiuni muzeale au roluri diferite. La funcția de constituirea și dezvoltarea și la cea de conservare a patrimoniului cultural se adaugă funcțiuni educaționale, orientate către noului public. Muzeul tradițional, concentrat pe obiect (colecții), pe cercetarea, achiziția, conservarea și interpretarea lor exista și ca muzeul modern, centrat pe oameni.

„Noile generații de vizitatori devin, în acest context, un factor determinant al schimbării instituției sub aspectul structurii, funcțiilor și destinației. Trecerea de la muzeul tradițional (sistematic) la cel de tip ecologic reprezintă o mutație deja constatată în muzeele din întreaga lume”

"Un Eco muzeu este un instrument realizat și condus de o autoritate publică și de localnicii ei. Implicarea autorității publice se realizează prin intermediul experților, a facilităților și resurselor ce le distribuie, implicarea populației locale depinzând de aspirațiile, cunoștințele și opțiunile individuale. Un Eco muzeu este o oglindă pentru populația locală care își descoperă propria imagine, regăsindu-și rădăcinile în spațiul de care este atașată și fată de cei ce i-au precedat. Este oglinda pe care localnicii o folosesc pentru vizitatori pentru a fi mai bine înțeleși și pentru a le fi respectate obiceiurile și identitatea. Eco muzeul este o expresie a umanității și a naturii, plasând comunitatea umană în propriul său mediu natural”

Creșterea numărul de Eco muzee este încă o dovadă ca instituția muzeală se apropie de nevoile, viața, dorințele și mediul publicului potențial.

3.3. Studii de caz

3.3.1. Water and Life Museums Celebrates The Importance Of Water In Southern California

La jumate din drum intre Hoover Dam și Los Angeles se afla Diamond Velley (Valea Diamantului) care este cel mai mare lac de baraj artificial în America de Nord. Este construit intre doua lanțuri mantale cu brațe uriașe se afla lacul Diamond Valley, care deține o alimentare cu apa de șase luni pentru Los Angeles. Pentru a recunoaște realizărilor acestui monument, muzeul a fost construit pentru a celebra importanta apei in desert. Muzeul Apei și Vieții și campus dețin doua muzee dedicate apei și arheologiei acestei regiune.

Figură 33

Localizat la 2.5 mile de East Dam, proiectul are ca scop sa educe vizitatorii la istoria lacului, geografia, geologia, istoria și resursele naturale acestei regiune. Împărțit in două muzee științifice diferite, Centru educațional de apa și Centrul vestic de arheologie și paleontologie. Muzeul apei ne povestește istoria apei, conservarea și administrarea in acesta zona, precum și promovarea studiului și conservarea la resurse prețioase. Muzeul vieții ne prezinta Pleinstocentul – era mamuților și ale altor animale găsite in săparea la 150 de feet (~46 m.)adâncime pentru crearea Lacul Diamon Valley.

3.3.2. Karlovac Freshwater Aquarium and River Museum / 3LHD

Acvariul de apă dulce din Karlovac este situat lângă râul Korana. Volumul clădirii este parțial îngropat în pământ și acoperit cu diguri și verdeață de la marginile exterioare. Conceptul de design a fost inspirat de centrul istoric al orașului "Starul Karlovac", înconjurat de "Șanci" – ziduri de apă și mormane defensive. Scopul a fost acela de a forma un nou punct focal al orașului și de a valida promenada de lângă râu. Sunt formate trei căi de mers pe jos: spre centrul orașului și spre râul; spre sud și spre centrul sportiv și de agrement; spre est și accesul la drum. Un nou punct este situat la intersecția căilor de mers pe jos – un pătrat în jurul căruia se află toate facilitățile pentru acvariu.

Figură 34

Expoziția de acvariu afișează flora și fauna râurilor croate și ecosistemele acestora. Planul de afișare urmează fluxul unui râu – împreună cu flora, fauna și biodiversitatea. Expoziția începe în afara, cu un bazin de apă în piață. Continuă în interiorul clădirii cu un sistem de rampe care vântură ca un râu până la nivelul subsolului, deoarece speciile de plante și animale necesită un control complet al condițiilor de iluminare pentru a supraviețui. Acvariile sunt amplasate de-a lungul, deasupra și dedesubtul căilor vizitatorilor. De-a lungul rambleelor ​​pietonale, peștele sunt observate pentru prima oară de sus, așa cum se întâmplă atunci când mergem de-a lungul râului; și apoi din lateral – pot fi văzute sub apa. După apele de cap (partea superioară a unui râu), vizitatorii se scufundă în peșteri cu specii endemice care se găsesc în curenți subterane. Spațiul se extinde, iluminatul provine din rezervoare, iar vizitatorii pot lua o pauză în zona centrală, pot asculta sunetele înregistrate în peșteri și pot observa speciile endemice expuse. După peșteri, vizitatorii ajung la un acvariu cu exemplare mai mari de specii rare care au dispărut din habitatele lor naturale din Croația. Vizitatorii pot vedea peștii și plantele acvatice care locuiesc în zone mai calde ale albiei. Acvariile sunt văzute din lateral și apoi dinspre partea inferioară, pe măsură ce vizitatorii merg într-un tunel care evocă imersia într-un râu. După tunel, vizitatorii trec printr-o serie de acvariu cu crini și roiuri, de obicei prezente în aval, în habitatele mlaștini ale unui râu. Expoziția se termină cu un sistem de acvariu în cascadă, ale cărui biotopuri afișează cascade și o barieră de travertin.

Figură 35

Funcțiunile pe care le are sunt intrare carosabilă, parcare, curte, loc de joacă, intrare personal, magazin de suvenire, expoziție, birouri, bar, sală de lectură, săli de curs, săli de conferințe, spații tehnice, laborator, acvariu.

CONCLUZII

Îmbogățirea spațiului multicultural Dunărean se poate face cu intervenții contemporane, culturale pe malul Dunării nu doar în orașele mari, iar și în cele mici. Acest spațiul trebuie să fie bine distribuit și să aibă programe culturale contemporane diferite. Aceste spații în legătura cu cele istorice creează o simbioza a culturii dunărene.

Prin crearea unui muzeu al apei, cultură Dunăreana devine mai bogata, iar dezvoltarea culturala a unui oraș relativ mic, devine foarte important pentru el și se transforma ca un reper, simbol și spațiu care caracterizează cultura orașului. Acest muzeu poate să ajuta oamenilor să vadă importanța apei și să devină mai sensibili la problema acesteia.

Am avut două surse de inspirație pentru proiectul propus. Una este intervențiile contemporane create pe malul dunărean, care sunt ca niște repere inserate în istoriile orașelor, și integrate în același timp. Cealaltă sursă vine de la programul propus, care este unul apropare necesar pentru fiecare oraș aflat pe malul unei ape, și are istoria bogată legată cu apă.

Prin analizarea clădirile contemporane culturale pe malul Dunării, se vede integrarea cu orașul și silueta lui. Legătura între vechi și nou este realizata cu atenție. Sunt intervenții bine gândite cu diferite scopuri. Preluarea siluetei existente și modificarea într-una mai simplista, care să fie integrata în spațiul arhitectural. Alt tip de intervenție este contrastul între vechi și nou prin limbajul formal ale clădirilor. Acest contrast nu este ieșit din imaginea, împotriva, îmbogățește silueta prin forme noi integrate între cele existente, și sunt preluate niște caracteristici. În al treilea exemplu putem să vedem legătura între spațiul natural și cel arhitectural prin liniile paralele folosite, care creează o perspectiva infinita a fluviului. Legătura între exemplele este integrarea în sit și înălțimea redusa.

Prin analiza clădirilor cu funcțiunea de muzee ale apei, se poate observa ca sunt foarte diferite una de altă. Această ne dă șansa de a dezvolta și alta idea cu același program. Primul exemplu ne arată importanța apei într-un deșert, unde apa este foarte prețioasă și este adusa prin crearea unui lac de baraj artificial. Cellalt exemplu este unul mai natural. Patru păstrarea peisajului au făcut acest muzeul al fluviul sub pământ și au accentuat 3 direcții importante ale zonei.

Program de muzeu al apei este unul mai contemporan, având în vedere că de obicei muzeele sunt istorice, iar tendințele actuale sunt gândite astfel încât muzeul nu este doar obiecte și colecții. Este un spațiu multifuncțional, care este educațional, cultural și de recreere. Acest muzeu oferă oamenilor relaxare, priveliște, educație, dezvoltare personala, dezvoltare culturala și socializare.

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

CRITICOS Mihaela, BĂNCESCU Irina, Note de curs: Limbaj Arhitectural 1, UAUIM, București, 2007

GĂȘTESCU Petre, „Fluviile Terrei”, Editura Sport-Turism, 1990

LASCU Nicolae, „Epocă regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”. Historia Urbana II, 1994

Lipcheva R., Hineva M., „Етюди от миналото“, „Etudes din trecut”, Silistra, 1989

CALVINO Italo, „Orașele invizibile”, 1972

JACOBS James, „The Death and Live of Great american Cities”, New York, 1961

NEWMAN Peter și THORNLEY Andy, „Urban Planing in Europe”, Londra și New York, 1996

LAURIAN Radu, „Problema de estetica orașelor”, București, 1962

CHILDE Gordon, „The Danube in Prehistory”, 1929

MENSCH Peter Van,” Towards a methodology of museology”. PhD thesis, University of Zagreb, 1992

O.Pungă și V.Simion. „Pedagogie muzeală”, București, Ministerul Culturii și Cultelor, Centrul de Pregătire și Formare a Personalului din Instituțiile de Cultură, 1998, p.191.

SURSE WEB

Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Center for Advanced Research on Language Acquisition, What is Culture? http://carla.umn.edu/culture/definitions.html

Dicționar explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugata), 2009, https://dexonline.ro/

MAJARU Adrian, Apă în relația cu așezările umane – aspecte teoretice și perspective personale, 2012, http://www.e-antropolog.ro/2012/08/apa-in-relatia-cu-asezarile-umane-aspecte-teoretice-si-perspective-personale/

Istoria Silistrei https://mysilistra.net/article/25

Institut național de statistică, Recensământ, regiunea Silistra, 2011/ Национален статистически институт, Преброяване 2011, http://www.nsi.bg/census2011/

https://www.archdaily.com/402916/museum-of-bavarian-history-competition-entry-simon-takasaki-architecture-research-studio

https://www.archdaily.com/264394/cet-building-onl

https://www.archdaily.com/208667/unesco-marine-and-world-heritage-centre-najjar-najjar-architects

https://inhabitat.com/la/water-and-life-museums-celebrates-the-importance-of-water-in-southern-california/water-life-museum-and-campus-lehrer-architects-12/

https://www.archdaily.com/799671/karlovac-freshwater-aquarium-and-river-museum-3lhd

ZIARE ȘI REVISTE

Вестник “Дунав”, бр. 486, 24 юли 1870; Ziar “Dunăre”, nr. 486, 24 iulie 1870

RIVIERE G.H., „The museum – an evolution, în Museum”, UNESCO, nr. 148.

SURSE IMAGINI

Figură 1 MAJARU Adrian, Apă în relația cu așezările umane – aspecte teoretice și perspective personale, 2012, http://www.e-antropolog.ro/2012/08/apa-in-relatia-cu-asezarile-umane-aspecte-teoretice-si-perspective-personale/ 5

Figură 2 MAJARU Adrian, Apă în relația cu așezările umane – aspecte teoretice și perspective personale, 2012, http://www.e-antropolog.ro/2012/08/apa-in-relatia-cu-asezarile-umane-aspecte-teoretice-si-perspective-personale/ 5

Figură 3 LASCU Nicolae, „Epocă regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”. Historia Urbana II, 1994, p.123 7

Figură 4 LASCU Nicolae, „Epocă regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”. Historia Urbana II, 1994, p.124 8

Figură 5 LASCU Nicolae, „Epocă regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”. Historia Urbana II, 1994, p.124 8

Figură 6 LASCU Nicolae, „Epocă regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”. Historia Urbana II, 1994, p.126 9

Figură 7 LASCU Nicolae, „Epocă regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale”. Historia Urbana II, 1994, p.126 9

Figură 8 GEORGIEV Kozma Iv. „Хигиената на Силистра – Насипа и трапа“, „Igiena Silistrei – Trasament și fașa“, http://www.starasilistra.com/letopis.php?id=65 10

Figură 9 Wikipedia, Silistra, https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b8/Map_of_Silistra.png 11

Figură 10 Eliberarea Rusei http://free-spirit-city.eu/osvobojdenieto-na-ruse 11

Figură 11 http://ruse.freebg.eu/mobile/karta-na-ruse/ 12

Figură 12 JELEVA_MARTINS Dobrina, Primele pași câtre modernizarea și evoluția europeană a urbanismului bulgar după Eliberarea http://www.bulgc18.com/modernoto/dzhmartins.htm 12

Figură 13 https://opusbg.com/Karti-i-atlasi/Bylgarski-gradove/Karta-na-Vidin/file.indexdetails.file/menu_id.478/elem_id.13053/ 13

Figură 14 25

Figură 15 25

Figură 16 26

Figură 17 26

Figură 18 27

Figură 19 27

Figură 20 28

Figură 21 28

Figură 22 29

Figură 23 30

Figură 24 31

Figură 25 31

Figură 26 32

Figură 27 33

Figură 28 34

Figură 29 34

Figură 30 35

Figură 31 36

Figură 32 36

Figură 33 41

Figură 34 43

Figură 35 44