Apa Resursa Naturala Regenerabila, Vulnerabila Si Limitata
CAPITOLUL I
APA – RESURSĂ NATURALĂ REGENERABILĂ, VULNERABILĂ ȘI LIMITATĂ
CHAPTER I
WATER – RENEWABLE NATURAL RESOURCE, VULNERABLE AND LIMITED
IMPORTANȚA APEI
IMPORTANCE OF WATER
Pentru societate, apa reprezintă un indicator al calității vieții. Apa inseamnă sănătate, bunătate, securitate, frumusețe. Apa este un element indispensabil vieții. Apa este parte integrantă a corpului uman. Greutatea unui om adult de 70 kg se compune din peste 46 litri apă și numai 24 kg materii solide. Embrionii și copiii au in compoziția corpului și mai multă apă, peste 80%. Apa nu este uniform repartizată în țesuturile omului astfel, în sucul gastric se află 99.5%, în creier 90%, în sange 79%.Omul consumă și elimină zilnic apa. Importantă este menținerea echilibrului apei din corpul lui, orice dezechilibru indicand o boala. Omul poate trăi fără hrană 30 de zile dar fără apă doar 4-5 zile. Numai pentru satisfacerea necesităților biologice și de igiene, în zilele noastre, omul are nevoie de 150 l apă / zi, în conformitate cu recomandările OMS față de 5 – 25 l apă / zi cat este consumul de apă al unui om în statele subdezvoltate. Pentru funcțiile vitale, consumul mediu de apă, in zona temperată este de 3 l apă / zi. In vestul Europei, numai la curățarea o singură dată a unei toalete se utilizează mai multă apă decat apa necesară pe zi pentru băut, gătit, spălat si curățat pentru o singură persoană din țările subdezvoltate. ( BOTZAN, M. 1984 ).
Implicațiile apei in viața oamenilor sunt multiple, să ne gandim la apele care vindecă prin calitățile lor termale si minerale dar și la apele care provoacă boli hidrice din cauza cărora mor anual 2.2 milioane de oameni. Bunăstarea unei națiuni se măsoară și în cantitatea de apă utilizată pe om și zi. Omul folosește zilnic apa pentru nevoi personale. În prezent, peste un milliard de oameni nu au acces la surse sigure de apă potabilă și peste 2.4 miliarde locuitori – mai mult de o treime din populația Terrei – nu dispun de condiții elementare de igienă pentru evacuarea dejecțiilor și rezidurilor proprii.
Înca din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au așezat pe văile raurilor dată fiind importanța apei pentru viață. Este cunoscut faptul că raurile au o anumită mobilitate și își schimbă forma albiei în timp. Lipsa apei dar și locul fizic unde sunt situate granițe de stat au iscat multe conflicte, în unele regiuni de pe glob. Cele mai vulnerabile zone din acest punct de vedere sunt zonele sărace în resurse de apă. Prin urmare, apa poate constitui un factor generator de conflicte internaționale, un factor cheie al securității unui stat. ( DIACONU C. 1978 ).
Apa este și un element al naturii care bucură ochiul și auzul privitorului. Omul se bucură de șipotul izvoarelor și al cascadelor, de freamătul mării, de cristalinul apelor repezi de munte. Apa a fost și este o sursă nesecată de inspirație pentru artiști. Apa este un mediu plăcut care aduce bucurie și liniște oamenilor. Funcția economică a apei este legată direct de acțiunile de transformare a mediului de către om pentru a-și obține mai ușor cele necesare traiului.
Apa îndeplineste în economie funcții multiple și anume:
• materie primă în industria alimentară, farmaceutică, unele produse din industria chimică. De exemplu sunt necesari 1.8 -20 de mc de apă pentru fabricarea unei tone de zahăr;
• auxiliar de neînlocuit în producția de celuloză și hartie, în construcția de mașini, în industria materialelor de construcții, etc.
Pentru fabricarea unei tone de hartie sunt necesari 60- 350 mc de apă, iar a unei tone de oțel 20 – 80 mc de apă ;
• mijloc de transport al diverselor materiale în anumite procese de producție ;
• purtător de energie in hidroenergetică și termoenergetică;
• element de răcire în instalațiile termoenergetice și nucleare, metalurgice, chimice, etc.
• cale de transport pentru navigație;
• irigarea culturilor agricole; ( ROJANSCHI V., BRAN F., DIACONU G., IOSIF GH. N., TODEROIU F. 1997 )
Plantele de cultură au nevoie de cantități de apă apreciabile pentru a se dezvolta. De exemplu, graul necesită 3600 – 7500 mc / ha, sfecla de zahăr 7000 – 9000 mc / ha și orezul 15000 mc / ha. ( Măhăra, Ghe., nr2 ). Aceste cantități de apă sau o parte din ele sunt asigurate din ploi, restul se asigură prin sisteme de irigații. În prezent 67% din resursele disponibile de apă dulce ale planetei sunt utilizate pentru agricultură.Normele de irigații sunt mai mari in țările calde și au deficit mare de apă din precipitatii în sezonul de vegetație. În țara noastră, norma medie de irigații este de 3.400 mc / ha. De asemenea, piscicultura, sporturile nautice, agrementul și turismul sunt activități legate strans de existența apei. Prin rolul său complex și de neînlocuit în activitățile economice, apa ocupă în economia națională un loc cel puțin la fel de important și determinant ca și energia. ( MĂHĂRA, GHE., nr2 ).
Sarcina gospodarilor de apă este de a gestiona echilibrat resursele de apă între toate folosințele: alimentarea cu apă, agricultură, industrie, producerea de energie electrică, navigație și turism. Apa este atat un drept uman fundamental cat și un factor decisiv în dezvoltarea socio – economică și în reducerea sărăciei unei națiuni. ( ȘERBAN P., GALIE A. 2006 )
În ceea ce privește funcția ecologică a apei, menționăm că « [NUME_REDACTAT] nici un organism nu poate trăi fără apă. Ea face parte din compoziția chimică a țesuturilor și toate celulele au nevoie de apă pentru a-și îndeplini funcțiile și pentru a se înlocui. » Apa formează cea mai mare parte a corpului plantelor și animalelor. Astfel un pește conține în corpul său 80% apă, o meduză 98%, un melc 84%, o frunză 85%, algele 98%, semințele uscate 6.5 – 14%.
Resursele de apă – raurile, lacurile, acviferele, zonele umede și luncile inundabile sunt esențiale pentru susținerea ecosistemelor și a biodiversității speciilor. Amenajarea uneori neratională a apelor a condus la pierderea anumitor habitate esențiale pentru flora și fauna acvatică. De exemplu, 50% din zonele umede de pe Terra au dispărut.
Flora și fauna acvatică au o anumită capacitate de rezistență la lipsa apei sau degradarea calității ei și a habitatelor, care dacă este depăsita atunci biodiversitatea se degradează și se reduce pană la dispariție. Dintre speciile asociate cu apele 24% din mamifere si 12% din păsări sunt amenințate cu dispariția datorită distrugerii habitatului. Rata dispariției pestilor de apă dulce este de cinci ori mai mare decat rata dispariției peștilor de apă sărată datorită creșterii poluării apelor și reducerii habitatelor.
Doar în ultimele decenii, omenirea a început să recunoască valorile enorme asigurate de către ecosisteme, incluzand serviciile de neînlocuit aduse de ele, valoarea economică și rolul în susținerea vieții omului și a altor forme de viață de pe planetă. Serviciile includ producția de hrană, descompunerea materiilor organice, purificarea aerului și epurarea apelor, stocarea si reciclarea nutrienților, apărarea împotriva inundațiilor și regularizarea scurgerii, asimilarea resturilor menajere și industriale și transformarea lor în produse utile și stocarea, circularea și distribuția apei dulci. Pe langă beneficiile practice, ecosistemele asigură valori recreaționale și estetice.
Ecosistemele sunt esențiale pentru civilizație și serviciile lor operează la scară largă în moduri nebănuite care nu pot fi copiate de nici o tehnologie. Ecosistemele acvatice au nevoie de o anumită calitate și cantitate a apei pentru a supraviețui. În ultimii ani, s-au realizat studii privind debitul necesar conservării și dezvoltării ecosistemelor acvatice și menținerii biodiversitații florei și faunei din mediul acvatic. Este necesar să recunoaștem valoarea tuturor serviciilor pe care le oferă apa, si să ne asigurăm că ele sunt echitabil împărțite între oameni și ecosisteme, bazandu-ne pe un set de valori acceptate de către comunitatea internațională. ( TEUȘDEA V., 2000 )
Omenirea trebuie să accepte două importante concepte și anume:
• ecosistemele nu au numai valoare intrinsecă, ele asigură omenirii servicii vitale;
• gospodărirea durabilă a resurselor de apă necesită luarea în considerare a principiului managementului ecosistemic și participativ.
Apă – om –civilizație sunt trei entități strans legate. Între civilizație și natură există legături multiple. Cum apa este leagăn al vieții, ea acționează direct asupra civilizației umane. Nu există civilizatie acolo unde nu esta apă. De-a lungul timpului, națiunile și societățile s-au dezvoltat sau au decăzut în funcție de modul de înțelegere și folosire a resurselor de apă. Marile civilizații antice s-au dezvoltat pe malurile fluviilor Nil, Tigru, Eufrat, Indus, Gange si fluvial Galben. Civilizația egipteană care s-a dezvoltat pe valea Nilului reprezintă cea mai lungă istorie, de peste 5000 de ani, a relației apă – societate.
Civilizația romană s-a remarcat prin construirea celebrelor apeducte care uimesc și astăzi iar cea chineză prin cunoașterea tehnicii irigațiilor. [NUME_REDACTAT], s-a descoperit cel mai vechi baraj din lume, construit pentru asigurarea apei de băut, pentru irigații sau poate chiar pentru atenuarea undelor de viitură. Lungimea acestuia este de 108 m și creasta lui se găsește la 12 m deasupra albiei. Lipsa sau abundența apei a influențat stilul de viață al omului și modul de construire a caselor(locuințe lacustre în zonele umede).
Relația apă – societate nu a fost durabilă în Mesopotamia, unde civilizația a decăzut datorită salinității terenurilor,cauzate de irigarea nerațională practicată pe terenuri situate în zone aride.
În toate etapele de dezvoltare a societății umane, în cultura tuturor popoarelor apa are un înțeles foarte profound. Apa este o ușă deschisă spre cultura poporului. În religia hindusă se considera că zeii lor iși au casa la izvoarele raurilor Indus și Gange. Apa este deci rădăcina vieții pentru noi toți.
Istoricii romani au încercat să explice dialectica “întemeietorilor de țară” prin direcțiile de curgere dinspre nord spre sud a raurilor în care s-au oglindit primele reședințe ale romanilor, apele Siretului, Moldovei și Argesului.
De asemenea, istoricii au arătat cat de importante sunt, în înțelegerea genezei civilizației romanești și în formarea unor “coridoare culturale”ale Europei de sud – est, cele două bazine ale Dunării de jos, cel apusean cu Banatul și Oltenia și cel răsăritean cu [NUME_REDACTAT] și Dobrogea. Strămoșii noștri au indrăgit apele folosindu-le și evocandu-le în cantece, poezii, legende și datini și în orice caz aveau un respect și o grijă deosebită pentru apă mult mai mare decat noi astăzi. Printre problemele globale cu care se confruntă civilizația umană în prezent și care se extind cuprinzand tot mai multe țări și sfere ale vieții sociale se numără și lipsa apei, degradarea continuă a calității acesteia și creșterea riscului producerii de inundații și secete severe datorate schimbărilor climatice.
Cel mai grandios proces natural intreținut de energia soarelui îl reprezintă circuitul apei in natură –uriașa roată hidraulică a Terrei cu rigurosul sau ciclu anual și cu consecința acestuia – reglarea climei.
La nivel mondial, apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, de aceea este tratată ca un patrimoniu natural care trebuie protejat și apărat.
IMPORTANȚA STUDIULUI INCIDENȚEI SUBSTANȚELOR TOXICE ASUPRA MICROFAUNEI PE RAUL CRIȘUL REPEDE
1.2. IMPORTANT INCIDENCE STUDY OF TOXIC SUBSTANCES ON MICROFAUNA RIVER CRIȘUL REPEDE
În secolul al XXI –lea, a doua mare problemă globală, după creșterea populației planetei este criza apei potabile. Apa dulce reprezintă un procent destul de mic din cantitatea totală de apă de pe planetă, și anume 2,5%, din procentul de 70 % cât reprezintă apa pe suprafața Pământului. Din apa dulce doar un procent este direct accesibilă prin izvoare, râuri, lacuri, ape subterane, restul regăsindu-se în calotele glaciare, prin urmare doar 0,7% din apa planetei este disponibilă, ca sursă de supraviețuire, pentru populația actuală de 6,8 miliarde de oameni. [NUME_REDACTAT], datorită schimbărilor climatice resimțite mai ales în ultimii ani, s-au accentuat fenomenele de secetă. (www.anpm.ro)
Efectele secetei au marcat o scădere a nivelului apelor subterane. De aceea la nivel guvernamental au fost adoptate măsuri pentru protecția și conservarea resurselor de apă existente. [NUME_REDACTAT] apele fac parte din domeniul public al statului, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]” fiind operatorul unic al resurselor de apă. Monitorizarea calității apelor reprezintă activitatea de observații, măsurători standardizate și continue pe termen lung, pentru cunoașterea și evaluarea parametrilor caracteristici ai apelor, în vederea gospodăririi și a definirii stării și tendinței de evoluție a calității acestora, precum și evidențierii permanente a stării resurselor de apă. Apele de suprafață sunt apele interioare, stătătoare sau curgătoare, de pe suprafața terenului, precum și apele tranzitorii și apele costiere. ( APA, 2009, ANAR )
Pentru societatea modernă, protecția mediului înconjurător este de mare importanță, având în vedere că dezvoltarea economică se desfașoară în acest mediu în care existăm și în care ne desfășurăm activitatea.
Mediul înconjurător reprezintă ansamblul de factori naturali și artificiali, fizici, biologici și sociali în care trăiește omul, organizându-și viața biologică, materială și spiritual, din care iși procură resursele organice și anorganice necesare și în care înapoiază resturile sau materialele refolosibile din procesele de producție și de consum. ( [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] for Central and [NUME_REDACTAT], Budapest, 1991 ).
Ca resursă naturală esențială desfășurării tuturor proceselor biologice din natură, apa prezintă o importanță deosebită pentru existența vieții și înfăptuirea tuturor activităților umane. (MIHAI MANOLIU , CRISTINA IONESCU, 1996, pg. 43 ).
Problemele de mediu s-au accentuat în România mai ales în ultima jumătate de secol, perioadă în care, din cauza sistemului politic totalitar, nu a existat o informare și o dezbatere publică pe această temă, problema fiind pur și simplu negată . Apoi a urmat avalanșa schimbărilor politice, economice, sociale, culturale etc. de după 1990, iar problemele de mediu au fost din nou eclipsate de alti factori, în special politici și economici, mai "sonori" (nu neapărat mai importanți, pentru că din problemele de mediu derivă o bună parte din cele de sănătate, sociale și economice și implicit și politice).
În ceea ce privește informarea cetățenilor despre situația mediului aceasta se realizează, în principal, conform Legii nr.86/2000. Generațiile prezente și cele viitoare au dreptul de a cunoaște evoluția stării mediului pentru a putea trăi într-un mediu adecvat sănătății și bunăstării lor, și deci în armonie cu natura. Autoritățile sunt obligate sa pună la dispoziția persoanelor interesate informația de mediu solicitată în termenul cel mai scurt.(www.anpm.ro)
În plan concret, cei mai mulți cetățeni nu cunosc sau nu le acordă importanța necesară drepturilor garantate prin lege și, cu siguranță, multitudinea de dosare pe rol de pe mesele de lucru ale judecătorilor nu sunt pe probleme de mediu. Această lipsă a plângerilor pentru nemulțumiri aduse omului din motive ecologice nu înseamnă însă că nu sunt probleme. Dimpotrivă. Realitatea demonstrează că starea de criză a mediului este în creștere.
În mod constant ni se încalcă dreptul la un mediu sănătos atunci când se dau autorizații pentru benzinării în buricul târgului sau când o întreprindere poluatoare nu este închisă la timp. În mod abuziv se despăduresc masiv hectare de păduri și sunt deversate cantități imense de deșeuri în ape, dar cea mai mare parte din public nu se plânge de aceste probleme. Prea puțini sau aproape nimeni nu depune plângere pentru prejudiciul ecologic.
Cea mai bună solutie in acest caz ar fi, sa ne folosim de toate drepturile legale ce ne sunt garantate pentru a face mai multa lumina în viata noastra. Accesul la informatia de mediu, participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului si accesul la justitie pentru probleme de mediu sunt trei drepturi importante garantate tuturor persoanelor, pe care trebuie sa le punem în aplicare. (www.anpm.ro)
Ele nu trebuie sa ramâna simple reglementari juridice scrise pe o hârtie cu semnatura oficiala. Cu ele putem sa refacem ceea ce s-a stricat în ultimele decenii în mediul înconjurator.
Întelegerea fenomenelor legate de evolutia societatii omenesti sub aspectul protejarii si gestionarii mediului trebuie sa fie o parte a educatiei elementare a fiecarui cetatean. Resursele necesare vieții scad îngrijorător, atât la scară planetară cât și pe plan continental, național, zonal și local, iar consecințele directe pe care cetățeanul de rând le simte nu întârzie să apară. Degradarea de astăzi a mediului afectează siguranța zilei de mâine.( www.apanovabucuresti.ro)
Autoritățile publice pot beneficia de sprijinul ONG-urilor de mediu prin implicarea comunităților locale în activități de informare și conștientizare pe tema protecției mediului; implicarea în elaborarea, implementarea monitorizarea și evaluarea politicilor publice privind protecția mediului; evaluarea impactului politicilor publice sau a legislației asupra mediului; sprijinul ONG-urilor cãtre cetățeni. (www.alma-ro.ngo.ro)
Monitoringul calității apelor reprezintă o activitate de bază în gospodărirea integrată a apelor, având în vedere atât stabilirea tendințelor de evoluție a concentrațiilor și a încărcărilor de poluanți cât și încadrarea în obiective de calitate.
Monitoringul integrează tot ciclul captare-tratare-distribuție/ utilizare-evacuare într-o manieră flexibilă și adaptabilă la dezvoltări. (AUREL VARDUCA,1999).
ARMONIZAREA LEGISLAȚIEI ROMANEȘTI CU CERINȚELE UNIUNII EUROPENE
1.3. HARMONIZATION ROMANIAN LEGISLATION WITH THE EUROPEAN UNION REQUIREMENTS
Prevederi ale [NUME_REDACTAT] a Apei 60/2000/EC
1.3.1. Provisions of the [NUME_REDACTAT] Directive 60/2000/EC
[NUME_REDACTAT] în domeniul apei a fost adoptată de către [NUME_REDACTAT] în 23 octombrie 2000 și a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost publicată în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. (www.rowater.ro)
Obiectivul central al [NUME_REDACTAT] în domeniul apei este acela de a obține o „stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafață cât și pentru cele subterane, cu excepția corpurilor puternic modificate și artificiale, pentru care se definește„potențialul ecologic bun”. România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea și implementarea programelor de măsuri, ținând seama de cerințele deja existente la nivelul [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] în domeniul apei fundamentează o nouă strategie și politică în domeniul gospodăririi apelor, urmărind noi elemente:
– elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice;
– prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafață și subterane;
– definirea unei „stări bune a apelor” – reprezintă obiectivul directivei ce trebuie realizat
până în 2015;
– definirea „condițiilor de referință” pentru apele de suprafață;
– definirea unor noi categorii de ape – „corpuri de apă puternic modificate”;
– stabilirea unei rețele de monitoring care să asigure o imagine de ansamblu și de detaliu a stării apelor, precum și stabilirea programelor de monitoring de supraveghere, operațional și de investigare, în conformitate cu noul concept de monitoring integrat al apelor ce are la bază principiile abordării ecosistemice;
– definirea a 5 clase de calitate a apelor, ținând seama în primul rând de elementele biologice;
– stabilirea unui registru al zonelor protejate situate la nivelul bazinului hidrografic;
– stabilirea obiectivelor de mediu;
– realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul recuperării costurilor aferente serviciilor de apă;
– luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanțe prioritare care prezintă un important factor de risc pentru mediul acvatic și oprirea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor substanțelor prioritar periculoase; referitor la prevenirea și controlul poluării, politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe o abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea valorilor limită ale emisiilor, precum și standarde de calitate a mediului;
– conceptul de reabilitare al resurselor de apă. (www.rowater.ro)
Implementarea acestei Directive va contribui la o dezvoltare durabilă socioeconomică prin asigurarea necesarului de apă pentru folosințe, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. (www.rowater.ro)
Ca infrastructură de baza a economiei, managementul apelor trebuie să ofere soluții pentru asigurarea în prezent și în viitor a necesarului de apă al populației și economiei, pornind de la caracterul regenerabil dar limitativ al resurselor de apă dulce, precum și de la principiile gospodăririi unitare pe bazine hidrografice a resurselor de suprafață și subterane, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. (www.rowater.ro)
1.4.SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR ANTERIOARE
1.4. SHORT HISTORY OF PREVIOUS RESEARCH
Omul și-a legat viața dintotdeauna de această resursă importantă, fie că este vorba de ape curgătoare, lacuri sau bălți, de ape subterane sau de ape meteorice, formele sub care le întâlnim în viața de zi cu zi ne fac să credem de cele mai multe ori că totul este… curat ca apa. Și totuși, omul a ajuns, prin activitatea sa, de cele mai multe ori, prin inconștiența lui, să influențeze negativ calitatea apei, deși acesta având capacitate de refacere deosebit de mare printre cele mai afectate surse de apă, cum sunt râurile. Nici un curs de apă nu este doar un simplu canal de scurgere pentru izvoare sau pentru precipitații, ci este un sistem viu, alcătuit din numeroase specii animale și vegetale, toate acestea, depinzând unele de altele, de condițiile mediului abiotic. În condițiile în care râurile trebuie să asigure o bună parte din cantitatea de apă necesară activităților umane, cunoașterea acestui sistem complex de către un public cât mai larg este un deziderat esențial pentru menținerea sa într-o stare normală, apropiată de cea naturală.
Ca orice ecosistem, și râurile sunt dependente de sursa de energie solară, care asigură existența vieții acvatice, dar aceasta este influențată puternic și de resursele care ajung în apă din ecosistemele terestre învecinate sau chiar de procesele fizico-chimice și biologice care se desfășoară în interiorul apelor. (www.ecos-magazine.com)
Deși productivitatea biologică a apelor curgătoare este mai mică decât a celor stătătoare, precum și a majorității ecosistemelor terestre, randamentul cu care sunt utilizate aceste producții de către viețuitoarele acvatice este mult mai mare. Astfel, orice râu are capacitatea de autoepurare, fiind capabil să primească și să prelucreze substanța organică prin intermediul elementelor sale, mai ales a celor vii, specializate. Orice exces de substanță organică ce ajunge în apele râurilor, provenind din industrie, agricultură sau activitățile casnice, poate fi prelucrat, dar numai între anumite limite.(www.greenagenda.org)
Cercetarea structurii ecosistemelor acvatice poate arăta nu numai faptul că apele acestora sunt supraîncărcate cu substanțe organice sau de altă natură, dar pot să precizeze dacă acestea sunt capabile să facă față acestor presiuni antropice. În situația în care este depășită capacitatea apelor de a suporta presiunea exercitată prin încărcarea organică excesivă, are loc un fenomen de degradare severă, care poate ajunge chiar până la moartea biologică a acestora, iar acolo unde capacitatea de supraviețuire a plantelor și animalelor este afectată, nici omul nu se va bucura de o altă soartă. De aceea, omul are o responsabilitate imensă în relația sa cu natura. Trebuiesc găsite și aplicate toate modalitățile de gospodărire durabilă a mediului, conservând valorile natural încă existente sau refăcând starea naturală sau cea apropiată de aceasta. Nu este însă suficientă intenția de a face ceva, dar este foarte important ca oamenii să știe ce, cu ce scop și cum trebuie schimbate lucrurile pentru ca activitatea umană să nu se întoarcă împotriva naturii. Natura trebuie ocrotită nu împotriva omului, ci împreună cu el. Subsistemul natural are în centru apa și este alcătuit din râurile din bazinul hidrografic, lacurile, vegetație și soluri. Conținutul celorlalte subsisteme este ușor de intuit. (www.greenagenda.org)
Intrările în sistemul bazinal al resurselor de apă sunt considerate cerințele de apă ale folosințelor, bunuri și servicii bazate pe apă, ca și alte resurse (naturale, financiare, umane). Ieșirile din sistem sunt considerate ca fiind apă prelevată folosințelor, alte bunuri și servicii bazate pe apă, precum și eventuale efecte nedorite precum inundații, secete, poluări, modificări ale albiilor, etc. Pe considerentele de mai sus a fost stabilit și dezvoltat conținutul acestui studiu, structurat pe unsprezece capitole. Ideea de bază a prezentei lucrări, este aceea de a oferi o imagine actuală asupra calității ecosistemelor situate în bazinul hidrografic al Crișurilor, datele prezentate surprind astfel doar starea de moment, analizele ulterioare și monitorizarea, expertizele periodice si sistematice fiind indispensabile pentru gestionarea durabilă a mediului.
Bazinul hidrografic al Crișurilor drenează o suprafață de teren de peste 27500 km2, fiind format din patru râuri principale care converg ca ramurile unui arbore: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Barcăul. Toate acestea își colectează apele din versanții vestici ai [NUME_REDACTAT].
Repartiția, orientarea și regimul râurilor din bazinul hidrografic al Crișurilor sunt condiționate de caracteristicile fizico-geografice ale unităților naturale pe care le străbat, un rol important având relieful care, fie direct, fie indirect, prin modificările induse climatului și vegetației, datorită etajării pe verticală, impune anumite particularități rețelei hidrografice. Relieful inclus în acest bazin este format în proporție de 2% din munți înalți (1600-1848 m), 12,5% munți mijlocii (1000-1400 m), 20,5% dealuri (200-400 m) și 52% câmpii (70-100 m). Trecerea de la zona montană la zona de câmpie este în general bruscă, fără porțiuni de liniștire a pantei, ceea ce are o mare importanță pentru regimul scurgerilor, precum și pentru desfășurarea pe verticală a peisajului natural. (www.greenagenda.org)
Majoritatea râurilor din bazinul hidrografic al Crișurilor au fost îndiguite pe toată lungimea lor, în timp ce în zona de câmpie, omul a intervenit masiv în reglarea circuitului hidrografic încă de la începutul secolului al XVIII-lea, când au fost realizate primele sisteme de desecări și de canalizare. Astfel, între cele trei Crișuri și între Mureș, Someș, Crasna și Barcău, apa putând fi deviată dintr-un bazin hidrografic în altul, atât la viituri cât și din interese economice. Lucrările de ameliorare cuprind: drenări, care coboară pânza freatică la cca. 2 m în zona câmpiei joase, irigații și spălări pe solurile sărăturoase, amendamente și îngrășăminte, afânări pe solurile argiloase, unele terasări. Este de menționat că majoritatea acestor lucrări au încetat total sau aproape total în ultimii 10 ani, ceea ce a avut ca efect reinstalarea unor zone mlăștinoase, în care au revenit păsările de pasaj, dar și degradarea solurilor prin sărăturare și înmlăștinire. Canalele colectoare au un rol deosebit în cadrul rețelei hidrografice, cel mai important fiind [NUME_REDACTAT] (nord-sud) între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (61 km, de la Tărian la Tămașda), apoi [NUME_REDACTAT] (83,5 km, pornește de la Buteni, din [NUME_REDACTAT] și se reîntoarce în el la graniță), [NUME_REDACTAT] (41 km, din [NUME_REDACTAT] peste [NUME_REDACTAT], pe la Salonta și Ungaria), [NUME_REDACTAT] (sau canalul Cermei-Tăut, colector al unor pâraie ale Teuzului pe care le varsă în [NUME_REDACTAT]), [NUME_REDACTAT] (alimentat din Mureș la Păulil, debusează în [NUME_REDACTAT]).
Din cercetările efectuate de până în prezent, s-a constatat că cea mai mare scurgere medie multianuală specifică se întâlnește în zona montană, mai ales în bazinul [NUME_REDACTAT], unde poate atinge 30-35 l/s/km2, acest lucru datorându-se precipitațiilor bogate care cad în bazinele colectoare (media anuală fiind de cca. 1400 mm), pantelor accentuate de scurgere și substratului petrografic impermeabil în bună parte. Cea mai redusă scurgere se întâlnește în zona joasă a câmpiei (3 l/s/km2), unde precipitațiile sunt mult mai reduse (600 mm media anuală), pantele de scurgere sunt foarte puțin accentuate, iar substratul petrografic este permeabil. (www.greenagenda.org)
În bazinul Crișurilor se realizează o abundență de precipitații, cel mai mare realizânduse pe versanții vestici ai Apusenilor, unde masele oceanice de aer se reactivează orografic. [NUME_REDACTAT], primește astfel un aflux mai mare de apă dinspre munte și deal, divagările și colmatările fiind mult mai puternice, tot aici suprapunându-se și mase de aer subtropical umed în timpul iernii. În ceea ce privește regimul hidrologic, la toate râurile, în special la cele mari, se caracterizează printr-o dinamică în functie de anotimp. În timpul unui an, volumul maxim scurs este, în general, primăvara, începând din martie până în luna mai, când se scurge 40-45% din volum / an.
Pentru zona de dealuri și mai ales pentru zona de câmpie, volumul maxim de scurgere este mai timpuriu, în lunile februarieaprilie, când poate ajunge la 40-45% din volumul anual. Scurgerea maximă provine din topirea zăpezilor când se produce concomitent cu căderea unor precipitații. În zona de câmpie și pe dealurile mici, zăpada se topeste pe la jumătatea lunii februarie, astfel încât scurgerea de iarnă este chiar mai mare ca cea de primăvară, atingând 30-40% din total și provocând 2-6 viituri, unele dintre acestea fiind foarte mari. Viiturile de primăvară rezultă din ploi și în general sunt mai mici. Inundațiile pot să apară însă în toate anotimpurile, frecvența acestora crescând în ultimii zece ani. Au fost afectate în special satele situate la poalele munților (Pietroasa, Chișcău, Sighiștel, Șuști, Briheni) pe afluenți ai [NUME_REDACTAT], precum și în zonele întinse situate în apropierea Sudrigiu-Rieni, pe [NUME_REDACTAT], precum și în zona de confluență a pâraielor Topa și Vida, de asemenea afluenți ai [NUME_REDACTAT]. Inundațiile nu durează de obicei mai mult de 1-2 zile.
Supravegherea mediului se face de foarte multă vreme, dar nu în mod organizat. In acest sistem se încadrează observațiile privind schimbările climatice, secetele și inundațiile și alte fenomene naturale pe care le găsim în scrierile cuneiforme, egiptene și romane, în diferitele cronici din evul mediu. Frământările pe care le-au generat problemele legate de poluarea mediului au impu crearea unui sistem de control (monitoring) unitar, denumit ecologic sau integrat, care funcționează la nivel planetar (GODEANU S., 1997).
Acest sistem a fost generat de necesitatea de a da răspuns la câteva întrebări fundamentale și anume: probleme legate de colectarea datelor. Când se trec în revistă principalele momente care au dus la crearea sistemului global de monitoring al mediului câteva date sunt semnificative:
1948 – ia ființă [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (IUPN), care în 1957 se transformă în [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT] (IUCN);
1962 – apare cartea scriitoarei [NUME_REDACTAT] "Silent spring" (Primăvara tăcută), o zguduitoare avertizare a dezastrelor pe care le poate determina omul dacă nu ia măsuri eficiente de protecție a naturii;
1964 – se înființează [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] (ICSU);
1968 – UNESCO organizează prima conferință asupra Biosferei; – UNESCO creează o comisie care este însărcinată cu stabilirea parametrilor care ar trebui urmăriți în activitatea de control a calității mediului;
1971 – UNESCO lansează programul "Omul și Biosfera" (Man & Biosphere – MAB);
1972 – sub egida ONU se organizează la Stockholm prima conferință asupra mediului înconjurător, la care se lansează conceptul de Sistem de [NUME_REDACTAT] (GEMS) și se decide [NUME_REDACTAT] Unite pentru mediul înconjurător (UNEP);
– apare prima carte a Clubului de la Roma – "Limitele creșterii" (sub redacția lui Meadows);
1973 – apare sub redacția lui Munn cartea "Sistemul global de control al mediului înconjurător" care va sta la baza organizării ulterioare a sistemului global de monitoring al mediului (GEMS). In această carte se face pentru prima dată o clasificare a principalilor factori importanți pentru controlul global al mediului.Pe această bază se demarează la organizarea diferitelor sisteme de control a calității mediului;
1980 – apare "Global 2000" – un raport elaborat de Departamentul de stat și Consiliul pentru [NUME_REDACTAT] din SUA și prezentat pentru prima dată de președintele Carter.
Ulterior, an de an, președinții SUA prezintă în fața națiunii un raport asupra stării mediului.
– apare "Strategia pentru conservare la nivel planetar" publicat de IUCN în care sunt precizate 3 obiective prioritare:
1. menținerea proceselor ecologice și a sistemelor de suport a vieții;
2. păstrarea diversității genetice și conservarea speciilor sălbatice;
3. asigurarea utilizării pe timp îndelungat a speciilor și ecosistemelor și folosirea cu grijă a tuturor resurselor naturale ținând seama de considerentul ca ele sunt necesare nu numai acum, ci și generațiilor viitoare.
1982 – Conferința ONU de la Nairobi organizată pentru a constata progresele realizate în cei 10 ani care au trecut de la Conferința de la Stokholm
– ONU adopta [NUME_REDACTAT] a Naturii
– Holdgate, Kassas si White publică "Starea mediului 1972-1982"
– [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (IUBS) inițiază programul de bioindicatori
1983 – [NUME_REDACTAT] ONU crează [NUME_REDACTAT] pt. Mediu și Dezvoltare;
1983 – are loc primul din seria de simpozioane dedicate monitoringului organizat de IUBS;
1985 – se adoptă [NUME_REDACTAT] Europene cu privire la gestionarea impacturilor asupra mediului;
1987 – este publicat raportul comisiei Bruntland "Viitorul nostru comun" în care se pun bazele conceptului de dezvoltare durabilă (sustainability)
1989 – IUCN publică "De la strategie la acțiune" – un răspuns la raportul Bruntland
1992 – are loc la Rio de Janeiro, Conferința ONU pentru Mediu și Dezvoltare
1993 – la inițiativa [NUME_REDACTAT] de Ecologie (INTECOL), se lansează programul de cercetări ecologice "[NUME_REDACTAT] pentru o [NUME_REDACTAT] (ISBI)". Monitorizarea calității apelor reprezintă activitatea de observații și măsurători standardizate și continue pe termen lung, pentru cunoașterea și evaluarea parametrilor caracteristici ai apelor în vederea gospodăririi și a definirii stării și tendinței de evoluție a calității acestora, precum și evidențierii permanente a stării resurselor de apă. În țara noastră, calitatea apelor este urmărită conform structurii și principiilor metodologice ale Sistemului de [NUME_REDACTAT] al Apelor din România (S.M.I.A.R.), restructurat în conformitate cu cerințele [NUME_REDACTAT].
Sistemul național de monitorizare a apelor cuprinde două tipuri de monitoring, conform cerințelor legislative în domeniu: monitoring de supraveghere având rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apă din cadrul bazinelor hidrografice și monitoring operațional (integrat monitoringului de supraveghere) pentru corpurile de apă ce au riscul să nu îndeplineasca obiectivele de protecție a apelor.([NUME_REDACTAT],2011)
CAPITOLUL II
CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAȚĂ
CHAPTER II
SURFACE WATER CHARACTERIZATION
Resursele totale de apă de suprafață din spațiul hidrografic Crișuri însumează cca. 2937,4 mil.m3/an, din care resursele utilizabile sunt cca. 744,734 mil.m3/an. Acestea reprezintă cca. 25 % din totalul resurselor și sunt formate în principal de râurile [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Barcău, Ier și afluenții acestora. Resursele de apă ale lacurilor naturale sunt foarte reduse. În spațiul hidrografic Crișuri există 9 lacuri de acumulare importante, (cu suprafața mai mare de 0,5 km2), care au folosință complexă și însumează un volum util de 235,701 mil.m3. În lungul cursului, debitul mediu multianual al râului [NUME_REDACTAT] crește de la 1,62 m3/s (51,1 mil.m3/an) în secțiunea Blăjeni, la 23,5 m3/s (741,6 mil.m3/an) în secțiunea [NUME_REDACTAT]. Aportul principalului afluent, râul Sebiș, este de 2,60 m3/s (82,0 mil.m3/an). Debitul mediu multianual al râului [NUME_REDACTAT] crește de la 0,930 m3/s (30,3 mil.m3/an) în secțiunea Poiana, la 29,7 m3/s (937,3 mil.m3/an) în secțiunea de frontier Zerind. (www.rowater.ro)
Aportul principalului afluent, [NUME_REDACTAT], este de 4,92 m3/s (155,3 mil.m3/an). Debitul mediu multianual al râului [NUME_REDACTAT] crește de la 12,1 m3/s (381,8 mil.m3/an) în secțiunea Ciucea, la 25,4 m3/s (801,6 mil.m3/an) în secțiunea Oradea. Aportul principalului afluent, râul Drăgan, este de 6,83 m3/s (215,5mil.m3/an). Debitul mediu multianual al râului Barcău crește de la 0,781 m3/s (24,6 mil.m3/an) în secțiunea Valcău de Sus, la 6,14 m3/s (193,8 mil.m3/an) în secțiunea Sălard. (www.rowater.ro)
Aportul principalului afluent, râul Bistra, este de 1,10 m3/s (34,7mil.m3/an). Debitul mediu multianual al râului Ier crește de la 1,75 m3/s (55,2 mil.m3/an) în secțiunea Andrid, la 2,91 m3/s (91,8 mil.m3/an) în secțiunea Ianca. Aportul principalului afluent Santău este de 0,288 m3/s (9,06 mil.m3/an). În spațiul hidrografic Crișuri sunt prezente areale cu resurse reduse de apă cum sunt bazinele râurilor: [NUME_REDACTAT] (2,64 l/s/km2), [NUME_REDACTAT] (3,1 l/s/km2), Tășad (3,4 l/s/km2), Inot (2,5 l/s/km2), Checheț (1,4 l/s/km2) și mai ales sectorul de câmpie joasă a Crișurilor. Din lungimea totală a cursurilor de apă cadastrate din spațiul hidrografic Crișuri, cursurile de apă nepermanente reprezintă circa 40%. (www.rowater.ro)
2.1. CATEGORII DE APE DE SUPRAFAȚĂ
2.1. CATEGORIES OF SURFACE WATERS
În spațiul hidrografic Crișuri au fost identificate 365 râuri cu suprafețe mai mari de 10 kmp, 9 lacuri de acumulare și un lac artificial, cu suprafețe mai mari de 0,5 kmp.
[NUME_REDACTAT] naturale
Lacuri de acumulare
• [NUME_REDACTAT] râuri sunt:
[NUME_REDACTAT] izvorăște de pe pantele estice ale [NUME_REDACTAT], râul are o lungime de 234 km, panta medie de 4 ‰, un coeficient de sinuozitate de 1,92 și un bazin de 4240 km2. Colectează o serie de afluenți atât de stânga – în număr de 23, cât și de dreapta – 19, cei mai importanți fiind: [NUME_REDACTAT], Bucureșci, Luncoiu, Ribița, Vața, Bănești, Valea de la Lazuri, Sighișoara, Zimbru, Sebiș, Cigher. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] are suprafața bazinului colector de 4237 km2, o lungime de 164 km, panta medie de 8 ‰, iar coeficientul de sinuozitate de 1,50. [NUME_REDACTAT] are 16 afluenți de dreapta și tot 16 de stânga, dintre cei mai însemnați fiind: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Nimăiești, [NUME_REDACTAT], Holod, [NUME_REDACTAT] – afluenți de dreapta, și respectiv afluenții de stânga – Criștior, Briheni, Tărcăița, Finiș, Rătășel, Beliu, Teuz. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] izvorăște din apropierea localității [NUME_REDACTAT], din zona deluroasă de pe marginea nordică a depresiunii Huedinului, având o lungime de 171 km, panta medie 3‰, coeficientul de sinuozitate de 1,47, iar suprafața colectoare de 2986 km2. Pe partea dreaptă râul primește 12 afluenți dintre care menționăm: Poicu, Borod, Izvor, Bonda, iar din stânga 24 de afluenți, mai importanți fiind: Călata, Săcuieu, Drăgan, Iad, Brătcuța, Mnierea, Chijic, Tășad și Peța. (www.rowater.ro)
Barcăul își are izvorul în platoul calcaros de sub Ponor, din apropierea satului Tusa. După ce străbate depresiunea Nușfalăului intră în defileul de la Marca și după un cot brusc spre nord își reia cursul general spre vest. Lungimea cursului este de 134 km, panta medie 4‰, coeficientul de sinuozitate 1,72, iar suprafața bazinului colector de 2005 km2. Afluenții cei mai importanți sunt: Ip, Camăr, Dijir, Inot, Cheț, Făncica, Roșiori – afluenți de dreapta, iar de stânga – Iaz, [NUME_REDACTAT], Bistra, Tria, Ghepeș, Almaș, [NUME_REDACTAT] (Ujvari, 1972). (www.rowater.ro)
• Lacuri de acumulare
Acumulările permanente din spațiul hidrografic Crișuri sunt în număr de 46 și au ca folosință principală apărarea împotriva inundațiilor.
Cele mai importante sunt: Drăgan, Leșu, Lugașu, Tileagd, Tauț, Sălacea, Fegernic, Rovina, Crestur-Abrămuț.
[NUME_REDACTAT] situată pe râul Drăgan, a fost dată în exploatare la sfârșitul anului 1988, fiind construită în scopul producerii energiei electrice, atenuării viiturilor și asigurării cerințelor de apă. Barajul are lungimea frontului barat de 424 m, înălțimea maximă de 120 m și poate reține un volum maxim de 112 mil.m3. La nivel normal de retenție (NNR), acumularea are o suprafață de 292 ha. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] situata pe râul Iad, a fost dată în exploatare la sfârșitul anului 1973, fiind construită în scopul asigurării cerințelor de apă, atenuării viiturilor și producerii energiei electrice. Barajul are lungimea frontului barat de 180 m, înălțimea de 60,5 m și poate reține un volum de 28,3 mil.m3. Acumularea are suprafața la NNR de 138,12 ha. [NUME_REDACTAT] și Leșu fac parte din [NUME_REDACTAT] Drăgan – Iad. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT], amplasată pe râul [NUME_REDACTAT], a fost dată în folosință în anul 1989, fiind construită în principal cu scopul producerii energiei electrice, dar având un rol însemnat și în atenuarea viiturilor și asigurarea cerințelor de apă pentru folosințele din aval. Barajul are înălțimea de 37,5 m. Volumul acumulării la NNR este de 63,47 mil.m3, iar suprafața de 538 ha. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT], amplasată pe [NUME_REDACTAT] în aval de acumularea Lugașu, a fost dată în folosință în anul 1988. Barajul are înălțimea de 37,5 m. Volumul acumulării la NNR este de 52,94 mil.m3, iar suprafața de 605 ha. Acumularea a fost construită cu scopul principal de producere a energiei electrice, având un rol important și în atenuarea viiturilor și asigurarea cerințele de apă pentru folosințele din aval. [NUME_REDACTAT] și Tileagd fac parte din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Aval. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] este situată pe râul Cigher, fiind pusă în folosință în 1970. Barajul are înălțimea de 22 m și lungimea frontului barat de 508 m. Acumularea poate reține un volum total de 33,7 mil.m3 și are o suprafață de 240 ha la nivelul normal de retenție. Rolul acumulării este de atenuare a viiturilor, asigurarea apei pentru irigații și folosință piscicolă. În construcție sunt acumulările: Mihăileni (pe [NUME_REDACTAT]), Suplacu de Barcău (pe Barcău) și polderul Ginta (pe [NUME_REDACTAT]). (www.rowater.ro)
• Lacuri artificiale
[NUME_REDACTAT] este un lac artificial, format prin acumularea apei în gropile rezultate în urma exploatării industriale a balastului în perioada anilor 1950 – 1996. Exploatarea balastului s-a efectuat mecanizat în mai multe etape, cu dragline până la 6-7 m, iar ulterior cu diferite soluții tehnice: dragă, platformă plutitoare, graifere, până la adâncime de 20 – 30 m, activitatea de extragere a balastului fiind sistată în anul 1996. [NUME_REDACTAT] s-a format din mai multe gropi de balastieră învecinate (5 – 7 ochiuri), rezultând o suprafață de 53 ha luciu de apă, cu adâncimea maximă estimată la circa 20 – 30 m, iar adâncimea medie estimată la 10 m. (www.rowater.ro)
Tabelul/Table 2.1
Descrierea lacurilor din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] description in Crisuri catchment area
Fig. nr. 2.1 – Rețeaua de monitorizare a apelor de suprafață din [NUME_REDACTAT] Crișuri ( sursa [NUME_REDACTAT], 2011)
Fig. no. 2. 1 – The network for the monitoring of the surface water catchment area of the Crisuri basin ( source [NUME_REDACTAT], 2011)
ECOREGIUNI, TIPOLOGIA ȘI CONDIȚIILE DE REFERINȚĂ PENTRU RÂURI
2.2. ECOREGIONS, PATTERNS AND THE REFERENCE CONDITIONS FOR RIVERS
Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a [NUME_REDACTAT] în domeniul Apei (Ilieș, 1978), pe baza caracteristicilor ecologice și a distribuției geografice a faunei acvatice, în spațiul hidrografic Crișuri s-au delimitat 2 ecoregiuni: Carpatică 10 și [NUME_REDACTAT] 11.
[NUME_REDACTAT] Carpați are altitudini ce depășesc 2000 m în partea de E, cu relief viguros și pante abrupte, este alcătuită din roci predominant silicioase eruptive și sedimentare, calcarul fiind slab reprezentat în zonele de S și SE. Solurile sunt foarte variate și complexe ca structură (podzoluri primare – pe pajiștile alpine, brun-acide montane de pădure – între 800-1800 m altitudine, brun-roșcate de pădure – în zona de podiș sau dealuri înalte). Vegetația cuprinde etajele pădurilor de foioase și conifer precum și pășunile alpine și subalpine. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] Ungară este compusă din fazii înalte discontinue și câmpii joase de divagare cu o ușoară înclinare de la SE spre NV, geologie silicioasă, soluri cernoziomice și nisipoase precum și vegetație de silvostepă și păduri de foioase. Limitele ecoregiunii [NUME_REDACTAT] intersectează cursurile de apă importante care provin din zona montană la altitudinea de 200-250 m, iar între cursurile principale limita ecoregiunilor urcă până la altitudinea de 400-500 m, pentru a delimita bazinele hidrografice a căror cursuri de apă sunt situate în regiunea de dealuri joase.
[NUME_REDACTAT] Apă prevede că pentru fiecare categorie de apă de suprafață, corpurile de apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferențiate după tipul lor. Clasificarea tipologică a cursurilor de apă se realizează în următoarele etape:
• Abordarea top-down – tipologie bazată pe parametrii descriptivi abiotici, factori presupuși a se afla în relație indirectă cu comunitățile biologice (relație de tip cauză – efect);
• Abordarea bottom-up – tipologie bazată pe măsurători directe a variabilității comunităților biologice (relație de tip efect – cauză) prin care se urmărește o verificare biologică a tipologiei abiotice;
• Suprapunerea celor două abordări pentru definirea finală a tipurilor de corpuri de apă. (www.rowater.ro)
Condiții de referință pentru râuri
[NUME_REDACTAT] (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condițiilor de referință pe baza elementelor hidromorfologice, fizico-chimice și biologice, specifice fiecărui tip de corp de apă. Condițiile de referință reprezintă valorile elementelor biologice, hidromorfologice, fizico-chimice neperturbate sau cu influențe antropice minime, corespunzând unor situații din prezent sau din trecut. Definirea condițiilor de referință s-a realizat în mod preponderent prin metoda abordării spațiale, constând în selectarea secțiunilor de referință sau a celor mai bune secțiuni disponibile pe baza unor criterii specifice, completată în unele cazuri (ex: date nerelevante sau date indisponibile) cu abordarea intitulată „expert judgement” (experiența expertului). Lipsa datelor istorice relevante a evidențiat de asemenea, dificultatea procesului de stabilire a condițiilor de referință. Secțiunile de referință au fost selectate pe baza următoarelor criterii specifice, care sunt în concordanță cu cele recomandate de Ghidul REFCOND și Raportul 2004 al [NUME_REDACTAT] al Dunării:
Utilizarea terenului în bazinul de recepție: – Influențele urbanizării, utilizării terenului sau silviculturii trebuie să fie pe cât posibil reduse.
Cursuri de apă și habitate:
– Secțiunile de referință trebuie să fie acoperite cu vegetație naturală sau cu păduri neexploatate.
– Resturile lemnoase să nu fie înlăturate.
– Patul albiei sau al malurilor să nu fie fixat.
– Să nu existe obstacole în calea migrației organismelor sau a transportului sedimentelor.
– Măsurile de protecție împotriva inundațiilor să aibă influență minoră.
Vegetația malurilor și a zonelor inundabile: – Vegetația de mal și cea a zonei inundabile să permită migrația laterală.
Regimul hidrologic:
– Regimul natural de curgere să nu fie perturbat.
– Regimul hidrologic al cursurilor de apă să nu fie alterat sau să aibă modificări minore.
– Regimul hidrologic să nu fie perturbat din cauza prelevărilor, derivațiilor, evacuărilor în unde pulsatorii.
Criterii fizico-chimice:
– Să nu existe surse punctiforme de poluare organică.
– Să nu existe surse punctiforme de poluare cu nutrienți.
– Să nu existe surse de poluare difuză.
– Să nu se manifeste acidifierea, alcalinizarea și salinizarea.
– Să nu existe alterări ale regimului termic.
Biologie: – Fără alterări ale biotei indigene prin introducerea de plante și animale (de ex. piscicultura).
Morfologia lacului: – Alterările hidromorfologice să nu influențeze biodiversitatea și funcția ecologică.
Biomanipulare – Nu exista biomanipulare (de ex. în lacuri).
Utilizarea în scop recreațional – Fără utilizare intensivă în scop recreațional.
S-a realizat o selecție a siturilor potențiale, punându-se totodată bazele unei rețele de secțiuni de monitoring incluse în programul de supraveghere a elementelor de calitate biologice, hidromorfologice și fizico-chimice. Secțiunile de referință selectate acoperă variabilitatea temporală și spațială ce se manifestă în cadrul tipului respectiv. În spațiul hidrografic Crișuri au fost selectate un număr de 11 secțiuni de referință și 3 cele mai bune secțiuni disponibile. De asemenea, în definirea condițiilor de referință s-a avut în vedere reprezentativitatea elementelor biologice, precum și disponibilitatea datelor, în această etapă pentru râuri fiind utilizate comunitățile de macronevertebrate. (www.rowater.ro)
Pentru analiza comunităților de macro-nevertebrate s-a folosit abordarea multimetrică, reprezentată de utilizarea mai multor indecși, funcție de tipul de informație oferit de aceștia. Pentru a se stabili cu mai mare acuratețe condițiile de referință specifice tipului, s-a evaluat ihtiofauna potențială stabilită de academicianul P. Bănărescu (1964) și fitoplanctonul pentru tipurile de cursuri de apă în care acesta este considerat reprezentativ, utilizându-se un indice multimetric. În sistemele lotice, în special cele de ordin mic, comunitatea fitoplanctonică nu este reprezentativă pentru evaluarea stării ecologice și este utilizată pentru a furniza informații suplimentare evaluării realizate pe baza celorlalte elemente biologice. În următorul ciclu de planificare se vor studia în acest scop și comunitățile de fitobentos.. Pentru cursurile de apă care au regim hidrologic nepermanent, având în vedere diversitatea și heterogenitatea lor din punct de vedere hidrologic, precum și necesitatea investigării și analizei hidrologice aprofundate, condițiile de referință vor fi definite într-o etapă ulterioară. (PLANUL NATIONAL DE MANAGEMENT, ANAR)
Fig. nr.2.2 – Principalele cursuri de apa monitorizate in bazinul hidrografic Crisuri
( sursa [NUME_REDACTAT], 2011)
Fig. no. 2.2 – The main water courses monitored from [NUME_REDACTAT] basin
( source [NUME_REDACTAT], 2011)
MONITORIZAREA ȘI CARACTERIZAREA STĂRII APELOR
2.3.MONITORING AND THE SPECIFICATION OF THE STATUS OF WATERS
[NUME_REDACTAT] Apă definește în Art.2 starea apelor de suprafață prin:
• starea ecologică
• starea chimică
Starea ecologică reprezintă structura și funcționarea ecosistemelor acvatice, fiind definită în conformitate cu prevederile Anexei V a [NUME_REDACTAT] Apă, prin elementele de calitate biologice, elemente hidromorfologice și fizico-chimice generale cu funcție de suport pentru cele biologice, precum și prin poluanții specifici (sintetici și nesintetici).
Conceptul promovat de [NUME_REDACTAT] Apă privind starea apelor are la bază o abordare nouă, integratoare care diferă fundamental de abordările anterioare în domeniul calității apei, în care elementele hidromorfologice nu erau considerate, iar preponderența revenea elementelor fizico-chimice. Caracterizarea stării ecologice în conformitate cu cerințele [NUME_REDACTAT] Apă (transpuse în legislația româneasca prin Legea nr. 310/2004 care modifică și completează [NUME_REDACTAT] 107/1996), se bazează pe un sistem de clasificare în 5 clase, respectiv: foarte bună, bună, moderata, slabă și proastă, definite și reprezentate astfel: Se remarcă faptul că elementele biologice sunt luate în considerare în definirea tuturor celor 5 clase, având la baza principiul conform căruia elementele biologice sunt integratorul tuturor tipurilor de presiuni. (www.rowater.ro)
• pentru starea foarte bună – valorile elementelor biologice se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referință) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor hidromorfologice și fizico-chimice ale apelor de suprafață se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referință) sau cu alterări antropice minore;
• pentru starea bună – valorile elementelor biologice se caracterizează prin abateri ușoare față de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referință) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor fizicochimice generale se caracterizează prin abateri minore față de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referința) sau cu alterări antropice minore;
• pentru starea moderată – valorile elementelor biologice pentru apele de suprafață deviază moderat de la valorile caracteristice zonelor nealterate (de referință) sau cu alterări antropice minore;
• pentru starea slabă – exista alterări majore ale elementelor biologice; comunitățile biologice relevante diferă substanțial față de cele normale asociate condițiilor nealterate, zonele nealterate (de referință) sau cu alterări antropice minore;
• pentru starea proastă – există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un număr mare de comunități biologice relevante, sunt absente față de cele prezente în zonele nealterate (de referință) sau cu alterări antropice minore.
Elementele fizico-chimice se iau în considerare în caracterizarea stării “foarte bună” și “bună”, iar cele hidromorfologice numai în caracterizarea stării “foarte bună”, în cazul celorlalte stări neexistând o definire specifică a acestora.
În cazul poluanților specifici sintetici starea ecologică foarte bună este definită prin valori apropiate de zero sau cel puțin sub limita de detecție a celor mai avansate tehnici analitice folosite. În cazul poluanților specifici nesintetici starea ecologică foarte bună este definită prin concentrații care rămân în intervalul asociat în mod normal cu valorile de fond. Starea ecologică bună, atât pentru poluanții specifici sintetici, cât și pentru cei nesintetici este definită prin concentrații ce nu depășesc valorile standardelor de calitate pentru mediu; pentru poluanții specifici nesintetici aplicarea acestor valori nu implică reducerea concentrațiilor de poluanți sub nivelul fondului natural. Starea globală este determinată de cea mai defavorabilă situație, luând în considerare starea ecologica și starea chimică. (www.rowater.ro)
Clasificarea și încadrarea în cele 5 clase ecologice se realizează prin compararea valorilor parametrilor monitorizați specifici categoriilor de apă de suprafață din secțiunea respectivă cu valorile parametrilor din secțiunea de referință sau cu alterări antropice minore. Acest raport are valori între 0 – 1, indicând o stare cu atât mai bună cu cât se apropie de 1. Schema clasificării stării ecologice a apelor de suprafață Transpunerea definițiilor normative ale [NUME_REDACTAT] Apă pentru starea ecologică și stabilirea celor 5 clase se bazează pe studii științifice. Limitele dintre starea ecologică foarte bună/bună și bună/moderată în cadrul sistemelor de clasificare ecologică sunt componente ale procesului european de intercalibrare, asigurând corelarea cu definițiile din Anexa V a [NUME_REDACTAT] Apă și comparabilitatea acestora la nivel european (cap. 3.2.1, cap. 3.2.3). [NUME_REDACTAT] definește starea chimica bună a apelor de suprafață, ca fiind starea chimică atinsă de un corp de apă la nivelul căruia concentrațiile de poluanți nu depășesc standardele de calitate pentru mediu, stabilite în anexa IX și sub Art. 16(7), precum și sub alte acte legislative Comunitare ce stabilesc astfel de standarde. Standardele de calitate pentru mediu (EQS) sunt definite drept concentrațiile de poluanți ce nu trebuie depășite, pentru a se asigura o protecție a sănătății umane și a mediului. Corpurile de apă care nu se conformează cu toate valorile standard de calitate pentru mediu se indică ca neîndeplinind obiectivul de stare chimică bună. În evaluarea stării chimice, substanțele prioritare prezintă relevanță. În acest sens, [NUME_REDACTAT] a aprobat Directiva nr.2008/105/EC privind standardele de calitate pentru mediu în domeniul politicii apei și care amendează [NUME_REDACTAT] a Apei (Anexa II a Directivei 2008/105/EC a înlocuit Anexa X a [NUME_REDACTAT] Apă) care prezintă valorile standard de calitate pentru mediu pentru substanțele prioritare și alți poluanți (33 de substanțe și grupuri de substanțe sintetice și nesintetice + 8 alți poluanți sintetici). (www.rowater.ro)
De asemenea [NUME_REDACTAT] Apă, introduce un concept nou privind starea corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, reprezentată de potențialul ecologic și de starea chimică. În cazul corpurilor de apă puternic modificate și artificiale sunt definite 4 clase ale potențialului ecologic, respectiv: potențial ecologic maxim și bun, potențial ecologic moderat, potențial ecologic slab, potențial ecologic prost. (www.rowater.ro)
Elementele de calitate ale corpurilor de apă de suprafață artificiale și puternic modificate sunt acelea aplicabile la oricare dintre categoriile de apă de suprafață menționate anterior, valorile elementelor biologice și fizico-chimice pentru potențialul ecologic maxim, reflectând valorile asociate cu cel mai comparabil tip de apă de suprafață, ca urmare a condițiilor hidromorfologice care rezultă din caracteristicile de corp de apă puternic modificat și artificial. Pentru ilustrarea stării chimice la nivelul unui corp de apă se utilizează două culori și anume:
• albastru pentru starea chimica bună
• roșu pentru altă stare decât bună.
În cazul poluanților specifici sintetici și nesintetici, precum și pentru caracterizarea stării din punct de vedere chimic, se aplică aceleași principii și criterii ca în cazul corpurilor de apă naturale. (www.rowater.ro)
Neatingerea stării ecologice bune sau a potențialului ecologic bun de către corpurile de apă naturale și puternic modificate, respectiv artificiale datorită poluanților specifici sintetici și nesintetici, se va reprezenta pe hartă printr-un punct negru. (www.rowater.ro)
Starea corpurilor de apă din spațiul hidrografic Crișuri este reactualizată pe baza sistemelor de clasificare și evaluare conforme cu prevederile [NUME_REDACTAT] Apă.
Elaborarea sistemului de clasificare și evaluare globală a stării apelor a fost realizată de către [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT] – ICIM București și colaboratorii, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]” – Constanța. (www.rowater.ro)
Caracterizarea stării globale a corpurilor de apă naturale din spațiul hidrografic Crișuri în conformitate cu [NUME_REDACTAT] Apă a fost definită pe baza stării ecologice și stării chimice. (www.rowater.ro)
Starea ecologică caracterizată pe baza principiului celei mai defavorabile situații, a fost evaluată prin utilizarea sistemelor de clasificare conforme cu prevederile [NUME_REDACTAT] Apă aplicabile:
elementelor biologice: râuri – fitoplancton, macronevertebrate bentice și fauna piscicolă; lacuri – fitoplancton;
Pentru fitoplancton, macronevertebrate bentice și fauna piscicolă au fost stabilite valori caracteristice celor 5 clase de calitate și au fost definite rapoartele de calitate ecologică, specifice tipurilor RO 01- RO 16. (www.rowater.ro)
Pentru macronevertebrate au fost stabilite valori caracteristice celor 5 clase de calitate și au fost definite rapoartele de calitate ecologică și pentru tipurile RO 17- RO 20.
elementelor fizico – chimice:
– elemente fizico-chimice generale: râuri – condiții termice (temperatura apei), condiții de oxigenare (oxigen dizolvat), starea acidifierii (pH), nutrienți (N-NH4, NNO2, N-NO3, P-PO4, P total);
– elemente fizico-chimice generale: lacuri – condiții de oxigenare (oxigen dizolvat), starea acidifierii (pH) și nutrienți (fosfor total);
– poluanți specifici: râuri, lacuri: Zn, Cu, As, Cr, toluen, acenaften, xilen, fenoli, PCB;
Pentru elementele fizico-chimice generale și poluanții specifici au fost stabilite valorile limită și metodologiile necesare evaluării stării ecologice, pe baza cărora se realizează încadrarea în 3 clase de calitate (foarte bună, bună și moderată). (www.rowater.ro)
Elementele hidromorfologice sunt considerate numai în evaluarea stării ecologice foarte bune, fiind specifice categoriei corpului de apă:
pentru râuri – regimul hidrologic (nivelul și debitul apei), conectivitatea cu corpurile de apă subterană, continuitatea râului), parametri morfologici (variația adâncimii și lățimii râului, structura și substratul patului albiei, structura zonei riverane)
pentru lacurile naturale: parametrii hidromorfologici (modificare amplitudine maximă a variațiilor de nivel (m) ΔHnat/ΔHmod, modificarea frecvenței variațiilor de nivel semnificative fnat/fmod, conectivitate ape subterane, coeficient de dragare Kd, structură zonă riverană, coeficient consolidare maluri Kmal)
La evaluarea stării chimice se are în vedere conformarea cu valorile standard de calitate pentru mediu pentru substanțele prioritare definite de Directiva 2008/105/EC în Anexa I – partea A, atât pentru valoarea medie cât și pentru valoarea concentrației maxime admise.
Starea chimică este determinată de cea mai defavorabilă situație. Orice depășire a standardelor de calitate mediu conduce la neconformare și la neatingerea obiectivelor de stare bună.
Pentru evaluarea conformării substanțelor prioritare nesintetice (metale grele) s-a elaborat metodologia de definire a valorilor fondului natural și a standardelor de calitate specifice, aceasta fiind aplicată corpurilor de apă care prezintă o astfel de caracteristică.
În evaluarea stării corpurilor de apă aparținând tipurilor RO 01 – RO 05, elemental biologic determinant pentru starea elementelor biologice de calitate este macrozoobentosul, fitoplanctonul având numai valoare orientativă.
Referitor la macronevertebratele bentice, limitele dintre starea ecologică foarte bună / bună pentru un corp de apă, este componentă a procesului european de intercalibrare, în scopul de a asigura corelarea cu definițiile normative din Anexa V a [NUME_REDACTAT] Apă și comparabilitatea acestora la nivel european.
Pentru corpurile de apă nepermanente (râuri), evaluarea stării ecologice s-a realizat pe baza macrozoobentosului, precum și pe baza elementelor fizico-chimice și hidromorfologice menționate anterior.
În evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă (râuri) nu au fost incluse date și informații privind microfitobentosul și macrofitele acvatice, sistemele de evaluare și caracterizare a stării corpurilor pe baza acestor elemente fiind în curs de elaborare.
Același lucru este valabil și pentru elementele fizico-chimice neabordate (ex. salinitate, alți poluanți specifici). În cadrul procesului de reactualizare a raportării Articolului 5 al [NUME_REDACTAT] Apă sau a altor raportări specifice, starea corpurilor de apă urmează sa fie reevaluată și pe baza acestor elemente.
Corpurile de apă desemnate puternic modificate și corpurile artificiale sunt clasificate în funcție de potențialul ecologic și starea chimică.
Pentru stabilirea potențialului ecologic există 2 metode la nivel european:
• 1). metoda Praga prin care potențialul ecologic bun este definit ca fiind starea la care se ajunge prin implementarea măsurilor de reducere (atenuare) care nu au efecte negative semnificative asupra folosințelor și asupra mediului, precum și pe cele cu eficiență ecologică scăzuta
• 2). definirea valorilor elementelor biologice de calitate relevante
Valorile elementelor biologice de calitate la potențial ecologic maxim (PEM) reflectă, “pe cât posibil, pe acelea asociate cu cel mai apropiat tip de corp de apă de suprafață comparabil, date fiind condițiile fizice ce rezultă din caracteristicile artificiale sau puternic modificate ale corpului de apă”. Definiția relevă faptul că valorile biologice ale PEM (a) depind de condițiile hidromorfologice ale PEM și (b) pot fi diferite de acelea ale oricărui tip de corp de apă de suprafață natural deoarece nici un astfel de tip natural nu este în totalitate comparabil. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] Apă definește condițiile hidromorfologice ale PEM ca fiind acelea „compatibile doar cu impactul asupra corpurilor de apă care rezultă din caracteristicile artificiale sau puternic modificate ale corpului de apă din momentul în care au fost luate toate măsurile de reducere (atenuare) a impactului acestora pentru a asigura cea mai bună apropiere de continuitatea ecologică, în special cu privire la migrarea faunei și la locurile adecvate (habitate) pentru depunerea icrelor și reproducere”. Măsurile de reducere la care se face referire în definiția condițiilor hidromorfologice ale PEM se limitează la cele care nu vor avea un efect negativ semnificativ asupra mediului și folosinței/folosințelor care sunt dependente de caracteristicile modificate. (www.rowater.ro)
Caracterizarea potențialului ecologic pentru corpurile puternic modificate și artificiale (râuri, lacuri de acumulare) din spațiul hidrografic Crișuri are la bază aplicarea principiului “celei mai defavorabile situații” dintre elementele biologice și fizico-chimice relevante.
Fig. nr. 2.3 – Caracterizarea ecologică a stării apelor
( sursa [NUME_REDACTAT] 2011)
Fig. no.2. 3 – Eco-characterisation of waters status
( source [NUME_REDACTAT] 2011)
Fig. nr.2. 4 – Principiile stării ecologice a apelor de suprafață
( sursa [NUME_REDACTAT] 2011)
Fig. no.2. 4 – Ecological principles of status of surface water
( source [NUME_REDACTAT] 2011)
Clasificarea și încadrarea în cele 5 clase ecologice se realizează prin compararea valorilor parametrilor monitorizați specifici categoriilor de apă de suprafață din secțiunea respectivă cu valorile parametrilor din secțiunea de referință sau cu alterări antropice minore. Acest raport are valori între 0 – 1, indicând o stare cu atât mai bună cu cât se apropie de 1. Transpunerea definițiilor normative ale [NUME_REDACTAT] Apă pentru starea ecologică și stabilirea celor 5 clase se bazează pe studii științifice. Limitele dintre starea ecologică foarte bună/bună și bună/moderată în cadrul sistemelor de clasificare ecologică sunt componente a procesului european de intercalibrare, asigurând corelarea cu definițiile din Anexa V a [NUME_REDACTAT] Apă și comparabilitatea acestora la nivel european.
ZONE PROTEJATE
2.4. PROTECTED AREAS
2.4.1. Zonele de protecție pentru captările de apă destinate potabilizării
2.4.1. The protection zones for water intended for drinking water intakes
Evaluarea stării calității apelor de suprafață destinate captărilor pentru producerea de apă potabilă se realizează conform Hotărârii de Guvern nr. 100/2002 pentru aprobarea normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare și a Normativului privind metodele de măsurare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă (NTPA 013/2002), cu modificările și completările ulterioare. Conform NTPA 013/2002, apele de suprafață destinate potabilizării sunt clasificate, în funcție de valorile limită, în trei categorii: A1, A2 și A, în funcție de caracteristicile fizice, chimice și microbiologice, astfel fiecărei categorii de apă corespunzându-i o tehnologie standard adecvată de tratare.
2.4.2. Zonele vulnerabile la nitrați
2.4.2. Vulnerable areas to nitrates
Evaluarea stării calității apelor de suprafață și subterane în zonele vulnerabile se face având în vedere, în principal, concentrațiile de azotați care nu trebuie să depășească pragul de 50 mg/l în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 964/2000 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, cu modificările și completările ulterioare.
Corpuri de apă puternic modificate și artificiale
Presiunile hidromorfologice au fost grupate în 4 mari categorii și anume:
– lucrări de barare transversală a cursurilor de apă – baraje, stăvilare, praguri de fund;
– lucrări în lungul râului – îndiguiri, lucrări de regularizare și consolidare maluri;
– șenale navigabile;
– lucrări de captare și evacuare a apei de la folosințe, precum și lucrări de derivare a debitelor.
Presiunile hidromorfologice pot conduce la:
• modificarea habitatelor datorită alterărilor fizice: baraje, praguri de fund, diguri, canale, prize de apă, etc care influențează fauna și flora acvatică.
• modificarea regimului hidrologic al apei și sedimentelor datorită regularizării scurgerii, prelevărilor sau restituțiilor importante de debite.
• modificări ale chimismului apei cu impact local.
Datorită modificărilor hidromorfologice corpurile de apă se împart în două mari categorii:
• corpuri de apă puternic modificate;
• corpuri de apă care nu sunt puternic modificate.
[NUME_REDACTAT] Cadru a Apei, corpurile de apă puternic modificate sunt acele corpuri de apă de suprafață care datorită „alterărilor fizice” și-au schimbat substanțial caracterul lor natural. În cazul corpurilor de apă puternic modificate obiectivul este atingerea unui „potențial ecologic bun”, ceea ce presupune conservarea amenajării râului în condițiile în care el se află în prezent și îmbunătățirea calității și regimului apei. [NUME_REDACTAT]. 2.8 din [NUME_REDACTAT] a Apei, corpurile de apă artificiale – sunt corpurile de apă de suprafață create prin activitatea umană. Ca și în cazul corpurilor de apă puternic modificate corpurile de apă artificiale au ca obiectiv atingerea unui „potențial ecologic bun”. (www.rowater.ro)
REȚELELE ȘI PROGRAMELE DE MONITORIZARE
2.5.NETWORKS AND MONITORING PROGRAMS
Ape de suprafață
Implementarea directivelor europene din domeniul apelor implică realizarea următoarelor programe de monitorizare:
• Programul de supraveghere (S) are ca scop evaluarea stării globale a apelor din cadrul bazinului hidrografic;
• Programul operațional (O) trebuie realizat pentru toate acele corpuri de apă care, pe baza presiunilor, a evaluării impactului, a monitoringului de supraveghere, sunt identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de mediu.
• Programul de referință (R) se realizează pentru acele secțiuni în regim natural sau cvasi-natural (fără impact antropic sau cu influențe antropice minime) care au ca scop stabilirea condițiilor de referință pentru fiecare tip.
• Programul “cea mai buna secțiune disponibilă” (CBSD) se aplică pentru fiecare tip de curs de apă care este impactat de activitatea umană (corp de apă care prezintă de regulă o singură categorie de risc) și pentru care nu a fost posibilă găsirea unei secțiuni de referință.
• Programul de intercalibrare (IC) se referă la secțiunile care participă la exercițiul european de intercalibrare, al cărui scop este definirea claselor stării ecologice (limitele dintre starea foarte bună și bună și dintre starea bună și moderată), în conformitate cu prevederile [NUME_REDACTAT].
• Programul de potabilizare (P) se referă la secțiunile de captare apă de suprafață destinată potabilizării (Q prelev. > 100 m3/zi), unde se vor monitoriza parametrii din HG 100/2002 (Directiva 75/440/EEC) și substanțele prioritare/ prioritar periculoase, iar frecvența este în funcție de comunitatea deservită.
• Programul de monitorizare pentru zonele vulnerabile (ZV) se referă la secțiunile de monitorizare din perimetrele ce au fost definite ca zonele vulnerabile la poluarea cu nitrați, inclusiv secțiunile pentru apele identificate a fi poluate sau susceptibil a fi poluate cu nitrați din surse agricole (HG 964/2001 – Directiva 91/691/EEC);
• Programul de monitoring pentru ihtiofauna (IH) se referă la zonele salmonicole și ciprinicole identificate, iar parametrii fizico-chimici și frecvențele de monitorizare sunt cele prevăzute de HG 202/2002 (Directiva 78/659/EEC).
• Programul pentru protecție habitate și specii (HS) se aplică în zonele protejate, unde se vor monitoriza parametrii mediului hidric caracteristici pentru fauna și/sau flora protejată.
• Programul pentru convenții internaționale (CI) va monitoriza acei parametrii prevăzuți în convențiile și acordurile internaționale la care România este parte, cu frecvența stabilită în acestea.
• Programul CAPM are ca scop cunoașterea impactului alterărilor hidromorfologice asupra apelor. În aceste secțiuni se vor monitoriza obligatoriu parametrii biologici (pot exista secțiuni unde se analizează elementele biologice și hidromorfologice, fără a se analiza cele fizico-chimice) cu frecvența mai mare pentru cei mai sensibili la tipul de alterare hidromorfologică. Secțiunile de monitorizare se vor selecta pentru acele corpuri de apă care sunt la risc/posibil la risc numai datorită alterărilor hidromorfologice.
Fiecărui subsistem îi corespunde o rețea diferită de monitorizare care să reflecte caracteristicile calitative și cantitative ale apei. (www.rowater.ro)
Tabelul/Table 2.2
Elemente, parametri și frecvențe de monitorizare în programul de supraveghere și programul operațional pentru elementele biologice
Components, parameters and frequencies of monitoring in the program of surveillance and operational program for biological elements
Tabelul/Table2. 3
Elemente, parametri și frecvențe de monitorizare în programul de supraveghere și programul operațional pentru elementele fizico – chimice
Components, parameters and frequencies of monitoring in the program of surveillance and operational program for physico-chemical elements
CAPITOLUL III
CARACTERIZAREA FIZICO – GEOGRAFICĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC CRIȘURI
CHAPTER III
CHARACTERIZATION OF PHYSICO-GEOGRAPHICAL CATCHMENT AREA CRISURI
În spațiul hidrografic Crișuri au fost identificate 365 râuri cu suprafețe mai mari de 10 km2, 9 lacuri de acumulare și un lac artificial, cu suprafețe mai mari de 0,5 km2 .
• Principalele râuri
[NUME_REDACTAT] izvorăște de pe pantele estice ale [NUME_REDACTAT], râul are o lungime de 234 km, panta medie de 4 ‰, un coeficient de sinuozitate de 1,92 și un bazin de 4240 km2. Colectează o serie de afluenți atât de stânga – în număr de 23, cât și de dreapta – 19, cei mai importanți fiind: [NUME_REDACTAT], Bucureșci, Luncoiu, Ribița, Vața, Bănești, Valea de la Lazuri, Sighișoara, Zimbru, Sebiș, Cigher.
[NUME_REDACTAT] are suprafața bazinului colector de 4237 km2, o lungime de 164 km, panta medie de 8 ‰, iar coeficientul de sinuozitate de 1,50. [NUME_REDACTAT] are 16 afluenți de dreapta și tot 16 de stânga, dintre cei mai însemnați fiind: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Nimăiești, [NUME_REDACTAT], Holod, [NUME_REDACTAT] – afluenți de dreapta, și respectiv afluenții de stânga – Criștior, Briheni, Tărcăița, Finiș, Rătășel, Beliu, Teuz.
[NUME_REDACTAT] izvorăște din apropierea localității [NUME_REDACTAT], din zona deluroasă de pe marginea nordică a depresiunii Huedinului, având o lungime de 171 km, panta medie 3‰, coeficientul de sinuozitate de 1,47, iar suprafața colectoare de 2986 km2. Pe partea dreaptă râul primește 12 afluenți dintre care menționăm: Poicu, Borod, Izvor, Bonda, iar din stânga 24 de afluenți, mai importanți fiind: Călata, Săcuieu, Drăgan, Iad, Brătcuța, Mnierea, Chijic, Tășad și Peța.
Barcăul își are izvorul în platoul calcaros de sub Ponor, din apropierea satului Tusa. După ce străbate depresiunea Nușfalăului intră în defileul de la Marca și după un cot brusc spre nord își reia cursul general spre vest. Lungimea cursului este de 134 km, panta medie 4‰, coeficientul de sinuozitate 1,72, iar suprafața bazinului colector de 2005 km2. Afluenții cei mai importanți sunt: Ip, Camăr, Dijir, Inot, Cheț, Făncica, Roșiori – afluenți de dreapta, iar de stânga – Iaz, [NUME_REDACTAT], Bistra, Tria, Ghepeș, Almaș, [NUME_REDACTAT] (UJVARI, 1972)
LOCALIZAREA SI DELIMITAREA BAZINULUI HIDROGRAFIC CRIȘURI
3.1. LOCATING AND IDENTIFYING CATCHMENT AREA CRISURI
Spațiul hidrografic Crișuri este format din principalele râuri: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Barcău și Ier, ce au o suprafață bazinală de 14860 km2 și se învecinează cu bazinele: Someș la nord și nord-est, Mureș la sud și est, iar la vest cu [NUME_REDACTAT]. Suprafața totală a bazinului hidrografic este de 25537 km2 și se desfășoară pe teritoriul a două state: România și [NUME_REDACTAT]. Principalele râuri se unesc două câte două pe teritoriul [NUME_REDACTAT], formând un singur curs care confluează cu Tisa. Din punct de vedere administrativ, spațiul hidrografic Crișuri ocupă aproape integral județul Bihor, precum și părți din județele: Arad, Hunedoara, Cluj, Sălaj și [NUME_REDACTAT].
Fig. 3.1 – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] pe teritoriul României
(Sursa: ABA Crișuri)
Fig. 3.1 – [NUME_REDACTAT] catchment area on the territory of Romania
(source: ABA Crisuri)
Apele scurse la suprafață îmbracă progresiv mai multe forme, ape de șiroire, torenți, pâraie, râuri și fluvii, dând naștere rețelei hidrografice.
Suprafața totală a bazinului hidrografic Crișuri este de 25537 km2, din care 14860 km2 pe teritoriul României (6,3 % din suprafața țării), repartizați astfel pe principalele subbazine: [NUME_REDACTAT] 4240 km2, [NUME_REDACTAT] 4237 km2, [NUME_REDACTAT] 2986 km2, Barcău 2005 km2, Ier 1392 km2 și conține un număr de 365 de cursuri de apă cadastrate, lungimea rețelei hidrografice fiind de 5785 km (7,3% din lungimea totală a rețelei hidrografice a țării, cu o densitate medie de 0,39 km/km2). (www.rowater.ro)
Fig. 3.2 – Subunitățile bazinului hidrografic Crișuri
(sursa: date prelucrate din arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
Fig.3.2 – Sub-catchment area Crisuri
(Source: data processed from the archive ABA [NUME_REDACTAT])
Tabelul/Table 3.1
Caracteristicile morfometrice ale principalelor râuri din sistemul [NUME_REDACTAT] characteristics of the main rivers in the system Crisuri
(sursa: date prelucrate din arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
(Source: data processed from the archive ABA [NUME_REDACTAT])
DESCRIEREA BAZINULUI HIDROGRAFIC CRIȘURI
3.2.DESCRIPTION OF CRISURI BASIN
Caracteristicile fizico-chimice și calitatea apelor de suprafață din bazinul [NUME_REDACTAT] sunt consecința pe de o parte a condițiilor naturale, iar pe de altă parte, a factorului antropic și activității socio-economice aferente. ( Dumitru 2011) Factorul antropic prin activitatea socio-economică legată de resursele din bazin își pune și el amprenta asupra caracteristicilor fizico-chimice ale apelor. Diversele utilizări industriale, menajere sau agricole influențează unul sau mai mulți parametri de calitate.
Fig. 3.3 – [NUME_REDACTAT] de la Izvoare la Cheresig
(sursa: date prelucrate din arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
Fig. 3.3 – [NUME_REDACTAT] from the source to Cheresig
(Source: data processed from the archive ABA [NUME_REDACTAT])
AFLUENȚII RAULUI CRIȘUL REPEDE
RIVER TRIBUTARIES CRIȘUL REPEDE
[NUME_REDACTAT] izvorăște la altitudinea de 710 m, în apropierea localității [NUME_REDACTAT], dintr-o zonă deluroasă de pe marginea nordică a depresiunii Huedinului.[NUME_REDACTAT] prin cei 2517 km 2 ai bazinului său hidrografic, aflat pe teritoriul României, din totalul de 3024 km 2, prin lungimea cursului său pe teritoriu românesc de 171 km. din 209 km. total, subazinul reprezintă al doilea ca mărime din bazinul Crișurilor. Bazinul are o formă asimetrică datorită faptului, că majoritatea afluenților și cei mai importanți se află pe partea stângă a cursului principal de apă, afluenții ce coboară pe stânga din masivele Gilău-Vlădeasa și [NUME_REDACTAT], având lungimi și debite mult mai mari decât afluenții de pe partea dreaptă ce-și adună apele din [NUME_REDACTAT]. (www.rowater.ro)
Cumpenele de apă separă bazinul [NUME_REDACTAT] de cel al Barcăului, la nord și de cel al [NUME_REDACTAT], la sud. Ele urmăresc culmile munților Meseș și Plopiș, la nord și cele ale munților Gilău, Vlădeasa și [NUME_REDACTAT] la sud, precum și nivelul superior al dealurilor din depresiunea Huedin și a celor din vestul munților amintiți.
[NUME_REDACTAT] Vlădeasa, principalii afluenți ai [NUME_REDACTAT] sunt Hențul (30 km.), care colectează apele de pe versantul nord-estic; Drăganul (39 km.), care colectează apele din partea centrală și Iadul (42 km.), care își adună apele din vestul masivului. Mărimea bazinelor colectoare, panta accentuată de scurgere, substratul petrografic impermeabil și mai ales datorită cantității mari de precipitații (Stâna de Vale, locul de unde izvorăște Iadul), influențează hotărâtor aportul de ape în râul [NUME_REDACTAT]. Cele două baraje de acumulare amenajate pe râurile Drăgan și Iad condiționează debitele care ajung în aval, cu rol important în controlul viiturilor. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] primește afluenți cu debite și lungimi mult mai mici, datorită în primul rând precipitațiilor mai reduse (800-1000 mm.): Brătcuța, Mișid, Dobricionești.Toate însă formează văi cu un important aport turistic, având însă și porțiuni puternic antropizate. (www.rowater.ro)
O serie de mici afluenți de dreapta provin din zona dealurilor [NUME_REDACTAT], Medeș, Sărand, Tășad, Bonor, Hidișel sau din zona înaltă a câmpiei: Peța, Adoni. Ele sunt importante în măsura în care pe cursul lor și așa puternic antropizat, se amplasează obiective noi, intens poluatoare. (www.rowater.ro)
Ca afluenți de dreapta este de amintit Șoimușul, cu micii săi afluenți [NUME_REDACTAT] și Secătura, ce își colectează izvoarele din [NUME_REDACTAT]. Cantitatea redusă de precipitații și parcursul foarte scurt fac ca aceste cursuri de apă să participe într-un nesemnificativ mod la alimentarea râului [NUME_REDACTAT]. (www.rowater.ro)
CLIMATUL
3.4. THE CLIMATE
Prin așezarea în partea de vest a țării, spațiul hidrografic al Crișurilor se încadrează în tipul de climat temperat continental cu influențe vestice (oceanice) și mediteraneene. Temperatura medie multianuală variază între 10°C în sectorul de câmpie din vest (la stațiile meteorologice: Săcueni, Oradea, Salonta, [NUME_REDACTAT]), 6-9°C în sectorul dealurilor și depresiunilor (Borod, Stei, Gurahonț), 4°C în zona montană la Stâna de Vale (1108m) și 1°C la Vlădeasa la altitudinea de 1836 m.
Cantitățile medii multianuale de precipitații variază în funcție de altitudinea reliefului și variază între 500-600 mm în câmpie, 800-900 mm în dealuri și depresiuni, iar în sectoarele montane putând atinge 1400-1500 mm, izolat mai bogate pe versanții cu expoziție general vestică, putând depăși 1600 mm (Stâna de Vale).
Fig. 3.4 – Harta temperaturii medii anuale în bazinul Crișuri
(sursa: date prelucrate din arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
Fig. 3.4 – Annual average temperature map in Crisuri basin
(Source: data processed from the archive ABA [NUME_REDACTAT])
Fig.3.5- Harta valorilor medii anuale a precipitațiilor din bazinul hidrografic Crișuri
(sursa: date prelucrate din arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
Fig. 3.5- Map of annual average values of precipitation Crisuri catchment area
(Source: data processed from the archive ABA [NUME_REDACTAT])
Regimul vântului este determinat atât de particularitățile generale ale atmosferei, cât și de particularitățile suprafeței active, evident fiind rolul de baraj orografic al [NUME_REDACTAT], care determină prin orientare și altitudine particularitățile regionale ale vântului.
Vântul prezintă interes în studiile hidrologice prin intensificarea evaporației, mai cu seamă în sezonul cald, prin spulberarea zăpezii, prin influențarea unghiului de impact al picăturilor de ploaie cu suprafața subiacentă.
Regimul vântului din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] este determinat de dezvoltarea celor patru centri principali de acțiune ai atmosferei: anticiclonul Azoric (vara), anticiclonul Euroasiatic și minima islandică (vara) și depresiunea mediteraneană în anotimpul rece (GH. MĂHĂRA, 1970).
Regimul anual al frecvenței direcției vântului se caracterizează prin predominarea din sectorul vestic la Huedin 12,8% și Borod 8,5%). În zona de câmpie, predominante sunt vânturile din direcțiile sud și sud-vest (la Oradea 18,1% și respectiv 14,5%) ( figura 3.20).
Fig. 3.6 – Frecvența anuală a vântului pe direcții cardinale la Oradea, Borod,
Huedin și Stâna de Vale
(sursa: A.N.M.)
Fig. 3.6 – Annual frequency of wind on cardinal points in Oradea, Borod, Huedin and Stana the Valley
(source: A.N.M.)
Vitezele medii multianuale ale vântului sunt cuprinse între 1-3 m/s, în câmpie și în dealurile joase și ating 6-7 m/s la cele mai mari altitudini.
Tabelul/Table 3.2
Viteza medie lunară și anuală a vântului (m/s)
Average speed monthly and annual wind speed (m/s)
(sursa: A.N.M.)
(source: A.N.M.)
Fig.3.7 – Viteza medie anuală a vântului în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa: A.N.M.)
Fig. 3.7- Annual average speed of the wind in the catchment area [NUME_REDACTAT]
(source: A.N.M.)
RELIEFUL
3.5. SHAPE
Relieful spațiului hidrografic Crișuri este compus din 3 zone geomorfologice: munți (în proporție de 22,4%); dealuri (29,3%); câmpii (48,4%) eșalonate în ordine de la est la vest și prezentând altitudini între 1849 m (vârful Bihor, din [NUME_REDACTAT]) și 85m (în câmpia joasă a [NUME_REDACTAT]). (www.rowater.ro)
Relieful spațiului hidrografic Crișuri este constituit din [NUME_REDACTAT] și părți din Dealurile de Vest și Câmpia de Vest sau a Tisei (fig. 2.2). Sectorul montan situat în jumătatea estică și sudică, (cu înălțimi începând de la 500 m) este reprezentat de: munții înalți (Bihorului, Vlădeasa și Găina), mijlocii (Metaliferi), joși (Zarandului, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Plopiș) și depresiuni (Gurahonț, Hălmagiu, Brad, Beiuș, Holod, Vad- Borod, Huedin, Șimleu, Ierului) ce pătrund în sectorul montan în lungul cursurilor de apă principale. Dealurile: Tăutului, Cuiedului, Codrului, [NUME_REDACTAT], Oradei, Ghepișului, Dernei etc., formează o treaptă mai joasă și îngustă, cu lățime variabilă la poalele munților (au înălțimi între 200-500 m) în care râurile principale și-au format văi largi și terase. Câmpia (cu altitudine <200 m) face parte din marea unitate a Câmpiei de Vest, prezintă în câmpia joasă o arie aluvionară intensă, străbătuta de ape curgătoare ce au o direcție generală est-vest. (www.rowater.ro)
Izvorând la altitudinea de 710 m, din zona deluroasă a [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] ajunge la doar 110 m la graniță. Zona de izvoare are pante relativ mari (15m/km), însă între Huedin și Morlaca, unde traversează sâmburele de cristalin din fundament, pantele râului scad până la 3-5 m/km. La 5 km de izvor la Șaula, râul are un curs meandrat, albia având doar 3,5 m ([NUME_REDACTAT] Seria 6). Văile din [NUME_REDACTAT] Craiului cu deschidere spre bazinul [NUME_REDACTAT], compartimentează spațiul montan în platouri de dimensiuni diferite, unele dintre ele având un procent însemnat de netezime, cum se întâlnește la [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Damiș etc. având pe suprafața lor numeroase doline, uvale, lapiezuri. Din depresiunea Vadului, care se întinde până aproape de Oradea, [NUME_REDACTAT] parcurge o zonă de câmpie tipic piemontană, cu altitudini între 110-120 m, alcătuită din pietrișuri și nisipuri acoperite cu luturi acumulate de apele care își au obârșia în dealuri. Câmpia joasă, de divagare, cu loessuri și depozite aluviale, începând de la Tărian, a impus indiguirea râului pentru a preveni inundațiile destul de frecvente la ape mari.
Fig.3.8 – Harta densității fragmentării reliefului bazinului hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa: Dume, D., 2009 )
Fig. 3.8- Density map relief fragmentation catchment area CriȘul Repede
(source: Dume, D., 2009 )
Fig.3.9 – Harta energiei reliefului în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa: Dume, D., 2009 )
Fig. 3.9- Energy map in the catchment area relief [NUME_REDACTAT]
(source: Dume, D., 2009 )
GEOLOGIA ȘI HIDROGEOLOGIA
3.6. GEOLOGY AND HIDROGEOLOGY
Formațiunile geologice din bazinul Crișuri, sunt foarte variate din punct de vedere petrografic în funcție de relief. [NUME_REDACTAT] aparțin zonei cristalino–mezozoice și sunt compuși dominant din șisturi cristaline și granite, la care se adaugă subordonat sedimentarul permo-mezozoic ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]).
Sectorul este fragmentat în blocuri care au condus la formarea de horsturi și grabene răsfirate digital față de masivul central. [NUME_REDACTAT] de Bihor a avut loc formarea unei pânze de sariaj (Pânza de Codru) de o amploare foarte redusă, ce cuprinde o fâșie din munții [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Bihor. (www.rowater.ro)
Sedimentarul, așezat foarte discordant peste cristalin, s-a depus în zone largi, de vârste și amplitudini diferite, s-a format peste unitățile hercinice începând din permian și păstrate în special în munții: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Bihor.
Zona de câmpie din vestul spațiului hidrografic Crișuri are un fundament cristalin mai puțin scufundat și s-a format prin aluvionarea [NUME_REDACTAT] în miocen (cu marne și argile) și în pliocen (marne, nisipuri, argile, pietrișuri). (www.rowater.ro)
În albiile râurilor principale, ce străbat relieful câmpiei apar aluviuni de vârstă holocenă, reprezentate prin pietrișuri și mai ales prin nisipuri. Nivelele mai înalte ale câmpiei sunt alcătuite din depozite loessoidale și aluviuni vechi care au în cea mai mare parte substrat silicios, substratul calcaros este prezent izolat în sectoare ale munților: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Bihor, Găina și în [NUME_REDACTAT] și cu totul izolat substratul organic în câmpia joasă a Ierului. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] Repede străbate regiuni foarte diverse din punct de vedere al substratului. Cuvertura sedimentară este reprezentată prin formațiuni paleozoice și mezozoice.
Formațiunile paleozoice au o dezvoltare foarte redusă, fiind reprezentate doar prin depozite permiene alcătuite din conglomerate și brecii cu elemente de șisturi cristaline, prinse intr-o masă grezo-argiloasă roșie, întâlnite și în [NUME_REDACTAT]. (www.rowater.ro)
Pe râurile principale care străbat relieful câmpiei apar aluviuni de vârstă holocenă, reprezentate prin pitrișuri și mai ales prin nisipuri. Nivelele mai înalte sunt alcătuite din depozite loessoidale și aluviuni vechi. (www.rowater.ro)
În luncile râurilor principale, ca și în câmpia joasă, predominante sunt formațiunile aluviale, care au un rol important în formarea apelor subterane și în poziționarea acestora în raport cu suprafața topografică. (www.rowater.ro)
Fig.3.10- Harta geologica a bazinului hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa: [NUME_REDACTAT] )
Fig. 3.10- Geological map of catchment area [NUME_REDACTAT]
(source: Romania's Atlas)
HIDROGRAFIA
3.7. HYDROGRAPHY
Bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT], prin cei 2986 km2 ai bazinului său hidrografic aflat pe teritoriul României din totalul de 9119 km2, prin lungimea cursului său pe teritoriul românesc de 171 km din 207,3 km în total, reprezintă al doilea ca mărime din bazinul Crișurilor. Bazinul are o forma asimetrică, afluenții ce coboară pe stânga din masivele Gilău – Vlădeasa si [NUME_REDACTAT], având lungimi si debite mult mai mari decât afluenții pe dreapta ce-și adună apele din [NUME_REDACTAT] (Șes).
Cumpenele de apă separă bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] de cele ale Barcăului, la nord și [NUME_REDACTAT], la sud. Acestea urmăresc culmile munților Mezeș (Vf. Greberiț, 970 m, Mg. Priei, 996 m) și Plopiș ([NUME_REDACTAT], 713 m, Dl. Văratec, 757 m), la nord, și cele ale munților Gilău și Vlădeasa (Mg. Călățele, 1404 m, Vf. Cuciulate, 1267 m, Vf. [NUME_REDACTAT], 1542 m, Vf. Buței, 1758 m, Vf. Custurii, 1384 m) și [NUME_REDACTAT] (Vf. Beiușele, 1033 m, Vf. Hodrâncușa, 1025 m, Mg. Dosului, 947 m), la sud, precum și nivelul superior al dealurilor din [NUME_REDACTAT] și din [NUME_REDACTAT] – Oradea.
În câmpie, limitele sunt mai puțin precise, urmare a modificărilor repetate ale cursurilor [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este afluent de ordinul II al Tisei sau de ordinul VI, după clasificarea Horton-Strahler. Izvorăște din [NUME_REDACTAT], amonte de localitatea [NUME_REDACTAT] (680 m) și, după ce se unește cu celelalte Crișuri, pe teritoriul Ungariei (Körösladany), se varsă în Tisa.
Cei mai importanți afluenți ai săi, ca mărime, lungime și a debitului, se află pe partea stângă, cu izvoarele în munții Gilău și Vlădeasa: Drăganul (39 km), care colectează apele din partea centrală, de sub vârfurile dealul Britiei (1758m), [NUME_REDACTAT] (1694m) și vârful Poienii; [NUME_REDACTAT] (42 km), care își adună apele din vestul masivului, de sub vârful Poienii și Hențul (30 km), care colectează apele de pe versantul nord-estic.
După cum se poate observa, cei trei afluenți, cu debite în jur de 3 m3/s, pătrund adânc în zona montană.
Mărimea bazinelor colectoare, panta accentuată de scurgere, substratul petrografic impermeabil și mai ales datorită cantității mari de precipitații (Stâna de Vale, zona de unde izvorește Iadul, reprezintă „polul ploilor”, cu cei 1658 mm medie anuală), influențează hotărâtor aportu de ape în [NUME_REDACTAT].
Caracteristicile comune ale acestor văi sunt: aspectul lor „tineresc”, mărginite de versanți înclinați (peste 200) și panta longitudinală mare (în jur de 20‰) (A. POȘEA, 1977).
Fig.3.11- Rețeaua hidrografică a bazinului hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa: A.B.A. Crisuri)
Fig. 3.11- Altitude aerial drops of catchment area [NUME_REDACTAT]
(source: A.B.A. Crisuri)
3.8.SOLURILE
3.8. SOILS
Zonalitatea condițiilor fizico-geografice, diferențele mari de substrat, precum și condițiile diferite de pedogeneză au impus ca bazinul [NUME_REDACTAT] să aibă un înveliș de sol foarte variat și complex.
Solul preia apa din precipitații și în funcție de starea acestora (lichidă sau solidă) determină scurgerea de suprafață, infiltrația și evaporația.
Solul are un rol intermediar între factorii climatici și infiltrarea apei, stabilind o relație directă între permeabilitate și evapotranspirație.
Particularitățile factorilor pedogenetici (rocă, relief, ape de suprafață și subterane, clima, vegetația, om) au condus la formarea unei diversități largi de soluri în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT].
Condițiile locale de relief, de topoclimat și ape freatice, factorul antropic a imprimat geosistemului un aspect silvostepic cu o vegetație de pădure și pajiști în alternanță cu culturi agricole pe soluri silvestre și cernoziomuri puternic levigate, creând multiplicarea tipurilor de sol.
De menționat este faptul că anual se pierd aproximativ 39.000 m3 de sol, rata eroziunii fiind, în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT], de cca. 0,2 mm/an (Dume, D., 2008).
Principalele tipuri de sol întâlnite în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] sunt prezentate pe unitatile morfostructurale.
Tabelul/Table 3.3
Caracterizarea solurilor pe grupe hidrologice
Characterization hydrologic soils on groups
(sursa:Schwab și colab.)
(source:Schwab și colab)
Legenda:
L- lacuri; C- canale; Rh. – rețea hidrografică; 8 – cernoziomuri levigate (cambice); 11- cernoziomuri levigate (cambice) gleizate; 13- cernoziomuri argilice (argiloiluviale); 18- soluri brun roscate; 19- soluri brune argilice, predominant mollice; 20- soluri brune argilice (argiloiluviale); 22- soluri brune podzolite; 23- soluri podzolice argiloiluviale și soluri brune podzolite; 26- planosoluri și soluri podzolice argiloiluviale; 27- soluri brune (eu-mezobazice); 28- soluri brune acide; 30- soluri brune (eu-mezobazice), soluri brune acide, soluri brune podzolite și local soluri podzolice argiloiluviale; 31- soluri brune acide și andosoluri; 32- soluri brune acide și soluri podzolice; 33- soluri brune podzolice și podzoluri brune (feriiluviale); 37- rendzine și soluri brune; 39- terra rossa, rendzine și soluri brune; 41- vertisoluri; 46- lăcoviști (inclusiv soluri humico-gleice); 48- soluri gleice; 55- solonceacuri și solonețuri.
Fig.3.12- Bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] – Harta solurilor
(sursa: A.B.A. Crisuri)
Fig. 3.12- Catchment area [NUME_REDACTAT] – soil Map
(source: A.B.A. Crisuri)
3.9. UTILIZAREA TERENURILOR
3.9. LAND USE
Modul de utilizare a terenului spațiului hidrografic Crișuri, este influențat de condițiile fizico-geografice, cât și de factorii antropici. (Dume, D.,2008)
Terenurile arabile reprezintă 20,2 %, pădurile 33,4 % și sunt dezvoltate în special în sectoarele montane și de dealuri înalte. (Dume, D.,2008)
Culturile perene au o dezvoltare relativ mare ocupând 41,6 %, iar celelalte categorii ocupă suprafețe mai reduse (0,27 % luciile de apă). (Dume, D.,2008)
Ca urmare a mutațiilor produse în utilizarea terenurilor, astăzi peste 52% din suprafața totală a bazinului hidrografic [NUME_REDACTAT] aparține domeniului agricol, pădurilor revenindu-le peste 40% (o pondere bună în raport cu alte bazine hidrografice de același ordin de mărime din țara noastră). (Dume, D.,2008)
Tabelul /Table 3.4
Ponderea utilizării terenului în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT]
The share land use in the catchment area [NUME_REDACTAT]
(sursa: Dume, D.,2008)
(source:Dume,D, 2008 )
Fig.3.13- Proporția utilizării terenului în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa: A.B.A. Crisuri)
Fig. 3.13- The proportion land use in the catchment area [NUME_REDACTAT]
(source: A.B.A. Crisuri)
Fig.3.14- Harta utilizării terenurilor în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT]
(sursa:Dumitru, M.,2011)
Fig. 3.14- Map land-use in the catchment area [NUME_REDACTAT]
(source: Dumitru, M.,2011)
În ultimii ani s-a intensificat procesul de exploatare forestieră (necontrolată și haotică), precum și necultivarea unor însemnate suprafețe de teren, mai cu seamă din depresiuni și dealuri. (Dumitru, M.,2011)
Intervenția omului prin amenajările hidrotehnice se concretizează prin: baraje, derivații de debite, îndiguiri, regularizări de albii, irigarea terenurilor agricole, desecări sau eliminări ale excesului de umiditate. (Dumitru, M.,2011)
Utilizarea terenului în urma acestor amenajări se modifică.
Fig.3.15- Modul de utilizare al terenurilor în bazinul lacului de acumulare de la Drăgan
(sursa:Dumitru, M.,2011)
Fig. 3.15 – How to use the land in the lake basin accumulation from Dragan
(source: Dumitru, M.,2011)
Fig.3.16- Modul de utilizare al terenurilor în bazinul lacului de acumulare de la Leșu
(sursa:Dumitru, M.,2011)
Fig. 3.16 – How to use the land in the lake basin accumulation from Leșu
(source: Dumitru, M.,2011)
Fig.3.17- Modul de utilizare al terenurilor în bazinul lacului de acumulare de la Lugașu de Jos
(sursa:Dumitru, M.,2011)
Fig. 3.17 – How to use the land in the lake basin accumulation from Lugașu de Jos
(source: Dumitru, M.,2011)
Îndiguirile efectuate pe sectorul inferior al [NUME_REDACTAT], au un rol protector al terenurilor agricole, așezărilor, căilor de comunicație dar, au impact și asupra drenării apelor de suprafață și subterane spre colectorul principal. (Dumitru, M.,2011)
VEGETAȚIA ȘI FAUNA
3.9. VEGETATION AND FAUNA
Vegetația se caracterizează prin predominarea formațiunilor zonale de silvostepă (asociat, pe suprafețe mici, chiar de stepă și forestiere), a celor azonale de luncă și prin puternică transformare antropică a vegetației naturale. (Gerghely I, 2009)
Vegetația forestieră ocupă suprafețe mai mari în zona montană și în dealurile piemontane. Se recunosc următoarele grupe de formațiuni: carpineto-făgete, gorunetocarpinete (care împreună ocupă cele mai mari suprafețe forestiere), gorunete cu horști, goruneto-cerete, girniteto-cerete, goruneto-făgete, precum și asociații de pajiști secundare pe locul fostelor păduri defrișate. (GERGHELY I, 2009)
Vegetația de silvostepă și chiar de stepă în extremitatea vestică a [NUME_REDACTAT] se caracterizează prin predominarea formațiunilor ierboase, întâlnindu-se însă rar și pâlcuri de vegetație lemnoasă. Pajiștile stepice ruderalizate, xerofile, mezofile de sărături și cele stepizate sunt restrânse în urma extinderii suprafețelor arabile.
Vegetația azonală de luncă, cu caracter hidrofil și mezofil este alcătuită dintr-o serie de specii ierboase și lemnoase caracteristice (sălcii, plop, arin). Pe unele suprafețe lacustre cresc nufărul alb și galben. (GERGHELY I, 2009)
În zona de silvostepă, vegetația naturală ocupă suprafețe restrânse datorită activității antropice de extindere a culturilor agricole. Pajiștile secundare sunt cele alcătuite din păiușuri Festuca sulcată (F. pseudovina, F. valesiaca), peliniță (Artemisia austriacă), bărboasă (Botriochloa ischaemum sau Andropogon ischaemum), sadină (Chrysopogon gryllus) etc. Zona pădurilor de foioase ocupă [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și versanții sudici ai [NUME_REDACTAT]-Moma. În cuprinsul ei întâlnim păduri de cer (Quercus cerris) și garniță (Quercus frainetto) ce alternează cu culturi agricole și pajiști secundare cu păiușuri și Cephalarea transilvanica. (GERGHELY I, 2009)
La limita cu etajul pădurilor de foioase în bazinul Teuzului se dezvoltă pe suprafețe restrânse păduri de cer în amestec cu gorun. Etajul pădurilor de foioase este prezent de la altitudini de peste 500 m cu și cele din păduri de gorun (Quercus petraea) în amestec cu cer (Quercus cerris), păduri de gorun cu carpen (Carpinus betulus) și păduri de fag (Fagus silvatica) în amestec cu carpen, gorun, mesteacăn, ulm, paltin etc.
Fragmentarea acestor păduri lasă loc dezvoltării unor pajiști secundare în a căror compoziție floristică intră păiușuri (Festuca rubra) și iarba vântului (Agrostis tenuis).
Vegetația intrazonală și zonală – în luncile râurilor este prezentă o vegetație specifică alcătuită din păduri de stejar în amestec cu frasin (Fraxinus angustifolia), ulm, pajiști de iarbă moale, (Agrostis stolonifera), coada vulpii (Alopecurus pratensis) și pir (Agropyron repens) ce alternează cu terenurile agricole.
În flora sălbatică au fost identificate 20 specii de floră a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare, din care, conform Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005, la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilornaturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 462/2001 și anume :
• 5 specii de plante de [NUME_REDACTAT] care necesită o protecție strictă: Iris aphylla, Iris humilis, Paeonia officinalis ssp., Banatica, Pulsatilla pattens, Syringa josikaea;
• 1 specie de plante de [NUME_REDACTAT] care necesită o protecție strictă: Corynephorus canescens.
Flora sălbatică care se valorifică economic este alcătuită din specii de ciuperci, fructe de pădure (coacăze, afine, măceșe, mure, fragi, șoc, agrișe, coarne) din plante medicinale, semințe de arbori și arbuști care asigură baza materialului genetic.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], au fost autorizate la recoltare următoarele plante din flora sălbatică: ciuperci comerciale din flora spontană (hribi – Boletus edulis; gălbiori – Cantharellus cibarius; ghebe – Armillaria mellea și diverse specii de ciuperci); fructe de pădure (mure – Rubus fruticosus; afine – Vaccinium myrtillus; diverse specii de fructe de pădure); plante medicinale din flora spontană (flori, frunze, iarbă, fructe, scoarță, cetină, muguri, sămânță, etc. din speciile tei, mesteacăn, păducel, sunătoare, urzică, rostopască, ienupăr, crușin, castan). (GERGHELY I, 2009)
Fauna se încadrează ca și flora în subregiunea euro-siberiană, subprovincia carpatică, întâlnindu-se grupări faunistice specifice stepei și silvostepei, pădurilor subxerofile de cer și garniță, pădurilor mezofile în care predomină gorunul, a celor de fag, precum și fauna acvatică.
În stepă și silvostepă remarcăm prezența rozătoarelor, iar dintre păsări, dropia și prepelița, în pădurile subxerofile: chișcanul de câmp, fazanul, șopârla cenușie, în cele mezofile: lupul, vulpea, mistrețul, pisica sălbatică, sturzul, iar în pădurile de fag se întâlnesc: ursul, cerbul, jderul de pădure, veveriță, ieruncă, sitarul, broasca brună etc.
Ihtiofauna sectoarelor de câmpie ale râurilor mari cuprinde zonele mrenei și ale crapului, iar râurile mici zona cleanului și cea a bibanului. (GERGHELY I, 2009)
Lumea păsărilor este reprezentată prin: graur, egrete alb, potârniche dintre păsări, iar dintre animale, rozătoare: popândăul, hârciogul. În pădurile de foioase reprezentanții principali sunt: cerbul, căpriorul, râsul, mistrețul, veveriță, dintre mamifere, fazanul fiind aclimatizat. Bizamul a pătruns în zona pe cale naturală.
Râurile din această zonă conferă condiții optime dezvoltării lipanului (Thymallus thymallus) și mrenei (Barbus barbus) în sectorul montan și colinar, a crapului (Cyprinus carpio) și cleanului (Leuciscus cephalus) în sectorul de câmpie. Dintre speciile de Lamellibranhiate amintim specia de Anodonta cygnea, Unio sp., iar dintre Gasteropode specia Planorbis sp., Lymnaea sp., Helix pomatia. Clasa batracienilor este și ea foarte bine reprezentată. Reptilele sunt reprezentate prin șarpele de casă, șarpele de râu, șopârla cenușie. Din ordinul Testudineelor se întâlnește broască de apă Emys orbicularis. Crustaceele sunt reprezentate și ele prin racul de râu – Astacus astacus dar și prin racul de baltă – Astacus leptodactylus. Pe cale de dispariție sunt: Stârcul roșu (Ardea purpurea); Barza neagră (Ciconia nigra); Vulturul cu coadă albă (Haliaectus albicilla); Acvila mică (Hieraaetus pennatus); Vulturul de pește (Pandion haliaetus); Șoimul dunărean (Falco cherrung); Șoimulețul de seară (Falco vespertinus); Gaia roșie (Milvus milvus); Râsul (Linx linx). (GERGHELY I, 2009)
Datorită procesului intens de antropizare, datorită cultivării excesive a unor suprafețe de pajiști naturale amplasate pe soluri holomorfe se observă dispariția dropiei – Otis tarda din zona comunelor Socodor-Pilu-Vărșand (cauzată și de amploarea luată de braconaj). În urma procesului de eutrofizare au fost afectate o serie de specii: Jaleș de mlaștină (Stachys palustris); Otrățelul de baltă (Utriculia natans); Stârcul roșu (Ardea purpurea); Carsteiul de câmp (Carex carex); Șoimul de seară (Falco vespertinus); Linul (Tinca tinca). (GERGHELY I, 2009)
Fauna sălbatică valorificată economic este cea din specii de vânat, gasteropode, reptile, specii de Ecaudate (Anura), păsări (Aves), mamifere (Mammalia), crustacee.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au fost autorizate la recoltare melcii (Helix pomatia), vânat cu blană, vânat cu pene, răpitoare cu păr, răpitoare cu pene și carcase de vânat cu blană.
3.11.ARIILE PROTEJATE
3.11. PROTECTED AREAS
În conformitate cu cerințele [NUME_REDACTAT] a Apei și a [NUME_REDACTAT] (107/1996, modificată și completată prin Legea 310/2004) s-a elaborat registrul zonelor protejate care au strânsă legătură cu mediul acvatic. (www.rowater.ro)
Registrul include următoarele categorii de zone protejate :
• zone de protecție pentru captările de apă destinate potabilizării;
• zone pentru protecția speciilor acvatice importante din punct de vedere economic;
• zone destinate pentru protecția habitatelor și speciilor unde apa este un factor important;
• zone vulnerabile cu nitrați;
• zone naturale de recreere și îmbăiere
Registrul zonelor protejate s-a realizat la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] ”[NUME_REDACTAT]”, cu sprijinul specialiștilor din cadrul: AMP, ROMSILVA, DSP, DADR, OSPA, ARA, ONG-uri. Zone de protecție pentru captările de apă destinate potabilizării se referă atât la zonele de protecție limitrofe captărilor de ape de suprafață precum și a celor din subteran utilizate pentru potabilizare. (www.rowater.ro)
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] există 11 captări din surse de suprafață și 111 captări din resurse subterane. Din punct de vedere al zonelor de protecție limitrofe captărilor de apă destinată potabilizării, toate cele 11 prelevări de suprafață au delimitate aceste arii, iar pentru cele din subteran, 107 captări sunt delimitate arii de protecție cu regim sever. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au fost identificate ca zone pentru protecția speciilor acvatice importante din punct de vedere economic 770 km cursuri de apă, pentru protecția păstrăvului comun (Salmo trutta fario) și a lipanului (Thymallus thymallus), și peste 464,5 ha de lacuri unde trăiesc specii importante de salmonide. (www.rowater.ro)
Zonele destinate pentru protecția habitatului sau speciilor unde apa este un factor important, desemnate până în prezent în număr de 14 zone protejate, au la bază legislația românească (Legea 5/2000, Legea 13/1993 și Legea 462/2001) și ocupă o suprafață de 24252 ha, care reprezintă 1,57 % din suprafața [NUME_REDACTAT] Crișuri.
Zone vulnerabile la nitrați din surse agricole – Lista localităților din bazinele hidrografice unde există surse de nitrați din activități agricole a fost aprobată prin [NUME_REDACTAT] nr. 241/2005 al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și al [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Crișuri se caracterizează prin existența a 11 comune/zone declarate vulnerabile la poluarea cu nitrați din surse agricole. Dintre cele 11 comune/zone vulnerabile, 5 aparțin județului Arad, 4 aparțin județului Bihor și 2 aparțin județului [NUME_REDACTAT]. (www.rowater.ro)
Zonele naturale de recreere și îmbăiere sunt prezentate de Directiva 76/160/EEC transpusă în legislația românească prin H.G. 459/2002. și se află sub justiția MinisteruluiSănătății – respectiv [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT].
Până în prezent în [NUME_REDACTAT] Crișuri nu au fost desemnate astfel de zone.
Fig.3.18- Site-uri Natura 2000
(sursa: A.B.A. Crișuri)
Fig. 3.18- [NUME_REDACTAT] 2000
(source: A.B.A. Crișuri)
Tabelul/Table 3.5
Situri propuse pentru Natura 2000 în legătură cu mediul acvatic din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Sites for Nature 2000 in connection with aquatic environment from space [NUME_REDACTAT]
Aceste zone, datorită importanței pe care o au în menținerea echilibrului ecologic din teritoriile respective și a rolului lor în menținerea calității bune a apelor (precum și din cauza obligațiilor care decurg din legislație) merită o protecție suplimentară, în special în ceea ce privește protecția habitatelor acvatice, cu elemente de floră și faună specifică. (www.rowater.ro)
În trecut, în regiunea Crișurilor au existat mlaștini, zone umede, păduri de luncă, etc. extinse, care, în special, în zona Barcăului și Ierului inferior, reprezentau elementele cele mai caracteristice pentru întregul teritoriu. Stufărișul și mlaștinile au determinat apariția și menținerea de-a lungul secolelor unui ecosistem specific, care la rândul lui a dat naștere la o cultură, arhitectură și mod de viață populară unică.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în urma lucrărilor ample de desecare și regularizare majoritatea zonelor umede au dispărut. Dispariția acestora creează probleme multiple, dintre care amintim distrugerea echilibrului ecologic al zonei, dispariția unor meserii străvechi, scăderea nivelului apelor subterane, creșterea intensității fenomenelor de inundații și de secetă, scăderea capacității bazinului de-a menține apa, etc. Pentru a analiza utilitatea reabilitării sau chiar construirii unor zone umede sunt necesare studii.
Fig.3.19- Zone umede și situl Natura2000 din bazinul [NUME_REDACTAT] inferior
(sursa: A.B.A. Crișuri)
Fig. 3.19- Damp areas and the website nature2000 from astute [NUME_REDACTAT] lower basin
(source: A.B.A. Crișuri)
ISTORICUL LUCRĂRILOR HIDROTEHNICE DIN SPATIUL HIDROGRAFIC CRISURI
3.11. WORK HISTORY HYDRO CRISURI RIVER SPACE
Crișurile și precum și râurile aferente sistemului lor drenează versanții din nord-vest și sud ai [NUME_REDACTAT] și o parte din Câmpia de Vest (a Tisei).
Principalii componenți ai sistemului traversează granița țării spre Ungaria unde se înmănunchează în cuprinsul zonei de subsidență cunoscută sub denumirea de [NUME_REDACTAT].
De la nord la sud, aceste sisteme sunt: Ierul, Barcăul, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Inițial, în zona câmpiei piemontane și de subsidență râurile din sistemul Crișurilor au inundat teritorii vaste, din care cauză începând cu anul 1613 s-au efectuat o serie de lucrări de ameliorare pentru combaterea inundațiilor și drenarea artificială a câmpurilor agricole cu exces de umiditate.
Între anii 1759 și 1829 s-a făcut o ridicare topografică minuțioasă a zonei de câmpie, urmată ulterior de îndiguirea cursurilor inferioare ale Crișurilor și Barcăului. De asemenea, au fost tăiate o serie de meandre, de exemplu: 41 de coturi pe [NUME_REDACTAT] prin care s-a obținut o scurtare a cursului de 12,5 km.
Mai târziu, până la începutul secolului nostru, au fost proiectate și parțial construite o serie de canale colectoare prin care se adună apele scurse din regiunile piemontane și deversate în cursurile principale, ferind astfel de inundare câmpia îngrădită de diguri. Ulterior "apele interioare" au fost drenate prin sisteme de canale de drenaj și prin pomparea apelor accumulate primăvară în câmpie spre cursurile principale.
Barcăul (Beretăul) și Ierul (Eriul) drenează partea sud-vestică a [NUME_REDACTAT]. Pe lângă zonele inundabile din [NUME_REDACTAT] și Balc, Barcăul a pus problem deosebite și în sectorul de câmpie, în aval de Sălard unde inundă frecvent teritorii întinse. În scopul ameliorării acestei regiuni în anul 1834 a fost construit aici un canal lung de cca 29 km, curățindu-se albiile și făcându-se îndiguiri locale. A urmat apoi prelungirea și îndiguirea completă a canalului până la Sălard în anul 1867 și executarea unor sisteme de canale de desecare. Cu toate acestea în anii cu ape deosebit de mari s-au produs pagube, astfel, în anul 1888 după ruperea digurilor a fost inundată încă o suprafață de 22.000 ha. Au urmat supraînălțări de diguri, dintre care ultimele s-au executat între anii 1945 și 1960.
Ierul, ultimul afluent din dreapta al Barcăului, drenează depresiunea cu același nume din direcția Careiului spre sud-est. În trecut, regiunea cursului inferior a Ierului a fost inundată pe suprafețe întinse până în aval de Diosig unde s-a resimțit și remuul Barcăului în care Ierul se vărsa pe teritoriul Ungariei la 9 km de la graniță. Din suprafața totală inundabilă și cu exces de umiditate din lunca râului care era de 43.000 ha, în 1960 au fost complet desecate 2000 ha (sistemul Ierului inferior) prin îndiguirea sectorului Diosig-graniță, prin crearea canalului de centură, [NUME_REDACTAT] și prin unele mici canale de desecare. Pentru atenuarea viituriilor a fost propusă construcția barajelor și a lacurilor de acumulare de la Andrid și de la Galoșpetreu, iar pentru asigurarea drenajului un canal colector de 60 km (care însă nu a mai fost realizat).
[NUME_REDACTAT] drenează versanții nordici ai masivelor Gilău-Vlădeasa și [NUME_REDACTAT]. La poalele vestice ale [NUME_REDACTAT], pe interfluviul dintre [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], în incinta câmpiei de divagare s-au produs în trecut inundații pe teritorii extinse, care au dus la ridicarea nivelului apelor freatice până în apropiere de suprafața solului, producând înmlăștiniri și sărăturări.
Un rol important în alimentarea cu apă a zonei de subsidență au avut-o pâraiele dinspre [NUME_REDACTAT] Craiului, care inundau în mod frecvent zonele depresionare. Pentru desecarea acestei zone, la contactul dintre câmpie și piemont, a fost construit între anii 1896 și 1904 [NUME_REDACTAT], lung de 61 km cu direcția nord-sud.
La est de [NUME_REDACTAT], în amonte, albiile naturale ale pâraielor au fost îndiguite pe mici distanțe, iar la vest albiile lor au fost adâncite artificial în scopul drenării apelor freatice. Pe linia numeroaselor meandre părăsite au fost construite noi sisteme de drenaj, a căror densitate medie ajunge la 0,54 km/km2. În anul 1973 a fost pusă în funcțiune acumularea Leșu de pe valea Iad, barajul a fost executat în perioada anilor 1969 – 1973. Acumularea a fost realizată cu scopul de a compensa deficitele de apă din aval în regim natural de scurgere, prin livrarea din lac a cantităților de apă corespunzătoare, asigurându-se astfel alimentarea cu apă potabilă și industrială a zonei din aval și în special a municipiului Oradea.
Un alt rol important al amenajării îl constituie producerea de energie electrică prin intermediul CHE Leșu amplasată la piciorul aval al barajului, precum și atenuarea viiturilor (prin coborârea NNR de la 576,50 mdM la 574,50 mdM s-a obținut o tranșă de atenuare de cca 6,25 mil. mc.). Remarcându-se potențialul hidroenergetic deosebit al celui mai important afluent al [NUME_REDACTAT], și anume Drăganul, în perioada 1970 – 1992 a fost realizat barajul Drăgan – baraj din beton armat în arc, care formează un lac cu un volum total de 112 mil. mc..
Începând cu anul 1983 a început amenajarea hidroenergetică a [NUME_REDACTAT]. Principalele amenajări realizate sunt barajele Lugașu și Tileagd, care pe lângă producția de energie au deasemenea rolul de atenuare a undelor de viitură.
[NUME_REDACTAT], care izvorăște din [NUME_REDACTAT], drenează zona cuprinsă între [NUME_REDACTAT] Craiului și [NUME_REDACTAT] – Moma. Primele măsuri pentru îndiguirea și regularizarea cursului de apă [NUME_REDACTAT], au fost luate după viiturile catastrofale produse în anul 1830. Aceste lucrări au fost finanțate de către marii proprietari de terenuri. Ele nu au avut la bază execuției studii asupra hidrologiei cursului de apă. Planurile de regularizare din anul 1855 au pornit de la un debit maxim evaluat la 142 mc/s. Astfel s-a prevăzut că digurile de pe [NUME_REDACTAT] să se execute cu o distanță minimală între ele de 95 m, lățimea coronamentului 2,36 m și o gardă de 0,78 m în raport cu nivelul viiturii din anul 1855.
Apele mari ce au urmat au demonstrat că aceste elemente de proiectare au fost subevaluate. Cea mai mare viitură cunoscută este cea din 31 octombrie 1939, când conform înregistrărilor făcute la mirele Talpoș și Zerind, debitul a fost de 820 mc/s. Această viitură a dus la deversarea digului drept pe o lungime de 150 m și apoi ruperea lui în sectorul Boiu. Ultima supraînălțare a digurilor [NUME_REDACTAT] s-a făcut în perioada anilor 1952 – 1955, asigurându-se o gardă de 70 cm, față de apele maxime din 1939.
În perioada anilor 1978 – 1979 au fost executate supraînălțări și reprofilări pe digurile de pe ambele maluri pe sectoarele unde acestea au apărut necesare după viiturile din anul 1970. Tot acum a fost executat [NUME_REDACTAT] pe malul drept. În cursul anilor 1989 – 1990 a fost coborât cu 1,2 m cota pragului deversor al polderului Tămașda, iar la 2 km aval de acesta a fost executat [NUME_REDACTAT] Mic pe malul stâng.
Pentru diminuarea aportului de apă adus de afluenți în [NUME_REDACTAT] și reducerea pericolului producerii de inundații, în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] s-au realizat în timp o serie de acumulări permanente și nepermanente cu rol de atenuare a viiturilor, dintre care cele mai mari sunt polderele Sâmbăta, Coșdeni și Ginta.
Cel mai mare afluent al [NUME_REDACTAT] este Teuzul, care în amonte de vărsare primește doi afluenți mari, Sartișul și Frunzișul, care au produs cele mai periculoase inundații din [NUME_REDACTAT] după îndiguirea [NUME_REDACTAT]. Având în vedere această situație s-a procedat în anul 1903 la izolarea cursurilor lor superioare prin construirea [NUME_REDACTAT] piemontan Cermei -Tăut, care pe o distanță de 20,9 km captează sectoarele superioare ale Sartișului, Benișelului, Veliului, Călacei și Frunzișului de pe o suprafață totală bazinală de 218 km2.
S-au realizat deasemenea polderele Cărând-Răpsig pe Teuz și Beliu, Sartiș și Frunziș I și II pe [NUME_REDACTAT] – Cermei – Tăut. [NUME_REDACTAT] Alb se desfășoară, în bună parte, în regiuni de dealuri înalte. În urma necesităților de ameliorare a regiunilor de subsidență din [NUME_REDACTAT]- [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] cursurile naturale au fost supuse unor serii de modificări destinate apărării contra inundațiilor și îndepărtării excesului de umiditate.
Și în bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT] s-au realizat pe principalii afluenți lucrări pentru reținerea undelor de viitură (poldere) și diminuarea volumelor de apă care ajung în [NUME_REDACTAT]. Amenajările hidrotehnice din spațiul cuprins între frontiera cu Ungaria la vest, [NUME_REDACTAT] la nord, [NUME_REDACTAT] la est și [NUME_REDACTAT] la sud au fost grupate (anii 1960) întrun complex deservind desecările, irigațiile și alimentările cu apă.
Fig.3.20- Lucrari hidrotehnice din bazinul Crișuri
(sursa: A.B.A. Crișuri)
Fig. 3.20- Hydro works Crisuri basin
(source: A.B.A. Crișuri)
PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI ECONOMICE DIN SPAȚIUL HIDROGRAFIC CRIȘURI
3.12. THE MAIN ECONOMIC ACTIVITIES IN THE AREA CRISURI RIVER
Industria
3.12.1 . [NUME_REDACTAT]
Principalele ramuri industriale sunt: industria extractivă și prelucrarea țițeiului, industria pielăriei și încălțămintei, industria mobilei, industria chimică, industria confecțiilor, industria materialelor de construcții, industria construcțiilor, industria alimentară etc. Astfel:
• industria extractivă și prelucrerea țițeiului (țiței extras, lignit extras) în zona Marghita, Suplacu de Barcău;
• industria pielăriei și încălțămintei este mai dezvoltată în localitățile Oradea, Beiuș, Salonta, Marghita;
• industria mobilei are o dezvoltare mai însemnată la Oradea, Beiuș, Ștei, Salonta, Marghita, Săcuieni, Tileagd și Aleșd;
• industria chimică este dezvoltată în Oradea, unde se produc pigmenți organici și anorganici, lacuri și vopsele;
• industria confecțiilor (ciorapi) este mai dezvoltată la Oradea, Beiuș, Salonta, Marghita, Ștei;
• industria materialelor de construcții (ciment) ponderea acesteia se află în zonele Oradea, Vașcău, Ștei și Aleșd;
• industria alimentară (băuturi răcoritoare, ape minerale, alcool etilic din fermentație, zahăr) cu societăți reprezentative în Oradea, Rieni, Ștei, Salonta.
Agricultura
3.12.2 . [NUME_REDACTAT] ceea ce privește agricultura, profilul dominant este dat de producția mixtă, vegetală și animală, fapt care reiese și din împărțirea suprafeței agricole, în ponderi aproximativ egale, în teren arabil, respectiv pășuni și fânețe.
Principalele produse agricole din [NUME_REDACTAT] Crișuri sunt: porumb, grâu, secară, ovăz, orz, cartofi, sfecla de zahăr, floarea soarelui, legume, etc. Pentru cultura viței de vie pentru vin condițiile sunt mult mai favorabile în comparative cu producția pentru struguri de masă.
Pentru cultura pomilor fructiferi, cele mai bune condiții le întrunesc prunii, merii, perii, cireșii și vișinii. Cea mai favorabilă zonă este Nușfalău.
Zootehnia
3.12.3 . Animal breeding
Creșterea animalelor reprezintă o ramură importantă a agriculturii județului, datorită suprafețelor întinse de pășuni și fânețe.
Obiectivul fundamental în dezvoltarea zootehniei sălăjene îl constituie trecerea la economia de piață și pregătirea producției animaliere la cerințele comunității europene.
În ultimii ani, dezvoltarea activităților din domeniul agricol a fost susținută și prin [NUME_REDACTAT].
Turismul
3.12.4 . [NUME_REDACTAT] cadrului natural, funcțiile turistice în teritoriu, gruparea obiectivelor conduc la ideea că Sălajul poate fi integrat într-un circuit turistic regional, național și internațional al celor mai atractive obiective turistice : biserici de lemn, mănăstiri, castele, conace, băi termale, zone peisagistice deosebite, pensiuni agroturistice.
PRINCIPALELE SURSE POLUATOARE
3.13. THE MAIN SOURCES OF POLUTION
În bazinul hidrografic Crișuri, principalele unități poluatoare sunt: stațiile de epurare orășenești, ( care se încadrează în ramura de activitate economică: captare și prelucrare apă pentru alimentare ), unitățile din industria extractivă, prelucrări chimice, unitățile din industria alimentară, energie electrică și termică, comerț și servicii pentru populație.
În bazinul hidrografic Crișuri există cel puțin 100 de agenți economici potențiali poluatori. ( NEGULESCU C.A.L. 2004 )
Calitatea apelor dulci de pe Terra se degradează în ritm accelerat datorită:
• creșterii urbanizării ca urmare a creșterii populației și a activităților industriale și agricole fără realizarea de stații de epurare în același ritm;
• dezvoltării activităților industriale care generează mari cantități de substanțe toxice incluzând poluanți organici persistenți;
• dezvoltarea activităților agricole. Utilizarea pe scară largă în agricultură a îngrăsămintelor chimice și a pesticidelor conduce la creșterea poluării apelor. Pe de altă parte, irigațiile au favorizat poluarea apelor în special a celor subterane;
• crețterii producției de energie termoelectrică care a condus la crețterea emisiilor de sulf ți oxizi de azot în atmosfera cauzatoare de ploi acide și implicit acidifierea resurselor de apă;
• despăduririlor care conduc la creșteri ale eroziunii solului, a turbidității apei și a concentrațiilor nutrienților din apă;
• distrugerii zonelor umede. Acestea reprezentând adevărate filtre pentru nutrienți și metale grele precum și habitate pentru conservarea florei și faunei acvatice;
• poluărilor accidentale. Numărul și gravitatea poluărilor accidentale a crescut în timp, ceea ce a condus la degradarea calității resurselor de apă.
În urma identificării presiunilor semnificative punctiforme, având în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafaț, s-au stability ca acestea sa fie:
a. Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane – Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori echivalenți (l.e.) care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără stații de epurare și care evacuează în resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt considerate surse semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; de asemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta și epura amestecul de ape uzate și ape pluviale în perioadele cu ploi intense;
b. Industria:
i. instalațiile care intră sub incidența Directivei privind prevenirea și controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC) – inclusiv unitățile care sunt inventariate în [NUME_REDACTAT] Emiși (EPER), care sunt relevante pentru factorul de mediu – apă;
ii. unitățile care evacuează substanțe periculoase (lista I și II) și/sau substanțe prioritare peste limitele legislației în vigoare (în conformitate cu cerințele Directivei 41 2006/11/EC care înlocuiește Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității;
iii. alte unități care evacuează în resursele de apă și care nu se conformează legislației în vigoare privind factorul de mediu apă;
c. Agricultura:
i. fermele zootehnice sub incidența Directivei privind prevenirea și controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC) – inclusiv unitățile care sunt inventariate în [NUME_REDACTAT] Emiși (EPER), care sunt relevante pentru factorul de mediu – apă;
ii. fermele care evacuează substanțe periculoase (lista I și II) și/sau substanțe prioritare peste limitele legislației în vigoare (în conformitate cu cerințele Directivei 2006/11/EC care înlocuiește Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității);
iii. alte unități agricole cu evacuare punctiformă și care nu se conformează legislației în vigoare privind factorul de mediu apă. În spațiul hidrografic Crișuri sunt inventariate un număr de 114 folosințe de apă care folosesc resursele de apă de suprafață ca receptor al apelor evacuate. În urma analizării surselor de poluare punctiformă, ținând seama de criteriile menționate mai sus, au rezultat un număr de total de 82 surse punctiforme semnificative, din care 47 cu evacuare în cursuri de apă (36 urbane și 11 industriale) și 35 surse semnificative agricole care nu au evacuare în cursuri de apă.
Fig. 3.21 – Imagini reprezentative ale apelor poluate
( sursa – A.B.A. Crișuri)
Fig 3.21 – Representative images of polluted waters
( source – A.B.A. Crișuri )
În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse de poluare punctiforme:
d) Surse de poluare urbane/aglomerări umane În general, în conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (Directiva 91/271/EEC), apele uzate urbane ce pot conține ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale și ape meteorice sunt colectate de către sistemele de colectare/canalizare, conduse la stația de epurare (unde sunt epurate corespunzător) și apoi evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentrațiilor maxime admise. România a obținut perioadă de tranziție pentru implementarea acestei Directive de maximum 12 ani de la aderare (31 decembrie 2018), întrucât, sunt aglomerări umane care nu se conformează acestor cerințe, neavând sisteme de colectare și/sau stații de epurare cu dotare și funcționare corespunzătoare (cel puțin cu epurare mecanică și biologică pentru aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e. și în plus treaptă terțiară – pentru îndepărtarea nutrienților – pentru aglomerările cu peste 10000l. (www.rowater.ro)
e.). Apele uzate urbane conțin, în special materii în suspensie, substanțe organice, nutrienți, dar și alți poluanți ca metale grele, detergenți, hidrocarburi petroliere, micropoluanți organici, etc., depinzând de tipurile de industrie existente, cât și de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate. În conformitate cu Planul de implementare al Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, în spațiul hidrografic Crișuri există un număr de 146 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 924261 l.e. În tabelul nr. 3.7 se prezintă atât numărul aglomerărilor (>2000 l.e.), cât și situația dotării cu stații de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenți, la nivelul sfârșitului anului 2006.
Tabelul /Table 3.6
Situația aglomerărilor umane, stațiilor de epurare, precum și a încărcărilor organice totale, colectate și epurate în spațiul hidrografic [NUME_REDACTAT] situation human agglomerations, of purification plants, as well as the 2984/78 total organic, collected and cleaned in space Crișuri river
(sursa : A.B.A. Crișuri)
(source: A.B.A. Crișuri)
Se menționează că există un număr de 120 aglomerări umane (> 2000 l.e.) care nu au încă dotare cu stații de epurare, iar din numărul total de stații de epurare de 26, nici una nu se conformează cu cerințelor legislative. (www.rowater.ro)
În bazinul hidrografic Crișuri există un număr de 3 aglomerări umane (cu mai puțin de 2000 l.e.) care sunt dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat și care prezintă un număr de 3 stații de epurare. Se precizează că la nivelul anului 2007, pe parcursul perioadelor cu ploi intense, s-au înregistrat un număr de 16 evenimente, în care un număr de 5 sisteme de colectare și epurare a apelor uzate și pluviale nu au putut funcționa corespunzător. (www.rowater.ro)
3.14.1. Apele uzate
3.14.1 . Waste waters
După folosire, apa prezintă caracteristici schimbate față de cele inițiale, mai ales din cauza adăugării de materiale străine sau de căldură.
Apa care prin folosire și-a modificat proprietățile inițiale se numește apă uzată, iar agenții care i-au schimbat însușirile făcând-o improprie unei anumite utilizări, se numesc poluanți. (www.rowater.ro)
Întrucât principalele surse de poluare a apelor de suprafață sunt apele uzate rezultate în diversele activități umane, au fost reglementate valorile limită admisibile pentru principalele substanțe poluante din apele uzate, înainte de evacuarea acestora în emisar (NTPA 001).
Totodată, au fost stabilite prin norme pragurile de alertă la niveluri ce reprezintă 70% din pragurile de intervenție pentru concentrațiile de poluanți din apele de suprafată sau subterane, evacuările de ape uzate și apă potabilă.
Contaminarea este o categorie specială de poluare, ce constă în prezența în apă a unor substanțe vătămatoare (toxice) sau a unor microbi patogeni ( virusuri, bacterii, etc ).
În raport cu provenienta lor, apele uzate se clasifica astfel:
– apa uzată menajeră, este apa de evacuare după ce a fost folosită pentru nevoi gospodărești în locuințe și unități de folosință publică și provine din descărcări de la operații de igienă corporală, de la pregătirea alimentelor, de la spălarea îmbrăcămintei ori prin evacuări de produși fiziologici ;
– ape uzate industriale, sunt cele care se evacuează în mod concentrat după folosirea lor în procesele tehnologice de obținere a materiilor prime sau a produselor finite.
Dupa proveniența lor pot fi:
• ape de răcire, care formează proporția principală (volum) a apelor uzate industriale; principalul poluant e caldură;
• ape de spălare, ocupă locul doi ca volum; apare într-o mare varietate de industrii și rezultă din folosirea apei de alimentare pentru antrenarea și îndepărtarea unor materiale nedorite ;
• ape de proces, sunt cele ce au servit ca solvent sau ca mediu de reacție în procesul de prelucrare a materiilor prime; au un volum relativ redus, dar sunt foarte concentrate ;
• ape uzate industriale sunt însotite aproape întotdeauna de ape uzate de la grupurile sanitare, de la curățirea spațiilor de lucru și a echipamentului.
Uneori se folosește termenul de ape convențional curate, pentru a defini în mod arbitrar o gamă largă de ape uzate; termenul este prin sine însuși vag, iar experiența a demonstrat că de multe ori prin folosirea lui se minimalizează potențialul poluant al unor ape. ( ȘERBAN P., STĂNESCU V.AL., ROMAN, P. 1989 )
Apele uzate menajere rezultate de la populația din municipiul Oradea și din zona [NUME_REDACTAT], precum și o parte din apele uzate industriale preepurate provenite de la agenții economici, cca.240000 locuitori echivalenți, sunt colectate de rețeaua de canalizare menajeră, care are o lungime de 390 km și sunt evacuate în râul [NUME_REDACTAT] prin stația de epurare mecano-biologică, prin iazurile biologice și prin evacuare directă. Din debitul total epurat de 982,3 l/s, un debit de 945,6 l/s s-a epurat în stația mecanobiologică, iar restul de 36,7 l/s a fost epurat prin treapta mecanică și prin iazurile biologice. S-au înregistrat depășiri la indicatorii: azotați, azot total și fosfor total.
În orașul Aleșd, 11644 locuitori echivalenți sunt racordați la o rețea de canalizare în lungime de 13 km. Apele uzate colectate sunt evacuate în râul [NUME_REDACTAT] prin stația de epurare. Stația de epurare este de tip mecano-biologic și preia debitul colectat de12,9 l/s.S-au înregistrat depășiri la indicatorii: substanțe organice (CBO5), azot total, fosfor total. În orașul Huedin sunt 10100 locuitori echivalenți, din care cca. 8400 l.e. sunt racordați la o rețea de canalizare în lungime de 13,4 km. Apele uzate colectate sunt evacuate în râul [NUME_REDACTAT] prin stația de epurare. Stația de epurare este prevăzută cu un „by pass”, care este folosit pe timp de ploaie la debite mari. Stația de epurare este de tip mecano-biologic și preia debitul colectat de 15,6 l/s. S-au înregistrat depășiri la indicatorii: amoniu și fosfor total. (www.rowater.ro)
Sursele de poluare industriale și agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin evacuarea de poluanți specifici tipului de activitate desfășurat. Astfel, se pot evacua substanțe organice, nutrienți (industria alimentară, industria chimică, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă și prelucrătoare, industria chimică, etc.), precum și micropoluanți organici periculoși (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.). Sursele punctiforme de poluare industriale și agricole trebuie să respecte cerințele Directivei privind prevenirea și controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC), Directivei 2006/11/EC care înlocuiește Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității, Directivei privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole – 91/676/EEC, Directivei privind accidentele majore – 86/278/EEC (Directiva SEVESO), precum și cerințele legislației naționale (HG nr. 352/2005 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare, HG nr.351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase). (www.rowater.ro)
Pentru implementarea Directivei 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității, România a obținut o perioadă de tranziție de 3 ani (decembrie 2009), având în vedere anumite unități industriale care evacuează cadmiu și mercur (27 de unități la nivel național), hexaclorciclohexan (3 unități) și hexaclorbenzen, hexaclorbutadiena, 1,2-dicloretan, tricloretilena și triclorbenzen (21 unități). (www.rowater.ro)
De asemenea, pentru instalațiile sub incidenta Directivei IPPC, România a obținut perioade de tranziție cuprinse între 2 și 9 ani (maximum decembrie 2015). La nivelul spațiului hidrografic Crișuri, din cele 46 surse punctiforme semnificative industriale și agricole, (11 surse industriale și 35 surse agricole), 27 au instalații care intră sub incidența Directivei IPPC (6 surse industriale și 21 surse agricole). Sursele punctiforme agricole nu au evacuare în cursuri de apă. (www.rowater.ro)
Din punct de vedere al evacuărilor de substanțe poluante în resursele de apă de suprafață, în tabelul 3.10 se prezintă cantitățile monitorizate de substanțe organice (exprimate ca CCO-Cr și CBO5) și de nutrienți (azot total și fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare. De asemenea, în tabelul 10 se prezintă aceeași situație, având în vedere cantitățile de metale evacuate și monitorizate. (www.rowater.ro)
Tabelul /Table 3.7
Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme industriale în spațiul hidrografic [NUME_REDACTAT] of heavy metals in water resources from the sources point mutations in industrial space Crisuri river
(sursa : A.B.A. Crișuri)
(source: A.B.A. Crișuri)
Calitatea resurselor de apă este influențată într-o anumită măsură și de poluările accidentale, care reprezintă alterări bruște de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. (www.rowater.ro)
În funcție de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea magnitudini și efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă. (www.rowater.ro)
În spațiul hidrografic Crișuri s-au identificat un număr de 28 utilizatori de apă ce pot produce poluări accidentale și care, sub coordonarea [NUME_REDACTAT] Crișuri și-au elaborate planuri proprii de prevenire și combatere a poluărilor accidentale. (www.rowater.ro)
În general aceste surse de poluare sunt unități care folosesc, produc, stochează și evacuează substanțe care pot ajunge în mod accidental în resursele de apă. (www.rowater.ro)
3.14.2.Caracterizarea principalelor surse poluatoare din bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT]
3.14.2 .Characterization of main sources of pollution from catchment area of [NUME_REDACTAT] basin
În b.h. Crișuri există 96 de agenți economici potențial poluatori, totalizând un număr de 118 surse de ape uzate.
S.C. COMPANIA DE APĂ SOMEȘ S.A. CLUJ – Suc. [NUME_REDACTAT] cu apă a orașului Huedin se realizează din pânza freatică a văii Henț, printr-un dren de captare amplasat la Bologa, la un debit zilnic maxim autorizat de 36,5 l/s. Apele uzate menajere și apele uzate industriale rezultate de la unitățile de mică industrie din oraș, sunt colectate de rețeaua de canalizare și sunt epurate într-o stație de epurare mecano-biologică, dimensionată pentru 47 l/s. Stația de epurare este compusă din: grătar, deznisipator, separator de grăsimi cu insuflare de aer, 2 decantoare primare tip Imhoff, bazin de aerare, 2 decantoare secundare și 4 platforme de uscare a nămolului cu suprafata totala de 1200 mp.
Apele uzate insuficient epurate sunt evacuate în [NUME_REDACTAT].
CONSILIUL LOCAL ȘUNCUIUȘ
Alimentarea cu apă și canalizarea localității Șuncuiuș. [NUME_REDACTAT] dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă, apa potabilă fiind prelevată din 7 foraje de mică adâncime, amplasate în lunca [NUME_REDACTAT], la un debit zilnic maxim reglementat de 11,63 l/s. Apele uzate menajere sunt colectate de o rețea de canalizare și sunt trecute printr-o stație de epurare mecano-biologica, dimensionată pentru 2,78 l/s, compusă din: grătar, deznisipator, bazin de egalizare, omogenizare si pompare precum si platformă de deshidratare a nămolului.Apele uzate insuficient epurate sunt evacuate în [NUME_REDACTAT].
S.C. SALUBRI S.A. ALEȘD – Alimentarea cu apă și canalizarea orașului [NUME_REDACTAT] Aleșd are un sistem centralizat de alimentare cu apă. Alimentarea se realizează prin captarea apei dintr-un dren de captare, amplasat în lunca [NUME_REDACTAT], la un debit zilnic maxim autorizat de 48 l/s. Apele uzate menajere și apele reziduale provenite de la unitățile economice sunt colectate de o rețea de canalizare și sunt trecute printr-o stație de epurare mecano-biologică, dimensionată pentru 35 l/s, compusă din: grătar, deznisipator, 5 decantoare primare tip Imhoff, 2 bazine de aerare, 2 decantoare secundare și 3 platforme de uscare a nămolului.
S.C. “ HELIOS “ S.A. ALEȘD
Profilul de activitate este producerea materialelor refractare silico-aluminoase, antiacide, plăci termoizolatoare, cărămizi ceramice și refractare. Alimentarea cu apă în scop potabil și industrial se realizează prin captarea apei din izvorul Aștileu, la un debit zilnic maxim autorizat de 29,3 l/s. Apele menajere colectate din unitate și din localitatea Aștileu sunt trecute printr-o stație de epurare mecano-biologică, dimensionată pentru 10 l/s, compusă din: decantor vertical pentru 500 locuitori, decantor Imhoff pentru 1500 locuitori, bazin de aerare combinat cu decantoare secundare, stație de dezinfecție cu clorură de var, bazin de contact și platformă de deshidratare a nămolului. Volumul de apă evacuat din stația de epurare ape menajere în canalul de fugă CHE Aștileu.Apele uzate industriale sunt trecute prin separatoarele locale de produse petroliere de la secțiile de lucru, iar apoi printr-un separator final cu 3 compartimente, după care sunt evacuate în canalul de fugă al CHE Aștileu
S.C. HOLCIM S. A. ALEȘD
Activitatea unității este profilată pe producerea de ciment, var. Alimentarea cu apă a unității se realizează din [NUME_REDACTAT], printr-un dren de captare, amplasat pe malul stâng al acumulării Lugaș, la un debit zilnic maxim autorizat de 40,3 l/s . Apele uzate menajere sunt epurate într-o statie mecano-biologica compusa din statie de pompare, bazin de denitrificare, bazin de tratare biologica, bazin de dezinfectie cu sicane si paturi de uscare a namolului. Apele uzate tehnologice sunt epurate in instalatiile locale compuse din: separator de produse petroliere, decantor neutralizator, decantor separator si separator de uleiuri.
S.C.T. “ FELIX “ S.A. [NUME_REDACTAT]
Alimentarea cu apă potabilă a stațiunii [NUME_REDACTAT] se realizează din rețeaua de apă potabilă a municipiului Oradea iar evacuarea apelor uzate menajere se realizează în sistemul de canalizare menajeră a municipiului Oradea.S.C.T. “ Felix “ S.A. este administratorul unic al zăcământului termomineral Felix- 1 Mai. Apa termominerală extrasă din zăcământ este folosită pentru tratament și agrement. Pentru baza de agrement se captează apă termominerală din 4 foraje arteziene. Debitul de exploatare al fiecărei surse este avizat de către [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]. Apele uzate din bazele de tratament, ștranduri și piscine (ape termominerale) sunt evacuate în [NUME_REDACTAT], după o prealabilă clorinare.
S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L.
Alimentarea cu apă potabilă se realizează din rețeaua de apă potabilă a RA [NUME_REDACTAT].Alimentarea cu apă termominerală se realizează din forajele arteziene termominerale administrate de S.C.T. “ Felix “ S.A. Apele uzate menajere de la hotelurile Padiș și Muncel sunt evacuate la rețeaua de canalizare a RA Apaterm SA Oradea. Apele uzate de la ștranduri și piscine ( ape termominerală ) sunt evacuate în valea Hidișel, după o prealabilă clorinare.
S.C. COMPANIA DE APĂ Oradea S.A.
În anul 2009, populația municipiului Oradea a fost de circa 206614 locuitori, din care cca. 189520 locuitori sunt racordați la rețeaua de alimentare cu apă și cca. 181280 locuitori sunt racordați la rețeaua de canalizare. De asemenea 1780 agenți economici și instituții sunt racordați la rețelele de apă și canalizare.Alimentarea cu apă potabilă a populației și a unităților economice din municipiul Oradea și din zona [NUME_REDACTAT] și 1 Mai, se realizează prin 5 stații de pompare din pânza freatică a [NUME_REDACTAT], prin drenuri de captare și bazine de îmbogățire și din [NUME_REDACTAT] prin priză de mal. Debitul zilnic maxim autorizat este de 1408 l/s. Apele uzate menajere rezultate de la populația municipiului Oradea și zona [NUME_REDACTAT] cu apele uzate industriale preepurate de la unitățile racordate sunt evacuate în colectoarele de apă uzată orășenești, de unde intră în stația de epurare a orașului.Lungimea rețelei de canalizare menajeră este de 406 km. Lungimea rețelei de canalizare pluvială este de 330 km.
Stația de epurare mecano – biologică, dimensionată pentru 2200 l/s, este compusă din:
• Treapta mecanică: sistem de grătare plane și curbe, deznisipator cu 6 compartimente, separator de grăsimi cu 3 compartimente, 4 decantoare primare radiale, stație de pompare apă epurată mecanic, 2 stații de pompare nămol primar;
• Treapta biologică cu nămol activ: 2 bazine de aerare cu câte 2 compartimente fiecare în care are loc aerarea cu bule fine prin intermediul a 3683 buc. /bazin si a 3+1 turbosuflante HV-TURBO, 4 decantoare secundare radiale, 2 stații de pompare nămol activ, 1+2 concentratoare de nămol, 3 metantancuri, 3 platforme de uscare a nămolului(S = 3,6 ha).
• Iazuri biologice, constituind trepte de epurare biologică naturale, cu o suprafață de 41 ha.
Pentru reabilitarea si modernizarea stației de epurare, precum si extinderea si reabilitarea sistemului de canalizare s-a derulat un program in care sunt implicate fonduri ISPA. La nivelul anului 2009 s-au finalizat lucrarile de extindere/reabilitare retea canalizare menajera si pluviala propusa prin proiect , contractul aflandu-se in perioada de notificare . Deasemenea au fost finalizate lucrarile de reabilitare si modernizare a statiei de epurare , contractul fiind in derulare datorita extinderii serviciilor de supervizare si asistenta tehnica .
Apele uzate epurate sunt evacuate în [NUME_REDACTAT], aval Oradea.
S.C. SINTEZA S.A. [NUME_REDACTAT] îsi desfășoară activitatea în ramura industriei chimice, avînd ca profil obținerea de vopsele, produse farmaceutice, și produse organo-fosforice. Alimentarea cu apă a unității se realizează din 2 surse: rețeaua de apă potabilă a orașului Oradea și din [NUME_REDACTAT]. Debitul zilnic maxim autorizat este de 23,15 l/s apă din [NUME_REDACTAT].
Apele uzate menajere sunt evacuate în sistemul de canalizare al orașului Oradea după o prealabilă preepurare într-un bazin de omogenizare și un bazin de neutralizare. Apele uzate industriale provenite de la secția de produse organo-fosforice, colectate separat sunt distruse prin ardere într-o instalație care constă din 2 cuptoare de ardere și 2 coșuri de dispersie a gazelor.
Apele uzate industriale, sunt trecute printr-o stație de epurare mecano-chimică, dimensionată pentru 26,9 l/s, compusă din: bazin de primire, bazin de reacție cu 4 compartimente în care se realizează acidularea (I), tratarea cu sulfit de sodiu pentru decromare (II,III), definitivarea reacției (IV), 2 bazine radiale de neutralizare, 4 decantoare verticale, stație de pompare a apelor epurate cu un bazin de colectare, în care se poate realiza și corecția de pH dacă este cazul.
Nămolul separat în decantoare, împreună cu apele pluviale și cu apele uzate de la secția de materiale de umplutură sunt colectate în 2 bazine, de unde sunt evacuate la halda de șlam a S.C. Sinteza SA. Halda de șlam este amplasată pe malul drept al [NUME_REDACTAT], la o distanță de cca 500 m de acesta, avînd o suprafață totală de 18 ha. Halda de șlam are 2 compartimente: unul pentru rezidii lichide cu un volum total de 540 mii mc, avînd un grad de ocupare de 35 %, la nivelul anului 2009 și unul pentru rezidii solide provenite de la cuptoarele de ardere cu un volum total de 55 mii mc si un grad de ocupare de 45 % . Halda se afla in conservare cu urmarirea comportarii in timp si supravegere zilnica .Apele epurate în stația de epurare sunt evacuate prin intermediul unei stații de pompare, în [NUME_REDACTAT] aval de orașul Oradea.(www.rowater.ro)
3.15. TIPURI DE POLUARE A APELOR
3.15 . TYPES OF POLLUTION OF THE WATERS
Prin poluare se înțelege schimbarea însușirilor naturale ale apei, ca urmare a pătrunderii unor elemente străine sau a unor elemente proprii, dar în concentrație mai ridicată, care determină modificări organoleptice, fizice, chimice și biologice sesizabile prin intermediul organelor de simț sau prin examene de laborator și fac ca apa să devină nepotabilă și chiar dăunătoare pentru organism. ( [NUME_REDACTAT], Ecotoxicologie, 2004).
Pornind de la definiția « poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai putin dăunătoare pentru om sau (și) pentru speciile din ecosistemele naturale sau (și) artificiale, a factorilor mediului ( abiotic, biologic ), ca rezultat al introducerii în mediu a poluanților, care reprezintă deșeuri ale activității umane », voi enumera mai multe tipuri de poluare : poluarea naturală, poluarea antropică, poluarea termică, poluarea cu suspensii, etc. ( MUSTĂȚEA, L. 1973 )
3.15.1Poluarea naturală a apei
3.15.1. Natural water pollution
Deși din definiția de mai sus rezultă că poluarea este o consecință a activității umane, unii autori consideră că ecosistemele acvatice sunt supuse și unei poluări naturale ( R. CARBONIER, 1967, I. MALACEA, 1969 ).
Poluarea naturală constă în alterarea ciclică a apei ecosistemelor, condiționată de factori naturali, care poate produce prejudicii florei și faunei acvatice ( de exemplu : poluarea râurilor și lacurilor din zonele forestiere de către frunzele moarte sau cetina coniferelor ). Efectul poluării constă în stări deficitare de oxigen solvit, fapt ce poate provoca moartea peștilor sau chiar a unor nevertebrate. Un alt caz de poluare naturală se poate întâlni în râurile care au în bazinul lor lacuri de acumulare adânci.
Vânturile puternice pot amesteca apele hipolimnetice sărace în oxigen și încărcate cu substanțe toxice rezultate din descompunerea materiei organice cu apele epilimnetice. Aceste ape impurificate părăsesc lacul de acumulare și odată ajunse în râu pot provoca moartea organismelor.
Cel mai tipic exemplu de impurificare naturală este cel produs de « înflorirea apelor », proces datorat dezvoltării excesive a algelor planctonice. Prin moartea algelor și descompunerea lor rapidă are loc o scădere bruscă a concentrației oxigenului dizolvat și o încărcare a apei cu substanțe nocive ( hidrogen sulfurat și toxine ) care provoacă moartea peștilor, dar și a unor nevertebrate ( îndeosebi a crustaceilor ). Acest fenomen are loc și în condiții naturale, dar în prezent, « înflorirea apelor « ca efect al eutrofizării, este determinată de introducerea unor mari cantități de nutrienți în urma activității antropice. ( SIMON – GRUIȚA A., BREZEANU GH. 2002 )
3.15.2. Poluarea antropică a apei
3.15.2. The water pollution anthropogenic
Există mai multe tipuri de poluare antropică :
• Fizice ( mecanice, termice, radioactive )
• Chimice ( substanțe organice sau anorganice )
• Biologice ( provocate de bacterii patogene introduse in apă )
După modul de manifestare se disting :
• Poluări punctuale
Acestea provin din surse bine identificate, cum sunt apele reziduuale orășenești sau industriale. Asemenea surse de poluare punctuală pot fi, în principiu, tratate (epurate) cu ajutorul stațiilor și sistemelor industriale de epurare.
• Poluări difuze
Aceste poluări sunt cele determinate de raspândirea (administrarea) pesticidelor sau a ingrășămintelor agricole (nitrați, fosfați), substanțe care ajung în râuri, lacuri și ape freatice prin spălarea solurilor de către apele de ploaie sau irigații și care se scurg în ecosistemele acvatice sau care ajung aici prin infiltrare. Prin durata lor poluările pot fi permanente și periodice. (GALIE – ȘERBAN ANDREA 2006)
3.15.3. Poluarea termică a apei
3.15.3 . Thermal pollution of water
Poluarea termică a apelor este cauzată de deversarea apelor de răcire a instalațiilor de răcire a instalațiilor industriale. Factorul cel mai important care determină modificările fizico – chimice și biologice ale apei este temperatura. Modificând o serie de parametri fizico – chimici ai mediului acvatic, temperatura influențează în mod direct componenta vie a ecosistemelor acvatice. În astfel de situații au loc perturbări în structura și funcționarea biocenozelor.
Este știut faptul că majoritatea animalelor acvatice, nevertebrate, pești, sunt poichiloterme, temperatura corpului fiind dependentă de temperatura apei. Pentru fiecare specie există o temperatură optimă, cu o funcționare corespunzătoare a mecanismelor fiziologice și o gamă de temperatură în limita căreia indivizii pot supraviețui. Indiferent de caracterul steno- sau euriterm al animalelor, variațiile bruște și puternice ale temperaturii pot produce mortalitatea în masă a acestora. Unele cercetări au demonstrat că în condițiile creșterii temperaturii apei, toxicitatea unor metale grele devine mai activa, afectând organismele zooplanctonice, zoobentonice și pești. (GH. BREZEANU, AL. SIMON GRUIȚA,2002)
Gradientul termic actionează puternic asupra populațiilor si biocenozelor, asupra densității numerice, abundenței densității numerice, distribuției, producției și a altor parametri ecologici.( GH. BREZEANU, AL. SIMON GRUIȚA,2002)
Un aspect deosebit de semnificativ, care pune în evidență efectul nociv al apelor poluate termic, este modul în care răspund populațiile bacteriene. Prin ridicarea temperaturii apei lacurilor și râurilor are loc o puternică înmulțire a bacteriilor, comparative cu celelalte organisme, a căror înmulțire este blocată. Se dezvoltă îndeosebi bacteriile cromogene, dar și cele patogene, precum și virusurile care au o persistență și virulență îndelungată în apele poluate termic și microbiologic.( GH. BREZEANU, AL. SIMON GRUIȚA,2002)
În concluzie, trebuie subliniat că temperatura este unul dintre dintre cei mai importanți parametri ai mediului acvatic, influențând direct sau indirect viața apelor. Creșterea temperaturii peste limita de toleranță a organismelor are repercursiuni negative asupra indivizilor, a populațiilor și biocenozelor, determinând degradarea ecosistemelor acvatice. ( MĂHĂRA, GHE., BERINDEI I., 1971 )
3.15.4. Poluarea cu suspensii
3.15.4 . Pollution with suspensions
Aceasta formă de poluare poate rezulta din mai multe cauze:
• Deversarea apelor uzate menajere și industriale care conțin materii solide organice și anorganice aflate în suspensie ;
• Flotarea minereurilor și spălarea cărbunilor ;
• Spălarea sfeclei de zahăr la fabricile de zahăr și a cartofilor la fabricile de amidon și spirt ;
• Suspensii de la fabricile de cherestea, de hârtie, de textile, etc ;
În ordinea densității și mărimii particulelor, acestea se depun pe fundul lacurilor sau râurilor, formând sedimente de diferite grosimi și influențând condițiile fizico – chimice și biologice.
Scăderea transparenței apei are ca rezultat reducerea procesului de fotosinteză a fitoplanctonului și macrofitelor și implicit reducerea populațiilor zooplanctonice și perifitice. Depunerea suspensiilor acționează asupra biocenozei bentale determinând modificări calitative prin simplificarea diversității populațiilor sau prin înlocuirea cu altele, adaptate noilor condiții.
3.15.5. Poluarea cu nutrienți
3.15.5 . Pollution with nutrients
O altă problemă importantă de gospodărirea apelor este poluarea cu nutrienți (azot și fosfor). Ca și în cazul substanțelor organice, emisiile de nutrienți se datorează atât surselor punctiforme (ape uzate urbane, industriale și agricole neepurate sau insufficient epurate), cât și surselor difuze (în special, cele agricole: creșterea animalelor, utilizarea fertilizanților).
Nutrienții conduc la eutrofizarea apelor (îmbogățirea cu nutrienți și creștere algală excesivă), în special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale și de acumulare, râuri puțin adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziției speciilor, scăderea biodiversității speciilor, precum și reducerea utilizării resurselor de apă (apa potabilă, recreere, etc.). ( LUCIAN BARA, 2004)
Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienți, în cazul lacurilor evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori specifici, luându-se în considerare și manifestarea procesului de eutrofizare. ( LUCIAN BARA, 2004)
Prezența nitraților si nitriților în apa din zonele cu agricultură intensivă este generalizată, constituind problema principală a calității si salubrității apei. Apa devine suspectă la 50-100mg azotit/l apa și toxic la 1g/l apă. În cazul prezenței mai multor substanțe nocive, efectul toxic este cel cumulat, fiind chiar mai accentuat. ( LUCIAN BARA, 2004)
Primele transformări pe care le suferă nitrații în plante constau în două reduceri succesive, catalizate de enzimele nitrareductaza și nitrireductaza. Ambele enzime sunt metalo-flavo-enzime. Nitrareductaza conține molibden, iar nitrireductaza fier și cupru. Transformarea nitraților în nitriți se face preponderant in rădăcini și frunze. Cantitatea de nitriți existent în plantă la un moment dat este rezultatul bilanțului dintre cantitatea absorbită și cea utilizată în proteinogeneză. ( LUCIAN BARA, 2004)
O cauză principală a acumulării nitraților o constituie, desigur folosirea îngrășămintelor azotoase pe terenurile de cultură. În condiții de fertilizare intensă, se ajunge ca unele legume să contină de 3-4 ori mai multi nitrați decât în absența îngrășămintelor. ( LUCIAN BARA, 2004)
3.15.6. Poluarea cu substanțe periculoase
3.15.6 . Pollution with hazardous substances
Poluarea cu substanțe prioritare/prioritar periculoase se datorează evacuărilor de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conțin poluanți nesintetici (metale grele) și/sau poluanți sintetici (micropoluanți organici). Substanțele periculoase produc toxicitate, persistență și bioacumulare în mediul acvatic. În procesul de analiză a riscului privind poluarea cu substanțe periculoase trebuie subliniată lipsa sau insuficiența datelor de monitoring care să conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat. ( LUCIAN BARA, 2004)
Metalele cu potențial toxic ajung în plante și produse vegetale pe căi multiple: odată cu materiile prime, în urma tratamentelor aplicate în agricultură, prin poluarea aerului în zonele industriale și în apropierea autostrăzilor, în timpul prelucrării, depozitării și transportului produselor vegetale și din apa folosită în tmpul procesului tehnologic. ( LUCIAN BARA, 2004)
S-a constatat că există o stransă corelație între poluarea mediului și conținutul de metale în produsele vegetale. Astfel, în cereale, mai mulți autori au pus în evidență prezența mercurului, plumbului și cadmiului. S-a stabilit că nivelul concentrației de metale grele nu a depins de soi, ci de zonele de cultivare și în special de apropierea de autostrăzi și de zone industriale. ( LUCIAN BARA, 2004)
Cadmiul se poate acumula în plante până la valori de zece ori mai mari decât în sol. Conținutul de cadmiu în frunzele plantelor cultivate din zonele limitrofe fabricilor care prelucrează cadmiu poate ajunge la concentrații foart mari. ( LUCIAN BARA, 2004)
3.15.7. Poluarea apei cu reziduri animale din ferme zootehnice, cu substanțe organofosforice și organoclorurate din fermele vegetale
3.15.7 . Pollution of water with shavings of farm animals, by a substance organofosforice and organoclorurate of vegetable farms
S-a dovedit că în anumite condiții apa poate fi un vector de mare importanță pentru transmiterea unor boli microbiene. Astfel, apele reziduale de la abatoare și marile combinate de carne pot fi infectate cu bacilii tuberculozei, leptospire, clostridia, bacilul antraxului, hepatitei epidemic și al poliomielitei. ( LUCIAN BARA, 2004)
Apa este intens afectată în timpul inundațiilor și revărsărilor, când se scot la suprafața cadavre, oseminte, pamânt infectat din cimitire de animale, platforme de gunoi, etc. În aceleași condiții, apa poate fi vectorul multor boli parazitare, conservând pentru mult timp paraziții, ouăle sau alte elemente parazitare. ( LUCIAN BARA, 2004)
Apa s-a dovedit a fi purtătoare prin curenții săi, până la mare distanță, a unor reziduuri din cele mai nocive pentru organismele vegetale și animale, provenind din agricultură ( insecticide, erbicide, ingrășăminte, etc), industrie, precum și din alte sectoare de activitate. ( LUCIAN BARA, 2004)
Toate sursele de apă pot să fie poluate dar cele mai expuse sunt cele de suprafață care recepționează majoritatea reziduurilor casnice și industriale. ( LUCIAN BARA, 2004)
Această poluare poate fi permanentă, intermitentă sau accidentală. Apele de suprafată se poluează prin deversarea de ape reziduale, din fermele zootehnice, abatoare , etc. ( LUCIAN BARA, 2004)
Poluările care afectează proprietățile organoleptice și fizice ale apei se fac cu substanțe organice degradabile care consumă până la epuizare oxigenul din bazinele naturale de apă, omorând organismele acvatice, inclusiv peștii și modifică biocenozele acestora, de asemenea cu substanțe solide, de natură organică și anorganică, care duc la depuneri în albia receptorului și la perturbarea cursului râului, substanțe plutitoare ( uleiuri, grasimi, petrol ), coloranți și descărcări turbide, care modifică aspectul fizic al apei. ( LUCIAN BARA, 2004)
Tomescu si col. cercetând potențialul epizootologic și epidemiologic al apelor reziduale și nămolurilor rezultate de la stațiile de epurare ale diverselor ferme și complexe de creșterea animalelor au izolat și identificat numeroase serotipuri de Escherichia coli patogene pentru om și animale, specii de salmonella, leptospira, germeni sporulati anaerobi, oua și larve de paraziți. ( LUCIAN BARA, 2004)
Poluarea biologică
3.15.8 Biological pollution
Poluarea biologică constă în impurificarea surselor de apă cu microorganisme patogene și elemente parazitare, și are o importanță epidemiologică și epizootologică deosebit de mare, apa constituind calea de transmitere pentru o gamă largp de boli infecțioase și parazitare, sursele de poluare biologică a apei sunt reprezentate de apele fecaloid – menajere, apele reziduale din fermele zootehnice, dejecțiile de la animale și cele umane, cadavre, secreții, ape uzate din abatoare, laboratoare, spitale, lăptării, precum și apele de precipitații ce antrenează de pe sol diverse impurităti organice. ( LUCIAN BARA, 2004)
Microorganismele care nu au habitat normal în mediul acvatic au rezistența variabilî, dar adeseori insuficientă pentru a produce îmbolnăviri la om și animale prin consumul de apă.
Tot pe calea apei se pot transmite și virusii poliomielitei, hepatitei epidemice, febrei aftoase, pestei porcine, etc. care pot supraviețui câteva zile în apele de suprafață. De asemenea se pot transmite o serie de ciuperci microscopice și levuri ca și agenți etiologici ai unor boli parazitare: ambioze, cestodoze, trematodoze si nematodoze. ( LUCIAN BARA, 2004)
Dintre algele cu proprietate de a elibera toxine în apă amintim algele albastre din genurile: Geofrichia, Nodularia, Aphanisencenon, Anamoeba, Microcistis. Cresterea temperaturii apei peste 20 de grade C, favorizează producția de toxine de către Clostridium botulinum, cu urmări grave asupra faunei. ( LUCIAN BARA, 2004)
CAPITOLUL IV
INDICATORI AI ECOSISTEMULUI ACVATIC
CHAPTER IV
INDICATORS OF AQUATIC ECOSYSTEM
Hidrobiologia este știința care cercetează organismele acvatice respectiv interacțiunile dintre factorii vii (biologici) precum și factorii fizici și chimici.
În privința peisagiștilor, este foarte important pentru a putea identifica dacă calitatea apei este potrivită cu scopul acesteia. De aici rezultă că apa va trebui să respecte criterii speciale în cazul în care este nevoie de apă potabilă, apa din acvarii, iazuri și heleștee, piscine biologice, etc.
În cazul iazurilor ornamentale, cerința ar fi o apă cristalina, în timp ce asigură substanțele nutritive necesare creșterii biosistemului, cerințe cu totul antagonice.
Calitatea apei include specificații biologice, fizice și chimice, care sunt factori indisolubili.
În general se acceptă principiul potrivit căruia în iazuri ornamentale funcționarea ecosistemului este guvernată de interacțiunea factorilor biologici.
În cazul în care este necesar cantități de organisme biologice ridicate (heleștee), modificări importante sunt provocate, de regulă, de factori biologici. Același lucru se întâmplă și în cazul iazurilor ornamentale neîngrijite, suprapopulate cu alge.
Din păcate modificările chimice nu pot fi întotdeauna detectate cu ochiul liber. Din acest motiv se impune inițierea noastră în procesele chimice din apă.
4.1. INDICATORI FIZICO – CHIMICI
4.1. PHYSICO-CHEMICAL INDICATORS
4.1.1. Lumina
4.4.1. The light
Radiațiile electromagnetice ce ajung pe suprafața pamântului sunt vizibile în procent de 55%. Din această cantitate doar 14% va străpunge suprafața, restul este reflectat de oglinda de apă. Lumina iși modifică componența spectrală pe parcursul înaintării în profunzime, scăzând în intensitate. În apa clară, la adancime de 1 metru jumătate din energia luminii este transformată în căldură.
Culoarea apei este dată de spectrul de culoare nefiltrată dar și de suspensiile aflate în apa ce absorb lumina. Opacitatea reduce considerabil cantitatea de lumină din apă. În principiu se acceptă faptul că în zona noastră fotosinteza și respirația este identică în adâncimea în care cantitatea de lumină este de doar 1% din cantitatea de lumină de la suprafață. Acest nivel se numește strat de compensare.
În caz ideal apa este complet transparentă, nu are suspensii și nu poate fi observată o colorație cauzată de către alge. În acest scop este necesar:
– extragerea regulată a sedimentației;
– popularea deasă cu plante acvatice din momentul punerii în folosință a iazului, pentru a ajuta la asimilarea substanțelor nutritive din apă;
– plantarea de nuferi și plante acvatice asimilate cu rolul de a acoperi cca. 50% din suprafața apei, în vederea protejării apei de acțiunea radiațiilor luminii.
Apa puțin tulbure, verzuie sau albastruie arată suprapopularea cu alge. Apa transparentă sau puțin tulbure, de culoarea maro, ne poate da indicii despre distrugerea masivă a macrofitelor dar și a colorării cauzate de descompunerea frunzelor și resturilor vegetale. Apa opacă ne dă indicii asupra suprapopulării bacteriene, caz în care se impune o reconstruire completă a iazului.
4.1.2. Temperatura
4.1.2. [NUME_REDACTAT] apei este cauzată preponderent de către radiațiile solare. Absorbția razelor și implicit incălzirea apei, se reduce drastic în adâncime.
O parte a incălzirii apei din zonele adânci este cauzată prin transfer al curenților de convenție precum și de mișcarea eoliană.
Este important de știut faptul că densitatea cea mai mare a apei este la 4 °C, scăzând în ambele direcții. Acest efect se numește stratificare inversă, căci stratul superior poate fi nu doar mai cald ci și mai rece (gheața). Această stratificare este cauzată de diferențele atât de mari de densitate între straturile de apă cu temperaturi diferite, încât aceste straturi nu se întrepătrund, iar puterea vântului nu este destulă pentru a cauza imixțiunea straturilor. În ape puțin adânci, stratificarea nu poate avea loc. În timpul nopții straturile se unifică.
O adâncime de minim 1 metru este absolut necesară în cazul iazurilor ornamentale pentru a preveni încălzirea excesivă vara și a inghețării complete iarna. Adâncimea minimă recomandată poate fi chiar mai mare.
În zonele climatice mai calde adâncimea mai mare este necesară pentru a putea susține numeroasele forme de viață care au nevoie de temperaturi constante și moderate (ex. peștii). În zonele climatice mai reci, stratul de gheață excesiv poate provoca probleme.
În cazul în care apa îngheață complet, este nevoie de asigurarea aerisirii apei. Acest lucru poate fi efectuat prin plasarea unui smoc de paie în apă, prin care sa se poata asigura schimbul de gaze.
– altă modalitate de prevenire a înghețării complete este utilizarea unor dispozitive izolate (copca din polistiren), prevăzut cu capac de izolare. Dacă, după o înghețare completă, se extrage o cantitate de apă din iaz, se poate oferi un strat minim de izolare între gheață și apă, fapt ce ajută la păstrarea mai optimă a temperaturii în apă. Acest lucru se va face doar în iazuri protejate corespunzător, în caz contrar gheața aflată fără suport inferior și pe care ar păși eventual persoane sau animale s-ar putea surpa usor, putând duce la accidente tragice.
Se poate monta și o pompă de aerare. Dacă se montează capul duzei de aerare la mare adancime atunci nu facem altceva decât răcim excesiv straturile inferioare de apă (vezi stratificarea), fapt ce poate duce la moartea peștilor. Plasați aeratoarele la marginea iazului. Cuplarea pompei de aerare cu o copcă de polistiren are cea mai buna eficiență.
4.1.3. Mișcarea apei
4.1.3. [NUME_REDACTAT]
Mișcarea apei este provocată de factori eolieni precum și de mișcările curenților ascendenți /descendenți provocate de modificarea temperaturii apei. În ape puțin adânci straturile superioare calde, în cursul nopții pot să se răceasca mai mult decât straturile inferioare, provocând amestecarea acestor straturi, fără ca să fie nevoie de acțiunea vântului. În cazul încălzirii stratului superior în timpul zilei, doar vânturi extrem de puternice pot provoca amestecarea straturilor.
Dacă considerăm că diferența de densitate între apa de 4 si 5°C ca fiind 1 unitate, atunci diferența de densitate între apa de 24 si 25°C este de 31 de unități, iar în cazul apei de 29 si 30°C este deja de 37 unități. De aici rezultă faptul că temperatura mai ridicată a apei în timpul zilei produce o stratificare mai stabilă, iar posibilitatea amestecării straturilor în timpul nopții este mai redusă.
În iazuri puțin adânci, fără stratificare stabilă, la un vânt de 7km/h se poate produce amestecarea totală, fapt ce poate duce la consecințe, dupa cum urmează:
– distrugerea organismelor sensibile,
– creșterea concentrației de particule în suspensie
– creșterea opacității și reducerea transparenței apei
– creșterea concentrației de oxigen în straturile de apă superioare ale sedimentului
– preluarea substanțelor nutritive din sedimente și preluate de apă.
Mișcarea apei din iazuri ornamentale în timpul verii cu ajutorul pompelor cu circuit închis este beneficî, pentru cî:
– rupe stratificarea, împiedicand incălzirea excesivă a stratului de apă superioară
– crește concentrația de oxigen în zona populată de plante cu frunze plutitoare
Mișcarea excesivă a apei poate avea, totuși, efecte nefaste:
– antrenează sedimentele din fundul iazului
– acționează nefavorabil asupra organismelor din apă
4.1.4. Concentrația de ioni
4.1.4. The concentration of ions
Conținutul de ioni totali anorganici depinde de capacitatea apei nemineralizată de a dizolva substanțe chimice din roci. Nivelul concentrației de ioni totali poate fi măsurată cu aparatură specială ce măsoară conductibilitatea apei. Concentrația de ioni totali poate fi influențată si de volumul de apă evaporată, de cantitatea de ioni eliberați pe urma descompunerii materialelor organice, tratarea cu var și cu ingrașamânt organic (in cazul heleșteelor cu pești). Nu intrăm aici în detalii specifice în special în cazul crescătoriilor de pești.
Nivelul concentrației de ioni totali anorganici precum și concentrației de ioni ale apei pot fi obținute din statisticile [NUME_REDACTAT]. În cazul utilizării apelor din fântâni, se recomanda testarea apei.( lac.ro/hidrobiologia-apei)
În cazul proiectării iazului trebuie avut în vedere amplasarea acestuia, în sensul că apele torențiale să nu poată să patrundă în iazuri. ( lac.ro/hidrobiologia-apei)
[NUME_REDACTAT], raportul dintre nivelul de evaporare și a precipitației are o balanță negativă (în special în cazul iazurilor cu adâncimi mici, care se încălzesc excesiv). Din acest motiv trebuie să calculăm cu o creștere a concentrației de substanțe minerale și organice în apă. Se recomandă suplinirea cantitații de apă pierdute în cazul scăderii apei prin evaporare cu 3-5 cm. Suplinirea apei se va efectua cu apa captată din precipitații, caz în care concentrația de ioni crește doar cu valori acceptabile. În caz contrar se impune schimbul apei cel puțin odată pe an. Schimbarea apei poate fi efectuată cu prilejul reconstrucției sau schimb treptat, cu 10-15 cm odată. ( lac.ro/hidrobiologia-apei)
4.1.5. PH-ul
4.1.5. PH
Mulți confundă pH-ul apei cu duritatea apei, ce înseamnă cantitatea de calciu și magneziu dizolvată în apă. Nivelul pH-ului se definește pe o scară de la 0 la 14. pH-ul neutru este 7, sub acest nivel vorbim de aciditate, peste acest nivel vorbim de alcalinitate. Fiecare unitate este multiplul de 10 al unitații precedente. Din acest motiv variațiile cele mai mici pe scară gradată sunt, de fapt, modificări drastice, ce afectează echilibrul biologic din apă, concentrația de nitriți sau amoniac va afecta înzecit mediul biologic din apă. ( lac.ro/hidrobiologia-apei)
Molecula de apă compusă din doi atomi de Hidrogen si un atom de Oxigen se modifică în molecule de Hidroxoniu (H3O-) si Hidroxilion (OH-). Apă distilată proaspăt are concentratii de Hidroxoniu si Hidroxilion identice, pH-ul apei distilate fiind neutru.
Nivelul pH-ului se definește pe baza raportului de molecule de apă cu două sau trei atomi de Hidrogen. La diferențe mici pH-ul este mare si invers. Organismele acvatice se înmulțesc în mod ideal în apă cu nivelul pH-ului situat între 6 – 8,3. Cu puține excepții, sub 4, respectiv peste 11 unitați vor provoca moartea pestilor.
Efectul pH-ului este apariția hidrogenului sulfurat sau al amoniacului. Nivelul pH-ului este influențat de concentrația de dioxid de carbon dizolvat în apă, cu efect hotărâtor asupra fotosintezei sau respiratiei. Respiratia produce dioxid de carbon în timp ce fotosinteza se bazează pe asimilarea dioxidului de carbon. În timpul zilei asimilarea CO2 este mai accentuată, iar în timpul nopții mai redusă decât eliberarea de CO2.
Nivelul pH-ului prezintă variații în timpul zilei. Simplificând, putem enunța ca variația pH-ului depinde de cantitatea de Calciu dizolvată în apă. CO2 dizolvat în apă, în timpul noptii, produce hidrocarbonat de calciu. Pe urma ecestei reacții se produc rezerve de CO2. Aceste rezerve confera stabilitate din punct de vedere a pH-ului în timpul zilei.
Înainte de zori de zi se poate pompa cu grija apa care să se scurgă pe piatra de var sau, în cazul iazurilor mai mici, cu bicarbonat de calciu, dar numai în caz de aciditate pronunțată. Pietrele de calcar utilizate în construcția marginii de iazuri sau a cascadelor nu ridică excesiv alcalinitatea, ci mai degrabă o reglează, oferind o stabilitate alcalină benefică. Se va evita, totusi, utilizarea de piatră de calcar macinată, sau cu porozitatea pronuntată. ( lac.ro/hidrobiologia-apei)
Iazurile executate din beton sau stânci betonate pot elimina si dizolva în apă substanțe care să ridice nivelul pH-ului peste 10 unitați. Trebuie evitat în special utilizarea de mortar sau material de tencuială cu conținut de var. În acest caz trebuie eliminat, pe cât posibil, existența resturilor din construcție precum si a suprafețelor de beton neacoperite si neaparat trebuie acordată o perioadă de câteva saptămâni pentru stabilizarea apei. Acest sfat este foarte important în special în cazul în care se dorește popularea iazului cu pești. Popularea cu pești se va efectua doar la nivel constant de max 8 unitați pH. În comerț se gasesc teste simple sau speciale pentru determinarea pH-ului sau chiar a mai multor parametri din apă. ( lac.ro/hidrobiologia-apei)
` Măsurarea parametrilor nu are sens si nu indică valori relevante doar în cazul in care se efectuează în cele două momente cruciale ale zilei. Primul moment este inainte de răsaritul soarelui, inainte de a se produce schimbările biologice legate de fotosinteză și încaălzire, respectiv în miezul zilei, cand încălzirea si fotosinteza si implicit efectele acestor fenomene este la apogeu. Cele doua măsurători vă pot indica nivelul minim și maxim, precum si capacitatea de stabilizare „nivel de puffer” al apei. Nivelul scăzut de dimineață precum si nivelul ridicat masurat după-amiază, ce prezintă o diferență mai mare de 2,5 unități pH, semnalează necesitatea tratării cu var – în special în cazul iazurilor cu pești.
Apa utilizată din fântâni este, de regulă, alcalină. Din acest motiv se va avea în vedere controlul calității apei. Utilizarea sistemelor de biofiltrare are ca efect un pH mai ridicat, dar nici într-un caz la un nivel periculos. În cazul în care se constată un nivel alcalin ridicat (peste 9 unități) este nevoie de intervenție de reglare urgentă. Scopul este diminuarea (nu distrugerea) activității de fotosinteză a plantelor. Acest lucru este valabil în special în cazul iazurilor cu pești, care totuși se simt mai bine în mediu alcalin. La valori ridicate se poate observa starea de stres a peștilor, facilitând imbolnăvirea lor. Peste valori de 10 unitați moartea peștilor va fi semnul cel mai evident al dereglării echilibrului din apă. Se poate constata si depunerea unei cruste albe pe frunzele plantelor, datorate sarurilor minerale. În comerț există substanțe ce ajută la reducerea alcalinității pH-.
4.1.6. Oxigenul dizolvat
4.1.6 . [NUME_REDACTAT]
Concentrația de oxigen în apă diferă în functie de temperatura apei. Apa, în funcție de temperatură, are o limită de absorbție a oxigenului, valoare peste care vântul sau mișcarea apei nu mai poate capta mai mult oxigen. Concentrații peste limitele de 100% sunt de origine vegetală, provenite de pe urma fotosintezei plantelor si a planctonilor. Cu ocazia mișcarii apei (vant, pompare) concentrația de oxigen nu mai poate fi marită, ci din contră, scade pâna la nivelul maxim de 100%. Concentrația maximă de oxigen se poate măsura după-masă iar cea mai redusă, înainte de zori. Nivelul oxigenării variază și pe urma altor factori, ca de pildă: cantitatea de lumină, norii, masă biologică din apă, fotosinteza, respirație.
Concentrația excesivă de oxigen duce la variații extreme ale pH-ului, dar si la distrugerea coloniilor de alge si macrofite – care va aduce ulterior la scăderea concentrației de oxigen.(lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Concentrația slabă de oxigen este rezultatul unei activitați slabe de fotosinteză, a concentrației prea mari a viețuitoarelor consumatoare de oxigen (zooplanctoni, pești), sau a nivelului ridicat de descompunere a materialului organic. O cantitate excesiva de plante care acopera suprafața apei impiedica, pe de o parte, fotosinteza plantelor acvatice, iar pe de altă parte, impiedica absorbția oxigenului din aer. Sistemele de biofiltrare contribuie de asemenea la scăderea concentrației de oxigen, din cauză ca bacteriile nitrificatoare sunt mari consumatoare de oxigen. Atenție! Un nivel scăzut de oxigen, sau oprirea pentru o perioadă de câteva ore a sistemului de filtrare va distruge iremediabil colonia de bacterii aerobe nitrificatoare! Exemplu de variație a concentrației de oxigen în raport de temperatura apei: Ca exemplu: în cazul apei de 0°C, concentrația maximă de oxigen este de 14,16 mg/l, în timp ce la o apă de 35°C este de 7,04 mg/l.(lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Dacă respectăm indicatiile din paragraful dedicat pH-ului, atunci nu trebuie să ne îngrijorăm de lipsa oxigenului din apă. Semnal clar de oxigenare slabă este atunci când dimineața devreme pestii înoată la suprafată, si „trag la pipă”. Concentrația de oxigen poate fi ridicată cu ajutorul pompelor de recirculare dar și a pompelor de aerare. Cantitate excesivă de pești într-un iaz prea mic va duce inevitabil la dezoxigenare. Răriti neapărat populatia. Un iaz mic cu pești mulți nu poate fi întreținut în mod natural, având în vedere faptul că nici în natură nu se găsesc lacuri minuscule în care să existe populații de pești. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Pentru digerarea hranei peștii au nevoie de oxigen mai mult. Din acest motiv se recomandă hrănirea peștilor dimineața sau înainte de masă.
Măsurarea concentrației de oxigen are sens doar în cazul măsurătorilor extreme, din zori de zi sau după-masă (orele 14-15), la fel ca si în cazul măsurătorilor pH-ului.
În cazul iazurilor ornamentale, investiția în instrumente de masurare a concentrației a oxigenului nu are sens. Respectarea sfaturilor anterioare va duce la menținerea concentrației de oxigen în limitele normale.
4.1.7. Carbonul
4.1.7. The activated carbon
Carbonul existent în apă provine din două surse: carbonul anorganic si carbonul organic
CARBONUL ANORGANIC
Organismele acvatice fotosintetizante asimileaza carbonul anorganic pentru a-și putea cladi structura. Dioxidul de carbon este principala sursa de carbon. Fara a intra în detalii de chimie, menționam faptul că concentrația maximă de CO2 la 25ºC este de 0,48mg si un pH de 5,68 (similar cu aciditatea apei distilate). La o concentrație mai mare de CO2 spre exemplu la 30mg, aciditatea ajunge la un nivel de 4,8. Dioxidul de carbon nu poate influența pH-ul pentru a scădea sub nivelul de 4,8 unitați. O scădere a pH-ului mai accentuată poate fi provocată de concentrații de acizi diferiți.
Cea mai mare problemă poate fi cauzată, în schimb, de valori foarte ridicate ale pH-ului în timpul zilei, în iazuri nestabilizate, în cazul în care cantitați prea mari de plante acvatice asimileaza aproape în întregime stocul de dioxid de carbon. Pe urma producerii de hidroxid de calciu, alcalinitatea poate ajunge la nivel îngrijorător de ridicat, peste 11 unitați, caz în care carbonul este prezent doar în formă de CO3 . (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
CARBONUL ORGANIC
Carbonul organic provine din descompunerea organismelor moarte, din sedimentele din fundul apei precum și din excrementele viețuitoarelor acvatice, îngrăsămintelor organice sau a hranei de pești neconsumate.
Carbonul organic ajută la acumularea de CO2 în apă dar este și sursa pentru proteinele necesare organismelor de filtrare din apă. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
În procesul de descompunere a materialului organic are loc producerea de CO2 în condiții de descompunere aerob. În condiții anaerobe (în sedimente) se va produce CO2 și metan, în proporții egale. Metanul nu este periculos pentru pești, dar condițiile în care apare vor afecta starea de sănătate a pestilor. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
4.1.8. Amoniacul
4.1.8. The ammonia
Concentrația minima de amoniac în apă poate fi chiar fatală pentru pești, predispunându-le la boli. Din acest motiv se impune controlul nivelului de amoniac în apă în cazul în care se constată schimbari în starea apei.
PH-ul crescut poate fi un semn al prezentei amoniacului în apă.
Dacă se constată prezența amoniacului, se impun măsuri de urgența pentru protecția peștilor. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Se impune schimbarea parțială a apei din iaz. În acest caz se va proceda la plasarea peștilor într-un acvariu temporar, având în vedere faptul că un schimb drastic are ca efect schimbarea drastică a temperaturii apei, a concentrației de clor din apa de rețea.
Zeolita este un mediu foarte eficient pentru a absoarbe amoniacul toxic. Se recomanda minim 50 g / m3 în sistemul de filtrare. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Zeolita poate fi regenerata cu ajutorul sarii fara iod. 300 g sare dizolvata în 10 litri de apa. Se ține zeolita peste noapte în aceasta saramuraă și pe urmă se clătește cu apă curată.
Zeolita poate fi presărată și pe fundul iazului, fiind un mediu propice pentru fixarea coloniilor de bacterii nitrificatoare. Amoniacul legat de zeolita va fi hrana bacteriilor nitrificatoare.
Pe aceeași principiu se bazează filtrele biologice care conțin bacterii nitrosomonas și nitrobacter. Aceste colonii bacteriene, în prezența oxigenului, transformă amoniacul în nitriti și mai apoi în nitrați mai puțin toxici. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Filtrele biologice au nevoie de o perioadă de colonizare de 6-8 saptămâni, pentru a putea lucra la parametrii optimi. Utilizând medii bacteriene din comerț, acest proces poate fi redus la 1-2 saptămâni. Prescurtând această perioadă apa se va redresa mai repede si nu vom fi obligați la intervenții de echilibrare.
Unele substanțe pot transforma amoniacul în ioni de amoniu netoxici. Datorită faptului că testul de amoniac va fi pozitiv și în acest caz, comportamentul peștilor va putea da raspuns asupra succesului transformării chimice.
După eliminarea amoniacului din apă va trebui să se verifice sursa poluarii. Cea mai elocventă explicație este concentrația prea mare de pești în apă. În iazurile populate de pești, în timp, aceștia cresc, se înmulțesc, iar proprietarul nu se încumetă să se decidă asupra răririi necesare. (lac.ro/ hidrobiologia-apei)
Hrana nefolosită de pești, plantele moarte sunt surse importante de amoniac. Din acest motiv se va evita furajarea excesiva și se va aduna hrana din apă după câteva minute de la hrănire. Se va aduna și frunzele și plantele moarte, florile de nuferi ofilite și, în special, frunzele căzute toamna.
Se recomandă curățarea periodica a sedimentelor din apă, mai ales în cazul întreținerii de primavară.
4.1.9. Nitritii
4.1.9. [NUME_REDACTAT] se constată existența amoniacului în apă, atunci mai mult ca sigur ca vom gasi concentrații îngrijorătoare de nitriti. Nitritii sunt foarte toxici pentru că, legate de hemoglobina din sânge, împiedică oxigenarea celulelor.
În cazul în care se constată concentrații de nitriți în apă se impune schimbarea partială a apei. Tratarea se va face cu sare fără iod în următoarea concentrație: la fiecare mg de nitrit / l se va adauga 20 mg de sare dizolvată. Ex. La 1mg nitrit se va adăuga 20 g sare / m3.
Iazurile populate corespunzător cu plante, care nu prezintă populații semnificative de alge nu conțin cantitați excesive de ioni de amoniu NH4+. Iazurile stabile nu conțin concentrații periculoase de amoniac.
Nitrații si nitriții sunt substanțe chimice care se pot regăsi în alimente și apă, în doua ipostaze.
În alimente aceștia pot avea statut fie de poluant, atunci când provin din poluarea (neintentionată) a alimentelor și apei ca urmare a utilizarii neadecvate a îngrăsămintelor chimice azotoase (NPK), fie de aditiv alimentar atunci când sunt introduși voluntar în alimente, sub forma E-urilor (E 250 – nitrit de sodium, E 251 – nitrat de sodium, E 252 – nitrat de potasiu, E 249 – nitrit de potasiu).
Din păcate nimeni nu prea a dat pâna acum atentie acestui subiect/acestor elemente cand, de fapt, o simpla citire a etichetei de pe ambalajul apei ar putea să ne salveze de multă bătaie de cap.
4.1.10. Fosforul
4.1.10. [NUME_REDACTAT] este un element de baza necesar în viata vegetală, fiind principalul factor răspunzător de eutrofizarea apei.
Pentru alge raportul ideal de C-N-P este de 44 – 7,2 – 1. Înmulțirea algelor este influențată de minimul oricarui element. Deci, în cazul unei concentrații de fosfor de 0,5, acest factor ar însemna ca fiind factorul de limitare a înmulțirii.
În cazul eutrofizarii, deci a apariției algelor, se impune diminuarea concentrației de fosfor în apă.
Lipsa, sau concentrația minimă de fosfor împiedică sau limitează înmulțirea algelor. Reducerea nitrogenului nu este o soluție pentru ca în prezenta C și P se va constata o înmulțire excesivă a cianobacteriilor.
Cantitatea ridicată de fosfor ajută la înmulțirea peștilor, dar o cantitate excesivă va duce la înverzirea apei.
Algele sunt capabile să asimileze și să depoziteze cantități de fosfor peste necesarul lor fiind capabil de 2-3 cicluri de divizare celulară fără existența fosforului în apă. Din acest motiv lipsa fosforului nu reprezintă neapărat lipsa reală.
Reducerea cantitătii de fosfor în apă poate fi cauzată prin captarea fosforului de către coloizii de argilă în suspensie, legarea lor de metale, calciu și aluminiu, ajungând în sediment.
Regula de baza: Sedimentele iazurilor noi sunt capcane de fosfor. În timp sedimentele acumulează cantități apreciabile de fosfor devenind sursa de alimentare pentru apă.
4.1.11. Sulful
4.1.11 . Elemental sulfur
Sulful se găsește în special în forma de sulfați SO42+. În condiții de oxigen limitat, în special în zonele din fundul iazului, sulfații se transformă în hidrogen sulfurat, ce poate fi sesizat prin mirosul specific de ouă stricate. Acest factor poate fi periculos pentru pești, în special în caz de aciditate crescută. În sedimentele neoxigenate, acesta se transformă în FeS ce apare ca niște dungi maronii în sediment.
În prezența oxigenului, H2S se retransformă, la rândul lui, în sulf sau sulfați.
În cazul iazurilor întreținute, sulful nu poate crea probleme sau efecte nedorite în apă.
4.1.12. Toxine
4.1.12 . Toxins
S-a făcut deja referire la amoniac și hidrogen sulfurat. Amoniacul prezintă pericol în ape alcaline, în timp ce hidrogenul sulfurat în ape acide. Tocmai din acest motiv se recomandă menținerea pH-ului în limite normale.
În cazul în care se utilizează apă de fântână pentru reumplerea iazului, se recomandă păstrarea apei în recipiente pe o perioadă de 1-2 zile, pentru răsuflare. Astfel se evită apariția fierului redus Fe2+ care, în contactul cu oxigenul din aer, provoacă pojghita gălbuie de pe suprafața apei.
În apa proaspată pot fi detectate cantități însemnate de metale grele, fenoli, substanțe chimice utilizate în agricultură, pesticide, etc.
Apariția spumei la baza cascadelor indică încărcarea apei cu substanțe organice, sau a detergenților.
Ploile acide provoacă uscarea marginii frunzelor de nuferi. Dacă se constată o aciditate ridicată în apă, schimbarea apei este iminentă.
4.1.13. Clorul și cloramina
4.1.13 . Chlorine and chloramine
Clorul și cloramina este toxică pentru pești. Bacteriile nitrificatoare se distrug din cauza clorului. Chiar și plantele suferă pe urma clorului.
Clorul liber ce se găsește în apa din rețea, la concentrații de 0,01mg/l este deja toxic. Stațiile de epurare adaugă în apă, pe lângă clor, și amoniac, care se combină în cloramină, substanță toxică interzisă. Eliminarea clorului se poate face prin aerare îndelungată (cascadă sau jocuri de apă) sau cu ajutorul filtrului de cărbune. Ca agent de declorurare se poate utiliza sare de fixare utilizată în developarea filmelor, numită și tiosulfatul de sodiu. Se prepară o soluție de 25g tiosulfat de sodiu la 1 litru de apă distilată deionizată. Din această substanță se va adăuga în apă 2 picături de substanță la 10 litri apă din iaz. Ex: la 1 m3 de apă se adaugă 200 stropi picături de soluție, ce corespunde cu 10ml de substanță la fiecare m3 de apă.
Cloramina poate fi legată utilizând substanțe speciale de tratare a apei, ce se poate găsi în comerț.
În utilizarea apei de la rețea, se impune o perioadă de așteptare de câteva zile, înainte de popularea cu peștii. În orice caz, după cum am mai discutat anterior, popularea cu pești al unui iaz, se recomandă a fi făcută doar după stabilizarea echilibrului biologic al apei, care durează cel puțin 2 săptămâni.
Întrucât clorul și cloramina este toxică, adăugarea apei din robinet trebuie să se facă cu precauție. O schimbare de 10% din apă cu apă proaspătă din robin robinet nu ar trebui sa aibă consecințe dramatice.
4.1.14. Metale
4.1.14 . [NUME_REDACTAT] numele de metale grele sunt înglobate, în general, mai multe familii de substanțe. Toate au origini diverse. Ele pot fi răspândite în sol și în hidrosisteme. Petrolul și derivatele petroliere constituie o categorie de substanțe foarte greu biodegradabile, din aceasta cauză efectul lor poluant fiind foarte acut.
Azotații și fosfații au devenit factori de poluare odată cu folosirea lor intensivă și pe scară largă în agricultură ca îngrășăminte. Efectul lor poluant rezultă din conținutul a numeroase impurități toxice și mai ales datorită cantităților mari, administrate abuziv și fără discernământ de foarte multe ori, dar și din necesitatea de a obține producții agricole din ce în ce mai mari.
Creșterea concentrației de nitrați în cursurile de apă și în pânza freatică este dăunătoare sănătății omului, deoarece acestea reprezintă sursele de apă potabilă.
4.1.15. Clorofila
4.1.15 . [NUME_REDACTAT] ( cloros însemnând verde) este un pigment de culoare verde, esențial în procesul de fotosinteză, prin intermediul acesteia având loc transformarea energiei luminoase în energie. În frunze clorofila se găsește legată de o proteină, plastina cu care formează o cromoproteidă, denumită cloropastină, cu o mare stabilitate comparativ cu clorofila pură. Clorofila se află în membrana tilacoidelor din cloroplaste unde se pare că formează fotosisteme (denumite fotosistemul I și II, respectiv P680 și P700 după lungimea de undă absorbită) împreună cu pigmenții. În cadrul acestor fotosisteme clorofila se pare că îndeplinește 2 funcții:
Absorbția luminii
Transferul energiei către cuplul clorofilei din centrul reactiv al fotosistemului. Lumina absorbită de către clorofilă determină eliminarea unui electron cu un potențial energetic foarte mare, electron care în final va reveni la clorofilă dar cu un potențial energetic mult mai mic. În cadrul acestei reacții clorofila joacă rol de catalizator, molecula de clorofilă oxidată, revenind din nou la forma inițială prin (re)captarea unui electron.
4.2. INDICATORI BIOLOGICI
4.2. BIOLOGICAL INDICATORS
Ca orice ecosistem, și râurile sunt dependente de sursa de energie solară, care asigură existența vieții acvatice, dar aceasta este influențată puternic și de resursele care ajung în apă din ecosistemele terestre învecinate sau chiar de procesele fizico-chimice și biologice care se desfășoară în interiorul apelor. Astfel, orice râu are capacitatea de autoepurare, fiind capabil să primească și să prelucreze substanța organică prin intermediul elementelor sale, mai ales vii, specializate.
Orice exces de substanță organică ce ajunge în apele râurilor, provenind din industrie, agricultură sau activitățile casnice, poate fi prelucrat, dar numai între anumite limite. În situația în care este depășită capacitatea apelor de a suporta presiunea exercitată prin încărcarea organică excesivă, are loc un fenomen de degradare severă, care poate ajunge chiar până la moartea biologică a acestora. ( GAȘTESCU, P., 1990 )
Una dintre metodele de studiu privind calitatea apelor de suprafață este determinarea diverșilor indicatori biologici. Criteriul faunei piscicole poate fi relevant, dar trebuie ținut cont de viteza de curgere, baraje, braconaj și alte elemente ce pot influența ihtiofauna în afară de calitatea apei. Ouăle de helminți și chistele de giardia sunt indicator de poluare, deoarece provin din fecale. Chiar dacă numărul lor este în limite admise, existența lor indică posibilitatea prezenței unor germeni patogeni.
Pentru o evaluare globală se pot obține rezultate bune prin analiza cantitativă și calitativ-relativă a comunităților acvatice, folosind sistemul saprobic. (www.rowater.ro)
La ora actuală în România se utilizează de rutină metoda [NUME_REDACTAT], care determină "indicele de curățenie" și clasifică apele în 7 categorii de saprobitate. Metoda este aplicabilă practic dar exactitatea este criticată de unii cercetători. O metodă mai recentă – Zelinka și Marvan – mai precisă dar laborioasă, greu de aplicat de rutină – distinge următoarele categorii de ape:
– xenosaprobe (x): ape foarte curate, nepoluate. Grad oligotrofic.
– oligosaprobe (o): ape curate, fără aport străin semnificativ de substanțe organice sau ușor poluate, fără efecte negative decelabile. Substanțele organice străine sunt în totalitate incluse în ciclurile metabolice autohtone, integral descompuse și mineralizate. Autosaprobitate pură. Echilibru între producători, consumatori și descompunători. Biomasa și bioactivitatea este scăzută. Comunități de organisme în general sărace în indivizi și număr moderat de specii. Grad oligotrof / slab eutrof.
– b -mezosaprobe (b ): Ape moderat poluate, semi-sănătoase, nivel recuperabil de saprobitate, autopurificabil. Aport alohton de substanță organică, parțial inclusă în ciclurile metabolice și parțial descompusă și mineralizată, restul depunându-se sub formă de detritus organic. Autosaprobitatea întrece alosaprobitatea. Cresc numeric descompunătorii și consumatorii acestora. Biomasă și bioactivitate foarte ridicată. Comunități de organisme bogate în indivizi și specii. Condiții aerobe. Grad eutrof.
– a -mezosaprobe (a ): Ape poluate. Aport alohton de substanță organică din care doar o mică parte este inclusă în ciclurile metabolice și parțial descompusă și mineralizată. Se depun cantități ridicate de detritus organic, formând mâl cu condiții anaerobe. Alosaprobitatea egalează sau întrece autosaprobitatea. Producătorii sunt în declin și printre ei predomină formele mixotrofe și amfitrofe. Biomasa și bioactivitatea sunt extrem de ridicate. Comunități de organisme bogate în indivizi dar sărace în specii. Macroorganismele sunt slab reprezentate, în schimb se dezvoltă în masă ciliatele și bacteriile. Grad eutrof.
– polisaprobe (p): Ape puternic poluate. Grad final de încărcare organică a apei. Condițiile anaerobe din sedimente trec și în masa apei. Comunități extrem de bogate în indivizi, număr redus de specii. Dezvoltare în masă a bacteriilor, numeroase flagelate și ciliate. În b -polisaprobitate: Producătorii sunt drastic reduși. Macrofauna foarte redusă. În a -polisaprobitate: Apă total anaerobă. Producători absenți. Biomasă compusă exclusiv din bacterii anaerobe și fungi. Nu mai există procese autotrofe. Grad politrofic.
Se pot face corelări între saprobitate și datele microbiologice. Astfel, numărul de microorganisme pe cm3 de apă este de ordinul 103 în apele oligosaprobe, 104 în b -mezosaprobe, 105 în a -mezosaprobe și 105 în polisaprobe. ( IONESCU AL., L.ȘT. PETERFI (red.) 1981 )
Indicatorii biologici pot da informații și despre poluarea în trecut și evoluția acesteia, prin analiza organismelor moarte, conservate în bentos. Analiza celor fosile din bazin permite chiar studii pe perioade foarte îndelungate.
Temperatura apei influențează caracteristicile biologice și microbiologice, precum și sedimentarea și oxigenul dizolvat, atât pe cale directă (difuzie) cât și indirectă (producție / consum). Contează și variația sezonieră a temperaturii, durata și profunzimea înghețului respectivului curs de apă, nu doar starea la momentul recoltării.
Viteza de curgere influențează biologia și bacteriologia apei, la peste 1 m/s apreciindu-se că planctonul, dar și formele superioare de viață, sunt antrenate de curent, speciile vegetale și animale prezente fiind special adaptate unui asemenea regim de curgere. În aceste condiții analiza planctonică nu are relevanță, iar influențele din aval nu se resimt în amonte nici în ceea ce privește biologia apei. (www.rowater.ro)
Morfologia albiei are și ea influență. Cascadele împiedică migrarea unor specii, contribuind însă la oxigenare. Un caz particular este cel legat de prezența lacurilor, în special a lanțurilor de acumulări, care face ca, la analiza apelor curgătoare respective, acestea să poată fi asimilate celor stătătoare, care au alte caracteristici. În plus, lacurile de acumulare au câteva caracteristici: Stabilizarea regimului biologic se face în 3-4 ani. Dacă lacul are volum mare, regimul e puțin influențat de cursurile de apă ce îl alimentează. Acumulările au efecte benefice asupra calității apei: duc la scăderea turbidității, a numărului de bacterii, a CBO5, a variației substanțelor dizolvate etc., dar au și efecte nefavorabile, prin scăderea O2 dizolvat, creșterea concentrației de Fe și Mn și apariția gustului și mirosului neplăcut prin înmulțirea unor organisme cum sunt diatomeele Asterionella fosmosa și Fragilaria crotonensis (conferă apei gust și miros de pește) sau dinoflagelatul Dinobryon serrtullaria, ce colorează apa în brun-gălbui și îi conferă gust și miros neplăcut. Există mari diferențe între suprafață și profunzime, între mijlocul lacului și coadă / maluri. ( BUTA I, 1967 )
Regularizarea cursului râurilor și alte lucrări se reflectă indirect în calitatea apei, iar ignorarea apariției respectivelor lucrări poate altera interpretările. Astfel, îndiguirile, betonarea albiilor influențează suprafața râului (și deci oxigenarea prin difuzie, insolarea …), viteza de curgere și turbulența ei, posibilitățile de trai ale plantelor acvatice și ihtiofaunei etc. Aducțiunile artificiale din alte bazine atrag modificarea debitului, dar și a chimismului și biologiei respectivului curs. În plus, lungile trasee subterane modifică și ele biocenozele. ( LĂZĂRESCU, D. 1972 )
4.2.1. Fitoplanctonul
4.2.1. [NUME_REDACTAT] este planctonul format din plante acvatice inferioare. Numele de fitoplancton vine din greacă de la cuvântul phyton care înseamnă "plantă" și de la cuvântul planktos care înseamnă "hoinar". De cele mai multe ori, fitoplanctonul este prea mic pentru a putea fi văzut cu ochiul liber, însă, atunci cand se adună un număr suficient de mare de fitoplancton, acesta poate fi văzut în apă ca o suprafață de culoare verde datorită clorofilei din celulele sale.
Fitoplanctonul obține energie prin procesul de fotosinteză, drept urmare trebuie să trăiască în stratul bine luminat al oceanului, mării sau lacului. Datorită fotosintezei, fitoplanctonul este responsabil pentru 90% din oxigenul atmosferei terestre. Dealtfel, fitoplanctonul este dependent de nutrimenți pentru a crește.
În general se hrăneste cu macronutrimenți cum sunt nitrații și fosfatul. În timp ce majoritatea speciilor de fitoplancton sunt fotoautotrofe, există și specii mixotrofe și heterotrofe.
Heterotrofele formează defapt zooplanctonul, sunt nepigmentate și obțin carbonul organic mâncând alte animale sau materiale organice.
Termenul de fitoplancton cuprinde toate microorganismele fotoautotrofe acvatice. Sunt aproximativ 5000 de specii marine de fitoplancton. Cele mai importante grupuri sunt diatomeele, dinoflagelatele și algele (în special verzi și albastre). ( NAGY-TOTH F., ADRIANA B. 1998 )
Fig.4.1 – Specii de fitoplancton intalnite in apele de suprafata ale bazinului [NUME_REDACTAT]
Fig.4.1 – Phytoplankton species encountered in surface waters in the basin [NUME_REDACTAT]
4.2.2. Fitobentosul
4.2.2. [NUME_REDACTAT] dintre elementele biologice monitorizate în cadrul laboratoarelor “[NUME_REDACTAT]” este fitobentosul (unii autori consideră că termenii perifiton, aufwuchs sau alge bentonice sunt sinonime; STEVENSON, 1996).
Deși perifitonul include prin definiție bacterii, fungi, grupuri de alge unicelulare, colonii sau filamente (și chiar celule algale moarte, fecale ale erbivorilor și alte particule), în realitate dominante sunt, de cele mai multe ori, diatomeele. Analiza probelor de diatomee, însă, presupune parcurgerea unei serii de pași care includ corecta prelevare și conservare a probelor, tratarea corespunzătoare a materialului biologic pentru eliberarea tecilor silicioase de conținutul celular (pas important în vederea determinării corecte la microscopul optic), curățarea ulterioară a probei, realizarea preparatelor permanente (fixate), analize microscopice. Compoziția și structura comunităților de alge bentonice oferă informații prețioase despre calitatea apei și starea ecologică ce caracterizează cursul respectiv de apă.
4.2.3. Macrozoobentosul
4.2.3. [NUME_REDACTAT] structurii biotopului bental, a cărui arie include zona litorală, sublitorală și profundală, oferă condițiile formării, dezvoltării unui număr mare de populații de animale nevertebrate. Practic, zoobentosul lacurilor și râurilor cuprinde toate grupele mari de nevertebrate : protozoare, viermi, gasteropode, lamelibranchiate, crustacei, insecte.
Protozoarele sunt animale unicelulare, apropiate ca dimensiuni de bacterii, a căror corp îndeplinește toate funcțiile comune viețuitoarelor: nutriția, excitabilitatea, mișcarea și reproducerea.
Viermii reprezintă una din grupele importante ale faunei bentale. Oligochetele constituie clasa ai căror reprezentanți alcătuiesc populații deosebit de numeroase. Sunt forme mobile, de obicei sedentare, pătrunzând în sediment. Unele forme sunt carnivore, hrănindu-se cu viermi, mici crustacei și rotifere.
Gasteropodele ( melcii ) sunt, de asemenea, animale comune ecosistemelor acvatice continentale. Se împart în două grupe Prosobranchiate ( respirație branhială ) și Pulmonate ( respirație aeriană, prin plămâni ).
Lamellibranchiatele ( scoicile ) ca și melcii sunt animale comune pentru lacurile și bălțile eutrofe.
Crustaceii inferiori – grup cuprinzând un număr mare de ordine, genuri, specii populează atât planctonul cât și bentosul.
Ostracodele – microcrustacei bivalvi – trăiesc în sedimentele superficiale și sunt animale filtratoare, hrănindu-se cu alge, bacterii, detritus fin, protozoare.Acestea constituie hrana peștilor bentofagi.
Insectele sunt reprezentate de un număr mare de specii. Unele sunt în totalitate acvatice, iar altele doar în timpul anumitor stadii de viață. După modul de hrănire se
împart in 2 grupe : detritivore si carnivore. Larvele și nimfele tuturor insectelor constituie o importantă baza trofică pentru majoritatea speciilor de pești planctonici sau bentonici. ( CRISTEA I., 2006 )
Fig.4.2 – Specii de macrozoobentos intalnite in apele de suprafata ale bazinului [NUME_REDACTAT]
Fig.4.2. – Macrozoobenthos species encountered in surface waters in the basin [NUME_REDACTAT]
4.2.4. Pesti
4.2.4. [NUME_REDACTAT] țara noastră se apreciază că traiesc în jur de 90 – 95 de specii si subspecii ( P. Bănărescu, 1964 ), iar cei de importanță economică nu sunt mai mult de 20 de specii. Reproducerea si dezvoltarea embrionară si postembrionară reprezintă o etapă importantă pentru producția piscicolă si regenerarea naturală a ihtiofaunei. Acestea depind de o serie de factori de mediu ca și : temperatura apei, configurația macrofitelor acvatice, calitatea apei. Acești factori pot stimula sau dimpotrivă bloca procesul reproducerii si dezvoltării embrionare. (GH. BREZEANU, 2002)
Embriogeneza are loc în anumite limite optime de temperatură ale apei : la crap – 18/20 grC, salau – 10/15 grC, biban – 13/14 grC, etc. Perioada postembrionară, care începe odată cu eliberarea embrionului din invelișul icrei, reprezintă momentul în care alevinul intra în contact direct cu mediul inconjurător. ( CRISTEA I., 2006 )
În perioda dezvoltării postembrionare alevinii ( larvele ) sunt deosebit de sensibili, supraviețuirea fiind condiționată de o serie de factori, între care cel mai important este hrana adecvată.
4.2.5. Macrofite
4.2.5 . [NUME_REDACTAT] sunt alge pluricelulare, în general de dimensiuni vizibile cu ochiul liber, care trăiesc în mare realizând fotosinteza cu ajutorul pigmenților clorofilieni simpli sau în asociație cu alți pigmenți. Astfel, dupa culoarea pigmentului predominant se împart în: Chlorophyta (alge verzi), Rhodophyta (alge roșii), Phaeophyta (alge brune). Dezvoltarea macrofitelor este influențată de factorii climatici, de natura substratului, de salinitate, de gradientul de luminozitate și de chimismul apei, iar reducerea vegetației algale este pusă pe seama activitații omului. Urmare a activitaților antropice, ecosistemele din zonele marine litorale sunt intr-o continuă transformare.
Modificările de mediu produse ca urmare a schimbărilor parametrilor hidrochimici, a colmatării substratului dur, a creșterii cantităților de substanțe biogene, a diminuării accentuate a transparenței apei, a deversarilor de reziduuri petroliere au dus la selecționarea si dezvoltarea unor specii de macrofite tolerante, pentru care noile condiții de mediu sunt favorabile. În consecință, diversitatea specifică, alternantă sezonieră si abundentă vegetației marine au fost puternic afectate. ( DE REVIERS, BRUNO 2003 )
Rolul ecologic al macroflorei algale constă mai ales în oferirea unui substrat pentru dezvoltarea în masă a altor macrofite epifite, cât si a unui biotop favorabil pentru numeroase specii de nevertebrate si pești.
Fig.4.3 – Specii de macrofite intalnite in apele de suprafata ale bazinului [NUME_REDACTAT]
Fig.4.3–Macrophytes species encountered in surface waters in the basin [NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL V
OBIECTIVUL TEZEI
CHAPTER V
THE OBJECTIVE OF THESIS
Scopul principal al lucrării constă în identificarea și evaluarea prezenței substanțelor toxice în principalele cursuri de apă din bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT] concomitent cu analizarea temporară și spațială a impactului acestora asupra microfaunei.
OBIECTIVELE DE CERCETARE
RESEARCH OBJECTIVES
Evaluarea stării chimice a apelor de suprafață din arealul studiat prin compararea concentrațiilor medii anuale și multianuale în perioada 2004 – 2014, cu valorile maxim admise din Ordinul 106/2006;
5.1.1.Chemical condition assesment of surface water from the coupage comes studied by comparing annual average concentrations and multi – annual during the period from 2004 – 2014, the maximum permissible values of the Order 106/2006;
Pentru evaluarea stării calitative (chimice), am urmărit să surprind aspecte ale poluării naturale, dar mai ales antropice, atât cele actuale dar și din surse istorice. Aceasta a fost posibilă utilizând datele de monitorizare obținute din fiecare secțiune de monitorizare.
5.1.2. Estimarea impactului antropic, în spațiu și timp, asupra apelor de suprafață, pornind de la depașirile concentrațiilor de substanțe toxice identificate în secțiunile monitorizate din perioada 2004-2014;
5.1.2. Assessing the impact of anthropic, in space and time, on surface waters, on the basis of exceedances of the concentrations of toxic substances identified in sections monitored in the period 2004-2014;
Lucrarea de față își propune să prezinte principalele probleme ale apelor de suprafață, din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT], mod de existență, cunoaștere, exploatarea principalelor acvifere, cauzele poluării cât și efectele dăunătoare ale acesteia.
CAPITOLUL VI
MATERIALE SI METODE UTILIZATE IN ANALIZELE DE LABORATOR EFECTUATE LA PROBELE DE APA IN VEDEREA DETERMINARII INCARCARII ACESTEIA CU SUBSTANTE TOXICE
CHAPTER VI
MATERIALS AND METHODS USED IN LABORATORY ANALYZES CARRIED OUT AT WATER SAMPLES IN ORDER TO DETERMINE ITS LOAD WITH TOXIC SUBSTANCES
6.1. MATERIALE
6.1. MATERIALS
6.1.1. Materiale curente de laborator
6.1.1. The current laboratory materials
Membrane filtrante
Se utilizează membrană filtrantă cu diametrul nominal al porilor de 0,45 μm. Filtrul nu trebuie să elibereze sau să absoarbă analit. Filtrele se spală cu acid azotic 1 molar (7.1.4) și se clătesc de 2-3 ori cu apă distilată .Utilizarea membranei de acetat de celuloză elimină necesitatea spălării materialului filtrant. Totuși acest lucru trebuie verificat.
Materiale utilizate pentru efectuarea probelor fizico – chimice
Pipetele și baloanele cotate utilizate pentru prepararea soluțiilor de etaloane, sunt de clasa A, cu toleranța specificată și cu certificate de calibrare eliberate de producător.
Pipetele și baloanele cotate utilizate pentru prepararea soluțiilor cu concentrații mai mici de 1 mg/l sunt marcate cu bandă albastră, iar cele utilizate pentru prepararea soluțiilor cu concentrații mai mari de 1 mg/l sunt marcate cu bandă roșie.
Această diferențiere elimină necesitatea aplicării procedurii de spălare complete, după fiecare utilizare. Respectând destinația fiecărei grupe de sticlărie, este suficient ca după fiecare utilizare, să se spele această sticlărie, din abundență, cu apă .
Procedura de spălare pentru pipetele și baloanele cotate utilizate la prepararea etaloanelor constă în:
Spălare cu acetonă sau / și soluție alcalină de spălare (7.1.17)
Clătire cu apă (7.1.1)
Imersie în acid azotic, c ≈ 1 mol/l (7.1.4), timp de 24 h
Clatire de cel puțin trei ori cu apă (7.1.1)
Această operație se execută trimestrial.
Procedura de spălare pentru pipetele și baloanele cotate utilizate la diluția probelor de apă, precum și pentru flacoanele de recoltare a probelor de apă, este următoarea:
Spălare cu apă de robinet
Spălare cu acid azotic, c ≈ 7 mol/l
Clătire de cel puțin trei ori cu apă
Această operație se execută după fiecare operație în care s-a utilizat unul din aceste materiale de laborator.
Materiale utilizate pentru efectuarea probelor biologice
Utilizarea pipetelor automate, cu vârfuri de unică folosință, înlătură riscul de contaminare. Pipetele vor fi verificate anual pentru menținerea calibrării. Modul de utilizare este descris, în funcție de tipul pipetei în instrucțiunile de utilizare.
Conuri de sedimentare [NUME_REDACTAT] vase conice din sticlă sau plastic rezistent utilizate pentru sedimentare. Au o capacitate de 1000 ml și sunt gradate pe exterior diferențiat pe domenii. [NUME_REDACTAT] de plastic se închid la partea inferioară cu dop filetat, pentru îndepărtarea sedimentului. Se folosesc împreună cu suporturile specifice.
Cameră de numărare Bűrker-Tűrk
Această cameră de numărare prezintă 2 cîmpuri de numărare cu dimensiunile: suprafața de 9mm2 ; înălțimea de 0,1 mm. Volumul camerei se aproximează la 0,001 ml. Este specifică numărării globulelor de sânge.
Sticlăria obișnuită de laborator (pipete, cilindre, baloane cotate) este de tip A cu incertitudinea cunoscută. Sticăria se întreține conform IL – LAOR – 56.
Pentru sifonare se utilizează un furtun de cauciuc prevăzut la capăt cu fileu planctonic (Φ = 0,1 microni).
6.1.2. Aparate și echipamente
6.1.2. Appliances and equipment
Aparate si echipamente utilizate in efectuarea analizelor probelor fizico – chimice
Toate aparatele și echipamentele utilizate pentru determinarea metalelor prin această procedură, de plastic sau sticlă, vor fi spălate și menținute curate cu mare atenție.
Spectrometru de absorbție atomică EM 16.0 Nr. Serie 503089 și EM 17.0 Nr. Serie 650326
Spectrometru de absorbție atomică echipat cu lămpi cu catod cavitar corespunzătoare metalelor de analizat, cu sistem de corecție de fond (lampă de deuteriu) și ansamblu cameră de pulverizare – arzător.
Spectrometrul SOLAAR 969 este echipat cu arzător universal, de 50 mm, folosit pentru flacăra aer – acetilenă. Spectrometrul SOLAAR 969 are în dotare capcana de atomi, STAT, constând într-un tub de cuarț cu două fante, cea mare pentru intrarea flăcării, iar cea mică pentru ieșire. Datorită acestei construcții, se mărește timpul de staționare în flacără a atomilor formați.
[NUME_REDACTAT] M Dual, este echipat cu arzător universal, de 50 mm, și un arzător de 100 mm utilizat exclusiv cu flacăra aer – acetilenă. Are în dotare capcana de atomi, STAT, pentru lucrul cu arzătorul de 50 mm.
Modul lor de operare este descris în instrucțiunile de lucru, IL – LAOR –16.
Etalonarea spectrometrelor în laborator, se face la începutul fiecărei analize.
Balanța tehnică Mettler- Toledo, EM 03.0 Nr. serie 1122510047
Balanța tehnică este de fabricație Mettler-Toledo, PB model 1501 S, clasa de exactitate II și are domeniul de cântărire 0,1 – 1510 g, IL – LAOR – 03.
Echipamentul de filtrare
Filtrarea probelor se face cu un dispozitiv de filtrare, la care este atașată o pompă manuală de vid, din plastic, fără nici un component din metal. În laborator, pompa manuală se poate înlocui cu orice dispozitiv care creează vid. Instructiunile de lucru sunt cuprinse in IL – LAOR – 21.
Aparate de distilat apa
Se utilizează aparate din sticlă care au ca rezultat apă de calitatea corespunzătoare pentru determinarea metalelor.
Sisteme de ventilație, exhaustare, climă
Deasupra compartimentelor de flacără a spectrometrelor sunt montate gurile de aspirație a sistemului de exhaustare, pentru îndepărtarea fumului și vaporilor care se degajă în timpul lucrului.
Pentru lucrul cu acizii concentrați, diluții, spălări, neutralizări, încăperea de pregătire probe pentru determinarea metalelor, este prevăzută cu o nișă chimică cu instrucțiunile de lucru, IL – LAOR –39.
Pentru menținerea temperaturii optime de lucru, încăperea spectrometrelor este prevăzută cu instalație de climă.
Aparate pentu determinarea nitritilor din apa:
Spectrometru de absorbție moleculară UV-VIS ATI Unicam EM 12.0 model 9423 UV 2300E
Spectrometru de absorbție moleculară
Hach DR 2000
Balanță analitică
Balanță tehnică
[NUME_REDACTAT] MIR 253, EM 24.0, pentru menținerea probelor la 20 C
Nișa chimică antiacidă
Distilorul de apă
Aparate si echipamente utilizate in efectuarea analizelor probelor biologice
[NUME_REDACTAT]
Microscop cu inversie Olympus
Balanță tehnică Mettler – Toledo
6.1.3. Materiale utilizate pe teren
6.1.3. Materials used in the field
Materiale necesare epentru prelevarea fitoplanctonului
găleată emailată de 10 l;
prelevator orizontal pentru ape de supafață;
prelevator vertical pentru probele integrate pentru lacuri;
disc Secchi;
termometru (0,5-40oC);
flacoane din material plastic cu volumul de 1 l pentru prelevarea, păstrarea și transportul probelor de apă;
lăzi din material plastic pentru transportul probelor de apă;
barcă;
vestă de salvare;
echipament de protecție: cizme de cauciuc, pelerină de ploaie, veste de salvare; mănuși de cauciuc.
Materiale necesare epentru prelevarea macrozoobentosului
Echipamentul de recoltare este diferit în funcție de: scopul urmărit, tipul de râu, corpul de apă, tipul substratului, adâncimea apei, viteza curentului.
Echipamentele de prelevare pentru diferitele tipuri de râuri și substraturi sunt următoarele:
ciorpac pentru cursuri de ape puțin adânci, max.1.5m
dragă apucătoare tip Ponar pentru cursuri de apă cu adâncimi mai mari de 1m și locuri unde substratul permite
Alte echipamente necesare :
termometru (0,5-40oC);
lupă de mână;
tavă;
găleată;
pense;
recipiente (borcane din material plastic sau sticlă cu volumul de 1000 ml, cu gât larg) pentru păstrat și transport probele de bentos;
barcă;
lădițe din lemn sau coșuri din material plastic pentru transportul probelor de bentos
echipament de protecție: cizme de cauciuc, pelerină de ploaie, veste de salvare
lăzi frigorifice
GPS
Sticlăria obișnuită de laborator (pipete, cilindre, baloane cotate) este de tip A cu incertitudinea cunoscută.
Alte materiale specifice activității de biologie:
sticle de ceas,
foarfecă,
bisturiu și pensă,
spatulă,
recipiente pentru stocarea organismelor triate
recipiente (cutii Petri mono și multi compartimentate)
6.2. METODE
6.2. METHODS
6.2.1. Metoda de determinare a metalelor din apă
6.2.1. Method for the determination of metals in the water
Pentru determinarea continutului de Cu, Pb, Ni, Cd si Cr ( in forma lor dizolvata ) din probele de apa am folosit metoda de spectrometrie de absorbtie atomica cu atomizare electrotermica.
Limitele de detectie si de cuantificare ale metodei pentru fiecare element, depind de caracteristicile de performanta ale aparatului la un moment dat, de matricea probei si de utilizarea modificarilor de matrice. Acestea se verifica periodic, dar nu mai rar de o data pe an, conform procedurilor de evaluare a Limitelor de detectie si cuantificare.
Metoda se bazează pe măsurarea spectrometrică a absorbției atomice în cuptor de grafit, a probei de analizat filtrată și acidulată (sau o diluție din aceasta) și determinarea directă a concentrației elementului care ne interesează, prin citirea absorbanței probei respective, comparativ, pe o curbă de etalonare. Măsurarea se efectuează la lungimea de undă specifică elementului de analizat (analitului).
Probele de apă sunt conservate prin acidulare sau se procedează la filtrare și conservare prin acidulare, în funcție de starea metalului pe care dorim să îl determinăm.
O cantitate mică, de ordinul microlitrilor, din probă este injectată într-un tub de grafit, (numit și cuvetă) al spectrometrului de absorbție atomică. Tubul este încălzit electric. Prin creșterea temperaturii pe baza unui program, proba este uscată, pirolizată (cenușată) și atomizată. Norul de atomi formați, absorb energia luminoasă dată de lampa cu catod cavitar, specifică fiecărui element de analizat.
Descreșterea intensității fluxului luminos este măsurată de un detector la lungimea de undă specifică analitului. Concentrația probei în metalul respectiv este determinată prin compararea absorbanței probei cu absorbanțele soluțiilor de etalonare.
Eliminarea interferențelor se realizează prin programul de temperatură, utilizarea tuburilor de grafit pirolitic, cu ajutorul modificatorului de matrice, prin utilizarea metodei adaosurilor standard și utilizarea corecției de fond
Procedura se aplică pe domeniul concentrațiilor mici a următoarelor elemente: cupru, plumb, nichel, cadmiu și crom aflate sub formă dizolvată sau în suspensie în apele de suprafață, subterană și uzată.
Limitele de detecție și de cuantificare ale metodei pentru fiecare element, depind de caracteristicile de performanță ale aparatului la un moment dat, de matricea probei și de utilizarea modificatorilor de matrice. Acestea se verifică periodic, dar nu mai rar de o dată pe an, conform procedurilor de evaluare a Limitelor de detecție și cuantificare.
6.2.1.1. Acțiuni premergătoare
6.2.1.1. Pre-actions
Înaintea începerii activității vor fi luate măsurile generale de protecția muncii pentru lucrul în laborator: verificarea echipamentului de lucru (halatului), a atmosferei în încăperea unde se va desfășura activitatea (scăpări de gaze, vapori etc.).
Valorile concentrațiilor metalelor ce urmează a fi determinate sunt de ordinul μg/l, prin urmare se va acorda o deosebită grijă protecției împotriva contaminării. Nu se vor preleva probe de apă pentru această determinare decât în flacoanele special destinate acestui indicator de calitate al apei. Amănunte sunt date în PG – LAOR – 14 Prelevarea probelor.
Probele sunt acidulate pentru conservarea metalelor pâna la pH 1 – 2. Se vor respecta regulile de la lucrul cu acizi. Același lucru este valabil și pentru manipularea și prepararea reactivilor și etaloanelor.
Deoarece prezenta metodă folosește echipamente și aparate electrice, se va verifica integritatea părții electrice: prize, comutatoare, întrerupătoare, etc. și se va solicita remedierea acestora în cazul depistării vreunei defecțiuni.
Deoarece probele sunt acidulate (se formează o atmosferă de vapori de acid) se recomandă utilizarea unei ventilații corespunzătoare.
În cazul unei incertitudini cu privire la măsurile specifice de protecția muncii pentru aparatele ce se utilizează la această determinare, se vor consulta Instrucțiunile de [NUME_REDACTAT] corespunzătoare. Se va avea în vedere cunoașterea modului de exploatare a nișei.
6.2.1.2. Reactivi si material
6.2.1.2 . Reagents and equipment
Reactivii vor fi de puritate cunoscută, astfel încât folosirea lor pe parcursul analizei să nu influențeze exactitatea determinării.
Toți reactivii preparați în laborator, vor fi stocați în butelii de sticlă de volum mare (pentru acizi) și în flacoane de polietilenă de 100-150 ml, destinate exclusiv analizei de metale, pentru soluții de etaloane și probele de analizat.
Flacoanele utilizate la stocarea reactivilor se etichetează, păstrându-se destinația inițială a fiecăruia. Etichetele identifică unic conținutul, conțin indicații despre standardul de metodă utilizat la descrierea procedurii de preparare, specifică concentrația analitului și data expirării soluției.
[NUME_REDACTAT] tuturor soluțiilor se va face utilizând apa de calitatea 1 conform SR ISO 3696 :1995, a cărui conținut în metalele ce urmează a fi determinate nu influențează semnificativ analiza unei probe martor.
Acid azotic
Acidul azotic folosit nu va conține cantități semnificative din elementele analizate. Pentru scopul acestei metode se poate utiliza atât acidul azotic de 65% cu d=1,40 kg/l sau de 69% cu d=1,42 kg/l care este disponibil în comerț, cu condiția să nu conțină metalele analizate în concentrații care sa influențeze proba martor. Se adaugă un volum de acid azotic (7.1.2), la un volum apă (6.1.1), sub agitare Se adaugă 70 ml acid azotic concentrat (7.1.2) la 500 ml apă (6.1.1), și se diluează la 1000 ml cu apă. Se adaugă 5 ml acid azotic concentrat (7.1.2) la 500 ml apă (7.1.1), și se diluează la 1000 ml cu apă.
STOC etalonare, STOC Control, Soluții cu conținut de metal de 1000 mg/l
Soluțiile standard vor fi de calitate certificată, se păstrează în flacoanele originale și cu eticheta originală. Fiecare 1 ml din aceste soluții conține 1 mg din metalul respectiv.
Acestea sunt soluții stoc, stabile conform certificatului producătorului, minim un an. Pe fiecare flacon se va trece data deschiderii ambalajului original. Dacă nu există altă sursă se vor utiliza două flacoane distincte pentru seria de etalonare și seria de control, pentru fiecare metal.
SER etalonare, cu conținut de Cu, Pb, și Ni de 20 mg/l
Într-un balon cotat de 100 ml, în care se găsesc ≈ 50 ml apă (7.1.1) se adaugă cu o pipetă, câte 2 ml din soluțiile stoc de 1000 mg/l (7.1.7). Se adaugă 0,5 ml acid azotic concentrat (7.1.2) și se aduce la semn cu apă (7.1.1).
SER etalonare, cu conținut de Cr și Cd de 10 mg/l
Într-un balon cotat de 100 ml, în care se găsesc ≈ 50 ml apă se adaugă cu o pipetă, câte 1 ml din soluțiile stoc de 1000 mg/l . Se adaugă 0,5 ml acid azotic concentrat și se aduce la semn cu apă .Se prepară două soluții SER monoelement pentru crom și pentru cadmiu.
SER etalonare cu conținut de Cr și Cd de 100 μg/l
Într-un balon cotat de 100 ml, se introduc ≈ 50 ml apă (7.1.1). Cu o pipetă se se introduc 1 ml soluția etalon de lucru SER de 10 mg/l (7.1.9). Se adaugă 0,5 ml acid azotic concentrat (7.1.2) și se aduce la semn cu apă (7.1.1). Operația se repetă pentru fiecare element. Vor rezulta două soluții SEL monoelement pentru crom și pentru cadmiu.
SER I etalonare, cu conținut de Cu, Pb, și Ni de 200 μg/l
Într-un balon cotat de 100 ml, se introduc ≈ 50 ml apă (7.1.1). Cu o pipetă se se introduc 1 ml soluția etalon de lucru SER de 20 mg/l (7.1.8). Se adaugă 0,5 ml acid azotic concentrat (7.1.2) și se aduce la semn cu apă (7.1.1). Rezultă o soluție multielement de Cu, Pb și Ni.
SER II etalonare, cu conținut de Cu, Pb, și Ni de 500 μg/l
Într-un balon cotat de 100 ml, se introduc ≈ 50 ml apă (7.1.1). Cu o pipetă se se introduc 2,5 ml soluția etalon de lucru SER de 20 mg/l (7.1.8). Se adaugă 0,5 ml acid azotic concentrat (7.1.2) și se aduce la semn cu apă (7.1.1). Rezultă o soluție multielement de Cu, Pb și Ni.
Modificator de matrice Mg(NO3)2
Se dizolvă 2,161 g de Mg(NO3)2 ∙ 6 H2O în 100 ml acid azotic 0,3% (6.1.5). 4 µl din această soluție are un conținut de 50 µg Mg(NO3)2
Modificator de matrice NH4NO3
Se dizolvă 1.25 g de NH4NO3 în 100 ml acid azotic 0,3% (6.1.5). 4 µl din această soluție are un conținut de 50 µg NH4NO3.
Proba martor pentru calibrare
În cazul în care se determină concentrația de metale dizolvate în apă, proba martor este acidul azotic de 0,3 % care s-a utilizat la aducerea la semn a soluțiilor etalon de calibrare. Acesta este soluția denumită în softul aparatului ca Blank și este utilizată la construirea curbei de calibrare. Concentrația în acid azotic a acestei probe martor este aceeași ca în probele de apă fixate pe teren. 100-150 ml de proba martor, se păstrează identic ca și soluțiile de etaloane și probele de apă, în flacoane de polietilenă.
Valoarea absorbanței acestei probe martor, față de aer, nu trebuie să depășească 0,025 unități de absorbanță. În caz contrar trebuie căutată sursa de contaminare
Proba martor pentru mineralizare
În cazul când probele de apă se tratează prin mineralizare, proba martor se execută identic cu probele de apă, cu diferența că în locul probelor se va utiliza apă distilată (7.1.1). Această proba martor dă informații despre procesul de mineralizare. Dacă se utilizează ca Sample blank, softul aparatului va scădea valoarea acestei probe din valoarea obținută pentru probele mineralizate. Dacă se utilizează ca o probă oarecare, concentrația probelor, corectată cu influența mineralizării se va face manual.
Toți reactivii utilizati la această determinare au un pH acid. Îndepărtarea lor se va face numai după o prealabilă neutralizare prin diluție sau cu soluții alcaline.
Soluție alcalină de spălare
Se dizolvă 100 g ± 2 g KOH în 100 ml ± 2 ml H2O. se răcește soluția și se adaugă 900 ml ± 5 ml etanol 95% (V/V). Se păstrează într-un flacon de polietilenă.
Stabilitatea în timp a tuturor soluțiilor menționate la acest capitol a fost preluată din standardele de metodă și/sau stabilită în practica de lucru.
6.3. METODA DE DETERMINARE A NITRIȚILOR DIN APĂ
6.3. METHOD FOR THE DETERMINATION OF NITRITES IN WATER
Măsurarea spectrometrică a absorbanței compusului galben format prin reacția acidului sulfosalicilic (format prin adiția la probă a salicilatului de sodium și a acidului sulfuric) cu azotatul, urmată de tratarea cu soluție alcalină. Sarea disodică a acidului etilendiaminotetraacetic (EDTANa2) este adăugată la soluția alcalină pentru a preveni precipitarea sărurilor de calciu și magneziu. Azida de sodium este adăugată pentru a înlătura interferența cu azotiții.
6.3.1. Acțiuni premergătoare
6.3.1. [NUME_REDACTAT]
Înaintea începerii activității vor fi luate măsurile generale de protecția muncii pentru lucrul în laborator: verificarea echipamentului de lucru (halatului), a atmosferei în încăperea unde se va desfășura activitatea (scăpări de gaze, vapori etc.).
Deoarece prezenta metodă folosește echipamente și apărate electrice, se va verifica integritatea părții electrice: prize, comutatoare, întrerupătoare, etc. și se va solicita remedierea acestora în cazul depistării vreunei defecțiuni.
În cazul unei incertitudini cu privire la măsurile specifice de protecția muncii pentru apăratele ce se utilizează la această determinare, se va consulta Instrucțiunile de [NUME_REDACTAT] corespunzătoare (IPM-LAOR-01, 02 și 03).
Metoda implică utilizarea acidului sulfuric concentrate, a acidului acetic, a hidroxidului de sodium și a soluției de azidă de sodium, de aceea este necesară o ventilație cât mai bună în timpul evaporării probelor. Paharele cu probe puse la evaporate se vor manipula cu degetare din cauciuc sau material.
In urma efectuarii analizelor, deversarea probelor de apă se realizeaza cu respectarea normelor de protecția a muncii si PSI, dar si a concentratiilor maxime admise. Apele reziduale alcaline rezultate la determinarea azotaților se vor deversa la canalizare dupa o prealabila neutralizare cu ape acide.
6.3.2. Reactivi și materiale
6.3.2. Reagents and materials
Apă bidistilată
Apă de înaltă puritate se poate obține prin distilare dublă (apă bidistilată).
Acid sulfuric
Acidul sulfuric este unul dintre cele mai importante substanțe chimice din punct de vedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați precursori chimici.
Acid acetic glacial
Acidul acetic pur (anhidru) se numește acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții diluate (3% – 6%) se numește oțet și se folosește în alimentație.
Soluție alcalină
Se dizolvă cu atenție 200g±2g NaOH în aproximativ 800ml apă. Se adaugă 50g±0,5g sare disodică a acidului etilendiaminotetraacetic dihidrat (EDTANa2) {[CH2-N(CH2COOH)CH2-COONa],2H2O} și se dizolvă. Se răcește la temperatura ambiantă și, într-un cilindru gradat se adduce până la 1 litru cu apă. Soluția se păstrează într-un flacon de polietilenă. Acest reactiv este stabil în timp.
Azidă de sodium
Într-un cilindru gradat se dizolvă cu atenție 0,05g±0,005 g azidă de sodium în aproximativ 90 ml apă și se adduce la 100 ml cu apă distilată.
Soluția se păstrează într-un flacon de sticlă. Acest reactiv este stabil în timp.
Atenție: Acest reactive este foarte toxic prin ingerare. Reacția dintre reactivul ca atare și acizi eliberează gaze extrem de toxice.
Salicilat de sodium
Se dizolvă 0,25 g±0,025g salicilat de sodium (HO-C6H4-COONa) la balon cotat 25 ml cu apă. Soluția se păstrează în balonul cotat de 25 ml.
Soluția se prepară zilnic, înainte de utilizare.
Soluție etalon de rezervă
Soluția etalon de rezerva de azotiti, cNO3=1000mg/l, Merck- materiale de referință certificate. Aceasta este soluție stoc, stabilă conform certificatului producătorului, minim un an.
Soluția etalon de lucru ,SEL I, de 440mg/lNO3- =100 mg/lN
Se măsoară 11 ml SER (7.1.7) și se diluează la balon cotat de 25 ml cu apă bidistialtă. Soluția se păstrează la temperatura camerei fiind valabil timp de 6 luni.
Soluția etalon de lucru ,SELII, de 4,4 mg/lNO3=0,99355 mg/lN
Se diluează 1ml SELI l (7.1.8) la balon cotat de 100 ml cu apă bidistilată. Soluția se prepară înainte de utilizare.
6.4. METODA DE DETERMINARE A FITOPLANCTONULUI
6.4. METHOD FOR THE DETERMINATION OF FITOPLANCTONULUI
Structura camerei de citire Bürker-Türk ne permite să analizăm în paralel aceeași probă și anume:
Se omogenizează proba concentrată (sedimentată) din flaconul de plastic prin agitare;
Cu o pipetă de 1 ml de tip A se pune o picătură de probă pe una dintre rețelele camerei de citire;
Se spală pipeta cu apă bidistilată;
Proba se omogenizează din nou și se pune o altă picătură din aceeași probă în al doilea câmp de numărare.
Astfel am pregătit o cameră de numărare cu aceeași probă, folosind această tehnică, obținând două subprobe.
Peste camera de citire se pune o lamelă. Excesul de lichid care acoperă rețelele se colectează în șanțurile laterale practicate în grosimea lamei. Culisând lama în câmpul microscopic de la stânga la dreapta și de sus în jos, se identifică și se numără organismele observate. Determinarea se efectuează prin repetarea citirii de 4 ori.
La numărarea organismelor din fiecare rețea se va ține seama de toate organismele din interiorul ei și de cele care vin în contact cu 2 linii (în cazul lamei Bűrker-Tűrk). Probele sunt citite la microscop cu obiectiv de 40 X și oculare de 10 X.
În timpul determinării probelor de fitoplancton, responsabilul de încercări completează Caietul de lucru (VII-01) cu specia determinată. La fiecare apariție a unui individ aparținând unei specii, se trasează o linie în coloanele 1,2,3,4, corespunzătoare celor 4 citiri repetate. La final se calculează numărul total de indivizi din fiecare specie.
Calculatorul determină automat pe baza datelor introduse, o serie de indici predefiniți prin program: densitate, bioindicatorii de la oligosaprobi la polisaprobi, gradul de curățenie, zona saprobă, indicele Simpson și clasa de calitate. Cei mai importanți dintre aceștia sunt descriși mai jos.
Utilizarea programului se face în 2 etape. Fiecare citire din cele 4 citiri paralele, se consideră ca o probă individuală pentru care programul calculează Indicele saprob. Aceste valori se notează și se utilizează pentru construirea Diagramei de control a fidelității. Rezultatul final este medierea obținută din cele 4 citiri repetate, iar Indicele saprob pentru probă se calculează din media celor 4 citiri.
Fitoplanctonul este planctonul format din plante acvatice inferioare. Numele de fitoplancton vine din greacă de la cuvântul phyton care înseamnă "plantă" și de la cuvântul planktos care înseamnă "hoinar". De cele mai multe ori, fitoplanctonul este prea mic pentru a putea fi văzut cu ochiul liber, însă, atunci cand se adună un număr suficient de mare de fitoplancton, acesta poate fi văzut în apă ca o suprafață de culoare verde datorită clorofilei din celulele sale. In vederea analizei indicatorului biologic fitoplancton, am folosit urmatoarele materiale:recipiente de prelevare, camera de sedimentare, microscop cu inversie, conservanți ( lugol), lista de taxoni. In urma determinarii taxonilor observati si a numarului obiectelor algale pentru fiecare taxon,acestia s-au inregistrat intr-o suprafata cunoscuta a camerei de numarare, calculand concentratia fiecarui taxon individual. Metoda uzuala pentru analiza cantitativa a fitoplanctonului este este derivata din metoda Utermohl si implica utilizarea camerelor de sedimentare si un microscop cu inversie.
Domeniu de aplicare
Algele fitoplanctonice pot fi folosite pentru evaluarea starii ecologice a corpurilor de apa aflate pe cursurile de apa din zonele de campie sau din zonele unde curgerea apei este lentă, acolo unde pot fi de origine autohtonă. Pentru cursurile de apă din zona de deal și de munte nu se recomandă utilizarea fitoplanctonului pentru evaluarea stării ecologice, algele din această comunitate nefiind reprezentative cursurilor de apă având curgere rapidă. De asemenea, algele fitoplanctonice nu sunt reprezentative pentru cursurile de apă nepermanente. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring.
[NUME_REDACTAT] de evaluare pe baza comunităților de alge fitoplanctonice descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru cursurile naturale de apa si raspunde cerintelor [NUME_REDACTAT] a Apei. In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni la care raspund comunitatile de alge fitoplanctonice din cursurile de apa. Fitoplanctonul este sensibil la următoarele presiuni: aport de nutrienți, poluare organică, degradare generală. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de apă.
Descrierea metodei
Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din indicii propusi (indice saprob, indice clorofila, indice de diversitate Simpson, indice număr de taxoni, indice abundență diatomee – Bacillariophyceae) pentru evaluarea starii ecologice pe baza comunitatilor de alge fitoplanctonice. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare.
1. Indicele saprob
(s x h)
S =
h
s = valoarea taxonilor bioindicatori din tabelul 6
h = frecventa absoluta, respectiv numarul de indivizi apartinand fiecarui taxon din proba
2. Indicele de clorofila
Valorile determinate ale concentratiei de clorofila din proba/secțiune.
3. Indicele de diversitate Simpson
unde,
D = indice diversitate
pi = proportia speciei „i” in comunitate
s= nr. total de specii
4. Indice număr taxoni
Reprezintă taxonii (specifici și supraspecifici) identificați într-o probă.
5. Indice abundență numerică [NUME_REDACTAT] numărul de alge din grupului Bacillariophyceae raportat la numărul total de alge din probă, Se exprimă în procente.
Indicele saprob reflectă cel mai bine poluarea organică, iar ceilalți indici, împreună, reflectă mai bine degradarea generală și celelalte presiuni specifice. Este totuși foarte dificil să se precizeze acuratețea cu care fiecare din indicii menționați reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menționați.
Se prezintă în tabelele 1-5 valorile pentru fiecare dintre indicii propuși pentru evaluarea stării ecologice. Tabelele cuprind și valorile ghid pentru starea de referință.
Tabelul/Table 6.1
Valori propuse pentru indicele saprob
Suggested values for the saprob index
(sursa – ANAR)
Tabelul/Table 6.2
Valori propuse pentru indicele clorofilă
Recommended values for chlorophyll contents index
(sursa – ANAR)
Tabelul/Table 6.3
Valori propuse pentru indicele de diversitate [NUME_REDACTAT] values for Simpson's diversity index
(sursa – ANAR)
Tabelul/Table 6.4
Valori propuse pentru număr taxoni
Recommended values for taxon number
(sursa – ANAR)
Tabelul/Table 6.5
Valori propuse pentru indicele abundenta numerică Bacillariophyceae (%)
Recommended values for numeric abundance index Bacillariophyceae ( %)
(sursa – ANAR)
Pentru fiecare indice in parte se calculeaza Rapoartele de [NUME_REDACTAT] (RCE) pe baza valorii obtinute si a valorii ghid pentru starea de referinta corespunzatoare (fig.1). Se imparte intotdeauna valoarea mai mica la valoarea mai mare pentru un raport subunitar intre 0 si 1.
Acolo unde valorile obținute sunt mai mari decat valorile ghid ale starii de referinta se considera RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile propuse pentru fiecare indice si pentru starea de referinta si starile ecologice pentru a se vedea tendinta acestora, de crestere sau de scadere de la stare ecologica foarte buna la starea ecologica proasta. Se prezinta un model de calcul (fig.2).
Apoi se calculează indicele multimetric.
În cazul cursurilor de apă pentru indicii selecționați s-a propus o ponderare a importanței acestora pentru comunitățile de alge și pentru evaluarea stării ecologice, după cum urmează:
– Indicele saprob (IS) 20%
Indicele clorofila a (ICL) 25%
Indicele de diversitate Simpson (ID) 30%
Indice numar taxoni (INT) 15%
Indice abundenta numerica Bacillariophyceae (IAND) 10%
Formula de calcul este urmatoarea:
0.2*RCEIS+0.25*RCEICL+0.3*RCEID+0.15*RCEINT+0.1*RCEIAND = indice multimetric
Valoarea indicelui multimetric va da starea ecologică și aceasta trebuie să fie cuprinsă între 0 si 1.
În situația în care nu există date de clorofilă, se propune redistribuirea ponderilor pentru indicii selectionați, după cum urmează:
Indicele saprob (IS) 25%
Indicele de diversitate Simpson (ID) 40%
Indice numar taxoni (INT) 20%
Indice abundenta numerica Bacillariophyceae (IAND) 15%
Formula de calcul este urmatoarea:
0.25*RCEIS+0.4*RCEID+0.2*RCEINT+0.15*RCEIAND = indice multimetric
Pentru încadrarea în stări ecologice se propune împărțirea domeniului de variație al valorilor indicelui multimetric în 5 părți, după cum urmează:
Valoare
–Stare foarte bună min. 0.8
–Stare bună min. 0.6
–Stare moderată min. 0.4
–Stare slabă min. 0.2
–Stare proastă max. 0.2
În situația cea mai probabilă de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o stație sau un corp de apă, se face media anuală a indicelui multimetric și se evaluează starea ecologică.
Fig. 6.1 – Diagramă de flux pentru determinarea fitoplanctonului
(sursa – Laborator ABA Crișuri )
Fig. 6.1 – Flow chart for determining phytoplankton
(source – Laborator ABA Crișuri )
Fig. 6.2 – Imagine cu secțiunea [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 6.2 – Picture of the section [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 6.3 – Imagine cu secțiunea [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 6.3 – Picture of the section [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 6.4 – Imagine cu secțiunea Mărgău – [NUME_REDACTAT]. 6.4 – Picture of the section Mărgău – [NUME_REDACTAT]. 6.5 – Imagine cu secțiunea Mărgău – [NUME_REDACTAT]. 6.5 – Picture of the section Mărgău – [NUME_REDACTAT]. 6.6 – Imagine cu secțiunea Iad – [NUME_REDACTAT]. 6.6 – Picture of the section Iad – [NUME_REDACTAT]. 6.7 – Imagine cu secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. [NUME_REDACTAT]. 6.7 – Picture of the section [NUME_REDACTAT] – av. [NUME_REDACTAT]. 6.8 – Imagine cu secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT]. 6.8 – Picture of the section [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT]. 6.9 – Imagine cu secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT]. 6.9 – Picture of the section [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT]/ Table 6.6
Lista taxonilor algali cu valoare de bioindicatori
List taxonilor algali with bioindicators value
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
Prelevarea probelor :
Pentru prelevarea din ape de suprafață, când nu interesează adâncimea prelevării se utilizează o găleată cu gura largă, emailată, cu o capacitate (10 l) care să asigure un volum de probă suficient pentru analizele specificate și pentru repetări. (Probele cu volum prea mic riscă să nu fie reprezentative).
Găleata este prevăzută cu posibilitatea de prelungire a mânerului (sfoară) de lungime variabilă pentru a permite prelevarea de la diferite înălțimi.
Când adâncimea de prelevare trebuie cunoscută sau este specificată, se utilizează dispozitivele de prelevare orizontal sau vertical, aflate în doatarea laboratorului.
Utilizarea găleții de prelevare se face prin cufundarea găleții de prelevare la aproximativ 50 cm sub suprafața apei, cu gura orientată chiar pe direcția curentului de curgere a cursului de apă. Transvazarea conținutului acesteiase face în recipientele de prelevare aflate la îndemână.
Utilizarea dispozitivelor de prelevare orizontal și vertical se face prin cufundarea acestora la adîncimea dorită (sau prescrisă) și respectarea instrucțiunilor de lucru IL – LAOR – 09, IL – LAOR – 64.
Pentru prelevarea de probe integrate, se măsoară transparența cu ajutorul dispozitivului Secchi și se introduce prelevatorul tip tub în poziție verticală, la o adâncime egală cu 2,5 X transparența.
În tub este captată o coloană de apă egală ca diametru, cu diametrul tubului (30-40 mm) și ca lungime cu lungimea părții din tub introduse în apă. La ridicarea tubului, coloana de apă este reținută în dispozitiv, de bila care se află la capătul inferior al tubului. Conținutul de apă se golește într-o găleată.
Operațiunea se repetă până se ajunge ca volumul de apă prelevat să satisfacă nevoile analizei. Proba integrată se omogenizează și se repartizează în recipientele corespunzătoare fiecărui indicator.
Probele prelevate după metodele descrise mai sus se utilizează la determinările fizice, chimice, determinarea clorofilei „a” și a fitoplanctonului.
Pentru ca prelevarea sa fie facuta corespunzator si datele ulterior interpretate sa aibe o exactitate conforma trebuie tinut cont si de urmatorii indicatori :
Fig. 6.10 – Fișă model pentru înregistrarea datelor din teren
(sursa – ABA Crișuri )
Fig. 6.10 – [NUME_REDACTAT] for recording data in the field
(source – ABA Crișuri )
Fig. 6.11 – Determinarea fitoplanctonului in laborator
(sursa – ABA Crișuri )
Fig. 6.11 – FPhytoplankton determination in laboratory
(source – ABA Crișuri )
6.5. METODA DE DETERMINARE A FITOBENTOSULUI
6.5. METHOD FOR THE DETERMINATION OF PHYTOBENTOS
Domeniu de aplicare
Algele bentice (fitobentos) sunt utile pentru evaluarea starii ecologice a corpurilor de apa aflate pe cursurile de apa datorita numeroaselor avantaje pe care le au. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring.
[NUME_REDACTAT] de evaluare pe baza fitobentosului descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru cursurile naturale de apa si raspunde cerintelor [NUME_REDACTAT] a Apei. Fitobentosul (reprezentat de comunitățile de diatomee) este afectat de următoarele tipuri de factori perturbatori: eutrofizare, poluare organică, degradare hidromorfologică, degradare generală (presiuni nespecifice), alterarea habitatului de mal etc. Fiind sensibil la mai mulți factori stresori, fitobentosul devine important pentru evaluarea stării ecologice pentru cursurile de apă naturale. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de apa.
Descrierea metodei
Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din indicii propusi pentru evaluarea starii ecologice pe baza comunitatilor de alge bentice (fitobentos). Indicii sunt: indice saprob, indice număr de taxoni, indicele de diversitate Shannon-Wiener, indice biologic de diatomee (IBD). Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare.
Indice saprob Pantle-Buck
(s x h)
S =
h
s = valoarea taxonilor bioindicatori conform tabelului 5
h = frecvența absolută, respectiv numărul de indivizi aparținând fiecărui taxon din probă
Indice număr de taxoni
Reprezintă taxonii (specifici și supraspecifici) identificați într-o probă.
Indice de diversitate Shannon-Wiener
S = numărul de specii;
pi = numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total de indivizi din probă.
Indicele biologic de diatomee (IBD)
Se completează doar valoarea calculată cu programul Omnidia.
Indicele saprob reflectă cel mai bine poluarea organică, iar ceilalți indici, împreună, reflectă mai bine degradarea general și celelalte presiuni specifice. Este totuși foarte dificil să se precizeze acuratețea cu care fiecare din indicii menționați reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menționați.
Se prezintă în tabelele 1-4 valorile pentru fiecare dintre indicii propuși pentru evaluarea stării ecologice. Tabelele cuprind și valorile ghid pentru starea de referință.
Tabelul/Table 6.7
Valori propuse pentru indicele saprob
Suggested values for the index saprob
Tabelul/Table 6.8
Valori propuse pentru indicele saprob
Suggested values for the taxon number
Tabelul/Table 6.9
Valori propuse pentru indicele de diversitate Shannon – [NUME_REDACTAT] values for the Shannon-Wiener diversity index
Tabelul/Table 6.10
Valori propuse pentru indicele biologic de diatomee
Suggested values for the biological index diatomee
Se calculează Rapoartele de [NUME_REDACTAT] (RCE) pentru fiecare indice (fig, 1, 2). La calcularea RCE, fiecare indice se raportează la valoarea ghid a stării de referință corespunzătoare. Se împarte întotdeauna valoarea mai mică la valoarea mai mare pentru un raport subunitar cu valori între 0 și 1. Acolo unde valorile obținute sunt mai mari decât valorile ghid ale stării de referință se consideră RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile ghid pentru starea de referință și ale stărilor ecologice pentru a se vedea tendința acestora, de creștere sau de scădere de la stare ecologică foarte bună la proastă.
Ulterior se calculează indicele multimetric. Pentru indicii selecționați s-a propus o ponderare a importanței acestora pentru comunitățile de alge diatomee bentice și pentru evaluarea stării ecologice, după cum urmează:
Indice saprob (IS) 30%
Indice număr taxoni (INT) 15%
Indice diversitate Shannon-Wiener (ID) 30%
Indice biologic de diatomee (IBD) 25%
Formula de calcul este următoarea:
0,3*RCEIS+0,15*RCEINT+0,3*RCEID+0,25*RCEIBD = indice multimetric
Valoarea indicelui multimetric va da starea ecologică și aceasta trebuie să fie cuprinsă între 0 și 1.
Pentru încadrarea în stări ecologice se propune împărțirea domeniului de variație al valorilor indicelui multimetric în 5 părți, după cum urmează:
Valoare
–Stare foarte bună min, 0,78
–Stare bună min, 0,62
–Stare moderată min, 0,39
–Stare slabă min, 0,28
–Stare proastă max, 0,28
În situația cea mai probabilă de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o stație sau un corp de apă, se face media anuală a indicelui multimetric și se evaluează starea ecologică.
Tabelul/Table 6.11
Lista taxonilor algali cu valoare de bioindicatori
List algal taxon with bioindicators value
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
Prelevarea probelor de microfitobentos se răzuiește substratul ales (pietre, lemne, plante subacvatice sau alte substraturi submerse) cu ajutorul unei raclete. Dimensiunile lamei (racletei) sunt cunoscute pentru recoltările cantitative, iar suprafața răzuită este între 10 cm2. Extragerea substraturilor în vederea răzuirii se face încet, cu mare atenție, pentru a nu spăla algele fixate de pe acestea.
Fig. 6.11 – Imagine de la prelevarea de probe , secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. [NUME_REDACTAT]. 6.11 – Image sampling , section [NUME_REDACTAT] – av. [NUME_REDACTAT]. 6.12 – Imagine de la prelevarea de probe , secțiunea [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 6.12 – Image sampling , section [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 6.13 – Imagine de la prelevarea de probe , secțiunea Dobrinești – [NUME_REDACTAT]
Fig. 6.13 – Image sampling , section Dobrinești – [NUME_REDACTAT]
6.6. METODA DE DETERMINARE A MACROFITELOR
6.6. METHOD FOR THE DETERMINATION OF MACROPHYTES
Macrofitele acvatice aduc informații valoroase referitoare la condițiile de mediu dintr-o anumită secțiune a unui curs de apă sau din lacuri, putând fi folosite pentru evaluarea stării ecologice a acelor ecosisteme acvatice. Dacă acestea sunt tipologic favorabile dezvoltării acestei comunități biotice.
În general, macrofitele sunt slab reprezentate în sistemele lotice montane și submontane.
Plantele acvatice superioare, numite macrofite, reprezintă unul dintre factorii esențiali care influențează dezvoltarea populației piscicole. Compoziția pe specii, distribuția lor și mai ales gradul de dezvoltare al acestor plante sunt factori care determină compoziția pe specii a peștilor, ritmul dezvoltării lor și accesul pescarilor sportivi la pești.
Termenul de macrofite se referă la plante acvatice superioare, anumite ferigi acvatice și alge macroscopice.
Macrofitele includ atat plante plutitoare, cat și plante emerse (care au o porțiune acvatică și una aeriană) și submerse (care nu depăsesc suprafața apei). Macrofitele sunt prezente în orice apă dulce, naturală sau amenajată. În lacuri ocupă predominant zonele putin adanci, din apropierea malurilor, iar importanța lor în ecosistemul general al lacului scade odată cu creșterea mărimii lacului.
Macrofitele plutitoare sau cu fixare pe substrat cresc rareori în ape ce depășesc 3 m adancime. Plantele acvatice pot fi indicatori eficienți, prezența lor putand îmbunătăți calitatea apei, ca urmare a capacității de a absorbi excesul de nutrienți disponibili (fosfor, azot). Pe aceste proprietăți se bazează și folosirea plantelor la tratarea apelor uzate ca și la creșterea producției piscicole, în apele amenajate.
Iata cateva dintre caracteristicile plantelor, care le fac importante pentru pești: Purificarea apei, care se realizează fie direct prin oxigenare și conversia amoniacului toxic în nitriți utilizabili și, indirect, asigurarea unei suprafețe uriașe pentru dezvoltarea planctonului, care îndeplinește aceleași roluri. Reciclarea nutrienților (azot, fosfor, potasiu, s.a.). Asigură legătura fizică între apă și aer pentru multe nevertebrate, larve, nimfe, care reprezintă hrana pentru pești și au stadii larvare acvatice și stadiu aerian ca adult. Refugiu pentru zooplancton, care se hrănește cu fitoplanctonul și menține apa limpede. Adăpost pentru o mare varietate de nevertebrate, din care multe constituie sursa de hrană pentru pești. Adăpost pentru pești. Loc de depunere a pontei pentru multe specii de pești (crap, caras, lin, băbuscă, rosioara, biban si știuca). Sursa de hrană, directă sau indirectă, pentru unele specii de pești. Influențează curgerea apelor curgătoare – menține sedimentele și deviază curentul apei, asigurand zone liniștite și zone cu un curent de curgere mai intens. Creează structuri fizice și funcționale în habitat, utilizate de fauna acvatică. Vegetația acvatică este esențială pentru buna dezvoltare a stocurilor de pești atat din apele amenajate, cat și din apele naturale. Densitatea plantelor are un rol esențial în determinarea speciilor și a cantității de biomasă piscicolă prezentă.
Relațiile între pești și vegetația acvatică sunt extrem de complexe și încă departe de a fi fost elucidate complet. In general zonele din apropierea malurilor, putin adanci, bogate în vegetatie acvatica, au o varietate mai mare de specii de pesti comparativ cu apele din larg, lipsite de vegetatie. Plantele acvatice influențeaza parametrii mediului fizic, mai ales gradul de penetrare al luminii prin coloana de apa, temperatura apei, viteza de curgere si natura substratului. Datorita plantelor acvatice, gradul de iluminare al coloanei de apa scade mult odata cu cresterea adancimii, in functie si de categoriile de plante prezente. Gradientul vertical al temperaturii in zonele cu vegetatie acvatica scade cu 10°C/m, comparativ cu mai putin de 0,2°C/m in zonele lipsite de vegetatie. Plantele submerse produc mai mult oxigen decat plantele plutitoare, pentru că acestea din urmă formeaza adesea un strat compact la suprafata apei, împiedicand difuzia aerului atmosferic in apa. Vegetația acvatică moartă, în descompunere, consumă mult oxigen, iar „covoarele” vegetale compacte duc la aparitia unor zone foarte putin oxigenate. Plantele au un efect pozitiv si asupra claritatii apei prin mai multe mecanisme. Pe de o parte plantele reduc miscarile apei si favorizeaza rata de sedimentare si pe de alta parte asigura un adapost și o concentrare a macro-nevertebratelor (larve de insecte, insecte acvatice, moluste) și crustaceelor, care se hrănesc cu fitoplancton și epifite. Adapostul si hrana fiind asigurate, aceste asociatii de plante acvatice atrag o populatie piscicola diversificata, pradatorii reducand numărul micilor specii piscicole planctivore (consumatoare de plancton) și, odată cu aceasta, și presiunea lor asupra populatiei de zooplancton.
Dezvoltarea exagerată a vegetației acvatice în lacuri și iazuri poate duce însă la alterarea relațiilor trofice. De obicei, exista o relatie invers proportionala intre abundenta vegetatiei submerse si cea a biomasei fitoplanctonului, datorita competitiei pentru nutrienti. Astfel că unele specii de pești vor fi favorizate de cresterea ponderii plantelor acvatice, pe cand speciile care se hrănesc predominant cu fitoplancton (alge microscopice) vor fi afectate. Vegetația acvatică poate de asemenea influența populația piscicolă prin modificarea abundenței și a compozitiei zooplanctonului și a macro-nevertebratelor, prin influențarea directă a relației pradă-prădător și prin creșterea succesului reproductiv a unor specii de pești răpitori. Consumul vegetatiei acvatice de catre pestii ierbivori sau de catre pasari, mamifere sau nevertebrate poate modifica abundenta, diversitatea și productivitatea vegetației acvatice. Aceasta poate influența intensitatea și durata schimbului de nutrienți, calitatea apei, dezvoltarea faunei acvatice, inclusiv a peștilor. Marea majoritate a speciilor de pești de apă dulce consumă în timpul vieții, într-o masură mai mică sau mai mare, vegetatie acvatică.
Dintre speciile autohtone, printre cele mai mari consumatoare de macrofite submerse se numără văduvița, babușca și roșioara. Alte specii au un consum redus de vegetație acvatică (plătica, batca, cleanul, caracuda, carasul, porcusorul, linul, crapul), iar specii precum obletele, boarta, bibanul și juvenilii de știuca consumă sporadic plante acvatice. Mai multe specii euro-asiatice trăiesc în tufele de vegetație acvatică în stadiul adult: lin, rosioara și stiuca. De asemenea, vegetația submersă constituie zona preferată de hrănire pentru biban, rosioara, beldita, anghila si ghibort.
Studii științifice studiază valoarea de habitat a plantelor acvatice pentru pești. De asemenea, urmăresc schimbările în densitatea și compoziția speciilor de-a lungul anului, în relație cu distribuția spațiala și temporală a peștilor. Indiferent că astfel de studii s-au desfășurat în America de Nord sau in Europa, concluziile lor sunt general acceptate pentru toate apele naturale din regiunile temperate ale emisferei nordice.
Studiile demonstrează că majoritatea speciilor de pești se localizează în imediata apropiere a zonelor cu densitate mare de vegetație acvatică. Unele specii preferă însă zonele cu densitate mare de vegetație, asa cum este bibanul soare, atat in America de Nord, cat si in Europa. Speciile rapitoare din America de Nord, asa cum este bibanul american cu gura mare (largemouth blackbass) sau bibanul galben (Perca flavescens), ruda foarte apropiata a bibanului european (Perca fluviatilis) se localizeaza in ochiurile lipsite de vegetatie, din interiorul insulelor cu vegetatie foarte densa. Camuflati, ei pandesc potentialele prazi. Speciile europene își modifică rata de capturare a hranei în funcție de densitatea vegetației acvatice. Astfel, rata de capturare a crustaceelor la roșioara scade la o densitate de vegetație acvatică mare (200 plante/m²), în timp ce la biban nu se reduce nici la densități de 600 plante/m². La babușcă, eficiența capturării prăzii scade mult, chiar în zonele cu densitate redusă de vegetație acvatică.
Studii similare asupra eficienței hrănirii băbuștii și plăticii cu larve de chironomide au confirmat scăderea eficienței hrănirii în zonele bogate în vegetație acvatică pentru aceste specii și influența redusă la biban. Cum babușca, plătica și bibanul reprezintă majoritatea biomasei piscicole în multe lacuri europene, efectele prezenței vegetației acvatice influențează interacțiunea între aceste specii. Babușca, fiind principal competitor cu bibanul în stadiu juvenil, limitează puternic procentul bibanilor care ajung la stadiul de răpitor, în absența vegetației acvatice. În alte experimente s-a observat că știuca, avand la dispoziție biban și roșioară, va consuma mai multă roșioară în apele fără vegetație acvatică și predominant biban în zonele bogate în vegetație acvaticî. Dintre răpitori, știuca este cel mai eficient prădător în zonele cu vegetație, descurcandu-se mai bine decat bibanul și șalăul.
Aranjamentul spațial al plantelor acvatice are un impact important asupra biomasei nevertebratelor și, implicit, asupra speciilor de pești care frecventează zona. Habitatele complexe din punct de vedere spașial pot include o varietate de micro-habitate și, din această cauză, suportă o comunitate piscicolă mai diversificată. Vegetația acvatică este una dintre cele mai importante verigi ale stabilității ecosistemelor acvatice. Plantele acvatice îndeplinesc un rol esențial în rețeaua de relații ecologice între nutrienți, plancton și macro-nevertebrate și în apele europene determinî capacitatea de suport a ecosistemelor acvatice pentru pești ca știuca, anghila și majoritatea speciilor de ciprinide.
Codurile pentru parametrii abiotici evaluați în inventarierea macrofitelor acvatice
Structura malului:
1 – pietre, blocuri mari de piatră (>6,3 cm);
2 – pietriș (0,2-6,3 cm);
3 – nisip (0,063-0,2 cm);
4 – material anorganic fin (<0,063 cm);
41 – mal cu panta mică format din material anorganic fin;
42 – mal cu panta mare format din material anorganic fin;
5 – beton și alte materiale artificiale;
6 – plaur sau alte materiale organice.
Tipul de sediment:
1 – pietre (>6,3 cm);
2 – pietriș (0,2-6,3 cm);
3 – nisip (0,063-0,2 cm);
4 – material anorganic fin (<0,063 cm);
5 – materiale artificiale (beton, etc.);
6 – detritus sau alte materiale organice.
Utilizarea terenului adiacent:
1 – zone artificiale;
11 – zone urbane;
11908 – sat;
12 – zone industriale, zone comerciale (depozite, etc.), rețele de transport (drumuri, căi ferate, porturi);
13 – zone miniere (extracție minerale, pietriș, nisip, etc.), halde, zone în construcție;
14 – zone artificiale neagricole (parcuri, terenuri de sport, cimitire, etc.);
21 – teren arabil nelucrat (abandonat până la 3 ani);
22 – culturi permanente (viță de vie, pomi fructiferi, etc.);
23 – pajiști;
24 – zone agricole heterogene;
31 – pădure;
311 – pădure de foioase (inclusiv plantații de plop și alte specii lemnoase din zonele ripariene);
312 – pădure de conifere;
313 – pădure mixtă;
32 – zone cu arbuști, tufișuri;
33 – zone fără vegetație sau cu vegetație puțin abundentă (plaje, dune, nisipuri, stâncării);
41 – zone umede;
411 – mlaștini (continentale);
412 – turbării (Sphagnum);
5112 – canale artificiale.
Viteza de curgere a apei:
1 – stagnant;
2 – viteză mică (<30 cm/s);
3 – viteză medie (30-70 cm/s);
3 – viteză mare (>70 cm/s).
Transparența (lacuri)/Turbiditatea (râuri):
Transparența (numai pentru lacuri/acumulări) este măsurată în metri cu discul Secchi, la intervale de 5 cm.
Turbiditatea (pentru râuri) se apreciază în 4 trepte:
1 – turbiditate extrem de mică/’inexistentă’;
2 – turbiditate mică;
3 – turbiditate medie;
4 – turbiditate mare/foarte mare maximă.
Gradul de umbrire (nedefinitivat)
1 – complet însorit pana la însorit (pe parcursul întregii zile, cu soare de la răsărit până la apus sau întotdeauna în cele mai calde ore ale zilei);
2 – parțial umbrit (umbră pentru aproximativ jumătate de zi, în special în cele mai calde ore ale zilei);
3 – complet umbrit (umbră permanentă pe toată durata zilei).
Datele au fost introduse în formatul excel corespunzător bazei de date macrofite acvatice râuri, însoțită de toate formularele Kohler aferente. Baza de date este compusă din 2 foi de lucru: prima pentru parametrii hidro-morfologici și fizico-chimici, în care pentru fiecare secțiune au fost introduse toate datele disponibile din perioada anilor 2004 – 2008 , cea de-a doua pentru datele de macrofite acvatice.
6.7. METODA DE DETERMINARE A MACROZOOBENTOSULUI
6.7. METHOD FOR THE DETERMINATION OF MACROZOOBENTHOS
Domeniu de aplicare
Macronevertebratele sunt folosite pentru evaluarea starii ecologice a corpurilor de apa aflate pe cursurile de apa datorita numeroaselor avantaje pe care le au. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring.
[NUME_REDACTAT] de evaluare pe baza macronevertebratelor descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru cursurile naturale de apa si raspunde cerintelor [NUME_REDACTAT] a Apei. In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni (poluarea organica si degradarea generala) la care raspund comunitatile de macronevertebrate din cursurile de apa. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de apa.
Descrierea metodei
Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din cei 7 indici propusi (indice saprob, indice EPT_I, indice de diversitate Shannon-Wiener, indice număr de familii, indice OCH/O, indice grupe funcționale, indice preferință de curgere) pentru evaluarea starii ecologice pe baza comunitatilor de macronevertebrate. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare.
1.Indicele saprob (metoda Pantle-Buck modificata)
(s x h)
S =
h
S = indicele saprob
s = valoarea taxonilor bioindicatori (tabel 9)
h = frecventa absoluta, respectiv numarul de indivizi apartinand fiecarui taxon din proba
2.Indicele EPT_I
Numarul indivizilor din grupele de insecte Ephemeroptera-Plecoptera-Trichoptera raportat la numarul total de indivizi din proba.
3.Indice de diversitate Shannon-Wiener
S = numarul de taxoni;
pi = numarul de indivizi al taxonului i raportat la numarul total de indivizi din proba
4.Indice număr de familii
Se numara familiile de care apartin taxonii identificati in proba.
5.Indicele OCH/O
Raportul numarului de indivizi din grupele Oligochaeta-Chironomidae la numarul total de indivizi din proba.
Indicele IOCH devine IO pentru cursurile de apa din zonele de munte si zonele de dealuri si podisuri inalte (tipurile: RO01, 02, 03, 04, 05) si se calculeaza doar pe baza oligochetelor.
6.Indicele grupe functionale (mod de hranire)
Raportul numarului de indivizi dintre razuitori si maruntitori (faramitatori) la numarul de indivizi din toate grupele functionale trofice din fiecare proba.
7.Indicele preferinta de curgere a apei_reofil (curgere rapida) sau Indicele preferinta de curgere a apei_limnofil (curgere lenta)
Raportul numarului de indivizi apartinand formelor reofile/limnofile la numarul total al indivizilor din proba. In calculul formelor reofile intra si grupele care figureaza ca fiind reofile-limnofile. Indicele de preferinta curgere trebuie aplicat in functie de specificul cursului de apa investigat: curgere rapida sau curgere lenta. Biocenozele pentru tipul de curgere rapida apartin rhitronului, iar cele pentru tipul de curgere lenta apartin potamonului.
Indicele saprob reflectă cel mai bine poluarea organică, iar ceilalți indici, împreună, reflectă mai bine degradarea generală. Este totuși foarte dificil să se precizeze acuratețea cu care fiecare din indicii menționați reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menționați.
In tabelele 1-8 sunt prezentate valorile propuse pentru fiecare indice pe categorii tipologice si pe stari ecologice. Tabelele includ si valorile ghid pentru starea de referinta pentru fiecare indice. In anumite situatii s-a realizat gruparea unor tipologii si valorile propuse sunt comune.
Tabelul/Table 6.12
Valori propuse pentru indicele saprob
Suggested values for the index saprob
Tabelul/Table 6.13
Valori propuse pentru indicele EPT_I
Suggested values for the index EPT_I
Tabelul/Table 6.14
Valori propuse pentru indicele de diversitate Shannon – [NUME_REDACTAT] values for the diversity index Shannon – [NUME_REDACTAT]/Table 6.15
Valori propuse pentru indicele număr de familii
Suggested values for the family number index
Tabelul/Table 6.16
Valori propuse pentru indicele OCH
Suggested values for the OCH index
Tabelul/Table 6.17
Valori propuse pentru indicele grupe funcționale
Suggested values for the functional groups index
Tabelul/Table 6.18
Valori propuse pentru indicele preferință de curgere a apei ( reofil )
Suggested values for the index preferably water flow ( reofil )
Tabelul/Table 6.19
Valori propuse pentru indicele preferință de curgere a apei ( limnofil )
Suggested values for the index preferably water flow ( limnofil )
Se calculează Rapoartele de [NUME_REDACTAT] (RCE) pentru fiecare indice (fig, 1, 2). La calcularea RCE, fiecare indice se raportează la valoarea ghid a stării de referință corespunzătoare. Se imparte intotdeauna valoarea mai mica la valoarea mai mare pentru un raport subunitar intre 0 si 1. Acolo unde valorile obtinute sunt mai mari decat valorile ghid ale starii de referinta se considera RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile propuse pentru fiecare indice si pentru starea de referinta si starile ecologice pentru a se vedea tendinta acestora, de crestere sau de scadere de la stare ecologica foarte buna la starea ecologica proasta.
Fiecare parametru exprimat prin RCE se ponderează și adunarea valorilor obținute permite calcularea indicelui multimetric.
–Indice saprob (IS) 30%
–Indice EPT_I (indivizi) (IEPT) 10%
–[NUME_REDACTAT]-Wiener (ID) 20%
–Indice număr familii (FAM) 10%
–Indice OCH (Oligochaeta-Chironomidae) (IOCH/IO) 10%
–Indice grupe functionale (IGF) 10%
–Indice preferinta curgere apa (reofil sau limnofil)(REO/LIM) 10%
Formula de calcul este urmatoarea:
0.3*RCEIS+0.1*RCEIEPT+0.2*RCEID+0.1*RCEFAM+0.1*RCEIOCH+0.1*RCEIGF+0.1*RCEREO/LIM = indice multimetric
Valoarea indicelui multimetric va da starea ecologica și aceasta trebuie sa fie cuprinsa intre 0 si 1.
Pentru incadrarea in stari ecologice se propune impartirea domeniului de variatie al valorilor indicelui multimetric in 5 parti, dupa cum urmeaza:
Valoare
–Stare foarte buna min. 0.74
–Stare buna min. 0.58
–Stare moderata min. 0.35
–Stare slaba min. 0.2
–Stare proasta max. 0.2
In situatia de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o statie si mai multe statii pe un corp de apa, se face media anuala a indicelui multimetric si se stabileste starea ecologica.
Fig. 6.14 – Diagramă de flux pentru determinarea macronevertebratelor bentice
(sursa – ABA Crișuri )
Fig. 6.14 – Flow chart for determining macronevertebrates
(source – ABA Crișuri )
Tabelul /Table 6.20
Lista taxonilor de macronevertebrate cu valoare de bioindicatori
The taxon list macronevertebrates with bioindicators value
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] probelor pentru determinarea macronevertebrate bentice se colectează cu ajutorul drăgilor sau a ciorpacului, în funcție de natura albiei, adâncimea apei și natura cantitativă sau calitativă a rezultatelor așteptate. În cadrul substratului de depunere, pietriș, nisip, mâl, a drăgii apucătoare Ponar, în cazul apelor adânci.
Pentru ape superficiale (până la 1,5 m adâncime) se utilizează ciorpacul. Se recoltează 5 sub-probe care se amestecă și se analizează în laborator ca probă unică Pentru modul de lucru exact se respectă standardul de prelevare.
6.8. METODA DE DETERMINARE A IHTIOFAUNEI
6.8. METHOD FOR THE DETERMINATION OF IHTIOFAUNA
Ihtiofauna bazinului hidrografic Crisuri include specii native si exotice. Zona pãstrãvului are o întindere apreciabilã în pãrtile superioare ale [NUME_REDACTAT], în timp ce lipanul nu este nativ.
Nu existã o limitã tranșantã între zona scobarului și cea a mreanei, în timp ce mreana este clar delimitatã de zona crapului în pãrtile inferioare ale Crișului. [NUME_REDACTAT] Repede este relativ bogatã, atât ca numãr de exemplare cît si ca varietate de specii. Zona pãstrãvului are o întindere apreciabilã, de la afluenții râului, pânã în amonte de Alesd. Zona lipanului se întinde între vãrsarea Secuieului si Ciucea si în sectoarele inferioare ale Drãganului si Iadului. În urmã cu mai mulți ani, pe Iad s-au efectuat repopulãri cu lostritã, cândva nativ aici.
Nu existã o limitã între zona scobarului si a mrenei. Urmãtoarele specii au devenit rare sau mai rare: chișcar (Eudontomyzon dafordi), lipan (Thymallus thymallus), clean mic (Leucistus leucistus), porcușor de vad (Gobio uranoscopus), mreanã (Barbus barbus), zglãvoacã (Cottus gobio), mihalt (Lota lota), caracuda (Carassius carassius).
Sistemul de evaluare și clasificare a corpurilor de apă pe baza faunei piscicole a fost realizat cu ajutorul metodei EFI+.
Metricele selectate pentru EFI+ sunt:
• Corpuri de apă salmonicole:
– densitatea relativă a indivizilor intoleranți cu dimensiunea sub 150 mm;
– densitatea relativă a speciilor intolerante la reducerea oxigenului dizolvat.
• Corpuri de apă ciprinicole:
– abundența relativă a speciilor generativ reofile (care necesită habitate de tip lotic pentru reproducere);
– densitatea relativă a speciilor litofile.
CAPITOLUL VII
CARACTERIZAREA PROBELOR LUATE ÎN STUDIU
CHAPTER VII
CHARACTERISATION OF SAMPLES TAKEN IN THE STUDY
7.1. GENERALITATI
7.1. GENERAL INFORMATION
Cerințele implementării [NUME_REDACTAT] a Apei a [NUME_REDACTAT] se referă la dezvoltarea și armonizarea sistemului de evaluare a stării ecologice pentru toate apele de suprafață. În cazul râurilor, evaluarea trebuie să se facă pe baza componentelor biotice, ținând cont și de componentele abiotice. În cadrul componentelor biotice întră comunitățile de fitoplancton, fitobentos, macronevertebrate bentice și pești. Caracterizarea biotopului pe baza componentelor abiotice se poate face prin măsurătorile parametrilor fizico-chimici, chimici, debitelor lichide etc. ale apei. Astfel de la determinări ale calității apei bazate în principal pe determinarea unor parametrii fizico- chimici (pentru care se pot determina limite clare), s-a trecut la identificarea componentelor biotice și la integrarea acestora în determinarea stării ecologice a sistemelor.
Pentru a obține o imagine reală, de ansamblu, asupra stadiului a calității mediului din [NUME_REDACTAT] Crișuri respectiv al tendinței evoluției stării calității ecosistemelor acvatice din bazin, monitoringul ecologic s-a realizat prin urmărirea în timp al structurii comunităților acvatice (macrozoobentos, microfitobentos, fitoplancton, pești) și al caracteristicilor de biotope (parametrilor fizici și chimici ale apei).
Acest studiu s-a desfășurat pe o perioadă de doi ani, anii studiului fiind 2007 respectiv 2008. Caracterizarea cât mai exactă din punct de vedere ecologic a [NUME_REDACTAT] Crișuri, a necesitat un studiu în prealabil al condițiilor de biotop, care poate să aibă influență asupra stării calității apei. Alegerea punctelor de prelevare pentru această lucrare s-a realizat în anul 2006, prin efectuarea unui screening în bazin. Astfel, din cele 98 de secțiuni de prelevare care au existat în cadrul programului de activitate al laboratorului, s-au ales în final 40 de secțiuni. Astfel:
pe cursul de apă [NUME_REDACTAT], 8 secțiuni: Șaula, [NUME_REDACTAT], Iad-Bulz, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Pețea-[NUME_REDACTAT], Cheresig;
Frecvența monitorizării al acestor secțiuni de prelevare din punct de vedere chimic a fost stabilită după tipul de program monitoring, tip program care s-a amintit în capitolul 1 al acestei lucrări. Stabilirea frecvenței monitorizării comunităților biologice a fost stabilit în funcție de anotimp. Nu s-au realizat prelevări în lunile decembrie, ianuarie, februarie, la fel s-au evitat condițiile meteorologice extreme ca de exemplu viituri, ploi intense, topire de zăpezi etc. Frecvența minimă de prelevare pentru fiecare indicator biologic este de două probe/an.
Prelevarea probelor fizico-chimice și biologice
În acest capitol, prezentarea tehnicilor de prelevare pentru indicatorii biologici se referă numai la comunitățile de fitoplancton, microfitobentos și macronevertebrate bentice. Tehnicile de prelevare respectiv toate detaliile în ceea ce privește studiul ihtiofaunei în [NUME_REDACTAT] Crișuri se găsesc în capitolul 9 al acestei lucrări. Dispozitivele de prelevare utilizate în recoltarea probelor chimice și biologice diferă în funcție de tipul mediului acvatic cercetat. Cel mai des folosit sistem de prelevare pentru apele de suprafață cu adâncimi de peste 1 metru este dispozitivul de prelevare Kemmerer. În cazul stațiilor de prelevare sub 1 metru adâncime de apă, prelevările probelor s-au realizat cu ajutorul unei găleți emailate. Probele de apă din Kemmerer sau din găleată au fost repartizate în diferite recipiente de conservare, în funcție de analiză. În funcție de tipul de probă, aceste recipiente au fost din plastic sau din sticlă. În ceea ce urmează se prezintă câteva tipuri de recipiente și de reactivi pentru conservarea probelor de apă:
a.) oxigenul dizolvat respectiv CBO5-ul s-a prelevat cu ajutorul unui furtun din cauciuc în
sticlă de Winkler de aproximativ 250 ml, iar soluțiile de fixare adăugate au fost MnSO4 și soluție alcalină de iodură;
b.) azotul total respectiv fosforul total s-a prelevat în recipiente PET de 250 ml cu adăugarea reactivului de fixare H2SO4 concentrat;
c.) detergenții anionici activi în sticlă de 1 litru conservați cu H2SO4 concentrat;
d.) hidrocarburile petroliere și substanțele extractibile s-au prelevat în sticle de 1 litru prin adăugarea soluției de HCl concentrat;
e.) fenolii s-au prelevat în sticle brune de 250 – 300 ml cu dop rodat, folosind reactivii CuSO4 și H3PO4;
f.) probele de cianuri s-au fixat cu NaOH, utilizând flacoane PET de 1 litru;
g.) probele de apă pentru determinarea metalelor grele s-au prelevat în recipiente de 100 – 150 ml, de polietilenă incoloră, iar soluția de fixare fiind HNO3 concentrat;
h.) clorofila a în sticlă brună de 1 litru ținută la 4°Celsius;
i.) fitoplancton în sticlă brună de 1 litru cu adăugarea unui volum de soluție Lugol.
Documentele de referință privind prelevarea probelor fizico – chimice sunt următoarele:
– SR EN ISO 5667-1:2007 Calitatea apei. Prelevare. Partea 1. Ghid general pentru stabilirea programelor și a tehnicilor de prelevare;
– SR EN ISO 5667-2:2002 Calitatea apei. Prelevare. Partea 2. Ghid general pentru tehnicile de prelevare;
– SR EN ISO 5667-3:2004 Calitatea apei. Prelevare. Partea 3. Ghid pentru conservarea și manipularea probelor de apă;
– SR ISO 5667-6:1997 Calitatea apei. Prelevare. Partea 6: Ghid pentru prelevarea probelor din râuri și cursuri de apă;
– ISO 5667-14:1998 Guidance on quality assurance of environmental water sampling and handling.
Prelevarea probelor biologice s-au efectuat conform documentelor de referință:
– Draft N 109 2008:04:15 [NUME_REDACTAT]-Guidance on quantitative and qualitative sampling of phytoplankton from waters;
– SR EN ISO 9391:2000 Calitatea apei. Prelevarea macro-nevertebratelor din ape adânci. Ghid pentru folosirea prelevatoarelor de colonizare, a prelevatoarelor calitative si cantitative;
– SR EN 27828:2000 Calitatea apei. Metode de prelevare biologică. Ghid pentru prelevarea macro-nevertebratelor bentice cu ciorpacul.
Procedeul de prelevare pentru probele de fitobentos (conform standardului SR EN 13946:2006) este răzuirea, rașchetarea unei suprafețe de 10 cm2 cu ajutorul unei periuțe curate. Este ideal ca această suprafață să fie permanent acoperită cu apă și expusă la lumina soarelui
minim două luni de zile. Aceste suprafețe poate să difere în funcție de tipul de substrat existent la locul de prelevare. Astfel prelevările probelor de fitobentos s-au realizat de pe suprafețe de piatră, lemn, macrofită submersă, etc.
Extragerea acestor suprafețe s-a realizat încet și cu atenție pentru a nu deranja sau spăla algele fixate de aceste substraturi. De pe suprafața sedimentelor fine, ca de exemplu mâl sau nisip, prelevările s-au efectuat cu seringă sau cu pipetă Pasteur confecționat din plastic cu un volum de 2 ml. Pentru depozitarea probelor de alge bentice s-au utilizat recipiente de plastic de 200 ml, iar conservarea probelor s-a realizat cu soluție de formol 4%.
În funcție de tipul de substrat, prelevarea probelor de macrozoobentos s-a făcut cu ajutorul echipamentelor de prelevare ca, ciorpacul, draga Mălăcea sau draga Ponar. Metodologia de prelevare pentru macrozoobentos a fost metoda multihabitatului. Prin folosirea acestei metode s-a realizat prelevarea probelor de pe mai multe tipuri de suprafețe. Pe teren în funcție de încărcarea probei cu organisme s-a realizat pretrierea probei prelevate.
Volumul probei care s-a conservat pentru analiza în laborator a fost de 0,5 litri Depozitarea probelor s-a efectuat în recipiente de plastic cu gât larg, iar conservarea s-a realiza prin adăugarea soluției de formaldehidă.
PRELEVAREA PROBELOR FIZICO – CHIMICE ȘI BIOLOGICE
7.2. SAMPLING PHYSICO-CHEMICAL AND BIOLOGICAL
Având în vedere faptul că rezultatul final al unei analize depinde foarte mult de prelevarea și conservarea probelor s-a hotărât, că în acest subcapitol să se prezinte câteva detalii asupra unei prelevări cât mai bune respectiv cât mai corecte.
Asigurarea calității la prelevare s-a realizat prin:
a.) pregătirea adecvată a dispozitivelor de prelevare respectiv a recipientelor de probă;
b.) planificarea campaniilor de prelevare s-a realizat cu o lună înainte de a încep recoltările;
c.) s-a încercat să se evite viiturile, ploile care poate să influențeze negativ calitate rezultatelor;
d.) pregătirea adecvată a echipei care prelevează probele;
e.) etichetarea corespunzătoare a recipientelor;
f.) completarea corectă a protocolului de teren;
g.) fixarea probelor cu reactivi corespunzători analizei respective.
Toate detaliile în ceea ce privește stația de prelevare, respectiv probele recoltate au fost trecute în Buletin de prelevare – Ape de suprafață și în Buletin de prelevare probe biologice. Completarea acestor documente s-a realizat imediat după prelevare. Pe baza acestor buletine sau putut identifica recipientele de prelevare în laborator, recipientele nefiind notate cu denumirea stației respective, ci fiind codificate cu cifre sau litere. Ca de exemplu recipientele cu probele de fitoplancton au fost codificate cu FPL-1, FPL-52 etc., sau pentru identificarea locului de unde s-a prelevat proba pentru OD și CBO5, se utilizează tara sticlei.
ASIGURAREA CALITATII LA PRELEVARE SI INREGISTRAREA DATELOR
7.2. QUALITY ASSURANCE AT SAMPLING AND DATA RECORDING
Probele prelevate au fost analizate în Laboratorul de toxicologie din cadrul Facultății de Mediu din Oradea și în cadrul Laboratorului de Calitate a Apei al ABAC. În continuare voi prezenta standardele după care am determinat indicatorii chimici al apei:
– pH-ul s-a determinat conform standardului: SR ISO 10523:1997 Calitatea apei. Determinarea pH-ului;
– Amoniul (NH4) s-a determinat conform standardului: SR ISO 5664:2001 R30 Calitatea apei. Determinarea conținutului de amoniu. Metoda de distilare și titrare;
– Azotiții (NO2) s-au determinat după: SR EN 26777: 2002 /C91 :2006 Calitatea apei. Determinarea conținutului de nitriti. Metoda prin spectrometrie de absorbție moleculară ;
– Azotații (NO3) conform documentului de referință : SR ISO 7890-3:2000 R30 Calitatea apei. Determinarea conținutului de azotați. Partea3: Metoda spectrometrică cu acid sulfosalicilic;
– Determinarea conținutului de clorofila “a”: SR ISO 10260: martie 1996 R 30. Calitatea apei. Măsurarea parametrilor biochimici – Determinarea spectrometrică a conținutului de clorofilă „a”;
– Determinarea durității și a ionolor de calciu și magneziu: STAS 3026 – 1976 Apă potabilă. Determinarea durității STAS 3662 – 1990 Apă potabilă. Determinarea conținutului de calciu;
– Determinarea metalelor AAS Flacără după: SR ISO 8288 : 2001 Calitatea apei. Determinarea conținutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu și plumb – Metoda prin spectrometrie de absorbție atomică în flacără; SR ISO 8662-2 :1997 Calitatea apei. Determinarea conținutului de mangan. Metoda spectrometrică de absorbție atomică;
– Determinarea metalelor AAS Cuptor după: SR EN ISO 15586:2004 Calitatea apei. Determinarea elementelor în urme prin spectrometrie de absorbție atomică cu cuptor de grafit;
– Determinarea concentrației de fier (Fe II) (FeIII) cu ajutorul standardului: SR ISO 6332 – 1996 R30 Determinarea conținutului de fier. Metoda spectrometrică cu 1,10 fenantrolină.
Determinarea comunităților biologice s-a realizat în următorul fel:
Fitoplanctonul – după intrarea probei în laborator, întregul volum de probă s-a pus la concentrat. Cel mai simplu procedeu de concentrare a probelor a fost sedimentarea. Sedimentarea probelor s-a realizat în conuri Imhoff. Perioada de sedimentare a fost între 10 și 14 zile. La sfâșitul perioadei de sedimentare, supernatantul s-a sifonat până la aproximativ 40 ml cu ajutorul furtunului de cauciuc. Datorită fileului planctonic fixat pe gura furtunului, sifonarea s-a realizat fără pierdere de fitoplancton. Sedimentul care conținea atât fitoplancton cât și suspensii s-a transvazat cantitativ cu ajutorul unei pipete în flacoane de plastic cu dop, care permitea omogenizarea probei. Numărarea organismelor s-a realizat cu ajutorul microscopului de inversie tip Olympus CKX – 41, folosind camere de citire tip Bürker-Türk;
Macronevertebratele bentice – trierea probei de bentos s-a efectuat sub stereomicroscop tip Olympus SZ – 61. Pentru spălarea probelor s-a utilizat un set de site cu ochiuri diferite. Reținerea diferitelor materiale care îngreunau trierea probei s-a realizat cu ajutorul acestor site, cele cu ochiuri mari pentru reținerea frunzelor, crengilor, pietrelor, iar cele cu ochiuri mici pentru reținerea particulelor mai mici și fine de pietriș și de nisip. Astfel s-au obținut două fracțiuni, una cu elemente grosiere și una cu elemente fine. Aceste două fracțuni s-au studiat separat sub stereomicroscop. După triere, materialul faunistic s-a transferat pe rând, sub formă de mai multe subprobe în cutii Petri sau alt vas accesibil analizei la stereomicroscop. Din fiecare din aceste subprobe s-au sortat, la stereomicroscop, organismele bentice pe unități sistematice. Fiecare unitate sistematică s-a pus în compartiment separat în vederea determinării speciilor. Determinarea speciilor s-a realizat cu ajutorul unei literaturi de specialitate foarte bogată, lucrări taxonomice, etc. Împreună cu identificarea organismelor bentale s-a precizat și frecvența absolută fiecăreia dintre ele, detaliindu-se astfel, componența cantitativă amacrozoobentosului;
Microfitobentos sau perifitonul – determinarea probelor de fitobentos s-a realizat cu ajutorul microscopului de inversie tip Olympus CKX – 41., utilizând camere de citire tip Kolkwitz. Pentru identificarea respectiv determinarea algelor s-au utilizat caracterele morfostructurale al talului, forma și mărimea celulelor sau coloniilor, forma, numărul și poziția cloroplastelor, etc.
ANALIZA PROBELOR DE APĂ ȘI BIOTĂ
7.2. ANALYSIS OF SAMPLES OF WATER AND BIOTA
Clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice s-a realizat conform Ordinului 161/2006.În această lucrare datele analitice primare de calitate ale apei de la fiecare secțiune de prelevare s-au trecut sub formă tabelară și se numesc Șiruri de valori momentane.
În ceea ce privește rezultatele biologice, taxonii identificați în stațiile de prelevare s-au prezentat sub formă tabelară, iar graficele reprezintă variațiile indicilor de saprobitate între campaniile de prelevare la stația respectivă. [NUME_REDACTAT] – Buck, sistemul saprobiilor Saprobiologia este domeniul care se bazează pe metode ecologice de stabilire a calității apei. Acest sistem pornește de la însușirea organismelor animale și vegetale de a se dezvolta în ape încărcate cu materii organice în descompunere. Kolkwitz și Marsson (1908, 1909) au elaborat ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub numele de sistemul saprobiilor. Sistemul se bazează pe observația că în ape cu grade diferite de poluare cu substanțe organice sau în cele curate, speciile de plante și animale ce populează aceste ape sunt diferite. Prezența lor este condiționată de calitatea și cantitatea hranei, de unele proprietăți fizico-chimice ale apei, mai ales de cantitatea de oxigen dizolvat în apă și de cantitatea produșilor de descompunere a materiei organice. Prezența anumitor specii în zonele foarte impurificate se explică prin toleranța lor față de aceste condiții de mediu, iar prezența altora doar în zonele cu apă curată, prin sensibilitatea lor față de mediul impurificat. În sistemul saprobiilor sunt utilizate ca indicatori ai calității apelor ambele categorii de organisme. S-a făcut o clasificare a gradelor de impurificare a apelor după sistemul saprobiilor. Indicatorilor biologici, pentru treptele respective din sistem, li s-a atribuit câte o valoare numerică (s) corespunzătoare gradului de saprobitate. Aceste valori sunt trecute în Ordinul 161/2006.
CAPITOLUL VIII
EVALUAREA PREZENTEI SUBSTANTELOR TOXICE PE RAUL CRISUL REPEDE
CHAPTER VIII
ASSESSING THE PRESENCE OF SUBSTANCES TOXIC RIVER CRISUL
REPEDE
SUBSTANTELE MONITORIZATE SI CONENTRATIILE MAXIME ADMISE ALE ACESTORA CONFORM O161/2006
8.1. CONENTRATIILE SUBSTANCES MONITORED AND THEIR MAXIMUM PERMISSIBLE UNDER A161/2006
Substanțele toxice ( poluante ) sunt acele substanțe care au în compoziție un toxic care este dăunător mediului înconjurător sau organismului viu cu care vine în contact putând provoca în anumite doze și moartea acestuia. Știința care se ocupă cu studiul substanțelor toxice se numește toxicologie. Simbolul prin care se etichetează vasele în care sunt păstrate toxicele este un craniu cu două oase încrucișate. Toxicitatea este influențată de doză. ( POPA I. 1978 )
Dintre substantele poluante intalnite mai des, enumeram urmatoarele : pesticidele, metalele grele, radionuclizii, substantele petroliere, azotatii si fosfatii, etc.
În denumirea de pesticide sunt înglobate o serie de substanțe chimice foarte diverse, folosite pentru combaterea speciilor considerate dăunătoare. Cele mai multe sunt compuși chimici obținuți prin sinteze chimice organice. Contaminarea apelor de către pesticide se poate face pe căi diferite, fie printr-o contaminare indirectă, prin levigarea solului, asupra căruia s-au răspandit pesticide în scopuri agricole, fie direct prin aplicarea pesticidelor în vederea combaterii vectorilor diferitelor maladii, a unor dăunători, a vegetației în eleșteele piscicole.
O caracteristică a acestor substanțe constă în faptul că, prin degradarea lor rezultă produși toxici mult mai activi decat pesticidele inițiale. Ținand seama de cerințele economiei, dar și de sănătatea umană, pesticidele vor fi în continuare folosite, dar datorită toxicității lor deosebit de grave este necesar a fi utilizate cat mai cumpătat și rațional.
Sub numele de metale grele sunt înglobate, în general, mai multe familii de substanțe. Toate au origini diverse. Ele pot fi rșspandite în sol și în hidrosisteme. Petrolul și derivatele petroliere constituie o categorie de substanțe foarte greu biodegradabile, din această cauză efectul lor poluant fiind foarte acut. Azotații și fosfații au devenit factori de poluare odată cu folosirea lor intensivă și pe scară largă în agricultură, ca îngrășăminte. Efectul lor poluant rezultă din conținutul a numeroase impurități toxice și mai ales datorită cantităților mari, administrate abuziv și fără discernămant de foarte multe ori, dar și din necesitatea de a obține producții agricole din ce în ce mai mari. Creșterea concentrației de nitrați în cursurile de apă și în panza freatică este dăunătoare sănătății omului, deoarece acestea reprezintă sursele de apă potabilă.
Plumbul
8.1.1. [NUME_REDACTAT] din apă provine din contactul acestora cu minereurile conținand plumb ( galena ) și din tetraetilplumb, evacuate odată cu gazele de eșapament din motoarele cu ardere internă.
Plumbul se acumulează în sediment și în organismele acvatice, în special în pești ( au fost detectate concentrații de 20 ug/kg la 1 mg/kg, în funcție de specie, zonă, etc). peștii din apele dulci acumulează în general, concentrații mai mari de plumb ( între 0.2 și 2.5 mg/kg).
Omul este și el afectat prin contactul cu apele poluate și prin consumul de fructe de mare și pești contaminate.
Apa potabilă care stagnează timp mai îndelungat în instalațiile casnice prevăzute cu conducte din plumb, poate acumula cantități mari din acest metal.
Lazarus și colaboratorii ( 1970) au măsurat concentrația Pb în apa de ploaie, în 32 de stațiuni meteo din SUA. Media a fost de 34 ug/l, iar valoarea maximă de 300ug/l. În zonele intens circulate, concentrația plumbului în apa de ploaie poate depăși 300 ug/l, ajungand chiar la 500 ug/l.
Apa de suprafață conține de obicei Pb în concentrație de sub 100 ug/l, iar în zonele nepoluate concentrația este de aproximativ 1 ug/l. Apa cu un pH redus și cu concentrații reduse de săruri dizolvate poate conține cantități substanțiale de plumb. Rezervoarele de apă căptusite cu plumb, cisternele și tancurile pentru stocarea apei pot fi o sursă majoră de contaminare cu Pb a apei de băut. (V. BARA, 2002)
Plumbul este prezent în apă în urma poluării cu ape reziduale industriale sau din conducte care conțin plumb. Ca și plumbul din aer și alimente, și plumbul din apă se poate depozita în organism favorizand unele tulburări nervoase, cardiace sau hepatice. (V. BARA, 2002)
Ca urmare a proceselor de poluare se constată o creștere continuă a continuțului de plumb în alimente. Dacă în zonele neindustrializate și lipsite de zăcămant de plumb conținutul este numai 0.01 mg/kg aliment, în zonele industrializate aportul de plumb prin alimente ajunge la valori de 400 mg/zi. (V. BARA, 2002)
Cantitățile cele mai mari de plumb se găsesc în produsele vegetale recoltate din zonele poluate cu plumb și în care se poate concentra de 8 ori mai mult plumb, față de nivelul normal. În zonele din apropierea șoselelor, concentrația de plumb poate ajunge la valori mari datorită degajării de plumb în urma arderii benzinei cu tetraclorură de Pb. Cantitatea de Pb ingeratî admisî de FAO/OMS ca dozî tolerabilî este de 3 mg/zi , dar o serie de specialisti apreciază că aceasta este o valoare mult prea mare. (LUCIAN BARA, 2004)
Cuprul
8.1.2.[NUME_REDACTAT] a fost printre primele metale extrase și utilizate de oameni, ceea ce a făcut ca acesta să prezinte o contribuție majoră la dezvoltarea societății încă din cele mai vechi timpuri. Cuprul poate forma aliaje (amestecuri cu alte metale), cele mai întâlnite și utilizate fiind bronzul (aliaj cupru‑staniu) sau alama (aliaj cupru‑zinc). Era folosit ca material pentru monede, ornamente și unelte iar obținerea aliajului cupru‑staniu a marcat începutul [NUME_REDACTAT]. Denumirea cuprului este de origine latină și vine de la numele insulei Cipru (Cyprium), insula care reprezenta principala sursă de cupru pentru [NUME_REDACTAT]. În antichitate, cuprul era considerat metalul zeiței Venus, zeița dragostei. De asemenea se credea că atrage dragostea și protejează împotriva diavolului. În alchimie simbolul acestui metal era și simbolul planetei Venus.
Cuprul este un metal tranzițional care se găsește în sol, roci, rîuri și în mare. Se prezintă atât în stare nativă (metal cărămiziu), dar și sub formă de combinații. Cele mai cunoscute combinații sunt sulfurile – calcozina (Cu2S), calcopirita (CuFeS2), covellit (CuS), stanit (Cu2FeSnS4), sulfurile complexe cu alte elemente – enargit (Cu3AsS4), burnonit (PbCuSbS3), famatinit (Cu3SbS4), dar și carbonații bazici precum malachit (CuCO3. Cu(OH)2), azurit (2CuCO3. Cu(OH)2). În apa mării se găsește în cantități mici, de la 0,001 la 0,09 mg/L (Negulescu, Gh. P., Chimia mediului, București, Ed.Printech, 2010) . Dizolvat în apa potabilă, cuprul poate da o tentă albastră sau verde‑albastră și imprimă acesteia un gust metalic, amar (Background document for development of WHO Guidelines for Drinking/water Quality, WHO/SDE/03.04/88, „Copper in drinking water”). Cuprul formează compuși în care poate fi monovalent (Cu+), divalent (Cu+2) și mai rar, trivalent (Cu+3). Combinațiile cuprului divalent sunt colorate, în cele mai multe cazuri, albastru sau verzui.
Compușii cuprului sunt utilizați ca pesticide (sulfat de cupru pentahidratat – piatra vânătă, acetoarseniat de cupru – verde de Paris, etc), pigmenți (Egyptian blue, albastru de Voroneț) (Gilbert, B., Denoël, S., Weber, G., Allart, D., „Analysis of green copper pigments in illuminated manuscripts by micro‑Raman spectroscopy”, în Analyst, 2003, 128, pp. 1213–1217), în litografie și pirotehnică (colorează flăcările artificiilor în verde sau verde‑albastru). Utilizările acestora se extind și în industria alimentară – agenți de colorare (TUMOLO, T., LANFER‑MARQUEZ, U.M., „[NUME_REDACTAT]: a food colorant with bioactive properties?”, în [NUME_REDACTAT] International, 2012, 46(2),
Sulfatul de cupru pentahidratat este utilizat ca inhibitor al dezvoltării algelor. În trecut era prescris ca antiemetic, dar pentru a evita eventualele afecte adverse s‑a renunțat la această utilizare.
Cuprul influențează echilibrul glucidic și proteic în plante, favorizând creșterea conținutului de glucide, lipide, proteine și vitamine. Împiedică procesul de îmbătrânire fiziologică și favorizează prelungirea activității vitale a frunzelor.
Cuprul este asimilat de către plante sub formă de ioni divalenți sau sub formă de chelați și poate pătrunde în plantă atât pe cale radiculară cât și foliară (LIXANDRU GH. și colab., 1990) .
În cazul unui exces, cuprul poate deveni extrem de toxic, ceea ce se manifestă sub formă de cloroze, necroze, decolorări ale frunzelor. La nivel celular, toxicitatea poate fi consecința legării cuprului la grupările sulfhidrice ale proteinelor, inhibând activitatea enzimelor și proteinelor (YRUELA, I., „Copper in plants”, în Braz. J. [NUME_REDACTAT]., 2005).
S‑a constatat că la concentrații mai mari de 150 mg/kg cupru în frunzele mature este posibilă apariția simptomelor de toxicitate ( VITOSH, M. L., WARNCKE, D. D., LUCAS, R.E., „Secondary and micronutrients for vegetables and field crops”, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 1994).
Plante sensibile față de excesul de cupru sunt trifoiul, lucerna, macul, cartoful, căpșunul (LIXANDRU, GH. și colab., 1990) .
Limita maximă admisă de cupru în produsele vegetale destinate consumului uman a fost stabilită la 5 mg/kg produs proaspăt prin Ordinul nr. 1/3 ianuarie 2002 (Ordin nr. 1 din 3 ianuarie 2002 privind condițiile de securitate și calitate pentru legume și fructe proaspete destinate consumului uman).
La nivelul organismelor animale, cuprul este cofactor și activează o serie de enzime: citocrom c oxidază, superoxid dismutază, ceruloplasmin, dopamin‑β‑hidroxilază, lisil‑oxidază, tirozinază (WATTS, D. L., „The nutritional relationships of copper”, în Journal of [NUME_REDACTAT], 1989)
Cuprul este un mineral dinamic, antiinfecțios, antiviral, antiinflamator. Organismul îl mobilizează în cazuri de agresiuni microbiene în infecții (VALNET, J., 1987) .
Deficitul de cupru nu apare decât extrem de rar și nu a fost semnalat la persoane care au o dietă echilibrată din punct de vedere nutrițional. Apare cu precădere la prematuri și sugari. Consumul de alcool poate amplifica deficitul de cupru.
Carența se manifestă prin anemie, decolorarea părului și a pielii, demineralizare osoasă, fracturi spontane, degenerare cerebrală.
Toxicitatea cuprului determinată prin aport alimentar, este considerată imposibilă, dar ea apare în urma consumului de apă cu concentrații crescute de cupru sau la cei cu expunere profesională. ( GINA SCĂEȚEANU,MARIA PELE, 2013).
Zincul
8.1.3. [NUME_REDACTAT] de suprafață primesc o mare cantitate de ape reziduale, care conțin poluanți biologici și chimici. Acestea ajung și în solul din jurul lacurilor sau de-a lungul râurilor, influențând mediul din zonă. Apele subterane se purifică doar parțial de poluanți prin sol, iar filtrarea industrială reține doar o parte din compușii nocivi pentru organism. Nici fierberea apei nu reprezintă un mijloc de a elimina poluanții, pentru că nu se elimină decât o mică parte dintre bacterii și viruși iar poluanții chimici rămân în apă. De asemenea, în atmosferă există tone de impurități, pe care ploaia le antrenează și le aduce pe pământ, iar anii de dezvoltare tehnică a industriei și a agriculturii au intensificat poluarea surselor de apă.
Printre compușii chimici care poluează apa se află și zincul.
Ionii de zinc sunt extrem de toxici pentru orice plantă, iar pentru om, excesul de zinc este dăunător, pentru că împiedică absorbția fierului și a cuprului, accentuând anemiile.
Zincul este un element chimic care are simbolul Zn și numărul atomic 30. Zincul este un metal de culoare albăstruie spre alb, care devine maleabil în jurul a 100°-150 °C.
În 1780, [NUME_REDACTAT] a descoperit că mușchii broaștelor se contractau când le atingea cu bisturiul său. Apoi din întâmplare el a descoperit că picioarele puteau fi făcute să se miște doar prin atingerea lor cu două metale diferite (Cu și Fe), trăgând greșit concluzia că mușchiul broaștei genera curent.
Experimentele au fost continuate de [NUME_REDACTAT], cu metale diferite care a demonstrat că fluxul de curent este datorat contactului existent între metale diferite.
Zincul este un mineral esențial care este prezent natural în unele produse alimentare, și adăugat în alte scopuri și disponibil ca un supliment alimentar. Zincul este implicat în numeroase aspecte ale metabolismului celular.
Este necesar pentru activitatea catalitică a aproximativ 100 de enzime , și joacă un rol important în sistemul imunitar , sinteza de proteine , vindecarea rănilor , sinteza ADN-ului , și diviziunea celulara .
Zincul susține, de asemenea, creșterea și dezvoltarea normală în timpul sarcinii, copilăriei, adolescenței și este necesar pentru sensul propriu al gustului și mirosului . Un aport zilnic de zinc este necesar pentru a menține o stare de echilibru, deoarece corpul nu are un sistem de stocare de zinc .
Deficitul de zinc afectează aproximativ două miliarde de oameni din tările în curs de dezvoltare și este asociat cu multe boli. La copii , aceasta provoacă retard de creștere , maturizarea sexuală întârziată , contribuind la moartea a aproximativ 800.000 de copii în întreaga lume pe an ; alte simptome : dermatita, diaree, alopatie, infecții și tulburări neurologice.
Zincul este implicat in sinteza cat si metabolizarea carbohidratilor (glucidelor), lipidelor, proteinelor. Zincul este de asemenea, implicat in functia imuna.
El intervine de asemenea si in sinteza hormonilor sexuali.
Studii recente au demonstrat ca, zincul determina accelerarea procesului de vindecare a plagilor. Carnea, pestele, viscerele, galbenusul de ou, legumele si fructele sunt sursele alimentare principale.
Stridiile, alte crustacee, ficatul, fasolea uscata, lintea si nucile sunt de asemenea surse de zinc. Produse sarace in zinc sunt grasimile, dulciurile, bauturile alcoolice, painea, albusul de ou.
Cea mai importanta sursa nutritionala de zinc este carnea, in special carnea rosie si cea de pui. Laptele este o sursa zilnica buna de zinc, dar aportul crescut de calciu poate interfera absorbtia fierului si zincului.
Ingestia orala excesiva a zincului pana la toxicitate (100-300 mg/zi) este rara. Gradul cel mai important de toxicitate a zincului este observat la pacientii cu insuficienta renala cronica hemodializati, caracterizat prin anemie, febra si tulburari la nivelul sistemului nervos.
Arsenul
8.1.4. [NUME_REDACTAT] este un element chimic semi-metalic, care are simbolul As și numărul atomic 33. El se afla in grupa a V-A principala(15) si perioada a 4-a.
Numele grec "arsenicon" (în traducere "bărbat"), era atribuit în antichitate unor sulfuri de arsen și acidului arsenicos. Pentru prima dată, Platon și Strabon amintesc de existența și exploatarea arseniului din muntele Sandaracurgium – provincia Pont. Ca element, se pare că a fost preparat pentru prima dată de [NUME_REDACTAT], în anul 1250, din auri-pigment și săpun, și apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou. Alchimiștii foloseau arseniul pentru albirea metalelor colorate ca fierul și cuprul. Acestea, frecate cu arseniu, primeau un luciu alb. ( WIKIPEDIA )
Arsenul este o substanță foarte toxică care se găsește ăn mancare , apă și în obiectele casnice . Fumul de țigară , detergentul , fructele de mare , berea chiar și apa de băut sunt surse de intoxicare cu arsen . În urma intoxicației cu arsen pacienții prezintă : cefalee , confuzie , somnolență chiar și convulsii . În cazuri de intoxicații foarte grave pacienții prezintă vomitături , diaree , probleme la rinichi , ficat și plămani iar în cazuri extreme poate să apară chiar decesul . Arsenul este prezent în multe locuri diferite, este folosit ca pesticid pentru a îndepărta rozătoare , dar poate fi folosit pentru a ucide orice organism .
Sursele de contaminare cu arsen sunt foarte numeroase, acestea putând fi clasificate, în funcție de originea contaminaților anorganici de arsen, în următoarele categorii:
1) surse naturale, minereurile care conțin As și apa subterană (mai ales lânga zone cu activitate geotermală
2) mineritul și procesarea deșeurilor miniere și, numeroasele surse industriale – industia extractivă, prelucratoare a minereurilor neferoase 232w2223c , industria chimică, industria electronică, în industria sticlei și ceramicii precum și arderea combustibililor fosili, insecticide. Arsenații de sodiu se folosesc pentru prezervarea lemnului.
Arsenul din sursele mai sus amintite este un important contaminant al apei potabile și al locurilor de depozitare a deseurilor pentru substanțe periculoase și reprezintă aproximativ jumătate din potențialul carcinogenic din cenusa zburătoare provenind de la cărbune.
Conținut de As se găseste în alimente cum ar fi strugurii (tratați cu pesticide cu As), tutun și cele de origine marină.
Compușii de arsen trebuie să fie într-o formă mobilă în soluția de sol pentru a putea fi absorbiți de către plante. Preluarea de către plante este în concentrații mult mai mici decât cele toxice.
Moluștele și crustaceii pot conține arsen chiar în concentrații mari dar se pare a nu exista nici o relatie între continutul de arsen si pozitia geografica, aceasta sugerând faptul ca poluarea industriala nu constituie un factor agravant. Pestele poate contine arsen care provine din hrana. Arsenul care exista în mod natural în alimentele marine este metabolizat într-un mod diferit de cel anorganic
As este raspandit în apa de suprafata unde s-au gasit concentratii de sub 10 ppb dar au fost întâlnite si valori de 1000 ppb. Concentratia mediana este de 3 ppb. Apa de profunzime contine de 1-2 ppb, cu exceptia zonelor unde exista zacaminte naturale de sulfuri de As, unde s-au gasit valori de peste 3400 ppb chiar 48000 ppb.
Sedimentele contin concentratii mai mari decât apa (0,1-4000 ppm, mai mari în zonele contaminate).
Plantele marine, în particular algele (5,2-94 ppm în 11 varietati), pot avea concentratii extrem de mari de Expunerea populatiei generale la arsen poate aparea prin mai multe cai: aliment, apa potabila, vin si alte bauturi, aer exterior, sol, praf de casa, fum de tigara si medicamente, mai ales solutia Flower, utilizata în trecut pentru tratarea diferitelor afectiuni.
Pentru populatia expusa neocupational principala cale este cea digestiva. În SUA, de exemplu, se estimeaza ca aportul de arsen prin apa potabila reprezinta aproximatv 60% din aportul total, în timp ce alimentele aduc aproximativ 35-40% .
Consumul de alimente marine poate contribui cu o proportie mare de arsen dar speciile de arsen din alimente sunt mai ales specii organice (arsobetaina si arsocolina).
În general, determinarea arsenului total din apa este considerata suficienta pentru scopuri de monitorizare, aceasta fiind practica curenta a producatorilor de apa potabila si a autoritatilor care supravegheaza.
Totusi, multe aspecte ale expunerii populatiei generale la arsen necesita clarificari. Activitatea biologica din apa de fântâna poate transforma fomele toxice de arsen anorganic în specii metilate, netoxice. arsen.
Cromul
8.1.5. [NUME_REDACTAT] a fost descoperit în anul 1797 de [NUME_REDACTAT], profesor de chimie la Ecole des Mines din Paris. Denumirea sa provine din cuvântul grecesc cromos (culoare), deoarece acest metal formează combinații multicolore. Vanquelin a folosit în experimentele efectuate pentru obținerea cromului un mineral al cromului și plumbului, numit crocoit, identificat, în anul 1762, în Siberia. În urma experimentelor efectuate pe acest mineral, el a obținut un precipitat de plumb și o soluție de acid cromic. Prin reducerea cu cărbune, la temperaturi ridicate, a acidului cromic astfel obținut, Vanquelin a obținut pentru prima dată crom metalic. Mai târziu, în 1843, A.E.Becquerel reușește să obțină crom metalic pe cale electrolitică, iar în 1898 Goldschmit îl obține prin reducere cu aluminiu.( GHERHERDT TUDOR, toxicitatea Cromului )
Cromul hexavalent poate fi trasportat prin membranele celulelor, atât în cazul microorganismelor unicelulare (procariote), precum virușii, bacteriile, algele albastre, cât și în cazul plantelor (eucariote). Odată ajunse în interiorul celulelor, Cr(VI) este redus la Cr(III), probabil prin intermediul unor compuși instabili ai Cr (V) și Cr(IV). Pentru cromul trivalent însă, majoritatea celulelor sunt impermeabile; acest lucru se datorează faptului că în soluții apoase neacide acesta formează compuși cu solubilitate scăzută. GHERHERDT TUDOR, toxicitatea Cromului )
În ceea ce privește acumularea cromului la microorganisme, s-a observat faptul că algele verzi pot acumula o cantitate mai mare de crom (dar și de fier sau aluminiu) decât algele roșii sau brune. De asemenea s-a obsevat că algele epifitice (microorganisme care trăiesc pe plante) au o afinitate foarte mare pentru poluanți atmosferici, având capacitatea de a acumula metalele grele din aer. Astfel, la algele Pleurococcus situate în apropierea autostrăzilor, au fost determinate concentrații importante de crom și plumb. În cazul culturilor de Euglena, s-a observat că celulele crescute în condiții de lumină sunt mult mai sensibile la poluarea cu compuși ai cromului decât cele crescute la întuneric, deși ambele tolerează relativ bine concentrații mici de crom. (GHERHERDT TUDOR, toxicitatea Cromului )
La aceasta oră încă nu există suficiente date pentru a afirma dacă pătrunderea în organism pe cale orală a Cr(VI) sau a Cr(III), sub orice formă, poate să ducă la cancer. E cunoscut însă faptul că ingerarea unor doze de 70-100 ppb pe perioade lungi de timp poate să ducă la apariția unor boli ale ficatului, rinichilor, sistemului circulator sau a sistemului nervos. În prezent se efectueaza studii pentru a determina dacă cromul hexavalent are caracter cancerigen și atunci când pătrunde în organism prin ingerare. (GHERHERDT TUDOR, toxicitatea Cromului )
În țările membre ale [NUME_REDACTAT], calitatea apei destinată consumului în scop potabil de către oameni este reglementată de Directiva98/83/EC. Acest act a intrat în vigoare la 25 decembrie 1998 și țările membre au avut o perioadă de grație de 5 ani pentru a asigura apei potabile parametrii calitativi indicați de această directivă, cu excepția bromaților și a trihalometanilor, pentru care termenul de conformare este de zece ani, iar în cazul plumbului termenul este de 15 ani. În conformitate cu această directivă, limita maximă admisă pentru cromul total, în apa potabilă, este de 50µg/l. (GHERHERDT TUDOR, toxicitatea Cromului )
Protecția mediului acvatic (ape interioare, ape teritoriale, ape de coastă) utilizat în scopuri recreaționale (înot) este reglementată, în țările membre ale [NUME_REDACTAT], de Directiva 76/160/EEC, adoptată în 8 decembrie 1976. În conformitate cu această directivă, concentrația cromului în aceste medii acvatice trebuie să fie verificată doar dacă s-a dovedit prezența în apă a acestui poluant, sau dacă s-a constatat o degradare generală a calității apei respective. În octombrie 2002 s-a adoptat propunerea de revizuire a acestei directive, prin care numărul indicatorilor urmăriți a fost redus de la 19 la 6, metalele grele nemairegăsindu-se printre parametrii urmăriți. (GHERHERDT TUDOR, toxicitatea Cromului )
Protecția mediului acvatic (ape interioare, ape teritoriale, ape de coastă, ape subterane) împotriva poluării cu substanțe toxice este reglementată, în [NUME_REDACTAT], începând cu anul 1976, de către Directiva 76/46/EEC. În conformitate cu acest act, poluanții sunt repartizați pe două liste:
Din prima listă (List 1) fac parte familii și grupuri de substanțe caracterizate prin toxicitate, persistență și capacitate de bioacumulare. La substanțele inițial incluse în 1976 pe această listă au mai fost adăugate, în 1982, un număr de 132 de substanțe care formează așa-numita Candidate list 1. Din aceste 132 de substanțe, doar 18 au fost regularizate prin intermediul altor 5 directive ale [NUME_REDACTAT].
A doua listă (List 2) conține substanțe cu efect nociv asupra mediului acvatic, care pot fi prezente doar în anumite zone și ale căror efecte sunt influențate de caracteristicile apei în care sunt evacuate și de situarea acestor ape, cromul fiind inclus în această listă.
[NUME_REDACTAT] 76/464/EEC este de a elimina poluarea datorată deversării substanțelor din prima listă și de a reduce poluarea datorată deversării substanțelor din a doua listă.
În cazul cromului, atenția cercetătorilor s-a concentrat în timp către două tipuri diferite de analiză: analiza cromului total (care nu ține cont de starea de oxidare a acestuia) și analiza cromului hexavalent; cromul trivalent este de regulă determinat prin diferența celor două valori. Au fost puse la punct însă și o serie de metode de separare și preconcentrare a celor două stări de oxidare ale cromului, prin utilizarea unor rășini schimbătoare de ioni, astfel încât analiza Cr(VI) și Cr(III) să poată fi făcută fără a mai fi nevoie să se determine în prealabil și concentrația cromului total.
Cadmiul
8.1.6. [NUME_REDACTAT] (Cd) a fost descoperit de catre chimistul german Strohmeyr in anul 1917 in timp ce prelucra unele minereuri de zinc. Spre surprindrea sa, a observat ca in loc sa rezulte solutii incolore, ca de obicei, solutiile respective aveau culoarea galbena. La inceput a crezut ca acestea sunt impurificate cu fier sau arsen, dar dupa verificarile de rigoare a constatat ca se afla in fata unui element nou.
Cadmiul face parte din grupa metalelor putin raspandite in natura. Acesta se gaseste numai sub forma de combinatii chimice, clarkul sau avand valoarea de 5*10-5 %, de regula el este prezent in minereurile de zinc
Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic. Cadmiul este unul dintre poluantii apei provenit din: ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;aerosoli.
Cadmiul ajunge in apa prin mai multe cai :
Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluanti;
Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere;
Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica;
Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
Deseurile si reziduurile menajere;
Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada topita;
Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.
In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.
Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu substante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput.
Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:
– apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu ape industriale care contin fier;
– apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;
– apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau neagra;
Intoxicatia cu cadminiu provoaca:
– cefalee;
– scaderea tensiuni arteriale;afectiuni hepato-renale.
Poluarea apeicurgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum , exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma ,sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata . Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate . Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.
Nichelul
8.1.7 . [NUME_REDACTAT] (simbol: Ni, număr atomic: 28) este un metal răspândit în diverse produse chimice și aliaje, constituind circa 0,008 % din scoarța Pământului. Acest lucru face ca omul să fie incontinuu expus la acest metal. Nichelul este corodat de transpirație, salivă și alte lichide secretate de organism. Incidența alergiei la nichel în populația generală este de circa 30 %, cu o netă preponderență la femei. Sursele de expunere sunt: domestice, profesionale, iatrogene, accidentale și alimentare. Este un metal de culoare alb-cenușie, cu densitatea de 8900 Kg/m3, se topește la o temperatură de 1.455 °C.
Nichelul este un compus care se găsește în natură numai la niveluri joase. Oamenii folosesc nichelul în aplicații diverse. Cea mai comună utilizare a nichelului este folosirea lui ca ingredient la obținerea oțelului și a altor produse metalice. Poate fi găsit în produse obișnuite din metale cum ar fi bijuteriile.
Produsele de hrană conțin, în mod normal, mici cantități de nichel. Este cunoscut că ciocolata și grasimile conțin cantități mari de nichel. Nivelul nichelului asimilat atinge cote înalte când oamenii consumă mari cantități de legume din soluri poluate. Este cunoscut faptul că plantele acumulează nichelul iar ca rezultat asimilarea nichelului din legume este ridicată. Prin intermediul plămânilor fumătorii asimilează o cantitate mare de nichel. Nichelul poate fi găsit și în detergenți.
Oamenii pot fi expuși la nichel prin respirarea aerului, băutul apei, alimentație sau fumatul țigărilor. Contactul pielii cu solul sau apa contaminate cu nichel poate, de asemenea, să conducă la expunerea cu nichel. În cantități mici nichelul este esențial, dar când asimilarea este prea mare poate produce afecțiuni ale sănatății.
O asimilare a unei cantități prea mari de nichel are următoarele consecințe:
– Șanse mai mari de dezvoltare a cancerului la plămâni, cancer nazal, cancer la laringe și cancer la prostată
– Rău și amețeală după expunerea la gaze de nichel
– Embolii la plămâni
– Incapacități respiratorii
– Defecte din naștere
– Astmă și bronșite cronice
– Reacții alergice ca de exemplu mâncărimi ale pielii, în principal de la bijuterii
– Dereglări ale inimii
Nichelul și alți compuși ai lui au fost listați ca fiind cu adevarat responsabili de generarea cancerului.
Seleniul
8.1.8 . [NUME_REDACTAT] un mineral esential care are comportament chimic asemanator cu sulful. Aceste asemanari determina seleniul sa substituie sulful din aminoacizii metionina, cisteina si cistina. Pentru a fi functional trebuie sa fie legat de cisteina. Legat de metionina se gaseste sub forma de rezerva.
Seleniul constituie unul din oligoelementele esentiale care protejeaza organismul de stresul oxidativ.
In celulele si tesuturile organismului uman au fost descrise aproximativ 25 selenoproteine (proteine care contin un reziduu de selenocisteina), clasificate in glutation-peroxidaze, tioredoxin reductaze si deiodinaze.
In primul rand seleniul este un cofactor necesar pentru mentinerea activitatii glutation peroxidazei, o familie de enzime ce catalizeaza degradarea hidroperoxizilor organici rezultati din procesele metabolice normale si asigura protectia proteinelor, lipidelor si acizilor nucleici fata de actiunea moleculelor oxidante. Activitatea antioxidanta este similara celei exercitata de vitamina E. Astfel, absenta seleniului se coreleaza cu scaderea activitatii glutation peroxidazei si este asociata cu distrugerea membranelor celulare, ca rezultat al acumularii de radicali liberi.
Deficitul de seleniu influentează, în primul rând miocardul, având drept consecință apariția, în cazuri severe, a bolii Keshan. Afecțiunea se caracterizează prin cardiomiopatie ce conduce la cardiomegalie și insuficiență cardiacă congestive.
Intoxicația cu seleniu se poate înregistra în cazurile de:
– supradozare a seleniului, – ca urmare a expunerii industrial
– prin consumul de apă cu un conținut ridicat în acest oligoelement.
Dozele mari de seleniu sunt toxice, limita maxima admisa fiind de 400 µg/zi. Excesul se manifesta prin respiratie urat mirositoare (miros de usturoi), unghiile devin casante, parul devine fragil si cade, apar anomalii ale sistemului nervos.
Intoxicatia cu seleniu se poate inregistra in cazurile de supradozare a seleniului, ca urmare a expunerii industriale sau prin consumul de apa cu un continut ridicat in acest oligoelement. In industrie seleniul reprezinta un produs secundar in procesul de rafinare a cuprului; este utilizat de asemenea la fabricarea semiconductorilor, ca agent decolarant pentru ceramica si sticla, ca agent vulcanizator in industria cauciucului. Selenoza – intoxicatia cronica cu seleniu – se produce in situatia unui aport de seleniu de aproximativ 5 mg/zi si se manifesta prin caderea parului si unghiilor, carii dentare, halena cu miros de usturoi, insuficienta hepatica, neuropatii, dermatita.
Aportul zilnic maxim de seleniu fara a fi insotit de reactii adverse a fost calculat la 800 μg, insa pentru unele persoane este de 600 μg3. (LABORATORY CORPORATION of AMERICA. Directory of Services and [NUME_REDACTAT]. Selenium, Blood. www.labcorp.com 2010. [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT])
Mercurul
8.1.9 . [NUME_REDACTAT] (υδράργυρος, în greacă Hydrargyros sau argintul viu) este un element chimic cu simbolul Hg și număr atomic 80. Metal al blocului d, mercurul este unul din cele 6 elemente care sunt lichide la o presiune și temperatură apropiată de cea a camerei. (BANK, MICHAEL S., Mercury in the Environment: Pattern and Process).
Elementul a fost numit după zeul roman Mercur, cunoscut pentru viteza acestuia; totodată semnul astrologic al planetei a devenit unul din simbolurile alchimie ale acestui metal. Mercurul este singurul metal al cărui nume este comun cu cel planetar-alchimic (PAUL MULJADI ,GROUP 12 ELEMENTS,).
La nivel mondial, cantitatea totala de mercur este estimata a fi de 334.17 miliarde tone metrice; aproape intreaga cantitate este regasita in sedimentele oceanice (98.75%) si in apele oceanice (1.24%), iar restul este continut in sol. Sursele naturale de mercur permit patrunderea acestuia in biosfera ca si gaz, atunci cand exista activitate vulcanica terestra si oceanica, in solutii sau in minereuri.
Procesele naturale prin care mercurul este emis in atmosfera mai pot cuprinde volatilizarea mercurului in mediile marine si acvatice, volatilizarea provenita din vegetatie (Mercury study report to [NUME_REDACTAT]. 3, pagina 2-6).
Fluxul mercuric din atmosfera catre sol sau ape este sustinut de circuitul global natural, circuitul global perturbat de activitatile umane, sursele regionale si locale (Mercury study report to [NUME_REDACTAT]. 3, pagina 2-4). Circuitul global al mercurului, precum si impactul surselor antropogenice sunt mai dificile de inteles datorita naturii specifice a emisiilor si a proceselor de depozitare (Mercury study report to [NUME_REDACTAT]. 3, pagina 2-4).
Fiind un element chimic intalnit in mod natural in mediu, este prezent in biotop; distributia globala a mercurului este estimata a fi in sedimentele oceanice, ce contin aproximativ 1017 g de mercur, in principal sub forma cinabrului, apele oceanice 1013g, sedimentele din sol si apele proaspete 1013 g, biosfera 1011g, atmosfera 108g si apele proaspete 107g (Mercury study report to [NUME_REDACTAT]. 3, pagina 2-4).
O mai buna intelegere a contributiei surselor antropogenice privind eliberarea mercurului in natura este limitata de incertitudinile substantiale privind emisiile naturale, precum si cantitatea si sursa primara de mercur ce e reemisa catre atmosfera de catre soluri si ape. Estimarile recente indica faptul ca aproximativ 200.000 tone de mercur au fost emise in atmosfera din 1890, aproximativ 95% fiind localizat in soluri, 3% in oceane si 2 % in atmosfera (Mercury study report to [NUME_REDACTAT]. 3, pagina 2-4)
Mercurul este un element otravitor, care are tendinta de acumulare in corp in decursul timpului; actioneaza ca o neurotoxina, distrugand tesutul nervos si cel cerebral. Pe termen scurt sau lung, expunerea la mercur conduce catre tremurat, fluctuatii ale dispozitiilor, pierderea auzului si orbire, iar factorii acestia fac si cea mai mica cantitate de mercur sa fie periculoasa. Patrunderea mercurului in organism se face fie la nivel cutanat, fie prin vaporii inspirati, fie prin tractul digestiv in momentul consumului alimentelor contaminate cu mercur ( KRISTI LEW, Mercury) .
Intoxicatia acuta, datorata unor concentratii mari de mercur, provoaca o serie de tulburari cognitive, comportamentale, senzoriale si motorii. Cele mai evidente simptome includ tremurul, labilitatea emotionala ( iritabilitate, timiditate excesiva, pierderea increderii de sine si nervozitate), insomnia ([NUME_REDACTAT] Control and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], de James T. Tweedy, pagina 302), pierderea memoriei, schimbari neuromusculare(slabiciune musculara, atrofierea muschilor si spasme), dureri de cap, polineuropatie(parestezie, reflexe tendonale hiperactive, reducerea vitezei de conductiei nervilor motorii si senzitivi), iar functia cognitiva este deficitara (ATSDR. 1999. [NUME_REDACTAT] for Mercury. Atlanta, GA:Agency for [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]) .
Privit prin prisma poluãrii mediului înconjurator, si a pericolului toxicitãtii sale lente si sigure, mercurul se situeazã printer primii compusi toxici.
Mercurul se utilizeazã ca un important catalizator în multe industrii, alãturi de materiile prime folosite în industria de mase plastice, produse clorice (soda causticã), celulozã.
Apele uzate reziduale rezultate din procesul de fabricaþie sunt bogate cu mercur organic (metil mercur). Mercurul se acumuleazã în cantitãti apreciabile în fitoplancton si zooplankton.
De aici si direct prin apã, ajunge în carnea pestilor, ducând dupã un timp la intoxicarea consumatorilor, (oameni si animale).
Reziduurile de mercur se gãsesc si în tesutul de peste. În carnea de peste sau gãsit reziduuri de mercur pânã la 10- 144 ppm, fãrã impedimente pentru viata pestilor.
Cantitatea de 0.05 ppm este apreciatã ca periculoasã pentru om. Mai mult mercur s-a gãsit în pestii rãpitori (swtiucã) si în cei ce stau pe fundul apelor si în mâl (anghilã, calcan, somn, biban) cu atât mai mult când malul este în mod normal bogat în mercur (sau tãrmul).
Pestii acumuleazã mai mult mercur odatã cu vârsta.
In tabelul nr. 29 sunt evidentiate standardele de calitate a mediului pentru substantele prioritare si o serie de alti poluanti. ( * * *, [NUME_REDACTAT] din Romania 2004 ) ( tab. nr. 1 )
Definitii si prescurtari :
– SCM = standarde de calitate a mediului
– MA = media anuala
– CMA = concentratia maxima admisa
– Unitate : ( µg/l )
Tabelul/Table 8.1
Stabilirea starii de calitate a apelor se face numai pe baza indicatorilor corelati cu diferite utilizari ale apei, din legislatia in vigoare.
Acolo unde poluarea chimica este responsabila pentru deteriorarea starii ecologice, si nu lucrarile care modifica elementele hidromorfologice, trebuie sa se stabileasca poluantul sau poluantii de natura chimica care constituie cauza deteriorarii, in vederea actionarii asupra nivelului poluantului pentru reducerea impactului, evidentiat de depasirea standardului de calitate.
Standardele de calitate stabilite au scopul de a conserva si a asigura conditiil efavorabile resurselor de apa pentru o utilizare normal si a asigura atingerea starii ecologice bune a ecosistemelor. Standardele de calitate ale substantelor periculoase si prioritar periculoase pentru atingerea starii chimice bune sunt cele prevazute in HG nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptata a evacuarilor, emisiilor si pierderilor de substante prioritar periculoase; incadrarea in standardele d ecalitate precizate conduce la atingerea starii ecologice “bune”; valoarea “0” a standardelor de calitate sau sub limita de detective a celor mai bune tehnici utilizate in majoritate conduc la incadrarea in starea ecologica “foarte buna”.
CAPITOLUL IX
REZULTATE ȘI DISCUȚII LA OBIECTIVUL I
RESULTS AND DISCUSSION ON ONJECTIVE I
DETERMINĂRI FIZICO – CHIMICE ALE SUBSTANȚELOR TOXICE PE PRINCIPALELE CURSURI DE APĂ DIN CADRUL BAZINULUI HIDROGRAFIC CRIȘUL REPEDE
9.1. PHYSICO – CHEMICAL PROPERTIES OF SUBSTANCES TOXIC ON CRIȘUL REPEDE BASIN
Ca orice ecosistem, și râurile sunt dependente de sursa de energie solară, care asigură existența vietii acvatice, dar aceasta este influențată puternic și de resursele care ajung în apă din ecosistemele terestre învecinate sau chiar de procesele fizico-chimice și biologice care se desfășoară în interiorul apelor.
Orice exces de substanță organică ce ajunge în apele râurilor, provenind din industrie, agricultură sau activitățile casnice, poate fi prelucrat, dar numai între anumite limite. În situația în care este depășită capacitatea apelor de a suporta presiunea exercitată prin încărcarea organică excesivă, are loc un fenomen de degradare severă, care poate ajunge chiar până la moartea biologică a acestora.
Evaluarea prezenței substanțelor toxice în bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] s-a realizat prin compararea valorilor obținute din analiza probelor de apă, de către [NUME_REDACTAT] Apei al [NUME_REDACTAT] de apă Crișuri, cu concentrațiile maxim admise din Ordinul 161 / 2006.
Substanțele toxice ( poluante ) sunt acele substanțe care au în compoziție un toxic care este dăunător mediului înconjurător sau organismului viu cu care vine în contact putând provoca în anumite doze și moartea acestuia.
În cele ce urmează vor fi prezentate metalele grele cu concentrații mari cel mai des întâlnite în apele din bazinul hidrografic Crisuri.
Cuprul este un metal semi-prețios și deseori utilizat în industria electrică. Efectele toxice ale compușilor cuprului rezultă din aplicarea sa sub formă de algicide și fungicide. Cuprul este toxic chiar și în cantități mici pentru organismele acvifere, precum bacteria, algele marine și peștii.
Cuprul poate avea efecte negative asupra populației și autoepurării apei. Cuprul este unul dintre cele mai importante oligoelemente pentru metabolismul uman. Dar în concentrații mari, acesta afectează sănătatea, deși, de regulă, doar temporar și nu cronic.
Zincul, asemeni cuprului, este un element important pentru organismul uman. Zincul este adesea utilizat în fabricarea și tratarea suprafeței țevilor (conductelor) și conservelor.
Asemeni cuprului, zincul în concentrații mari are efecte toxice asupra organismelor acvifere. Zincul se acumulează mai ales în moluște precum melcii și midiile.
Plumbul, alături de cadmiu și mercur, este unul dintre cele mai toxice metale grele. Nu este important pentru metabolismul uman. Compușii plumbului se utilizează în fabricarea vopselelor, aditivilor anticorozivi și bateriilor.
Conductele de apă se întâlnesc în clădirile vechi. Traficul rămâne cel mai mare emițător de plumb, în pofida utilizării reduse a benzinei cu plumb. Ingerarea continuă a plumbului poate dăuna sistemului nervos și la dezactivarea unor enzime.
Cadmiul este utilizat la fabricarea bateriilor, ca stabilizator în producția de PVC-uri, ca pigment în materialele plastice și lacuri și în procesele de galvanizare. Sunt identificate efectele toxice ale cadmiului la nivele foarte mici. Cadmiul se depune mai ales pe ficat, rinichi, splină și glanda tiroidă și poate duce la distrugerea acestor organe.
Cromul este un mineral pe care organismul il foloseste pentru functionarea normala, cum ar fi digestia mancarii. Cromul exista in multe produse alimentare naturale, cum ar fi drojdia de paine, carne, cartofi (mai ales daca sunt gatiti in coaja), branzeturi, melasa, condimente, paine integrala, cereale, fructe proaspete si vegetale. Consumul de apa de robinet nededurizata aduce o cantitate de crom destul de mare si gatitul in cratiti de inox creste continutul de crom al mancarurillor. Cromul gasit in mancare nu este daunator. Totusi, administrarea unor cantitati mari de crom poate cauza probleme grave.
Arsenul este o substanta foarte toxica care se gaseste in mancare , apa si in obiectele casnice . Fumul de tigara , detergentul , fructele de mare , berea chiar si apa de baut sunt surse de intoxicare cu arsen.
Arsenul este prezent in multe locuri diferite, este folosit ca pesticid pentru a indeparta rozatoare , dar poate fi folosit pentru a ucide orice organism . Toxicitatea arsenului reprezinta o problema de sanatate globala care afecteaza milioane de oameni . Principala sursa de expunere la arsen este apa. ( Vidican A. , 2009)
Rezultate și discuții – determinări calitative
9.1.1. Results and discussion – qualitative determinations
„Concentrație maximă admisă" e o noțiune în realitate destul de arbitrară, la a carei interpretare trebuie cunoscute și luate în calcul principiile și metodologia pe baza căreia s-au stabilit acele valori.
Fig. 9.1. Concentrațiile maxim admise ale substanțelor monitorizate
Fig. 9.1. Maximum permissible concentrations of monitored substances
Secțiunile monitorizate pe raul [NUME_REDACTAT] în perioada 2000- 2009 sunt : [NUME_REDACTAT] – Am. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tărian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig, [NUME_REDACTAT] – Am. Alesd, [NUME_REDACTAT] – Av. Alesd, [NUME_REDACTAT] –Av. Huedin, [NUME_REDACTAT] – Av. Suncuius, [NUME_REDACTAT] – Ciucea, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Saula, Alceu – Toboliu, Alunis – Braisoru, Chijic – Sacadat, Cropanda – Tileagd, Dobrinesti – [NUME_REDACTAT], Dragan – Am. Dragan, Iad – Buylz, Iad – Am. Ac. Lesu, Margau – Margauta, Mnierea – Am. Galaseni, Peta – av. Oradea, Peta – am. Sanmartin, Peța – mijloc rezervație, Săcuieu – am. Bologa, Secatura – Pestis, Tasad – Osorhei, Uileac – Ineu de Cris.
Fig. 9.2. Variația valorilor concentrațiilor maxim admise ale indicatorilor monitorizați în perioada 2000 – 2009
Fig. 9.2. Variation of maximum permissible concentrations of monitored indicators period between 2000-2009
După cum se poate observa și in Fig. nr 9.2. valorile medii ale substanțelor monitorizate variază foarte mult față de valorile concentrațiilor maxim admise conform O161/2006.
Valorile medii mai mari se înregistrează la indicatorii Cu și Pb.
Cuprul poate ajunge în mediul înconjurător din surse foarte variate: scurgerile de la minele de exploatare a cuprului sau a altor metale, activitățile industriale ce produc sau folosesc cupru sau compuși ai cuprului (băi de decapare, de nichelare sau de cromare, producerea fertilizanților, producerea pesticidelor, chimia anorganică, producerea celulozei și hârtiei, rafinării, etc.), producerea fierului si oțelului, prelucrarea materialelor feroase și turnătorii, fabricarea motoarelor sau a unor componente, depozitele de deșeuri, apele uzate orășenești, arderea combustibililor fosili sau a deșeurilor, corodarea conductelor sau a altor instalații. Printre sursele de poluare se pot enumera și unele surse naturale: erodarea depozitelor naturale de cupru, descompunerea vegetației, vulcani, incendii de pădure
Dizolvat în apă, cuprul poate da o tentă albastră sau verde-albastră acesteia.
Secțiuni monitorizate în perioada 2000-2009 unde s-au înregistrat mai multe depășiri ale concentrațiilor maxime admise ale substanțelor prioritar periculoase :
Fig. 9.3. Secțiuni unde s-au înregistrat depășiri ale concentrației masim admise la [NUME_REDACTAT]. 9.3. Sections where maximum permissible concentrations of monitored indicators for copper is higher
[NUME_REDACTAT].nr.9.3 se observă că s-au înregistrat depășiri ale valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate față de limitele CMA la Cu pe 13 secțiuni pe parcursul perioadei 2000 – 2009 ( valori ale concentrațiilor cuprinse între 2.25 mg/l la Ciucea si 32.5 mg/l la av. Alesd ).
Fig. 9.4. Secțiuni unde s-au înregistrat depășiri ale concentrației maxim admise la Cu și [NUME_REDACTAT]. 9.4. Sections where maximum permissible concentrations of monitored indicators for copper and lead are higher
[NUME_REDACTAT].nr.9.4. sunt reprezentate depășiri ale valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate față de limitele CMA la Cu pe 12 secțiuni și la Pb pe 8 secțiuni,pe parcursul perioadei 2000 – 2009 ( valori ale concentrațiilor cuprinse între 2.25 mg/l la Izv. Crisului și 32.5 mg/l la av. Alesd, la Cu, si 1.8mg/l la Av. Huedin si 7.68mg/l la Tarian, la Pb ).
Fig. 9.5. Secțiuni unde s-au înregistrat depășiri ale concentrației masim admise la [NUME_REDACTAT]. 9.5. Sections where maximum permissible concentrations of monitored indicators for Ni is higher
[NUME_REDACTAT].nr.9.5. sunt reprezentate depășiri ale valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate față de limitele CMA la Ni pe 3 secțiuni pe parcursul perioadei 2000 – 2009 ( valori ale concentrațiilor cuprinse între 2.33 mg/l la Tarian si 7.5 mg/l la Alunis – Braisoru ).
Din baza de date a [NUME_REDACTAT] Bazinale de [NUME_REDACTAT] am extras și prelucrat date necesare în vederea realizării unei comparații între aceastea și rezultatele cercetărilor efectuate de către mine în Laboratorul de Toxicologie din cadrul [NUME_REDACTAT], departamentul Facultății de Mediu.
În prelucrarea datelor am luat în considerare toate secțiunile monitorizate de pe raul [NUME_REDACTAT] cu datele obținute la perioada respectivă.
Șirul de date pentru fiecare secțiune variază între 2 – 6 recoltări pe an de studiu.
Tabel/Table 9.1.
Media indicatorilor monitorizați în secțiunile de pe raul [NUME_REDACTAT] în anul 2004
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] River in 2004
Substanțelor monitorizate le-am calculat media pe an , iar această medie am comparat-o cu concentrațiile maxime admise ale acestora conform O161/2006.
[NUME_REDACTAT] 9.1. se regăsesc valorile medii ale indicatorilor ( substanțelor ) monitorizate pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2004. Aceste valori medii sunt exprimate în µg/l pentru o mai ușoară comparare a lor cu valorile maxim admise din O161/2006.
Fig. 9.6. Valorile medii ale indicatorilor monitorizați în secțiunile de pe raul [NUME_REDACTAT] în anul 2004
Fig. 9.6. The average values of monitored indicators [NUME_REDACTAT] river sections in 2004
După cum se poate observa în Fig nr. 9.6. hidrocarburile petroliere au înregistrat valori mai mari decât restul substanțelor monitorizate. Majoritatea substanțelor au fost identificate și monitorizate pe 5 secțiuni. Aceste secțiuni sunt : [NUME_REDACTAT] – Cheresig, [NUME_REDACTAT] – Tãrian, [NUME_REDACTAT] – Am. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Am. Aleșd, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. Se poate observa că aceste secțiuni sunt punctele principale de pe râul [NUME_REDACTAT].
În anul 2004 indicatorii monitorizați pe care i-am luat în considerare pentru realizarea acestei lucrări și care au un impact mai mare din punct de vedere fizico – chimic , sunt : Cadmiu, Crom, Cupru, Nichel, Mercur, Plumb, Zinc, P267 si Hidrocarburile petroliere.
Aceste puncte de monitorizare denumite secțiuni, le-am incadrat în corpuri de apă pentru a putea analiza mai ușor aspectele fizico – chimice și biologice ale probelor recoltate.
Fig. 9.7. Harta reprezentării corpurilor de apă analizate
Fig. 9.7. Map representation of water bodies examined
În ceea ce privește indicatorul Cadmiu, valorile înregistrate de acesta pe parcursul anului 2004 sunt cuprinse în intervalul de la 1.05 µg/l – 0.10 µg/l. Cromul înregistrează valori cuprinse în intervalul 2.20 µg/l – 13.20 µg/l, cuprul între 2.25 µg/l – 3.88 µg/l, iar nichelul intre 0.30 µg/l – 1.20 µg/l. Valori puțin mai mari s-au înregistrat la zinc ( 10.88 µg/l ) și la hidrocarburi petroliere ( 42.80µg/l), depășind cu puțin valoarea CMA.
Fig. 9.8. Variația mediei concentrației indicatorilor monitorizați pe anul 2004 pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.8. Variation of average concentration monitored indicators on [NUME_REDACTAT] 2004
Pentru substanțele analizate am calculat valoarea medie a concentrației acestora pe an de studiu.
[NUME_REDACTAT]. nr. 9.8. se observă că în secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd există o valoare mai mare la indicatorul Zn. [NUME_REDACTAT] înregistrează și el valori mai mari în unele secțiuni.
Tabelul/Table 9.2.
Media indicatorilor monitorizați în secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2005
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2005
În anul 2005 indicatorii monitorizați de către Laboratorul ABA Crișuri , pe care i-am luat în considerare pentru realizarea acestei lucrări și care au un impact mai mare din punct de vedere fizico – chimic , sunt : Arsen, Cadmiu, Crom, Cupru, Nichel, Mercur, Plumb, Zinc, Seleniu, P267 si Hidrocarburile petroliere.
Se poate observa că în anul 2005 au fost analizați mai multi indicatori in aceste sectiuni de monitorizare. In ceea ce priveste indicatorul Arsen, valorile inregistrate de acesta pe parcursul anului 2005 sunt cuprinse in intervalul de la 1.0 µg/l – 2.10 µg/l. Cromul inregistreaza valori cuprinse in intervalul 0.4 µg/l – 2.45 µg/l, cuprul intre 1.50 µg/l – 25.75 µg/l, iar plumbul intre 1.0 µg/l – 3.0 µg/l. Valori putin mai mari s-au inregistrat la hidrocarburi petroliere ( 42.80µg/l), depasind cu putin valoarea CMA.
Fig. 9.8. Variația mediei concentrației indicatorilor monitorizați pe anul 2005 pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.8. Variation of average concentration monitored indicators on [NUME_REDACTAT] 2005
De observat este faptul că la unii indicatori valorile concentrațiilor determinate sunt mai ridicate decât în anul precedent, și anume la : cupru, zinc, plumb, iar la alti indicatori valorile concentratiilor determinate sunt mai scazute, si anume la: cadmiu, crom, mercur, nichel.
Creșterea valorilor concentrațiilor medii se poate explica prin dezvoltarea zonei privind activitatile economice.
Fig. 9.9. Variația mediei concentrației indicatorilor monitorizați pe anul 2005 pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.9. Variation of average concentration monitored indicators on Crișul Repede2005
Cuprul înregistrează variații semnificative pe toată lungimea [NUME_REDACTAT], cea mai mare valoare medie a concentrației fiind detectată la [NUME_REDACTAT] av. Huedin.
Plumbul nu prezintă variații mari ale valorilor concentrației.
Tabelul / Table 9.3.
Media indicatorilor monitorizați în secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2006
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2006
În anul 2006 numărul secțiunilor monitorizate a crescut substanțial cu scopul de a identifica mult mai precis eventualele probleme apărute.
Indicatorul cupru a fost identificat în toate secțiunile cu valori cuprinse între 1.0 µg/l – 22.95 µg/l, iar zincul 5.88 µg/l – 20.64 µg/l. Deasemenea indicatorul zinc a fost identificat și acesta în toate secțiunile de monitorizare cu valori între 5.88 µg/l – 20.64 µg/l.
Media datelor pe anul 2006 ale nichelului aratî depășiri în secțiunile Margauta – Margau, Crisul repede – am. Alesd, Mnierea – am Galaseni, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea, Peta – Sanmartin si [NUME_REDACTAT] – Cheresig.
Mercurul si plumbul se încadrează în limite normale.
Fig. 9.10. Media indicatorilor monitorizați în secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2006
Fig. 9.10. Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2006
În anul 2006 au fost monitorizate pe râul [NUME_REDACTAT] un număr de 26 de secțiuni. Concentrațiile medii ale acestora le-am reprezentat in fig. 9.11.
Fig. 9.11. Variația mediei concentrației indicatorilor monitorizați pe anul 2006 pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.11. Variation of average concentration monitored indicators [NUME_REDACTAT] River on 2006
Cea mai mare variație înregistrată este a cuprului, iar punctul unde se atinge cea mai ridicată valoare medie a concentrației este [NUME_REDACTAT] am. Oradea.
Nichelul a înregistrat cea mai mare valoare medie a concentrației determinate în secțiunea [NUME_REDACTAT] am. Aleșd.
Tabelul/Table 9.4.
Media indicatorilor monitorizati in sectiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] in anul 2007
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2007
În anul 2007 au fost monitorizate pe râul [NUME_REDACTAT] tot un număr de 26 de secțiuni ca și în anul 2006. Cuprul și zincul au fost identificate în toate secțiunile. Cuprul înregistrează valorile medii intre 3.52 µg/l – 19.37 µg/l. Zincul are valorile medii incadrate in intervalul 5.83 µg/l – 43.33 µg/l.
Arsenul inregistreaza o valoare medie la av. Huedin 9.88 µg/l.
Fig. 9.13. Variația mediei concentrației indicatorilor monitorizați pe anul 2007 pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.13. Variation of average concentration monitored indicators [NUME_REDACTAT] River on 2007
Tabelul/Table 9.5.
Media indicatorilor monitorizati in sectiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] in anul 2008
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2008
Din fig nr 9.13 se observa ca valorile medii ale arsenului se incadreaza in 0.5 µg/l – 2.7 µg/l , ale cuprului 3.22 µg/l – 125.26 µg/l ( [NUME_REDACTAT] – am. Alesd ).
Plumbul se încadrează cu valorile medii pe anul 2008 între 0.37 µg/l – 1 µg/l .
Fig. 9.14. Variația mediei concentrației indicatorilor monitorizați pe anul 2008 pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.14. Variation of average concentration monitored indicators [NUME_REDACTAT] River on 2008
Cercetările mele s-au axat pe determinările în laborator a concentrațiilor substanțelor monitorizate în vederea comparării rezultatelor obținute cu concentrațiile maxim admise ale fiecărei substanțe.
În cazul constatării unor depășiri față de valorile concentrațiilor maxim admise am realizat grafice și hărți pentru o mai buna vizualizare a acestora.
Odată cu obținerea rezultatelor analizelor de laborator am facut o comparare a acestora cu rezultatele obținute din cadrul laboratoarelor de specialitate in calitatea apei.
Anii pentru care am făcut determinări și cercetări sunt 2010, 2011, 2012 si 2013.
Anii luați în considerare pentru o analiză comparativă sunt: 2004,2005,2006,2007,2008.
Pentru baza de date am folosit media aritmetică pentru fiecare substanță , date rezultate în urma mai multor probe de apă analizate.
Tabelul/Table 9.6.
Media indicatorilor monitorizați în secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2010
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2010
În tabelul 9.6 se observă unele variații la media indicatorilor monitorizați, în ceea ce privește Cu, As și Zn.
Tabelul/Table 9.7.
Media indicatorilor monitorizati in sectiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] in anul 2011
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2011
Tabelul/Table 9.8.
Media indicatorilor monitorizati in sectiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] in anul 2012
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2012
Tabelul/Table 9.9.
Media indicatorilor monitorizati in sectiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] in anul 2013
Average indicators monitored sections [NUME_REDACTAT] in 2013
Tabelul/Table 9.10.
Media indicatorilor monitorizati în funcție de deviația standard pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Average indicators monitored depending of standard deviation on sections of [NUME_REDACTAT] river in 2011
Deviația reprezintă distanța dintre un punct dat și medie. Deviația standard este doar rădăcina pătrată a mediei tuturor deviațiilor la pătrat.
Am calculat deviația standard pentru un șir de date cuprins între perioada anilor 2010 – 2013 pentru fiecare punct din care am recoltat probe de apă.
Indicatorii pentru care am calculat deviația standard sunt formele de azot si fosfor Ș N-NH4, N-NO3, N-NO2 și P- PO4.
Unitatea de măsură folosită pentru fiecare indicator monitorizat este µg/l.
Calculele le-am realizat utilizând programul Excel 2010 cu funcția standard deviation.
Rezultatele obținute pentru fiecare indicator se încadrează în limitele :
N-NH4 : 0 – 5.706 µg/l
N-NO3 : 0.069 µg/l – 1.293 µg/l
N- NO2 : 0.001 µg/l – 0.01 µg/l
P-PO4 : 0.002 µg/l – 0.212 µg/l
Tabelul/Table 9.11.
Media indicatorilor monitorizati în funcție de deviația standard pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Average indicators monitored depending of standard deviation on sections of [NUME_REDACTAT] river in 2011
Am calculat deviația standard pentru un șir de date cuprins între perioada anilor 2010 – 2013 pentru fiecare punct din care am recoltat probe de apă.
Indicatorii pentru care am calculat deviația standard sunt Cd, Ni, Pb, Se, Cr, Zn, Cu, As, Hg.
Unitatea de măsură folosită pentru fiecare indicator monitorizat este µg/l.
Calculele le-am realizat utilizând programul Excel 2010 cu funcția standard deviation.
[NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță
Corelația dintre : N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre : N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] Repede –> izvor – cnf. [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] Repede –> out Def.[NUME_REDACTAT] – in Ac.[NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N-NH4 – Cr
.
.
Corelația dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] Repede–Def.[NUME_REDACTAT] –> cnf. Iad – av. Def.[NUME_REDACTAT] + [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH 4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH 4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH 4 – [NUME_REDACTAT] dintre :N – NH4 – [NUME_REDACTAT] :
Deviația standard reprezintă abaterea fiecărei valori dintr-o distribuție de la medie, mai exact diferența între fiecare valoare și medie ( poate fi pozitivă sau negativă ).
Tipul corelațiilor rezultate în urma calculelor efectuate sunt corelații directe și corelații inverse.
Analiza corelogramelor pe corpuri de apă pentru fiecare indicator monitorizat in funcție de media și deviația standard a acestora, rezultă ca un număr de 18 corelații sunt corelații inverse și un număr de 5 corelații sunt corelații directe.
În cazul corelațiilor indirecte apreciem că valorile concentrațiilor medii ale indicatorilor analizați pot crește în timp ce altele pot scădea în timp.
În celelate 5 cazuri există o legătură directă și puternică între indicatorii studiați.
Pentru toate cazurile intervalul de încredere stabilit este de 95%.
Pentru o mai bună analiză în timp a incidenței substanțelor toxice asupra microfaunei pe râul [NUME_REDACTAT] am calcultat percentile 10 și percentile 50 pe anii 2010 – 2013.
Percentila este valoarea unei variabile sub care se încadrează („cade”) un anumit procent din observații.
Am calculat valoarea P10 și P50 pentru toți indicatorii monitorizați în cele 5 corpuri de apă.
Tabelul/Table 9.10.
Media indicatorilor monitorizati în funcție de valoarea percentilelor 10 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Average indicators monitored depending of P10 values on sections of [NUME_REDACTAT] river in 2011
Valorile P10 rezultate în urma calculelor aplicate in Excel au rezultat încadrarea indicatorilor analizați în intervale diferite și anume:
N-NH4: 0.008 µg/l – 1.438 µg/l
N-NO2: 0,009 µg/l – 0.01 µg/l
N-NO3: 0.045 µg/l – 0. 1 µg/l
P-PO4: 0.004 µg/l – 0.227 µg/l
Tabelul/Table 9.11.
Media indicatorilor monitorizati în funcție de valoarea percentilelor 10 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Average indicators monitored depending of P10 values on sections of [NUME_REDACTAT] river in 2011
Tabelul/Table 9.12.
Media indicatorilor monitorizati în funcție de valoarea percentilelor 50 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Average indicators monitored depending of P50 values on sections of [NUME_REDACTAT] river in 2011
În urma calculelor mediilor P50 pe corpurile de apă studiate rezultă că valorile obținute se încadrează in următoarele limite:
N-NH4: 0.008 µg/l – 5.682 µg/l
N-NO2: 0.009 µg/l – 0.104 µg/l
N-NO3: 0.910 µg/l – 1.59 µg/l
P-PO4: 0.009 µg/l – 0.523 µg/l
Tabelul/Table 9.13.
Media indicatorilor monitorizati în funcție de valoarea percentilelor 50 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Average indicators monitored depending of P50 values on sections of [NUME_REDACTAT] river in 2011
Pentru următoarele corpuri de apă am realizat grafice pe ani de studiu din care să se observe mai ușor creșterea sau descreșterea valorilor concentrațiilor indicatorilor monitorizați:
[NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță cu secțiunile : am. Oradea, Cheresig, Tărian;
[NUME_REDACTAT] –> izvor – cnf. Sacuieu cu secțiunile : Șaula , av. Huedin;
[NUME_REDACTAT] –> out Def.[NUME_REDACTAT] – în Ac.Lugasu : am. Aleșd;
[NUME_REDACTAT]–Def.[NUME_REDACTAT]–> cnf. Iad – av. Def.[NUME_REDACTAT] + Afluent : av. Șuncuius;
Datele au fost prelucrate cu programul Excel . Media intervalului 2010-2013.
Șaula – [NUME_REDACTAT] –> izvor – cnf. [NUME_REDACTAT]. 9.14. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea Crișul repede – [NUME_REDACTAT]. 9.14. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for Crișul reped – Șaula section
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei. Alcalinitatea cu valori de la 6.4 în 2010 scade până la 5.6 în 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Cr, As, Se, Hg, nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013. Zn atinge un prag mare a concentrației în anul 2012.
[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] –> izvor – cnf. Săcuieu
.
Fig. 9.15. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. [NUME_REDACTAT]. 9.15. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for [NUME_REDACTAT] – av. Huedin section
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei la fel și alcalinitatea. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Hg, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și Cr înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013.
av. Șuncuiuș – [NUME_REDACTAT]–Def.[NUME_REDACTAT] –> cnf. Iad – av. Def.[NUME_REDACTAT] + [NUME_REDACTAT]. 9.16. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 9.16. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for [NUME_REDACTAT] – Șuncuiuș section
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei la fel și alcalinitatea. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Hg, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și Cr înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013.
am. [NUME_REDACTAT] Repede –> out Def.[NUME_REDACTAT] – în Ac.[NUME_REDACTAT]. 9.17. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT]. 9.17. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd section
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei . Alcalinitatea atinge un prag mare a valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu, Zn și Se înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013. Hg prezintă o creștere a valorii concentrației în anul 2012.
am. Oradea – [NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță
Fig. 9.18. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT]. 9.18. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for [NUME_REDACTAT] – am. Oradea section
Ph –ul înregistrează o creștere a valorii pe parcursul anilor. Alcalinitatea atinge un prag mic a valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu, Zn și Se înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013. Hg prezintă o creștere a valorii concentrației în anul 2012.
Tărian – [NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – granita
Fig. 9.19. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 9.19. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for [NUME_REDACTAT] –Tărian section
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor la fel și alcalinitatea atinge un prag mai mic al valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb,Cr, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și As înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013.
Cheresig – [NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță
Fig. 9.20. Reprezentarea valorilor concentrațiilor medii ale substanțelor monitorizate în perioada anilor 2010 – 2013 pentru secțiunea [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. 9.20. Representation of average concentrations of substances monitored during the years 2010 – 2013for [NUME_REDACTAT] –Cheresig section
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor la fel și alcalinitatea atinge un prag mai mic al valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Zn nu prezintă variații în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu ,Cr,Se și Hg nu înregistrează variații semnificative ale concentrațiilor pe parcursul anilor monitorizați.
Fig.9.21.Harta cu secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] unde s-au înregistrat valori ale concentrațiilor medii mai mari
Fig.9.21. [NUME_REDACTAT] Repede river sections where there were detected higher average concentration values
Fig. 9.22. Harta cu secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] unde s-au înregistrat valori ale concentrațiilor medii mai mari
Fig. 9.22. [NUME_REDACTAT] Repede river sections where there were detected higher average concentration values
Fig. 9.23. Harta cu secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT] unde s-au înregistrat valori ale concentrațiilor medii mai mari
Fig. 9.23. [NUME_REDACTAT] Repede river sections where there were detected higher average concentration values
Tabel/Table 9.12.
Maximele cele mai mici și maximele șirurilor pentru formele de azot și fosfor pentru perioada anilor 2010 – 2013
Lowest peaks and highs string forms of nitrits and phosphorus for the period 2010 – 2013
Fig. 9.24. Valorile temperaturilor minime înregistrate în anul 2010 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.24. Minimum temperature values recorded in 2010 on sections [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 9.25. Valorile temperaturilor înregistrate în anul 2011 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.25. Temperature values recorded in 2011 on sections [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 9.26. Valorile temperaturilor minime înregistrate în anul 2012 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.26. Minimum temperature values recorded in 2012 on sections [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 9.27. Valorile temperaturilor minime înregistrate în anul 2013 pe secțiunile de pe râul [NUME_REDACTAT]
Fig. 9.27. Minimum temperature values recorded in 2013 on sections [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]/Table 9.13.
Încadrarea indicatorilor în limitele de cuantificare
Framing indicators within the measurement
Din tabelul nr. 9.13. rezultă că sunt indicatori a căror valoare medie a concentrației se încadrează în limitele admise , iar a altor substanțe , nu.
9.1.2. Rezultate și discuții – determinări cantitative
9.1.2. Results and discusions – quantitative determinations
Cercetările mele s-au axat pe determinările în laborator a concentrațiilor substanțelor monitorizate în vederea comparării rezultatelor obținute cu concentrațiile maxim admise ale fiecărei substanțe.
În cazul constatării unor depășiri față de valorile concentrațiilor maxim admise am realizat grafice și hărți pentru o mai buna vizualizare a acestora.
Odată cu obținerea rezultatelor analizelor de laborator am facut o comparare a acestora cu rezultatele obținute din cadrul laboratoarelor de specialitate in calitatea apei.
Anii pentru care am făcut determinări și cercetări sunt 2010, 2011, 2012 si 2013. Anii luați în considerare pentru o analiză comparativă sunt: 2004,2005,2006,2007,2008.
Pentru baza de date am folosit media aritmetică pentru fiecare substanță , date rezultate în urma mai multor probe de apă analizate.
Deviația standard reprezintă abaterea fiecărei valori dintr-o distribuție de la medie, mai exact diferența între fiecare valoare și medie ( poate fi pozitivă sau negativă ).
Varianța reprezintă media aritmetică a deviațiilor standard la pătrat. Deviația standard a distribuției se calculează ca rădăcină pătrată din varianță. Astfel, o distribuție este caracterizată sub forma medie + – deviație standard.
Tipul corelațiilor rezultate în urma calculelor efectuate sunt corelații directe și corelații inverse.
Analiza corelogramelor pe corpuri de apă pentru fiecare indicator monitorizat in funcție de media și deviația standard a acestora, rezultă ca un număr de 18 corelații sunt corelații inverse și un număr de 5 corelații sunt corelații directe.
În cazul corelațiilor indirecte apreciem că valorile concentrațiilor medii ale indicatorilor analizați pot crește în timp ce altele pot scădea în timp.
În celelate 5 cazuri există o legătură directă și puternică între indicatorii studiați. Pentru toate cazurile intervalul de încredere stabilit este de 95%. Pentru o mai bună analiză în timp a incidenței substanțelor toxice asupra microfaunei pe râul [NUME_REDACTAT].
Pentru fiecare corp de apă studiat cu secțiunile d emonitorizare aferente, am cercetat creșterea sau descreșterea concentrațiilor substanșelor toxice.
Din graficele realizate pe ani de studiu pentru fiecare corp de apă, rezultă că:
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță cu secțiunile : am. Oradea, Cheresig, Tărian :
Ph –ul înregistrează o creștere a valorii pe parcursul anilor. Alcalinitatea atinge un prag mic a valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu, Zn și Se înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013. Hg prezintă o creștere a valorii concentrației în anul 2012.
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor la fel și alcalinitatea atinge un prag mai mic al valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb,Cr, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și As înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013.
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor la fel și alcalinitatea atinge un prag mai mic al valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Zn nu prezintă variații în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu ,Cr,Se și Hg nu înregistrează variații semnificative ale concentrațiilor pe parcursul anilor monitorizați.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> izvor – cnf. Sacuieu cu secțiunile : Șaula , av. Huedin:
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei. Alcalinitatea cu valori de la 6.4 în 2010 scade până la 5.6 în 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Cr, As, Se, Hg, nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013. Zn atinge un prag mare a concentrației în anul 2012.
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei la fel și alcalinitatea. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Hg, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și Cr înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> out Def.[NUME_REDACTAT] – în Ac.Lugasu : am. Aleșd:
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei . Alcalinitatea atinge un prag mare a valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu, Zn și Se înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013. Hg prezintă o creștere a valorii concentrației în anul 2012.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT]–Def.[NUME_REDACTAT]–> cnf. Iad – av. Def.[NUME_REDACTAT] + Afluent : av. Șuncuius:
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei la fel și alcalinitatea. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Hg, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și Cr înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013.
Evaluarea elementelor de calitate fizico – chimice s-a facut pe baza mediei aritmetice si a deviației standard, în cazul unui volum de date mai mic de 30 și pe baza valorilor tipice de 90/50/10 percentile.
Cauzele principale pentru depășirea concentrațiilor maxim admise ale substanțelor toxice sunt: deversările voite ( conștiente ) sau accidentale ale diverșilor agenți economici posibili poluatori și neexploatarea animalelor în ferme de stat ci în regim de gospodării comunale .
Animalele ingerând prin alimentare substanțe toxice transmit prin consumul de carne de către om aceste concentrații mai mari de substanțe chimice, astfel putând duce la intoxicații severe.
O influență directa a apei aupra sanatatatii populatiei se produce prin calitatile sale, respectiv prin compozitia sa.
O serie intreaga de boli netransmisibile sunt considerate astazi ca fiind determinate sau favorizate de compozitia chimica a apei, citind in acest sens:gusa endemica, caria dentara sifluoroza endemica, afectiunile cardiovasculare, methemoglobinemia, intoxicatiile cu plumb, intoxicatiile cu cadmiu.Alte intoxicatii mai frecvent intilnite ca produse prin apa sunt: intoxicatia cu crom, cianuri, etc.
Cuprul este un bioelement necesar pentru creșterea plantelor și animalelor. Depășirea limitelor normale (supradoza) atrage după sine instalarea unor efecte toxice.
Pe lângă aportul normal de cupru din resursele vegetale și animale, în alimente apar contaminări cu acest element datorită folosirii pe scară largă a tratamentelor fitosanitare cu soluții de stropit pe bază de cupru, fungicide cu cupru, precum și din corodarea cuprului și aliajelor sale (bronzuri și alame, în principal). Vasele din cupru sunt rezistente la coroziune (pasivarea cuprului), efectele de corodare sunt însă accelerate de aerare și mediu puternic acid.
Deși unele metale grele sunt esențiale în cantități mici, acestea devin toxice la depășirea unor concentrații specifice fiecărui organism.
Efectele metalelor grele sunt foarte variate și diferă foarte mult de la un organism la altul.
Ionii de Cu (II) în exces pot cauza iritarea mucoaselor, afecțiuni hepatice și renale, probleme ale sistemului nervos urmate de depresii, iritații gastrointestinale, posibile modificări în ficat și rinichi.
Deficitul de cupru determină anemie, neutropenie și tulburări de creștere, în special la copii.
Datorită efectelor asupra plantelor, cuprul reprezintă o amenințare serioasă pentru agricultură.
Din apă, plumbul trece în alimentele vegetale și animale și ajunge în organism, prin aparatul digestiv sau respirator;
Spre deosebire de alte metale, plumbul nu are nici un rol fiziologic în organism și nu există un nivel minim, care să fie considerat netoxic.
Formele anorganice, absorbite după ingestie sau inhalare, afectează sistemul nervos, hematopoeza, aparatele renal, gastro-intestinal, cardio-vascular și reproductiv, în timp ce sărurile organice sunt absorbite de la nivel cutanat și afectează în principal sistemul nervos.
Expunerea cronică la plumb în doze mici a fost asociată cu creșterea tensiunii arteriale, existând o corelație directă între concentrația plasmatică a plumbului și nivelul tensiunii arteriale, cu bolile cerebro-vasculare și cele cardio-vasculare.
ANALIZA CHIMICĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE APELE SUBTERANE ȘI CELE DE SUPRAFAȚĂ
CHEMICAL ANALYSIS COMPARISON BETWEEN GROUNDWATER AND SURFACE WATER
În lungul râurilor, se formează strate acvifere cantonate în depozite aluvionare, care depind genetic de râuri, iar stratele acvifere cantonate în aceste depozite, sunt strâns legate de regimul de curgere al râului respectiv.
În continuare am încercat să analizez, mecanismul de influență reciprocă și de transport al poluanților dintre apele de suprafață și apele freatice din albia majoră a râurilor, din bazinul [NUME_REDACTAT].
În această analiză am folosit datele din aceeași lună a anului 2009, atât pentru apele de suprafață, cât și pentru apele subterane. Pentru apele de suprafață s-au analizat secțiunile: Aleșd, am Oradea, Tărian și Cheresig.
Pentru apele subterane, am analizat forajele de ordinul I, care sunt amplasate la distanța cea mai mică de secțiunile din râu monitorizate. Acestea sunt: Aleșd F5 (D = 900 m), Fughiu F2 (D= 210 m), Tărian F1R (D = 361 m), Cheresig F2 (D= 173 m). În fig. 5.61 sunt reprezentate corelația parametrilor PO4 și reziduul fix, în apa râului [NUME_REDACTAT] și în forajele de ordinul I, corespunzătoare secțiunilor monitorizate din râu.
Fig. 9.28. Variații ale concentrațiilor indicatorilor chimici, în apa râului [NUME_REDACTAT] și în apele subterane freatice corespunzătoare, în anul 2009
(sursa: ABA [NUME_REDACTAT])(Dumitru M, 2009)
Fig. 9.28. Variations in concentrations of chemical indicators in [NUME_REDACTAT] river and groundwater proper ground in 2009
(source: ABA [NUME_REDACTAT])(Dumitru M, 2009)
Contrar infiltrațiilor difuze unde solul are un rol important, corpurile hidrologice de suprafață au relații directe cu sistemul de acvifere freatice. Astfel apele de suprafață sunt extrem de periculoase în relație cu apele subterane freatice în cazul în care sunt contaminate.
Analizâd graficul privind corelația dintre apele de suprafață și cele subterane, în punctele de recoltare Cheresig, diferența concentrațiilor la PO4, este dată de faptul că în apele de suprafață activitatea biologică este mai mare, deci, descompunerea biologică este mai intensă.
Fig. 9.29. Profilul hidrochimic reprezentat prin diagrama Piper, al apelor de suprafață și al apelor subterane prelevate din zona studiată
(sursa: arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
Fig. 9.29. Hydrochemical profile represented by Piper diagram, the surface water and groundwater samples from the studied area
(source: arhiva ABA [NUME_REDACTAT])
În diagrama Piper realizată pentru cele două tipuri de apă se constată că, atât apele de suprafață cât și cele subterane, colectate din bazinul [NUME_REDACTAT] aparțin tipului hidrochimic HCO-3 – Ca2+ – Mg2+ (bicarbonatate, calcico-magneziene) (figura 5.60). Ponderea concentrațiilor cationilor principali, Ca2+ și Mg2+, reprezintă peste 50% din concentrația totală a ionilor prezenți în apele subterane și de suprafață analizate. Anionul principal îl reprezintă ionul HCO-3 cu o pondere ce depășește 40% din concentrația totală a ionilor prezenți în apele subterane și de suprafață analizate. Apele subterane sunt totuși mai puternic mineralizate în comparație cu apele de suprafață. ( Dumitru M, 2009)
CAPITOLUL X
REZULTATE ȘI DISCUȚII LA OBIECTIVUL II
RESULTS AND DISCUSSION ON OBJECTIVE II
10.1. DETERMINĂRI ALE INDICATORILOR BIOLOGICI ( FITOPLANCTON, MICROFITOBENTOS, MACROZOOBENTOS ,MACROFITE ȘI PEȘTI ) PE PRINCIPALELE CURSURI DE APĂ DIN CADRUL BAZINULUI HIDROGRAFIC AL CRIȘULUI REPEDE
10.1. DETERMINATIONS OF BIOLOGICHAL INDICATORS (PHYTOPLANCKTON, MICROPHYTOBENTHOS, MACROZOOBENTHOS, MACROPHYTES AND FISH) MAIN COURSES UNDER CRIȘUL REPEDE BASIN
10.1.1. Rezultate și discuții – determinări calitative
10.1.1. Results and discussion – qualitative determinations
[NUME_REDACTAT] Apă definește în Art.2 starea apelor de suprafață prin:
• starea ecologica
• starea chimica
Starea ecologică reprezintă structura și funcționarea ecosistemelor acvatice, fiind definita în conformitate cu prevederile Anexei V a [NUME_REDACTAT] Apă, prin elementele de calitate biologice, elemente hidromorfologice și fizico-chimice generale cu funcție de suport pentru cele biologice, precum și prin poluanții specifici (sintetici și nesintetici).
Caracterizarea stării ecologice în conformitate cu cerințele [NUME_REDACTAT] Apă (transpuse în legislația româneasca prin Legea nr. 310/2004 care modifică și completează [NUME_REDACTAT] 107/1996), se bazează pe un sistem de clasificare în 5 clase, respectiv: foarte bună, bună, moderata, slabă și proasta, definite și reprezentate astfel. Se remarcă faptul că elementele biologice sunt luate în considerare în definirea tuturor celor 5 clase, având la baza principiul conform căruia elementele biologice sunt integratorul tuturor tipurilor de presiuni.
starea foarte bună
starea bună
starea moderată
starea slabă
starea proasta
Numărul total al secțiunilor de control în bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT] pe anul 2005 a fost de 12, ele prezentându-se după cum urmează:
Tabel/Table 10.1.
Starea ecologică pe [NUME_REDACTAT] în anul 2004
[NUME_REDACTAT] river ecological status in 2004
Din cele 12 secțiuni monitorizate, 5 secțiuni se încadrează în starea ecologică bună, 7 secțiuni se încadrează în starea ecologică foarte bună.
Subbazinul raului [NUME_REDACTAT] a fost monitorizat prin 12 sectiuni, din care 4 sectiuni de referinta (Alunis – Braisoru, Dragan – am. Dragan, Mnierea – am. Calaseni, Peta – Sanmartin) si 8 sectiuni de caracterizare corpuri de apa ([NUME_REDACTAT] – Saula, [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, Sacuieu – am Bologa, Iad – Bulz, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], Peta – av. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tarian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig). Aceste sectiuni s-au caracterizat astfel: 7 sectiuni indica stare ecologica foarte buna ([NUME_REDACTAT] – Saula, [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, Sacuieu – am Bologa, Dragan – am. Dragan, Iad – Bulz, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], Mnierea – am. Calaseni) si 5 sectiuni indica stare ecologica buna (Alunis – Braisoru, Peta – Sanmartin, Peta – av. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tarian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig).
In cazul subbazinului raului [NUME_REDACTAT], in 2005, au fost monitorizati in total 310 km, din care 171 km apartinand [NUME_REDACTAT], 7 km vaii Alunis, 31 km cursului de apa Sacuieu, 12 km vaii Dragan, 46 km vaii Iadului, 22 km vaii Mnierei si 21 km raului Peta.
Din acesti 310 km monitorizati, 259 km s-au incadrat in starea ecologica foarte buna, din care 148 km pe [NUME_REDACTAT], 31 km pe cursul Sacuieu, 12 km pe Dragan, 46 km pe Iad, 22 km pe valea Mnierea, si 51 km de starea ecologica buna, din care 23 km apartin [NUME_REDACTAT], 7 km vaii Alunis, 21 km paraului Peta, .
Calitatea raului [NUME_REDACTAT], in anul 2005, s-a incadrat in limitele starii ecologice foarte buna – buna, cu un indice saprob variind intre 1,26 (la Draga – am. Dragan) si 2,2 (la [NUME_REDACTAT] – Cheresig).
Valoarea medie anuala a indicelui saprob, in anul 2005 pentru subbazinul [NUME_REDACTAT], a fost de S=1,68, fata de anul 2004 cand s-a inregistrat valoarea de 1,9 (indicele saprob).
Variatii mari ale valorilor indicilor saprobi s-au inregistrat la:
Alunis – Braisoru, caz in care, in luna februarie indicele saprob a fost stabilit la 2,2 (starea ecologica buna), in luna aprilie inregistrandu-se o imbunatatire a acestui parametru care va atinge S=83 (starea ecologica buna), pentru ca in luna iulie indicele saprob sa fie 1,5 (stare ecologica foarte buna); in luna octombrie se constata o noua degradare pana la indicele saprob 1,84 (stare ecologica buna);
[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], unde in luna martie s-a inregistrat un indice saprob de 1,1 (stare ecologica foarte buna), iar apoi valorile s-au inrautatit treptat, insa fara a depasi limita starii ecologice foarte buna, ajungand in luna noiembrie la indicele saprob de 1,78;
In celelalte sectiuni nu s-au inregistrat variatii semnificative ale calitatii apei.
Tabel/Table 10.2.
Starea ecologică pe [NUME_REDACTAT] în anul 2005
[NUME_REDACTAT] river ecological status in 2005
• Din cele 22 sectiuni monitorizate, 18 sectiuni se incadreaza in starea ecologica buna, 1 sectiune se incadreaza in starea ecologica foarte buna, iar 3 sectiuni s eincadreaza in stare ecologica moderata.
Subbazinul raului [NUME_REDACTAT] a fost monitorizat prin 23 sectiuni, din care 4 sectiuni de referinta (Alunis – Braisoru, Dragan – am. Dragan, Mnierea – am. Galaseni, Margauta – Margau) si 2 sectiuni CBSD ([NUME_REDACTAT] – am. Alesd si Peta – am. Sanmatin).
Aceste sectiuni s-au caracterizat in functie de macrozoobentos astfel: 1 sectiune indica stare ecologica foarte buna (Dragan – am. Dragan), 20 sectiuni indica stare ecologica buna ([NUME_REDACTAT] – Saula, [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – am. Alesd, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tarian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig, Alunis – Braisoru, Margauta – Margau, Iad – am. acumulare Lesu, Iad – Bulz, Dobrinesti – [NUME_REDACTAT], Mnierea – am. Galaseni, Cropanda – Tileagd, Uileac – Ineu de Cris, Chijic – Sacadat, Tasad – Osorhei, Peta – am. Sanmartin, (Corhana) CPE2 – [NUME_REDACTAT] si CCE1Oradea – CCE1 Cheresig) si 2 sectiuni indica starea ecologica moderata (Peta – av. Oradea, Alceu – Toboliu).
In cazul subbazinului raului [NUME_REDACTAT], in 2006, au fost monitorizati in total 412 km, din care 171 km apartinand [NUME_REDACTAT], 7 km vaii Alunis, 12 km vaii Dragan, 12 km vaii Margauta, 46 km vaii Iadului, 11 km vaii Dobrinesti, 7 km vaii Mnierei, 17 km cursuluin Cropanda, 14 raului Uileac, 28 km Chijicului, 20 km Tasadului, 20 km Alceului, 26 km canalului CCE1 Oradea – CCE1 Cheresig si 21 km raului Peta.
Din acesti 412 km monitorizati, in functie de macrozoobentos, 12 km s-au incadrat in starea ecologica foarte buna (Dragan), 370 km indica o stare ecologica buna, din care 171 km pe [NUME_REDACTAT], 7 km pe Alunis, 12 km pe Margauta, 46 km pe Iad, 11 km pe Dobrinesti, 7 km pe valea Mnierea, 17 km pe Cropanda, 14 km pe Uileac, 28 km pe Chijic, 20 km pe Tasad, 11 km pe paraul Peta, 26 pe canalul CCE1 Oradea si 30 km de starea ecologica moderata, din care 10 km apartin paraului Peta si 20 km Alceului.
Calitatea raului [NUME_REDACTAT], in anul 2006 in functie de macrozoobentos, s-a incadrat in limitele starii ecologice foarte buna – moderata, cu un indice saprob variind intre 1,40 (la Draga – am. Dragan) si 2,50 (la Peta – av. Oradea).
Tabel/Table 10.3.
Starea ecologică pe [NUME_REDACTAT] în anul 2006
[NUME_REDACTAT] river ecological status in 2006
• Din cele 23 de sectiuni monitorizate, 17 de sectiuni se incadreaza in starea ecologica buna, 1 sectiune se incadreaza in starea ecologica foarte buna ,iar 3 de sectiuni se incadreaza in starea ecologica moderata.
• Printre sectiunile monitorizate se gasesc si sectiuni la care nu s-au putut efectua prelevarile de probe datorita mai multor factori cum ar fi: vale secata, drum inaccesibil, conditii nefavorabile ( drum inzapezit ). Aceasta sectiune este: Secatura – Pestis. Exista si sectiuni pe care nu s-au facut determinari biologice doar determinari fizico- chimice . Una dintre aceste sectiuni este urmatoarea : Peta – Peta mijloc.
Tabel/Table 10.4.
Starea ecologică pe [NUME_REDACTAT] în anul 2007
[NUME_REDACTAT] river ecological status in 2007
• Din cele 23 de sectiuni monitorizate, 16 de sectiuni se incadreaza in starea ecologica buna, 1 sectiune se incadreaza in starea ecologica foarte buna, iar 5 de sectiuni se incadreaza in starea ecologica moderata.
• Printre sectiunile monitorizate se gasesc si sectiuni la care nu s-au putut efectua prelevarile de probe datorita mai multor factori cum ar fi: vale secata, drum inaccesibil, conditii nefavorabile ( drum inzapezit ). Aceasta sectiune este: Secatura – Pestis. Exista si sectiuni pe care nu s-au facut determinari biologice doar determinari fizico- chimice . Una dintre aceste sectiuni este urmatoarea : Peta – Peta mijloc.
Incadrarea finala in clase de calitate a sectiunilor monitorizate dupa indicatorii biologici s-a facut in functie de valoarea indexului saprob rezultat in urma analizei macrozoobentosului( pentru corpurile de apa cu tipologia RO01, RO02, RO03, RO04, RO05, RO06 ) si pentru restul corpurilor de apa s-a aplicat principiul cea mai defavorabila stare ( situatie ) dintre valoarea indexului saprob al fitoplanctonului si cel al macrozoobentosului.
Tabel/Table 10.5.
Starea ecologică pe [NUME_REDACTAT] în anul 2008
[NUME_REDACTAT] river ecological status in 2008
• Din cele 21 de sectiuni monitorizate, 11 sectiuni se incadreaza in starea ecologica buna, 2 sectiuni se incadreaza in starea ecologica foarte buna, iar 8 sectiuni se incadreaza in starea ecologica moderata.
Pe baza valorilor indexului saprob si in functie de O161, dupa indicatorul fitoplancton sectiunile s-au incadrat in clase de calitate.
Tabel/Table 10.6.
Starea ecologică pe [NUME_REDACTAT] pe anii 2005 – 2008
[NUME_REDACTAT] river ecological status in 2005 – 2008
Tabel/Table 10.7.
Clasele de calitate a apei pe [NUME_REDACTAT] pe anii 2005 – 2008
[NUME_REDACTAT] eater quality classes in 2005 – 2008
Din cele 22 de secțiuni evaluate pe anul 2005 doar 12 secțiuni s-au putut încadra în clase de calitate, din care 6 în cls. I, 5 în cls. a II-a și 1 în cls. a III-a. În anul 2006, 21 de secțiuni au fost încadrate în clase de calitate , după cum urmează: 1 în cls. I, 18 secțiuni în cls. a II-a și 2 secțiuni în cls. a III-a de calitate. În anul 2007 2 secțiuni s-au încadrat în cls. I, 14 secțiuni în cls. a II-a și 6 secțiuni în cls. a III-a de calitate.
Pentru anul 2008 se observă o scădere a calității apei pe secțiunile monitorizate în funcție de indicatorii biologici, astfel că 2 secțiuni s-au încadrat în cls. I, 9 secțiuni în cls. a II-a și 8 secțiuni în cls. a III-a de calitate. Două secțiuni nu au fost încadrate în clase de calitate deoarece pe acestea nu s-a putut stabili starea ecologică pe anul 2008.
Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ, ea este inseparabil legata si de cel calitativ.
Calitatea apelor in cadrul bazinului hidrografic Crisuri, pe parcursul anilor 2005 – 2008, din punct de vedere biologic, a fost urmarita pe baza analizelor efectuate asupra: fitoplanctonului, fitobentosului, macronevertebratelor bentice, macrofitelor.
Asadar, [NUME_REDACTAT] a fost monitorizat prin mai multe sectiuni.
Prelevarea si conservarea probelor au fost realizate conform standardelor si metodologiilor SR ISO 5667-1/1998, SR ISO 5667-2/1998, SR ISO 5667-6/1997, SR ISO 27828/2000, Indrumar CNA 1984, iar analizele conform indrumarului CNA 1984, etc.
Pentru asociațiile de organisme fitoplanctonice, zooplanctonice și macro-nevertebrate, s-au determinat următorii parametri: componența taxonomică, densitate, index saprob, grad de curăenie, stare ecologică, iar pentru cele de organisme fitobentice și macrofite au fost determinați parametrii: componența taxonomică, densitate, prezența taxonilor sensibili, în plus fiind determinate și indexul saprob și gradul de curățenie în cazul analizelor de fitobentos. Starea ecologică a secțiunilor a fost determinată pe baza indicelui saprob.
O observare mai completă am putut realiza analizând încadrarea in clase de calitate a secțiunilor monitorizate.
În funcție de datele statistice biologice evaluate în perioada anilor 2005 – 2008 am concluzionat următoarele:
în funcție de valorile indicilor saprobi determinați s-au înregistrat variații ale stării calității apei începând cu anul 2005 până în anul 2008;
starea ecologică am putut-o stabili doar pentru secțiunile unde au existat determinări pentru indicatorii biologici monitorizați;
în cls. I de calitate tot mai puține secțiuni s-au încadrat din 2005 până în 2008, rezultând o degradare a apei din punct de vedere al organismelor biologice;
în anul 2008 s-au înregistrat cele mai multe secțiuni cu stare ecologică moderată ( cls. a III-a ) ; starea ecologică este o expresie a calității structurii și funcționării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafață;
din anul 2005 până în anul 2008 s-a observat o degradare a calității apei din punct de vedere biologic;
Utilizarea metodelor biologice de determinarea a calității apei este motivată prin faptul că acestea furnizează note de calitate a apei care reflectă evoluția calității apei în timp și spațiu. ( NAGU și colab. , 2005 ).
10.1.2. Rezultate și discuții – determinări cantitative
10.1.2. Results and discussions – quantitative determination
În cercetările mele m-am axat mai mult pe secțiunile amplasate pe cursul principal al [NUME_REDACTAT]. Pentru o mai buna evaluare a incidenței substanțelor toxice asupra organismelor acvatice am încadrat aceste secțiuni în 4 corpuri de apă, și anume:
• [NUME_REDACTAT] – cnf. Bonor – graniță
• [NUME_REDACTAT] – cnf. Iad – av. Def.Cr.Repede + Afluent
• [NUME_REDACTAT] – izvor – cnf. Săcuieu
• [NUME_REDACTAT] – out Def.Cr.Repede – în Ac.[NUME_REDACTAT]/Table 10.8
Determinarea parametrilor pentru evaluarea fitobentosului pe anii 2010 – 2013
Determination of parameters for assessing phytobenthos the years 2010 – 2013
Fig. 10.1. Variația indicilor IBD, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. Huedin în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.1. Variation indices IBD, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] – av. Huedin during the years 2010 – 2013
Fig. 10.2. Variația indicilor IBD, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – Șaula în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.2. Variation indices IBD, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] – Șaula during the years 2010 – 2013
Fig. 10.3. Variația indicilor IBD, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.3. Variation indices IBD, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] – am. Alesd during the years 2010 – 2013
Fig. 10.4. Variația indicilor IBD, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. Șuncuiuș în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.4. Variation indices IBD, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] –– av. Șuncuiuș during the years 2010 – 2013
Fig. 10.5. Variația indicilor IBD, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – Cheresig în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.5. Variation indices IBD, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] –– Cheresig during the years 2010 – 2013
Fig. 10.6. Reprezentarea valorilor maxime ale indicilor IBD, ISW, IS și IMM pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2010
Fig. 10.6. Representation of maximum values IBD, ISW, IS and IMM on [NUME_REDACTAT] river during the year 2010
Tabelul/Table 10.9
Determinarea parametrilor pentru evaluarea fitoplanctonului pe anii 2010 – 2013
Determination of parameters for assessing phytoplanckton the years 2010 – 2013
Fig. 10.7. Variația indicilor Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. Șaula în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.7. Variation indices Ab. Bacc., IDS, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] –– av. Șaula during the years 2010 – 2013
Fig. 10.8. Variația indicilor Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. Șuncuiuș în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.8. Variation indices Ab. Bacc., IDS, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] –– av. Șuncuiuș during the years 2010 – 2013
Fig. 10.9. Variația indicilor Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.9. Variation indices, Ab. Bacc., IDS, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] –– am. Aleșd during the years 2010 – 2013
Fig. 10.10. Variația indicilor Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – am. Oradea în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.10. Variation indices, Ab. Bacc., IDS, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] –– am. Oradea during the years 2010 – 2013
Fig. 10.11. Variația indicilor Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – Tarian în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.11. Variation indices Ab. Bacc, IDS, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––Tarian during the years 2010 – 2013
Fig. 10.12. Variația indicilor, Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – Cheresig în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.12. Variation indices Ab. Bacc., IDS, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––Cheresig during the years 2010 – 2013
Fig. 10.13. Reprezentarea valorilor maxime ale indicilor Ab. Bacc., IDS, IS și IMM pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2011
Fig. 10.13. Representation of maximum values Ab. Bacc., IDS, IS and IMM on [NUME_REDACTAT] river during the year 2011
Tabelul/Table 10.10
Determinarea parametrilor pentru evaluarea macrozoobentosului pe anii 2010 – 2013
Determination of parameters for assessing macrozoobenthos the years 2010 – 2013
Fig. 10.14. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] – av. Huedin în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.14. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––av. Huedin during the years 2010 – 2013
Fig. 10.15. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] –Șaula în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.15. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––Șaula during the years 2010 – 2013
Fig. 10.16. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] –av. Șuncuiuș în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.16. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––av. Șuncuiuș during the years 2010 – 2013
Fig. 10.17. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] –am. Aleșd în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.17. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––am. Aleșd during the years 2010 – 2013
Fig. 10.18. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] –am. Oradea în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.18. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––am. Oradea during the years 2010 – 2013
Fig. 10.19. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] –Tărian în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.19. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––Tărian during the years 2010 – 2013
Fig. 10.20. Variația indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe secțiunea [NUME_REDACTAT] –Cheresig în perioada anilor 2010 – 2013
Fig. 10.20. Variation indices EPT_I, ISW, IS and IMM on section [NUME_REDACTAT] ––Cheresig during the years 2010 – 2013
Fig. 10.21. Reprezentarea valorilor maxime ale indicilor EPT_I, ISW, IS și IMM pe râul [NUME_REDACTAT] în anul 2012
Fig. 10.21. Representation of maximum values EPT_I, ISW, IS and IMM on [NUME_REDACTAT] river during the year 2012
Tabelul/Table 10.11.
Valorile înregistrate ale parametrilor evaluați pentru fitobentos pentru perioada 2010 – 2013
Values of the parameters evaluated for phytobenthos for the period 2010 – 2013
Tabelul/Table 10.12.
Valorile înregistrate ale parametrilor evaluați pentru fitoplancton pentru perioada 2010 – 2013
Values of the parameters evaluated for phytoplanckton for the period 2010 – 2013
Tabelul/Table 10.13.
Valorile înregistrate ale parametrilor evaluați pentru macrozoobentos pentru perioada 2010 – 2013
Values of the parameters evaluated for macrozoobenthos for the period 2010 – 2013
Tabelul/Table 10.14.
Media valorilor indicilor multimetrici înregistrată pentru fiecare parametru evaluat în perioada 2010 – 2013
Media values of multimetric indices recorded for each parameter measured in the period 2010 – 2013
Încadrarea în limite a IMM ( indicelui multimetric ):
Pentru fitobentos:
–Stare foarte bună min, 0,78
–Stare bună min, 0,62
–Stare moderată min, 0,39
–Stare slabă min, 0,28
–Stare proastă max, 0,28
Pentru fitoplancton :
–Stare foarte buna min. 0.8
–Stare buna min. 0.6
–Stare moderata min. 0.4
–Stare slaba min. 0.2
–Stare proasta max. 0.2
Pentru macrozoobentos :
–Stare foarte buna min. 0.74
–Stare buna min. 0.58
–Stare moderata min. 0.35
–Stare slaba min. 0.2
–Stare proasta max. 0.2
Tabelul/Table 10.15.
Încadrarea în starea ecologică a secțiunilor monitorizate în funcție de valoarea IMM pentru perioada 2010 – 2013
Framing the ecological state of the monitored sections whichever IMMs for the period 2010 – 2013
Din tabelul 10.15. reiese faptul că din cele 7 secțiuni încadrate pe corpuri de apă, după fitobentos, 3 se încadrează in stare foarte bună și altele 3 în stare bună, unei secțiuni nu i s-a atribuit stare ecologică după fitobentos deoarece acesta se încadrează intr-o tipologie în care se determină fitoplanctonul.
Fitoplanctonul încadrează in stare ecologică foarte bună 5 secțiuni, iar o secțiune în stare bună. Unei secțiuni Crișul repede – av. Huedin nu i s-a atribuit stare ecologică deoarece pe aceasta , în funcție de tipologia ei, se detrmină fitobentosul.
După macrozoobentos 3 secțiuni se ăncadrează în stare ecologică foarte bună, 3 în stare bună și 1 secțiune în stare moderată.
Fig. 10.22. Variația valorilor IMM ale indicatorului MZB pe râul [NUME_REDACTAT] în perioada anilor 2010- 2013
Fig. 10.22. Variation IMM values of the indicator MZB on [NUME_REDACTAT] river during the years 2010 – 2013
Fig. 10.23. Variația valorilor IMM ale indicatorului FPL pe râul [NUME_REDACTAT] în perioada anilor 2010- 2013
Fig. 10.23. Variation IMM values of the indicator FPL on [NUME_REDACTAT] river during the years 2010 – 2013
Fig. 10.23. Variația valorilor IMM ale indicatorului FB pe râul [NUME_REDACTAT] în perioada anilor 2010- 2013
Fig. 10.23. Variation IMM values of the indicator FB on [NUME_REDACTAT] river during the years 2010 – 2013
Concluzii :
Apa influenteaza sanatatea populatiei in mod direct prin calitatile sale biologice, chimice si fizice, sau indirect.
Astfel cantitatea insuficienta de apa duce la mentinerea unei stari insalubre, a deficientelor de igiena corporala, a locuintei si a localitatilor, cea ce duce la raspindirea unor afectiuni digestive (dezinteria si hepatita endemica) a unor boli de piele.
Utilizarea metodelor biologice de determinare a calității apei este motivată prin faptul că acestea furnizează note de calitate a apei care reflectă evoluția calității apei în timp și spațiu
Poluarea chimică a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diferit, dupa natura agentului contaminat.
Sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge.
Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide.
Erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor.
Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor.
Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti.
Din tabelul 10.15. reiese faptul că din cele 7 secțiuni încadrate pe corpuri de apă, după fitobentos, 3 se încadrează in stare foarte bună și altele 3 în stare bună, unei secțiuni nu i s-a atribuit stare ecologică după fitobentos deoarece acesta se încadrează intr-o tipologie în care se determină fitoplanctonul.
Fitoplanctonul încadrează in stare ecologică foarte bună 5 secțiuni, iar o secțiune în stare bună.
Unei secțiuni [NUME_REDACTAT] – av. Huedin nu i s-a atribuit stare ecologică deoarece pe aceasta , în funcție de tipologia ei, se determină fitobentosul.
După macrozoobentos 3 secțiuni se ăncadrează în stare ecologică foarte bună, 3 în stare bună și 1 secțiune în stare moderată.
După valorile medii ale IMM pentru indicatorul macrozoobentos, înregistrate pentru perioada anilor 2010 – 2013, se poate observa o calitate mai puțin bună în zona Șuncuiuș și Aleșd.
În funcție de valorile IMM ale fitoplanctonului, se observă o stare foarte bună a calității apei în zona Aleșd.
Parametru cu o mai mare greutate în determinarea stării ecologice este macrozoobentosul
10.2. EFECTELE SURSELOR DE POLUARE ASUPRA REGNULUI ANIMAL SI AL OMULUI
10.2. POLLUTION EFFECTS ON ANIMAL AND HUMAN
Creșterea necontrolată a populației a dus la apariția multor industrii ce trebuie să alimenteze nevoile crescânde ale oamenilor.
Datorită lipsei de respect față de mediu și datorită ignoranței am reușit să poluăm râurile, lacurile și oceanele cu substanțe ce produc boli grave sau duc chiar la deces.
Cea mai mare parte a acestei poluări a fost făcuta din lipsa de cunostințe în ceea ce privește impactul poluanților respectivi asupra mediului înconjurător și asupra organismului uman.
S-a mers pe ideea că Pământul este prea mare ca să fie poluat și că oricum poluanții vor fi transformați, absorbiți etc. și astfel impactul va fi limitat sau inexistent. Iată că s-au înșelat.
Pe măsură ce oamenii de știintă legau anumite boli necunoscute de metalele grele, oamenii au realizat că poluarea se întorcea împotriva lor prin intermediul metalelor grele prezente în alimente. Acestea se acumulează în organism și afectează organele vitale ale oamenilor.
Prin definiție metalele grele sunt elemente chimice ce au greutatea specifică de cel puțin 5 ori mai mare ca cea a apei. Apa are greutatea specifică 1, arsenicul 5.7, cadmiul 8.6, fierul 7.9, plumbul 11.3 și mercurul 13.5.
Intoxicația cu metale grele a devenit de actualitate, odată cu industrializarea și mecanizarea activităților umane. Ea se poate produce prin ingestie, inhalare sau contact direct. Principalele surse de intoxicare pot fi: cutiile de metal (dozele de suc, conservele), foliile de aluminiu, legumele și fructele tratate chimic.
Metale precum fierul, zincul, cuprul, cromul și cobaltul sunt esențiale pentru sănătate, însă chiar și acestea, în cantități mari, devin toxice. În schimb, mercurul, plumbul, aluminiul și cadmiul sunt neesențiale și periculoase, chiar și în cantități moderate. Metalele grele sunt periculoase pentru că sunt bioacumulabile, adică, concentrația lor crește în timp, fiind stocate în grăsime.
Efectele plumbului asupra sanatatii
Plumbul poate ajunge în organism din alimentele ambalate sau păstrate în vase ce-l au în compoziție sau din conductele de apă. Metalul se găsește în concentrații mai mici și în bere, și în țuică. Semnele intoxicației cu plumb variază de la o persoană la alta, în funcție de concentrația metalului în organism.
Intoxicația cu plumb (saturnism) se manifestă prin: anemie, dureri abdominale, greață, constipație, dureri de cap, pierdere în greutate, slăbiciune musculară, piele palidă, probleme tiroidiene, irascibilitate, impotență, scăderea libidoului, insomnii, confuzie, depresie, iar în intoxicațiile severe poate produce insuficiență renală cronică, orbire temporară sau chiar permanentă, convulsii și deces.
Efectele cadmiului asupra sănătătii
Cadmiul, care este încadrat în categoria substanțelor canceroase, se găsește în baterii, vopsele, materiale plastice (PET-uri) și în unele îngrășăminte chimice. Mediul poate fi contaminat cu cadmiu și în urma activităților industriale. Este un element care are proprietatea de a se acumula în organismul uman o dată cu vârsta și este foarte greu eliminat de organism.
S-a estimat că durata în care un organism elimină jumatate din cantitatea de cadmiu ingerată (timpul de înjumătățire biologic) este de 20 de ani. Un timp de înjumătățire așa de mare explică de ce cadmiul se acumulează în mod constant până pe la vârsta de 50 de ani. El este depozitat în special în rinichi.
Principalele simptome care apar la expunerea de scurtă durată sunt: greața, vărsăturile, durerile abdominale. În cadrul expunerii de lungă durata, cadmiul afectează:
1. Plămânii: emfizeme pulmonare, creșterea riscului de cancer pulmonar.
2. Rinichii: din cauza acumulării în rinichi a cadmiului, pe termen lung pot apare disfuncții glomerulare și tubulare, disfuncții renale. În cazul intoxicației cu cadmiu pot să apară dereglări majore a concentrației anumitor ioni. Calciul va fi eliminat, ceea ce poate duce la decalcifierea oaselor.
3. Sistemul osos: decalcifierea oaselor
4. Sistemul cardio-vascular: se observă o creștere a tensiunii arteriale
5. Sistemul nervos central: poate apare o intoxicare cu cadmiu doar în primele luni de viață intrauterină; după care intră în acțiune sistemul de protecție al creierului.
6. Glandele endocrine, sistemul reproductiv.
Efectele mercurului asupra sanatatii
Calea de intrare a toxicilor cu mercur poate fi cutanata, digestiva sau inhalatorie (la 18 grade C mercurul incepe sa se evapore si poate fi absorbit pe cale respiratorie), cea din urma fiind forma frecventa de expunere in mediul industrial. Plombele dentare din amalgam și peștii albaștri răpitori (tonul de dimensiuni mari, pestele-spada, rechinul) sunt principalele surse de contaminare cu acest metal. Tonul din conserve nu este periculos, pentru că are dimensiuni mici și nu acumulează mult mercur.
Și unele tipuri de pesticide îl pot conține, iar cerealele și legumele stropite cu ele vor fi contaminate. Intoxicația cu mercur are o simptomatologie foarte asemănătoare cu cea a bolilor psihice. Bolnavul are stări de instabilitate, dureri de cap, oboseala permanentă, amețeli, tulburări de somn. Se produce chiar o inversare a timpului de somn, bolnavul prezentând somnolența diurnă și insomnie noaptea. Când valorile absorbției de mercur sunt crescute, apar simptome precum tremurul al ploapelor și al mâinilor, stări de anxietate, timiditate, nesiguranță sau iritabilitate, probleme în coordonarea mișcărilor, de vorbire și de auz (afectează sistemul nervos central) și insuficiență renală. Bebelușii expuși la metilmercur în viața intrauterină sau în primele luni de viață pot suferi malformații sau probleme neurologice.
Interacțiunile metalelor grele cu sistemele biologice reprezintă un aspect complex, care depinde de compușii implicați, de speciile asupra cărora se realizează experimentele toxicologice, de concentrații și de perioada de expunere.
Efectele poluării
a) asupra mediului :
• posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;
• contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor;
• Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.
b ) asupra sănătății :
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficienta apă sau apa băută nu are cele mai bune calități.
I. Boli infecțioase:
• boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;
• boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;
• boli parazitare:dizenteria, giardiaza.
II. Boli neinfecțioase: determinate de contaminarea apei cu substanțe chimice cu potențial toxic:
• Intoxicația cu plumb (saturnism), se manifestă prin:
– oboseală nejustificată;
– afectează globulele roșii, vasele sanguine;
– afectează sistemul nervos central, provocând ecefalopatia saturnină și cel perifieric cu dereglări motorii.
• Intoxicația cu mercur:
– dureri de cap, amețeli, insomnie, oboseală;
– tulburari vizuale;
– afectiuni ale sistemului nervos;
– afectiuni ale rinichilor;
– malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.
• Intoxicatia cu zinc:
– dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;
– afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.
• Intoxicatia cu cadminiu:
– cefalee;
– scaderea tensiuni arteriale;
– afectiuni hepato-renale.
• Intoxicatia cu azotati si fosfati:
– invinetirea buzelor, narilor, fetei;
– agitatia pana la convulsii;
– cefalee, greata.
• Intoxicatia cu pesticide:
– alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;
– encefalopatii;
– malformatii congenitale.
c ) asupra calitatii apelor
In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.
Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu substante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. ( MĂNESCU S., CUCU M., DIACONESCU M. L. 1994 ). Cu cat apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput.
Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:
– apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu ape industriale care contin fier;
– apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;
– apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau neagra;
– ionii de fier dau apelor o culoare galbena;
– ionii de cupru confera apei o culoare albastra;
– apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.
Bolile umane produse ca urmare directă calității apei, pot fi clasificate în: boli cauzate de infecții răspîndite prin consum de apă infectată (diarea, febra tifoida, hepatita A, salmoneloza, etc…) , boli cauzate de infecții transmise prin animale acvatice precum bilharioza, boli cauzate de infecții răspândite prin insecte cu stagii acvatice (malarie, onchocercariasis.) și boli cauzate de infecții transmise prin animale acvatice nevertebrate.
CAPITOLUL XI
Măsuri de prevenire a unor efecte nocive și supraveghere a conținutului de substanțe toxice din apă
Measures to prevent harmful effects and monitoring of the content of toxic substances in water
Măsurile de protecție împotriva poluării apei se pot realiza prin :
Protecția surselor și instalațiilor de aprovizionare cu apă a colectivităților umane și a unităților de creștere a animalelor;
Protecția apelor de suprafață în funcție de categoria bazinelor naturale de apă, respectiv de folosirea lor;
În acest scop se vor stabili limite maxime admise pentru diferite substanțe toxice în funcție de gradul de toxicitate și de categoria de folosință a bazinelor naturale de apă.
Legea privind protectia mediului inconjurator, stipuleaza interzicerea evacuarii, aruncării sau injectării în apele de suprafata, subterane sau maritime a apelor uzate, deșeurilor, reziduurilor sau a produselor de orice fel care conțin substanțe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, bacterii ce pot schimba caracteristicile apei, făcând-o astfel dăunătoare sănătății populației, florei și faunei, sau improprii unei folosiri raționale. Se interzice de asemenea folosirea , transportul, manipularea și depozitarea de orice substanțe sau reziduuri în condițiile în care pot duce la poluare prin scurgerea directă sau indirectă a acestora ăn apa. ( LUCIAN BARA, Ecotoxicologie, 2004)
Măsuri pentru reducerea poluării cu substanțe prioritare
Întrucât multe din substanțele prioritare din Directiva 2008/105/EC (anexa X a [NUME_REDACTAT] Apa) se regăsesc în listele de substanțe periculoase (lista I și II) din legislația [NUME_REDACTAT], măsurile pentru reducerea poluării cu substanțe prioritare răspund cerințelor de implementare a următoarelor [NUME_REDACTAT]:
• [NUME_REDACTAT] nr.76/464/CEE înlocuită de Directiva 2006/11/CE privind
poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității și Directivele “fiice” 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE și 86/280/CEE, modificate prin 88/347/CEE și 90/415/CEE;
• [NUME_REDACTAT] 80/68/CEE privind protecția apelor subterane împotriva poluării provocate de anumite substanțe periculoase;
• [NUME_REDACTAT] 2006/118/EC privind protecția apelor subterane împotriva
poluării și deteriorării, transpusă în legislația din România prin HG 53/2009.
Obiectivul acestor directive este reducerea poluării cu substanțe din lista II (lista gri) în toate [NUME_REDACTAT] și eliminarea poluării cu substanțe periculoase, respectiv lista I (lista neagră), precum și eliminarea/reducerea poluării cu substanțe prioritare periculoase/substanțe prioritare.
În legislația din România care transpune Directiva 76/464/CEE cu directivele fiice și Directiva 80/68/CEE, respectiv HG 351/2005 completată cu HG 783/2006 și HG 210/2007, pe lângă substanțele din lista I și lista II este definit și termenul «substanțe prioritare» termen definit de [NUME_REDACTAT] Apa și Directiva 2008/105/EC privind Standardele de Calitate de Mediu. Astfel, HG 351 definește următorii termeni: „substanțe periculoase” – substanțele sau grupurile de substanțe care sunt toxice, persistente și care tind să se bioacumuleze și alte substanțe sau grupuri de substanțe care conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare; „substanțe prioritare” – substanțe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic și prin intermediul acestuia asupra omului și folosințelor de apă; „substanțe prioritar periculoase” sunt substanțele sau grupurile de substanțe care sunt toxice, persistente și care tind să se bioacumuleze și alte substanțe sau grupe de substanțe care creează un nivel similar de risc; HG 351/2005 aprobă Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase în cadrul căruia:
‐ se stabilește cadrul legal unitar și instituțional necesar prevenirii poluării resurselor de ape interioare de suprafață, ape maritime teritoriale, ape litorale și ape subterane cu familiile și grupele de substanțe periculoase din listele I și II și cu substanțe prioritare/prioritar periculoase;
‐ se prevăd măsurile corespunzătoare pentru a elimina poluarea apelor prevăzute în sub punctul anterior, cu substanțe periculoase din familiile și grupele de substanțe incluse în lista I, pentru a reduce poluarea cauzată de substanțele periculoase din familiile și grupele de substanțe incluse în lista II și de substanțele prioritare/prioritar periculoase, în vederea limitării consecințelor de natură să pună în pericol resursele de apă și ecosistemele acvatice, să degradeze zonele de frumusețe sau să interfereze cu utilizarea durabilă a resurselor de ape pe tot cuprinsul țării.
Perioada de tranziție asumată în Documentul de Poziție CONF-RO 37/01 pentru Directiva 76/464/EEC este de 3 ani (până la 31 decembrie 2009) pentru următoarele substanțe periculoase din Lista I:
• Hexaclorbenzen, Hexaclorbutadienă, 1,2–diclor-etan, Tricloretilenă, Triclor-benzen –
se solicită perioadă de tranziție pentru 21 de unități industriale din industria chimică (anorganică, organică, cauciuc, petrochimie, celuloză și hârtie);
• Cadmiu și Mercur – se solicită o perioadă de tranziție pentru 27 de unități industriale;
• Lindan – România solicită perioadă de tranziție pentru 3 unități industriale.
Substanțele din Lista II sunt inventariate și monitorizate în conformitate cu cerințele Directivei, iar programele de reducere a poluării vor include de asemenea obiective de calitate, standarde de emisie pentru substanțe din lista II, alte măsuri de reducere necesare precum și prevederi pentru monitoring. Aceste programe vor fi introduse în autorizația de gospodărire a apelor, prin programe de etapizare. Domeniul de aplicare al programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase, vizează apele uzate industriale epurate sau neepurate, apele uzate evacuate din stațiile de epurare urbane care primesc ape uzate industriale epurate sau neepurate, precum și apele de suprafață și apele subterane. De asemenea, programul se aplică tuturor utilizărilor industriale de apă, surselor punctiforme sau difuze care evacuează una sau mai multe din substanțele periculoase (lista I, II) și din substanțele prioritare/prioritar periculoase) în apele de suprafață și subterane și în canalizare.
Programul nu se aplică evacuărilor de efluenți menajeri proveniți de la locuințe izolate neracordate la un sistem de canalizare și situate în afara zonelor de protective sanitară, evacuărilor de materiale conținând substanțe radioactive și evacuărilor de apă uzată în apele maritime prin conducte, evacuări care trebuie reglementate prin dispoziții speciale care să nu fie mai puțin stricte decât cele prevăzute în prezentul program de acțiune. Potrivit HG 351/2005, orice evacuare directă sau indirectă în resursele de apă, care ar putea conține una sau mai multe substanțe periculoase (lista I și II) și substanțe prioritare/prioritar periculoase, trebuie să fie autorizată din punct de vedere al gospodăririi apelor, potrivit dispozițiilor [NUME_REDACTAT] 107/1996 cu modificările și completările ulterioare. Autorizația de gospodărirea apelor specifică valorile limită maxime ale standardelor de evacuare pentru familiile și grupele de substanțe periculoase și de substanțe prioritare/prioritar periculoase, în concordanță cu prevederile HG 351/2005. Programele de reducere sau de eliminare a poluării cu astfel de substanțe sunt incluse în programele de etapizare anexate autorizației de gospodărire a apelor (conform nr. 662/2006 și 661/2006). Aceste programe includ măsuri aplicabile atât pentru epurarea apelor uzate, cât și pentru schimbările tehnologice în procesul de producție în vederea reducerii/eliminării evacuărilor, emisiilor, pierderilor de substanțe prioritare/prioritar periculoase.
Întrucât, în cele mai multe cazuri, unitățile care evacuează astfel de substanțe se află și sub incidența altor directive privind poluarea industrială (Directiva IPPC, Directiva SEVESO II), măsurile care se aplică se referă, în special, la implementarea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT). Astfel, programele de reducere/eliminare a poluării cu substanțe periculoase și substanțe prioritare/prioritar periculoase sunt incluse în măsurile prezentate detaliat în sub-capitolele 9.1, 9.5 și Anexa nr. 9.12. O altă măsură importantă este obligativitatea realizării auto-monitoringului apelor uzate epurate evacuate de către unitățile care evacuează astfel de substanțe, având în vedere substanțele specifice tipului de activitate.
În cadrul politicii comunitare în domeniul mediului, se derulează o serie de activități care vor conduce la o cunoaștere mai bună a stării corpurilor de apă din punct de vedere chimic, dar și la cunoașterea emisiilor din diverse surse de poluare. Având în vedere ca poluarea chimică a apelor de suprafață reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic cât și pentru sănătatea umană, ca o măsură prioritară, vor trebui identificate cauzele poluării, iar emisiile trebuie tratate la sursă, într-un mod cât mai eficient din punct de vedere economic și al mediului. Astfel, a fost adoptată, urmând a fi implementată Directiva 2008/105/EC (EQS) privind Standardele de Calitate a Mediului în domeniul apei, a cărui obiectiv principal este obținerea unei stări chimice bune a apelor de suprafață prin stabilirea de standarde de calitate a mediului pentru substanțele prioritare și pentru o serie de alți poluanți. La nivel european este în curs de finalizare Ghidul tehnic privind identificarea zonelor de amestec în conformitate cu Art.4 a Directivei EQS cu ajutorul căruia [NUME_REDACTAT] vor desemna zone de amestec adiacente punctelor de evacuare.
Este încă în proces de elaborare Ghidul privind stabilirea standardelor de calitate privind mediul și Ghidul privind monitorizarea sedimentelor și biotei. La același nivel, se lucrează la elaborarea unei Metodologii generale pentru revizuirea listei de substanțe prioritare, care presupune adăugarea de noi substanțe prioritare, stabilirea de standarde de calitate pentru noile substanțe în apă, sediment și/sau biota și revizuirea celor existente, precum și stabilirea măsurilor de control pentru substanțele prioritare. În 2009 a intrat în vigoare Directiva 2009/90/EC a [NUME_REDACTAT], directive care stabilește specificațiile tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor și care trebuie transpusă și implementată de toate [NUME_REDACTAT]. Tot în cadrul politicii comunitare în domeniul mediului se va elabora Ghidul pentru evaluarea riscului apelor subterane și care va sta la baza actualizării caracterizării în conformitate cu Art.5 al [NUME_REDACTAT] Apa și a Directivei 2006/118/EC privind protecția apelor subterane împotriva poluării și deteriorării. .
Pe lângă avantajul cunoașterii mai exacte a stării corpurilor de apă, rezultatele obținute în urma derulării acestor activități au scopul de a sprijini activitatea de stabilire a măsurilor de reducere a concentrațiilor de substanțe prioritare/prioritar periculoase din mediul acvatic.
Măsuri pentru prevenirea și reducerea impactului poluărilor accidentale
Măsurile pentru prevenirea și reducerea impactului poluărilor accidentale se referă în special la implementarea planurilor proprii de prevenire și combatere a poluărilor accidentale ale unităților potențial poluatoare și la implementarea sistemului de avertizare în cazul poluărilor accidentale.
• Implementarea planurilor proprii de prevenire și combatere a poluărilor accidentale ale unităților potențial poluatoare
Organizarea activității de prevenire și combatere a poluărilor accidentale la folosințele de apă potențial poluatoare este realizată în conformitate cu prevederile [NUME_REDACTAT] 124/1995 (Legii nr. 124/1995 privind unele ordonanțe ale Guvernului), a [NUME_REDACTAT] nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.
[NUME_REDACTAT] de prevenire și combatere a poluărilor accidentale este de a preveni poluările accidentale și de a asigura managementul optim al situațiilor de criză ce se ivesc în cazul producerii acestora. Planul de prevenire și combatere a poluărilor accidentale are ca obiectiv global prevenirea și intervenția rapidă pentru combaterea poluărilor accidentale, respectiv:
Asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale și a pagubelor cauzate folosințelor de apă;
Asigurarea unui sistem operativ de avertizare a autorităților și a folosințelor din aval asupra producerii poluării accidentale și asupra evoluției propagării undei poluante;
Asigurarea unor măsuri operative de intervenție « în situ» la sursa de poluare, pe cursul de apă și la folosințele de apă în caz de poluare accidentală pentru localizarea și limitarea ariei de răspândire a efectelor.
Planul de prevenire și combatere a poluărilor accidentale a resurselor de apă din spațiul hidrografic Crișuri este avizat de Comitetul de [NUME_REDACTAT]. Planul de prevenire și combatere a poluărilor accidentale se elaborează de către orice folosință potențial poluatoare sau la care se pot produce evenimente ce pot conduce la poluarea accidentală a resurselor de apă. Filialele bazinale ale [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" acordă asistență tehnică folosințelor de apă, pentru elaborarea planurilor proprii de prevenire și combatere a poluărilor accidentale. La nivelul spațiului hidrografic Crișuri au fost stabilite planuri proprii de prevenire și combatere a poluărilor accidentale pentru 28 utilizatori de apă ce pot produce poluări accidentale.
Măsuri necesare pentru reducerea efectului presiunilor hidromorfologice
În vederea reducerii efectelor presiunilor hidromorfologice asupra corpurilor de apă și asupra mediului în general, legislația românescă în domeniu prevede o serie de măsuri ce se regăsesc în reglementări specifice; dintre aceste măsuri menționăm următoarele:
– Aplicarea prevederilor din [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] 1215/2008 al 1163/2007;
– Aplicarea prevederilor din HG 1854/2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații;
– Respectarea prevederilor din autorizația de gospodărire a apelor pentru toate tipurile de lucrări (inclusiv balastiere);
– Respectarea prevederilor actelor de reglementare emise de autoritățile competente din domeniul protecției mediului.
În conformitate cu prevederile art. 64(1), din [NUME_REDACTAT] nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, – destinatarii de lucrări hidrotehnice (prize, baraje și lacurile de acumulare) sunt obligați să asigure în aval debitele necesare folosințelor, precum și debitul necesar protecției ecosistemului acvatic (debit ecologic). În etapa actuală, în elaborarea Planului de Management, pe baza studiilor disponibile realizate de institutele de cercetare abilitate, s-a considerat debitul ecologic ca fiind minimul dintre Q95% (unde Q95% este debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95%) și 10% Q (debitul mediu multianual). În etapele următoare se vor realiza studii de aprofundare a acestei problematici pentru o mai bună corelare între aspectele cantitative și elementele biologice. În funcție de răspunsul biotei se va trece gradual la stabilirea valorilor optime de debit ecologic pentru fiecare situație specifică. În acest sens, pentru următoarea etapă este necesară realizarea unui normativ care să reglementeze valorile debitului ecologic.
Menționăm că în prezent, debitul care trebuie asigurat în avalul lucrărilor hidrotehnice transversale trebuie să respecte condițiile din actele de reglementare privind gospodărirea apelor, având în vedere asigurarea funcționării ecosistemelor acvatice în aval de lucrarea hidrotehnică (debit ecologic/salubru), precum și asigurarea debitelor pentru celelalte folosințe de apă (debit de servitute). Dacă în actele de reglementare din domeniul gospodăririi apelor este prevăzut asigurarea unui debit mai mare decât valoarea minimă mai sus menționată a debitului ecologic, este necesară menținerea valorilor autorizate.
CAPITOLUL XII
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS
[NUME_REDACTAT] este intens afectată în timpul inundațiilor și revărsărilor, când se scot la suprafață cadavre, oseminte, pământ infectat din cimitire de animale, platforme de gunoi, etc. În aceleași condiții apa poate fi vectorul multor boli parazitare, conservând pentru mult timp paraziții, ouăle sau alte elemente parazitare.
Apa s-a dovedit a fi purtătoare prin curenții săi, până la mare distanță, a unor reziduuri din cele mai nocive pentru organismele vegetale și animale, provenind din agricultură ( insecticide, erbicide, îngrășăminte, etc), industrie, precum și din alte sectoare de activitate.
Evaluarea elementelor de calitate fizico – chimice s-a făcut pe baza mediei aritmetice și a deviației standard, în cazul unui volum de date mai mic de 30 și pe baza valorilor tipice de 90/50/10 percentile.
Cauzele principale pentru depășirea concentrațiilor maxim admise ale substanțelor toxice sunt: deversările voite ( conștiente ) sau accidentale ale diverșilor agenți economici posibili poluatori și neexploatarea animalelor în ferme de stat ci în regim de gospodării comunale .
Animalele ingerând prin alimentare substanțe toxice transmit prin consumul de carne de către om aceste concentrații mai mari de substanțe chimice, astfel putând duce la intoxicații severe.
O influență directă a apei asupra sănătății populației se produce prin calitățile sale, respectiv prin compoziția sa.
O serie întreagă de boli netransmisibile sunt considerate astăzi ca fiind determinate sau favorizate de compoziția chimică a apei, citind în acest sens:gușă endemică, caria dentară, sifluoroza endemică, afecțiunile cardiovasculare, methemoglobinemia, intoxicațiile cu plumb, intoxicațiile cu cadmiu.Alte intoxicații mai frecvent întîlnite ca produse prin apă sunt: intoxicația cu crom, cianuri, etc.
Cuprul este un bioelement necesar pentru creșterea plantelor și animalelor. Depășirea limitelor normale (supradoza) atrage după sine instalarea unor efecte toxice.
Pe lângă aportul normal de cupru din resursele vegetale și animale, în alimente apar contaminări cu acest element datorită folosirii pe scară largă a tratamentelor fitosanitare cu soluții de stropit pe bază de cupru, fungicide cu cupru, precum și din corodarea cuprului și aliajelor sale (bronzuri și alame, în principal). Vasele din cupru sunt rezistente la coroziune (pasivarea cuprului), efectele de corodare sunt însă accelerate de aerare și mediu puternic acid.
Deși unele metale grele sunt esențiale în cantități mici, acestea devin toxice la depășirea unor concentrații specifice fiecărui organism.
Efectele metalelor grele sunt foarte variate și diferă foarte mult de la un organism la altul.
Ionii de Cu în exces pot cauza iritarea mucoaselor, afecțiuni hepatice și renale, probleme ale sistemului nervos urmate de depresii, iritații gastrointestinale, posibile modificări în ficat și rinichi.
Deficitul de cupru determină anemie, neutropenie și tulburări de creștere, în special la copii.
Datorită efectelor asupra plantelor, cuprul reprezintă o amenințare serioasă pentru agricultură.
Din apă, plumbul trece în alimentele vegetale și animale și ajunge în organism, prin aparatul digestiv sau respirator;
Spre deosebire de alte metale, plumbul nu are nici un rol fiziologic în organism și nu există un nivel minim, care să fie considerat netoxic.
Formele anorganice, absorbite după ingestie sau inhalare, afectează sistemul nervos, hematopoeza, aparatele renal, gastro-intestinal, cardio-vascular și reproductiv, în timp ce sărurile organice sunt absorbite de la nivel cutanat și afectează în principal sistemul nervos.
Expunerea cronică la plumb în doze mici a fost asociată cu creșterea tensiunii arteriale, existând o corelație directă între concentrația plasmatică a plumbului și nivelul tensiunii arteriale, cu bolile cerebro-vasculare și cele cardio-vasculare.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță cu secțiunile : am. Oradea, Cheresig, Tărian :
Ph –ul înregistrează o creștere a valorii pe parcursul anilor. Alcalinitatea atinge un prag mic a valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu, Zn și Se înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013. Hg prezintă o creștere a valorii concentrației în anul 2012.
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor la fel și alcalinitatea atinge un prag mai mic al valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb,Cr, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și As înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013.
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor la fel și alcalinitatea atinge un prag mai mic al valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație relativ mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Zn nu prezintă variații în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu ,Cr,Se și Hg nu înregistrează variații semnificative ale concentrațiilor pe parcursul anilor monitorizați.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> izvor – cnf. Sacuieu cu secțiunile : Șaula , av. Huedin:
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei. Alcalinitatea cu valori de la 6.4 în 2010 scade până la 5.6 în 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Cr, As, Se, Hg, nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013. Zn atinge un prag mare a concentrației în anul 2012.
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei la fel și alcalinitatea. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Hg, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și Cr înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> out Def.[NUME_REDACTAT] – în Ac.Lugasu : am. Aleșd:
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei . Alcalinitatea atinge un prag mare a valorilor concentrației medii în anul 2013. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2013.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu, Zn și Se înregistrează valori mai mici ale concentrațiilor în anul 2013. Hg prezintă o creștere a valorii concentrației în anul 2012.
Pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT]–Def.[NUME_REDACTAT]–> cnf. Iad – av. Def.[NUME_REDACTAT] + Afluent : av. Șuncuius:
Ph –ul înregistrează o scădere a valorii pe parcursul anilor , ceea ce demonstrează o îmbunătățire a calității apei la fel și alcalinitatea. Formele de azot și fosfor ating o concentrație mai mare în anul 2012.
Substanțele toxice Ni, Pb, Se, Hg, Zn nu prezintă variații mari în timpul 2010 – 2013 a valorilor concentrațiilor medii calculate.
Cu și Cr înregistrează o scădere a concentrației medii în anul 2013.
În anul 2004 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cr ( [NUME_REDACTAT] – Ciucea, Peța av. Oradea), Cd ( [NUME_REDACTAT] – am. Oradea), Cu ( în toate secțiunile ), Pb ( [NUME_REDACTAT] – Cheresig ), Zn ( [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd );
În anul 2005 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cu ( în toate secțiunile ), [NUME_REDACTAT] – am. Bologa, Crișul repede –av. Huedin, Aluniș – Brăișoru, Iad – Bulz, [NUME_REDACTAT] – av. Șuncuiuș, [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, Mneirea – am. Gălășeni, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea, Peța –av. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tărian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig);
În anul 2006 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cu ( toate secțiunile , mai puțin Iad – am. Ac. Leșu ), Ni ( [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd), Se ( [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea), Zn ( CPE2 Oradea – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Șaula, [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, Uileac – Ineu de Criș, Peța – am. Sânmartin, Peța – mijloc rezervație, Peța – av. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tărian, Alceu – Toboliu, [NUME_REDACTAT] – Cheresig, CCE1 Oradea – CCE1 Cheresig );
În anul 2007 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor As ( [NUME_REDACTAT] – av. Huedin), Cu ( toate secțiunile), Ni ( [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, Aluniș – Brăișoru), Pb ( Drăgan – am. Drăgan) Se ( [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea,), Zn ( CPE2 Oradea – [NUME_REDACTAT], CPE2 Oradea – Ant, [NUME_REDACTAT] – Șaula, [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, Aluniș – Brăișoru, Mărgăuța – Mărgău, [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, Secătura –Peștiș, Chijic – Săcădat, Tășad – Oșorhei, Peța – Sânmartin, Peța – mijloc rezervație, Peța – av. Oradea, [NUME_REDACTAT] e- Tărian, Alceu – Toboliu, CCE1 Oradea – Cheresig );
În anul 2008 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cu ( toate secțiunile ), Ni ( [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, [NUME_REDACTAT] – Tărian), Zn ( în mai mult de jumătateea secțiunilor monitorizate);
În anul 2010 în 22 de secțiuni monitorizate din totalul de 23, pe râul Crișul repede, am constatat depășiri ale Zn-ului pe Crișul repede – șaula, Crișul repede – av. Huedin, Iad – Bulz;
În anul 2011 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cu ( CPE 2 Oradea – [NUME_REDACTAT], CPE2 Oradea – Ant, Aluniș – Brăișoru, Iad – Am. ac. Leșu, Iad – Bulz, [NUME_REDACTAT] – av. Șuncuiuș, Dobrinești – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, Secătura – Peștis, Mnierea – am. Gălășeni, Cropanda – Tileagd, Uileac – Ineu de Criș, Chijic – Săcădat, Tășad – Oșorhei, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea, Peța – Sânmartin, Peța – mijloc rezervație, Peța – av. Oradea, [NUME_REDACTAT]- Tărian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig );
În anul 2012 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cu ( [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Tărian, [NUME_REDACTAT] – Cheresig), Zn ( [NUME_REDACTAT] – Șaula);
În anul 2013 am constatat depășiri față de limitele admise, ale substanțelor Cu ([NUME_REDACTAT] – Șaula, [NUME_REDACTAT] – av. Huedin, [NUME_REDACTAT] – am. Aleșd, [NUME_REDACTAT] – am. Oradea, Peța – av. Oradea, [NUME_REDACTAT] – Cheresig, [NUME_REDACTAT] – av. Șuncuiuș), Ni ( [NUME_REDACTAT] – Cheresig ).
În urma calculelor deviației standard, rezultatele obținute pentru formele de azot și fosfor am depistat depășiri ale acestora față de limitele admise, astfel:
pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> cnf. Bonor – graniță cu secțiunile : am. Oradea, Cheresig, Tărian
N-NH4 în anul 2010 înregistrează 3 depășiri, în anul 2011- 2 situații în care există depășiri, în 2012- o depășire, iar în anul 2013 – 2 cazuri;
N-NO2 în anul 2010 înregistrează 3 depășiri, în perioada anilor 2011- 2013 sunt câte 2 cazuri pentru fiecare an ;
N-NO3 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 3 situații în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
P-PO4 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 3 situații în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> izvor – cnf. Sacuieu cu secțiunile : Șaula , av. Huedin ,
N-NH4 în fiecare an 2010-2013 s-au înregistrat câte 2 cazuri de depășiri ale limitelor admise;
N-NO2 în fiecare an 2010-2013 s-au înregistrat câte 2 cazuri de depășiri ale limitelor admise;
N-NO3 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 2 situații în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
P-PO4 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 2 situații în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT] –> out Def.[NUME_REDACTAT] – în Ac.Lugasu : am. Aleșd
N-NH4 în fiecare an 2011-2013 s-au înregistrat câte 1 caz de depășiri ale limitelor admise;
N-NO2 în fiecare an 2011-2013 s-au înregistrat câte 1 caz de depășiri ale limitelor admise;
N-NO3 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 1 situație în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
P-PO4 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 2 situații în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
pentru corpul de apă [NUME_REDACTAT]–Def.[NUME_REDACTAT]–> cnf. Iad – av. Def.[NUME_REDACTAT] + Afluent : av. Șuncuius
N-NH4 doar anul 2012 s-a înregistrat 1singur caz de depășiri ale limitelor admise;
N-NO2 doar anul 2010 s-a înregistrat 1singur caz de depășiri ale limitelor admise;
N-NO3 în anul 2010 s-a înregistrat 1singur caz de depășiri ale limitelor admise;
P-PO4 în perioada anilor 2010 – 2013 se constată pentru fiecare an câte 2 situații în care se înregistrează depășiri față de limitele admise;
Apa influențează sănătatea populației în mod direct prin calitățile sale biologice, chimice și fizice, sau indirect.
Astfel cantitatea insuficientă de apă duce la menținerea unei stări insalubre, a deficiențelor de igienă corporală, a locuinței și a localităților, cea ce duce la răspîndirea unor afecțiuni digestive (dezinteria și hepatita endemică) a unor boli de piele.
Utilizarea metodelor biologice de determinare a calității apei este motivată prin faptul că acestea furnizează note de calitate a apei care reflectă evoluția calității apei în timp și spațiu
Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul și macrofitele în mod diferit, după natura agentului contaminat.
Sărurile de cupru și cromații sunt toxice pentru alge.
Peștii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apă și datorită pesticidelor și a reziduurilor toxice.
Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin împrătierea hidrocarburilor sunt păsările care au obiceiul să se așeze pe mare sau să plonjeze pentru a apuca pești.
Din tabelul 10.15. reiese faptul că din cele 7 secțiuni încadrate pe corpuri de apă, după fitobentos, 3 se încadrează in stare foarte bună și altele 3 în stare bună, unei secțiuni nu i s-a atribuit stare ecologică după fitobentos deoarece acesta se încadrează intr-o tipologie în care se determină fitoplanctonul.
Fitoplanctonul încadrează in stare ecologică foarte bună 5 secțiuni, iar o secțiune în stare bună.
Unei secțiuni [NUME_REDACTAT] – av. Huedin nu i s-a atribuit stare ecologică deoarece pe aceasta , în funcție de tipologia ei, se determină fitobentosul.
După macrozoobentos 3 secțiuni se ăncadrează în stare ecologică foarte bună, 3 în stare bună și 1 secțiune în stare moderată.
După valorile medii ale IMM pentru indicatorul macrozoobentos, înregistrate pentru perioada anilor 2010 – 2013, se poate observa o calitate mai puțin bună în zona Șuncuiuș și Aleșd.
În funcție de valorile IMM ale fitoplanctonului, se observă o stare foarte bună a calității apei în zona Aleșd.
Parametru cu o mai mare greutate în determinarea stării ecologice este macrozoobentosul.
În urma măsurilor impuse de către [NUME_REDACTAT] în domeniul calității apei s-a înregistrat o îmbunătățire a calității apei din punct de vedere al concentrațiilor substanțelor toxice prezente, lucru evidențiat în cercetările efectuate de mine.
[NUME_REDACTAT] multe de făcut pentru a împiedica poluarea apelor, dar toate acestea necesită timp, bani și puțin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre aceștia nu sunt dispuși să le irosească “doar pentru a salva planeta”.
Depozitarea deșeurilor în locuri special amenajate;
Reciclarea tuturor materiilor reciclabile;
Încetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor și a îngrășămintelor;
Încetarea folosirii substanțelor chimice în apropierea surselor de apă;
Pentru spălarea automobilelor să se folosească locuri special amenajate;
Resturile menajere, apa rezultată în urma spălării hainelor și a obiectelor
de uz casnic să fie aruncate direct la canalizare
Folosirea pe cât posibilă a materialelor biodegradabile și ale celor
reciclabile;
Deversările din unități prelucrătoare ( industrie, ferme agrozootehnice) să nu se facă pe cursuri de apă;
Implicarea autorităților locale ( primării, Agenții de Mediu, Direcții sanitar Veterinare, [NUME_REDACTAT], Direcții de [NUME_REDACTAT] și alte organisme);
Pentru reducerea continutului de nitrati si nitriti in produsele vegetale se impune:
Reglementarea utilizarii ingrasamintelor natural si sintetice pe terenurile de cultura,
Spalarea cu multa apa a legumelor inainte d eutilizare,
Pastrarea la rece;
Opărirea sau fierberea de scurtă durată, cu aruncarea apei ( reduce nitrații până la 30% din cantitatea inițială);
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Apa Resursa Naturala Regenerabila, Vulnerabila Si Limitata (ID: 1177)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.