Aolteanu15@gmail.com 304 Olteanu.adrian.dr.if. Text

Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept Lucrare de Licență Transportul Internațional de Mărfuri Coordonator Prof. univ. dr. Radu-Gheorghe GEAMĂNU 2020 Sibiu Absolvent Adrian Olteanu INTRODUCEREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ Având în vedere că vânzarea internațională de mărfuri este una dintre cele mai importante componente ale comerțului mondial:Comisia Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional a elaborat și adoptat Reguli uniforme,aplicabile contractelor în acest domeniu în scopul facilitării schimburilor comerciale și stimulării tranzacțiilor internaționale. Preocupările juriștilor din întreaga lume se îndreaptă spre unificarea legislației in domeniul vânzării internaționale de mârfur eles în limita posibilităților pentru că numai în acest fel contractele încheiate între parteneri internaționali vor putea fi perfectat fara a întampina dificultățile ce se ivese în multe cazuri in momentul de faă. În acest sens.o importanță deosebită o au regulile INCOTERMS .care reprezintă o remarcabilă încercare de uniformizare a principalelor clauze utilizate în vânzarea internațională. Prin simpla referire la Incotermspările sunt scutite de enunjarea în contract a obligațiilor. ce le revin și riscul unor emisiunile beneficiind în schimb de o determinare explicită-clară detaliată a acestor obligaii.Atunci când s-a ficut o asemenea referire regulile sau clauza adoptată se consideră a face parte din contractîn caz contrarregulile se pot aplica-cu titlu de vuzanțăîn măsura în care lex contractus recunoaște sida eficiență uzanjelor comerciale. Obiectivul acestei lucrări de licență este acela de a evidenția drepturile si obligațiile parilor în contractul de vânzare-cumpărare intemafionala de mărfuri.Aceste drepturi si obligați rezultate din contractul comercial de vânzare-cumpârare internațională implică raportarea la conceptele și principiile atât ale dreptului civil.edt si ale dreptului comercial internațional pentru înțelegerea particulaitților sale, Contractul de vânzare-cumpărare este lun instrumeni juridic prin care se efectuează operațiuni comerciale internaționale. de transmitere a mărfurilor de la producător la consumator. | e Actuatitatea temei. Dezvoltarea economiei în contextual globalizării si intemaționalizării a contribuit la accentuarea necesității de a studia și de a uniformiza reglementările din domeniul relațiilor economice internaționale: Aceste relații sunt foarte bine conturate de contracte prin care se asigură siguranța acestora Principalul contract de comer intemational este contractul de vânzare-cumpărare internațional. Fiind un contract sinalagmaticacesta dă naștere la drepturi si obligații reciproce între vânzător si cumpărător. Odată încheiat sunt stabilite două categorii de drepturi și obligai:cele ale vinzatorului și cele ale cumpărătorului. Aceste drepturi si obligații suni legate printr-un aport de interdependență fiecare dintre acestea avându-și cauza juridică in cealaltă, ‘Am structurat acest material pe cinci capitole. Primul face 0 analiză a noțiunilor si caracteristicilor generale ale contractului de vânzari internaționale de marfuri. În următoarele capitole sunt analizate forma si proba contractului. Ultimele două capitole abordează. problematica drepturilor și obligațiilor parțlor din contractul de vânzare intermațională a mărfurilor. CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLULI. CONTRACTUL DE VÂNZĂRI INTERNAȚIONALE MARFURISTUDIU DE LITERATURA JURIDICA. SECTIUNEAI. Vanzarea internațional de mărfuri Definitii domeniu de aplicare SECTIUNEA 2. Notiunea conacului de vânzare: cumpărare itemațională SECTIUNEA3.Caractristicil contractului de vânzare cumpărare SECTIUNEA4. Domeniul de aplicare a Conventiei de a Vina din 1980 SECTIUNEAS. Presripia în materie de vanzare internatională de marfuri SECTIUNEA6. Interpretarea contractelor de vânzare internationala de marfuri CAPITOLUL2. FORMA CONTRACTULUI CAPITOLUL3. PROBA CONTRACTULUI DE CAPITOLULA. DREPTURI SI OBLIGAȚIILE VÂNZĂTORULUI ÎN CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAȚIONALĂ DE MĂRFURI. SECTIUNEAI. Obligate vânzătorului rezultate din contractul de vânzare — cumpărare internațională de marfuri 1. Obligatia de predarea marfii 2.Obligayia de transmitere a documentatiei 3 OBlgația de transmitere a dreptului de proprie asupra marfii SECTIUNEA2, Drepturile vânzătorului I.Cerera de executarea contractului 2. Recurgerea la măsuri intermediare 3. Solicitarea de daune interese 4 Declararea cortului rezolvi Exceptia de peexecutare a coiractului comercial internațional 4 CAPITOLULS. DREPTURILE SI OBLIGAȚIILE CUMPĂRĂTORULUI IN CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAȚIONALĂ DE MÂRFURI SECTIUNEAI. Obligatile cumpărătorului 1. Plata prețului 2. Preluarea mărfii 3. Obligatile cumpărătorului privind conformitatea marfurilor 4. Obligatia cumpărătorului de a denunța vânzătorului dreptul sau pretenția tețului CONCLUZII BIBLIOGRAFIE CAPITOLULI. CONTRACTUL DE VÂNZĂRI INTERNATIONALE DE MARFURLSTUDIU DE LITERATURA JURIDICĂ. SECTIUNEAI. Vânzarea internațională de marfuri. Detininti si domeniu de aplicare Conform Art. 942. Codul Civil, Contractul este acordul intre două sau mai multe parti spre a constitui sau a stinge între ei un rapor juridic , iar din punct de vedere al dreptului comercial internațional, un contract de vanzare internaționala de mărfuri poate fi considerat lun contract universal, dreptul comercial român completează acest concept spunând că „vânzarea internațională se individualizează prin funcționalitatea sa, si nu prin structura sa juridică, având într-o masură preponderentă, un fond comun cu cel al vânzării civile, dacă se deosebește de aceasta prin natura comercială și internațional Deși par identice, contractul de vânzare intern, se diferențiază de contractul de vânzare vernațională prin faptul ca acesta din urmă cuprinde , în mod inerent, clemente de extrancitate. Astfel contractul de vânzare internațională de marfuri, este susceptibil de reglementarea a două sau mai multe legi aplicabile contractului care va determina interpretarea lui, trepturile $i oblig Pentru a înlătura inconvenientele cauzate de iversitatea legilor naționales-a recurs la armonizarea și uniformizarea normelor aplicabile. Dintre conventiile naționale elaborate in domeniul vânzării intemayionale menționăm: Convenția Națiunilor Unite privind contractele de vânzare internaționale de mărfuri, încheiate la Vien: 1980, la care veție este complinită de Convenția ‘supra preseripței în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974 și Protocolul de modificare a Convenției, incheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 24/1992. Un rol însemnat în opera de uniformizare il au regulile Incoterms, elaborate de Camera de Comer Internațională de la Paris. SECTIUNEA 2. Noțiunea contractului de vânzare – cumpărare internațională. Contractul de vânzare internaționala de marfuri este o varietate a contractului de somer, intemational, reprezentând una dintre cele mai importante instituții juridice ale dreptului comercial international. Contractul international de mărfuri reprezintă acordul de voință prin care una dintre părți, cu sediun într-o anumita țară, se obligă si transfere celeilalte părți, cu sediu in altă țară, proprietatea asupra unui bun al său, determinat cantitativ si calitativ, în condiții convenite. contra unui pre, Contractul de vânzare-cumpărare constituie principalul instrument de înfăptuirea comertului și prezintă numeroase particularități în cazul existenței unor elemente de ‘ oe extraneitate. Datorită acestui fapt și a deosebirilor dintre legisaiile naționale apli domeniu, au fost adoptate convenții internaționale pentru facilitarea tranzacțiilor comerciale. Dintre acestea se evidențiază Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri din 1980, la care România a aderat în anul 1991. Criteriile de extrancitate specifice acestei convenții constau în “sediile sau domiciliile părților în state diferite”, în încheierea contractului “între state diferite” sau în cazul că “este aplicabilă legea unui stat contractant”. Nu inră sub incidența acestei reglementări tranzacțiile cu marfuri cumpărate pentru folosință personala, familială sau casnică si nici vânzările la licitații si vânzările de sub sechestru, vânzările de valori mobiliare, efecte de coment si monede, vânzările de nave si aeronave și vânzările de electricitate. 115 Forma scrisă a contractului nu este obligatorie, iar probele pot fi diversificate, inclusiv prin martori. Oferta produce efecte când este făcută verbal în mod direct sau când este predată destinatarului prin orice mijloace. Ea poate fi revocată, dacă revocarea soseste la destinatar înainte ca acesta să fi expediat acceptarea, cu exceptia cazului in care se prevede in ofentă un termen determinat pentru acceptare. Acceptarea produce efecte în momentul în care parvine ofertantului, în termenul stabilit de el sau intr-un termen rezonabil. Ea poate fi suplinită prin îndeplinirea unor acte de către destinatarul ei, în termenul prevăzut sau într-un termen rezonabil. Acceptarea tardivă produce efecte dacă ofertantul îl informează verbal pe destinatar sau îi expediaza un aviz în acest sens, contractului este acela în care acceptarea unei oferte produce efecte, respectiv când acceptarea parvine ofertantului, când se realizează acordul de voin între părți sau când actul de acceptare tacită a fost îndeplinit. Principalele obligații ale vânzătorului constau în transmiterea materială a mărfii, transmiterea proprietății asupra acesteia și emiterea documentelor referitoare la marfă Dacă părțile nu stabilese un anumit loc pentru predarea mărfii, se asimilează cu această operațiune remiterea măriii primului transportator, punerea acestora la dispoziție cumpărătorului la locul de fabricație sau la sediul vânzătorului. Dacă termenul de predare nu este determinat sau determinabil, el se consideră realizat “într-un termen rezonabil”, calculat de la data încheierii contractului. Remiterea documentelor referitoare la marfă trebuie să se realizeze în forma, la locul și în momentul stabilit in contract. Dacă nu s-au stabilit clauze în acest sens, vânzătorul trebuie să predea documentația tehnică prevazuta de uzanjele și reglementările existente în țara vânzatorului. Marfa trebuie să corespundă cantitativ, calitativ și sub celelate aspecte. Se precizează că marfa mu corespunde prevederilor contractuale dacă este inadecvată întrebuințrilor la care servesc, în mod obisnuit, mărfurile de același tip, dacă este ambalată în mod necorespunzător sau nu corespunde cu mostra sau modelul prezentat anterior. Cumpărătorul are obligația să verifice mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cât mai scurt și Să anunțe pe vânzător într-un termen rezonabil. 116 Marfa trebuie să fie liberă de orice pretenție a unui ter, în temeiul legii statului unde mărfurile trebuie să fie vândute sau utilizate. Dacă mărfurile nu sunt conforme cu contractul, cumpărătorul are dreptul să ceară predarea „unor morfuri de înlocuire, poate reduce prețul sau poate refuza achitarea lui. Cumpărătorul poate cere rezolujiunea contractului numai în cazul că nu se respectă clauze esențiale ale contractului sau vânzătorului nu predă marfurile în termenul suplimentar acordat de i & cumpărător. Obligațiile cumpărătorului constau, în principal, în plata preului și preluarea marfurilor. Plata prețului are accepliune extensivă, constând în îndeplinirea formalităților destinate si permită plata prețului Dacă nu se stabilește locul de plată, se consideră că acesta este sediul vânztorului sau tocul remiterii mărfurilor sau a documentelor. Dacă nu se precizează momentul plății, el trebuie să se coreleze eu punerea la dispoziție a mărfurilor sau a documentelor cu privire la marfă. Neindeplinirea unor obligații de către cumpărător da dreptul vânzătorului să ceară executarea obligațiilor asumate prin contract, să recureă la măsuri intermediare, să pretindă daune interese sau să declare contractul rezolvat. Riscurile sunt transferate cumpărătorului când preia mărfurile sau când sunt puse la dispoziția sa conform prevederilor contractuale. Daunele-interese include pierderea suferită și câștigul nerealizat, însă acestea nu pot fi superioare celor pe care părțile le-au prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii contractului. Forța majoră este considerată exoneratoare de răspundere dacă este independentă de voința pării care o invocă, este imprevizibilă, insurmonabilă și fortuită, în sensul că partea nu o putea lua in considerare în mod rezonabil la încheierea coniractului Cumpărătorul care refuză preluarea mărfii trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a le conserva, inclusiv de a le depozita in magazinul unui ter, dacă nu sunt excesive cheltuielile determinate de această operațiune. ‘SECTIUNEA3 Caracteristicile contractului de vânzare- cumpărare: Caracteristicile contractului de vanzare internațională de mărfuri aseamana acest contract cu cel intern, prin cele trei caracteristici identice si anume :contractul consensual, contractul bilateral sau sinalagmatic si contractul translativ de proprietate, dar si il difere de contractul intem de vânzare, prin ultima caracteristica a acestuia, și anume: caracterul internațional ‘+ Caracterul consensual! , prin care partile se obligă să contracteze prin libera lor voință ‘+ Caracterul bilateral sau sinalagmatie, este contractul care generează + la data heierii lui, bligații reciproce si interdependente în sarcina ambelor părți avându-și Cauza juridică în obligația celeilalte. ? Acest contact se caracterizează prin reciprocitatea obligațiilor ce revin pănilor si prin interdependenfa obligațiilor reciproce „deci fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât i calitatea de debitor, cum este cazul în: contractul de vânzare, contractul de antrepriză, contractul de schimb, contactul de locațiune, contractul de închiriere a suprafețelor locative, contractul de arendare, contractul de depozit cu titlu oneros, contractul de întreținere, contractul de tranzacție, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, contractul de concesiune ele. „Conform Ar. 1174 Noul Cod Civil ? Conform Art. 1171 Noul Cod Civil ‘+ Translativ de proprietate”, caracterul prin care vânzătorul transmite sau, după caz , se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui pre} pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. + Caracteristica ce diferențiază acest contract de contractul de vânzare intem prin această caracteristică, si anume: Caracterul internațional, astfel că, raportul juridic respectiv prezintă elemente de legătura cu sisteme juridico ~ economice diferite: Prezența caracterului internațional într-un contract determini scoaterea lui de sub incidența ‘exclusiva a unui sistem de drept, contractul fiind susceptibil a suporta incidența concomitentă a mai multor sisteme Desemnarea, legile aplicabile contractului se face de cite parți prin acordul lor de voință în virtutea pricipiului de drept internațional privat exprimat prin formula lex voluntatis. SECTIUNEA 4. Domeniul de aplicare a Conventiei de la Viena din 1980 “Contractul international de vanzare a mărfurilor este reglementat internațional de numeroase instrumente legislative, însă printre cele mai importante se numără Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri încheiată la Viena a aprilie 1980, la care Rpmânia a aderat prin Legea 24/1991. Această convenție este completata de Convenția asupra prescripiei în materie de vânzare intemationala de mărfuri, incheiaă la New York la 14 iunie 1974 și Protocolul de modificare a Convenției încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderal prin Legea nr. 24/1992.* Convenția de la Viena are 101 articole și este împărțită in patra part și anume: * . Partea – cuprinde domeniul de aplicare și dispoziții generale; Partea Il -cuprinde mențiuni cu privire la formarea contractului: Partea III – cuprinde mențiuni cu privire la vânzarea mărfurilor si dispoziții generale, obligațiile vânzatorului, obligațiile cumpărătorului și vânztorului: ‘© Parte IV – cuprinde dispoziții finale. SECTIUNEA 5. Prescriptia in materie de vanzare internationala de marfuri România a aderat la Convenția asupra preseripții în materia vânzare internațională de mărfuri ila Protocolul de modificare a convenției» în anul 1992, prin Legea nr. 24/1992 , publicată în Monitorul Oficial nr. 46/1992. Conform dispozițiilor Convenției , termenul de prescripție este de 4 ani, care curge de Ja data la care acțiunea poate fi exercitată. Spre deosebire de regulile generale aplicabile in * Conform Art. 1650 Noul Cod Civil “Un rol semnificativ în opera de uniformizare îl au regulile Incoterms, elaborate de Camera de Comer i Za cazul preseripției, cursul acesteia, din urma, în acest caz poate fi întrerupt în urmatoarele situații: =. Atunci când o acțiune, rezultind dintr-o încălcare a contractului poate fi exercitată începând cu data la care această încălcare s-a produs: * In cazul în care o aciune sprijinită pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începând cu data la care luerul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător; * Atunci când o acțiune sprijinită pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începând cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător 5.1 Excepțiile de la termenul general de prescriptie în ceea ce priveste momentul dela care incepe sa curgă termenul de preserptic, caza Contractului de vânzare iteeaționala de mărfuri aceste termene generale prezinta unele excepții In cele ce urmeaza No prezenta. pe scut, acest excepții Dacă vânzătorul a oferit, cu privire Ia produsul vândut, garanție expresă, valabila pentru o anumită periada de timp, dau determinată de anumite împrejurări, termenul de prescrite al unei acțiuni sprijinite pe garanție, începe să curgă de la data la care cumpărătorul notified vânzătorul faptul care motivează exercitarea acțiunii sale și cel târziu, începând de la data expirării grafic O alta excepție de Ia termenul general de prescripjic este acela. când, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declară rezoluțiunea contractului înaintea. datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripie curge începând cu data la care declarația de rezolutiune este adresată celeilate piri, Dacă rezoluțiunca contractului nu este declarată inaintea datei fixate pentru executare, termenul de preseripție nu curge decât de la aceasta data. “Termenul de prescripie a oricărui drept sprijinit pe neexecutarea de către o parte a ‘unui contract prevăzând prestații sau plăți eșalonate curge, pentru fiecare dintre obligații eu executare succesivă, incepind de la data la care neexecutarea care le afectează s-a produs. Când, potrivit legii aplicabile contractului, o parte declară rezolujiunea contractului următor acestei neexecutări, termenul de prescripție a tuturor obligațiilor cu executare succesivă curge de la data a care declarația este adresată ceeilate părți 52 Încetarea curgerii și prelungirea termenului initial “Termenul de prescripie nu mai curge atunci când indeplineste orice act care, potrivit este considerat introductiv a unei proceduri judiciare împotriva debitorului, La fel în care creditorul formulează in cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprimă voința sa de a pune în valoare dreptul său împotriva debitorului. e situație. prevăzută de Convenție se aplică în cazul arbitrajului, Astfel, in momentul în care pările au convenit să supună diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripție încetează să curgă începând de la data la care una dintre părți recurge la procedura de arbitraj în modul prevăzut de convenția de arbitraj sau prin legea aplicabilă acestei proceduri. În toate celelalte proceduri alta decit cele prezentate mai sus, termenul de prescripție încetează să curgă atunci când creditorul își valorifică dreptul său spre ari obține recunoașterea sau executarea, sub rezerva dispozițiilor legii reglementind această procedură, La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia: e. Decesului sau incapacității debitorului; e. Falimentului sau oricărei situații de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorul văii sau lichidării unei societăți, asociații sau entități, cînd aceasta este debitorul. Să Domenii de aplicare si excluderi Conform Protocolul de modificare din anul 1980, Convenția nu se aplica decât din momentul încheierii contractului părțile contractante își au sediul în tatele contractante. sau dacă regulile dreptului internațional privat fac aplicabilă contractului de vânzare legea unui stat contractant. De asemenea, Convenția nu se aplică atunei câ parle au exclus în mod expres aplicarea sa. Cu toate astea, Convenția nu reglementeaza urmatoarele tipuri de van + de obiecte mobile corporale cumpărate pentru o folosință personală, familială sau casnică, afară dacă vânzătorul, la un moment oarecare inainte de încheierea sau chiar la incheierea contractului, nu a știut si nu ar fi fost presupus a cunoaște că aceste obiecte erau cumpărate pentru o asemenea folosință. © Iaicitais * urmare sechestrului sau oricărei alte modalități consecutive autorității judiciare; e de valori mobiliare, efecte de comer și monede; ‘© de nave, vapoare, aeroglisoare si aeronave; . e. de electricitate Convenția NU se aplică drepturilor întemeiate pe: e. orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane: * orce prejudiciu nuclear cauzat de către lucrul vândut: + orice privilegiu ej sau luă masură asigurare; e. orice decizie sau sentință pronunțată urmare unei proceduri: =. orice lu executoriu potrivi legii locului unde se cere executarea: * orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin. SECTIUNEA 6, Interpretarea contractelor de vanzare internationala de marfuri În ceea ce privește Interpretarea Convenției de la Viena asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri de către Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, peste 40 de hotărâri arbitrale recente sunt analizate de prof. Univ. dr. Daniel ~ Mihail Șandru, in Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2016, atât în ceea ce privește domeniul personal cât si material al Convenției de la Viena asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri de către Curtea de Arbitraj Comercial Intemational e pe lângă Camera de Comer si Industrie a Românie România a aderat Ia această convenție in anul 1991° iar în România a intrat în Viguare ‘un an mai târziu: Aderarea la aceasta Convenție avea ca scop evaluare stadiului în care se afla interpretarea Contractului e vânzare internațional de mărfuri, în România. Hotărârile Cur Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comer, si Industrie a României (prescurtat in continuare, CAB) este principalul furnizor de aplicare și interpretare al Convenției de la Viena. Această instanță arbrală citează uncori în sentinfele sale lucrări stiinifice și jurisprudență: în particular, în privința hotărârilor analizate in prezentul articol nu am regăsit astfel de trimiteri. Aplicarea Contractului de vânzare internațională e mărfuri, din punct de vedere personal, este realizată în fata instanțelor e judecată, prin trimiterea la normele conflictuale de ? Legea nr. 24 din 6 manie 1991 pentru aderarea României la Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare intemațională de mărfuri, publicată in Monitorul Oficial n. 54 din 19 marie Convenția Națiunilor Unite a intra în viguare la data de | iunie 1992. arbitral nr. 258/2006, republicată, 12 drept internațional privat , sau prin aplicarea Convenții în conformitate cu ar. bin raporturi comerciale internationale, stabilite intre o societate din Romi o alta străină, in care legea aplicabilă era legea română. „se face trimitere la Contractu Internațional de Vanzare a Marfurilor ca fiind dreptul românesc în materie de vânzare; iar in ate cauze se menționează că CVIM este dreptul românese în materie de vânzare internațională Într-o situatie , contractul de vânzae internațională a mărfurilor devine lex mercatoria, tribunalul arbitral menționând că este aplicabilă întrucât este principala reglementare în materie: Tribunalul arbitral o apreciază ca fiind aplicabilă si contractelor ce formează obiectul cauzei de față, ca principală reglementare internațională în aceasta materie” alin (1), lit Instanfele naționale, arbitrale si jurisdietionale, au interpretat în sensul că odată cu alegerea legii române a fost aleasă si Contractul de vanzare intemnationala de mărfuri întrucât face parte din dreptul român.! În ceea ce privește domeniul material de aplicare al Contractului de vanzare internațională de marfuri, acesta s-a aplicat in cazul unui contract de lohn intre societăți, cu sediul în România si în Marea Britanie) dar fără a se face vreo dezbatere cu privire la extinderea dispozitilor Convenției. Au existata însă cauze în care tribunalul arbitral a aplicat dispo tr-un ltigiu care avea ca obiect executarea unui contract de lohn în modalitate în care beneficiarul nu a plătit unele facturi emise de executant Potrivit dispozițiol art. 53 si urm. Din Convenția de la Viena din 1980, privind vânzarea îmternaționala de mărar, la care România a aderatși Iconsituc drept românesc al vânzări — Sumpărăii urmează ca pârăta si fe obligată la plata sumei de ..) cu ttl e est de preț. „in aceasta situație, văzând. an. 64 din Convenție de la Viena privind vinarea internațională de mărfuri, conventie care constitue dreptul românesc al vânzării ineraționale. urmează să fie obligată la pata sumei de (..) cu tul de pret” „CAB, sentința arbtală Nr.38/2009 — Prin sistemul român de drept, Tribunalul arbitral întelege și Conventia Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri, Viena, 1980, document internațional ratificat de Romanian prin Legea nr. 24/6 martie 1991, publicată în Menitorul Oficial, partea 1, n. 54/1991, (x B CAPITOLUL2. FORMA CONTRACTULUI” În literatura juridică s-a arătat că îndeplinurea unor condiții de formă este menită să atragă atenția părților asupra importanței actului pe care îl săvârșese și, totodată, să le ofere prilejul unui răgaz înainte de a trece la incheierea contractului Pe de alta parte redactarea unui înscris înseamnă precizie în stabilirea efectelor contractului si a răspunderilor ce decurg, precizie care servește parlor dar cu deosebire terfelor persoane, care , voind să contracteze cu una dine ele trebuie să aibă certitudinea juridică a raportului existent Cu privire la forma contractului de vânzare , Convenția stabilește că aceasta nu trebuie încheiată, nici constatată în scris si nu este supusa nici unei alte condiii de forma. Conform Art, 29, alin (1), un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al părților coniractante, astfel, din câte reiese din cuprinsul acestui articol, contractul de vânzare internațională de mărfuri poate fi încheia fara a respecta conditii determinate de form. Dacă un contract incheiat în forma scrisă, conține dispoziții prin care orice modificare sau reziliere amiabilă trebuie facuta tot in forma scrisă, părțile trebuie sa respecte în tocmai această condiție esețială. Parțile pot îmbrăca în forma scrisă orice contract, dacă legea nu cere express 0 altă formă, cum este de exemplu forma autentica. Acordul părților asupra adoptării formei scrise poate fi o condiție de valabiditate a contactului în cauză sau poate avea scop probator, părțile urmând doar să limiteze libertatea utilizării anumitor mijloace de proba în privința cotractului respectiv. În materia formei contractelor comerciale interna} ionale se aplică principiul consensualismului. Conform acestui principiu, contractele comerciale internaționale. se încheie prin simplul acord de voință al părților, acestea fiind libere in a alege modalitatea de exteriorizare a consimnțământului lor. În acest sens, ar. 11 al convenției de la Viena din 1980 privind contractele de vânzare internațională de mărfuri prevede: „Contractul de vânzare nu twebuie să fie încheiat nici constatat în scris și nu este supus nici unei ate condiții de formă. EI poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin martori.” În acest sens, Codul civil menționează că „actul juridic poate fi incheiat verbal, înscris, sau în formă autentică”. Astfel, conform prevederilor Codui civil „dacă pentru valabilitatea contractelor legea stabilește o anumită formă, contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condițiilor de formă”. În această ordine de idei, conform art. 9 din Legea vânzării de mărfuri din 1994, contractele de vânzare comercială sunt supuse formei serise. La fel, stipulăile de mai sus, fiind coroborate cu Codul civil care impune forma serisă pentru actele încheiate între pari, atunci când valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, rezultă că contractele comerciale internaționale trebuie să fie încheiate în formă scrisă „Conform art 11 din CIVM ,Contractul nu trebuie sa fie incheiat, nici constatat în seis si nu este supus nici unei alte condi de forma. El poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv rin martori. Este insa recomandat, mai mul decat in cazul unui contract inter, ca acesta sa fie incheiat in forma 1 În acest context, considerăm că se impune adoptarea de către legiuitor a unor norme: exprese referitoare la forma contractelor comerciale internationale, norme care ar trebui săfie guvernate de principiul consensualismului, in concordant & cu practica comercială și arbitrală interna ională. Referitor la efectele nerespectării formei convenții, în art. 1674 Cod menționează că „cu exceptia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul închei contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă” Principiul șonsensualismului reprezintă o aplicare in ateria principiului liderii actelor juridice civile. În legislația actuală, există o consacrare expresă, cu caracter general, a acestui principiu în art 1178 Civ. potrivit căruia „contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”. Conform art. 1240 NCC vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in seis. Vointa poate fi exprimata si printr. ‘un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor stabilite intre acestea sau uzantelor, nu lasa nicio indoiala asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzatoare. Ca atare, manifestarea de vointa a partilor produce efecte juridice fara alte formalitati speciale. O trăsătură caracteristică a contractelor comerciale internaționale constă în aceca că în majoritate, acestea sunt consensuale, așa cum am prezentat și mai sus. De obicei, contractele interesate se încheie în forma scrisă, dar acest lucru nu presupune o condiție de valabliditate a acestora. Forma serisă a acestor contracte „are doar un caracter probator. Redactarea de câtre Parti a unui înseris al contractului este necesară pentru a da acestora deplină existență Înu-o accepfiune radicală, caracterul consensual al contractelor comerciale internationale și-au gasit reflectarea în Convenția de la Viena, care consacră principiul consensualismului contractelor comerciale internaționale Deși forma scrisă nu este necesară pentru însăși existența. contractului ea este indicată Pentru o mai bună probațiune în cazul apariției unor divergențe între pân. Prin forma scrisă a ontractului se precizează mai clar continuțul acestuia ce conferă certitudine momentului incheierii și se usurează supravegherea modului de executare a obligațiilor contractual. Necesitatea formei scrise era prevazută în mod expres, în legislația din perioada anterevotutionara. În alte țări s-a stabilit în mod expres administrarea formei verbale pentru coniractele comerciale internaționale cum este cazul în Franța. Finalizarea contractului este incheierea fructuoasa a negocierilor și corespunde cu etapa redactării definitive a contractului, expresie a consacrării acordului de voință dintre părți. La finalizareacontractului se trec în revistă 0 serie de aspecte legate de elaborarea acestui document. Doctrina si jurisprudența instanțelor de arbitraj opteaz pentru forma scrisă, ca si organismele internationale care funetioneaza sub egida O.N.U. ‘Cand contractul se realizează în forma scrisă este necesară întocmirea mai multor exemplare, care sunt suplnite de cerere, oferta și acceptare în cazul contractelor întocmite la distanță. Ca regulă generală contractul comercial internațional este consacrat printr-un act scris, acest act poate fi foare simplu sau foarte elaborat si se elaborează atâtea exemplare ci Parti participa la tranzacție, plus câte un exemplar pentru fiecare tert implicat. În ce priveste 15 limba de redactare a contractului, părțile pot conveni cazul în care contractul este redactat in mai multe limbi limba precizată în clauză va prevala Ia interpretare (de obicei limba engleză). Părțile contractului au libertatea deplină să aleagă limbain care este redactat acesta. Redactarea se poate realiza într-o singură limbă sau în mi multe, dacă părțile optează în acest sens, Limba aleasă poate să nu aibă nicio legatură cu elementele obiective referitoare la statutul. societății sau al pânilor contractante, optindu-se pentru limba de circulate intemațională adecvată domeniului comercial și specificul contractului respectiv, ca de exemplu limba engleză in domeniul contractelor maritime. În concluzie, cerința formei serise a contractului comercial internațional la care participă subiecte de drept ai României urmează a fi considerată obligatorie numai în acele cazuri când asemenea contracte sunt supuse, din punct de vedere al formei legii {ari Insttuirea formei serise, pentru anumite contracte, reprezintă condiția esențială pentru validitatea contractului si constituie, asfel o excepție de la principiul consensualismului consacrat pe larg în practica judiciară a unor țări sau în practica arbitrală. De ex., actul constitutiv al societăților comerciale trebuie încheiat în formă scrisă, forma scrisă ad validitatem este de esența titlurilor de valoare, precum cambia, biletul la ordin cecul Dispozitile legii materiale romane (an.28 din Legea.nr.11/71) consaeră obligativitatea formei scrise a contractelor de comert internațional. Perfectarea contractelor de acest gen în forma scrisă prezintă multiple și importante avantaje, din care menționăm: = creeaza pentru parti posibilitatea de a preciza în termeni clari continutul contractului si prin consecinta se reduce riscul aparitiei unor neintelegeri ulterioare cu privire Ia existenta contractului in sine, cat si la intinderea drepturilor si obligatiilor generale + conferă certitudine momentului perfectarii contractului delimitand obligatile contractuale propriu zise in raport de negocierile precontactuale, lipsind de eficienta juridica toate documentele anterioare care nu au fost incorporate in contrac. = facilitează controlul si supravegherea modului de executare a obligatiei contractuale, ceea ce reprezinta o importanta deosebita in cazul contractelor de lunga durata. Utilitatea formei scrise a contractului de comert international este evidentiata si in cadrul conditilor generale elaborate sub egida CEE-ONU care cer utilizarea formei scrise, iar pentru cazul in care a fost realizat intre parti un acord verbal prealabil, confirmarea lerica imediata a acestuia. În cazul contractelor încheiate prin corespondență, deci a contactelor încheiate între absenți, cerința formei scrise se consideră îndeplinită dacă elementele contractului de coment internațional rezaltă dintr-o comanda si o confirmare de comanda, ambele scrise, sau dintr-o, ofera si din acceptarea acesteia, realizate printr-un schimb de scrisori, telegrame, faxuri, ete In lumina textelor mentionate cerința formei scrise a contractelor de comerț intemațional la care participa subiecti de drept de nationalitate romana urmeaza a fi „Dragoș Alexandru Sitar, Dreptul comert ului interna ional, Tratat, partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2008, 16 ( considerate obligatorie numai in acele cazuri cand asemenea contracte sunt supuse din punct de vedere al formei legi materiale romane. Contractulde vânzare internațională de marfuri prezinta si cateva forme speciale”, și anume : vânzarea — cumpărarea prin bursă si vânzarea — cumpărarea prin licitație. În cele ce vurmcază voi detalia aceste două forme speciale. Vânzarea – cumpărarea prin bursă este o formă specială, având in vedere ca Bursa este o piață sppecializată, care funețonează conform unor proceduri sub supravegherea si controlul satului. Bursa este o instituție specifică economieie de piață, care intermediază tranzacțiile comerciale, având un rol recunoscut în formarea prețurilor mondiale și la extinderea comerțului internațional.Cele mai importante funcții ale burselor sunt: comercianților care isi intermediază afacerile pe baza cererii *. De influențarea prețurilor și formarea acestora la nivel mondi = Facilitarea acoperirii necesitților de materii prime, contribuind la incheierea rapida a tranzacțiilor: Informarea comereianților;’* Stimularea și realizarea operațiunilor speculative. În literatura juridică și nu numai , oamenii de specialitate au elaborat o clasificare a acestor burse în funcțe de anumite criterii bine determinate. A. Din punct de vedere juridic: a) Burse publice – institut îi cu caracter neluerativ, organizate și administarte de stat Laetapa actuală numarul acesta este redus; b) Burse private — sub forma de societa i pe act iu nelucrativ. B. Din puct de vedere al numărului de membri: zu capital privat, cu caracter 3). Burse închise ~ imitate la numărul de membri fondatori b) Burse deschise anumităpropor ie. în care numarul membrilor fondatori poate fi suplimentat într-o, Liliana Gribineea, Dreptul comerțului internațional Ed. RECLAMA. S.A, Chișinău, 1999, pag. 203 sium. „in ultimele decenii au sport rolul burserilor în colectarea informațiilor în domenii importante precum domeniul economic dar și el jurii, ™ Această funcie a caracterizat și contiinuă să definească întreaga activitate desfășurată © bursă, onsttuind una din rațiunile majore de a i acestor institui în luma afacerilor. „Cum sunt de exemplu bunele din SUA sau eu caracter lucrativ care se întălnese în diferite ări din je N oO C. Din punct de vedere al obiectului lor: a) Burse de mărfuri — specializate pe mărfuri individuale, grupuri de mărfuri din aceiași categorie economică sau pe mărfuri generale; b) Burse de valori — la care se negociază titluri financiare (valori mobiliare), în principalac iuni si obligațiuni; e) Burse maritime – la care se negociază încheierea contractului de transport maritim pentrumărfuri (charter party), stabilindu-se, în principal, chiria transportului, cunoscută cu denumirea denavlu (freight); 4) Burse de asigurări ~ la care se negociază încheierea polit elor de asigurare — stabilindu-se, in principal, primele de asiguare ș i cuantumul despăgubirilor la care se angajaează păr ilesemnatae, DD. Din punct de vedere al modalită ilor fizice de încheiere a tranzac illor: a) Burse tradit ionale (clasice) — Ia care negocierile pot avea loc prin strigare (open outen)n zone speciale ale clădirii bursei, prin înscriere pe tablă, afiș aj electronic ș i alte metodeasemânătoare: b) Burse moderne ~ burse de mărfuri sau de valori cu un sistem funct ional, bazat pesistemul de comunicați și informaj ional computerizat. ‘© Bursa bazată pe conferin} a telefonică, de ex. intre Londra ș i Wellington, privind comer ulcu lâna; ‘© Bursa computerizată, de ex. NASDA b). Burse mixte ~ la care negocierile se desfășoară după ambele metode, în funct ie de tipul activului negociat”* Bursele îndeplinese următoarele funcții: e Asigură acoperirea din timp a cerințelor de materi prime: e. Permite transmiterea sau divizarea riscurilor; e. Inisnesterealizarea operațiilor speculative; ‘+ Influenteaza nivelul prețurilor care se formează în afara burselor: * Reprezintă un izvor de informații cu caracter economic și juridic Cea de-a doua formă specială a contractului de vânzare intemmațională de mărfuri este vânzarea ~ cumpărarea prin licitație. Licitajia este definită ca 0 piață sau servicii care „De ex. European Exchange din Amsterdam, 18 concentrează cererea și oferta în timp si spațiu, cu specificul că oferta se concentrează într-un timp foarte scur fie ca o ofertă efectiv de mărfuri „fie scripti, sub formă de documentație AN autori consideră licitația o vânzare către cel care oferă pret-ul cel mai mare sau invers, 0 cumpărare de la care își oferă marfa a prețul cel mai mic.” Licitay ile pot fi clasificate după mai multe crit A. În funet ie de aria geografici a) Licitații locale, la care participa firme dintr-o singură ară: +) Licita i iteraț ionale, la care paricipă firme din dou sau mai mule i. Acestea pot fi, la rândul lor, licita îi de export, care sunt organizate de exportator § impor.care sunt organizate de importantor. B. În funcție de obiectul lo, dist a) Licita îi de mărfuri: ) Licitații de investi; ©) Lici îi de servicii C. În funcție de numărul participanților: a) Licitay ii desehise, la care numărul participant ilor este nelimitat; ») Licitații închise, la care participarea se face numai pe bază de invita ie specială. D. În funet ie de modul de organizare: 4) Licita îi periodice, organizate de întreprinderi specializate in li bi E. Conform naturii operat iunii există: a) Licitay i organizate de vânzător; b) Licitații organizate de cumpărător „Această prrcedură este regelemntata și de le Procedură Civilă, taia interna, în cuprinsul art. 513 din Codul de 19 4 file pentru vânzarea mărfurilor pot fi organizate direct de producător, de cătrevânzător sau de organiza îi specializate de comerț (agenți specializați, numiți vctionbrokers)iar unele cazuri, organizarea se realizează cu participarea băncilor. Cumpărători, odată cu înscrierea de participare la licitație, sunt obliga i să depună ‘cau iune sub formă de garant ie bancară sau 0 sumă în numerar. Cauf iunea are drept scopasigurarea participării la licitație a persoanelor înserise, precum ș i să-l determine pe cel carecâș tig licita ia să preia mara. Renunjarea la participare si refuzul de a prelua marfa se soldează cu pierderea cauțiunii. Cauțiunea se restituie celor care nu au câștigat licitația. © formă practicată de participanții la licitațiile internaționale constă în prezentarea ofertelor lor prin intermediul unor societăți din țara unde se organizează licitația. mai ales că în unele fri această forma de ofertă (brokeraj) este obligatorie prin lege În cursul desfășurării licitației se pot utiliza 2 metode: = Metoda strigări prețului pornind de la nivelul minim; e. Metoda strigării prețului maxim ca pret de pornire Principalele etape de desfășurare a unei licitații sunt: publicitatea; pregătirea ofertelor: plata de către ofertant a garanției de panicipare. În general, vânzarea se încheie valabil atunci când părțile s-au înțeles ( Solo Consensu), astfel fără afi necesar ca acordul de voință să imbrace o formă anume. CAPITOLUL3. PROBA CONTRACTULUI Prin proba se injelege orice mijloc de convingere admis de către lege care poate demonstra, în fața unui organ jurisdictional, existența ori inexistența unui fapt juridic sau a unui act juridic și a oricăror alte situații și împrejurări referitoare la raportarile juridice: dintre părți. Dal fiind că probele contribuie la formarea convingerii instanței de judecată ori a tribunalului arbitral asupra litigiului care afost invest ele au un caracter procesual, sivor fi cârmuite de lex for Cu privire la proba contractului, Convenția consacră principiul liberaității probei, ind astfel acceptate toate mijloacele, inclusiv proba cu martori. Sarcina probei este sintagma care face trimitere la fraza”cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” ( Conform art. 1169 C, Civ). Având în vedere că procesul civil este pornit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, el are dreptul de a-și prezenta primul pretențiile, însă, pârâtul are si el la rândul său dreptul de a proba ceea ce susține în apărare. Există însa si unele situații în care, păstrându-și calitatea, are primul sarcina probei. (Un exemplu elocven in aceasta situație este prezumția de comunitate a Bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți.) Instanța de judecată nu poate soluționa cauza pusă pe rol numai in baza celor menționate de către părți. Aceștia trebuie să își apere pretenții prin aducerea în instanță a lor probe, fie că sunt inscrisuri, probe testimoniale, dovezi cu martori, expertize, sau cercetări la fata locului ‘psa administrarii sau administrarea defectuoasă cu probe a unui litigiu duce, în cele ‘mai multe cazari la pierderea procesului. Degeaba acuzăm justiția că nu își face treaba dacă nici noi, la rândul nostru nu ne facem treaba de pari ai procesului, si nu aducem in favoarea noastră probe care să încline balanța în favoarea noastră. Probele sunt faptele care dovedese in fata instanței de judecată, nevinovaia sa sau vinovația celeilalte părți. Acestea se propun. de către reclamant, sub sancunea decăderii, prin cerere de chemare în judecată, iar de către pirat prin întâmpinare, dacă legca nu prevede alui. Ele pot fi propuse și ora „în cazurile anume prevăzute de lege. acă probele propuse nu sunt îndestultoare pentru Kimurirea în întregime a instanța va dispune ca părțile si completeze probele. De asemenea, judecătorul tor probe, pe care le procesului poate, din oficiu, să pună in discuția părților necesitatea administrării poate ordona chiar dacă părțile se impotrivese.” În măsura în care probele au menirea si confirme existența dreptului în litigiu, ele atrag aplicarea lex causae . La rândul lor probele preconstituite se bucură de regimul juridic instituit de legile tari în care a fost intocmit inserisul sau legi alese de către părțile care au această posibilitate. Din analiza prevederilor art. 46 C. comercial, care enumera mijloacele de probă în materie comercială, se pot desprinde două observați: – din faptul că este făcută o enumerare prin ar. 46 C. com., care include totuși si mijloacele probatorii admise în civil, nu se poate deduce o autonomie în această privință, normele privitoare la probe din Codul comercial {Conform Art.254 alin. (1), Cod de procedură civil. ? Conform Art 254 alin(5), Cod de procedură civil 2 & neputând fi despărțite de acelea ale dreptului civil (acestea din urmă reprezentând dreptul comun); += deosebirea dintre poziția Codului comercial și cea a Codului civil este numai de ordin cantitativ (pe de o parte, nlaturând restricțiile impuse de art. 1191 C. ci toare la proba cu martori, legea comercială mite această probă fără limite; pe de altă parte, Codul ‘comercial sporește numărul mijloacelor de probă, consacrând noi procedee, necunoscute dreptului civil, cum sunt telegrama, facturile acceptate, corespondența ec). a) Apliațiunile din dreptul comun Potrivit art. 1170 C. eiv., dovada actelor și faptelor juridice se poate face prin înscrisuri, martori, prezumfii, mărturisire, expeniză ete, Mijloacele de probă ale dreptului comun sunt admise și pentru dovedirea drepturilor rezultate din raporturile juridice comerciale. Ele pot fi folosite în condițiile prevăzute de Codul comercial, Proba prin înscrisuri. Multtudinea aetelor juridice pe care le încheie comercianții ca și celertatea încheierii acestora, împiedică pe comercianți să redacteze inscrisuri și să-și preconstituie astfel de mijloace de dovadă pentru eventualele litigii. De aceea, în materie comercială inscrisuile au tun rol mai redus ca mijloe de dovadă, față de situația din dreptul comun. După cum am arătat, legiuitorul comercial conserva proba preconstituită (aete autentice, înscrisuri sub semnătură. privată etc.) căreia îi adaugă factura acceptată, corespondența telegrama si registrele părților, care au dobândit în materie comercială o larga întrebuințare. Proba cu martori Liberatea contractuală care guvernează raporturile comerciale de drept material se răsfrânge si asupra raporturilor comerciale de drept procesual care se exprimă mai ales în folosirea probei cu martori în litigile comerciale. Se impune a fi reținut că administrarea probei cu martori, în condițiile de mai sus, este supusă încuviinării instanței de judecată. Aceasta, deoarece însăși art. 46 C. com. dispune că obligațiile comerciale se probează cu martori ri de câte ori instanța judecătorească „ar crede că trebuie să admită proba testimoniala”. Deci, administrarea probei cu marori in ligile comeriale mu este obligatorie, ci facultativă, în sensul că trebuie solicitată de părți și atl de instanța de judecat. Raportul de expertiză În litigiile comerciale rapoartele de expertiză sunt destul de freevent folosite, dar, cu toate acestea, Codul comercial nu cuprinde revlementări cu privire la acest mijloc de probă. ‘Asa stând lucrurile, aspectele privind administrarea probei cu expertiză în materie comercială vor i regularizate potrivit dispozițiilor Codului de procedură civil (art. 201 si urm), Facturile acceptate Este o notă scrisă privitoare la mărfurile jivrate care sunt descrise amănunțit (natură, altare, cantitate, pret, modalități de executare a contractului, cheltuieli, impozite pe operațiuni comerciale) Factura se emite de obicei o data cu executarea unui contract (vânzare-cumpărare, prestări servicii, orice alt contract ce presupune o predare de mărfuri sau servicii). Ea are 0 funcție economică si juridică: economică în sensul că consemnează fenomene economice și constituie temeiul evidențierii lor; juridică deoarece poate fi folosită ca mijloc de probă. . & Legea nu prevede condiții de forma ale facturi. În practica economică se folosesc: inscrisuri tipizate, inserate și în evidența organelor de stat. Din punct de vedere juridic, factura este valabilă dacă înserisul întrunește condițiile indicate mai sus: să consemneze date cu privire la marfa livrată. Factura face dovada împotriva emitentului în tot ce se referă la cuprinsul său. Recunoașterea forței probatorii se bazează pe ideea de mărturisire extrajudiciară consemnată în scris. Independent de poziia ce o va adopta destinatarul mărfii (o acceptă sau nu), ea se analizează ca o manifestare de voință a emitentului Factura acceptată capătă, din punctul de vedere al destinatarului, regimul juridic al unui inscris sub semnatură privată, cu toate consecintele sub aspectul puterii probatorii Deci, factura aeceptată face dovada contra destinatarului si fenomenul se explică prin aceea că odată factura acceptată, prin subscrierea ci, înscrisul devine opozabil. De alfel, această concepție exprimă ideca mai generală ca nimeni nu-și poate preconstitui singur mijloace de proba contra unui ter. Subserierea inscrisului constituit face ca întreg conținutul acestuia să-i fie opozabil celui ce I-a acceptat. Acceptarea facturii trebuie sa fie expresă. De obicei această acceptare se face prin semnarea documentului. Nu sunt exeluse nici ate forme de acceptare expresă Se discută dacă este posibilă acceptarea tacită a facturii. Principiul este că tăcerea nu este producătoare de efecte juridice decât în cazurile expres prevăzute de lege, Tăcerea este asimilată ca lipsă a voinel În practică s-a decis că primirea facturii fără obi tacită a prețului indicat pe factură, Când în factură au fost trecute de către expeditor clauze ce nu sunt acceptate de destinatar, problema opozabilitații lor față de destinatar depășește limitele puterii probatorii ale facturii și capătă aspectul acordului sau dezacordului voinței părților, Problema capătă un cadru mai larg, acela al formării contractelor. Facturile acceptate reprezintă unul din mijloacele de probă specifice raporturilor comerciale. Facturile sunt deosebit de răspândite în activitatea comercială, fiind emise în cadrul operațiunilor de vânzare-cumpărare, dar ele pot însoți, în principiu, orice altă operațiune comercială (de locatiune, leasing, comision, agenție ete.). De aceea, factura comercială este definită ca find un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale. Forta probantă a facturii comerciale este cea a înscrisulu sub Semnătură privată. Fiind. lun înscris sub semnătură privată, factura face dovada impotrivaemitentului. Dacă este acceptată, factura comercială poate fi folosită și în favoarea emitentului, adică împotriva destinatarului. Ca orice act juridic, factura poate fi acceptată expres sau tacit. Acceptarea facturii este expresă când există mențiunea «acceptat» pe aceasta sau 0 formulă asemănătoare. Cu atât mai mult se consideră acceptată factura în cazul în care destinatarul comunică emitentului poziția sa de acceptare a facturii. Trebuie reținut că, în practica curentă a raporturilor comerciale, dacă factura poartă semnătura reprezentantului destinatarului si stampila acestuia, se consideră că respectiva factură este acceptată expres. Desigur că destinatarul are posibilitatea admi conirariul, si mărfii presupune acceptarea 23 Factura se consideră acceptată tacit în situația în care, de exemplu, destinatarul emite un instrument de plată (cec, bile la ordin ete), sau când folosește marfa livrată în procesul de producție, o revinde mai departe sau întreprinde alte operațiuni din care rezultă acceptarea neîndoielnică a facturii, Corespondenta comercială Datorită celerităii raporturilor comerciale, tot mai multe acte si contracte comerciale se negociază si se încheie prin corespondență. in doctrină s-a preciza că prin corespondență comercială se înțelege orice fel de inscrisuri (Serisoi, telegrame, note, fax, e-mail ete.) intervenite între comercianți în scopul perfectirii, modificării sau stingerii unor obligații comerciale. Forța probantă a înscrisurilor ce alcătuiesc corespondența comercială este aceca a înserisurilor sub semnătură privată, indiferent de modalitatea de transmitere ori suportul pe care suni conservate. Telegramele Potrivit dispozițiilor Codului comercial, telegrama reprezintă unul dintre mijloacele de probă specifice raporturilor comerciale. în doctrină „telegrama a fost definită ca fiind o comunicare a unei manifestări de voință transmisă a distanță prin telegraf de etre o persoană (expeditorul) atei persoane (destinatarul) prin intermediul oficiului telegrafic. Pe aceasta cale, destinatarul primește un inscris care reproduce conținutul comunicării, iar nu înscrisul original predat de expeditor oficiului telegrafic. În ceea ce privește forța probantă a telegrame, art. 47 C. com. dispune: „Telegrama face probă ca act sub semnătură privată, când originalul este subscris de însăși persoana arătată int-insa ca timițătorul ei.” Asadar, în conformitate cu prevederile Codului comercial, fora probantă a telegrame este cea specifică însrisurilor sub semnătură privată, Realitatea actuală ne arată că telegrama este tot mai rar folosită ca mijloc de comunicare în raporturile comerciale, locul ei fiind Iuat de alte tehnici moderne de comunicare precum: elexul, telefaxul, e-mail te. Mijloacele modeme de comunicare și valoarea lor probatorie în raporturile comerciale practica actuală a relajilor comercial si mijloace de comunicare la distanță precum telexul telefaxul și e-mailul. Telexul constituie un mecanism mixt de telefonie si de telegrafie in teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisiune. Telefaxul reprezintă o metodă de transmitere a textelor, desenelor, fotografiilor et. pe liniile de comunicație telefonice. La fel a și în cazul telegramei, prin telex și telefax destinatarul primește un înscris care cuprinde conținutul comunicării, iar nu înserisul original al expeditorului, în coneret, destinatarul primește o copie de pe originalulinscrisului transmis prin telex sau telefax. De aceea, în literatura de specialitate se apreciază că forța probantă a telexului și a axului ar putea fi cea a telegrame, adică forța probantă a inscrisului sub semnătură privată, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 47 C. com. E-mailul reprezintă o tehnică de comunicare la distanță sub formă electronică. Prin Legea nr. 455/2001 s-a reglementat regimul juridic al inscrisurilor sub formă electronică. în conformitate cu art. 4 pet. 2 din această lege, inscrisul in formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică intre care există reli si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatie sau al altui procedeu similar. 2 Legea nr. 455/2001 prevede că înserisului în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat, sau i s-a asociat logic o semnătură logică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile gi efectele sale, cu înserisul sub semnătură privată (art. $ din lege). Tot legea prevede că înserisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic 0 semnătură logică, recunoscută de cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între ei care I-au subseris și între cei care le reprezintă drepturile. Comunicările pe cale electronică pot fi imprimate pe suporturi electronice sau pe suport de hirtie și Flosite ca mijloace de probă în fajainstanfe de judecată. Registrele comerciale Una din principalele obligații profesionale ale comercianților o constituie ținerea registrelor comerciale. Principalele registre ce privese activitatea comercianților și pe care aceștia trebuie să le țină suni: registrul jumal, registrul înventar, registrul copier și registrul cartea mare. La acestea se adaugă registrul acționarilor în cazul societăților pe acțiuni, registrele de ședință a adunărilor generale ale acționarilor, registrele organelor de administrare si conducere ale societății (consiliul de administrație, consiliu de supraveghere, directoratul) ete Funcția esențială a acestor registre este aceea de evidență si control al activității i, Codul comercial însă atribuie registrelor comerciale și o funcție probatorie prin folosirea lor ca mijloace de probă în litigiile dintre comercianți și, în anumite cazuri, în litigiile dintre comercianți si necomerciani. ‘on ae mi re a ein intermedtare \, „contabile ozon cor tn mese . a CAPITOLUL 4. DREPURILE SI OBLIGATIILE. VÂNZĂTORULUI ÎN CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAȚIONALĂ DE MĂRFURI. SECTIUNEA 1.Obligatile vânzătorului rezultate din contractul de vânzare-cumpărare internațională de mărfuri. VObligația de predare a mării. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic, deoarece creează obligații reciproce și interdependente, pările având și drepturi si obligații ?Astl, obligația de preluare a bunului de către cumpărător este corelată cu obligația vânzătorului de a preda unul. Vânzătorul nu poate fi obligat a preda lucrul, decât dacă cumpărătorul este ținut în aceeași măsură de a-l lua în primire, asigurându-se, astfel, una din finalitățile contractului, aceea de a pune lucrul în stăpânire de fapt și de drept a cumpărătorului. Din prevederile alineatului 2 rezultă, că vânzătorul este obligat să remita documentele referitoare la bun la momentul. in locul și în forma prevăzută de contract. Dacă in contract lipseste o asemenea stipulatie, vânzătorul se obligă să remită documentele referitoare la bun, concomitent cu predarea bunului. OPligația de predare a bunului se consideră executată de vânzător în momentul punerii bunului la dispoziția cumpărătorului sau a persoanei indicată de el, dacă bunul urmează a fi predat la locul aflării lui. Bunul se consideră pus la dispoziția cumpărătorului i în situația Când este pregătit pentru predare în termenul stabilit, În acest caz, pentru ca bunul să se considere pus la dispoziția cumpărătorului, rebuie să îndeplinească urmatoarele condiții: 1) bunul trebuie să fie pregătit pentru predare. Bunul se consideră pregătit pentru predare dacă este individualizat. Individualizarea bunului se poate face prin marcare, ambalare, întocmirea documentelor referitoare la marfă sau prin alte mijloace, care permit stabilirea că bunul respectiv poate fi predat în baza contractului respectiv. Dacă bunul nu este individualizat, se consideră că el nu este pregătit pentru predare; 2) bunul trebuie să fe pregătit pentru predare în locul stabilit în contract; 3) bunul este pregătit pentru predare la termenul stabilit în contrat; 4) cumpărătorul este anunțat de către vânzător despre faptul că bunul este pregătit pentru predare. În unele situații obligația unei asemenea informări poate să rezulte din conținutul contractului, de exemplu când în contract nu este prevăzut termenul de executare a obligatiei de predare a mărfii An704 Cod Civ 2 2.Obligatia de transmitere a documentației De regulă, vânzătorul trebuie să prezinte documentele care atestă dreptul de proprietate; asupra bunului. În unele cazuri însăși legea stabilește documentele necesare de a fi prezentate De exemplu, în cazul în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie un bun imobil, vânzătorul trebuie si prezinte documentul ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului, precum și extrasul din registrul bunurilor imobile. Deseori, Pentru a se asigura că marfa corespunde calității prevăzute în contract, părțile stipulează o; lauză prin care vinzitorul se obligă să anexeze mirfi livrate atestate de calitate, de garanție, buletine de analiza, cartea tehnică a produsului sau ate documente de certificare a calității În cazul predării bunului către cărăuș sau oficiul poștal, confirmarea preluării mărfii de cite acestea se atestă prin documentele de transport sau prin chitanța poștală cliberată de oficiul postal. Data întocmirii documentelor menționate constituie momentul executării obligației de predare a mărfii de către vânzător. Între livrarea mărfii și efectuarea plății există © strânsă legătură, acestea constituind, de fapt, principalele obligații ale celor două părți contrăctanie. Astel, vinzitorul poate si se opună remiterii mărfurilor cumpărătorului la locul de destinație, până când plata nu a fost făcută de către acesta, iar cumpărătorul, la rândul sau, poate să refuze efectuarea plății înainte de a avea posi achiziționată Fiind vorba de un contract exter, situația se complică atunci când livrarea marfii echivalează cu predarea acesteia unei organizafii specializate, care asigura transportul la destinație. Chiar și în acest caz, vânztorul are posibilitatea să-i păstreze dreptul de dispoziție asupra mărfii pe parcursul transportului, sisi se opună eliberării mărfii până la momentul în care obține. efectuarea plăți. Cerință de asigurare a legăturii dintre executarea principalelor obligații ale celor două părți a condus la o practică specifică în activitatea de comer exterior, aceea de efectuare a tranzacțiilor în anumite condiții de plata. Aceste condiții se referă, de obicei, la determinarea locului și termenului de decontare a prețului, la modalitatea de plata, la moneda în care se va efectua plata, la garanțiile oferite de cumpărător si la documentele Modalități bancar și cireuitul documentelor, prin intermedi importator creanță rezultată din sc de plata cuprind totalitatea operațiunilor și a tehnicilor de plata, controlul cărora exportatorul încasează de la burile economice externe. Modali de plata cuprind urmatoarele forme principale: = acreditivul documentar; = incassoul documentar;- 2 Acreditivul documentar reprezintă un angajament prin care o banca (emitentă sau ‘ordonatoare), acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile clientului sau (ordonatorul acreditivului sau cumpărătorul) se obligă să efectueze o plata câtre 0 terță persoană (beneficiarul acreditivului sau vânzător), sau să plătească ori să accepte, că urmare a ordinului dat de beneficiarul acredtivului, cambii care au fost trase de către beneficiar. Pentru exportator, acreditivul documentar apare că o promisiune irevocabilă de plata din parea unci bănci, condiționată de prezentarea de către acesta, într-un anumit termen, a unui set de documente care atestă expediția mărfii Pentru importator, acreditvul constă într-o dispoziție de plata irevocabilă în favoarea. exportatorului, condiționată de prezentarea de către beneficiar, la banca să, a documentelor de livrare. Importatorul, în calitate de ordenator al acreditivului, formulează în ordinul de deschidere al acestuia, dat bancii sale, cerinele asupra documentelor pe care trebuie să le depună beneficiarul la banca si, ținând cont de clauzele stabilite în contractul de vânzare – cumpărare internațional privind. derularea tranzacției comerciale, precum si de normele acceptate pe plan internațional, care reglementează conținutul areditivulu Acreditivul documentar constituie un mijloc de siguranță si de control reciproc, având rept scop să-l asigure pe vânzător că va încasa contravaloarea mărfurilor livrate dacă a efectuat livrarea în termeni și condiile stabilite de cumpărător. Incassoul documentar constă în faptul Că importatorul acceptă plata documentelor remise de către exportator, remitere care se realizează prin bancile celor doi parteneri – banca exportatorului, care la cererea acestuia depune documentele de expediție, și cea a importatorului, care administrează contul acestuia. Derularea operațiunilor prin incasso documentar presupune parcurgerea următoarelor etape: – exportatorul obține documentele care atestă îndeplinirea obligațiilor din contractul de vânzare – cumpărare internațional, documente financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri etc.) și documente comerciale (facturi, documente de transport etc, = banca exportatorului verifică documentele și, dacă sunt corect întocmite, le trimite bâncii importatorului; banca importatorului, acționând corespunzător instrucțiunilor din ordinul de încasso, remite documentele contra plata, in moneda specificată; =. __ dacă documentele sunt însoțite de cambii cu scadenf la o dată ulterioarS, Panca va prezența importatorului cambii spre acceptare, și îi va ceda documentele : & pentru a intră în posesia mărfurilor, iar ordinul de încasare va purta mențiunea „documente contra acceptare ~ banca importatorului creditează contul băncii exportatorului și îl debitează pe cel al imporatorului pe baza avizului de efectuare a pl – -_. importatorul primește de la banca să documentele trimise de exportator si, cu ajutorul acestora, întră în posesia mărfurilor; – banea exportatorului creditează contul clientului sau cu suma reprezentând prețul marfii livrate. Incasso-ul documentar constituie o modalitate de plată mai puțin sigură decăt acreditivul documentar, si de aceca se recomanda a fi folosit cu prudență și numa atunci când partener comerciali se cunose foarte bine si prezintă încredere. Ordinul de plată reprezintă dispoziția dată de o persoană numită ordonator, unei bănci, de a plati o suma determinată în favoarea altei persoane, numită beneficiar, in vederea stingerii unei obligații bănești provenind dintr-o relație directă existența între cele două pari. Plata propriu – zisă se derulează pe o anumită filiera, prin conturi bancare, în scopul de a realiza transmiterea efectivă a banilor către beneficiar În comerțul internațional, ordinul de plata este utlizat foare rar (mai ales pentru plata unor avansuri sau a unor rate scadente) datorită riscului de revocare pe care îl prezintă. Ordinul de plată este, prin natură lui, revocabil, putând fi anulat de către ordonator nainte: de a fi încasat de către beneficiar, deoarece până în momentul plății, sumele se află la dispoziția ordonatorului. De acea, se recomandă folosirea ordinului de plata impreună cu alte modalități de plata, deoarece revocarea să ar putea aduce prejudicii importante. În cadrul negocierii condițiilor de plată pe lângă modalitatea de plata aleasă, 0 deosebită importants o are alegerea monedei de plata, deoarece, în funcție de evoluția viitoare a acesteia, poate beneficia fie importatorul, fie exportatorul. În momentul alegerii valutei de plata, exportatorul de mărfuri va tinde să obțină o valută în apreciere, iar importatorul va dori o valută afată în depreciere. 3.Obligația de trans tere a dreptului de proprietate asupra mărfii. Garanța vinzatorului cu privire la calitatea mărfii și /sau modul de funcționare. Există 2 categorii de mărfuri din punct de vedere al acordării garanției calității anume: marfuri care se contractează cu termen de garanție (majoritatea produselor finite) și respectiv mărfuri care nu necesită astfel de termene(mérfurile fungibile precum si mărfurile cumpărate pe baza clauzei vazut-placut). Pentru mărfurile la care nu se acordă termene, contractul trebuie să prevadă obligați vânzatorului de a elibera un buletin de analiză sau un certificat de calitate, abaterile de la prevederile acestor documente obligându-l pe vânzător să facă remedierile care se impun sau Să acorde reduceri de preț. La stabilirea garanjiei cu termen se au în vedere: perioada de aranțic, condițiile în care această se poate prelungi + părilor în perioada de documentul prin care se garantează calitatea mării, modul de rezolvare al reclamațiilor în perioada de garanție etc. Pentru produsele de complexitate tehnică ce presupun realizarea unor lucrări de construcție- montaj în țară beneficiarului, se acordă 2 termene de garanție si anume: unul care curge de la dată punerii în funcțiune și unul de la dată livrari-scopul fiind acela de a-l determina pe beneficiar să efectueze în timp util lucrările care-i revin prin contract, evitând depozitarea pe o perioada prelungită a produsului, Prezentul contract intră în vigoare la data semnării lui de către părți și se realizează la dată îndeplinirii tuturor obligațiilor prevăzute fiecirei părți contractante. prin prezentul contract, sau până la apariția vreo-uneia din situațiile prevăzute la ar.10 din prezentul contract. Prezentul contract intră în vigoare la dată semnării lui de cre părți și se realizează la dată îndeplinirii tuturor obligațiilor prevăzute fiecărei părți contractante. prin prezentul contract, sau până la apariția vreo-uneia din situaile prevăzute la ar.10 din prezentul contract. În redactarea contractelor internationale părțile pot utiliza diferite modele cum sunt: a) condiții generale de vânzare(eumpărare) elaborate de firmele vânzăloare(cumpărătoare): bjeontracte ip si condiții generale de vânzare elaborate de diferite institut; a)Avantajele pe care le prezintă existența unor contracte cât mai clar și complet redactate au determinat folosirea în practică operațiunilor de comerț exterior a unor contracte tip și condiții generale de vânzare întocmite anticipat de către partea interesată și supuse spre aprobare celuilalt partener. S-a realizat astfel un proces de disociere a clauzelor enerice(elauze prestabilite , care pot fi aplicate unui număr indefinit de contracte la aceeași categorie de tranzacții și care implică un simplu act de adeziune a celuilalt partener) de cele variabile, care se schimbă potrivit particularitailor fiecărei tranzacții și care sunt rezultatul negocierilor. b)Un rol însemnat în elaborarea de contracte tip si condiții generale de vânzare I-au jucat diferite instituții internationale (Comisia Economică ONU pentru Europa, Camera de Comerț Internațional cu sediul la Paris ete) care pornind de Ia practicd comercială internațională existența au elaborat contracte tip luând în considerare in mod egal interesele părilor in tranzacție. Exemple contract tip pentru furnizarea de materiale si mașini pentru exportcontrct tip pentru vânzare de fructe (citrice), contrat ip pentru vânzarea de produse metalice, ghid pentru redactarea contractelor de cooperare industrială, hid de redactare a contractelor de intermediere, de licenjiere, de know- how ete(Camera de Comer Internaționala). 30 i constituie modele pe care părțile le pot utiliza pentru a redacta contracte care să se adapteze unor condiții specifice . O altă categorie de instituții care au elaborat contracte tip sunt asociaile profesionale: Sunt de menționat in această categorie pe de o parte contractele tip pentru o serie de produse primare cum sunt : cereale, lemn, bumbac, zahăr , cacao, cafea ete elaborate de diverse asociații iar pe de altă parte contractele tip utilizate la bursele de mărfuri-caz în care nu există posibilitatea modificării clauzelor in sensul dorit de pari, singurele elemente care pot varia fiind prețul și cantitatea. bln prefigurarea si definitivarea contractelor internaționale un rol important îl au si wanjele uniforme = culegeri de reguli puse la dispoziția comercianților de către instituții internationale pentru a fi folosite faculatativ de către aceștia în scopul respectiv uniformizarii practicilor existente în diverse zone geografice. Exemple: regulile INCOTERMS în domeniul condițiilor de livrare, Reguli și uzanțe privind cr documentare, Reguli si uzanje privind incassoul documentar Reguli ‘ancare. De asemenea în conținutul contractului de vânzare internațional.se pot stipula diferite clauze contractuale cum ar fi: clauze care vizează elemente esențiale ale contractului, în absența cărora acesta nu poate există că valabil perfectat ( părțile, obiectul contractului, prețul) și clauze care au menirea să creeze un cadru adecvat pentru îndeplinirea prestafilor asumate de părți. Omiterea acestora din urmă nu duce la ineficientă juridică a contractului dar este de natura să creeze dificultăți si confuzii în ce privește executarea obligațiilor izvorând din contract. Clauza privind pănile contractante ~conjine atributele de identificare a acestora si anume:denumire completă, rolul pe care îl are fiecare parte(vânzătoricumpărător)sediul 1ucrtiv, forma juridică a societății persoanele fizice împutemicite să reprezinte societatea. Obiectul contractului- in sens juridic este reprezentat de ansamblu obligatilor pe care si le asumă părțile prin acordul de voință În sens practic reprezintă marfă ce se transferă din proprietatea vânzătorului in cea a cumpărătorului și care trebuie determinată cantitativ calitativ, din punct de vedere al ambalajului și marcajului. Clauza de cantitate precizează unitatea de măsură utilizată, locul de determinare a cantității (acesta este cel mai frecvent locul de expediere a mărfii dar uneori poate fi locul de destinație sau poate avea loc o dublă determinare a cantității și la expediere și la destinație), documentul ce atestă cantitatea livrată ( uzual este documentul de transport) și tolerante admise în cazul mărfurilor fungiile, cu obligația cumpărătorului de a plăti cantitatea efectiv livrat. Clauza de calitate -congine precizări cu privire la 2 elemente si anume: nivelul de calitate cerut -se stabilește prin descrierea parametrilor tehnici defini mărfii, cu trimitere (in funcție de natură mărfii) la standarde naționale sau internaționale, i & si denumiri uzuale, mostre puse de vânzător la dispoziția cumpărătorului indicarea mărcii de fabrică ete În cazul produselor de compl calitate în contract se face sub formă unor anexe, consi metodele de determinare a calității conțin precizări referitoare la a)modul de efectuare a controlului: analize de laborator, demonstrații tehnice ete. În cazul analizelor de laborator se indică metodele de măsurare, aparatură și instrumentele vilizate, numărul și mărimea probelor care vor fi examinate et. hipul controlului- pentru 100% din marfă sau prin sondaj ehriterii de admitere sau respingere a loturilor, nominalizarea documentației care vastă la baza controlului no calități. lizarea organelor care urmează să intocmeasca documentele privind atestarea Legat de clauză de calitate , in contract se inserează si clauză privind recepția cantitativă și calitativa. În mod uzual, marfă se recepționează cantitativ la locul de destinație, în baza ‘mengiunilor din documentul de transport care insofeste marfă. Recepția calitativă poate avea loc, în funcție de înțelegerea părților si de felul marfii fic la locul de producție (prin intermediul unor organe specializate sau prin reprezenatanti proprii ai cumpărătorului) fie la locul de destinayie.Daca recepția calitativă se desfășoară la Jocul de produetie- cumpărătorul nu mai poate formula reclamații decât pentru vicii ascunse, Clauza privind recepția trebuie să precizeze: locul și dată receptiei, modul de control, documentația tehnică ce va fi folosiă-suportarea cheltuicilor de recepție, documentele ce se perfectează după efectuarea recep Clauza privind Ambalajul poate să fie înserisă in contract fie printr-o formula ‘general, de tipul “ambalaj uzual de export” (această obligă vânzătorul si asigure un ambalaj de bună calitate, rezistent, care să nu încarce costul transportului), fie printr-un conținut dezvoltat care să deserie în detaliu at ambalajul interior cît și pe cel exterior. Pentru mărfurile care se livrează în vrac se fac mențiuni speciale privind mijloacele de transport vtilizate.Vânzătorul are de asemenea obligația de a marca ambalajul în scopul înlesniri manipulării mărfii În contract se precizează modul de marcare(conjinut concret) limba de marcare, dacă este necesar un ambalaj special pentru mărfuri ce solicită manipulare specială. În unele cazuri, ambalajul este marcat cu denumiri având la baza uzanje internaționale, prin care se precizează particularitayile sale:FP (fi packing)-ambalaj cu strat protector. SWP(seaworthypacking)-ambalaj adecvat transportului maritim,CP(continental packing)SPP(special packing paid) =ambalaj confecționat la cererea importatorului, SCP(strict confidential packing) et. 32 În contract trebuie precizat și prețul ambalajului- separat sau corelat cu prețul mării Din acest punet de vedere in practică sunt consacrate următoarele formule: -netto – costul ambalajului nu este inclus in prețul mărfii fiind de mică valoare; -netto plus ambalaj prețul ambalajului se calculează separat de prețul mărfii -brutvnetto ~prequl ambalajului este inclus în prețul unitar al mărfii Prețul reprezintă, cum s-a arătat una din clauzele esențiale ale coniractului Fundamentarea corectă a prejurilor în tranzacțiile internaționale presupune luarea. considerare a mai multor elemente cum sunt:costurile de producție, situarea produsului propriu in contextul ofertei mondiale cheltuiclile speciale de export, cheltuielile cu distribuia, nivelul prețurilor mondiale, condițiile de livrare, condiile de plata, politicile comereiale ale diferitelor sate, ee. Informațiile necesare acestei fundamentări pot proveni din surse variate și anume:cotații de bursă, cataloage și liste de prețuri, publicații ale unor organisme specializate naționale sau internaționale, prețurile de oferta ale concurenței, cele din contracte anterior încheiate, prețurile de a li ternational, rapoartele delegaților sau reprezentanților pe diferite piele et, Pretul se înserie în contract fie pe unitate de produs, fie că o suma globală pentru întreagă cantitate de marfă ce face obiectul contractului În funcție de modul in care prețul este stabilit de către parteneri acesta poate fi determinat i determinabil Prețul determinat este stabilit de parteneri în momentul incheierii contractului si poate fisipulat la rândul sau in 2 variante și anume: pre fix și pre variabil. Prețul in varianta fixă se stabilete pentru întreagă perioada de derulare a contractului si se uilizează atunci când nu există riscuri privind evoluții ale acestuia ce pot afecta părțile contractante „Prețul variabil se folosește în situațiile în care mărfurile se livrea în trang, iar Parametrii tehnico calitativi diferă de la un lo la altul. În contract se stabilește un pre pentru anumită calitate etalon (anumiți parametrii tehnici) urmând că abaterile de la acești parametri să se reflecte în prețul mărfii pe baza unei formule convenite de parteneri. Prețul determinabil se folosește fie în cazul produselor fungibile fie al produselor prelucrate (contracte de cooperarejivrări în contrapartidă) și el presupune înserierea in Contract a tuturor elementelor de referință care să permită o determinare precisă a prețului uleror încheierii contractul În contract se mai precizează în legătură cu prețul următoarele: cantitatea pentru care se calculează „valuta in care se face plata, reducerile de pret pe care le acordă vânzătorul cumpărătorului precum si clauze asiguritorii împotriva unor riscuri ce pot surveni pe parcursul derulării relației contractuale. 3 În ce privește cantitatea marfi-prețul poate fi calculat pe baza greutății mărfii n portul (gara) de încărcare, pe baza greutății mărfii în portul (gara) de descărcare, pe baza greutății mărfii corespunzătoare calitativ ajunse la destinație (caz în care se foloseste clauză ~ sound delivered”) pe baza greutății brute sau nete a marii Reducerile de pret de care poate beneficia cumpărătorul sunt: scontul de reglementare, acordat clienților care plătesc achiziția inainte de termenul de cadență, rabatul, acordat din cauza unor defecte de calitate sau a calității neconforme cu obiectul contractului si remiză , reprezentând o reducere de pre negociată ținând cont de importanța vânzări Condiția de livrare reprezintă clauza prin care partenerii convin asupra locului și momentului în care o dată cu livrarea mărfii are loc și și transferul riscurilor și cheltuielilor de la o parte la cealaltă. Prin această clauză se repartizează între vânzător și cumpărător oblieațile si cheltuielile în raport cu principalele operațiuni pe care le presupune derularea ‘unui contract de vânzare-cumpărare internațional și anume: controlul calitativ al mărfii, ambalarea mărfii, obținerea mijlocului de tmsport, obținerea documentelor de transport și expediție, încărcarea pe mijlocul de transport, suportarea cheltuielilor de transport și asigurare, descărcarea de pe mijlocul de transport tc. Stabilirea condiției de livrare în contracte este facilitată de existența unor uzanfe comerciale uniforme între care regulile INCOTERMS, elaborate de Camera de Comert Internațional de la Paris, au un rol major.Aceste reguli(adoptate încă din 1936 )au fost revizuite în mai multe rinduri (ultima oară în anul 2000) pentru a răspunde modificărilor ce au intervenit în modalitățile de realizare a transportului intemational Regulie INCOTERMS vin în Sprijinul comercianților printr-o dublă funcție și anume: standardizarea( codificarea) unor termeni comerciali, ceea ce oferă posibilitatea identificării rapide a unui complex de obligații reciproce ale părților; funcția de armonizare a practicilor existente în diferite zone geografice, eliminând nesiguranță in utilizarea termenilor, “Termenul de livrare se poate stabili in contract în mai multe variante și anume: termen cert (esențial) lao data calendaristică fixă; prevăzute în contract ( obținerea licenței de expor impor, obrinerea unui avans de la cumpărător te): termen orientativ (uzual) stabilit pe luni, trimestre. În contract se precizează documentul care atestă dată și locul livrării (în mod uzual documentul de transport sau ceniicatul de depozit) Executarea obligații de către vânzător ulterior scadenjei convenită prin contract este admisibila sau nu în funcție de termenul de livrare. Astfel, termenul esențial exclude | a posibilitatea livrării tardive în timp ce termenul uzual tolerează acest lucru, cu obligația adițională a vânzăvorului de a despăgubi pe cumpărător pentru prejudiciile pe care le-a suferit. Condițiile de plata Negocierea si respectiv stabilirea condițiilor de plată în contractele internaționale au o importanță la fel de mare că si negocierea prețului și au o influență directă asupra lui atât din punct de vedere al cenitudinii încasării mărfii cât gi din punct de vedere al eficienței operațiunii, Această clauză trebuie să conțină in principal următoarele precizări ‘© moneda de decontarea prețului: © modalitatea de pl e termenul de plata. e. modalități de garantare a plait Modalitățile de plata utilizate în tranzactile internationale au evoluat continuu.odată cu mutație care au avut loc in cadrul economiei mondiale, Aceste modalități includ la ora actuala: Plata în numerar = cu un loc modest în plățile internationale, că urmare a dezavantajelor sale; Plata prin cec – apropiată de plata în numerar cu mențiunea că acest înscris oferă partenerilor un grad de siguranță mai ridicat (plata prin cec este utilizată prioritar în plățile necomerciale); Plata prin titluri de credit ~ (cambia și biletul la ordin) care se numară printre cele mai vechi modalități de plata; acestea au evoluat de la utilizarea lor singulară la asocierea lor cu alte tehnici de plată cum ar fi acreditiv documentar și incasso-ul documentar: Plata prin ordin de plata ~ se mai numeste în practică bancară internațională”plata direc din cont”; Plata documentară — include acreditivul documentar și incasso-ul documentar ambele presupunând o interdependență între plata pe canal bancar în favoarea exportatorului și respectiv remiterea documentelor atestatoare ale livrării tot pe canal bancar în favoarea importatorului Clauzele asigurătorii au menirea să neutralizeze eventualele riscuri ce s-ar putea produce pe parcursul executării contractului, Aceste riseuri pot fi economice, politico ~administrative sau generate de evenimente: ale naturii. 35 Cele economice includ:riscul valutar, riscul de pre, riscuri ce țin de corectitudinea conduitei părților Prin prisma factorului valutar riscul presupune apariția unei pierderi pe parcursul unei tranzacții comerciale, survenită că urmare a modificării cursului valutar al valutei în care se face plata, în intervalul care curge de la momentul încheierii contractului și până la efectuarea plat Pentru exportator acest rise se manifestă în care la data îneasării valuta de plata are o putere de cumpărare mai mică decât la încheierea contractului „pentru importator, riscul presupune o situație inversă. Asigurarea împotriva acestui rise se poate realiza prin tehnici contractuale sau extracontractuale. Intre tehnicile contractuale pot fi menționate clauzele valutare, alegerea monedei de plata, includerea în pref a unei marje asigurtorii Clauza valutară simplă presupune legarea monedei de plata de o altă valută (numită e-un curs existent la dată încheierii contractului. etalon) Partenerii convin că orice modificare, dincolo de anumite limite „a cursului valutar între cele 2 valute in intervalul dintre momentul încheierii contractului gi cel al executării ui Să ducă la o reajustare corespunzătoare a prețului, pentru a corectă dezechilibrul ce ar rezultă pentru una din pari Partie stabilesc prin această clauză :cursul valutar la momentul încheierii contractului nivelul abateri care duce la recalcularea prețului, momentul recalculării prețului În condițiile actualelor fluctuații valutare, clauză “coșului valutar” este mai indicată pentru asigurarea echilibrului contractual, datorită gradului mai ridicat de stabilitate al coșului (Cin condițiile în care variațiile cursurilor monedelor componente ale coșului se compensează), Cât privește riscul de preț. acesta se concretizează în pericolul de a se produce modificări de conjunctură in intervalul de la incheierea contractului și până la executarea lui, de natură să afecteze prestația uneia din părțile contractante (ex-modificarea raportului cerere- oferta, modificarea prețurilor la materi prime, materiale, combustibil, manoperă, etc). Pentru exportator problema acestui rise se pune in condiție în care prețul contractului este sub prețul mondial din momentul plății pentru imporator situația este inversă, riscul manifestându-se atunei când prețul stabilit în contract este mai mare decât prețul mondial din momentul plății © prima posibilitate de acoperire a riscului de pret este utilizarea prețului determinabilcaz în care cu ocazia încheierii contractului, pările vor determina doar criteriile si metodele prin care prețul va fi stabilit Ia o dată ulterioară, respectiv la momentul livrării (utlizat în livrările de produse funeibile) O altă posibilitate de abordare a riscului de preț este înscrierea în contract a unor clauze asigurătrii. Acestea pot fi clasificate în 3 categorii și anume:clauze de aliniere automată a prețului contractual la modifiările de conjunctură intervenite (Clauza prețului escaladat, clauza de indexare clauze care au in vedere posibilitatea adaptării contractului prin renegociere(clauz de rediscutare a prețurilor, clauză de hardship)si în sfărșit clauze care reglementează relațiile între parti în raport cu intervenția unui er ( clauză ofertei concurente gi clauză clientului celui mai favorizat, Clauza de hardship reprezintă prevederea contractuală conform căreia devine posibilă modificarea contractului atunci când pe parcursul executării sale se product fără culpă coniractanților) evenimente ce nu puteau fi prevăzute în momentul contactării și care, schimbând datele avute în vedere de părți la momentul contractări – creează pentru unul din contractanți consecințe Oneroase. În baza acestei clauze oricare din parteneri poate solicită adaptarea contractului la noile circumstanțe apărute. Clauza conține precizarea conform căreia partea afectată de situația de hardship este obligată să notifice partenerului. într-un interval de timp rezonabil intervenția evenimentului Ea va solicită adaptarea contractului într-un termen prestabilit și va propune soluții în cazul în care parle nu ajung la nic o înțelegere prin negociere. În acest caz soluțiile pot fi a) suspendarea contractului pe 0 perioada de timp determinată-urmând că după expirarea acesteia (dacă evenimentul de hardship a încetat) executarea contractului să fie reluată fără modificări by rezilierea contractului după un preaviz e) solicitarea intervenției unui ter pentru a oferi o soluție, apelul ta instanța de arbitraj Clauza de hardship se diferențiază de clauza de escaladare si respectiv indexare întrucât ea presupune întotdeauna 0 renegociere a contractului pe când celelate operează ‘automat, în situația ivirii unor împrejurări ine determinate. Ea se deosebește si de clauză de forță majoră-deoarece evenimentul de hardship agravează executarea prestație uneia din părți dar nu face executarea imposibilă. Clauza ofertei concurente este stipulația contractuală prin care viinzitorul igi asuma obligația de a acordă cumpărătorului aceleasi condiții pe care le-ar oferi acestuia din urmă, pentru aceeasi marfă, ali furnizori concurenți in materie. 37 Ea apare indeosebi în contractele de aprovizionare pe termen lung, pentru a oferi cumpărătorului posibilitatea de a beneficia de schimbarile de pe piață ce ar surveni ulterior momentului încheierii contractului și care i-ar fi profitabile. În redactarea clauzei trebuie precizate aspecte cum sunt: notificarea de către posesorul ofertei concurente a celuilalt partener; fixarea unui termen pentru alinierea contractului și precizarea consecințelor nerespectării luismodul de reglementare a eventualelor neinjelegeri între pări privind caracterul mai favorabil al ofertei (soluția poate fi 0 terță persoană care să procedeze la o analiză comparativă); Pentru a nu pune prea frecvent în cauza stipulaile contractuale părțile pot si fixeze un interval de timp după Curgerea căruia clauză devine efectivi( de ex. cumpărătorul se poate prevala de oferta concurență numai după 2 ani de la dată încheierii contractului) De asemenea se poate prevedea că decalajul de pret să prezinte o anumită importantă pentru a putea provoca acțiunea clauzei. Clauza clientului cel mai favorizat este stipulatia prin care vânzătorul se obligă să acorde partenerului cumpărător cele mai favorabile condiții pe care le-ar acordă altor parteneri cu privire la contracte având același obiect. Domeniul de utilizare al clauzei cuprinde: contracte de aprovizionare, concesiune, licențiere ete În general prin “condiții mai favorabile”- partenerii au în vedere toate aspectele raportului juridic, prețul neputând fi luat că unic element de apreciere. Clauza este redactată astfel încât să se evite luarea în considerare a condițiilor mai acordate unui ter în condiții speciale(piaă limitată, cantitate mai mică de produse În afara riscului valutar si de pret, există si riscuri ce țin de situația materială și respectiv conduită părților contractante. Acoperirea acestor riscuri se poate face prin clauze cum suntoferirea de către parle contractante a unor garanții privind îndeplinirea obligaților contractuale, clauză privind execularea necorespunzătoare a contractului din punct de vedere cantitativ și calitativ, clauză privind executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, clauză privind. rezolutiunea rezilierea contractului Cu referire la garanții ~ partenerul de contract căruia i se solicită _o garanție privind îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, are la dispoziție 2 alternative si anume: 38 e el poate garanta cu bunurile sale materiale sau financiare pe care le pune la dispoziția partenerului (garanții reale – ex. gajul potecă ete) * el poate apela la o terță persoană ~ numită garant – care își va lua obligația de a despăgubi baneste în cazul în care cel care a solicitat garanția nu și-a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător o obligație contractuală asumată (garanții personale). Instrumentul garantării este cel mai freevent în acest caz scrisoarea de garanție bancară. Clauza privind executarea necorespunzătoare a contractului cantitativ și calitativ punct de vedere În majoritatea cazurilor , contractele de vânzare-cumpărare contin o clauză cu privire la reglementarea neînțelegerilor între părți nainte că litigiul să fie supus arbitrajului Partenerii stabilese prin această clauză-termenul in care cumpărătorul trebuie să remită reclamația, documentele pe care trebuie să le prezinte în susținerea reclamației, pretențiile pe care le poate formulă cumpărătorul, dreptul cumpărătorului de a respinge marfă, dacă respingerea afectează sau nu continuitatea livrărilor, termenul în care vânzătorul tre răspundă, consecințele nerespectării acestui termen de către vânzător. SECTIUNEA 2. Drepturile vânzătorului 1.Cererea de executare a contractului Cumpărătorul este indrituit să ceară vânzătorului executarea obligațiilor sale.cu excepția în care cumpărătorul s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu această cerere. Negocierile au dus la concluzia că este necesar să se acționeze pentru finalizarea coniractului prin realizarea ok într-un termen determinant se prezumă că a cerut cumpărătorului si-i răspundă dacă acceptă executarea. Dacă cumpărătorul nu îi răspunde într-un termen rezonabil vânztoru este indrtuit să execute obligațiile în termenul indicat in cerere. În privința modalităilor de executare-în natură sau prin echivalent-Convenția lasă părților posibilitatea să dispună. Tribunalul poate cere executarea numai in natură dacă o face în temeiul propriului său drept.in celelalte cazur,instanja poate dispune plata de daune — ” o 2.Recurgerea la măsuri intermediare În situația in care contractele comerciale internaționale nu conțin clauze de protect diversele efectele negative ale riscului valutar pot fi diminuate prin aplicarea unor măsuri extracontractuale: – Metoda creditelor paralele, conform cărui creditorul, a cărui creanță la termen se exprimă -o valută cu tendința de depreciere se împrumută cu o suma egală și în aceeași valută pe care o utilizează la momentul respectiv, urmând că, la data seadenfei ereanței comerciale, să încaseze suma in valută deprecită și să ramburseze împrumutul Acoperirea la termen presupune că operatorul, care este supus riscului pierderi din cauza Actuate’ cursului de schimb al valutei în care se exprimă tranzacția comercială, să inițieze o operație de vânzare sau cumpărare pe piață valutară la termen. Efectele riseului valutar se pot fi contracarate sau diminuate si prin solicitarea amânării plății sumelor datorate sau încasări sumelor în valută din exporturi și alte operații cu anticipație. Riscul valutar exprimă 0 probabilitate de a înregistra pierderi din contractele comerciale internaționale sau din alte raporturi economice, din cauza modificării cursului de schimb al valutei în perioada dintre încheierea contractulu si scadență acestuia. Cei care sunt supuși riscului valutar sunt importatori si exportatori. Spre exemplu, dacă o firma de încălțăminte din România încheie un contract cu o firma din Marea Britanie pe 20 august, cu livrare și plata pe 20 septembrie, iar lia se depreciaza în faă leului în perioada 20 august 20 septembrie, atunci exportatorul va înregistra o pierdere financiară, Același lueru este valabil i pentru o firmă importatoare. Această probabilitate apare dacă în momentul încasării contravalorii mărfurilor, valută de contract se depreciază față de momentul încheierii contractului comercial internațional. Pe de altă parte, imporatorii suportă la rândul lor efectele riscului valutar în eventualitatea în care valută de contract se apreciază în perioada dintre încheierea contractului si scadență acestuia. Efectele nedorite ale riscului valutar pot fi contracarate sau, cel puțin, atenuate prin hedging. O altă metodă prin care se pot evita astfel de efecte este reprezentată de însericrea în Contract a unei clauze valutare sau a unei clauze de revizuire a prețurilor. Aplicarea diferitelor măsuri extracontractuale pot scuti exportatori si importatorii de prezența efectelor negative. Aceste măsuri constau în contractarea unor credite paralele, recurgerea la operațiuni termen, heding valutar și operații de acoperire pe piețele derivate 3.Solicitarea de daune interese Răspunderea contractuală partea păgubită are dreptul la daune moratori i daune interese în conformitate cu legislația în vigoare. Pentru întârziere la plata, CUMPARATORUL va plati o penalizare de 0,19%a (la mie) pentru fiecare zi de întârziere din valoarea facturi întârziate la plata, dar nu mai mult de 10% (a sut) din valoarea facturi respective. În cazul nerespectării termenelor de livrare, VANZATORUL va plăti o penalitate de 0,1%e (la mie) pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 10% (la sură) din prețul mărfurilor livrate. Forța majoră Forja majoră exonerează de răspundere partea care © invocă cu cerință notificări partenerului contractual si a dovedirii cazului de forță majoră prin cenificarea acestuia de căure Camera de Comeri si Industrie în termen de 5 zile luerătoare de la apariția cazului de fori majoră. Cazul fortit este un eveniment imprevizibil side neinlăturat care ia nastere din natură, fapta omului sau lucru si care exonerează de răspundere partea care îl invocă cu condiția că această să fie lipsită de culpa, Cazul fortuit că și forța majoră este exonerator de răspundere. 4. Declararea contractului rezolvit, Rezolutiunea convențională a contractului de vânzare cumpărare comercială operează numai in cazul în care la momentul încheierii contractului sau ulterior, printr-o convenție separată, dar inainte de executarea obligațiilor, părțile au stipulat printr-o clauză expresă, rezolutiunea de plin drept a contractului în cazul peexecutării obligațiilor de către una dintre ele. a În literatura juridică această clauză expresă poartă denumirea de pact comisoriu expres. Leguitorul nu a reglementat regimul clauzelor comisorii. În principiu ele sunt valabile, însă având în vedere consecințele lor asupra ființei contractelor, sunt interpretate restrictiv si cu o mai mare severitate de practică judiciară : de aceea, voință comună a părților de a stipula o astfel de clauză trebuie să fie declarată fără echivoe în cuprinsul contractului În funcție de intensitatea efectelor pe care le produc, pactele comisorii pot fi de patru rade: a) pactul comisoriu expres de gradul 1, care este clauză contractuală prin care părțile stipulează că, în caz de neexeculare a obligațiilor de către una dintre părți, contractul va fi rezolvit. Stipularea unui acestui pact comisoriu în contractele comerciale este inutilă, întrucăt reproduce dispozițiile art. 1020 Cod Civil, conform cărora „condiția rezolutorie este subinjeleasă totdeauna in coniractele sinalagmatice, in caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau . În acest caz rezolutiunea contractului este judiciară pentru a opera fiind necesară sesizarea instanței de judecată care prin hotărâre să pronunțe rezolutiunea contractului ‘b) pactul comisoriu expres de gradul ÎI, care este clauză prin care părțile stabilese ci cazul în care o parte nu va execută obligațiile contractuale asumate cealaltă parte are dreptul să desființeze unilateral contractul. În acest caz rezolutiunea contractului operează fără a mai fi necesară sesizarea instanței de judecată, în baza declarații unilaterale de rezolutiune a părții indreptit, care trebuie norificată celeilate pari. ©) pactul e care una dintre parti nu execută obligațiile sale până la un anumit termen contractul este rezolvit de plin drept. Prin această clauză, părțile conferă caracter esențial termenului contractului simplă ajungere la termen a obligației neexecutate având că efect rezolutiunea de drept a contractului 4) pactul comisoriu expres de gradul IV este clauză prin care părțile prevad că în cazul neexecutări obligațiilor contractul se desființează de plin drept fără acțiune in justiție și fără nici o altă formalitate prealabil. Pactele comisorii exprese de gradele II i IV sunt cele mai energice, neexecutarea obligațiilor contractuale înăuntrul termenelor stabilite având că efect rezolutiunea de plin drept a contractelor fără pici o alt formalitate prealabila Singura parte contractantă în drept să invoce rezolutiunea contractului este creditorul obligației neexecutate. Acesta are posibilitatea de a opta între invocarea rezolutiunii contractului, prevalându- se de pactul comisoriu expres, și cererea, printr-o acțiune in justiție, de obligare a debitorului la executarea prestaiei Pactele comisorii exprese nu se confundă cu condiția rezolutorie expresă, această find „o modalitate a contractului. În cazul condiției rezolutorii, rezolutiunea depinde de un eveniment viitor și nesigur, străin de comportamentul debitorului și mu are un caracter . sanctionator, în timp ce în cazul pactului comisoriu expres rezolutiunea se datorează exclusiv executării obligațiilor contractuale de către debitor și se pune în valoare la inițiativa creditorului. În cazul contractului de vânzare cumpărare comercială care se execută prin prestaii succesive, rezolutiunea se numește reziliere, diferența dintre cele două noțiuni fiind sub aspectul efectelor produse. Astfel, în cazul rezolutiunii contractul se desființează cu efect retroactiv, în timp ce în cazul rezilierii desființarea contractului se produce numai pentru vitor, efectele produse până a momentul desființării rămânând in vigoare Fața de rezolutiunea judiciară, pactele comisorii exprese prezintă numeroase avantaje, precum evitarea cheltuielilor procedurale, înlăturarea incertitudinii care poate rezultă din largă putere de apreciere a judecătorului, posibilitatea rezoluiunii în acele contracte în care legea sau jurisprudența, în principiu o înlătura. În absența unui pact comisoriu expres, rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială are loc in conditile stabilite de art.1020-1021 iP, rezolutorie este subințeleasă totdeauna in contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau; în acest caz contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat ceară desființarea cu daune interese . Desființarea trebuie să se ceară înaintea ju după circumstanțe, poate acordă un termen părți acționate. Din analiza textelor legale menționate rezultă că, de regulă, rezoluțiunea contractului este judiciară, pentru a opera trebuind să fie pronunțată de instanța. Referitor la temeiul rezoluțiunii judiciare, diferite. literatura juridică s-au exprimat opinii Asul, în literatură clasică, s-a considerat că rezolutiunea este efectul unei condiții sau lauze rezolutori acte, presupunându-se că părțile au convenit, la încheierea contractului, că în cazul in care una din ele nu-și va execută obligațiile, contractul va fi rezolvi. C. Oprișan și D. Gherasim 1, au afirmat că rezolutiunea contractului este o sancțiune civilă cu caracter reparator, garanție a respectării contractului de natură a contribui la executarea intocmai i cu bună credință a obligațiilor asumate. C-Statescu și C. Birsan 2 24apreciaza că rezolutiunea este o ilustrare a ideii de cauza; în contractele sinalagmatice, obligația unei părți contractante este cauza juridică imediată a obligații celeilate părți. Dacă una din parti nu obține prestațiile datorate de cealaltă parte, a se poate liberă de propria obligați care a rămas fără cauza. L, Pop si 1. Turcu 3 apreciază că rezolutiunea igi are temeiul juridie în fiecare din opiniile enunțate la care se adaugă caracterul reciproc si interdependent al obligațiilor în contractele sinalagmatice. Acțiunea în rezolutiunea contractului poate fi introdusă numai de %an.1020-1021 Cod Civil a partea care a executat sau este gata să-și execute obligațiile contractuale. Pentru admiterea acțiunii in rezolutiune, trebuiese întrunite următoarele condiții: a) una din părți să nu fi executat obligațiile sale. Rezolutiunea contractului poate fi pronunțată de instanța în caz de neexecutare totală sau parțială, dacă partea neexecutată a fost considerată esențială la încheierea contractului, când executarea a fost făcută cu întârziere, dacă creditorul nu mai are pici un interes să primească prestația de Ia debitor, precum și atunci când executarea a fost necorespunzătoare, dacă viciile prestație sunt importante; b) meexecutarea să se datoreze culpei păratului, deoarece, în situația în care peexecutarea nu se datorează culpei păratului, de exemplu caz fortuit sau de for majora. contractul încetează de plin drept, afându-ne în situația unei imposibiliăți fortuite de executare. În raporturile comerciale nu este necesară punerea în intirziere a debitorului , rucât acesta este conform art. 43 Cod Comercial de drept pus în întârziere din ziua scadengei. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, la cererea creditorului, instanța poate să pronunțe rezolutiunea contractului Precizăr faptul că rezolutiunea este facultativă nu numai pentru partea în drept să o. ceară, i și pentru instanța de judecată, judecătorul fiind liber să aprecieze dacă rezolutiunea contractului este sau nu necesară. În acest scop el va ua în considerare diferitele considerente desprinse din starea de fapt, precum: neexecutarea e total sau partial, obligația neexecutată este principala sau accesorie, cauzele întârzieri debitorului in executarea contractului și în ce masură i sunt imputabile, et. În materia contractului de vinzare-cumparare, legiuitorul a insttuit două cazuri speciale de rezolutiune judiciară: rezolutiunea vânzării pentru neplata prețului și rezolutiunea vânzării pentru vicile ascunse ale lucrului vândut. Rezolutiunea contractului de vânzare cumpărare comercială are că efect desființarea 1ui și implicit a raportului juridie născut între părțile conractante. Rezolutiunea contractului operează retroactiv, desfiintandu-! atăt pentru trecut cât si pentru viitor, considerându-se că părțile nu I-au încheiat. Rezolutiunea contractului produce efecte între părțile contractante $i fața de teri ntre părțile contractante efectele rezolutiunii sunt diferite în funcție de împrejurarea dacă cel care a cerut pronunțarea ei sau o invocă în temeiul unui pact comisoriu expres a executat sau nu în {ot sau în parte prestațiile la care s-a îndatorat: a) dacă panile nu au executat contractul rezolutiunea are că efect desființarea contractului, considerându-se că acesta nu a fost încheiat; ) dacă contractul a fost executat de una dintre părți și/sau parțial si de cealaltă parte rezolutiunea are că efect desființarea contractului sirestituirea prestațiilor efectuate. În cazul in care prestațiile executate sunt ireversibile (de exemplu contractul de furnizare a energiei electrice, contractul de închiriere, etc.) rezolutiunea are că efect desființarea numai pentru viitor a contractului, efectele produse până la momentul desființării rămânând valabile. “4 În caz de rezolutiune a contractului, creditorul poate să solicite și daune interese în care a suferit un prejudiciu datorită neexecutăii totale necorespunzatoare a prestajilor de către cealaltă parte. Cuantumul daunelor interese poate fi stabilit de părți, anticipat, la momentul încheierii contractului prin inserarea unei clauze penale în acest sens, sau de către instanța de judecată la cererea creditorului. Specific rezolutiunii pentru vicii ascunse, din punctul de vedere al efectelor acesteia, este faptul că părțile și-au executat obligațiile contractuale asumate. Prin urmare, in această situație, că efect al desființării retroactive a contractului , vânzătorul este obligat să restituie prețul si cheltuiclile vânzării ar cumpărătorul să restituie lucrul în sarea în care se aa. Dacă vânzătorul a fost de rea credință la încheierea contractului cunoscând existența viciilor ascunse ale lucrului, el datorează și despăgubiri pentru prejudiciul suferit de cumpărător. principiu rezolutiunea contractului are că efect desființarea tuturor. e în favoarea tenilor de către dobânditorul prestație / lor care au format obiectul contractului rezolvi. 5.Excepția de neexecutare a contractului comercial international Prin exceptia de neexecutare a contractului se înțelege un mijloc de apărare al părții căreia 1 se cere să își execute obligația asumată printr-un contract „fără că partea cealaltă să își fi executat propria obligație contractuală. Temeiul juridic al acestei excepții îl constituie reciprocitatea și interdependenta obligațiilor contractuale. Pentru a se înțelege mai bine această noțiune voi expune câteva exemple concrete: La vânzarea unui bun, vânzătorul poate refuza predarea bunului dacă cumpărătorul nu achită prețul la care s-a obligat. Când două persoane încheie un contract de schimb, una dintre cle poate refuza predarea bunului dacă cealaltă parte nu preda „la schimb, bunul pentru care se efectuează schimbul Condiții pentru invocarea excepliei: 1… Obligajile reciproce trebuie să izvorască din același contract. 2. Din partea celuilal cocontractant să existe chiar si o neexecutare parțială a obligației : O 3. Neexecutarea să nu se datoreze culpei( vinei) celui care invocă excepția de neexecutare care împiedică cealaltă parte să și execute obligația. 4… Pănilesă nu fi convenit că cele două obligații să nu se execute simultan. 5… Nuse cere că debitorul să fi fost pus în întârziere. 6. Excepția se invocă direct între părți fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată, De la această regulă existentă mai sus există următoarele excepții: 2) în materie mobiliară, terți dobânditori pot paraliza efectele rezoluțiuni contractului încheiat cu primul debitor invocând dispozițiile at. 1909 alin. 1 Cod Civil: „posesia de bună credință a unui bun mobil valorează proprietate; b) nu se desființează actele de administrare încheiate de o parte a contractului rezolvit cu tere persoane de bună credință: ©) rezoluțiunea nu poate fi opusă sub dobanditorulu cu titlu oneros și de bună credință a unui bun imobil care și-a intabulat dreptul în Cartea Funciară: 4) rezolujiunea nu produce efecte fața de terul care a dobândit un imobil în cadrul procedurii executării silite, urmare a adjudectri definitive; e) satul mu poate fi obligat să restituie imobilul dobândit prin expropriere sau te definitiva. Din chiar textul ar. 1556 lin. (1) noul Cod Civil, se deduce condiția conform căreia, pentru invocarea acestui remediu trebuie să existe o neexecutare a obligațiilor, chiar parțială. dar suficient de importantă, din partea celuilalt contractant. Cauza neexecutării nu interesează, ca poate fi culpă debitorului sau chiar forță majoră care îl împiedică pentru moment pe debitor să execute obligația. Dacă însă neexecutarea datorată forei majore este definitivă, vom fi în prezența încetării contractului pentru imposibilitate fortută de executare. Pe de altă parte, codul consideră această condiție îndeplinită dacă cel care invocă excepția înțelege să facă o oferta de executare a obligației – ceea ce semnifică tocmai faptul că este pregătit să execute obligația să și probează acest fapt. Legat de același aspect, este absolut necesară sublinierea unei condiții speciale: neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă pentru a da dreptul la acest remediu. Este astfel nejusti însemnătate [art. 1556, sald invocarea excepției de neexecutare pentru neexecutări de mică nk: Obligate reciproce trbuie să fe ambele exil În principiu, dn același at. 1586 alin. (1) no Cod Cv. se deduce că excepția de neexeculare poat i invocată numai dacă obligațiile reciproce sunt ajunse Ia seadență sau trebuie executate imedi prevăzute la art. 1495 ali [după regulile (1) noul Cod Civil privitoare a pata obligațiilor fără termen], Prima situație, cea legată de obligațiile cu tennen, suscită anumite discuții Astfel, este posibil că, în virtutea stipulării unui tennen suspensiv de executare, una din obligații să trebuiască executată înaintea celeilalte. Cu toate acestea, este oare posibilă invocarea excepției de neexecutare în cazul in care cel care este gata Să execute are toate motivele să considere că cealaltă pare, la scadenf nu igi va execută obligațiile? Răspunsul, pofida unei reglementări exprese cu ocazia excepții de neexecutare, trebuie să fie afirmati Situația se referă la remediul, extrem de freevent regasibil în dreptul compara, al excepție anticipate de neexecutare, Acest remediu este pe deplin admisibil în contextul legislativ actual i. în primul rând, și în cazul termenului suplimentar de executare, dacă debitorul declara, inainte de expirarea acestuia, că nu va execută obligațiile, creditorul este îndreptățit să invoce remedii considera potrivit [at. 1522 alin. (4) noul Cod Ci si în cazul termenului suspensiv de executare; ji. argumentul primar însă care justifică existența acestei excepții, este dat de reglementarea termenului suspensiv de executare. ntre tele, an. 1417 noul Cod Civil reglementează în manieră extrem de extensivă decăderea din beneficiul tennenului suspensiv. Cazurile de decădere oferite de aces text invoce și o except anticipată de neexecutare; freptijese in mod evident pe creditor să 4) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepția de neexecutare, fapta care l-a împiedicat pe celalalt să-și execute obligația. Condiția nu necesită precizări complexe. Reamintim că neexecutarea imputabila ereditorului constituie un impediment în aplicarea oricărui remediu pentru peexecutarea pe care creditorul însuși a impiedicat-o (art 1517 noul Cod Civil) este vorba de ceea ce e cunoscut sub denumirea de mora creditors, fără se rezuma totuși la ipotezele de culpă constatată a creditorul e) raportul contractual prin natură să trebuie să presupună regulă executării simultane a obligatilor celor două părți. Trebuie să ne raportăm, pentru înțelegerea acestei condiții la art 1555 noul Cod Civil care prevede regulă de principiu a Funcționarea excepții de neexecutare. Exceptia de neexecutare a contractului operează exclusiv în puterea pării care 0 invocă. Dacă sunt indeplinite condițiile de mai sus, exceptia de ncexecutare se invocă, între părțile contractante, de câtre partea contractantă îndreptățită, în puterea sa, fără intervenția judecătorului. Operând ca o modalitate de realizare a justiției private, ea nu trebuie cerută 47 instanței de judecată si nu este necesară nici condiția punerii in întârziere a celeilalte păr Este suficients8 fie opusă păr care cere executarea. Excepfia de neexecutare este un remediu preventiv, în sensul că preîntâmpină situația în care una dintre părți ii vede executată propria obligați și nu mai poate obține nimic de la cealaltă parte, Caracterul preventiv este și mai evident dacă avem in vedere excepția de neexecutare anticipată. Anticiparea riscului unei neexecutări din parea celeilalte pari, îndreptățește parea să suspende executarea propriilor ob Pentru invocarea excepției de neexecutare nu este necesară indeplinirea niciunei condiții de forma’, Nici măcar nu este necesară acordarea termenului suplimentar de executare, adică punerea în întârziere Exceptia de neexecutare a contractului poate fi însă invocată și în față instanței de judecată, că mijloc de apărare a părâtului. Într-o astel de ipoteza instanța de judecată, la cererea paritulu, fe va respinge acțiunea în executare introdusă de reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea lui însuși la executarea obligației proprii, stabilind un termen in acest scop. Desigur că, în lipsa unei cereri reconvenționale din parea celui care este îndreptățit să invoce excepția de neexecutare, instanța de judecată nu va putea stabili acest lucru Printr-o hotărâre judecătorească, ci va acordă doar un termen pentru că ulterior să verifice dacă reclamantul și îndeplinit sau nu propriile obligații Efectele excepției de neexecutare. Excepfia de neexecutare suspendă executarea prestației celui care 0 invocă, asemânător cu situația când el ar fi beneficiat de un tennen. Deci, contractul rămâne temporar, adică provizoriu neexecutat, dar continuă să existe, iar părțile nu pot fi considerate liberate de obligațiile lor. Cu alte cuvinte, efectul exceptiei de neexecutare constă în suspendarea forței obligatorii a contractului. Partea care invocă excepția de neexecutare nu poate fi unnărită în justiție pentru executarea obligațiilor sale. Efectul principal este limpede dedus din prevederile art. 1556 alin. (1) noul Cod Civil care vorbește de dreptul creditorului de a „refuza” executarea propriei obligați) Exceptia de neexecutare se invocă, astfel cum s-a subliniat în jurisprudență, pe riscul creditorului, în sensul că, instanța, verficdnd a posterior indeplinirea condițiilor excepției, ar putea să îl oblige pe cel care a invocat la daune-interese dacă respectivele condiții nu au fost îndeplinite. Având ca efect suspendarea forței obli contractului, parea îndreptățtă să refuze executarea obligațiilor sale, nu poate i obligată să plătească daune-interese moratorii pe motiv că ar fi întârziat executarea presațiilor ce le datorează celeilalte părți. Așadar, contractul și forța sa obligatorie nu încetează, find doar suspendate. Ap 48 Excepfia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilate păr ci tuturor persoanelor ale căror pretenții se întemeiază pe acel contract. Așadar, ca poate fi invocată și față de un creditor al celeilalte părți care solicită obligarea la executare pe calea acțiunii oblice sau ‘erfului beneficiar din stipulajia pentru altul. în schimb, nu poate fi opusă acelor terfi care invocă un drept propriu și absolut distinct de contractul în cadrul executării cdruia se invocă excepția de neexeculare. 49 CAPITOLUL 5. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CUMPĂRĂTORULUI ÎN CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAȚIONALĂ DE MĂRFURI. SECȚIUNEA 1. OBLIGAȚIILE CUMPĂRĂTORULUI ‘Cumparitorul se obliga prin condițiile prevăzute în contract potrivit art. $3 din Convenția Națiunilor Unite de la Viena, 1980 să plătească prețul convenit și să preia mărfurile contractate la predarea acestora de câtre vânzător. Aceste obligații determina și obligația cumpărătorului de a preciza formă, măsură si orice altă caracteristică proprie mărfurilor contractate potrivit art. 65 din convenție că și obligația privind conservarea mărfurilor la preluare în anumite situații specifice prevederilor an.86-88 din aceeași convenție. Aceste obligații ale cumpărătorului se prezintă in mod sistematic astel 1.Plata prețului. A. Obligatia de plată a prețului pornește de la considerentul că noțiunea de plata a prețului depășește cumulat si se deosebește de noțiunea unui transfer de moneda de la cumpărător la vânzător. De precizat este faptul că în acest sens, obligația cumpărătorului de a plăti prețul o cuprinde si pe aceca de a Iua toate măsurile necesare si de a îndeplini toate formalitajle destinate să permită plata prețului asfel cum sunt prevăzute în contract sau de legislație (conventile internationale) ori de alte reglementări la care pările convin să se refere în mod expres in contract. B. Determinarea prețului gi locul determinării acestuia, are la baza art. $5 al Convenția Națiunilor Unite de la Viena, 1980, care instituie o regulă de situație specială supusă unei condiționări exprese. Regula este consacrată în sensul că prețul mărfurilor vândute trebuie să fe determinat în contract, în mod expres sau implicit, ori printr-o dispoziție care să permită să fie determinat. Această regulă este în concordanță cu prevederea art. 14, pr. 1, al convenției, potrivit căreia oferta de contractare este considerată suficient de precisă si în consecință valabilă pentru realizarea consensului de a încheia contractul. O situație specială, însă constă în aceea că dacă vânzarea este în mod valabil ‘contractat fără că prețul să fi fost determinat sau determinabil, convenția in discuție instituie o prezumție cu privire la modul în care prețul urmează a fi determinat, prezumie care are valoarea unei determinări prin consens (deci legale) a acestui pre Așa find, situația specială este condiționată de valabilitatea contractului cu preț nedeterminat sau nedeterminabil chiar dacă prin convenție nu s-a stipulat în mod expres dacă Ă & ‘© asemenea împrejurare este valabilă sau nu. Reticență respectivă a Convenția Națiunilor Unite are legătură cu textul art. 41, lt. b, potrivit căruia ca nu cârmuiește valabilitatea contractului si nici una dintre clauzele acestuia pe care părțile, pe principiul libertții contractuae, le-au convenit. În oricare asemenea situație, valabilitatea unui contract comercial de vânzare comercială internațională de mărfuri in care nu s-a determinat un pref sau s-a prevăzut unul determinabil rămâne supus sistemului de drept național care reprezintă „lex eausae” la speță respectivă. Dacă, însă „lex causae” admite valabilitatea unui contract în domeniu fără determinarea prețului sau clauzei de determinare a acestuia, se aplică în mod invariabil determinarea prețului pe calea prevăzută de Convenția de la Viena. Precizăm, însă, că în cazul in care „lex causae” este sistemul de drept românesc, prețul trebuie să fie, obligatoriu determinat sau cel puțin determinabil, ca o condiție de validare a obiectului contractului de vânzare comercială internațională de mărfuri 25 C. În ceea ce privește locul determinării și momentul plății prețului, în baza prevederilor Convenția Nat Unite de la Viena, 1980, se discuta următoarele locuri posibile convenite de părți, fe: + prețul trebuie plătit într-un anumit loc precizat in contract; + 1a sediul vânzătorului prin decontare bancară când se consideră platit, când banii reprezentând prețul au intra în contul vânzătorulu: + la locul remiterii mărfurilor sau documentelor reprezentând marfă, în cazul în care plata s-a conveni în schimbul acestei remiteri. În ceea ce privește momentul plăți, contractul de vânzare comercială internațională de marfuri supus Conventiei de la Viena poate prevedea una din următoarele variante: +. prețul tebuie să fe plait până la momentul stabili prin contract; + in lipsa unei asemenea determinări prețul va fi plătit în baza contractului în momentul punerii de câtre vânzător a mărfurilor la dispoziția cumpărătorului ori a documentelor care reprezintă mărfurile, pe principiul simultaneitii plății prețului și predarii mărfurilor sau documentelor; + în cazul stipulării in contract a obligației plăți că o condiție de livrare a mărfurilor, se înțelege că plata se va face anterior predarii mărfurilor sau documentelor. Oricum cumpărătorul nu poate fi obligat prin contract la plata prețului fără că înainte să fi avut posibilitatea să examineze și să agreeze sau să respingă mărfurile, în funcție de modul când s-a convenit cu privire la această posibilitate. STUDOR R POPESCU ȘI ION FLONDER OP CIT:PAG.170 si o 2 2.Obligația cumpărătorului de a prelua marfa 1. Obliația cumpărătorului de a prelua marfa predată include, privește două aspecte. Astfel, în primul rând, cumpărătorul trebuie să îndeplinească in timp rezonabil, anterior preluirii efective a mărfurilor, orice act sau formalitate necesară ~ uzuale care privese prin contract care Să-i permită vânzătorului si efectueze predarea — mărfurilor respective (licenje de import, aete de controlsanitar:veterinar, declarare vamală, controlul calitativ sau cantitativ convenit). în al dota rând, aceast obligație a cumpărtoră privete prelurea efectivă, propriu-zisă a mărturlr.26 n numeroase cazari vânzarea mărfurilor implică st transportul Scestora, În asemenca cazi contact trbuie să prevadă cu clartate una din următoarele două variant: 1. vânătorul este obligat prin contract să predea transporatorului mărfurile într-un loc. determinat precum port maritim, stație feroviară, ele, caz în care cumpărătorul a preluat și riscurile asupra marfurilor chiar în acel loc. 2. vânzătorul nu este obligat prin contract să remită mărfurile înt-un asemenea loc determina. În acest caz cumpărătorul preia riscurile asupra mărfurilor din momentul predării acestora de către vânzător la primul transportator. in cazurile în care vânzarea nu implică transportul, riscurile asupra marfurilor sunt preluate de către cumpărător după următoarele două împrejurări convenite de câtre coconiraeta 1. dacă cumpărătorul are obligaia contractuală să preia mărfurile într-un alt loc decăt sediul vânzătonalui, riscurile asupra mărfurilor trec Ia cumpărător în momentul preluării efective a mărfurilor; 2. în oricare altă ipostază stipulată în contract, riscurile asupra mărfurilor sunt preluate de cumpărător: în momentul în care cumpărătorul preia mărfurile, moment care coincide cu predarea acestora efectivă de către vânzător, dacă cumpărătorul nu preia mărfurile la momentul convenit in contract, riscurile trec asupra lui din momentul in care mărfurile i-au fost puse la dispoziție în mod formal si efectiv de către vânzător, se înțelege că prin epreluarea. mărfurilor, cumpărătorul se află în poziția de a răspunde juridic (cu toate consecințele în patrimoniul sau) pentru naindeplinirea obligației contractuale de a prelua mărfurile de la vânzător. SOKUNA ȘTEFANOP-CIT.PAG.130-132, rags Alexandru Stara Dreptul comerțului nemațiana 012 Ed Actami Buc 1995 32 3.Obligațile cumpărătorului privind conformitatea mărfurilor. Obligațile cumpărătorului legate de conformitate sunt prevăzute în convenție. 2). Cumparitorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen căt se poate de scurt, ținând seama de împrejurări. În cazul în care contractul implică transportul de mărfuri, examenul poate fi amânat până la sosirea acestora la destinație. b) Cumpărătorul trebuie să denunțe vânzatorului lipsa de conformitate, precizând natură defectului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a se prevala de lipsa de conformitate Denunțarea trebuie făcută intr-un termen rezonabil, dar nu mai târziu de 2 ani, calculat de la dată când marfurile i-au fost remise cumpărătorului efectiv, în afară cazului în care ar există o garanție contractuală Mijloacele de care dispune cumpărătorul în caz de contravengie la contract de către vânzător sunt: posibilitatea cumpărătorului de a cere executarea obligații de către vânzător, posibilitatea cumpărătorului de a declara rezolutiunea contractului si alte situații speciale 4.Obligația cumpărătorului de a denunța dreptul sau pretenția terțului. În cazul încălcării de către vânzător a obligației de conformitate a mârfii, convenția reglementează trei mijloace specifice de executare pe care comparatorul le poate solicită vânzatorului: 1… Cumpărătorul poate cere vânzătorului predarea unor mărfuri de înlocuire, dacă lipsa de conformitate constituie o contravenție esențial la contract și dacă această predare este cerută în momentul denunțării, de ctre cumpărător, a lipsei de conformitate (art.46, alin.2). O contravene la contract este esențială atunci când ea cauzează celeilate părți un prejudiciu prin care o privează în mod substanțial de ceea ce acesta este în drept să se aștepte de la ‘contract, în cazul în care partea în culpă nu a prevăzut un astel de rezultat. 2. Cumpărătorul poate cere vânătorului si repare lipsa de conformitate, în afară de cazul în care o astfel de soluție ar fi nerezonabila, ținând seama de întreg ansamblul conjunctural (art46,alin.3) 3. Cumpărătorul poate reduce prețul proportional cu diferența între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predarii si valoarea pe care mărfurile conforme. : & ar fi avut-o în acel moment. Acest mijloc al cumpărătorului, care echivalează cu aplicarea unei bonificații, este aplicabil indiferent dacă prețul contractului a fost plătit sau nu. Dacă vânzătorul repara deficiențele, cumpărătorul nu mai poate cere reducerea prețului Conform convenției, vinzitorul poate, chiar cheltuiala să, orice lipsa a obligajilor sale, cu condiția că acesta să nu atragă o întârziere nerezonabilă a executării sau Să cauzeze cumpărătorului alte inconveniente. Într-o atare situați, cumpărătorul poate pretinde daune-intrese tatea cumpărătorului de a declara rezoluțiunea contractului Spre deosebire de executarea obligatilor de către vânzător, rezolutiunea contractului nu poate fi declarată de către cumpărător decât dacă se întrunește una din următoarele condiții ‘alternative: 8) in cazul constituirii unei contravenții esențială la contract, prin neexecutarea de câtre vânzător a oricăreia dintre obligațiile sale ce rezultă din contract. b) fn cazul nepredării marfurilor de către vânzător, nici în termenul suplimentar ce i-a fost acordat de câtre cumpărător sau declara că nu le va preda in termenul acordat. În cazul în care vânzător și-a executa obligația de predare a marfurilor, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a rezolvi contractul, cu două excepții: 1… Când vânzătorul a efectuat © predare tardivă, iar cumpărătorul a declarat contactul rezolvat într-un termen rezonabil calculat din momentul in care a știut că predarea a fost efectuată. 2. Când vânzătorul a săvârșit o altă incalcare a obligațiilor sale contractuale, iar cumpărătorul a declarat rezolutiunea într-un termen rezonabil calculat din momentul în care a cunoscut această încălcare, ori după expirarea oricărui termen suplimentar acordat. Reguli i practic în comer inemațona” Ed ALL. BECK. 1988 : Gr pentru neexecutarea obligațiilor de către vânzător are următoarele caracteristic © Rezoluțiunea este extrajudiciară, deoarece se declară de către cumpărător (ar.49) O Declarația de rezolvare a contractului nu are efect decât dacă este fleutd prin notificare de către cealaltă parte (art.26). 0. Instanța nu poate acordă vânzătorului un termen de grație. Dispoziții comune privind obligatile vânzătorului si ale cumpărătorului. A. Efecte specifice ale contractului de vânzare. Contractul de vânzare intemationala de mărfuri, că orice contact sinalagmatic, produce trei efecte specifice, și anume: exceplia de neexecutare, rezolutiunea și riscurile contractului. Exceptia de neexecutare a contractului reprezintă posibilitatea uneia din părți de a amână executarea obligațiilor cezi revin când rezultă, după încheierea contractului că cealaltă parte nu își va execută și ea obligate sale datorită unei grave insuficiente în executarea care se pregătește să-și execute obligația. Partea care amână executarea obligațiilor sale pentru motivele ment adreseze imediat o notificare celeilalte părți, indiferent dacă amânarea se face în expedierea mărfii. Ea va trebui să procedeze la executare dacă cealaltă parte da garanții suficiente de bună execuție a obligației sale (ar.71, alin3). Rezolujiunea contractului, această are un regim specific, și anume: 4) rezolutiunea poate fi declarată prinr-un act unilateral de către partea interesată sau poate rezultă din acordul părților; b) declarația de rezoluțiune are efect numai dacă este cură prin notificare către cealalta parte; €) judecdtorul sau arbitrul nu poate acordă nici uneia din pări un termen de grație atunci când această se prevalează de oricare din mijloacele de care dispune in caz de încălcare ss a contractului de către cealalta parte, deci nici atunci când se declara sau se convine rezolutiunea contractului. d). În ceea ce privește punerea in întârziere a debitorului, convenția prevede explicit că această operează de drept numai în cazul neexecutării de către cumpărător a obligației de plata a prețului la scadență, în celelate cazuri aplicându-se soluțiile prevăzute de legea contractului, Încălearea anticipată a contractului de către una din părți da celeilalte părți dreptul de 1 declara contractul rezolvat, făcând notificare despre acest lucru către parea care a sivargit abaterea. În cazul contractelor cu predare succesivă, rezilierea operează doar în privința obligațiilor viitoare care au rămas neexecutate Rezolutiunea contractului produce, conform convent ou efecte, și anume: eliberează cele două 1. Un efect general, conform căruia rezolutiunea contractul părți de obligațiile lor, cu trei exceptii a… partea care ar datora eventuale daune-interese rămâne în continuare obligată pentru aceste daune; . -. sancțiunea nu are efect asupra stipulailor contractului referitoare la rezolvarea Intigitor; e. sancțiunea nu are efeet asupra drepturilor si obliga convenție sau de contract pentru cazul de rezoluțiune. x părților prevăzute de 2. Un efest special, în ipoteza in care contractul a fost executat. Partea care a executat contractul, total sau parțial, poate cere celeilalte părți restituirea a ceeace ia furnizat sau plătit in vederea executării contractului. Restituirea prestajiilor poate avea ei prevăzute în convenție: a. Cumpărătorul care este în imposibilitatea de a restitui mărfurile într-o stare idemticd celei în care le-a primit nu mai are dreptul să declare contractul rezolvat (ar.64) sau de a cere vânzătorului predarea mărfurilor de înlocuire (ar.46,ain.2); b.- Vânzătorul cate este obligat să restitui prețul trebuie să plătească și dobânzi la suma datorată, calculate din ziua plății acestuia (ar.84, alin.) e. Cumpărătorul datorează vânzătorului echivalentul oricărui profit pe care-a obținut din marfuri, in cazul in care trebuie să restituie mărfurile. & Scopul și conținutul actualei reglementări INCOTERMS Scopul INCOTERMS este să ofere un set de reguli internaționale pentru interpretarea celor ‘mai utilizate condiții de livrare din comerțul internațional, asigurând prin această reducerea riscurilor interpretării diferite dezavantajoase parteneri INCOTERMS 1990 cuprinde 13 condiții de livrare, sistemalizate în patru grupe, si anume: EXPEDIEREA TRANSPORT NEPLATIT RUPA E GRUPA P (exw) (ECA, FAS, FOB) INCOTERM a TRANSPORT PLATIT GRUPA D (CFR, CIF,CPT. CLP) GRUPAC | *Orice întreprinzător care dorește să deruleze operaiuni comerciale cu parteneri din ări străine trebuie să posede reglementările că atare, în totalitatea lor si în limbile oficiale (engleză și franceză). Înțelegerea și respectarea celor 13 clauze, orientează firmele comerciale, române și străine asupra alegerii condiției de livrare optime la expor, evitarea riscurilor, supravegherea structurii competitive a prețului la export, asumarea corectă a obligațiilor și cheltuieilor ce derivă din uzanțe, toate în scopul încheierii corecte a tranzacțiilor internationale. Fiecare din cele 13 condiții de livrare conține zece obligații pentru vânzător și zece obligații pentru cumpărător. 7 An.36 și 38 in Convenția de a Viena 37 Pentru vânzător IN livrarea mărfii conform contractului, licenge, autorizații și formality; contractul de transport și asigurarea mărfii pe parcursul internațional: tivrarea: repartizarea cheltuielilor: avizarea cumpărătorului; 8… dovadă liră, documentul de transport și mesajul electroni echivalent: 9… veriarea. ambalarea marcare; 10, she obligații Pentru cumpărător 1… plata prețului: 2… ocne, autorizații și formali: 3. conacul de transport: 38 4. preluarea mărfii 5. transferul riscurilor; 6. . repartizarea cheltuielilor; 7. avizarea vânzătorului; 8, dovadă livrării, documentul de transport și mesajul electronic echivalent; 9. . inspectarea mări 10, alte obligații INCOTERMS 2000 INCOTERMS 2000 este cea mai nouă reglementare in comerțul internațional. La baza acestei reglementări stau aceleași 13 clauze care făceau obiectul INCOTERMS 1990, modificate în conformitate cu cerințele actuale ale pieței internaționale. 30Noutățile aduse de INCOTERMS 2000 constau în: Clauză F.C.A.: modificările privind obligațiile de încărcare și de descărcare — apare e obligație specificarea unui loc unde se preda marfă cărăușului. Anterior, specificarea locului mu era o obligație ci doar o obișnuință. Clauză EXW: pentru aces termen se face recomandarea: * Termenul fabrică nu trebuie utilizat atunci când cumpărătorul nu poate efectua direct sau indirect formalitățile la export. În > ton Săndulescu Reguli practic în comer internation a A Bk tipe ) > Cr U) asemenea cazuri trebuie utilizat termenul F.C.A. sub rezervă că vânzătorul acceptă să încarce marfă pe cheltuielile sau riscul sau” Clauză F.A.S, beneficiază de aceeași precizare ‘ Termenul FAS impune vânzătorului obligația de suportă cheltuielile de export. Este vorba de o soluție total diferită față de versiunile anterioare când acestea reveneau cumpărătorului. Termenul FAS este utilizat exclusiv pentru transportul pe mare sau pe eai navigabile interioare Clauză F.0.B. cunoaște si ea o mențiune: Dacă părle nu înțeleg că marfă este livrată la momentul în care trece peste balustradă vasului, termenul FCA trebuie utilizat” 60 CONCLUZII e Așadar consider că vânzarea internațională de mărfuri este una dintre cele mai importante componente ale comerțului mondial-ea fiind necesară atât cooperăriscă si negocierii între satele membre in vederea realizări și atingeri interesului comercial Astfel,am ales să cuprind in lucrarea mea de licență cele mai importante aspecte cu privire la drepturile și obligațiile părților în contractul de vânzare-cumpărare internațională de mărfuri.tașând atăt aspecte ale dreptului. civilcât si principii ale dreptului. comerci internațional, pentru a putea înțelege mai bine particulariaile sal. în concluzie;scopul acestei lucriri de licență a fost să claborez și să detaliez aspectele legate de contractul de vânzare-cumpârare internațională de mărfuri asfel încât să obțin o idee si o informatie mai largă privind posibilitățile încheierii si promovării afacerilor comerciale prin intermediul obligațiilor interdependente cuvenite părților. ePrin structurarea lucrării elaborateam cuprins in cele $ capitole atât analiza si caracteristicile noțiunilor generale ale contractului propriu-zis forma gi proba contractului cât drepturile și obligațiile reciproce ale părilor;neprezentate in două categori:cele ale vânzatorului si cele ale cumpărătorului. ‘ fy BIBLIOGRAFIE: «Gheorghe. Hlinea,Dictionar — comercil:Termeni utilizați Ed-Caraiman, Bucuești 2002 tranzacțiile — comerciale, «Macovei Lidi u Contractul comercial de vânzare – intemațională, Ed. “Transilvania'” Brașov,1998 «Mureșan Mircea,Contracte civile speciale(vol.IL.), Ed. Cordial Lex.Cluj-Napoca,1999 sStefinescu Brândușa, Dicționar Juridic de Comerț Exterior „Ed. Stiimified si Enciclopedicd, Bucuresti,1986 «Legea nr.24 din 6 mi +G.Ciobanu-Schimburileeconomice internaționale, Ed. University Press, Vasile Goldis” Arad, 1996 Noul Cod Civil Noul Cod de Procedură Civila «Deleanu S.- Contractul de comer internațional, Ed. Lumina Lex,1996 «Deleanu $.Costin – Dreptul Comerțului Internațional.Ed. Lumina Lex,1996 «Popa I- Tranzacții de comer exter Convenția Națiunilor Unite asupra vânzării internaționale de mărfuri & „Reguli ‘wzange uniforme-INCOTERMS-2000 “Ton Săndulescu- Reguli și practici în comerțul internațional. Ed. All Beck. București 1988 «Dragoș Alexandru Sitaru, Dreptul Comerului Internațional,vol. Ed. Actami București, 1995 «Convenția de la Viena “Daniel Mihail Sandru-Dreptul Comerțului Internațional Ed.Uniiversitară.2016 SITE-URI WEB: evvw legcaz.nct ewvw.contabilșet md ewvww scrigroup.com ‘ewwwrolegal.com ‘ewww rasfoiese.com