Apa In Terapia Medicala

Cuprins

I.Introducere pagina 4

1.Structura moleculara a apei pagina 5

2.Propietați fizico-chimice ale apei pagina 6

3.Formele apei pagina 10

4.Durere dispetică pagina 21

5.Durerea din artrita reumatoidă pagina 23

6.Durere de spate pagina 24

7.Compartimente lichidiene pagina 25

8.Homeostazia hidrică a corpului uman pagina 24

9.Efectele apei asupra sănatății pagina 25

II. 10.Introducere pagina 26

11.Metodologie pagina 27

12.Imersia în apă rece după exerciții pentru creșterea rezistenței pagina 28

13.Infuzia de apă versus infuzia de aer în colonoscopie pagina 29

14.Apa , hidratarea și sănatatea pagina 30

14.1.Aportul de lichide pagina 31

14.2 Echilibrul fluidelor din cele două compartimente pagina 33

14.3 Efectele îmbătrânirii asupra reglementării consumului de lichide pagina 33

14.4 Termoreglare pagina 39

14.5 Funcția renală pagina 34

14.6 Efecte fiziologice ale deshidratării pagina 35

14.7 Performanța fizică pagina 35

14.8 Performanța cognitive pagina 36

14.9 Funcția cardiac și răspunsul hemodinamic pagina 40

14.10. Durerea de cap pagina 40

14.11. Funcția gastro-intestinală pagina 39

14.12. Hidratarea și boli cronice pagina 41

15. Consumul de apă și cerințele și relațiile la aportul total de energie pagina 43

16. Apa , alte fluide , si boala coronariană pagina 45

17. Comportamente și atitudini asociate cu consumul de apă potabilă scăzut printre adulți , atitudini si comportamente alimentare pagina 45

18. Hidroterapia în insuficiența cardiac pagina 47

19. Consumul de apă minerală reduce tensiunea arterială printre subiectii cu magneziu urinar scăzut și nivelul de calciu scăzute pagina 49

20. Apa îmbogățită cu fier și anemia la copii în țările slab dezvoltate pagina 51

21. Terapia cu apă și lezarea țesutului muscual prin exerciții,o revizuire sistematica si meta-analiza pagina 52

22. Discuții pagina 54

23. Concluzii pagina 57

24. Bibliografie pagina 58

25.Anexă pagiana 61

Problema apei este una dintre cele mai importante probleme a secolului XXI. Pe masură ce rezevele de apă potabilă se diminuează iar o soluție viabilă pentru diminuarea deficitului ei nu se găseste , asistăm la o viitoare criză a omenirii. Ploile torențiale sunt mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, provocând revărsarea canalizărilor, dar în același timp, deficitul de apă din alte zone amenință sănătatea publică și reduce producția de alimente.

Până în 2050, populația lumii va fi crescut de la 7 la 9 miliarde. Această creștere enormă înseamnă că nevoia de apă va crește cu peste 50 la sută, dacă vom continua să consumăm la rata actuală. Din păcate apa spre deosebire de celălate resurse nu se poate regeneră și nici nu se poate înlocui , viața pe planeta Pământ fiind în mare măsură creată cu ajutorul apei.

Orașele sunt în dezvoltare, la rate uimitoare, iar pentru a găsi apă este necesară deplasarea la distanțe tot mai mari de zonele dens populate. Aceasta nu este o situație sustenabilă . Odată cu creșterea urbanizării, nivelul apelor subterane se scade, iar acest lucru înseamnă că rezervele de apă sunt în scădere și că se deteriorează calitatea apei ca urmare a modificărilor chimice în straturile de sol

În raportul "O perspectivă asupra mediului în 2050" publicat în 2012, OCDE (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare), se estimează că aproximativ 1,5 miliarde de oameni trăiesc astăzi în zonele grav afectate de deficitul de apă. Potrivit raportului, numărul va crește la aproape 4 miliarde de oameni până în 2050, ceea ce va declanșa o criză alimentară la nivel mondial, dacă nu se schimbă abordarea din prezent.

Este foarte important de conștientizat ca lichidul imperative necesar al existenței umane este și va fi întotdeauna apa . Orice alt lichid nu reușeste sa ofere parametrii optimi pentru a supraviețui

Acestă lucrare nu își propune nimic altceava decăt simplul rol de sublinia rolul esențial pe care apa îl are atăt ca medicament paliativ sau curativ cat și ca metodă de prevenire a anumitor boli.

Este foarte important să întelegem că lucrurile mărunte conduc la lucruri mai mări. Același lucru se poate spune despre apă .Un consum neadecvat poate conduce la apariția unor patologii nedorite precum și un cosum adecvat are capacitate ca în mare măsură sa prevină apariția bolii.

Lucru acesta a mai fost semnalt și de catre Dr. Fereydoon Batmanghelidj în cartea sa “Puterea vindecătoare apei”, unde detailează folosirea apei ca medicament în practica medicală curentă cu rezultatea încurajatoare.

În Romania domnul Mihăiță Toma în cartea “Apa miracolul vieții” reia ideea de apa folosită curativ in anumite patologii , chiar aduce și metode de tratament în scop profilactic

1.Structura moleculara a apei

Molecula de apă este alcatuită dintr-un atom de oxigen și doi atomi de hidrogen.Atomul de oxigen este legat de cei doi atomi de hidrogen prin legături covalente.Distanța dintre cei doi atomi de oxigen respective de hidriogen este de 0,99 Å, iar unghiul dintre cele două legaturi covalente este de 105º.(vezi figura 1)

Figură 1

Într-o moleculă de apă exista zece electroni distribuiți în felul următor.Doi eletroni se află permanent în jurul nucleului de O₂,iar două perechi de electroni se localizează de-a lungul orbite, ce înconjoară nucleul de oxigen și câte unul dintre nucleii de hidrogen.Acești electroni asigură existența legaturilor covalente în cadrul moleculei de apă.Electronii își petrec cea mai mare parte din timp în vecinătatea nucleului de oxigen, determinant ca densitatea sarcinilor anegative să fie mai mare în această regiune decât în zona ocupată de cei doi nuclei de hidrogen .

În spațiu centru sarcinilor positive nu coincide cu centrul sarcinilor negative, iar molecula de apa se comport ca un dipol electric permanent cu un pol negative și unul pozitiv .Molecula de apă are o formă tetraedrică tridimensional.

Între moleculele de apă se formează legaturi Van der Waals ,moleculelec, ce se atrag cu ajutorul extremităților încărcate cu sarcini electrice de semn opus. Acest lucrur înseamnă că moleculele de apă se apropie suficient de mult pentru a permite electronilor neparticipanți ai moleculei să se rotească și în jurul nucleului de hidrogen aparținând unei molecule vecine. Astfel se micșorează distanța dintre molecule în schimb crește forța de atracție dintre molecule.

Între molecule de apă ia naștere o legătura coordinativa de hidrogen.Distanța dintre nucleul oxigenului dintr-o moleculă de apă și nucleul de hidrogen din cealaltă moleculă fiind de 1,76 Å

Aceste legături coordinative de hidrogen pot explica structura supramoleculară a apei atunci când se găsește sub formă de ghiață sau sub formă lichidă.

Apa are capacitate caloric mare și o conductubilitatea mare, iar eliberarea de căldură masivă în timpul efortului muscular nu produce o încălzire semnificativă a organismului, ba mai mult valoarea mare a căldurii latent produce răcirea corpului prin transpirație.

1.1.Structura moleculara a apei în sistemele biologice

O bună parte a apei care intră în alcătuirea sistemelor biologice (manifestă proprietăți fizice neobișnuite(se evaporă greu, nu îngheață la temperaturi sub 0°C, nu poate dizolva cristaloizii, nu ia parte în osmoză etc.).

Acest lucru se poate explica prin prezența în interiorul celulei a unuor molecule, macromolecule și ioni care modifică apa din jur generând apă de hidratare, apă de clatrare și apă legată. Apa legată nu poate dizolva substanțele nutritive, medicamente, gaze și nu permite desfășurarea normală a reacțiilor chimice.Este importantă cunoașterea compartimentalizării apei la nivel celular.

Astfel se folosesc un mare număr de tehnici fizice ce se adresează proprietăților specifice ale apei. Unele dintre aceste tehnici afectează preparatul biologic, dovedindu-se a fi distructive (tehnici de congelare , tehnici de deshidratare etc.)

Sunt preferate tehnicile nedistructive, care interacționeaza foarte puțin cu apa celulară încât să nu lezeze semnificativ celula vie. Printre aceste tehnici nedistructive de contorizare a gradului de structurare al apei se numără:

1.spectrofotometria în infraroșu( ce se bazează ca spectrul de absorbție al apei în infraroșu diferă față de cel al apei înghețate)

2.calorimetria(apa lichidă are o caldură specifică mai mare decât a celei solide)

3.determinarea permitivității electrice în regim de microunde(curentul electric este condus numai de moleculele de apă, ea conținund singurii dipoli electrici care au o inerție suficient de mică pentru a se putea roti într-un asemenea ritm)

4.rezonanța magnetică nucleară (RMN)

Rezultate obținute folosind metodele de mai sus nu sunt identice,deoarece fiecare metodă compară comportamentul liber sau legat al apei cu proprietatea fizică investigată. . Toate rezultatele conduc la ideea că apa celulară are un grad superior de ordonare față de apa obișnuită.

Organizarea apei intracelulare joacă un rol important în desfășurarea tuturor proceselor celulare (excitație, contracție, diviziune, secreție ș.a).

Pentru a afla în ce constă acest rol se pot utiliza două căi. Prima metodă este urmărirea prin tehnici nedistructive modificările apei în timpul proceselor celulare, iar cea de a doua metodă este urmărirea modului cum se desfășoară procesele celulare atunci când apa este înlocuită cu apa grea.(deuterizare).Deuterizarea celulelor are loc cu blocarea transportului activ prin membrane, cea ce duce la dispariția contractilității și inhibarea diviziunii celulare.

Un fenomen interesant este efectul anestezic al gazelor nobile(hidrofob) ce ar putea crea apă de clatrare ducând la obstrucția canalelor ionice.

2.Propietați fizico-chimice ale apei

2.1.Caracteristici fizice

Densitate

Apa are o densitatea maxima de 1g/cm³ , la o presiune atmosferică nominal și la +4 grade Celsius.Poate varia în funcție de temperature , cu un maxim +4º C asa zisa “Anomalie a apei”.

Din cauza aceasta este posibilă viața pe Pământ, si astfel apa lacurilor îngheață doar la suprafața apei. La alte adâncimi apa are densitatea mai mica decât 1g/cm³.

Tensiunea superficială a apei

Este un parametru esențial al apei cu implicații majore asupra hidratării organismului.În esență reprezintă potențialul energetic (pe unitatea de suprafață liberă) a forței de atrație a moleculelor de la suprafață spre interiorul lichidului.

Apa are o tensiune superficială de (75,62N/m la 0ºC și 72,75N/m la 20ºC). Comparativ cu mediul intern ce are o tensiune superficială de 45N/m apare o tensiune mare .De acea se recomandă ca apa să se bea cu înghițituri mici.

Vâscozitatea

Variază odată cu temperature atingând valoarea cea mai ridicată la 0ºC(1,792cP). La ființele homeoterme vâscozitatea apei variază între 1,005cP(20ºC) și 0,656 la 40 ºC.

Poate conține diferite gaze dizolvate sub formă de bule , diferite substanțe solide sau în suspensie și alte lichide miscibile sau nemiscibile.

Turbiditatea

Caracterizează gradul de impuritate ,de limpezire a apei. Turbiditatea este unul dintre cei mai importanți parametrii a apei potabile și se datorează prezenței a unor particule de natură organică sau anorganică ce nu sedimentează în apă.

Culoarea

Culoarea apei este data de frecvența prezenței de săruri de fier , mercur , cobalt , plumb ș.a și se determină cu ajutorul etaloanelor , spectrofotometrelor.

Conductibilitatea electrică

Este rezistivitaea apei la cantitatea de săruri dizolvate.Ionii acestor săruri permțând trecerea curentului electric .

Radioactivitatea apei

Dată de sărurile dizolvate în apă ce emit radiații α,β,γ. Aceasta poate apărea în mod normal cand

apa parcurge un strat geologic radioactiv sau când este poluat artificial.

2.2.Caracteristici chimice

Reziduu fix

Cantitatea totală de substanță uscată minerală/organică ce rămânde după evaporarea apei la 105ºC

Reacția apei (ph)

Determină caracterul acid ,neutru sau bazic în funcție de cantitatea și felul sărurilor dizolvate. Ph-ul mediului intern al organismului este de 7,36.

Potentențialul de oxidoreducere (redox, Rh)

Procesele de oxidare generează curenți electrici cu potențiale diferite. Aceste potențial se masoară în milivolți.Scara potențialului redox este de (-800mV-0mV- +1200mV). Un potențial redox negativ între 0 și -800mV anihilează radicalii liberi. În schimb valorile pozitive spre +1200mV determină procese de oxidare cu efecte nefaste asupra organismului.

Apa de la robinet are un redox pozitiv +180mV. Rh-ul ideal al apei este sub 28mV.

Duritatea apei

Dată de sărurile de calciu și de magneziu dizolvate în apă.Ea poate permanentă , temporară sau totală.

Caracteristicile organoleptice ale apei

Sunte percepute de simțurile omului în special de miros și gust.

Gustul sărat este dat de clorura de sodiu sau de sulfat de sodiu dizolvat în apă,gustul amar este dat de sulfatul de magneziu sau clorura de magneziu, gustul dulceag de sulfatul de calciu,gustul acidulat este imprimat de dioxid de carbon iar gustul acru este dat de bicarbonatul sau clorura de fier.

2.3.Caracteristicile microbiologice ale apei

Apa nu trebuie sa fie contaminată cu virusuri , bacterii (E.coli, Salmonella ,Campylobacter, Leptospira, Helicobacter ,antrax , febra Q) ,oua de paraziți , ciuperici microscopice.

Pe lângă inidicatorii fizico-chimici și microbiologici , apele potabile sunt urmarite și prin alți indicatori: consmul biochimic de oxigen(CBO), oxidabilitatea apei (CCO) încadrare în apă oligosaprobă cu concentrație redusă de substanțe organice

Problema apei va deveni în secolul XXI o problema esențiala mai gravă decat cea a combustibilor fosili,de calitatea si cantitatea ei va depinde viata pe pământ.

Mările și oceanele au un rol foarte important în meținerea echilibrului compoziției atmosferei Pămânului ,deaorece fitoplanctonul și alegele extrag CO₂ din aer si degajă O₂ în atmosferă. Din cele peste 90 de elemente pe pământ 62 se găsesc și în apă. Clorura de sodiu, reprezintă în proporție de 75% cantitatea de minerale din oceane, fiind și ea la rândul ei indispensabilă vieții.

Este singura substanță de pe Pământ care are 4 stări de agregare: solidă, lichidă , gazoasă, cristal lichid.Apa este cel mai bun solvent.Este flambilă, fară ea benzina uscată nu poate arde.

Suprafața acoperită cu apă a planetei este de 510 milioane km² = 70,8% din suprafața totală. Conferinței Națiunilor Unite asupra resurselor de apă de la Mar del Plata” din 1977, a decis ca volumul total al apei existente este de 1400 milioane km³ din care volumul apei dulci este 37,8 milioane km³ adică 2,7% din cantitatea de apă. Din această cantitae 0,46% poate fi utilizată în mod direct, restul de apă adică 99,54% provine din : ghețari și calote glaciare , 77,2% , se găsește în lacuri și mlaștini , 0,35% îm apele subterane și umiditatea solului ,22.41%, în cursuri de apă 0,01 %, iar din vapori de apă din atmosferă doar 0,04%.

În total apa dulce ce poate fi folosită este de 0,009% din cantitatea totală de apa de pe Pământ.

Cercetătorii au stabilit că apa reprezintă 70% din corpul uman iar, emrbrionul conține 95% apă; bebelușul de 7 săptămâni conține75- 80 % apă; adultul are 70 – 75 % apă; vârstnicul doar 50 – 60 % apă; un bătrân de 81 de ani are în medie 49,8% apă, creierul conține 85% apă; ficatul conține 80% apă iar sângele doar 83% apă.

În organismul uman apa îndeplunește următoarele funcții:

1. reglează temperatura corpului;

2.asigură sănătatea pielii;

3. este un lubrifiant natural pentru articulații;

4.ajută la absorbția nutrienților;

5. transportă nutrienții în interiorul organismului;

6. îndepărtează toxinele din organism;

7. ajută la digestie și la toate reacțiile chimice;

8. este esențială pentru circulația și flexibilitatea vaselor sanguine;

9. umidifică aerul pe care îl respirăm;

10. formează un strat de protecție în jurul organelor vitale;

11. reglează nivelul electronilor și protonilor din celule;

12.asigură protrecție împotriva radiațiilor cosmice.

3.FORMELE APEI:

-apa naturală

-apa de ploaie-apă distilată care trece prin aerul poluat si devine acidă.

3.1.APA DE ROBINET

Este o apă tratată cu clor și cu ozon pentru dezinfectare și filtrarea.

Majoritatea orașele sunt alimentate cu apă provenite râuri și fluvii poluate de regulă în amonte cu cele mai diverse substanțe (aproximativ 80.000 de diferite substanțe chimice).

Nici o stație de filtrare nu poate să filtreze aceste apă într-o apă cu adevărat curată. Potrivit normelor existente în lume privind apa potabilă, apa ce ajunge în case este o apă menajeră nefiind curată.

Până la consumator apa trece printr-un agrenaj de conducte de oțel, cupru, plastic (PVC) ce contribuie la impurificarea acestei ,iar absența razelor solare contribuie la înmulțirea diverșilor patogenilor în conducte, chiar dacă acestea din urmă au fost supuse dezinfecției.

Metodele de tratare a apei sunt: sedimentare, coagulare, filtrare apoi dezinfecție. Se mai pot folosi procedee de mineralizare, dezactivare, demineralizare, floculare mecanică, despumare, etc. Filtrarea se poate face lent, direct, cu presiune și cu vid, cu microsite și membrane.

Procesul de demineralizarea cuprinde dedurizarea, deferizarea,sau demanganizarea.Procesul de dezinfecție se face prin cloruraeprin ozonizare, iodurare , bromurare cu argint sau cu soluție de permanganat de potasiu.

Nu sunt metode aplicabile practic de a epura specific o anumită substanță. Astfel se epurează nediscriminatoriu componenți ai apei, atat cei toxici cat, și îndepărtarea unor substanțe dorite și fară costuri mari și foarte multă muncă, consum mare de reactivi și schimbare frecventă a filtrelor

În România, prin HG 100/2002 s-aprobat o norma privind calitatea apei de băut( NTPA 013)și s-au stabilit următoarele trei tehnologii ca standard de tratare a apei pentru transformarea apelor de suprafață în apă potabilă:

Categoria Al: cuprinde tratare fizică simplă și dezinfecție

Categoria A2: cuprinde ratarea normală fizică, chimică și dezinfecție decantare, filtrare, dezinfecție

Categoria A3: cuprinde tratare fizică, chimică avansată, perclorare și dezinfecție coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbție

În tratarea apei se mai poate utiliza: var nestins, sulfat de aluminiu, Clˉ,hidroxidul de calciu, soda caustică, CO₂, carbonatul de sodiu, sulfat feros , sulfatul feric,cărbunele activat, silico-forura de sodiu, polielectroliți, amoniac, fosfații sulfatul de cupru, permanganatul de potasiu, hipocloriții, clorura de sodiu și argile.

Etapele de tratare a apei ce se folosesc stațiile e tratare sunt:, , adsorbția, stabilizarea dedurizarea, dezactivarea, dezinfecția, clorinarea, ozonizarea, ultraviolet, sitare, filtrarea , sedimentare, oxidare .

3.2.Indicatori chimici generali

Tabel 1.

3.3.APA DE IZVOR

O apă de origine naturală, care ajunge la suprafață datorită precipitațiilor acumulate. Conținutul de minerale este mai mic de 1g/l. Ideal este apa de izvor cu un conținutul total de minerale de 0,5 g/l, deoarece organismul funcționează în așa fel încât să poată utiliza doar mineralele organice.

Cea mai bună apă este cea de izvor de la munte unde atmosfera este nepoluată .Datorită faptului că apa trece prin milionae de pietre iar clusterii de apa se sparg și apa capătă o formă hexagonală perfectă pentru hidratarea celulelor.

3.4. APA DISTILATĂ

Apa distilată este obținută prin fierberea, vaporizarea și condensarea de vaporilor. În schimb ea nu poate întreține nici un fel de viață, fiind o apă moartă. Este o apă acidă, fară minerale, doar stoarce organismul de minerale,de aceea nu se recomandă pentru băut.

Este recomandată în curele de dezintoxicare deoarece exercită o presiune asupra mineralelor anorganice, a acizilor și a apei toxice acumulate în organism .

Orice asemenea cură de dezintoxicare trebuie făcută sub supraveghere medicală, adaptată afecțiunilor bolnavului și cu o schimbare a stilului de viată.

3.5.APA FILTRATĂ PRIN OSMOZA INVERSĂ

Filtrarea prin osmoză inversă este defapt un system de purificare a apei foarte avansat, cu ajutorul lui se elimină în proporție de 99% din virusuri, bacteriile, poluanții și chimicalele din apa de robinet.În timpul procesului de osmoză, apa trece printr-o membrană semipermeabilă ce previne fluxul mineralelor și a altor componente. Osmoza intră în procesele de funcționare a organismelor vii.

Când se separă cu o membrană două soluții diluate, apa din soluția cu concentrație mai mică va curge înspre soluția cu concentrație mai mare,iar scurgerea solventului poate fi oprită sau inversată, dacă presiunea asupra soluției cu o concentrație mai mare crește. Acest process poartă denumirea de osmoză inversă .Nu se recomandă pentru băut.

3.6. APA FIARTĂ

Apa se fierbe cam 20 de minute pentu a distruge bacteriile și devine apă fiartă. Prin fierbere se pot distruge atât bacteriile cât și viruși, dar se poate reduce cantitatea de particule și compuși organici. Procesul de fierberea presupune consumn de timp, s-a dovediteste neeficientă iar gustul obținut este neplăcut.

În timpul fierberii se distrug mineralele se produce creșterea concentrația de nitrați, săruri, metale grele, calciul,sodiul, magneziul și fluorul se depun, iar apa devine „moartă".

În concluzie apa fiartă nu este recomandătă spre a se folosi ca apă potabilă decât în situații excepționale.

3.7.APA ALCALINĂ

Celule ce intră în alcătuirea organismul uman sunt ușor alcaline și trebuie să își păstreze această calitate, pentru a putea să fie, sănătoase și funcționale.

În urma procesului de respirație facăut de fiecare celulă alaclină reies produși de metabolism acizi.

Acești produși acizi sunt folosiți pentru a produce energie și pentru a menține funcționarea celulelor, iar acumularea lor nu trebuie să aibă loc.Eexemplu este acidul lactic apărut în urma eforturilor fizice intense .

Organismul va încerca să se facă o detoxifiere îndepărtând acest acid, înainte ca el să devină toxic pentru celule,modificând astfel aciditatea acestora.

Apa alcalină are un pH de 7,4 – 9și se obține de regulă prin ionizare sau prin adăugare de microhidrină sau calciu coral.

Apa alcalină ionizată are rol antioxidativ datorită grupării libere OH ce leagă radicalii liberi anihilând capacitatea de reacție a acestora.

Apa alcalină ionizată îmbunătățește rata de dizolvare a nutrienților , crește rata de metabolizare a reziduurilor iar întreg organismal funcționează mai bine.

Este recomandată în :

1. Hiperaciditate gastrică

2.Ulcer

3.Diaree cronică

4.Digestie insuficientă

5.meteorism, halenă

6.Hidropizie

7.Obezitate

8.Hipertensiune

9. Cancer

10. Micoze

3.8. APA ACIDĂ

Apa acidă este folosită în uz extern având un ph acid de sub 7(6-6.9). Combate excelent micozele de pe picioare sau de pe unghii.Se mai poate utiliza în gospodărie pentru dezinfectarea suprafețelor. Se mai poate folosi apă acidă ionizată pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale dermului.

3.9. APA Pi

A fost escoperită de profesorul japonez Shoi Yamashita în 1964, în timp ce făcea un studio de fiziologie botanică. În urma acestor cercetări s-a descoperit că procesul de înmugurire se datorează unei cantități de sare feroferică,iar introducerea aceastei sari într-un mediu puternic energizat și atunci cand se trece printr-un proces de filtrare cu ceramică, determină obținerea de apă PI.

Particula PI fiind mai mic decat un electron , proton sau neutron îi determină pe protoni și electronisă își interschimbe stările de energie, ceea ce duce la formarea unei încărcături electrice și energetice de sine stătătoare. Cantitatea de sare fero-ferică (bivalentă și trivalentă) folosită este infimă, de regulă doar semnalul energetic al substanței rămâne .

Apa PI compartiv cu apa normal fierbe mai repede și consumă cu 8.2% mai patina energie la fierbere.Are punct de îngheață în intervalul -l până la -7 grade Celsius .Propietățile bune ale apei pi au fost demonstrate și la Simpozionul Internațional pentru Prevenirea Cancerului din Franța 1998, unde aceasta a fost unul din subiectele fierbinți.

În acelor dezbateri s-au concluzionat următoarele :

1. Apa PI este cea mai apropiată ca forma de apa din organism;

2. are proprietăți antioxidante,elimină radicali liberi.

3. furnizează bioenergie.

4. Crește numărul celulelor natural -Killer.

5. Crește activitatea anticorpilor.

6. Îmbunătățește capacitatea de vindecare a celulelor, trezind „

7.transportă mai mult oxigen în organism creeând un mediu bogat în oxigen ce ucide bacteriile anaerobe.

8. ajută la buna funcționarea a celulelor și a efectele detoxifiante ale apei.

9. crește capacitatea celulelor de a se adapta la stres.

10.neutralizează ph-ul apei aducându-l la valori peste 7, foarte aproape de pH-ul natural al organismului.

Datorită acestor calități, cercetătorii au întocmit o listă cu rezultate uimitoare obținute asupra organismului uman:

– ajută în eradicarea cancerului de stomac, micșorarează tumorilor pe creier, ameliorarează leucemia;

– Ameliorarează dermatita și alopecia;

– Ameliorarează diabetului;

-crește funcționării ficatului după hepatită;

– Scăderea presiunii sanguine și îmbunătățeste ritmului cardiac;

-ajută la o recuperarea rapidă după atacul de cord;

– ameliorează durerile de cap și a constipația;

– îmbunătățește imunitătea, – vindecă răceala, gripa, virozele, infecțiile;

– Ameliorarează SIDA

3.10.APA HEXAGONALĂ ( Apa GAV )

Cea mai sănătoasă apă este apa hexagonală. Se prezintă sub forma de aglomerări (clusteri )de 12 – 18 molecule, ce nu pot să pătrundă în celule deoarece canalele membranei celulare au formă hexagonală,fiind apa care hidratează cel mai bine

Apa GAV e implicate în transportul de nutrienții, ajută la îndepărtarea toxinele și menține o comunicare între celule. Mai există și apalegată fizic de alte structuri moleculare, ce nu poate să se miște liber prin pereții celulari.

Odată ceorganismul îmbătrânește apa legată devine predominantă iar funcția metabolică scade producându-se îmbătrânirea tisulară.Moleculele de apă liberă sunt organizate sub formă hexagonală și au fost pozate la -25grade Celsius..

Miliarde de astfel de molecule se leagă una de cealaltă având un comportament diferit decât cel al apei de robinet sau de izvor. Această apă organizată este importantă dă dovadă de o eficiență mai mare ca celălalte tipuri de apă. Este mai mobile, datorită ei suntem capabili să acționăm mai bine.

De la naștere păna la moarte cantități imense de substance nutritive și compuși vitali, , sunt aduși la fiecare celulă. Iar fiecare celulă folosește acești nutrienți să furnizeze energia necesară diferitelor activiăți inteprinse. Apa GAV accelerează aceste tipare, producând efecte benefice asupra țesuturilor și a homeostaziei organelor.

Câteva beneficii ale apei hexagonale:

1. Accentuează hidratarea celulelor

2. Energizează celulele,

3. Ajută la menținerea integrității nucleului moleculei de ADN, care este umplut cu apă hexagonală;

4. Contribuie la îndepărtarea toxinelor și a deșeurilor acide din organism;

5.Produce un nivel, bioalcalin în celule și țeusturi

6. Îmbunătățește vindecăria și refaceria;

7. crește transportul de oxigen și substanțe nutritive, precum și gradul de absorbție a lor ;

8.ajută cu auto-vindecarea celulară;

3.11.APA SĂRĂCITĂ ÎN DEUTERIU

Deuteriul este unu izotop al hidrogenului. Nucleul celor mai mulți atomi de hidrogen din natură conțin un proton simbol chimic H, însă nucleul atomului de hidrogen mai conține și un proton și un neutron sau un proton.

În 1960, , oamenii de știință ruși au studiat în paralel două populații ale căror membri se dovedeau că ajungeau la vârste extrem de înaintate și erau foarte sănătoși. Obiceiurile lor, inclusiv cele alimentare, chiar dacă erau foarte diferite, aveau ceva în comun – beau apă de ghețar .Apa de ghețar este pură, are formă hexagonală și e alcalină.

Cantitatea de gaze dizolvate este de 4 ori mai mică la copii și tineri decât la bătrâni.Deoarece apa grea acționează asupra revers-transcriptazei , enzimă responsabilă de repararea și replicarea ADN. Aceasta enzimă poate acționa ca un catalizator în procesul de degradare ADN, mai ales dacă există și expunerea la radiații. Deuterizarea produce blocarea polarizării celuler lor, conduce la blocarea transportului chimc dintre ele, și la dispariția capacității de contracție a cestora și la o blocare a diviziunii celular, făcând astfel posibilă apariția patologiilor , datorită faptului că deranjează echilibrul ionic de polarizare și depolarizarea membrane celulare.

Căt de benefică este utilizarea apei sărăcită în deuterius s- arătat în următoarele patologii: boli de piele, patolgii gastrice, diabet, insomnii, depresii, cancer, viroze, psoriazis, anxietate, acnee, adenom de prostată, colesterolemie, etc.

3.12 APA CU ARGINT COLOIDAL

Argintul este un microelement, necesar pentru funcționarea organelor noastre interne. Conform cercetărilor de către ruși, cantitatea de argint este de 0,02 mg/100g la om.

Sărăcirea solului pune organismal în incapacitate de a-și procura argintul din apă și alimente. Din cauza faptului că apa cu argint colloidal este de 5 ori mai pură decât apa distilată este folosită pe scară largă în spitale.

Materia poate fi descompusă în particule coloidele fară a-și pierde propietățiile.

Coloizii joacă un rol foarte important în datorită faptului că toate procesele vitale dintr-o celulă se bazează pe forme de agregare coloidale. Alte exemple pentru agregari coloidale sunt sucurile de portocale proaspăt presate, detergentul, fumul și ceața.

Atunci când se transformă o substanță în stare coloidală, suprafața ei se mărește enorm ceea ce conduce la creșterea efectului său. Datorită dimensiunilor foarte mici, coloizii pot ajunge în cele mai greu accesibile locuri.

Pentru a exista un sistem coloidal sau a se poate vorbi despre unul trebuie să existe 3 condiții.

1. Trebuie să existe două elemente diferite, argint și apă.

2. Trebuie să existe faze diferite, și anume lichid/solid, gaz/lichid.

3. Particulele nu trebuie să fie dizolvabile.

Dacă într-o camera se emite un facicol de lumină printr-un lichid ce conține coloizi , fascicolul se conturează ca un con de lumină.(efect Farady-Tindall).Efect foarte vizibil atunci când lumina de la o lanternă este proiecătă printr-o gaură de 1-2 mm.

Apa cu argint coloidal este formatădin particule de argint cu încărcătură electrică pozitiv.Se formează o dispersie ce conține apă pură demineralizată și argint metalic pur, rezultat prin electroliză.

Particulele de argint încărcate electric pozitiv se resping în apă, cea ce faptul că se păstreză în plutire și se împrăștie omogen în apă.Mișcarea moleculară de respingere este vizibilă la microscop .

Concentrația soluției de argint coloidaleste între 3 și 50 ppm (părți per milion), iar cu timpul, particulele își pierd încărcătura electrică din cauza influenței luminii sau câmpurilor electromagnetice.

În urma cercetărilor efectuate în diferite țări asupra proprietăților argintului coloidal ( țări ca SUA, Rusia, Germania, Suedia, Japonia, etc.), și aplicabilității acestuia în medicină, sub formă de apă cu argint coloidal, s-au constat următoarele calități ale acestuia :

a. efect bactericid;

b. Virucid;

c. Fungicid și antimicotic;

d. Antioxidant;

e. Imunomodulator.

3.13. APA CU AUR COLOIDAL

Încă din anchitate aurul a fost folosit în scopuri curative ,spre deosebire de argint care are propietăți bactericide.

Într-o apa demineralizată soluția cu aur coloidal este formată din particule mici. Aceste particule au o sarcină electrică unilaterală și se află în stare suspensie în apă. Apa cu aur colloidal nu are gust și nu cpnșine toxine .Efectele aurului asupra organismului sunt:

1. Tonifică și mărește rezistența la boli;

2. Stimulează funcțiile de restabilire a echilibrului organismului;

3.Stabilizează starea sistemului nervos;

4. Facilitează o activitate mentală normală;

5. aduce armonia internă în cazul stărilor depresive

6. crește mecanismul de termoreglare

7. revigorează pielea – se utilizează în cosmetică;

8. Elimină durerile și regenerează țesutul plăgilor.

3.14. APA ÎMBOGĂȚITĂ CU CALCIU DE CORAL

Ca este unul dintre elemente esențiale în funcționarea organismului nostrum , hipocalcemia poate fi implicată în peste 150 de boli ce afectează femeile însărcinate , copii și adulți peste 40 de ani.

Calciul Coral este obținut din un coral alb marin fosilizat-coralul de Sango. Avantajul important al acestuia este biodisponibilitatea acestuia atunci când intră în contact cu apa.Calciul ionic este asimilat facil de celule creand în organism un mediu alcalin, ce ajută la normalizarea echilibrul acido-bazic.

Coral mine are ca scop saturarea apei cu calciu ionizant, cea ce face cap ph-ul apei să varieze între 7-9.

Potențialul redox (POR) a acestei ape se situează între -100 și -700 mV, față de +100 spre +500 mV pentru apa plată, protejând împotriva radicalilor liberi .

Apa cu calciu de coral are o tensiune superficială de 43 – 45 dyne/cm³, față de 73 dyne/cm³ cât are apa obișnuită. Astfel, această apa poate pătrunde ușor în celule, realizănd hidratarea, hrănire a și detoxiflerea celulelor.

Atunci când este folosit zilnic favorizează :

1. optimizarea a pH-ului din sânge, hditratarea hrănirea și detoxifierea celulelor

2. Saturația sângelui cu oxigen. Ajută fluxul sanguine în tot corpul și în special la creier

3. O bună protecție prin scăderea riscului de îmbolnăvire a organismului și în special a sistemului cardiovascular și digestiv;

4. Normalizarea tensiunii arteriale și a glicemiei;

5. Prevenirea dezvoltării artritelor, refacerea revigorarea osos și cartilaginos;

6.Normalizarea și îmbunătățirea activității rinichilor.

3.15.APA CU SHUNGIT

Roca de shungit a fost descoperită prima oară lângă satul Shunga în provincial Karelia în lacul Onaga. Provine dintr-un metorit căzut cu mult timp în urmă.

Proprietățile terapeutice ale Shungitului au fost făcute cunoscute încădin secolul XVIII, țarul Petru cel Mare poruncind să se facă o stațiune pe acel izvor ce conține această roca.Țarul a dat ordin ca fiecare soldat să i-a și să folosească acea apă. Această rocă i-a protejat pe soldatții in timpul epidemiilor de disenterie pe durata campaniilor în special în lupta de la Poltava.În secolul XX oamenii de știință au analizat shungitul și au explicat proprietățile miraculoase ale acestuia. Ei au descoperit că poate purifica apa de substanțele organice, de bacterii și microorganism.

Shunghitul purifică apa de nitrați și nitriți , elimnă excesul de Cu , magan , fier, ajută la limpezirea apei tulbure și elimină gusturile particulare.Este împlicat în procesul de saturarea apei cu săruri de Ca și magneziu și microelemete pănă ce se atinge concentrația standar pentru organism. Poate dezinfecta apa fără adaos de clor sau ultraviolete.

Shungit este recomandată în profilaxia și terapia multor patologii cum ar fi : anemie, alergiile diferite , astm bronșic, gastrită, patologii de rinichi, patologii de ficat, , bolile glandei tiroide, răceli, boli cardio vasculare, sindromul oboselii cronice.

Băută cu regularitate, apa cu Shungit ameliorează durerile de cap, reumatismul, ameliorează tensiunea, fortifică sistemul imunitar șienergizează.

4.Durerea dispeptică

Cel mai important semnal ce indică deshidratarea a organismului uman. Poate aparaea atât în copilărie cât și la vârste înaintate.

Durerile din gastrite,duodenite și pirozis trebuie tratate doar cu un aport mai mare de apă. Potrivit prof. Howard Spiro de la Universitatea Yale, 12% dintre persoanele ce prezinta dispepsie vor dezvolta ulcer duodenal în urmatorii 6 ani, 30% în 10 ani , 40% după 27 de ani.

Dr. Fereydoon Batmanghelidj a publicat un studiu în “Journal of Clinical Gastroenterolgy” iunie 1983 , unde fiind închis în inchisoarea din Evin, Teheran, Iran a reușit să trateze toti pacienții ce aveau dureri dispeptice. În aceasta închisoare resursele de medicamente erau suficiente pentru a tratat orice boală.

Prima oară a reușit sa trateze un tănar ce a venit la el plângându-se de dureri insuportabile chiar dacă lua-se antiacide și cimitidină. A fost tratat cu în prima fază cu jumatate de litru de apă apoi după 8 minute a mai luat încă un sfert de litru , reusind ca în 15 minute durere sa dispară complet.

S-a dovedit științific că atunci cand se bea apă , aceasta ajunde imediat în intestinal subțire și este absorbită. În decurs de 30 de minute apa este secretată de de stratul glandula r, de ea depinzând digestia alimentelor solide.

Mucusul acoperă stratul glandular al mucoasei .Format din 98% apă și 2% substanțe anorganice ce atrag apa, formând un strat protector. Celulele de dedesubt secretă bicarbonate de sodiu ce este atras de atras de stratul de apă, astfel nu permite acidului sa treaca prin acest strat, neutralizându-l. Neutralizarea în exces al acidului urmată de depunerea de sare în stratul de mucus , face ca acidul sa patrundă in mucoasa lezând-o producând durere.

Planul natural de protecție împotriva acestui fenomen este reprezentat de un aport de regulat de apă ce ajuta la “spălarea” stratului de mucus, reîmprospătându-l, făcându-l mai dens și mai lipicios. Astfel apa este singura protecție împotriva acidului din stomac, antiacidele asigurând o protecție ineficientă.

5.Durerea din artrita reumatoidă

Durerile articulare din artrita reumatoidă ar trebui privite ca niste indicatori ai deficitului de apă de la nivelul suprafețelor articulare. Acestea conțin multă apă ce permită celor două suprafețe opuse să alunece liber una peste alta in timpul mișcării articulației.Spre deosebire de celulele osoase ce sunt cufundate în depozite de calciu cele cartilaginoase sunt într-o matrice ce conține o mare cantitate de apă.

Cum suprafețele articulare alunecă una peste alta , celulele expuse se descuamează și mor , lăsând locul altor celule ce se dezvoltă din cartilajele de creștere atașate la suprafețele oaselor pe cele două laturi.

Într-un cartilaj bine hidratat rata lezării prin ficțiune este minimă,spre deosebire de un cartilaj deshidratat. Celule active ale sângelui din măduva hematogenă au prioritate asupra cartilajului în cea ce privește apa disponibilă care circulă prin structura osoasă. În procesul de dilatarea vaselor de sânge pentru a asigura nutriția articulației , este posibil ca sa nu să poată sa se extindă pentru a face față .Apa necesară cartilajului trebuie luată din vasele de sânge ce alimentează capsula articulației.

Mecanism de șunt reglat nervos ce produce de asemenea semnal de durere. În primă fază acest lucru este semn că articulația nu este pregatită să suporte presiunea fiind deshidratată. Acest tip de durere trebuie tratată cu un aport crescut de apă. Aceasta durere trebuie recunoscută ca un semn local de deshidratare. Dacă ea nu dispare după câeva zile în care pacientul și-a monitorizat aportul de apă și a a pus în mișcare articulația pentru a facilita circulația din zonă, se recomandă consultul medicului de specialitate .

Dacă recunoaștem că organismul nostru are dificultați în a recunoaște starea de deshidratare, atunci este posibil ca aceast lucru sa se întalneasca și la copii. La fel ca la adult deshidratarea la un copil în creșterea să se manifeste prin dureri la nivelul articulaților. De aceeas se recomanda ca și artrita juvenilă sa fie trată cu aport marit de apă in fiecare zi.

6.Durerea de spate

Articulațiile coloanei vertebrale, articulațiile intervertebrale ,structuriile și discurilor lor sunte dependete de diferitele propietați hidraulice ale apei depozitate în centrul vertebral și cartilajul care le acoperă.

În cadrul articulațiilor coloanei vertebrale, apa nu este doar un lubrifiant ci este de asemenea reținută în centrul discului intervertebral. O mare parte75% din această greutate este susținută în intregime de volumul apei care este depozitată în centrul discurilor intervetebrale. Restul de 25% este susținută de materia fibroasă din jurul discului intervetebral.

Principiul care stă la baza funcționării tuturor articulțiilor este acela că apa acționeaza ca un agent de lubrifiere și totodată susține forța generată sau tensiunea produsă de acțiunea mușchiilor în articulație.

Pentru a preveni apariția durerilor de spate, trebuie un aport de apă adecvat și efectuarea de exerciții speciale.De asemenea exercițiile de spate reduc spasmul musculaturii.

7.Compartimente lichidiene în organism

Apa este principala componentă a organismului uman reprezentând circa 60% din greutatea corporală la barbați și 50% la femei.Valorile acestea se modifică la vârstnici și obezi.

Apa este repartizată astfel în două compartimente, separate de membrana celulară.

Două treimi din apa este localizată în compartimentul intracelular, respectiv o treime în compartimetul extracelular. La rândul ei apa din compartimentul extracelular este împarțită în sectorul extravascular (15-20% și este reprezentată de limfă și lichid interstițial) și sectroul vascular sau volemia( 7-8% din apa totală sau 5% din greutatea corporală).

Apa trece liber și rapid între toate aceste compartimente, menținând echilibrul dintre ele. Astfel osmolalitățile în toate compartimentele sunt egale.

Sodiul este principalul cation extracelular care menține marimea volumului fluidului extracelular. Creșterea cantității acestuia determină un volum marit al compartimentului extracelular și supraîncărcarea acestuia.

Sindroamele edematoase ( din insuficiență cardiacă congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic etc) sunt stări unde sodiu este crescut in compartimentul extracelular.

Daca această cantitate de sodiu scade, volumul din copartimentul de apa scade producăndu-se astfel deshidratarea. Deshidratarea poate interesa atat sectorul vascular cat și cel interstițial.

In caz de diminuare a volumului din sectorul plasmatic se produce tahicardie, scăderea presiunii arteriale în decubit și ortostatism, diminuarea diurezei. În caz de pierdere a peste 30% din volumul plasmatic se produce șoc hipovolemic și semne neurologice de hipoperfuzie cerebrală(agitație, confuzie).

Sectorul interstițial este în parte responsabil de tonicitatea pielii, iar o scădere a acestuia produce pierdere ponderală și persistența pliului cutanat.

8.Homeostazia hidrică a corpului uman

Fară apă toate procesele biologice și fizice din corpul uman(biosinteză, metabolism ) , care asigură regenerarea continuuă a celulelor și a țesuturilor nu poate avea loc.

Apa este imperativ necesară pentru menținerea homeostaziei corpului asigurând:

1.izotonia- menținerea presiunii osmotice

2.izotermia- menținerea temperaturii corpului

3.echilibrul acido-bazic- menținerea ph-ului constant a mediului intern de 7,36

4.asigură metabolismul celular intermediar- anabolism, catabolism, biosinteză și biodegradare

Pierderea numai a 1-2% din apa corporală este de ajuns pentru a diminua performanțele fizice și psihice. Simptomatologie ce însotește cuprinde: fatigabilitate, cefalee, afectarea memoriei de termen scurt, diminuarea atenției și rapidității psihomotrice, stare generală înrăutațită.

Zilnic rinichii filtrează circa 330 de litri de sânge ce conțin aproximativ 180 de litri de apă.Acesta fiind unicul vector al tuturor mineralelor și a toxinelor solubile din organism.

Cei 180 de litri de apă filtrați la nivelul nefronului conțin mai ales : sodiu, glucoză și uree.De asemnea rinichiul reabsoarbe 99.5% din cantitatea de sodium, 100% din cea de glucoză.

O bună hidtratare a organismului conduce la eliminarea sodiului in exces din alimentația noastră modernă reducând riscul apariției hipertensiunii arteriale și a altor boli cornice.

9.Efectele apei asupra sănătății

Apa influențează calitatea vieții atât prin cantitatea consumată și prin calitatea sa,iar accesul îngrădit la apa de calitate este cauza răspândirii unui număr de afecțiuni.

Lipsa apei determină creșterea incidenței bolilor de piele și țesut subcutanat(acne , furnuculoză, piodermite) sau unor afecțiuni transmise prin vectori(febră recurentă, tifos exantemic).

Pe lângă aceste boli transmisibile prin apă sunt și o serie de maladii netransmisibile ce sunt determinate de compoziția apei potabile.

Gușa endemică

Determinată de conținutul de iod din apă. O concentrație de iod mai mica de 5 g/l este considerate gușogenă. Se mai poate înregistra și o carență relative atunci când iodul interacționează cu alte component din apă(Ca,mangan)

Afecțiuni cardio-vasculare

Afecțiunile cardio-vasculare sunt influențate de mineralizarea apei. S-a demonstrat că bolile cardio-vasculare se află relație inversă cu duritatea apei. Cu cât o apă este mai dură cu atât scade incidenta afecțiunilor cardio-vasculare.

În schimb sunt încriminați în generare bolilor cardiovasculare componenți ai apei ca(cobalt,cadmiu, crom , nichel, mangan, flor etc.)

Methemoglobină infantilă

Este determinată de un aport crescut de apă cu nitrați din apa de băut.Se manifestă în special la copii mici în primul an de viața.Intoxicația se produce la o concentrație de 40-60mg azotați/l.

Intoxicația cronică cu nitrați (ce blochează hemoglobina într-o formă ce nu mai poate transporta oxigenul) nu se manifestă clinic, dar influențează puternic dezvoltarea fizică și performanțele cognitive.Acest lucru este valabil și pentru adulții care se află intr-o stare de hipoxie celulară, tisulară.

Nitrații din apă sinergizează cu nitrații din vegetale crescute cu îngrășământ(E249,250,251,252). Astfel sănaătatea este grav afectată pe termen lung,fară manifestări patologice alarmante .

Intoxicația cu Plumb

Plumbul are efect cumulativ și se localizează la nivel osos.Copii sunt mai sensibili la intoxicația cu plumb,manifestând întârzieri în dezvoltare mentală.Concentrația de plumb considertă a fi toxică este de 0,1-0,2 mg/l

Intoxicația cu Mercur

Mercurul se găsește în forme organice(metil-mercur) ce produce leziuni la nivelul ochilor , ale sistemului nervos, sistemului renal și digestiv.Se acumulează în ficat organe vitale(creier, rinichi, globule roșii).Doza toxică este de 10μg/l.

Intoxicația cu cadmiu

Semnalată în Japonia ca maladia ITAI-ITAI(1970),se acumulează în ficat și rinichi.Determină o eliminarea masivă de calciu la nivel renal însoțită de o creștere a frecvenței fracturilor osoase.C

Cadmiu este cunoscut ca agent cancerigen , doza toxică fiind de 5μg/l.

Intoxicați cu crom

Forma extrem de toxică a cromului este cea hexavalentă, afectând ficatul rinichiul și oranele hematopoietice.Doza toxică este mai mică de 0,1μg/l de apă.

Intoxicația cu cianuri

Este una dintre cele mai grave intoxicații , deoarece cianurile blochează respirația celulară, manifestându-se sub formă de tulburări nervoase și asfixie internă.

Concentrația toxică este extrem de redusă, respectiv 0,01mg/l.

Intoxicația cu arsen

Arsenul provine din poluări agricole și industriale.Produce melanom , melanodermie.

Concentrația toxică este de 0,5mg/l. Recent s- a descoperit că trioxidul de arsenic în concentrații de 5μg poate trata bolile autoimmune și anumite forme de cancer.

II.Introducere

Apa are o capacitate de vindecare înca prea puțin înțeleasă, datele privind capacitățiile ei curative sunt destul de încurajătoare.

Apa este esențială pentru viață . Din momentul în care specia primordiale aventurat din oceane pentru a trăi pe pământ , o cheie majoră pentru supraviețuire a fost de prevenire a deshidratarii . Adaptările critice traversează o serie de specii , inclusiv la om .

Fără apă , oamenii pot supraviețui doar pentru câteva zile . Apa cuprinde de la 75 % greutate corporală la copiii până la 55% la vârstnici și este esențială pentru homeostazia celulara si viață .Cu toate acestea, există multe întrebări fără răspuns cu privire la această componentă cea mai importantă a corpului nostru.

E adevărat ca datele priviind acest fenomen sunt sumare , studii pe aceste domeniu încă sunt în curs de dezvoltare,așa că datele pot fi inconcludente în anumite ascpecte , dar pe măsura ce problema se studiază cu siguranță că se vor găsi noi lucruri ce vin să suțină capacitatae curative și profilactică a apei.

Atat timp cât viața pe Terra necesită apa , ea rămâne în continuarea nutrientul necesar ce susține viața și trebuie avut grijă odată de resursele de apă , plus de eventualele contaminari a acestor resurse.

Orașele sunt în dezvoltare, la rate uimitoare, iar pentru a găsi apă este necesară deplasarea la distanțe tot mai mari de zonele dens populate. Aceasta nu este o situație sustenabilă . Odată cu creșterea urbanizării, nivelul apelor subterane se scade, iar acest lucru înseamnă că rezervele de apă sunt în scădere și că se deteriorează calitatea apei ca urmare a modificărilor chimice în straturile de sol.

Este foarte important să întelegem că lucrurile mărunte conduc la lucruri mai mări. Același lucru se poate spune despre apă .Un consum neadecvat poate conduce la apariția unor patologii nedorite precum și un cosum adecvat are capacitate ca în mare măsură sa prevină apariția bolii.

Metodologie

Studiile prezentate sunt făcute pe baza unei meta-analize privind implicațiile apei ca metodă de tratement în terapia medicală cu roluri profilactice și curative.

Toate datele au fost adunate din mai multe studii,s-a facut o analiză comparative punând-se accent mai mult pe relevața datelor ce reflect ipoteza ca apa era efecte benefice în terapia medicală asupra sănătății.

S-a verificat baza de date “Cochrane Colorectal Cancer Group Specialized Register” (februarie 2014),suprapandu-se cu bazele de date Ovid MEDLINE (1950 -februarie2014), Ovid EMBASE (1974 -februarie 2014).

Toate date după care au fost introduce în programul Revizion Manager 5(RevMan5), unde s-au măsurat diferiți indici privind puterea de relevanță a studiilor folosite ca material. Din păcate studii făcute asupra acestei ipoteze în Romania nu există majoritatea sunt studii făcute înafară.

În studiile privind obiceiurile alimentare și consumul de apă s-a folosit ca bază de date și refință NHANES(National Health and Nutrition Examination Survey) și US Diet &Recomandations Comission. Două grupări ce au studii pe acestă problemă.

În majoritatea cazurilor numarul de cazuri ce au fost analizate a fost peste 30 de cazuri,curprinzând participanți de ambele sexe și din toate păturile sociale. Pe lăngă baza de date mai sus s-a folosit și baza de articole Pubmed, bază cu foarte multe articole din domeniu.

În cazul studiului privind apa folosita ca metodă de hidroterapie și imersie în apă s-a studiat literature din domeniu din februarie 2013 pănă acum și au fost incluse un număr total de 13 studii ce au reliafat beneficiile aduse . Datele obținute au fost comparate cu comisiele europeane ce s-au ocupat de studierea acestor probleme.

Majoritatea studiilor au avut un interval de incredere de 95%(CI) ,atat pe sondajele ce au luat în calcul persoanele de sex masculin cat și cele de sex feminin. Din totalul de studii ce au intrat în calcul doar 11 au fost folosite ca metodă de cross-over cu alte studii.

S-a realizat , de asemenea, o analiză suplimentară de subgrup de studiu de design care nu au prezentat diferențe semnificative statistic între rezultatele cumulate ale studiilor încrucișate și încercările de grup paralel.

Majoritatea studiilor luat în calcul au avut date pe studio luate randomizat doar unul singur privind obiceiul alimentar a populației a fost de tip cohort.

Imersia în apă rece după exerciții pentru creșterea rezistenței

Exercițiile de creșterea rezistenței sunt o serie de exerciții comune pentru sportivi și pentru persoane ce practica sportul ca activitate recreațională. Accelerarea procesului de recuperare după asemenea exerciții poate îmbunatăți remodelarea musculară în vederea atingerii performanței optime în cel mai scurt timp posibil.

În cadrul Institului Național de Sănatate și Fitness din Orlando Florida, cercetătorii au luat un grup de 30 de atleți și persoane antrenate cu vârste curpinse între 23 și 25 de ani , greutatea intre 82 de kg și 90 de kg , înalțime între 172 cm-180 de cm.

S-au stabilit două metode de recuperare folosită,adică stimularea electrică neuro-musculară și imersia în apa rece. Participanți au fost aleatoriu repartizați în grupuri unde s-au aplicat cele două metode ,adăugându-se grupul de control.

Toți participanți la test au avut de parcurs o serie de exerciții pentru jumatatea inferioară a corpului timp de o zi, și sau întors înapoi în laborator după 24 de ore respective 48 de ore de la finalul antrenamentului.

Probele de sânge sau recoltat înainte de antrenament , imediat după și la 24 respectiv 48 de ore după finalizarea acestui tip de exerciții. Participanțiilor li s-a monitorizat modificări în numărul de repetiții , putere , intesitatea precum și biomarkeri ai inflamție la niveulul mușchilor vast lateral și drept femoral.

Rezultatele au arătat că s-a înregistrat o creștere a proteinei c reactive după antrenament unde s-a folosit imersia în apă rece ca metoda de recuperare.De asemenea s-au înregistrat o creștere a interleukinei 10 imediat după respective respective la 30 de minute de la terminarea antrenamentului , când s-a folosit imersia în apă rece. Restul de rezultate fiind comparibile între cele două metode. În concluzie imersia în apă rece s-a dovedit a fi cea mai bună metodă de reuperare post antrenament, reducănd timpul de recuperare mai ales după exerciții de intensitate mare.

.

Figura 2. (tabel comparație metode recuperare la 30 de minute, 24 de ore , 48 ore dupa antrenament)

Infuzia de apă versus infuzia de aer în colonoscopie

Colonoscopia este o metodă de diagnostic utilizată pe scară largă .O mare parte a populație se supune aceste metode terapeutice , în cazul patologiilor colo-rectale sau ca simplă metodă de screening a cancerului colo-rectal.

Pentru a reduce durerea în timpul acestei proceduri se recomandă infuzia de apă în detrimental simplei infuzii cu aer, pentru a reduce durerea în prima fază a colonoscopiei. În plus această metodă se dovedește a fi mai ușor acceptată de către pacient și poate ajută la o depistare precoce a neoplasmelor precanceroase.

S-a verificat baza de date “Cochrane Colorectal Cancer Group Specialized Register” (februarie 2014) ,suprapandu-se cu bazele de date Ovid MEDLINE (1950 -februarie2014), Ovid EMBASE (1974 -februarie 2014) , pentru teste controlate privind aceast metodă. Datele a fost prelucrate și suprapuse din surse folosind Review Manager software (RevMan 5).

Studiul a inclus 16 teste controle cuprinzând 2933 colonoscopii.Primele date au fost colectate privind masurători facute la rata de intubare cecală și detectarea de adenoame. Setul de date secundar a cuprins date priviind timpul necesar pentru a ajunge la niveulul cecului și nivelul de durere simțit de către pacienți. Rata de intubare cecală a fost similară în cazul infuziei cu apă și cea facută cu aer (de raport risc 1,00 , 95 % interval de încredere 0.97 – 1.03 , P = 0,93 ).

Rata de depistare a adenomului, care este numărul de participanți cu cel puțin un adenom detectat, a fost ușor a fost ușor îmbunătățită atunci când s-a folosit infuzia de apă ( raport de risc 1,16 , 95 % CI 1.04-1.30 , P = 0,007 ).

Presupunând că fracțiunea de pacienti supuși colonoscopie, ce au avut una sau mai multe adenoamelor detectat a fost de 20 per 100 de colonoscopie standard utilizarea colonoscopiecu apă poate crește fracția la 23 per 100 persoane.

Potrivit acestor datea s-ar putea detecta adenoamelor mai ușor dacă s-ar folosi infuzie cu apă în colonoscopie . În plus, cu infuzie de apă participanții au prezentat mai puțină durere ( diferența medie a scorului durerii pe o scară de la 0 la 10. Este : -1.57 , 95 % rată de încredere -2.00–1.14 , P < 0,00001 ) și un procent semnificativ mai mic de participanți ar solicitata sedare sau analgezie , sau ambele ( raport de risc 1,20 , 95 % rata de încredere 1.14-1.27 , P < 0,00001 ) .

În concluzie rata de intubare cecală nu a fost îmbunatățită compartiv cu metoda infuziei cu aer. Cu toate acestea , detectarea de adenom , evaluată cu două măsuri diferite (rata de detectie adenom și numărul de adenoame detectate pe procedură ) a fost ușor crescut în cazul colonoscopiei cu apă. Acestă detectare este pusă pe seama rolului apei în curațireea mucoasei.

Beneficiul cel mai evident însă este reprezentat de reducerea a fost reducerea dureri abdominale legate de procedură , care poate spori acceptarea colonoscopie ca metodă de screening și monitorizare.

Apa , hidratarea și sănatatea

Acestă meta-analiză asupra apei are rolul de a evalua cunoștiințele asupra consumului de apă, modalități de administrare, mecanismele din spatele homeostaziei și nu în ultimele randuri efectele asupra corpului și a energie corporale.

Apă este un nutrient esețial , în lipsa căreia în cateva zile se produce moartea .Importanța apei ca măsura de prevenție a bolilor legate de nutriție a apărut recent datorită apariției bauturilor calorice ca modalitatea de menținere a fluidelor.

Cu toate acestea încă sunt necunoscute în modalitatea de a măsura cantitea de apă ingerată total, nivelul de hidratarea totală la nivel de populație, fiind doar căteva studii aleatorii facute pe populație.

Apa este estențială vieții , de la primele finite ce au călcat pământul prevenirea dezhidratării a devenit imperativă supraviețuirii. Această adaptare critică apare la fiecare specie, inclusiv și la om. Fără apă oamenii pot supraviețui doar câteva zile. Apa reprezintă cam 75% din corpul uman la tineri și adulți și 55% la bătrâni și este asigură homoestazia la nivel celular.

Cu toate acestea sunt încă necunoscute privind cel mai important nutrient din dieta noastră.

Majoritatea declarițiilor privind cerințele de apă s-au bazat pe analize retroactive asupra cosmului de apă din sucuri și alimente facute la persoane sănătoase neinstituționalizați.

Pe lângă circumstanțele dezhidratării, nu se cunoaște încă cum hidratarea afectează sănătatea și impactul consumului de apă asupra bolilor cornice.

Recent Jéquier and Constant s-au ocupat de această problemă bazându-se pe fiziologia umană. Trebuie sa avem mai multe informații priviind consumul de apă ca metodă de prevenție a bolilor.

Puține țări au dezvoltat un tabel cu consmul minim de apă necesar, iar din țările care au făcut asta s-au bazat pe măsurători minime la nivel de populație.

La nivel european de aceasă problemă s-a ocupa( The European Food Safety Authority -EFSA) ,și au revizui substanțele ce au efecte asupra fiziologie umane inclusive apa.

La nivelul populației nu avem nici o metodă acceptată de evaluarea stării de hidratare, unii cercetători folosesc, hipertonicitatea, ce nu este legată de hidratare în aceeași fel pentru toate grupele de vârstă. Indicatori din urină sunt adesea folosiți dar nu reflectă direct starea de hidratarea ci doar volum recent de lichide ingerate.

Mulți cercetători folosesc osmolalitatea urinei pentru a măsura starea recentă hidratare. Tehnicile de diluție de deuteriu ( diluare izotopică cu D2O sau oxid de deuteriu ) permit măsurarea apa totală din organism , dar nu statusul de echilibru.

Când vorbim de apa ne concentrăm în primul rând pe toate tipurile de apă , fie ele de izvor, carbogazoase sau apă distilată . Mai mult luăm apă nu numai direct ca băutură , ci și din alimente și într-o oarecare măsură de la oxidarea macronutrientilor ( apa metabolică).

Proporția de apă ce vine din bauturi și alimente variază în funcție de proporția de fructe și legume în dieta.

Tabel 2.

Aportul de lichide

Oamenii beau în general apă din motive variate , de cele mai multe ori se datorează deficitului de apă, care declanșează mecanismele de reglerarii a setei.

Mecanismul setei este destul de bine înțeles azi și motivul care sta la baza consmului nergulat de apa în mod frecvent se bazează pe capacitatea rinichilor de a elimina apa în excess sau de a reduce nivelul de excreție urinară pentru a conserva apa.

Dar acest process poate amana nevoie de a ingera apa sau execesul de apa.De asemenea trebuie menționat în cadrul consumului neregulat , de acelea substanțe cum ar fi indulcitorii .Substanțe ce se află in bauturii în general preferate de cei din clasa de sus sau de mijloc.Consumn ce nu are legatură cu nevoia de apă, setea propriu-zisă și poate fi o metodă de a vedea dacă persoana respective doar suferă de o sete abnormal de mică.

Echilibrul fluidelor din cele două compartimente

Menținerea unui nivel de apă constant și a unui echilibru mineral necesită coordonarea unor detectori sensibili la diferite site-uri din organism legate de cai neuronale cu centre de integrare din creier care proceseaza aceste informații.

Aceste centre sunt sensibile la factorii umorali (neurohormoni) produși pentru reglarea diurezei, diurezei de sodium și a tensiunii arteriale (mineralocorticoizi, angiotensină, vasopresină, factor natriuretic atrial).

Instrucțiunile din centrele de integrare la „organe executive” (rinichi, glande sudoripare si glande salivare ), și la o parte a creierului responsabile pentru acțiuni corective , cum ar fi bautul sunt transmise de anumiți nervi în plus față de substanțele menționate mai sus.

Un deficit de apă produce o creștere a concentrației ionice a compartimentului extracelular , ce ia apă din compartimentul intracelular determinând celulele să se micșoreze . Această contracție este detectată de două tipuri de senzori cerebrali , unul controlează băutul și celălalt controlează excreția urinei prin trimiterea unui mesaj către rinichi preponderent prin vasopresina pentru a produce un volum mai mic de urină concentrate.

Când corpul conține un exces de apă , procesele inverse au loc :concentrația ionică inferioară a fluidelor corporale permite mai multă apă să ajungă în compartimentul intracelular . Celulele se imbibă cu apă , băutul este inhibat și rinichii elimina mai multă apă .

Rinichii astfel joacă un rol-cheie in reglementarea echilibrului hidric. Așa cum sa discutat mai sus , rinichii funcționeze mai eficient în prezența unui alimentari cu apă din abundență . În cazul în care rinichii economiseas apa, producând o urina mai concentrată, este un consumn mai mare de energie și mai mult uzura a țesutului renal .

Acest lucru este deosebit de probabil să pară atunci când rinichii sunt deja sub stres, de exemplu atunci când dieta conține cantități excesive de sare sau substanțe toxice care trebuie să fie eliminate. Prin urmare, un consumn suficient de apă potabilă ajută la protejarea acestui organ vital.

Reglerarea consumului de apă

În general nevoia de a bea ascultă de semnale de deficit de apă. În afară de excreție urinară procesul de reglementare principal de fluide este băutul mediat prin senzația de sete.

Există două mecanisme distincte de sete fiziologice: intracelular și mecanismele extracelulare. Când apa singur este pierdută, crește concentrașia ionică . Ca urmare, spațiul intracelular cedează o parte din apa la compartimentul extracelular.

Micșorarea celulelor la acest nivelste detectată de receptorii creierului care trimit mesaje hormonale pentru a induce ingestia de apă. Această asociere cu receptori care guvernează volum extracelular este , prin urmare, însoțită de o îmbunătățire a apetitului sare.

Oameni care au fost transpirat copios prefera băuturile care sunt relativ bogate în săruri de Na + , mai degrabă decât apa pură.

Decizia creierului de a porni sau opri din băut și de a alege băutura corespunzătoare se efectuează înainte de lichidul ingerat să poată să ajungă compartimentele intra- și extracelulare.

Papilele gustative din gură trimite mesaje la creier cu privire la natura , și în special cantitatea de sare din lichidul ingerat , iar răspunsurile neuronale sunt declanșate ca și cum apa a ajuns deja în fluxul sanguin . Acestea sunt așa – numitele reflexe anticipate : ele nu pot fi " reflexele cefalice " in întregime , deoarece ele apar de la nivelul stomacului precum și a gurii.

Hipotalamusul anterior și zona pre- optică sunt echipate cu receptori osmotici legați cu băutul. Neuronii din aceste regiuni arată activitate marită atunci când mediul interior devine hiperosmotic.

Este remarcabil faptul că aceași scăderea a activității a acelorași neuroni are loc atunci când încărcarea apei se aplică pe limbă în loc să fie injectat în artera carotidă.

Efectele îmbătrânirii asupra reglementării consumului de lichide

Efectele setei și ingestiei de apă la persoanelor în vârstă au fost comparate cu cele observate la persoanele mai tinere. În urma privaii de apă persoanele în vârstă le e mai puțin sete și beau mai puține fluide , comparativ cu persoanele mai tinere.

Scăderea consumului de lichide este predominant din cauza unei scădere setei , relatia dintre sete și consumul de lichide este aceeași în tineri și bătrâni.

Persoanele în vârstă beaiâu apă insuficientă în urma privarii de lichide pentru a reface deficitul de apă din organism. Când persoanele în vârstă sunt deshidratate ,le suntoferite o selecție extrem de gustoase de băuturi de asemenea, nu a reușit să determine un aport de lichide a crescut.

Efectele setei crescute ca răspuns la o încărcare osomotică au avut rezultate diferite un grup de teste a raportat o scăderea a setei iar 24 astfel de teste nu au avut nici un rezultat.

Într- un al treilea studiu , persoanele tinere au ingerate aproape de două ori la fel de mult lichid ca persoanele în vârstă , în ciuda acestui lucru subiecții mai în vârstă au avut o osmolaritate serică mult mai mare.

În general aceste studii de sprijin au raportat mici modificari in reglementarea setei și a consumului de lichide cu inaintarea in varsta . Defecte atat in osmoreceptori și baroreceptorii par să existe ca și schimbările în mecanismele de reglementare centrale mediate de receptori opioizi.

Din cauza rezervele lor de apă mici , ar putea fi prudent pentru ca persoanele în vârstă să învețe să bea in mod regulat , atunci când nu le e sete și de a crește aportul de sare moderat atunci cand transpira . Educație mai bună pe aceste principii ar putea ajuta la prevenirea hipotensiunii bruți de accident vascular cerebral sau de oboseală anormală, cepoate duce la un cerc vicios și în cele din urmă de spitalizare.

Termoreglare

Starea de hidratare este critica pentru procesul de reglare a temperaturii corpului. Pierderea apei din corp prin transpiratie este un important mecanism de răcire în zonele cu climă caldă și în activitatea fizică.

Producția de sudoare depinde de temperatura mediului și umiditatea , nivelul de activitate , precum și tipul de îmbrăcăminte purtat.

Pierderile de apă prin intermediul pielii ( atat transpiratia insensibile și transpirație abundente) pot varia de la 0,3 l / h , în condiții sedentare la 2,0 l / h în activitatea de mare ,în cerințele de căldură și de admisie variază de la 2,5 până la puțin peste 3 L / zi la adulți în condiții normale , si poate ajunge la 6 L / zi cu extreme de mare de căldură și activitate.

Evaporarea sudoarii din corpul are ca rezultat răcirea pielii . Cu toate acestea , în cazul în care pierderea transpiratie nu este compensată cu consumul de lichide , în special in timpul activitații fizice viguroase , o stare de hipohidratare poate aparea cu creșteri concomitente ale temperaturii corpului de baza.

Hipohidratarea determinată de transpirație duce la o pierdere în electroliti , precum și o reducere a volumului plasmatic , si poate duce la creșterea osmolarității plasmatice.

În timpul această stari de redus volumul plasmatic și creștere a osmolarității plasmatice , sudoarea devine insuficient pentru a compensa creșterea temperaturii corporale. Când fluide sunt date pentru a menținehidratarea, transpirața rămâne o metodă de compensare eficace pentru creșterea temperature corpului.

Cu expunerea repetată la medii calde , corpul se adapteaza la caldură, stres , precum și efortul cardiac revenire volum normal , pierderea de sodiu este conservată , iar riscul de șoc termic este redus.

Creșterea aportului de apă în timpul acestui proces de aclimatizare la căldură nu va scurta timpul necesar pentru a se adapta la caldura , dar deshidratarea ușoară în această perioadă poate fi îngrijorătoare și este asociat cu creșteri ale cortizolului , transpirație crescută , și dezechilibre electrolitice.

Copiii și persoanele în vârstă au raspunsuri diferite la temperatura ambiantă și preocupări diferite de termoreglare decat adultii sanătoși. Copiii din zone cu climă caldă pot fi mai sensibili șoc termic decat adultii din cauza arie mai mare suprafață a raportului de masa corporala , rată mai mică de transpirație , și ritm mai lent de aclimatizare la caldura .

Cu toate acestea , s-a susținut că copiii pot disipa o proporție mai mare de caldura corpului prin pierderea de căldură uscată , și lipsa concomitentă a transpirație oferă un mijloc benefice ale conservarea apei în condiții de stres termic .

Bătrânii , ca raspuns la stres rece , arată deficiențe în vasoconstricție termoreglare si apa corp este mutată din plasmă în compartimentele interstițiale și intracelulare. În ceea ce privește stresul termic , apă pierdută prin transpirație scade conținutul de apă de plasmă , și persoanele în vârstă sunt mai puțin capabile să compenseze creșterea vâscozității sângelui .

În plus , boala și limitările în activitățile de zi cu zi pot limita și mai mult consumul de lichide . Cuplat cu consumul de lichide redusă, cu inaintarea in varsta, exista o scadere in apa totală din organism . Persoanele mai in varsta au afectat mecanismele de conservare fluid renale și , așa cum sa arătat mai sus , au afectat răspunsurile la căldură și frig stres. Toți acești factori contribuie la un risc crescut de hipohodratare și deshidratare la vârstnici

Efecte fiziologice ale deshidratării

Conceptul de deshidratare cuprinde atât procesul de a pierde apa din corp și , de asemenea, starea de deshidratare . O mare parte a cercetării pe apa si functionarea fizice sau psihice compară un status de hidratare, realizat de obicei prin furnizarea de apă suficientă pentru a depăși pierderile de apă , la o stare de deshidratare, care se realizează prin reținerea de lichide în timp și în perioadele de stres termic sau mare activitate.

In general , ingestia de apă este benefică la cei cu un deficit de apă , dar nici un pic de cercetare sprijina ideea că apa suplimentară la persoanele hidrate corespunzător conferăvre-un avantaj .

Performanța fizică

Rolul de apei și hidratarii în activitatea fizică, în special la sportivi și în armată, a fost de un interes considerabil și este bine descris înliterature științifică.

În timpul evenimentelor sportive provocatoare, nu este neobișnuit pentru sportivi să-și piardă 6-10 % din greutatea corporală prin sudoare, conducând astfel la deshidratare, mai ales dacă fluidele nu au fost completate.

La nivelurile relativ usoare de deshidratare , persoanele care desfășoară activitate fizică riguroasă vor experimenta rezistenta redusa , oboseală crescută, capacitate de termoreglare modificată , motivația redus de performanță.

Rehidratarea poate inversa aceste deficite, și pentru a reduce , de asemenea, stresul oxidativ indus de efort fizic și deshidratare.

Hipohidratarea pare să aibă un impact mai semnificativ asupra de efortului de mare intensitate și activitatea de rezistentă , cum ar fi tennis și alergarea pe distanțe lungi decât pe activitătși anaerobe , cum ar fi ridicarea de greutati sau la activități durată mai mică, cum ar fi canotajul.

În timpul exercitiilor fizice, persoanele nu se pot hidrata corespunzător atunci când a permis să bea conform senzației de sete. După perioadele de efort fizic, consumul de lichide voluntar poate fi inadecvat pentru a compensa deficitele fluide .

Studiile la sportivi sugerează că, în principal, la începutul sezonului, sunt sub unrisc deosebit de deshidratare din cauza lipsei de aclimatizare la condițiile meteorologice sau la nivelurile crescute de activitate.

O serie de studii arata ca performanta în zonele cu clima temperate și cu căldură, este afectată într-o măsură mai mare decât performanța la temperaturi scăzute

Performanța cognitive

Apă, sau lipsa ei (deshidratare) , poate influența cogniția. Niveluri usoare de deshidratare poate produce perturbări în starea de spirit si functionarea cognitiva. Acest lucru poate fi de interes special în la tineri, bătrâni, cei din zonele cu climă caldă , iar cei ce se angajarea în exercițiu viguros . Ușoară deshidratare produce modificări într-o serie de aspecte importante ale functiei cognitive, cum ar fi de concentrare, vigilență și memoria pe termen scurt la copii, adulți , bătrâni.

Ca și în cazul activitaților fizice , niveluri moderate până la uțoare de deshidratare poat afecta performanta în anumite sarcini , cum ar fi memoria pe termen scurt , discriminare perceptive , capacitatea de aritmetica , abilitatea psihomotorie .Cutoate acestea , deshidratare ușoară nu pare să modifice funcționarea cognitive în mod consecvent.

În unele cazuri, performanțele cognitive nu a fost afectată în mod semnificativ în intervale 2-2.6 % deshidratare.

Comparând cu altet studii, performanta la testele cognitive similare rezultatele au fost divergente sub condișii de deshidratare .Studii efectuate pe participanți ce au fost deshidratat la aproximativ 2, 8 %, fie prin expunerea la caldura sau prin alergare pe bandă rulantă. . În ambele studii, de performanță a fost afectată percepția vizuală, memoria pe termen scurt, și capacitatea psihomotorie.

În cele din urmă , într-un studiu folosind privare de apă numai pe o perioada de 24 de ore , nu au fost observate scăderi semnificative în performanța cognitivă cu 2,6% deshidratare . Este posibil, ca stresl poate juca un rol critic în efectele ce deshidratarea le are asupra performantelor cognitive .

Reintroducereade fluide în condiții de deshidratare usoara pote ,în mod rezonabil inversa deficitele cognitive induse de deshidratare . Cateva studii au examinat modul în care reintroducerea unui lichid poate atenua efectele negative ale deshidratării privind performantelor cognitive si starea de spirit.

Un studiu a analizat modul în care ingestia de apă a afectat capacitatea de excitare și performanțelor cognitive la tineri , după o perioadă de 12 h restricție de apă . În timp ce performanța cognitivă nu a fost afectată de nici o restricție de apă sau consumul de apă, ingestia de apă a crescut starea de vigilență.

Participantii au raportat vigilență crescută în funcție de consumul de apă.

Ingestia de apă , totuși , a avut efecte opuse asupra performanței cognitive în funcție de sete . Participanți cu setea mare au inregistrat operformanță marită pe o sarcina cognitiv solicitantă t în urma ingestiei de apă , dar participanții cu sete scăzută ,performanța a scăzut . Pe scurt , starea de hidratare a afectat în mod constant vigilență, dar efectele asupra cognitiei au fost mai puțin consistente .

Luate împreună, aceste studii indica faptul că deshidratarea moderată sau ușoară poate modifica performanțele cognitive.

Relativ putin se stie despre efectele de deshidratare usoara privind performanța mentală . Astfel s-a propus ca deshidratarea usoara actioneaza ca un factor de stres fiziologic care concurează cu și atrage atenția de la procesele cognitive . Cu toate acestea, cercetarea privind această ipoteză este sumară și merită analiză.

Deshidratarea și delir

Deshidratarea este un factor de risc pentru delir și dementa la varstnici și la cei foarte bolnavi. Deshidratarea este unul dintre factorii care predispun la confuzie observat în rezidenti centrelor de îngrijire pe termen lung.

Persoanele mai în varsta au fost raportate ca fiind cu o sete mai redusă și cu hipodipsie compartiv cu persoanele mai tinere.

În plus , aportul de lichide și întreținerea echilibrului apei poate fi complicată de factori cum ar fi boala , demența, incontinență , insuficiență renală , mobilitate limitată , efectele secundare dale medicamentelor.

Ca răspuns primar la deshidratare, persoanele mai în vârstă au senzație de sete mai mică iar ingestia de fluide e mai redusă în comparație cu persoanele mai tinere . Cu toate acestea , ca răspuns la stresul termic , persoanele în vârstă sunt afișate cuun prag de sete redus , acestea nu ingera cantitați comparabile de fluid ca oameni mai tineri.

Funcția gastro-intestinală

Fluidele din dieta sunt în general absorbite înintestinul subțire proximal , iar rata de absorbție este determinată de viteza de golire gastrica aintestinului subțire .

Prin urmare ,volumul total al fluidului consumate vor fi în cele din urmă reflectate în echilibrul apei , dar rata la care apare rehidratare depinde de factori care afectează viteza de livrare a fluidelor la mucoasa intestinală.

Vitezei de golire gastrica este în general accelerată de volumul total consumat și încetinită de mare densitate de energie și osmolalitate.

Pe lângă apa consumată în alimente ( 1 L / zi ) și băuturi ( ~ 2-3 L / zi ) , secrețiile digestive reprezintă o porțiune mult mai mare de apă care trece prin și este absorbită de tractul gastrointestinal ( ~ 8 L / zi ).

Majoritatea acestei ape este absorbită de intestinul subțire , cu o capacitate de până la 15l/zi ,colonul absorbind aproximativ 5 L / zi.

Constipația , caracterizat prin tranzit lent gastro-intestinal , scaune mici, grele, are un număr de cauze ,ce cuprind utilizarea de medicamente , consumul de fibre inadecvat , dieta saracă , și a diferitelor patologii.

Consumul de fluide neadecvat este văzut ca vinovatul principal în constipație , iarcreșterea consumului de lichide este un tratament frecvent recomandat .

La copiii mici cu constipatie cronica, creșterea aportului zilnic de apa cu 50 % nu a afectat constipația. Pentru femeile japoneze cu aportul de fibre scăzut , administrarea concomitentă de un nivel de apă scăzut în dieta este asociat cu oprevalență crescută de constipație.

La persoanele in varsta , consumul de lichide scăzut este un predictor pentru niveluri crescute de constipației acute . Cei ce consumă cea mai patina cantitate de lichid având de două ori mai multe eipisoade de constipație făță de cei ce consumă o cantitate adecvată de apă.

Atunci când se compară apă minerală carbogazoasă cu apă de la robinet , participanții au raportat îmbunătățiri în simptomele gastrice, dar nu au existat îmbunătățiri semnificative ale functiei gastrice sau intestinale.

Dovezile disponibile sugerează că aportul crescut de lichide trebuie să fie indicate numai la persoanele în stare de hipohidratare.

Pierderi de apă semnificative se poat produce prin tractul gastro-intestinal , iar acest lucru poate fi de mare interes la cei foarte tineri. În țările în curs de dezvoltare , bolile diareice sunt o cauza de deces la copii , cu aproximativ 1.5 – 2.5 milioane de decese pe an Boala diareică determină nu numai o reducere a apei din corp , dar și dezechilibre electrolitice cu potențial letal .

Mortalitatea în astfel de cazuri poate fi prevenite multe ori cu un tratament adecvat de rehidratare orala , prin care soluțilei diluate simple cu sare și zahăr în apă pot înlocui fluidele pierdute prin diaree.

Funcția renală

După cum sa menționat mai sus, rinichiul este crucial in reglarea echilibrului apei și a tensiunii arteriale , precum și eliminarea substanțelor toxice din organism .

Reglajul de apa este mediat hormonal, cu scopul de a menține osmolalitatea plasmatică între 275-290 mOsm / kg. Creșteri ale osmolalității plasmtice, și activarea osmoreceptorilor (intracelular) și baroreceptorii (extracelular) stimulează eliberarea hipotalamică de vasopresină. Aceasta acționează la nivel renal pentru a reduce volumul de urină și favoriza retenția de apă, iar urina devine hipertonică.

În plus față de reglarea echilibrului de lichide, rinichii necesită apă pentru filtrarea deșeurilor din fluxul de sange și excreția lor prin urină. Excreția apei prin rinichi elimină sovții din sânge, și un volum minim de urină oeste necesară pentru a elimina substanță dizolvată cu un volum maxim de ieșire de 1 litru / oră . Acest volum obligatorii nu este fix , ci este dependentă de cantitatea de substanțe dizolvate metabolice ce trebui să fie excretată și niveluri ale vasopresinei.

În funcție de nevoia de conservare a apei ,osmolalitatea urinei variază de la 40 mOsm / kg până la un maxim de 1400 mOsm / kg. Capacitatea de a concentra cât și a dilua urina scade cu vârsta , cu o valoare mai mică de 92 mOsm / kg respectiv 500-700 mOsm / kg pentru persoane peste 70 de ani.

În condiții normale la un adult , volumul de urină cuprinsă între 1,5 și 2,0 I / zi ar fi suficientă pentru a șterge o sarcină solut de 900-1200 mOsm / zi. Pe durata perioade de conservare a apei și a prezenței vasopresinei , acest volum obligatorii se poate reduce la 0.75-1.0 I / zi și în timpul diureza maxim poate necesita până la 20 L / zi pentru a îndepărta aceeași cantitate de soluție.

În caz de încărcare cu apă, în cazul în care volumul de apă ingerate nu poate fi compensată cu o cresterea cantității de urina, o persoană poate intra intr-o stare de hiponatremie .

Funcția cardiac și răspunsul hemodinamic

Volumul de sânge, tensiunea arterială , ritmul cardiac sunt strâns legate . Volumul de sânge este în mod normal strict reglementat raportul dintre aportul dea pă și de ieșire a apei , așa cum este descris în secțiunea privind funcției renale . La persoanele sănatoase, mici modificări ale ritmului cardiac și vasoconstricția acționează pentru a echilibra efectul fluctuațiilor normale a volumului de sânge asupra tensiunii arteriale.

Scaderi în volumul de sânge pot să apară, prin pierderea de sange ( sau donare de sânge ) , sau pierderea de apă din corp prin transpiratie prin exercitii. Volumul de sânge este distribuit diferit față de poziția inimii, iar trecerea rapidă de la o poziție la alta poate duce la creșterea frecvenței cardiace , o scădere a tensiunii arteriale și , în unele cazuri , duce la sincopă .

Acest hipotensiune posturală ( sau hipotensiune arterială ortostatică ), pot fi mediată prin consumul de 300-500 ml de apă. Consumul de apă reduce ritmul cardiac și scade tensiunea arterială la persoane normotensive și hipertensivi .

Aceste efecte ale aportului de apă cu privire la efectul presor și ritmul cardiac apar în 15-20 de minute de la apă potabilă și pot dura până la 60 de minute. Ingestie de apă este , de asemenea, benefică în prevenirea reacție vasovagală mai ales la pacienții cu risc de sincopă post-donare.

În cazuri rare, indivizii pot avea bradicardie și sincopă după înghițire de lichide .În timp ce sincopa după înghițire poate fi realizată și de alte substanțe nu doar apa , acest lucru vine și spirijină idea că efectul presor al ingestiei de apă are o componentă cardiac cat și una neuronală.

Durerea de cap

Privarea de apă și deshidratarea pot duce la dezvoltarea de cefalee.Deși această observație este în mare parte neexplorată în literatura medicală , unele studii observaționale arată că privarea de apă , în plus față de afectarea concentrarea și creșterea iritabilitățe , poate servi ca un declanșator de migrenă și , de asemenea, prelungi migrena. La cei dureri de cap induse de deprivare de apă, ingestia apei poate duce la vindecare în 30 de minute până la o oră.

Se propune ca cefalee indusă prin deprivare de apă este rezultatul deshidratării intracraniene și volumul plasmatic total. Deși furnizarea de apă poate fi utilă în ameliorarea deshidratare ,durerii de cap , utilitatea cresterea aportului de apa pentru prevenirea dureri de cap este mai puțin documentat.

Recent, un studiu a examinat aportul crescut de apa și simptomele dureri de cap la pacienții cu cefalee .

Consumul de apa nu a afectat numărul de episoade de dureri de cap , dar a fost modest asociat cu reducerea intensității dureri de cap și durata redusă a dureri de cap . Datele din acest studiu sugerează că apa are rol profilactic limitatla pacientii cdureri de cap , iar capacitatea ca apa să reduceă sau să prevenă durerea de cap într -o populație mai largă rămâne necunoscută .

Pielea

Unul dintre miturile mai omniprezente privind consumul de apă este îmbunătățirea pielii sau a tenului . Prin îmbunătățire, se înțelege în general că indivizii sunt în căutarea de a avea opeile mai " hidratata ", sau pentru a minimiza acneea sau alte afectiuni ale pielii.

Pielea conține aproximativ 30 % apă , ceea ce contribuie la elasticitatea și reziliență . Structura celulară, realizată prin suprapunerea stratul cornos și lipidic al pielii servește drept " impermeabilizare " față de corpului.

Pierderea de apă prin transpiratie nu este generalizată pe suprafața totală a pielii , dar se realizează prin glandele sudoripare exocrine , care sunt distribuite uniform pe suprafața corpului.

Uscarea pielii este de obicei asociată cu expunerea la aer uscat , contactul prelungit cu apa fierbinte si frecare cu săpun, afecțiuni medicale și medicamente.

Consumul de apa , in special la persoanele cu aport de apa initial scazut , poate îmbunătăți grosimea pielii și densitatea măsurată prin ecografie , și compensează pierderea trans -epidermică de apă , și poate îmbunătăți hidratarea pielii.

Hidratarea pielii adecvat, cu toate acestea , nu este suficient pentru a preveni aparitia ridurilor sau alte semne de imbatranire , care sunt legate de genetica , i soare și daune aduse de mediu.

Hidratarea și boli cornice

Multe boli cronice au origini multi-factoriale . În special , diferențele în stilul de viață și impactul mediului sunt cunoscute a fi implicate și reprezintă factori de risc care sunt încă în curs de evaluare . Apa este cantitativ cel mai important nutrient . În trecut , interes științific în ceea ce privește metabolismul apă a fost araătat în principal spre deshidratare severa si intoxicatie cu apa .

Există dovezi , însă , că deshidratarea usoara poate fi implicate în unele morbidități. În prezent nu există un consens pe un " standard de aur " pentru markeri de hidratare , în special pentru deshidratare usoara . Ca urmare , efectele deshidratarii ușoare asupra dezvoltării mai multor tulburări și boli nu au fost bine documentate .

Există dovezi puternice care arată că buna hidratare reduce riscul de litiază renală. O bună hidratare este asociată cu o reducere a infectiilor tractului urinar , hipertensiune arterială , boală coronariană , trombembolism venos , și infarctul cerebral , dar toate aceste efecte trebuie să fie confirmate de studii clinice . Pentru alte patologii, cum ar fi vezicii cancer a vezicii urinare sau cancer de colon, dovada unui efect preventiv prin menținerea unei hidratari bune nu este valabil în mod consistent.

Tabel 3.

Consumul de apă și cerințele și relațiile la aportul total de energie

Consumul de apă, necesarul de apă și consumul de energie sunt legate în moduri destul de complexe.

Măsurarea consumului total de apăși de lichide la persoanele este destul de noi intrată în centrul atenției . Ca urmare , datele sunt cel mai probabil destul de incomplete , și validarea adecvată a tehnicilor de măsurare utilizate nu este disponibilă .

Unele date epidemiologice sugerează că apă ar putea avea efecte metabolice diferențiale atunci cand este consumata ca singur , mai degrabă decât de apă conținută în cafeina sau băuturi aromatizate sau bauturi indulcite , dar aceste date sunt în cel mai bun caz sugestive și sunt o problemă ce merita de explorare.

Tabel 4.(numarul de militri consumați pe cap de adult de băutură)

Figura 3.

Această revizuire a subliniat o serie de probleme legate de apă , hidratare și de sănătate . Fără îndoială, cel mai important nutrient și singurul a cărui absență va fi letal în câteva zile , înțelegerea de măsurare și cerințele de apă sunt foarte importante . Efectele apei asupra performanței de zi cu zi și de sănătate pe termen scurt și lung sunt destul de clare . Există câteva efecte negative ale aportul de apă și dovada de efecte pozitive este destul de clar din literatura de specialitate.

Nici un fel de lucru a fost facut pentru a masura consumul total de fluid în mod sistematic și nu există nici o înțelegere a erorilor de măsurare și cele mai bune metode de a înțelege consumul de lichide.

Lipsa de validare între metodele de nivelurile de consum de consum de apă și metode reprezintă un decalaj major . Limitări la aceasta revizuiri sunt multe. Una este cu siguranță omiterea discuțiilor privind diferențele potențiale în funcționarea metabolică a diferitelor tipuri de băuturi.

Având în vedere importanța apei pentru sănătatea noastră și a băuturilor calorice la aportul nostru total de energie și riscurile potențiale ale bolilor transmisibile care nu sunt legate de nutriție , înțelegerea atât acerințele pentru apa legate de necesarul de energie , precum și efectele diferențiale ale apei vs. alte băuturi calorice rămân problem importante nerezolvate.

În cele din urmă , această revizuire a încercat să ofere un sentiment de importanta apei pentru sănătatea noastră , rolul său în relație cu creșterea rapidă a obezității și a altor boli asociate , și lacunele noastre în înțelegerea metodelor de măsurarea a nivelului de ingestie de apă și a cerinșei de apă. Apa este esențială pentru supraviețuirea noastră și a civilizațiilor noștri și sperăm că acest lucru va intensifica rol critic concentrarea asupra apei in sanatatii umane .

Apă , alte fluide , si boala coronariană

Vâscozitate din sânge, vâscozitate dinn plasmă, hematocritului, și fibrinogenul sunt considerate factori de risc independenți pentru boala coronariana și pot crește odată cu dezhidratarea.

Asociațiile între boala fatala coronariene și aportul de apă și alte fluide decât apa au fost examinate la 18 persoane de sex masculin si 12 sex feminin.

Un total de 10 de evenimete coronarieane s-au petrecut pe o perioadă de 6 luni. Aportul zilnic ridicat de apă (cinci sau mai multe pahare), comparativ cu un nivel scazut (două sau mai putine pahare) au fost asociate cu un risc relativ la bărbați de 0,46 (interval de încredere 95% : 0,28, 0,75; p = 0,001 t) și, la femei, de 0,59 (95% interval de increder: 0,36, 0,97).

Un aport mare comparativ scăzut de lichide, altele decât apa a fost asociata cu un risc relativ de 2,47 (95% : 1,04, 5,88), la femei și de 1,46 (95% : 0.7, 3.03) la bărbați.

Toate asociațiile rămas practic neschimbat în analiza multivariata de adaptare pentru varsta, fumatul, hipertensiunea, indicele de masa corporala, educație, și (la femei numai) terapie hormonala de substituție.

Comportamente și atitudini asociate cu consumul de apă potabilă scăzut printre adulți , atitudini si comportamente alimentare

Apa este vitală pentru viață , iar apa plata este o opțiune pentru hidratare. Cresterea consumului de apă potabilă este o strategie de a reduce aportul de energie și pierde sau de a menține în greutate. Cu toate acestea, informații cu privire la caracteristicile consumatorilor , care beau apa

S-au analizat datele de la un esantion reprezentativ la nivel national de 3397 adulti din SUA , care a participat în anul 2007 la un sondaj facut de Institutul National de Cancer și. Atitudini alimentare.

7 % dintre adulti au raportat nici un consum zilnic de apă potabilă , 36% au raportat consumul de 1-3 cesti , 35 % au raportat consumul de 4-7 cesti , iar 22% au raportat consumul de 8 cesti sau mai mult.

Probabilitatea de a bea mai puțin de 4 cesti de apa zilnic a fost semnificativ mai mare în rândul participanților cu vârsta de 55 ani sau mai în vârstă decât în rândul celor cu vârsta 18-34.

Aport scazut de apa potabila a fost asociat cu vârsta , regiunea de reședință , precum și mai multe comportamente nesănătoase și atitudini . Înțelegerea caracteristicilor asociate cu consumul de apă potabilă scazut poate ajuta la identificarea populațiilor care ar putea beneficia de interventii pentru a ajuta adultii să bea mai multă apă .

Din 3251 respondenți , 43,7% au băut mai puțin de 4 cesti de apa pe zi, Aproximativ 7 % au raportat consumul de apă potabilă nu zilnic , 36 % beau 1-3 cesti , 35 % beau 4-7 cesti , iar 22% au baut 8 cesti sau mai mult.

Pe baza testelor , aportul zilnic de apă potabilă ( < 4 vs ≥4 cesti ) a variat semnificativ in functie de varsta , rasă / etnie , nivelul de educație , venitul anual de uz casnic , statutul de greutate , activitate fizica moderata , fructe și legume , statutul de fumat , intenții de management de greutate , și ore de televiziune urmarit pe zi .

Rezultate mari de alimentare cu apă potabilă au fost reduse în mod semnificativ legate de diverse atitudini / credințe despre alimente și sănătate.ri

Rezultatele au indicat ca aportul scazut de apa potabila a fost asociat cu multe caracteristici demografice, inclusiv de varsta mai mare . In ciuda faptului ca sunt susceptibil de deshidratare din cauza prevalenta crescuta a bolilor cronice și utilizarea mai multor medicamente, adultii mai au un consum de lichide mai mic în primul rând datorită unei scăderi în senzația de sete.

Aportul scăzut de legume și fructe scăzut ,ce asigură legătura între studiile epidemiologice unui risc mai mare de boli cronice, a fost asociat cu băutul semnificativ mai puțin de apă în modelele de regresie multivariabile.

Respondenții ce au încearct să piardă în greutate au consumat mult mai multă apă decât cei care încearcă să câștige în greutate ; Cu toate acestea , rezultatele unui studiu anterior nu au aratat nici o diferenta semnificativa in consumul de apa in randul respondentilor care încearcă să piardă în greutate în anul precedent decat in randul celor care nu încearcă să piardă în greutate.

Modele de control socio-demografice indică că atitudinile despre alimentatie si sanatate , precum si comportamentele legate de alimentare, cum ar fi consumul de mese în timp ce se uita la televizor , au fost , de asemenea, legate de consumul de scăzut de apă potabilă .

Studii suplimentare de probe de populație cu o mai mare capacitate de a evalua diferențele în consumul de apă de subgrupuri rasa / etnie) sunt necesare , cum este de cercetare pentru a afla în cazul în care oamenii consumă apă potabilă , ,sau comunitați .

Rezultatele sugereaza ca aportul scazut de apa potabila este comună și este asociat cu comportamente cunoscute nesănătoase. Practicieni de sanatate clinice si publice ce au ca scopude a ajuta oamenii să bea mai multă apă, trebuie să ia în considerare aportul scăzut de apă , ca parte a unui grup de comportamente și atitudini nesănătoase.

Figura 4.

Hidroterapia în insuficiența cardiacă

Imagine 1. Pacienți în timpul unei sesiuni de hidroterapie

Insuficiența cardiacă este considerat a fi ultima etapă a bolilor de inima si o cauză semnificativă de morbiditate și mortalitate la nivel mondial . Acesta este caracterizat prin activarea persistentă a sistemului neurohormonal , disfuncției endoteliale , intoleranta la exerciții, mortalitate înaltă și o precară calitate a vieții.

Antrenamentul a fost recomandat ca un instrument sigur și important pentru tratamentul non- farmacologic de insuficienta cardiac. Antrenamentul îmbunătățește capacitatea de efort , calitatea vieții, disfuncției endoteliale , capacitate oxidative a musculaturii scheletice , nivelul de catecolamine plasmatic și răspunsurile autonome și ventilatorii .

La pacientii cu insuficiență cardiaca , proiectarea unui exercițiu de rutină aerobic corespunzător este esențială pentru obținerea atât o creștere a capacității de efort și controlul rezonabilă a riscurilor legate de exercițiu.

Hidroterapie (, exercitii fizice in apa calda ) a fost considerată potențial periculos la pacientii cu insuficienta cardiaca , datorită întoarcerii venoase crescute cauzate de presiunea hidrostatică .

Cu toate acestea , acum este cunoscut faptul ca functiei cardiace îmbunătățită în timpul de imersie apă din cauza creșterii umplerii diastolice precoce și scăderea ritmului cardiac , ducand la imbunatatiri riscului de accident vascular cerebralși a fracșiei de ejecție.

Studii pe terapia cu sauna au demonstrat imbunatatiri importante in atenuarea statusului neurohormonal și capacității de exerciți la pacientii cu insuficiență cardiacă . Aceste date sugereaza ca hidroterapia este un tratament potential bun pentru pacientii cu insuficiență cardiaca . Cu toate acestea , cateva studii sunt disponibile , și nici unul nu au comparat metodele de refacere conveționale cu hidroterapia.

Studiu de caz

Pacient cu insuficienăa cardiaca bărbat în vârstă de 51 de ani,(etiologie ischemică cu 40% fracției de ejecție a ventriculului stâng ) a fost recrutat de la un spital de cardiologie la acest program de reabilitare.

Acest pacient a suferit 24 de sesiuni de exercițiu într-o sală de gimnastică la 22-24 ° C temperatură controlată între mai și iulie 2007.

Duppă 6 luni, pacientul a revenit la program , de a continua programul de exercitii, și a facut și hidroterapie. Între ianuarie și martie 2008, el a avut 24 de mai multe sesiuni de antrenament într-o piscină cu temperatură controlată 30-31 ° C .

Protocolul de exerciții a fost aproape la fel: 5 minute de exercitii de încălzire (stretching), 30 de minute de exercitii aerobice (90% din pragul de ventilator), 25 de minute de exercitii de forta (nivelul membrelor inferioare și superioare) și 5 minute (stretching). Pe o band de alergat s-a efectuat un test de effort cardio-pulmonar, după care s-a măsurat tensiunea arterial timp de 24 de ore.

Medicamentele nu au fost modificate în timpul protocoalele (150 mg / zi Carvedilol, 100 mg / zi losartan, 40 mg / zi Furosemid, 25 mg / zi, spironolactona și 0,25 mg / zi Digoxin).

În acest caz , hidroterapie a fost o metodă eficientă de reabilitare cardiovasculară si o alternativa sigura la exercițiile convenționale.

Prag de consum anaerobe de oxigen al pacientului a aratat o crestere de 7.2 mLO2·kg−1 · min−1 în timpul antrenamentelor de exercitii fizice regulate , față de 10.4 mLO2·kg−1·min−1, cu hidroterapie și o creștere de 5 mLO2·kg−1·min−1 cu antrenament regulat versus 3.5 mLO2·kg−1·min−1 cu hidroterapie. Panta VE / VCO2 a scazut cu 1,2 la antrenament regulat , în timp ce a scăzut la 8,8 cu hidroterapie .

Medie pe 24 de ore a tensiunii arteriale sistolice a aratat o scadere de 1 cm H2O cu antrenament regulat , în timp ce a scăzut cu 5 cm H2O cu hidroterapie . Pe de altă parte tensiunea arterială diastolică era neschimbată de antrenament regulat în timp ce a scăzut cu 5 cm H2O cu hidroterapie.

Circumferinta taliei pacientului a aratat o scadere de 1 cm cu antrenamentul periodică și o scădere de 2 cm , cu hidroterapie, în timp ce circumferința lui șold a fost neschimbat de antrenament regulat , dar a aratat o scadere de 4 cm cu hidroterapie.

Consumul de apă minerală reduce tensiunea arterială printre subiectii cu magneziu urinar scăzut și nivelul de calciu scăzute

Mai multe studii epidemiologice anterioare au aratat o legatura intre calitatea apei potabile și decesul din bolile cardiovasculare în timp ce altele nu au găsit o astfel de relație . Un studiu de interventie a fost realizat pentru a evalua efectul apei cu adaos de magneziu și apei minerale naturale asupra tensiunii arteriale.

Un grup de 70 de subiecți cu hipertensiune arteriala de granita a fost recrutat și au consumat apă sărăcită în minerale,apă ămbogățită cu magneziu sau apă mineral normal timp de două săptămâni.

Printre persoanele cu o excreție redusă inițial de magneziu sau de calciu în urină , excreția urinară a magneziului a fost crescut în grupele consumatoare de ape care conțin magneziu după 4 săptămâni . O scădere semnificativă a tensiunii arteriale a fost găsit în grupul ce consuma apa minerală la 2 și 4 săptămâni.

O relație între mortalitate din cauza bolilor cardiace ischemice și caracteristicile apei potabile a fost prezentată pentru prima dată în Japonia, în 1957.

Într-un studiu de caz -control, o relație inversă a fost găsită între cantitatea de magneziu din apă și moartea din infarct miocardic acut și la femei , între cantitatea de calciu și de moarte.

Dietele bogate în legume si fructe , ce conțin cantitați mari de minerale , a avut un efect protector asupra bolilor cardiovasculare.Acest lucru sugerează că există un echilibrul mineral in cazul persoanelor depinde, care poate varia în funcție de condițiile geografice și socio – economice .

Referitor minerale individuale , au fost raportate mai multe studii care subiecții hipertensivi au fost tratați oral cu doze nutriționale de magneziu. Rezultatele au sugerat o reducere dependentă de doză a tensiunii arteriale în administarea de magneziu , dar sa ajuns la concluzia că relația trebuie să fie confirmată în studii mai mari , folosind doze mai mari de magneziu .

Multe dintre studiile analizate au fost , totuși, studiile de interventie dietetice , și astfel au cuprins mai multe minerale și alți agenți degrabă decât doar potasiu .

Studiile epidemiologice privind bolile cardiovasculare sugerează că apa potabilă este un instrument important pentru furnizarea de minerale. Acest lucru este sprijinit de datele provenite din studii de interventie pe termen scurt utilizând apă minerală.

Studiul de intervenție actual a fost realizată pentru a determina efectul mineralor din apă pe unul dintre factorii majori de risc pentru bolile cardiovasculare – tensiunea arterială.

Subiecți de sex feminin și de sex masculin, în varsta de 45-64 ani au fost recrutați . Criteriile de includere au fost trăiesc într-o zonă cu un conținut de magneziu redus în apa de băut , a tensiunii arteriale sistolice de 15 mm deasupra valorilor normale pentru varsta lor , presiunea diastolică peste 90 mm Hg , și în 20 % din greutatea corporală ideală . Criteriile de excludere au fost , boli cronice ( inima , ficat , rinichi , diabet zaharat ) , sarcina , și contraceptive orale sau consumul regulat de suplimente minerale . Subiecții cu o presiune diastolică mai mare de 100 mm Hg au fost sfatuiti sa consulte un medic pentru tratament.

Tensiunea arterială a fost măsurată folosind tehnici standardizate înaintei de studiu, la 2 săptămâni și la capătul studiului la 4 săptămâni . Două înregistrări separate au fost făcute :presiunea diastolică, presiunea după 5 minute de odihnă clinostatism . Presiunea arterială este raportat ca media acestor înregistrări .

Înainte și după perioada de intervenție , 24 de ore probe de urină au fost colectate și cantitatea de magneziu , calciu , și creatininei au fost determinat. Nivelurile magneziu și calciu din urină au fost exprimate caraport al creatininei .

In analiza întregului grup , nici o diferență în orice parametri au fost găsite între persoane consumatoare diferitele tipuri de apa . Pentru analiza ulterioara , subiecții cu valori serice sau de urină în exces de 75 % au fost excluși pe motiv că acestea au reprezentat un grup cu o povara corp suficient de minerale și nu ar fi influențat de intervenția . Pentru magneziu în urină , această valoare a fost de 0,39 mmol / l , iar pentru calciu 0,50 mmol / l . Pentru magneziu , calciu , potasiu și sodiu în sânge valorile au fost de 0,9 , 2,4 , 4,4 și 141 mmol / l .

Studiul cu două ape cu magneziu adăugat ce influențe sarcina corpul în termenii unei excreție crescută de magneziu în urină. Acest lucru este in concordanta cu rezultatele de la studii de interventie anterioare, deși doza de magneziu folosit aici a fost destul de redus în comparație cu mai multe studii anterioare .Ar fi putut fi de interes pentru a studia efectul dozelor diferite de doar magneziu.

Rezultatele sugerează că mineralele din apă constituie o livrare de sarcina corpului , excreția urinară poate fi folosită ca un indicator relevant fiziologic al sarcinii corpului de magneziu și calciu , și că suplimentarea de magneziu împreună cu alte minerale poate reduce tensiunea arterial la persoanele cu o sarcină redusă corp de magneziu și calciu , fie din cauza unui aport insuficient prin alimente sau apa , sau prin intermediul unor tulburari clinice. Studii suplimentare sunt necesare pentru a explora acest aspect în continuare.

Apa îmbogățită cu fier și anemia la copii în țările slab dezvoltate

Anemia și deficit de fier ar trebui să primească o atenție deosebită având în vedere prevalența lor ridicată și consecințele grave. Pentru prevenirea, la nivel global se recomandă să se crească aportul dietetic de fier , fortificare fier a alimente industrializate , si suplimentarea medicală de fier .

Fortificația produselor alimentare pentru prevenirea deficitului de fier în țările în curs de dezvoltare ar trebui să ia în considerare transportatorii pe plan local libere și consumate zilnic , care necesită infrastructură și tehnologie limitat . Apă potabilă este principalul transportatorul de fier, pentru prevenirea deficitului de fier si anemiei la copii mici.

Deficienta de fier și anemia fier sunt predominante la nivel mondial , afectează o mare parte a populației la nivel mondial . Acesta incidență a fost estimat la nivel mondial de anemie să fie de 47% la copiii sub cinci ani , 30 % lafemeile gravide de varsta fertila , iar 42% din femeile gravide. Aceasta a fost identificată ca deficiența de micronutrient cea mai raspandita în lume.

Este în cea mai mare parte prezentă în țările în curs de dezvoltare lume și este declarat a afecta peste 2 miliarde de oameni . Sugari, copii preșcolari , și femeile gravide sunt principalele grupuri de risc pentru deficitul de fier si anemie de fier . Prevenirea acestuia include alimente cu biodisponibilitate mare de fier si o dieta de zi cu zi cu substanțe nutritive.

Soluții alternative implica reproducere selective a plantelor sau inginerie genetica, care va crește conținutul de fier sau de a reduce inhibitori de absorbție, îmbogățireacu fier a alimente lor industrializate, și suplimente de fier cu produse medicinale farmacologice .

La Forumul de Micronutrienti cea avut loc la Turcia în 2007 de mai multe lucrări au raportat din nou amploarea și gravitatea problemei anemiei lume. A fost demonstrat că problema este departe de a fi rezolvată, în special în țările mai puțin dezvoltate și zonele sărace ale lumii. Pe de altă parte, de asemenea, trebuie spus că sunt mai multe studii cu privire la îmbogățirea alimentelor cu fier pentru prevenirea anemiei în mai multe părți ale lumii. În Mexic se face fortificarea cu fier a orezului cu ajutorul tehnologiei Ultra Rice sa dovedit a fi o strategie eficace pentru prevenirea deficit de fier. În Guatemala ,fortificatie de zahăr cu FeNaEDTA îmbunătățit starea de fier al populației semirural. În Vietnam utilizarea de sare fortificată cu NaFeEDTA a t demonstrat eficienșă în a controla deficitul de femeile fertilew. Există, de asemenea, un număr mare de alte studii experimentale folosind o varietate de suporturi, ca fortificate cu fier sos de soia în Indonezia, sos de pește în Cambodgia, și pâine neagră din Africa de Sud. Fortificarea făinei obligatorie cu fier și acid folic și de porumb se întâmplă în unele țări, cum ar fi Pakistan, unde prevalența anemiei este destul de mare.

Trebuie să fie clar că un aliment fortificat pentru prevenirea anemiei în țările în curs de dezvoltare ,pentru a fi eficiente ar trebui să folosească purtători local disponibile și puse în aplicare în mod legal de la comunitate. Desigur, o astfel de alternativă este utilizarea unui produs pe bazăde apa potabila ca un operator de transport de fier . Apa în sine este un nutrient lichid esențial și arputea fi dizolvate în ea alte elemente nutritive ca fier și alte minerale și vitamine . OMS a ținut o întâlnire pe tema rolul apei asupra sănătății și a publicat un raport privind acest subiect.

Apa este disponibilă și utilizată zilnic peste tot de către toată lumea de la sugari până la bătrânețe. O caracteristică importantă a apei ca purtător este faptul că este lichid , adecvat să se acorde sugarilor , copii și bolnavilor.

Biodisponibilitatea a nutrienților transportați în apă crește cu solubilitatea lor . Fortificatie apei potabile cu fier este un proces simplu , iar astfel de soluți pot fi preparate la nivel local , începând cu o soluție de sulfat de fier în apă concentrat la o farmacie sau a altor astfel de locații din comunitatea locală.

Destul de multe săruri de fier câteva au fost testate de noi, ar unele dintre ele, cum ar fi NaFeEDTA nu a schimbat culoarea apei, nu se schimba gustul, și este biologic activ. Aceasta sare este un pic mai scump decat sulfat feros.

Studiile, au lucrat cu diferite moduri prin care apa fortificată cu fier ar putea fi furnizată populației într-o comunitate mare. Unul dintre ei a fost adăugarea de fier la sistemul de distribuție a apei a orașului. Acesta este modul prin care fluorura a fost efectuată în mai multe locuri din lume, pentru a preveni aparitia cariilor dentare; ne-am gândit să-l utilizați pentru prevenirea anemiei la nivel comunitar.

Săruri de fier diferite ca pastile și tablete pentru a fi utilizate la case au fost, de asemenea, testate pentru a furniza fier suplimentar pentru toți membrii unei familii, inclusiv una cu o formulare spumant cu fier plus acid ascorbic. Faptul că soluțiile de fortificație de fier de apă pot fi preparate pe plan local și utilizate pentru gătit și apă potabilă, permite alimentarea cu fier tuturor membrilor familiilor sau instituții. Apă potabilă fortificată cu fier ar putea fi, de asemenea, utilizat pentru a crește aportul zilnic de fier al femeilor gravide și care alăptează. Un avantaj suplimentar important pentru soluții lichide de apă cufier peste alte tipuri de purtători solizi fier din alimente ,este ca un lichid poate fi ușor dat la sugari și copii mici, cel nai mare grup cu deficit de fier.D ate recent din Brazilia a arătat că 72,5 % dintre sugarii 6 și 12 luni au dovedit a fi deficit de fier și anemie în Surrey , în nord-vest a Braziliei.

Terapia cu apă și lezarea țesutului muscual prin exerciții,o revizuire sistematica si meta-analiza

Scopul acestei analize sistematice a fost de a examina efectul terapiei cu apă asupra leziunilor musculare apărute în urma efortului fizic intens.

Studii controlate au fost identificate în căutare de literatură computerizate ce au fost efectuate până în februarie 2013.Optsprezece studii au îndeplinit criteriile de includere; toate au avut un risc ridicat de părtinire.

Datele cumulate de la 13 studii au arătat că terapia cu apă a condus la imbunatățiri semnificativ în dureri musculare la cele cinci punctele de timp (<6, 24, 48, 72 și 96 ore). Date centralizate, de asemenea, au aratat ca terapia cu apă a redus semnificativ pierderea puterii musculare la fiecare consult(<6, 24, 48, 72 și 96 ore).

Baza de probe actuală arată că terapia cu apă cu temperature în constrast (cald/recras este superior atunci când se folosește ca metodă de recuperare pasivă sau de odihnă după exercițiu; aceste efecte pot fi cele mai relevante pentru o sportive de elită.

Terapia cu apa cu contrast de temperature(CWT), de asemenea, cunoscut sub numele de " terapie imersiune la cald / rece " , este o forma de tratament în cazul în care un membru sau întregul corp este scufundat în apă cu gheață , urmată de scufundarea imediată a membrului sau organismului în apa calda . Această procedură se repetă de mai multe ori , alternativ cald și rece .

Diferite modalități de recuperare sunt în prezent utilizate de către sportivi în încercarea de a compensa efectele negative ale efort fizic intens.

Participarea atletică la nivel de elită necesită recuperare după stres fiziologicinclusiv oboseala musculo-scheletice, nervosă și a sisteme metabolice. Participarea la conpetpoate provoca, de asemenea exercitarea indusă daune musculare, care poate duce la durere musculara debut întârziat.

Dovezile actuale sugerează că CWT este superior folosind recuperare pasiv sau de odihnă după diferite forme de exercitare exhaustiva sau dăunătoare . Beneficiile se referă la o reducere a dureri musculare , si functia musculare imbunatatit datorita unei atenuare a pierderii puterii musculare și pierderea de putere musculare dupa exercitii . Aceste efecte par a fi relevante clinic dar pot fi aplicate in sportul de elită .

O căutare exhaustivă bazată pe bazele de date electronice și surse complementare a fost realizată în cadrul reexaminării actuale și meta -analize . Cu toate acestea , recunoaștem că unele cercetări în literatura de specialitate gri ( cum ar fi procedurile de conferinte ) să fi fost trecute cu vederea . Nici unul dintre studiile incluse au avut un protocol înregistrat și prejudecată la raportarea selectivî a rezultatelor a fost stabilită dificil.

Puterea maxima a fost raportat de trei studii, pe o gamă de timp de puncte posta intervenție . La < 6 ore de urmărire moment , rezultatele cumulate au avut tendința de a favoriza grupul CWT dar nu a aratat diferente semnificative . La toate cele patru ori ulterioare , rezultatele arată schimbări semnificativ mai mici față de valoarea inițială în grupul CWT ( 24 de ore: SMD 0,70 , 95 % CI 0.21-1.18 , 3 studii ; 48 oră : SMD 0,70 , 95 % CI 0.14-1.26 , 2 studii ; 72 oră : SMD 0.58 , 95 % CI 0.03-1.14 , 2 studii ; 96 oră : SMD 0,77 , 95 % CI 0.00-1.55 , 1 proces ) . Am remarcat moderata pana la niveluri ridicate de eterogenitate în cadrul acestor analize ; constatările în favoarea CWT a fost admis la toate follow -up-uri , cu excepția puțin 72 de ore ( SMD 0,59 [ -0.21 , 1,38 ] , 2 studii ] ) folosind un model de efecte aleatoriu .

Au fost tendinte din doua studii care arat căc imersiunea în apa calda a fost asociat cu niveluri mai scazute de daune musculare la 24 , 48 și 72 de ore de follow- up-uri ; acest lucru a fost consistent pentru toate cele trei biomarkeri ( CK , LDH și Mb ) , dar diferențele dintre grupuri nu au fost semnificative statistic .

Nu a fost o diferenta mare intre studii în ceea ce privește temperatura apei utilizate pentru scufundare . Temperatura medie pentru componenta rece a fost de 11,1 ° C și 39.3 pentru componenta caldî . Aceasta implică faptul căintervalul între cald și rece variat de la 21,3 ° C la 32 ° C. Deși , acest lucru este de natură să afecteze rezultatele ( din cauza relației dintre temperatura de țesut , de regulament al unității simpatic și mușchi fluxul sanguin ) nu am putut pentru a delimita un gradient de temperatură optimă . Acest lucru ar trebui să fie luate în considerare în studiule viitoare .

CWT este o modalitate de recuperare post- exercițiu frecvent utilizate în comunitate sportiv . Această revizuire a încercat să evalueze sistematic efectele acestui tratament pe recuperare atletic . Dureri musculare , leziuni musculare , puterea și puterea toate par a recupera mai repede după CWT , comparativ cu nici o interventie . Cu toate acestea , în cazul CWT a fost comparat cu alte modalități de recuperare de obicei folosite a fost observată o diferență mică . Prin urmare , sportivi și antrenori pot fi sfătuiți să aleagă o modalitate de recuperare , care este cel mai potrivită pentru programele de formare individuală ținundu-se cont de , preferințele , instalațiile și echipamentele folosite.

În general, calitatea de studiu în această reexaminare a fost redusă . Majoritatea studiilor au avut un risc ridicat de polarizare facevaliditatea majoritatea rezultatelor incerte .

22.Discuții

Având în vedere că momentan că datele ce atestă utilizarea apei sunt sumare este greu de atestat dacă apă cu adevrăt are aplicbilitate ca metodă profilactică sau curative.

Studiile cercetate atestă ca în diferite domenii de aplicații , apa poate avea rol profilactic, când este folosită ca metodă de recuperare după efort fizic intens . Imersia în apă rece , respectiv terapia cu apă cu temperature de contrast (CWT-contrast water therapy),s-a dovedit a fi o metodă foarte bună de recuperare mai ales atunci când se aplică în domenii de mare performanță gen sportul de elită.

Unsprezece studii folosit modele cross-over de . Modele de crossover pot risca anumite efecte de reportare între perioade de tratament , care nu sunt prezente în design de grup paralel . Cel mai probabil sursa de reportare în acest domeniu de cercetare este data de o recuperare insuficient după primul exercițiu. În plus , eficacitatea CWT în tratarea diferitelor tipuri de daune musculare este prost inteleasa . De cercetare in continuare evaluarea beneficiile acestui tratament ca pentru daune ușoare pana la daune musculare severe este justificată .

În acest studiu dovezile ce au fost utilzate ca marker au fost PCR, IL-10 ,CK, Mb, markeri ce au fost culeși ca date în toate cazurile verificate. Poate era mai bine să se folosească doar două metode comparative ,și punctate exact fiecare metodă de recuperare exact ce beneficii adduce cu cealaltă metodă.Oricum datele primare sunt încurajatoare , iar viitoarele cercetări privind această problemă sunt bine primite.

Apa s-a dovedit a fi în nenumărate momente esețială vieții , iar studii privind rolul ei în diferite patolgii există.Acum este destul de clar , mai ales în cazul bolilor cornice, că apa are într-o oarecare măsura capacitatea de a preveni apariția bolilor sau de ce nu amelioare simptomatologie.

Datele privind implicarea consmului de apă în patologii precum tumori la nivelul renal sun neconclusive, cazurile ce au demonstrate aceste legături sunt precare sau destul de slab de bine documentate.Asta nu înseamnă ca legatura nu există deloc poate doar într-o oarecare măsură.

Apa folosită ca metodă de incoluare cu fier mai ales în cazul țărilor în curs de dezvoltare, acolo unde anemia este destul de des întâlnită.În acest caz apa s-a dovedit a fi o excelentă metodă de a preveni dezvoltării anemiilor.Ea permite amestecarea apei cu diferite substanțe cum ar fi FeEDTA sau NaEDTA. Datele sunt încojuratoare după acest studio , mai ales că OMS are ca metodă de combatere a anemiei apa îmbogățită cu fier. De asemenea în acest caz s-au folosit și alimente din moment ce și ele conțin o oarecare cantitae de apă. Trebuie să fie clar ca un aliment fortificat pentru preveni anemia în țările în curs de dezvoltare ,pentru a fi eficient ar trebui să folosească purtători local disponibile și puse în aplicare în mod legal de la comunitate.

Studii pe terapia cu sauna au demonstrat imbunatatiri importante in atenuarea statusului neurohormonal și capacității de exerciți la pacientii cu insuficiență cardiacă . Aceste date sugereaza ca hidroterapia este un tratament potential bun pentru pacientii cu insuficiență cardiaca. Cu toate acestea, cateva studii sunt disponibile, și nici unul nu au comparat metodele de refacere conveționale cu hidroterapia

Consumul de apă , necesarul de apă și consumul de energie sunt legate în moduri destul de complexe.

Nici un fel de lucru a fost facut pentru a masura consumul total de fluid în mod sistematic și nu există nici o înțelegere a erorilor de măsurare și cele mai bune metode de a înțelege consumul de lichide. Adică în mod direct nu se poate măsura cantitatea de apă ingerată de o persoană, iar acest lucru nu ajută la obținerea unui studio clar privind relația dintre cantitea de lichid baută respective bunăstarea corporală.

Majoritatea declarițiilor privind cerințele de apă s-au bazat pe analize retroactive asupra cosmului de apă din sucuri și alimente facute la persoane sănătoase neinstituționalizați.

Desigur , cealaltă jumătate a problemei este nevoie de a înțelege statutul totală de hidratare . Nu avem biomarkeri acceptabile de a măsura starea de hidratare la nivelul populației .

Importanța înțelegerii rolului consumului de lichide asupra sanatății a devenit un subiect mult mai important, parțial din cauza consumului spre proporții deosebit de mari de lichide provenind din băuturile calorice.

Limitări la aceasta revizuire sunt multe. Una este cu siguranță omiterea discuțiilor privind diferențe potențiale în funcționarea metabolică a diferitelor tipuri de băuturi.

Având în vedere importanța apei pentru sănătatea noastră și a băuturilor calorice la aportul nostru total de energie și riscurile potențiale ale bolilor transmisibile care nu sunt legate de nutriție , înțelegerea atât cerințele pentru apa legate de necesarul de energie , precum și efectele apei vs. alte băuturi calorice ,rămân probleme nerezolvate importante . Apa este esențială pentru supraviețuirea noastră și a civilizațiilor noștri și sperăm că acest lucru va intensifica rol critic concentrarea asupra apei in sanatatii umane .

În cazul studiului privind colonoscopia cu infuzie de apă,datele au fost destul de concrete privind capacitatea apei să ajute în monitorizarea și depistarea facilă a adenoamelor colo-rectale.

Beneficiul cel mai evident însă este reprezentat de reducerea dureri abdominale legate de procedură , care poate spori acceptarea colonoscopie ca metodă de screening și monitorizare.

Integrarea serviciilor de hidroterapie, combinate cu exercitii fizice este postulat pentru a produce un individ sănătos . O căutare, prin diferite baze de date nu a evidențiat nici un studiu ce investigheaza efectele hidroterapiei ca metodă de recuperare după aplicarea sesiunii .

Studiul confirmă capacitatea ca hidroterapia sa ajute la recuperara cardiovasculara. Cu toate acestea, nu au existat efecte semnificative în ceea ce privește performanța putere comparativ cu restul ca strategie de control .

În cele din urmă unele limitări trebuie să fie recunoscute în acest studiu . Un efect imediat al hidroterapiei dupa efort nu garantează că aceste schimbări vor fi menținute în perioadele de urmărire pe termen lung . Prin urmare , sunt necesare mai multe studii pentru a clarifica efectele pe termen lung ale hidroterapiei după diferite modalități de exerciții într-un cadru interior .

În al doilea rând , sportivi de agrement au fost incluse în acest studiu ; este posibil ca rezultatele să ar fi variat în diferite populații . În al treilea rând lipsa de randomizare și o dimensiune a mandatului de eșantion mic necesită studii noi pentru a confirma rezultatele actuale .

23.Concluzii

În esență ipoteză a fost demonstrată sub diferite aspect, chiar dacă datele obținute nu au fost în totalitate concludente din cauză imposibilitații de a verifica exact metodele de prelucrare a datelor.

În cea ce privește apa ca metodă de imersie pentru refacera musculară. Beneficiile se referă la o reducere a dureri musculare , și funcția musculară este îmbunătățită datorită unei atenuare a pierderii puterii musculare și pierderea de putere musculare dupa exerciții . Mărimile acestor efecte par a fi relevante clinic , dar poate fi cel mai aplicabil sport de elită .

CWT este o modalitate de recuperare post- exercițiu frecvent utilizate în comunitate sportiv . Această revizuire a încercat să evalueze sistematic efectele acestui tratament pe recuperare atletic.De asemenea s-a demonstrate ca apa aici are un rol profilactic , reducând timpii de refacere după antrenamente intense ,e adevărat ca participanții la acest studio au fost în mare măsură persoane cu o anumită condiție fizică și sportivi de elită.

Apa este principalul element nutritive de care corpul are nevoie și este imperativă supraviețuirii,iar faptul că oamenii au tendința să uite acest lucru poate fi alarmantă.

Efectele apei asupra performanței de zi cu zi și de sănătate pe termen scurt și lung sunt destul de clare . Există câteva efecte negative ale aportul de apă în anumite patologii dar și dovezi de efecte pozitive sunt destul de clare în literatura de specialitate.

Apa este esențială pentru supraviețuirea noastră și a civilizațiilor noastre " și se speră ca acest rol critic va intensifica concentrarea asupra apei în sănătatea umană.

Majoritatea declarițiilor privind cerințele de apă s-au bazat pe analize retroactive asupra cosmului de apă din sucuri și alimente facute la persoane sănătoase neinstituționalizați.

Efectele cele mai clare a apei ca element profilactic în terapia medicală s-au vazăut atunci când s-a luat în calcul efectele ei asupra bolilor de natură cardio-vasculară. Din studii au ieșit că apa are un puternic rol în prevenirea pe termen lung a instalarii hipertensiunii arteriale, ba chiar și atunci când s-a produs aceste lucru reduce efectele negative ale apei.

Când s-a luat în discutie apa ca element de hidroterapie s-a demonstrate clar , ce importanță a avut în recuperarea pe termen lung și scurt în urma ischemiilor cardiac sau chiar a infarcturilor de miocard.Persoanele ce au survenit această metodă de tratament au relatat îmbunătățire a funcției cardiac și a fracției de ejecție.

Ce este cu adevărat alarmant este că consumul de lichide în special de apă la nivel mondial tinde să crească ,iar problemă vine în condițiile că resursele de apă sunt epuizabile astfel cosmul se va focalizaă asupra băturilor carbogazoase .Cea ce va atrage după sine o serie de patolgii ,ce pot fi prevenite prin un consumn adecvat de apă.

Una dintre ele a fost pusă în discuție atunci când s-a vorbit de apa ca elemet de tratare a anemie în țările slab –dezvoltate. O problemă cu adevărat generalizată, dar bineînțeles tot apa s-a dovedit a fi un element curativ.

Din acest studio a ieșit faptul că apa este singura cale facilă de inoculare cu fier , mai ales că intră în alcătuirea diferitelor alimente,deci problema are două căi de combatere. Acest singur studio poate fi definitive pentru folosirea apei în terapie medicale ca și elemet curativ.În majoritate cazurilor apa având un simplu rol paliativ.

Pe termen lung folosirea apei mai ales în depistarea adenoamelor de cancer colo-rectal se poate dovedi a fi o idea foarte bună. Mai ales din moment ce s-a demonstrate rolul esențial pe care îl are apa în folosirea colonoscopiei.

Detectarea leziunilor premaligne in timpul colonoscopie standarde este suboptimal deși îmbunătățirea detectare adenomului folsindu-se colonoscopie cu infuzie de apă poate ajuta la reducerea riscului de carcinom colorectal .

Aici ea a ajutat la reducerea discomfortului în efectuarea acestei proceduri minim-invazive.Pe viitor această procedură de efectuare a colonoscopiei cu apă poate ajută la folosirea ei ca metodă de screening și urmarie în consulturile de tipul follow-up.

Bibliografie

Jequier E, Constant F. Water as an essential nutrient:. 2010

Phillips PA, Rolls BJ, Ledingham JG, et al. Reduced thirst after water deprivation in elderly men. English Journal of Medicine. 1984;311:753–759.

Silver AJ, Morley JE. Role of the opioid system in the aging associated hypodipsia. 1992;40:556–560.

Loden M. Role of topical emollients and moisturizers in the treatment of skin disorders. Journal of Clinical Dermatology. 2003;4:771–788.

.Lindeman RD, Van Buren HC, Raisz LG. Osmolar renal concentrating ability in healthy young men and hospitalized patients. English Journal of Medicine. 1960;262:1306–1309.

Murray B. Hydration and physical performance. Internet Society for Sport Science 2007;26:542S–548S.

G. Schachinger H, Arnaud MJ, Linder L, Keller U. Effect of water deprivation on cognitive-motor performance in healthy persons2005;

Cuomo R, Grasso R, Sarnelli G, et al. Effects of carbonated water on functional dyspepsia and constipation in healthy pacients. Journal of Gastrentorol Hepatology 2002

Kosek M, Bern C, Guerrant RL. The global burden of diarrhoeal disease,. Bull World Health Organisation. 2003;81:197–204.

E, Miller DK, Zdodowski C, Guitierrez B, Perry HM., III . Fluid intake, hydration and aging. Hydration throughout life: ; 1998. p. 247.

Ramsay DJ. Homeostatic control of water balance.. Hydration Throughout Life. Montrouge: John Libbey Eurotext; 1998. pp. 9–18.

Vogelaere P, Pereira C. Thermoregulation and aging. Revision Portal Cardiology. 2005;24:747–761.

Kelly J, Hunt BJ, Lewis RR, et al. Dehydration and venous thromboembolism. 2004;97:293–296.

Donat SM, Bayuga S, Herr HW, Berwick M. Fluid intake and the risk of tumor recurrence in patients. Journal of Urology. 2003;170:1777–1780

Wilde MH,. A chart of factors related to urine flow and urinary tract infection.Journal of Advance Nursing. 2003;43:254–262

Brucculeri M, Hammel T, Harris A, Malinovsky V, Martin B. Regulation of intraocular pressure after water drinking. Journal of Glaucoma. 1999;8:111–116

Aufderheide S, Lax D, Goldberg SJ. Gender differences in dehydration-. Heart Journal . 1995;129:83–86

Stanhope KL, Havel PJ. Endocrine and metabolic effects of consuming beverages sweetened with fructose, glucose, sucrose, Journal of Clinical Nutrion. 2008;88:1733S–1737.

Bar-or O. Temperature regulation during exercise in children and aolescents. In: Gisolfi C, Lamb DR, editors. Youth, exercise, and sport: Symposium: 1989; Indianapolis: Benchmark; 1989. pp. 335–367.

Sichert-Hellert W, Kersting M, Manz F. Fifteen year trends in water intake in German children and adolescents: results of the DONALD Study. Actamics Paediatriacs. 2001;90:732–737

Mac-Mary S, Creidi P, Marsaut D, et al. Assessment of effects of an additional dietary natural mineral water uptake on skin hydration in healthy subjects. 2006;12:199–205

Valtin H. “Drink at least eight glasses of water a day.Is there scientific evidence for 8 × 8? Journal of Physiology Regular Integration Comp. 2002;283:R993–1004

Shirreffs SM, Merson SJ, Fraser SM, Archer DT. The effects of fluid restriction on hydration status and subjective feelings. British Journal Nutrion. 2004;91:951–958

Schoen EJ. Minimum urine total solute concentration in response to water loading. Journal of Applied Physiology. 1957;10:267–270.

Daniels MC, Popkin BM. The impact of water intake on energy intake Nutrion Review. 2009

Gulick DT, Kimura IF, Sitler M, Paolone A, Kelly JD (1996) Various treatment techniques on signs and symptoms of delayed onset muscle soreness. Journal of Athletic Training 31: 145–152.

Cleak MJ, Eston RG (1992) Muscle soreness, swelling, stiffness and strength loss after intense eccentric exercise. British Journal of Sports Medicine 26: 267–272. 10.1136/bjsm.26.4.267

Cochrane DJ (2004) Alternating hot and cold water immersion for athlete recovery: a review. Physical Therapy in Sport 5: 26–32

Dutra-de-Oliveira JE, Amaral Scheid MM, Desai ID, Marchini S. Iron fortification of domestic drinking water to prevent anemia among low socioeconomic families in Brazil. International Journal of Food Sciences and Nutrition. 1996;47(3):213–219

Vieira RCS, Ferreira HS, Costa ACS, Moura FA, Florencio TMMT, Torres ZMC. The prevalence of and risk factors for anemia in preschool children in the State of Alagoas, in Brazil. The Brazilian Journal of Mother and Child Health. 2010;10(1):107–116

Piepoli M, Clark AL, Volterrani M, Adamopoulos S, Sleight P, Coats AJ. Contribution of muscle afferents to the hemodynamic, autonomic, and ventilatory responses to exercise in patients with chronic heart failure: effects of physical training. Circulation. 1996;93:940–52.

Hambrecht R, Gielen S, Linke A, Fiehn E, Yu J, Walther C, et al. Effects of exercise training on left ventricular function and peripheral resistance in patients with chronic heart failure: A randomized trial. JAMA. 2000;283:3095–101.

Belardinelli R, Giorgiou D, Cianci G, Purcaro A. Randomized, controlled trial of long-term moderate exercise training in chronic heart failure: effects on functional capacity, quality of life, and clinical outcome. Circulation. 1999;99:1173–82.

Bocchi EA, Cruz F, Guimarães G, Moreira LFP, Issa VS, Ferreira SMA, et al. Long-term prospective, randomized, controlled study using repetitive education at six-month intervals and monitoring for adherence in heart failure outpatients. The REMADHE study. Circ Heart Fail. 2008;1:115–24.

Burt DG, Twist C (2011) The effects of exercise-induced muscle damage on cycling time-trial performance. J Strength Cond Res 25: 2185–2192.

Dietary reference values for water Scientific Opinion, Nutrition and Allergies .The EFSA Journal. 2009

Chiou H-Y, Hsueh Y-M, Liaw K-F, Horng S-F, Chiang M-H, Pu Y-S, Shinn-Nan Lin J, Huang C-H, Chen C-J. Incidence of internal cancers and ingested inorganic arsenic: a seven-year follow-up study in Taiwan. Cancer Res. 1995;55:1296–1300

Stunkard AJ, Messick S. The three-factor eating questionnaire to measure dietary restraint, disinhibition and hunger. J Psychosom Res. 1985;29(1):71–83

Lappalainen R, Mennen L, van Weert L, Mykkanen H. Drinking water with a meal: a simple method of coping with feelings of hunger, satiety and desire to eat. Eur J Clin Nutr. 1993;47(11):815–819

Yeomans MR, Gray RW, Mitchell CJ, True S. Independent effects of palatability and within-meal pauses on intake and appetite ratings in human volunteers. Appetite. 1997;29:61–76.

Herman CP, Polivy J. In: Obesity. Stunkard AJ, editor. Philadelphia: W.B. Saunders; 1980. Restrained eating; pp. 208–225

Orlet Fisher J, Rolls BJ, Birch LL. Children’s bite size and intake of an entree are greater with large portions than with age-appropriate or self-selected portions. Am J Clin Nutr . 2003;77(5):1164–1170.

artanian LR, Schwartz MB, Brownell KD. Effects of soft drink consumption on nutrition and health: a systematic review and meta-analysis. Journal of Public Health 2007;97:667–75

Kant AK, Graubard BI, Atchison EA. Intakes of plain water, moisture in foods and beverages, and total water in the adult US population—nutritional, meal pattern, and body weight correlates: National Health and Nutrition Examination Surveys 1999–2006.;90:655–63

Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics National Health and Nutrition Examination survey data. Hyattsville, MD: US Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, 2005–2006. Available from:

Wang YC, Bleich SN, Gortmaker SL. Increasing caloric contribution from sugar-sweetened beverages and 100% fruit juices among US children and adolescents, 1988-2004. Pediatrics 2008;121:

Francesconi RP, Sawka MN, Pandolf KB, Hubbard RW, Young AJ, Muza S. Plasma hormonal responses at graded hypohydration levels during exercise-heat stress. J Appl Physiol. 1985;59:1855–1860.

Muckelbauer R, Libuda L, Clausen K, Toschke AM, Reinehr T, Kersting M. Promotion and provision of drinking water in schools.2009;123:e661–7

Loughridge JL, Barratt J. Does the provision of cooled filtered water in secondary school cafeterias increase water drinking and decrease the purchase of soft drinks? J Hum Nutr Diet 2005;18:281–6

National Cancer Institute, Risk Factor Monitoring Branch NCS dietary assessment literature review. Available from: http://riskfactor.cancer.gov/tools/children/review (cited 1 March 2010)

Dietary Intakes for Water, Potassium, Sodium, Chloride, and Sulfate. Washington DC. National Academy Press. 2005.

Anexă

Figura 1. Apa și legăturile dintre atomi

Figura 2. (tabel comparație metode recuperare la 30 de minute, 24 de ore , 48 ore dupa antrenament)

Figura 3. Chart privind consumul în procente de apă

Figura 4. Chart privind consumul de apă în funcție de numărul de pahare consumat

Tabel 1. Apa și principalele substanțe constituiente

Tabel 2. Procentajul de apă conținute în lichide

Tabel 3. Tabel privind relevanță studiul privind implicarea apei în amelioararea simptomatolgiei în anumite patologii.

Tabel 4.numarul de militri consumați pe cap de adult de băutură-făcut pe statistică adunată pe studii.