Anxietatea Generalizata la Copiii din Centrele de Plasament

,,ANXIETATEA GENERALIZATA LA COPIII DIN CENTRELE DE PLASAMENT’’-studiu de caz

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Cuprins

Capitolul 1

1.1.Introducere

Capitolul 2 fundamentare teroretice

2.1 Anxietatea

2.2. Evaluarea clinică a anxietății la copii

2.3.Perspective ale anxietății

2.4. Tulburarea de anxietate generalizată (TAG)

2.5. Cauze

2.5.1.Cauze psihofiziologice

2.5.2.Factorii genetici

2.5.3 Factorii de temperament

2.5.4.Stilul parental

2.5.5.Factorii cognitivi

2.6.Diagnostic

2.7.Demersul terapeutic în cazul copiilor cu anxietate

Capitolul 3 obiectivele și metodologia cercetării

3.1.1.Obiectivul general

3.1.2. Obiectivele applicative

3.2. Ipoteza general

3.2.1.Ipoteze de lucru

3.3.Variabila cercetării

3.3.1.Variabila independent

3.3.2.Variabila dependent

3.4.Descrierea metodei de interventie

3.5.Metode de intervenție

3.6.Participant

3.7.Descrierea procedurii de lucru

Capitolul 4. Rezultatele cercetării

4.1.Prezentarea și analiza rezultatelor

4.2.Concluzii

Bibliografie

Anexe

“Dragostea privește ȋnainte,ura privește ȋnapoi,anxietatea privește ȋn toate direcțiile.”

MIGNON McLAUGHLIN(Jurnalist American,1915)

Capitolul 1

1.1.INTRODUCERE

Acestă lucrare ȋsi propune să scoată ȋn evidență lipsa de atașament resimtita la copiii din cadrul centrelor de plasament care poate duce la diferite tulburări de comportament .Lucrarea cuprinde un program de prevenție ȋn cazul unui copil cu anxietate generalizată.

În primă parte a lucrării vom scoate ȋn relief principalele cauze răspunzătoare de tulburările în plan afectiv, în special în cazul copiilor,ce se regăsesc, cel mai adesea, în familie, acolo unde copilul își petrece cea mai mare parte a timpului, unde au loc primele experiențe și se stabilesc cele dintâi relații, unde este educat și format ca om și personalitate ,ducând la diverse tulburări de comportament. Cele mai grave probleme educative, culminând cu insuccesul școlar, provin adesea din absența sau ignorarea atenției părinților față de dezvoltarea și supravegherea copilului, dar mai ales datorită „eroziunii” afective din familiile dezorganizate și cele dezintegrate.

S-au scris multe despre importanța „legăturii” dintre copil și părinți. În lipsa legăturii emoționale, evoluția afectivă a copilului va fi marcată de sentimente de nesiguranță. În cazul în care părinții nu sânt disponibili, datorită decesului, divorțului sau abandonării familiei, legătura afectivă nu se poate forma. Condiția de bază care trebuie împlinită pentru dezvoltarea acesteia este prezența părinților. Orice relație presupune un timp petrecut împreună. Respectivele principii sânt valabile pentru toate etapele copilăriei, inclusiv pentru vârsta adolescenței .

Un lucru esențial în creșterea unui copil este afecțiunea dintre acesta și părintele său. Nimic nu va merge cum trebuie atâta timp cât nevoia de dragoste a copilului nu este împlinită. Numai dacă se simte îngrijit și iubit din tot sufletul va putea da ce-i mai bun din el. În momentul ȋn care copilul se simte iubit, este mult mai ușor să îl educi și să îl disciplinezi decât atunci când lipsește legătura emoțională.

Nevoia de afecțiune este cea mai mare nevoie a copilului, vorbind din punct de vedere afectiv, iar felul cum este satisfăcută va influența puternic relația lui cu părinții. Alte necesități nu au nici un impact asupra vieții copilului cum ar fi : să-i asigurăm o locuință, hrană și îmbrăcăminte. Desigur, trebuie să-i asigurăm o locuință, hrană și îmbrăcăminte, dar, în același timp, suntem datori să veghem la dezvoltarea lui sănătoasă, pe plan mental și afectiv.

Un copil lăsat în grija personalului de educatie și ingrijire din cadrul centrelor de plasament, bunicilor, rudelor sau vecinilor poate fantasma că a fost abandonat de către părinți și în linii generale el are dreptate, părinți afectiv nu sunt lângă el. Nu se bucură de evenimentele importante din viața propriului lui copil – prima dragoste, balul de absolvire, etc. – astfel copii ajung să se simtă izolați de proprii lui părinți. Se simt în nesiguranță și se tem pentru părinți lor care de asemenea nu sunt în siguranță, se simt vinovați – că doar părinții au plecat din cauza lor.

Lucrarea scoate in relief efectele institutionalizarii (hospitalismul). „Sentimentul izolării duce la anxietate. Să fii izolat înseamnă să fii dat la o parte, lipsit de posibilitatea de a folosi puterile umane. Să fii izolat înseamnă să fii neajutorat, incapabil de a înfrunta lumea – lucrurile și oamenii” (Fromm,1995).

Ca urmare a dezechilibrului produs prin separarea de unul sau ambii părinți, familia nu mai poate oferi un climat afectiv și educațional cu beneficii asupra personalității copilului.

John Bowldy a pus accent deosebit pe atasamentul copilului față de mamă.În opinia sa comportamentele copilului,pe parcursul vieții,vor depinde de modul ȋn care acesta s-a atasat de mamă.Ideile despre atasament sunt relevante ȋn consilierea copiilor care au avut relații de atasament deficitare cu mamele lor și,nu sunt capabili să lege relații sanătoase. Deoarece anxietatea de separare (caracterizată prin anxietate în legătură cu separarea de parinți) apare de regulă în copilărie . Efecte ale instituționalizarii.Caracteristici psihocomportamentale

Cea ce se ȋntamplă ȋn primii ani de viață este hotărâtor ȋn formarea personalitații,iar stimularea ȋn primii ani de viață favorizează comportamentul cognitiv.Sindromul de carență afectivă determinat de privarea afectivă maternă,absența căldurii afective a căminului parental,conduce la perturbări ȋn dezvoltarea copilului.

Insuficiența sau absența legăturilor afective cu mama in primii ani de viată au consecințe asupra dezvoltării psihomotrice in mod deosebit si a personalității copilului.O carență afectivă determinate de o privare maternal de minim trei luni ȋn primul an de viață al copilului conduce la o insuficiență psihică globală ,la o limitare,retard sau chiar la o anulare a posibilităților de achiziție,la deficiență mintală de origine psihoafectivă,la apatie.În cazul ȋn care privarea maternă este mai mare,sfera tulburarilor se extinde și la relațiile sociale:apar unele nevroze,reacți de agresivitate,sentimente de izolare,delicvente.

Cercetările demonstrează că rolul nociv al separării este mai mare dacă perioada de privare este de cinci luni,ȋn primii cinci ani de viață ai copilului.Copiii care nu sunt stimulați in primi ani de viață ca urmare a lipsei mamei prezintă tulburari afective,tulburări intelectuale,cu consecințe ȋn procesul de adaptare și sunt predispuși spre delicvență ca urmare a tulburărilor de comportament.

Hospitalismul este un ansamblu de perturbări psihologice si somatic ,de carență afectivă totală si de durată,consecintă a internarii timpurii și indelungate ȋn instituții,fapt ce conduce la separarea totală de mamă.Îngrijirea acordată ȋn aceste instituții,separarea de mama conduce la o nedezvoltare normală.Nu doar lipsa mamei este o problemă și cea a tatălui este mai evidentă la băieți,după vârsta de 3-4 ani,când nucleul personalității este deja format.Pe măsură ce copilul crește,rolul mamei scade,iar cel al tatălui crește,egalizându-se pe la 7 ani,apoi ambele scad ,până ce copilul devine autonom.

Cercetări recente include ȋn sindromul de hospitalism pe lângă carențele afective ce decurg din plasament ȋndelungat ȋn diverse instituții și cazurile ȋn care copiii beneficiază de prezența fizica a mamei,dar ȋi lipsește afecțiunea ei,adică relația este calitativ inadecvată .În funcție de durată hospitalismul determină perturbări de genul:are loc o scădere accelerată a ritmului de dezvoltare intelectuală,copiii devin inerți,apatici,pasivi ,linistiți,dupa maxim 5-6 luni.

Consecințe imediate:

-stări de neliniște,plâns neâncetat,insomnii,apatie; -diminuarea rezistenței la maladii și la infecții; -manifestări psihosomatice de natura tulburărilor funcționale de nutriție; -ȋntârzieri ȋn dezvoltarea fizică; talia și ponderea corporală sub nivelul copiilor de aceeași vârstă; -ȋntârziere ȋn dezvoltarea afectivă: reacții de respingere,izolare sau nevoia imperioasă de a i se acorda atentie; -ȋntârziere intelectuală manifestată prin nedezvoltarea vorbirii și regresia reacțiilor de adaptare; – ȋntârziere socială,ȋn stabilirea contactelor sociale. Consecințe tardive -ȋntârziere mintală marcantă; – carență afectivă totală prioritară ȋn optzeci la sută din cazurile de deficiență mintală; – psihonevroze,ȋn special cele nevrotice, sunt consecințe ce apar ȋn experiența afectivă a copilului ; -incapacitatea copiere socială,ȋn stabilirea contactelor sociale. Consecințe tardive -ȋntârziere mintală marcantă; – carență afectivă totală prioritară ȋn optzeci la sută din cazurile de deficiență mintală; – psihonevroze,ȋn special cele nevrotice, sunt consecințe ce apar ȋn experiența afectivă a copilului ; -incapacitatea copilului de a stabili relații sociale și afective a copilului . Consecința carențelor –manifestate prin plan comportamental ce favorizează apariția tulburărilor de comportament,de adaptabilitate la mediu.Printre fenomenele de regresie enumăr: – fuga de instituție; – furtul; – tendința de distrugere; – accesele de furie ; -apatie accentuată ,lipsa de interes adulților ; – sfidarea și nerespectarea autoritații .

Capitolul 2

2.1 Anxietatea

Epidemiologia și caracteristicile anxietății

Simptomele tulburărilor de anxietate la copii sunt similare cu cele la varstă adultă.Conform manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale,DSM- IV-TR ,categoriile de diagnostic ȋntâlnite ȋn rândul copiilor sunt:anxietatea de separare,anxietatea generalizată,fobie socială,fobie specifică,tulburarea obsesiv-compulsivă,sindromul de panică cu și fără agorafobie,tulburarea de stres posttraumatic,stres acut,tulburarea de adaptare.Cu toate că tulburările de anxietate au o serie de caracteristici comune,ele diferă ,ȋn primul rând ȋn ceea ce privește focalizarea specifică a fricii.Ca urmare a perceperii unui pericol copii resimt anxietatea ȋn funcție de tipul tulburării de anxietate.Copii anxioși se focalizează ȋn mod excesiv asupra rezultatelor negative care ar putea să apară,resimt o serie de modificări somatice și depun un efort considerabil de a evita situațiile considerate de ei ca fiind amenințătoare.

Anxietatea reprezintă o problemă foarte frecventă întâlnită în viața de zi cu zi.Tulburările de anxietate sunt frecvente și ȋn copilarie și adolescență cu o rată de prevalență pe durata a 6 luni,care variază ȋntre 6% si 17%(Breton si colab.,1999:Romano,Tremblay, Vitaro,Zoccolillo si Pagani,2001) Cele mai frecvente tulburari sunt fobia specifica,TAG si anxietatea de separare(Breton si colab., 1999;Whitaker și colab.,1990).La fete incidența tulburarilor de anxietate este mai mare decât la baieți (Breton si colab.,1999).

Stării ale anxietății:

1. Modificări somatice – cele mai obișnuite fiind: dispneea, adică respirația dificilă, amețeala, tahicardia, tremurăturile, creșterea tonusului muscular, transpirație, amorțeală, furnicăturile, uscăciunea gurii, disconfort abdominal și grețurile.

2. Cogniții disfuncționale – caracteristică principală a acestora este sentimentul de frică sau/și gânduri cronice, repetitive, de îngrijorare, care reprezintă un element de stres pentru persoana respectivă și care interferează cu activitățile din viața sa. De exemplu cineva căruia îi este frică de situațiile publice poate gândi: „Sunt supravegheat”, în timp ce altul trece printr-o criză de panică poate crede că a avut un atac de inimă. În general gândurile anxioase sunt legate de sentimentul unui pericol personal sau al punerii altora în pericol.

3. Pe plan comportamental – cel mai specific este comportamentul de evitare. Există multe forme de evitare; de exemplu, evitarea unei anumite situații sau ieșirea grabnică dintr-o situație. Acest comportament de evitare poate fi destul de subtil, de exemplu, persoana poate întreprinde o anumită acțiune, deoarece crede că aceasta ar reduce șansele apariției altei situații nedorite, cum ar fi „bătutul în lemn” pentru a evita un viitor ghinion. Faptul ca are gânduri negative și evaluează irațional situațiile care îi provoacă anxietate, emoții negative foarte intense, reacții fizice puternice, și eventual experiențe negative, plasează persoana într-un cerc vicios, din care nu poate să iasă. În plus, persoanele care au anxietate generalizată adesea au și o altă tulburare de anxietate, cum sunt atacurile de panică, tulburări obsesiv – compulsive și fobii, sau suferă de depresie, abuz de substanțe sau alcool. Din aceste considerente atunci când evaluăm o persoană ca fiind sau nu anxioasă este important să avem în vedere toate componentele ei – simptome somatice, gânduri și comportamente.

Anxietate (neurotism) este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare difuză. Cauzele anxietății se datorează în primul rând schimbărilor radicale ce au loc în viața noastră și evenimentelor care ne induc stări de neliniște și stres, dar această de reglare poate apărea și fără să existe un anumit factor sau o relație cauză-efect. 

Anxietatea comportă trei caracteristici principale: presentimentul unui pericol vag și iminent, reacții psihice variate (pe care le-am descris mai sus), impresia penibilă a neputinței sau slăbiciunii în fața pericolului, fiecare simptom întărind sentimentul de punere în gardă. Clasic, termenul de anxietate este dat laturii psihice a tulburării, în timp ce laturii somatice i se rezervă termenul de angoasă. Bolnavul poate fi agitat, poate merge fără țintă sau poate rămâne pironit pe loc de panica ce crește ȋn el. Durata unei crize de anxietate este, în general, de una-doua ore. Când crizele se repetă la un subiect care prezintă un fond anxios permanent, se vorbește de nevroză de angoasă. Cel mai bine a ilustrat diferențele dintre anxietate și angoasă Daniel Marcelli în lucrarea sa “Tratat de psihopatologia copilului”: Anxietatea – afect penibil asociat cu o atitudine de așteptare a unui eveniment neprevăzut, dar trăit dezagreabil. Angoasă – senzație de rău extrem însoțită de manifestări somatice. Angoasa apare atunci când nivelul de maturitate psihică a individului nu-i permite acestuia să răspundă adecvat unei tensiuni trăite ca amenințătoare (de origine internă sau externă). „Angoasa survine atunci când echipamentul maturativ al individului nu poate răspunde într-o manieră adecvată unei tensiuni trăite ca amenințătoare: nici această tensiune de origine internă sau externă, nici echipamentul maturativ deficitar sau încă ne experimentat, nu schimbă cu nimic din natura afectului. Se înțelege totodată că manifestările clinice ale angoasei sunt variate, multiple și schimbătoare”. (Marcelli, 2003, p. 349)

2.2. Evaluarea clinică a anxietății la copii

De cincisprezece ani, studiile asupra anxietății și angoasei la copil au fost reînnoite prin perspectivele actuale ale unei psihiatrii descriptive care se vrea „a-teoretică”, după expresia consacrată de DSM-III-R sau IV. Dacă pentru angoasa adultului numita clasificare poate propune criterii descriptive care scot „simptomul” din cadrul nevrotic obișnuit, pentru copil referirea la dezvoltare este inevitabilă. Prin urmare a aborda problema angoasei doar prin intermediul descrierii semiologice conduce la un impas relativ, deoarece domeniile psihopatologice sunt descrise în cvasi-totalitate ca o acumulare de „comorbiditate”. Este deci important să ne întrebăm asupra locului angoasei în dezvoltarea și construirea personalității.

Anxietatea cronică sau hiperanxietatea . Copilul hiperanxios trăiește în permanență cu un sentiment vag de teamă, ca și cum ceva teribil urmează să se întâmple. Această așteptare anxioasă se manifestă în special : – neliniște cu privire la viitor, însoțit adesea de teama că ar putea surveni un accident, o boală (pentru copilul însuși sau pentru apropiații lui); -iritabilitate, furii, refuzuri, capricii; -exigențe sau nevoi de a avea un adult în preajmă, de a fi liniștit; -temeri privind atitudini trecute („am făcut rău că…”) -gânduri depresive (devalorizare, culpabilitate). Pe acest „fond anxios” pot surveni episoade acute, veritabile atacuri de angoasă, a căror declanșare poate să fie datorată factorilor externi (boală, intrarea la școală, schimbarea clasei, mutare, tabără de vacanță etc.) sau interni.

Criza de angoasă acută sau atacul de panică Descrise în DSM-III-R ca atac de panică (recurența acestor atacuri fiind definită ca „tulburare de panică”), criza de angoasă acută prezintă un debut spontan și paroxistic marcat prin: semne somatice:- palpitații, tahicardie, senzații de sufocare, dureri toracice, -abdominale, greață; -semne motorii: agitație sau frustrație; -semne vasomotorii: transpirații, bufeuri de căldură sau frisoane; – semne psihice: senzație de straniu, de pierdere a reperelor, de teama de moarte, de a înnebuni.

Cu cât copilul este mai mic cu atât contextul somatic este mai bogat. Copilul pare terifiat, transpirat, greu accesibil „raționamentului”. Când este mic, înainte de 7-8 ani, doar prezența unui părinte, tatăl sau mama, este susceptibilă de a calma acest acces de angoasă. Exemplul cel mai tipic în acest sens este teroare nocturnă.

Impactul anxietatii:Efectele tulburărilor anxioase. O tulburare de anxietate poate să conducă la izolare socială și la depresie clinică, poate să altereze capacitatea persoanei de a lucra, a învăța și a efectua activități de rutină. Poate să dăuneze relațiilor cu prietenii, familia și colegii. Dacă este asociată cu o depresie poate să fie o boală foarte serioasă cu un risc crescut de tendințe de autodistrugere și suicid.

Ținând cont că anxietatea este o tulburare endogenă, la copii este greu de diagnosticat. Dar aceasta nu absolvă copii de suferințele cauzate de anxietatea generalizată.

O analiză superficială a simptomului poate chiar lăsa să se creadă în absența angoasei: „frumoasa indiferență” a copilului purtător al unei conversii isterice, inhibiția reușită care a șters angoasa. Însă analiza mai atentă, abordarea empatică și terapeutică relevă inevitabil prezența angoasei sub diferite forme (teamă hipocondriacă, angoasa de moarte sau boală, tulburări de somn…), în spatele acestor simptome angoasa fiind și mai evidentă când încep să cedeze.

Cu precădere mă voi referi la inhibițiile conduitelor exterioare și sociale. Există deci copii care vor fi întotdeauna calmi, ușor submisivi, care nu vorbesc niciodată despre ei, care sunt calificați ca fiind prea cuminți, nu ridică probleme de disciplină, dar care păstrează totuși o posibilitate de contact cu ceilalți copii: se joacă sau lucrează cu plăcere. Dar se pot întâlni și copii întotdeauna izolați, neîndrăznind, uneori în pofida dorinței recunoscute să se apropie de alți copii sau adulți, rămân acasă în vacanță, nu se implică în activități de grup, ajungându-se până la mutismul extrafamilial.

Inhibiția poate atinge corpul copilului: puțin mobil, puțin activ, cu o minte săracă, dar și funcționarea mentală.

Marcelli distinge în inhibiția mentală: -Inhibiția fantasmatică – inhibiția visării, imaginației, manifestă deseori trăsături conformiste (mai bine recopiază un desen decât să creeze unul nou). Sunt obsesionali și conformiști. Ei pot fi eminenți le școală, dar uneori pot atinge imbecilitatea nevrotică (nu înțeleg glumele, sunt deseori țintă a glumelor răutăcioase, sunt ușor exploatați), le lipsește inteligența emoțională.

-Inhibiție intelectuală – din cauza conflictelor interioare, a sentimentelor de vinovăție ei inhibă potențialul lor cognitiv, se inhibă chiar dacă au învățat și posedă materialul și zic că nu pot spune nimic pentru că au uitat. Au senzația de vid în cap, de ceață.

Conversia sau manifestările isterice – la copii acestea se întâlnesc mai rar și nici nu pare să existe o prevalență certă pentru un sex, sunt caracteristice mai mult perioadei adolescentine. Frecvența crește începând cu 12-13 ani mai ales la fete. De la 14-15 ani se pot întâlni simptomatologii isterice apropiate de cele ale adulților. Prin urmare,trebuie să fim foarte atenți când punem acest diagnostic copiilor de până la 10 ani. Trebuie să fie fixat doar după un examen riguros și avizat de un grup de specialiști. Cele mai frecvente manifestări isterice la copii sunt: conversii, crize, fugi sau stări crepusculare, etc.

2.3.Perspective asupra anxietății

Reacțiile persoanelor anxioase par să reflecte sentimentele unei inadecvări în situațiile pe care ei le percep ca amenințătoare. Teoriile referitoare la tulburările anxioase sau centrat asupra conflictelor interne, răspunsurile învățate la evenimentele externe, cognițiile inadecvate și asupra factorilor biologici.

Perspectiva comportamentală

“Rachman(2004)” a observant că indivizii temători sunt predispusi să supraestimeze intensitatea unei amenințări cea ce duce la un comportament de evitare.Persoanele anxioase nu reușesc să perceapă aspectele legate de siguranță ȋn situațiile pe care le evaluează ca fiind din perspectiva amenințarii și au tendința de a-și subestima capacitatea de aface față amenințării sau a pericolului pe care ȋl anticipează(Beck si colb.,1985,2005).

Al doilea tip de reacție comportamentală ca rezultat al perceptiei amenințării este imobilitatea ȋn situatii ȋn care un copiing activ ar putea amplifica pericolul real sau imaginar(Beck si colab.,1985).Aceste reactii de imobilitate se manifestă ca senzații de “ȋnghetare”, de leșin sau de “amețeala”.Aceasta stare de imobilitate se asociază cu posibilitatea ,la nivel cognitiv ,de a fi total neputincios.,ex.persoana anxioasă simnte că leșină ȋnainte de a ȋncepe un discurs. Mobilizarea comportamentală și activarea fiziologică sunt importante ,evaluarea primara a amenințării și evaluarea secundară a calitățlor personale necorespunzătoare și lipsa de sigurantă este un factor responsabil pentru declanșarea anxietății.

Anxietatea generalizată apare atunci când persoana se simte incapabilă să controleze multe din situațiile de zi cu zi și, în consecință, o stare de aprehensiune în cea mai mare parte a timpului. Fobiile sunt văzute ca răspunsuri de evitare ce pot fi învățate fie în mod direct din experiența provocatoare de teamă (de exemplu, teama de câini după ce persoana a fost atacată de unul), fie în mod substitutiv, prin observarea răspunsurilor de teamă la alții.

Perspectiva cognitivă

Perspectiva cognitivă ,asupra anxietății se concentrează pe noțiunea de vulnerabilitate.Beck ,Emery si Greenberg(1985) au definit vulnerabilitatea ca “percepția individului despre sine ca fiind expusă pericolelor interne sau externe asupra cărora nu deține niciun control sau controlul este insuficient pentru a-și asigura sentimental de sigurantă. Modelul cognitiv s-a ȋntemeiat pe mai multe derivate din perspective cognitive ,formulate ȋn modelul cognitiv al anxietății(Beck și colab.,1985,2005) . Principiile fundamentale ale modelului cognitive sunt: -evaluari exagerate ale amenintarii,care se caracterizează printr-o atenție sporita si deosebit de selectivă fata de amenintarea sau pericolul la adresa persoanei,acestea fiind percepute ca având un impact grav asupra asupra intereselor și asupra starii de bine. –neajutorarea accentuate,prin care anxietatea implica o evaluare incorecta ș resurselor personale de coping,ceea ce determina subestimarea propriei abilitati. –procesare inhibitory a informațiilor privind siguranța ,starile de anxietatea sunt caracterizate printr-o procesare inhibata sau restricționată ș informatiilor privind siguranta ,care exprimă o severitate redusă ale pericolului perceput. –gândirea constructive sau reflexivă deficitară in care in timpul stării de anxietate,accesarea gândirii mai logice este dificila. –procesare automata și strategic, ȋn această situație anxietatea implica o combinație de procese cognitive automate și strategice care sunt responsabile pentru caracterul involuntar și incontrolabil al anxietății. –un proces care se autoperpetuează ,ȋn care anxietatea implică atenția sporită asupra propriei persoane,urmărind semnele și simtomele anxietații care va contribui ea ȋnsași la intensificarea distresului. – caracterul primordial al cogniției,prin care o paletă mai largă de situații sau de stimuli ajung sa fie percepuți ȋn mod gresit. –vulnerabilitatea cognitivă la anxietate,din care reiese rezultatul convingerilor personale de neajutorare și caracterul proieminent al amenințătii . Analiza cognitivă a tulburărilor anxioase se concentrează asupra modului în care persoanele anxioase gândesc despre situațiile și pericolele potențiale. Indivizii care suferă de anxietate generalizată tind să facă evaluări nerealiste ale unor situații mai ales a celor în care posibilitatea de pericol este vagă. Ei supraestimează atât gradul cât și potențialul de nocivitate.

Teoria cognitivă a obsesiilor afirmă că fiecare dintre noi, ocazional avem gânduri nedorite și repetitive. Cu cât conținutul obsesiei provoacă mai multă anxietate cu atât mai dificilă este eliminarea gândurilor – obsesie sau ne-obsesie – din minte. Și cu cât suntem mai stresați, cu atât mai frecvente și intense sunt aceste gânduri. Dacă o persoană este pe cale de a deveni anxioasă, gândurile obsesive vor fi mai tulburătoare și mai dificil de eliminat.

Dacă un eveniment declanșează un gând tulburător la o persoană care în general, nu prezintă gânduri obsesive, ea va socoti gândul inacceptabil, dar nu va deveni anxioasă și-l va elimina cu ușurință.

Prin contrast, persoana cu gânduri obsesive va deveni anxioasă, iar anxietatea va reduce abilitatea ei de a o elimina. Gândurile obsesive vor persista, iar inabilitatea persoanei de a nu le lua în considerare va conduce la favorizarea anxietății ceea ce va mări susceptibilitatea unei gândiri nepotrivite.

Perspectiva psihanalitică

Teoria psihanalitică postulează că determinații majori ai tulburărilor anxioase sunt conflictele interne și motivele inconștiente. Freud făcea distincție între anxietatea obiectivă, care este un răspuns rezonabil la o situație nocivă, și anxietatea nevrotică, care este disproporționată față de pericolul real.

“Sigmund Freud,”părintele psihanalizei consideră că anxietatea nevrotică își are originea în conflictele inconștiente ale individului dintre pulsiunile inacceptabile ale sinelui (în special pulsiuni sexuale și agresive) și constrângerile impuse de eu și supra eu.

Când aceste pulsiuni ajung la nivelul conștiinței, se declanșează anxietatea, care servește ca semnal al unui potențial pericol. Întrucât sursa anxietății este inconștientul, persoana nu cunoaște motivul temerilor sale.

În lucrările sale Freud descria trei categorii de angoasă (anxietate ușoară, anxietate fobică, accesele de angoasă), numindu-le angoase traumatice pe cele puternice și intense, și anxietatea de semnalare.

Concepțiile psihanalitice presupun că anxietatea este trăită pentru prima dată la naștere. Se consideră că nou – născutul este copleșit de anxietate în momentul separării de mamă.

Anxietatea este un fenomen care-l însoțește pe om din frageda copilărie și deseori până la bătrânețe, amărându-i într-o imaginabilă măsură existența.

Teoria atașamentului Unul dintre cercetătorii care au deschis calea spre analiza profundă a acestui domeniu a fost “John Bowlby “. Dezvoltarea „individualizată" și afectivă a copiilor .

Această teorie deschide calea înțelegerii corecte a procesului de dezvoltare psihosocială normală a personalității în general și a copiilor în special. Două întrebări-ipoteză ne pot ajuta să purcedem la analiza unui asemenea câmp socio-afectiv de o complexitate evidentă: Ce impact are asupra personalității copilului relația lui cu părinții? Ce se întâmplă cu copiii care „și-au pierdut părinții"? Ce consecințedetermină asupra evoluției afective a copilului: – lipsa îndelungată sau definitivă a părinților? -lipsa familiei sau a căminului familial de origine? -repetatele transferuri de la o familie la alta?

J. Bowlby au pus în lumină nevoia puternică a oricărui copil pentru stabilirea unor legături profunde de atașament cu persoanele adulte și rolul fundamental al imaginii pe care copiii și-o fac despre aceste persoane. Stabilitatea și „forța" personalităților adulte își au originea instabilitatea și profunzimea sentimentelor de atașament afectiv din timpul copilăriei. Starea de atașament vizează, în fapt, toate vârstele, dar manifestările ei cele mai clare și definitorii se observă din timpul copilăriei.

Atașament înseamnă, în esență, apropierea preferențială, dezinteresată și parțial inconștientă a unei persoane de o alta.Acesta are caracter dinamic, adică apare, se formează, se„maturizează", atinge apogeul în anumite condiții ale copilăriei, se poate deteriora sub incidența unor actori, slăbește și chiar dispare atunci când persoana atașată dispare și ea.

În mod normal, atașamentul trebuie să reziste sub o anumită formă toată viața,sau misiunea de a proteja persoana mai slabă, vulnerabilă în raport cu factorii sau agenții externi sau interni. În această perspectivă, atașamentul poate fi definit drept mecanism de protecție (în legătură directă cu diferitele mecanisme de autoapărare a individului în cauză – retragerea în sine, uitarea etc). -Siguranța și stabilitatea personalității umane, inclusiv a copilului, sunt două condiții fundamentale ale unei vieți normale în societate, condiții care pot fi satisfăcute doar prin formarea: – la fel de normală și naturală – a atașamentului afectiv. Între cele două stări ambivalente (atașament-anxietate) există un raport invers proporțional: în colectivitatea de copii în care se manifestă frecvent teama față de adulți, inhibiția sau blocajul afectiv, comportamentele dezordonate sau nesigure, retragerile în sine și alte forme incipiente sau maturizate ale anxietății, nu s-au dezvoltat atașamente puternice față de părinți, familie, de alți adulți sau de alte sisteme de referință.

Cu cât atașamentul este mai puternic, cu atât baza afectivă este mai sigură, curajul copilului mai mare, libertatea de mișcare și spațiul social în care îndrăznește să riște și să se deplaseze sunt mai întinse sau mai importante. – în condițiile existenței unui atașament puternic – reprezintă un răspuns adaptativ la exigențele dezvoltării propriei lor personalități în raport cu condițiile mediului înconjurător. Se formează, astfel, oameni stabili din punct de vedere psiho-emoțional, puternici, adică rezistenți în fața distorsiunilor și încercărilor vieții și, în plan socio-global, competenți în raport cu obligațiile statusului profesional și ale poziției sociale ocupate.

Copiii crescuți fără dragoste și fără apropiere sufletească din partea familiei, a celor din jur, deci copiii lipsiți, în esență, de atașamentul afectiv normal sunt de regulă pasivi, indiferenți, incapabili să cunoască sau să exploreze lumea și – preocupați de ceea ce le lipsește, de ceea ce simt că au nevoie – își vor cheltui energia emoțională în căutarea siguranței afective.

Tipuri de atașament .

În funcție de natura și gradul de constituire a bazei afective, există și se manifestă trei tipuri de atașament: -sigure, când copilul simte o protecție puternică și definitivă, asigurată de dragostea permanentă a părinților; -nesigure sau anxioase, când copilul nu este convins de sentimentele părinților, situație alimentată tocmai de comportamentul ambivalent, contradictoriu, incert, „șovăielnic" al părinților față de proprii copii; -foarte nesigure sau ambivalente, datorită lipsei unei relații normale între părinți și copii și îndeosebi a lipsei totale de afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai importantă din acest punct de vedere – primul an de viață – care este anul formării atașamentului față de adulții cei mai apropiați. Au consecințe negative deosebit de grave pentru destinul copilului respectiv, manifestându-se, în realitate, ca fals atașament, întrucât: -copilul nu este sigur de sentimentele și dragostea părinților și de protecția de care are nevoie; – părinții par să fie indiferenți, insensibili sau lipsiți de preocupare față de nevoile și sentimentele copiilor; – Atunci când va semnaliza dorința de atenție sau nevoia de ajutor, copilul se așteaptă să fie respins sau ignorat de ipoteticele persoane atașate; – atitudinile și comportamentele părinților i se par copilului imprevizibile, perturbante sau angoasante; – copilul se simte părăsit, neiubit, neîncurajat, adică „fără valoare și interes"' pentru proprii lui părinți; –văzând că nu este ajutat când are nevoie, copilul pierde încrederea în ceilalți, chiar în el însuși și constată că obținerea dragostei „altuia" este destul de dureroasă; -nu interesează pe nimeni, copilul pierde încrederea în ceea ce face, nu se autoapreciază și nu se autostimulează fără încurajarea și stimularea celorlalți; – ajunge la concluzia că trebuie să te descurci singur și că singura cale de a evita durerea este să nu iubești pentru că lumea iți este ostilă. Studiul cazurilor de inadaptare socială a copiilor abandonați arată că un asemenea fenomen se explică îndeosebi prin impactul experiențelor proprii legate de: -pierderea mamei sau îndepărtarea de întreaga familie (prin moartea părinților, abandon familial, respingere etc.); -întreruperea relațiilor cu părinții, adică a unor relații deja constituite, aflate pe un făgaș normal, care dispar brusc datorită intervenției brutale a unui factor exterior (de exemplu, un accident), luând copilul pe neașteptate; -practicarea de către părinți a unor relații discontinue, intermitente cu proprii copii. E necesar să facem distincție între două situații cu o influență negativă puternică asupra destinului copilului: -starea de privațiune (a nu avea ceva încă de la început, de la origine); -starea de privare (pierdere sau deprivare de ceva ce a fost deja obținut, deținut de cel în cauză, deja realizat, de pildă privarea de relațiile cu mama etc.). Experiența universală în domeniu probează că prezența și acțiunea familiei de origine sunt indispensabile pentru evitarea unor destine umane atât de periclitate cum sunt cele ale copiilor lipsiți de un atașament parental puternic. Cea mai bună, este centrarea activităților asistenților sociali în direcția optimizării vieții familiale, a relațiilor inter-generaționale, a asigurării condițiilor normale de funcționare a întregii familii.

2.4. Tulburarea de anxietate generalizată (TAG)

În DSM- IV-TR copiii cu anxietate generalizată sunt descriși ca fiind mereu ȋngrijorați . Reprezintă frică exagerată și grijă legată de lucruri comune. Centrul anxietății poate fi reprezentat de prieteni, familie, sănătate, muncă,școală , bani sau ratarea unei întâlniri importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei, poate sa capteze centrul atenției ca focus al anxietății). Stimulii declanșatori de regulă nu sunt cunoscuți, cum este în cazul anxietății fobice. Simplul gând de a face față unei noi zi provoacă anxietate.

La copii se manifestă prin sentimente de teamă, ca și cum ceva îngrozitor se poate întâmpla. Asemenea ca la adulți se exprimă prin neliniște cu privire la viitor, îi e frică că celor apropiați sau lui i se poate întâmpla ceva rău. Copii cu anxietate generalizată nu par să poată scapa de preocupările lor, chiar dacă realizează că anxietatea lor este mai intensă decât o cere situația,de cele mai multe ori, caută să primească asigurări și confort din partea celorlalți.

Persoanele cu tulburare de anxietate generalizată, par de asemenea incapabile să se relaxeze. Ele devin agitate mai repede decât alte persoane, sunt irascibile. Tind să se simtă obosite fără un efort vădit, au probleme de concentrare (nu se simt capabile să gândească), insomnie s-au câteodată suferă de depresie.

Cât privește debutul tulburărilor anxioase, majoritatea specialiștilor din domeniul sănătății sunt de acord că tulburările anxioase pot apărea în urma unei combinații între factori care predispun și experiența de viață. Adică copii care au avut părinți anxioși au o mai mare vulnerabilitate în fața anxietății. Fie că au preluat modelul parental, fie ,cadrul familial în care au trăit a fost unul insecurizant. Totalitatea acestor experiențe de viață plus fundalul genetic și modul parental pot determina declanșare anxietății atât la copil cât și la adult. Pentru a putea lua ȋn considerație un astfel de diagnostic , ȋngrijorarea trebuie să fie prezentă mai multe zile decat absența,pentru o perioadă de cel puțin șase luni.

Anxietatea Generalizată

Criteriile de diagnostic conform DSM- IV

A. Anxietate și preocupare (expectație aprehensivă), survine mai multe zile de ȋngrijorare exagerată care persistă cel puțin 6 luni, în legătură cu un număr de evenimente sau activități (cum ar fi performanța în muncă sau școlară).

B. Persoana constată că este dificil să-și controleze preocuparea.

C. Anxietatea și preocuparea sunt asociate cu trei (sau mai multe) dintre următoarele șase simptome (cu cel puțin câteva simptome prezente mai multe zile da decât nu, în ultimele 6 luni). La copii este cerut un singur item.

1. neliniște sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

3. dificultate în concentrare sau senzația de vid mintal;

4.iritabilitate;

5. tensiune musculară;

6.perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne adormit ori

somn neliniștit și nesatisfăcător).

D. Focarul anxietății și preocupării nu este limitat la elementele unei tulburări de pe axa I, de exemplu, anxietatea sau panica nu este în legătură cu a avea un atac de panică (ca în panică), a fi pus în dificultate în public (ca în fobia socială), a fi contaminat (ca în tulburarea obsesivo-compulsivă), a fi departe de casă sau de rudele apropiate (ca„în anxietatea de separare), a lua în greutate (ca în anorexia nervoasă), a avea multimple acuze somatice (ca în tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie gravă (ca în hipocondrie), iar anxietatea și preocuparea nu survin exclusiv în cursul stresului posttraumatic.

E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzează o detresă sau

deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte

domenii de funcționare importante.

F. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiții medicale generale (de ex., hipertiroidismul) și nu apare exclusiv în timpul unei tulburări afective, tulburări psihotice ori ale unei tulburări de dezvoltare pervasivă.

Simptomele anxietății generalizate – peste patruzeci descrise în literatura de specialitate – au fost reduse la optsprezece în DSM-III-R și clasate în trei grupe:

Tensiune motrică: tremurături, tresăriri sau impresia de zdruncinături; tensiune, dureri sau impresia de durere abdominală; frebilitate; fatigabilitate.

Hiperactivitate neurovegetativă: „respirație întreruptă” sau senzație de sufocare; palpitații sau accelerarea ritmului cardiac; transpirații sau mâini reci și umede; uscarea gurii; amețeli sau lipotimii; grețuri, diaree sau alte probleme abdominale; bufeuri de căldură sau frisoane; dificultăți de deglutiție sau „nod în gât”; frecvența crescută a micțiunilor.

Explorarea hipervigilentă a mediului: senzația de a fi supraîncărcat sau de a fi la capătul puterilor; reacția de tresărire exagerată; dificultăți de concentrare sau goluri în memorie în raport cu anxietatea; dificultăți de adormire sau somn întrerupt; iritabilitate.

Anxietatea generalizată (TAG) evoluează progresiv și afectează cel mai mult pe cei la vârsta copilăriei sau adolescenței, însă poate debuta și la maturitate. Este mai frecventă în cazul femeilor decât al bărbaților și adesea se întâlnește la rude sau persoane atinse de o boală. 

Portretul fizic al unei persoane cu anxietate generalizată: fața pare încordată, fruntea este brăzdată; postura este tensionată; nu stă liniștit și adesea tremură. Pielea este palidă și transpirațiile sunt frecvente, în special la nivelul mâinilor și picioarelor. Ușurința cu care persoana izbucnește în lacrimi reflectă starea generală de aprehensiune. Subiecții se simt obosiți, au probleme de concentrare și uneori suferă de depresie. În general afectarea vieții celor ce suferă de TAG e minora, ei nu se simt prea limitați ȋn împrejurările sociale sau profesionale. În cazul TAG spre deosebire de alte tulburări de anxietate cei afectați nu evită în mod specific anumite situații. Cu toate acestea, daca este severa, TAG poate fi foarte dizabilitantă mergând până la a face dificilă îndeplinirea celor mai simple activități zilnice (pregătirea temelor).

2.5.Cauze

Cunoasterea factorilor posibili implicați ȋn etiologia si menținerea anxietații trebuie să cuprindă o evalare amănunțită a tipului de anxietate a frecvenței,severitații simtomelor fiziologice manifestate ȋn timpul episoadelor de anxietate acută,precum și interpretarea pe care pacientul o dă .Anxietatea implică diferite elemente ȋn fucționarea normală a omului cum ar fi:fiziologic,cognitiv, comportamental și afectiv.

Răspunsurile fiziologice automate care apar ȋn prezența amenințarilor sau pericolului sunt considerate reacții defensive implică stimularea sistemului nervos autonom,care pregătește organismul pentru a ȋnfrunta pericolul prin fuga(“fugi”),sau prin confruntarea directă(“lupta”),un proces cunoscut ca reacția”luptă sau fugi”(Cannon,1927)”.Este un comportament care implică reacții de ȋndepărtare de pericol sau de evitare a pericolului. Interpretarea stării noastre interioare din domeniul afectiv derivă din activarea cognitivă și fiziologică care constituie experiența subiectivă a anxietății.

2.5.1.Cauze psihofiziologice Multe din simtomele anxietații de natură fiziologică (creșterea ritmului cardiac,palpitații ;dificultăți de respirație; durere sau apăsare ȋn piept; senzația de sufocare ;senzația de amețeală și vid mental ;transpirație; greață, tulburări gastrice; tremurături, agitație ;furnicături sau amorțealăă ȋn brațe ,picioare;slăbiciune,pierderea echilibrului ,leșin;mușchi ȋncordați,rigiditate; gura uscată) ,reflectă activarea sistemului nervos simpatic (SNS)si a sistemului nervos parasimpatic (SNP).Activarea SNS este reacția fiziologică cea mai evidentă ȋn axietate care conduce la simtomele suprastimularii:vasoconstricția periferică,cresterea forței mușchilor striați,cresterea ritmului cardiac și a forței de contracție,dilatarea plămânilor,dilatarea pupilelor,ȋncetarea activitații digestive,intensificarea metabolismului bazal și sporirea secreției de epinefrină și de norepinefrină a glandelor suprarenale(Bradley,2000), toate aceste reacții ducând la simtome precum tremurături ,agitație,senzația de frig și caldură,palpitații,uscăciune a gurii,transpirații,dureri sau apăsare ȋn piept. Efectele stimularii SNP cuprind scăderea ritmului cardiac și a forței de contracție,pupile contractate,mușchi abdominali relaxați și contracția plămânilor(Brandly, 2000). Cercetări psihofiziologice sugerează că persoanele cu axietate cronică prezintă o flexibilitate diminuată a sistemului nervos autonom ca reactive la stresori ( Noyes si Hoehn-Saric,1998) .Se caracterizează prin reacția slabă ,dar susținută la stresori,indicând o traiectorie slabă a adaptării .

2.5.2. Factorii genetici

Există numeroase dovezi ale faptului că anxietatea este ereditară. O serie de studii au indicat o concordanță ridicată a nivelului de anxietate la gemenii monozigoții ȋn comparație cu cei bizigoți și concluzia pe baza unor studii cu eșantioane mari de gemeni este că aproximativ cinzeci la suta din varianta simtomelor de anxietate este determinată genetic.Dacă factorii genetici sunt implicați ȋn anxietate,un alt studiu realizat de “( Torgerson 1983)” ,a identificat diacnostice conform DSM-III- ȋn cazul a optzeci și cinci de perechi de gemeni:treizeci și doi monozigoți și cinzeci și trei bizigoți.Când unul dintre gemeni prezintă o tulburare de anxietate fratele său sau sora geamană avea,de asemenea,o probabilitate medie de a avea o tulburare de anxietate și această concordanță a apărut ca fiind de două ori mai puternică ȋn cazul gemenilor monozigoți,cea ce susține implicarea factorilor genetici ȋn anxietate. În datele prezentate de Torgersen,nici o pereche de gemeni nu a avut aceiași tulburare.Dacă unul dintre gemeni prezintă anxietate generalizată,geamănul său avea fobie socială;dacă unul dintre gemeni avea tulburare de panică,fratele său sau sora sa avea tulburare obsesiv –compulsivă.Există o anumită componentă genetică care se asociază cu șanse crescute de a dezvolta oricare dintre tulburările de anxietate.De fapt,cercetări recente sugerează faptul că s-ar putea să existe un factor genetic mai general etichetat de către cercetători ca”sindromul general nevrotic.Cu alte cuvinte,ceea ce se pare că este moștenit este măsura ȋn care cineva este nevrotic ȋn general.Această vulnerabilitate se poate manifesta sub forma tulburărilor de anxietate sau a celor afective,ȋn anumite circumstanțe.Se pare că ceea ce se moștenește este nivelul general de neuroticism.Majoritatea cercetărilor folosesc termenul de “neuroticism”cu referire la nivelul general ȋn care o persoană va răspunde emoțional ȋn diverse situații unii oameni sunt foarte emoționali,alții mult mai puțin.Din puct de vedere fiziologic,sar putea ca oamenii să varieze ȋn funcție de nivelul de activare neurofiziologic pe care ȋl manifestă ca raspuns la stresori.

2.5.3. Factorii de temperament

Un copil cu vulnerabilitate genetică spre anxietate se identifică cu un stil de comportament denumit “inhibiție comportamentală”. Unul dintre stilurile de comportament a fost descris de”Jerome Kagan”. Copii cu un temperament inhibat reacționează prin retragere și teamă cȋnd se confruntă cu evenimente noi sau neobișnuite.Sunt predispuși să se agațe,să plângă,să privească fix și mai puțin predispuși să vorbească,să exploreze sau să interacționeze cu strănii,ȋn comparație cu alți copii de vârsta lor.O mare parte dintre copiii care sunt evaluați ca făcând parte din spectrul inhibiției comportamentale la vârste timpurii continuă să se situieze ȋn această zonă pe parcursul anilor următori.Legătura dintre temperamental anxios și tulburările de anxietate, arată faptul că mamele copiilor cu tulburări de anxietate au raportat cum copii lor ȋntâmpinau o serie de dificultăți pe o perioadă de câțiva ani,ȋn comparație cu copiii fără probleme clinice.Părinții anxioși au o probabilitate mai ridicată de a avea copii cu inhibiție comportamentală.

2.5.4.Stilul parental

În urma multor studii s-a arătat că ȋn mod constant adulții anxioși, ȋn legatură cu modul ȋn care au fost crescuți de către părinții lor, raportează că părinții lor erau mai reci, cu tendință de a controla, sau hiperprotectivi ȋn comparație cu părinții adulților fără anxietate (conform declarațiilor acestora).

O altă perspectivă a presupus observarea interacțiunilor dintre copii și părinți ȋn laborator ”(Hubson si Repee 1998” )” .

În unul dintre studii,copii anxioși și neanxioși au parcurs o serie de sarcini cognitive complexe.Mamele alături de copii ȋn timp ce realizau probele și apoi cȋnd au primit rezultatele.Au fost instruite să ȋși ajute copii doar dacă simțeau că acesta chiar avea nevoie de ajutor.Observatorii independenți care nu știau diacnosticul au evaluat interacțiunea dintre mamă și copil,utilizând o serie de scale.S-a observat o serie de diferențe ȋntre interacțiunile copiilor anxioși și ale celor neanxioși.Mamele copiilor anxioși manifestau cu probabilitate mai mare comportamente de implicare ȋn sarcina și de ajutor dat copiilor chiar dacă acesta nu-l solicita.Părinți copiilor anxioși sunt mai intruzivi,mai implicați și mai protectivi ȋn comparație cu părinții copiilor nonanxioși,mai ales ȋn momente de dificultate.Astfel părinții vor răspunde,vor fi mai implicați,mai protectivi la distresul copilului care plânge ușor sau se sperie de lucruri noi care apar ȋn viață.Astfel ,acești copii pot să ȋnvețe că lumea nu este atât de periculoasă precum cred ei și anxietatea lor este menținută.

2.5.5.Factorii cognitivi

Există importante dovezi ȋn cazul copiilor anxioși ȋn care apar multe gânduri legate de pericole și rezultate negative,exact ca ȋn cazul adulților.Aceste gânduri tind să fie legate de rezultatele negative ȋn sfera socială(“voi fi abandonat”sau”Vor ȋncerca să scape de mine”),cât și consecințe negative fizice(“O să mă rănescă” sau “Părinți mei vor muri”).Unele dovezi scot la suprafața că unii copii anxioși s-ar putea să interpreteze situațiile ambiguie ȋn termeni amenințători(Barrett 1996).

Copiii anxioși oferă o probabilitate mai mare de interpretare amenințătoare ca de exemplu:”Copiii cred că arăt ciudat”.Prin comparație ,copiii non-axioși ofera o probabilitate neutră:”Cineva tocmai a spus o gluma”.Procesele mentale interne ale copilului cu anxietate s-ar putea să contribuie la stările lor de anxietate ȋn diverse situații.Momentan nu se știe dacă factorii cognitivi au rol de foarte timpuriu ,ȋnainte de instalarea tulburării,sau dacă sunt consecință a tulburării de anxietate,dar din moment ce există, contribuie la menținerea anxietații. 2.6.Diagnostic

Copii trăiesc o serie de frici și anxietăți,ca urmare a schimbărilor prin care trec,din copilarie pâna la adolescență.Conținutul ȋngrijorărilor,se modifică pe parcursul dezvoltării,de la preocupări legate ,mai ales,de pericole fizice,la cele legate de aspect mai puțin concrete. Pe măsură ce abilitățile cognitive se dezvoltă,apare și o extindere a gamei de ȋngrijorări și preocupări,ceea ce poate duce la dezvoltarea unei simtomatologii de tipul axietații generalizate.Pentru a stabili dacă anxietatea este de nivel clinic,este important să se urmărească,pe parcursul evaluării,dacă aceasta cauzează copilului un distress marcant sau o deteriorare semnificativă ȋn domeniul social, familial ,școlar.

Este important ȋncă de la ȋnceput o descriere comportamentală detaliată a modului ȋn care anxietatea interferează cu toate activitățile copilului.Trebuie cunoscut câte domenii ale vieții copilului sunt afectate.Trebuie să știm dacă anxietatea este problema cu care copilul se confruntă zilnic,câte ore.Este essențial să știm dacă copilul este deranjat de anxietatea lui,alte persoane sunt deranjate de stările de anxietate.Este important,de ,asemenea să cunoaștem tipul situațiilor ȋn care copilul devine supărat,care este frecvența și durata acestei stări,cât este de intens distresul trăit.

Investigarea detaliată a obiectului anxietații este necesar pentru a distinge ȋntre fobia socială și celelalte tulburări de anxietate.Stabilirea fucției comportamentului este modalitatea de diferențiere ȋntre diferitele tipuri de anxietate.Când sunt prezente mai multe probleme associate, realizarea unui diagnostic necesită cunoașterea tuturor factorilor ȋn legatură cu care copilul se simte anxios ,precum și a surselor motivaționale care susțin aceste comportamente. Diferența tulburărilor de anxietate și alte probleme specifice copilăriei este iportantă pentru eficiența terapiei, decât diferențierea tulburărilor de anxietate ȋntre ele.

Impactul axietatii asupra competențelor sociale

Tulburarea de anxietate poate să interfereze viața copilului și poate să ducă pe termen lung ,la costuri importante pentru comunitate.Dezvoltarea abilitaților de socializare a copiilor anxioși au ȋn medie mai puțini prieteni,abilitățile de socializare cu beneficiile acestora pot fi ȋntârziate.Astfel copiii anxioși se situiază ȋntr-o zonă de risc crescut pentru depresie ,singurătate,vulnerabilitate față de copii agresivi și retragere.

Mulți dintre copiii anxioși sunt asertivi și ȋn consecință tind să beneficieze de mai puține experiențe pozitive și să se confrunte cu mai multe frustrări.Performanțele școlare pot fi puternic afectate de anxietate ȋn anumite momente.În urma unui studiu realizat pe niște studenții timizi,aceștia tind să aibe obțiuni de carieră mai restrânse comparativ cu cei care nu sunt timizi.Anxietatea se pare că interferează cu calitatea vieții.În plus comportamentele anxioase pot afecta ȋntreaga familie.Ca de exemplu mulți părinți spuneau că nu au mai putut ieși ȋn oraș de ani de zile ,deoarece nu pot să-și lase copilul cu alte rude sau un ȋngrijitor.

Pe termen lung,o parte din acești copii ȋși vor reduce nivelul de anxietate pe parcursul vieții,dar o mare parte din ei vor continua să se confrunte cu interferența datorată anxietății pe tot parcursul vieții. O parte vor continua să prezinte tulburări de anxietate și vor dezvolta alte probleme,depresie ,abuz de alcool și droguri sau ideație suicidară.Există un studiu ȋn care s-a analizat evoluția copiilor timizi(cu varsta ȋntre opt și zece ani) pe o perioadă de treizeci de ani .În studiul realizat de Caspi,Elbert și Bem(1988) sa observat că cei care fuseseră printre copii cei mai timizi și ca adultii cei mai timizi.Bărbații aveau tendința de a dezvolta mai târziu o carieră slabă precum și tendința de a se căsători și a deveni tați mai târziu.Impactul anxietații asupra femeilor era mai redus,dar cele timide aveau tendința de a duce o viață mai conservatoare și mai marcată de stereotipurile de gen.

2.7. Demersul terapeutic în cazul copiilor cu anxietate

Scopul central al consilierii copilului este de a-l ajuta să ȋși reia sau să dobândească fucționarea adaptativă sănătoasă relevantă pentru etapele de dezvoltare ȋn care se află.Am elaborat modelul practic pentru a-l ajuta pe copil ce poartă denumirea de Consiliere Integrativă Planificată Secvențial pentru Copii(modelul SPICC).Acest model integrativ care folosește o serie de strategii și intervenții preluate dintr-o diversitate de abordări terapeutice. Modelul se bazează pe următoarele asumții: – schimbarea terapeutică pozitivă la un copil survine mai rapid și e mai eficientă și mai durabilă dacă abordarea terapeutică folosită este modificată ȋn mod deliberat ȋn anumite momente ale procesului terapeutic; – când se folosește o abordare integrativă un consilier poate utiliza unele dintre ideile,principale,conceptele,strategiile și intervențiile preluate de la o anumită abordare terapeutică,fară a fi nevoie să accepte ȋn totalitate ideile,principiile și conceptele respectivei abordări. Modelul SPIC se bazeaza pe conceote teoretice si pe strategii practice dintr-o varietate de abordari psihoterapeutice.Printre acestea se numara consilierea axata pe client,terapia gestaltista,terapia narativa, psihoterapia psihodinamica,terapia cognitiv comportamentala si terapia comportamentala.Modelul SPIC respecta si foloseste teoria schimbarii pe care se bazeaza fiecare model pentru ș mentine procesul de consiliere integru.

Mecanismele tratamentului cognitiv comportamental Dacă copilul este determinat să-și modifice mecanismele care duc la axietate, se folosesc proceduri din teoria cognitiv comportamentală cum ar fi: -expunerea pentru a determina copilul să se apropie de situațiile de care se teme și ȋn acest fel poate să facă față acestor situații, – gândirea realistă ȋși cotracarează tendințele naturale de a interpreta ȋn termini de amenințare, – tehnicile de relaxare pot fi utile, -se folosesc strategi de antrenare a abilităților sociale și asertivității,pentru ajutarea copiilor să reducă experiențele negative și creșterea unor interacțiuni pozitive.

Capitolul 3

Obiectivele și metodologia cercetării

3.1.Obiectivele generale 3.1.1. Obiectivul general al cercetării a fost de a studia eficiența unui demers de prevenție complex care ȋmbină orientări diverse ȋn abordarea anxietații generalizate. Intervenția la nivel individual al cercetării a avut ca scop ameliorarea/dispariția anxietății; a doua intervenție s-a focalizat pe deficitul atentional, comportamentul impulsiv și actele de agresivitate. 3.1.2. Obiectivele aplicative: Scopurile intervenției au fost: – diminuarea nivelului anxietații –       diminuarea actelor comportamentale agresive, –     creșterea toleranței la frustrare, –       managementul furiei, –       dobândirea unor tehnici de autoreglare și control, –       dezvoltarea capacității de interelaționare , – optimizarea stimei de sine , –       dobândirea unui comportament asertiv . 3.2. Ipoteza generală pe care am folosit-o a fost următoarea:eficiența unui demers de prevenție complex care ȋmbină orientări diverse la copiii cu anxietate generalizată .

3.2.1. Ipoteze de lucru:

În urma parcurgerii unui program de prevenție complex se va obtine: – diminuarea nivelului de anxietate generalizată, – scăderea nivelului agresiv și diminuarea comportamentului opozant , – recunoașterea, identificare și exprimarea ȋn mod adecvat a emoțiilor, – creșterea toleranței la frustrare , – eficientizarea gestionării furiei , – ameliorarea capacității de interrelaționare cu ceilalți , – dezvoltarea de comunicare asertivă , – optimizarea stimei de sine .

3.3.Variabila cercetării

3.3.1.Variabila independentă este programul complex de prevenție special creat pentru abordarea anxietății generalizate.

3.3.2.Variabila dependentă:

– nivelul anxietații generalizate, – nivelul tolerantei la frustrare,

– exprimarea ȋn mod adecvat a emoțiilor ,

– abilitați de comunicare si interrelaționare,

-capacitatea de autocontrol, – dezvoltarea stimei de sine.

3.4.Descrierea metodei de intervenție

Metodele de obținere a informațiilor au constat – Observați – Metoda interviului cu personalul de ȋngrijire al copilului, ȋnvățătoarea și cu copilul

– Scală de interviu clinic

-Teste proiective – Metoda psihodiacnostică

3.5.Metode de intervenție
3.5.1. Scala Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii, (The Revised Children's Manifest Anxiety), -RCMAS.

“What I think and Feel”Descrierea:The RCMAS is a 37-item self-report inventory used to measure anxiety in children, for clinical purposes (diagnosis and treatment evaluation), educational settings, and for research purposes. RCMAS este un instrument de autoevaluare cu 37-de itemi utilizat pentru a măsura anxietatea la copii, în scopuri clinice (diagnostic și evaluare de tratament), medii educaționale, precum și pentru scopuri de cercetare. The RCMAS consists of 28 Anxiety items and 9 Lie (social desirability) items. RCMAS este format din 28 de itemi care vizează anxietatea și 9 subscale ale minciuni (dezirabilitate socială). Each item is purported to embody a feeling or action that reflects an aspect of anxiety, hence the subtitle, “What I think and Feel”. Fiecare item este pretins de a întruchipa un sentiment sau acțiune care reflectă un aspect de anxietate, prin urmare subtitlul, "Ceea ce cred și simt". It is a relatively brief instrument, which has been subjected to extensive study to ensure that it is psychometrically sound. Acesta este un instrument relativ scurt, care a fost supus la studiu amplu psihometric. However, it is also advisable that the RCMAS only be used as part of a complete clinical evaluation when diagnosing and treating a child's anxiety (Gerard and Reynolds, 1999, p.323). Cu toate acestea, este de asemenea recomandabil ca RCMAS sa fie utilizat doar ca parte a unei evaluări clinice completă de diagnosticarea și tratarea anxietății unui copil (Gerard și Reynolds, 1999, p.323).

Devised By: ScalaThe Revised Children's Manifest Anxiety Scale was developed by Reynolds and Richmond (1978) to assess “the degree and quality of anxiety experienced by children and adolescents” (Gerald and Reynolds, 1999, p. 323). Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii a fost dezvoltată de către Reynolds și Richmond (1978), pentru a evalua "gradul și calitatea de anxietate la copii și adolescenți".Versiunea revizuită ScalaThe Revised Children's Manifest Anxiety Scale was developed by Reynolds and Richmond (1978) to assess “the degree and quality of anxiety experienced by children and adolescents” (Gerald and Reynolds, 1999, p. 323). Manifestărilor de Anxietate pentru copii ,reordonează elemente din CMAS pentru a îndeplini standardele de psihometrice. Reynolds and Richmond (1978) also renamed the instrument, “What I Think and Feel”, although subsequent papers primarily refer to it as the Revised Children's Manifest Anxiety Scale (RCMAS). Redenumit, de asemenea, instrumentul, "Ceea ce gândesc și simt", deși documentele ulterioare se referă în primul rând la ea ca ScalaThe Revised Children's Manifest Anxiety Scale was developed by Reynolds and Richmond (1978) to assess “the degree and quality of anxiety experienced by children and adolescents” (Gerald and Reynolds, 1999, p. 323). Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii (RCMAS).. Un răspuns de "Da" indică faptul că itemul este descriptiv de sentimentele sau acțiunile subiectului, în timp ce un răspuns de "Nu" indică faptul că itemul nu este, în general descriptiv. Un scor total al anxietăți este bazat pe 28 de itemi, care sunt împărțite în trei scale de anxietate și 9 subscalele minciună (dezirabilitate socială) sunt utilizate pentru a detecta tineri care se"preface bun" (de exemplu, "Eu spun adevărul de fiecare dată") : – anxietate fiziologică (10 articole despre manifestări somatice de anxietate, cum ar fi dificultați de somn, greață și oboseală), , -Vă faceți griji / hipersensibilitate (11 articole de măsurare se referă la obsesia cu privire la o varietate de lucruri, dintre care majoritatea sunt de obicei vagi și prost definit, precum si temerile despre a fi rănit sau izolat emoțional), – Preocupările sociale / de concentrare (7 articole de măsurare gânduri distrag atenția și temeri care au un caracter social sau interpersonal). Pentru că scorurile sunt derivate din răspunsuri afirmative, un scor ridicat indică un nivel ridicat de anxietate si un nivel ridicat pe scala minciună. Un scor mare pe scala de anxietate fiziologică sugerează faptul că tinerii sau copiii au anumite tipuri de răspunsuri fiziologice care sunt de anxietate. Un scor mare pe scala Îngrijorare / hipersensibilitate poate sugera că tinerii internalizează nivel mare de anxietate. În cele din urmă, un scor mare la subscala preocupările sociale sugerează că persoane cu anxietate se consideră că nu sunt în măsură să se ridice la așteptările altor persoane semnificative din viața lor . -Subscalele minciună sunt utilizate pentru a detecta tineri care se"prefac a fi buni " (de exemplu, "Eu spun adevărul de fiecare dată"). Scorul minciună poate varia de la 0 la 9. Așa cum se menționează în manualul, Un scor mai mare la punctajul total anxietate indică niveluri mai ridicate de anxietate.

Scalele calculate de acest instrument sunt:

RCMAS total Anxietate Scor [0]

RCMAS – Scala minciună factori: 4, 8, 12, 16, 20, 24 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28, 32, 3628, 32, 36.

RCMAS – Anxietate fiziologice;sumă de elemente: 1, 5, 9, 13, 17, 19, 21, 25, 29, 33

RCMAS – Vă faceți griji / hipersensibilitate ; suma elementelor 2, 6, 7, 10, 14, 18, 22, 26, 30, 34, 37

RCMAS – Social – preocupări sociale / Concentrație sumă de elemente 3, 11, 15, 23, 27, 31, 35

3.5.2.Scala de stima de sine Rosenberg.

Scala de stima de sine Rosenberg(SS)este una din cele mai utilizate scale pentru evaluarea stimei de sine.S S este o scala Guttman- itemii reprezinta afirmatii despre valoarea perceputa ș propriei personae,aflate pe un continuum.Goldsmith (1986)sugereaza faptul ca structura factoriala a SS este dependent de o serie de caracteristici ale esantionului,cum ar fi de exemplu varsta si ocupatia subiectilor.A fost elaborată inițial pentru a măsura sentimentul global al valorii personale si autoacceptării.
Descriere itemi :Scala cuprinde 10 itemi cotati pe scala Likert cu 4 trepte de răspuns unde unu reprezinta “sunt in total dezacord” iar patru semnifica”sunt in total de accord”. Cotarea scalei :Scorul total se calculeaza prin sumarea scorurilor.Pentru itemii 2,5,6,8,9 se cotează invers.
Scorurile pot fi cuprinse între 10 și 40; scorurile ridicate indica o stimă de sine mai ridicata. Administrarea in variant creion –hartie,atat individual cat si in grup(maxim cinsprezece personae evaluate.SS este o scala care se aplica fara limita de timp

La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:

10-16 puncte – stima de sine scăzută
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine înaltă

3.5.3. Tehnica desenului

Desenul, spre deosebire de alte tehnici proiective în care se face apel la cuvinte, permite persoanei să exprime și să dea sens conținuturilor iraționale “fără a pierde prea mult din ceea ce, acum și aici, nu reușește să descifreze, îi rămâne misterios, nelămurit, dar foarte real atâta vreme cât propria ființă există”. (Minulescu, p.219). În desen se realizează sinteza funcției ordonatoare exercitată de conștiință cu funcția transcendentă, ce acționează inconștient.

Desenul a fost utilizat pentru a studia și trata problemele emoționale ale copilului sau adultului de către C.G.Jung, tocmai pentru că permitea deschiderea către inconștient.

El a inițiat “Desenul serial”: o modalitate psihoterapeutică utilă mai ales în lucrul cu copiii care au suferit o traumă. Constă în 12 ședințe în care copilul creează câte un desen. Analiza desenelor mai multor copii a permis desprinderea unui tipar care apare în fiecare serie. Pentru detalii: Iolanda Mitrofan (coord.), Psihoterapia experiențială, Editura Infomedica, 1999.

În desenul serial accentul nu cade pe analiza desenelor însă, ci pe procesul creației în prezent care permite procesarea emoțională și cognitivă a traumei, descoperirea și activarea resurselor pentru depășirea dificultății. Procesul creației într-un spațiu sigur contribuie semnificativ la recuperare.

Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologică a copiilor. Chiar daca nu au ȋnvățat ȋncă să scrie, totuși se exprimă prin simboluri. Desenele sunt expresii ale stărilor emoționale, ale relațiilor cu cei din jurul său, a traumelor suferite, dar și a capacitaților de a face față problemelor.  1.Testul Arborelui. Arborele reprezintă copilul; prin acest desen copilul se proiectează, oferindu-ne indicii ale dezvoltării sale. În interpretarea arborelui sunt privite trei elemente importante: rădacina, trunchiul și ramurile, coroana.
În multe cazuri, forma grafică este fragilă, superficială, destinsă, vagă, traducând o slăbiciune a Eului, dificultăți de adaptare, rezervă, nesiguranță, instabilitate, anxietate, neâncredere ȋn sine.
Rareori marimea arborelui este echilibrată, acesta apărând ori supradimensionat (extraversie, orgoliu, nevoia de a domina, lipsa de interes pentru relațiile interpersonale), ori subdimensionat (imaturitate psihică, introversie, complexe de inferioritate).

Rădăcina foarte groasă, ascuțită, cu multe ramificații, poate semnifica agresivitate a copilului care poate să se manifeste sau poate fi inhibată.
Trunchiul este aproape ȋntotdeauna prezent, deseori cu scorburi, cuiburi, sau ramuri tăiate, ce denotă traumatisme, socuri afective. Un trunchi colorat cu ȋndârjire, apăsat, scrijelit poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar și a agresivitații ȋndreptate spre sine sau spre altcineva.
 Coroana este formată  din ramuri structurate, ȋn unele cazuri necircumscrise (nonconformism, superficialitate, lipsa capacitații de finalizare), ȋn altele circumscrise (timiditate, reținere, impresionabilitate).  Uneori, ramurile sunt puternic ramificate, abundente (agresivitate, ȋnchidere ȋn sine). Frunzele sunt absente ȋn multe cazuri (vitalitate redusă, tendințe depresive, apatie). Fructele si florile sunt rareori prezente. Uneori apar fructe și frunze căzând (izolare, detasare, abandonare, depresie).
2. Testului Persoanei relevă urmatoarele:
În general desenele sunt de dimensiuni mici, ceea ce denotă anxietate, timiditate, depresie, retragere. Alte desene sunt de dimensiuni mari, exagerate (impulsivitate, scăderea toleranței la frustrare). În multe din figurile desenate apare tendința copiilor de identificare cu persoane mult mai mici ca vârstă sau mult mai mari, ceea ce denotă nevoia puternică de afecțiune de tip parental, mai ales matern, datorită carențelor afective.
Omisiunea mâinilor sau prezența brațelor-măciucă sau a degetelor sub formă de gheare, denotă slaba capacitate de relaționare sau o relaționare defectuoasă, de pe poziții de confruntare, agresivitate.
În multe desene apare lipsa de autonomie a subiecților asociată cu dependenta emotională.
Reprezentarea constelației familiale a copilului prin intermediul desenului familiei este considerată ca unul dintre cele mai bune teste proiective. Dimensiunile personajelor familiale, poziția lor ȋn spațiul grafic, distanța ȋntre membrii familiei și dintre aceștia și copilul investigat reprezintă elemente importante de diagnostic. Egocentrismul, autocentralitatea pot fi redate grafic prin dimensiunile exagerate, sublinieri și detalii suplimentare. De asemenea, precizia grafică a trăsăturilor unor personaje sau estomparea, absența sau imprecizia desenării altora, pot fi ușor interpretate și decriptate ca semnificație.
Deoarece familiile nu le oferă securitate și afectivitate, copiii abuzați/neglijați apar uneori izolați de grupul familial, iar alteori refuză sau omit să se deseneze. Distanța față de un membru al familiei sau  față  de  ȋntreg  grupul  familial exprimă ostilitate sau apărare. Alteori desenul lasă o impresie generală de fericire irealistă, personajele având aproximativ aceeași dimensiune, aceeași aparență, același surâs nediferențiat.
Exprimarea problemelor familiale ale copiilor ce au trăit experiențe traumatizante se realizează prin omisiunea de membri ai familiei, prin separarea unuia sau a mai multor membri de restul familiei, uneori printr-un obstacol interpus ȋntre subiect și personajul respectiv, ceea ce indică un afect

3.5.4.Interviu clinic-Formularul pentru parinți realizat pe baza DSM IV .Anxietatea generalizată(anexa 4).-“Russell A.Barkley”.

3.6.PARTICIPANT În această cercetare a participat o singură persoană cu numele de Alex.Înaintea ȋnceperii programului copilul a fost evaluat clinic. Evaluarea a cuprins informații grupate pe mai multe dimensiuni(Cucu Ciuhan, 2003). 1.Starea prezentă a pacientului A.Adaptarea la situațiile existențial Alex opt ani și cinci luni elev ȋn clasa a doua . Copilul prezintă tulburări de comportament ȋn casa de tip familial(CTF) și la școală.Prezintă gânduri obsesive de abandon cu excese de furie. Motiv pentru care a fost ales și propus pentru aplicarea unui plan de prevenție. B Comportamente simptomatice Principalele probleme ale lui Alex așa cum am constatat sunt : -eșecul școlar prin refuzul de a fi atent la ore,manifestări agressive la școală ,ȋn CTF -autodepreciere,Alex vorbește despre sine ȋn termini negativi, -prezintă tulburări ȋn gândire de gen obsesiv repetând că este abandonat și va fi mutat ȋn altă parte,

-prezintă emoții disfuncționale față de toți membri grupului(furii,gelozie) .

C.Motivația pentru intervenție și concepția anterioară cu privire la sănătatea mintală

În urma discuției cu Alex,copilul conștientizează problemele pe care le are legate de furia manifestată ȋn CTF,la scoală și vorbește despre teama pe care o simte ȋn legatură cu abandonul din partea părinților si legat de alt gând că va fi mutat pentru că spune el “nu mă iubește nimeni “,”nici părinți mei nu m-au iubit și m-au dat”.La scoală spune Alex că este cuprins de furie când vede colegii lui cu părinții,din cauza asta se simte dat la o parte pentru că el este altfel față de ei. Spune că ii face plăcere să stea de vorbă cu mine și că poate fi ascultat fără să fie judecat.Pentru ȋnceput pe lângă faptul că recunoaște că se simte bine ȋn prezența mea ,este interest să coopereze și are așteptări realiste cu privire la planul de prevenție

2.Caracteristicele de suprafață ale persoanei

A.Particularitățile biologice

Alex prezintă fragilitate corporală evidentă,greutatea și ȋnalțimea fiind sub medie raportate la categoria sa de vârstă. Nu se cunosc foarte multe amănunte despre momentul nașterii copilului și nici despre perioada imediat urmatoare nașterii. Nu sunt cunoscute informațiile despre starea de sănătate a părinților copilului. Istoricul medical

Din datele furnizate de mamă,reiese că și cele două surori ale copilului sunt mai sensibile și bolnăvicioase. Una dintre surori a fost diagnosticată cu bronșită astmatiformă, sora mai mică a avut enurezis nocturn. Familia a făcut mari sacrificii pentru ca copiii să beneficieze de tratament adecvat. Atunci când a considerat că medicii din localitatea ȋnvecinată nu-i acordă suficientă atenție mama s-a internat 2 săptămâni cu Alex ȋn Spitalul Județean Slatina pentru a se asigura că primește tratament potrivit. Mama este ȋn continuare foarte preocupată de starea de sănătate a copiilor chiar dacă are mari dificultăți financiare. Ș-ar dori să poată să-l ia și pe D.A. acasă dar crede că e spre binele lui să rămână ȋn centru de plasament pentru a avea mai multe șanse la o viață mai bună ȋn viitor.

Copilul era mai tot timpul bolnav iar părinții nu prea aveau resurse financiare pentru a-l ȋngriji ȋn mod adecvat. Apreciind situația precară a familiei, medicul la care aceștia erau ȋnscriși le-a recomandat părinților să-l instituționalizeze pe copil, pentru că altfel starea lui de sănătate s-ar fi agravat mai mult și problemele n-ar fi ȋncetat să apară. Gândindu-se la binele copilului mama decide să renunțe la el. Acesta este preluat de reprezentanți ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt și este internat ȋntr-un centru de plasament unde stă până la vârsta de 2,9 ani. Pentru că copilul prezenta ȋntârzieri multiple ȋn dezvoltare se decide mutarea acestuia intr-o familie, astfel că este luat din centru și dat ȋn grija unui asistent maternal profesionist, unde stă de la vârsta de 2,9 ani, până la 5,4 ani. În această perioadă ȋnvață să vorbescă, fiind un copil foarte ambițios obține rezultate bune destul de repede. Din ȋnsemnările asistentului maternal reiese că baiatul face progrese atât ȋn ce privește limbajul cât și ȋn ce privește unele deprinderi precum spălatul pe mâini, ȋmbrăcatul sau mâncatul;. În ciuda progreselor făcute este ȋncă ȋntârziat din punct de vedere psiho-motric. Totuși copilul este remarcat ca fiind o fire foarte afectuoasă cu cei din jur și care la rândul său are nevoie de foarte multă afecțiune. Este conștient că familia la care locuiește și care ȋl ȋngrijește nu este adevărata sa familie. Știe că are alți părinți, dar nu-i cunoaște. B.Temperamentul Alex manifestă un temperament vulcanic,se adaptează greu.

C.Trăsături manifestate ale personalității Din discuțiile purtate cu Alex reiese la suprafață sentimente de abandon, lipsa de afecțiune pe care o resimte, care duc la acte furie față de alte persoane se simte neânțeles și neiubit.

3.Dinamica și structura personalității A.Motivele și afectele

Alex are următoarele emoții negative: gelozie,tristețe,anxietate,deznădejde legate de faptul că nimeni nu ȋl poate ȋnțelege,părinții lui l-au abandonat iar el nu este ca ceilalți . Acesta are trebuințe de culpabilizare socială, simte că nu aparține grupului. Alex este un copil afectuos,care caută ȋnțelegere și afecțiune din partea persoanelor de ȋngrijire,și din partea părinților naturali. B.Principiile morale,valorile sociale și atitudinile Alex are idealuri copilaresti doreste sa-si cunoasca familia naturala,gandeste realist legat de modul in care ar trebui sa fuctioneze o familie. Atitudinea legata de familie la intalnirea cu aceasta a fost socanta.

C.Funcțiile și identitatea Eu-lui

Stresul resimtit de copil ce genereaza axietatea sau conflictul interior eul, este marcat de slăbiciune manifestată prin sentimente de culpabiliate avȃnd o capacitate scăzută de adaptare. 4.Determinanții sociali și situațiile actuale de viață

Alex simte nevoia să-și cunoască familia. În luna septembrie(2011), ȋnainte de ȋnceperea anului școlar, la insistențele copilului de a vedea unde locuiește adevărata sa familie, asistentul maternal profesionist, ȋmpreună cu responsabilul de caz organizează o vizită ȋn localitatea natală a copilului, mai precis acasă la familia sa. Acesta suferă un adevărat șoc văzând condițiile ȋn care trăia mama sa cu tatăl, ȋmpreuna cu alți doi copii- surorile lui mai mici. Casa ȋn care aceștia locuiesc este compusă din două camere. Totuși, deși este conștient de sărăcia ȋn care familia locuiește, copilul nu reușește să ȋnteleagă de ce frații săi au rămas cu familia iar „el a fost dat”. În urma vizitei, copilul devine din ce ȋn ce mai agitat, fapt accentuat și de schimbarea locației copilului.Venirea de la asistentul maternal profesionist la un centru de plasament casă de tip familial(CTF). Între timp s-au accentuat comportamentele de tip opozant, mergând până la acte de agresivitate, care se manifestau acasă, ȋn fața blocului cu partenerii de joacă, la școală și aproape ȋn orice mediu. La vârsta de 5 ani și 4 luni copilul este nevoit să plece de la familia care ȋl avea ȋn grijă, asistentul maternal intrând ȋn concediu de maternitate. Ruperea de familia la care a locuit copilul a fost dificilă dar o dată cu sosirea ȋn noua familie acesta dă uitării vechea familie, ca și cum nici nu ar fi locuit acolo niciodată. Nu ȋntreabă de ea niciodată și nici nu vorbește despre aceasta.

Copilul ȋncă prezintă ȋntârzieri mari ȋn dezvoltare, atât de ordin psihic, cât și motric. Este ȋnscris la logoped, iar ȋn paralel asistentul maternal muncește cu el acasă pentru a recupera din ȋntărzierile de limbaj găsind tot felul de jocuri și stimulente pentru a-l determina să pronunțe corect cuvintele. Băiatul este ȋn continuare un copil foarte ambițios și atunci când ȋsi dorește foarte tare ceva face tot posibilul pentru a obține. Astfel reușește să pronunțe ȋn mod corect cuvintele pentru că ȋși doreste foarte tare să aibă mașinuțe, se corectează ȋn alte domenii din dorința de a obține cât mai multe mașinuțe pe care le colecționează ȋnca de la o vârsta foarte fragedă, nu-și mai suge degetul la adormire din dorința de a avea și el bicicleta cu care să se dea ȋn fața blocului. Problemele persistă dar rezultatele apar treptat și dupa multe eforturi, dar toul depinzând ȋn principal de voința și determinarea copilului, care persevera doar atunci cand el consideră că este necesar. Principala dorință a copilului este de a „fi om”-acesta devine un lait motiv pentru copil care face totul din dorința de a fi și el o persoană respectată de cei din jur.

În jurul vârstei de cinci ani și patru luni băiatul se ȋntălnește pentru prima dată cu mama sa naturală; tot atunci o cunoaște și pe sora sa mai mică. Mama este foarte impresionată și emoționată la ȋntalnirea cu copilul. Acesta conștientizează că aparține etniei rome și este foarte supărat și oarecum dezamăgit. În urma ȋntâlnirii, mama ȋl vizitează foarte rar pentru că nu are suficienți bani să ajungă la el. Se ȋmprumută de la cunoscuți pentru a putea veni să-l viziteze o dată ,de două ori pe an.

În anul 2012 este ȋnscris ȋn clasa I-a. În primele luni se descurcă foarte greu datorită problemelor de pronunție a sunetelor. Treptat reușește să-și ȋnsușească cititul și scrisul pe litere, iar până la finalul clasei a I-a ,a ajuns aproape de nivelul celorlalți colegi de clasă; progresează foarte brusc de la stadiul de citire pe litere la cel de pronunție a ȋntregului cuvânt spre uimirea tuturor celor care ȋl cunosc. Anul 2012, la una dintre vizite mama ȋi promite copilului că va veni să-l viziteze de Moș Nicolae dar nu reușește să ajungă din motive financiare, iar copilul este mai mult decât dezamăgit. Se simte părăsit pentru a doua oară. Singurele metode de răzbunare le găsește ȋn actele de nesupuenere și de agresivitate ȋndreptate ȋmpotriva membrilor familiei la care locuiește. Nu poate accepta ideea că el nu a fost ținut de familie, iar ceilalți frați cresc alături de familie. 5.Etiologia socială Trăind ȋntr-un centru de protecție se simte abandonat și lipsit de protecție.Deși recunoaște că ȋn CTF condițiile sunt bune atât cât privește hrana ,ȋmbracăminte,condiții igenă și locuit.Camera o ȋmparte cu un alt beneficiar și spune că se ȋntelege cu el.Cu personalul de serviciu spune că se ȋntelege , dar de multe ori vorbește urât nu reușește să relaționeze pe motiv că nu poate fi ȋnțeles.Alex dorește să meargă ȋn familia naturală ,ȋnsă se teme de situația precară a familiei,de multe ori se simte vinovat de starea ȋn care se găsesc aceștia. Copilul este mult mai agitat decât ceilalți copii, atât de la școală cât și față de alți copii cunoscuți; adoptă tot mai des comportamente nepotrivite provocând pagube materiale și devenind din ce ȋn ce mai agresiv. Face față din ce ȋn ce mai greu sarcinilor școlare, pe măsură ce apar materii și cerințe noi. Are multe lacune ȋn diferite domenii, se orientează foarte greu ȋn timp și spațiu ȋnvață greu zilele săptămânii și ȋncă nu cunoaște lunile anului, nu cunoaște ceasul.

Invățatoarea ȋn clasa căreia este ȋnscris copilul, a lucrat o perioada cu copiii cu probleme educative speciale așa că, acordându-i o atenție deosebită, găsește metode potrivite pentru a-l stimula pe copil să se implice ȋn activitățile școlare chiar dacă acesta opune rezistență, totul părându-i-se foarte dificil.Personalul CTF se folosește și el ȋn continuare de metode de stimulare și recompensare imediată pentru a-l determina pe băiat să muncească mai mult și acasă și pentru a-l aduce la nivelul celorlalți colegi de clasă. Băiatul se adaptează ȋn cele din urmă destul de bine la sarcinile școlare, la mediul școlar, fiind acceptat și de colegi și relaționăndu-se destul de bine cu aceștia. Totuși, este un copil mai zvapăiat decât majoritatea copiilor, face mai multe boacăne și atrage de multe ori atenția prin comportamente neadecvate, stă ȋn continuare singur ȋn prima bancă, lânga catedra doamnei ȋnvațatoare pentru a putea fi ținut sub control și supravegheat mai atent. Sunt prezente unele acte de agresivitate, dar acestea sunt considerate a fi incidente și nu obișnuințe.

6.Stresurile majore Principala cauză răspunzătoare de tulburarea ȋn plan afectiv este mutarea copilului la un centru de plasament case de tip familial(CTF).Datorita faptului că este mutat, ȋn evoluția copilului ȋși face loc nesiguranța și lipsa legături emoționale evoluția copilului ducând la grave probleme educative.Legăturile emoționale,evoluția afectivă va fi marcată de sentimente de nesiguranță. Între timp s-au accentuat comportamentele de tip opozant, mergând până la acte de agresivitate, care se manifestau acasă, ȋn fața blocului cu partenerii de joacă, la școală și aproape ȋn orice mediu. 7.Dezvoltarea personalitații Experiențele timpuri de viață,faptul că a fost mutat de nenumărate ori,ȋi dă copilului un ansamblu de perturbări psihologice , de carență afectivă totală și de durată,consecință a internării timpurii și ȋndelungate ȋn instituții,fapt ce conduce la separarea totală de mamă.Îngrijirea acordată ȋn aceste instituții,separarea de mamă conduce la o nedezvoltare normală. În lipsa legăturii emoționale, evoluția afectivă a copilului va fi marcată de sentimente de nesiguranță. 8.Conceptualizarea cazului.O abordare din perspective terapiei cognitiv -comportamentale Alex este elev ȋn clasa a doua , locuiește ȋntr-un centru de plasament din cadrul Direcției Generale și Protecție a Copilului(DGASPC)OLT. A fost adus ȋn centru la vărsta de cinci ani și patru luni,de la asistentul maternal profesionist ,datorită faptului ca a intrat ȋn concediu de maternitate.

A.Factorii etiologici Starea lui se agravează manifestand un comportament agresiv din momentul vizitei ȋn familia naturala(factor declansator), se pare ca lipsa de atasament pe care Alex o resimte(factor predispozant) precum si integrarea ȋn alt colectiv prin mutări frecvente (factor favorizant;de exemplu alti colegi ,alt oras,cerinte diferite) au precipitatsi au dus la anxietatea generalizată . Este posibil ca anxietatea generalizată să fi fost precipitată de lipsa de support din partea persoanelor de ȋngrijire și faptul că se simțea lipsit de dragoste și abandonat de familia naturala(factor declansator). Alex se astepta la suport emotional din partea familiei natural,ȋn schimb ȋn anul 2012 la una dintre vizite mama ȋi promite copilului că va veni să-l viziteze de Moș Nicolae dar nu reușeste să ajungă din motive financiare, iar copilul este mai mult decât dezamăgit. B.Evaluarea cognitiilor si comportamentelor actuale Faptul ca familia nu reuseste sa-l viziteze din motive financiare copilul,se simte părăsit pentru a doua oara si gandul lui a fost :”Nu ma iubeste nimeni,sunt al nimanui”. Nu poate accepta ideea că el nu a fost ținut de familie, iar ceilalti frați cresc alaturi de familie.Din puct de vedere emotional,s-a simțit foarte anxios și sa gândit ca nu valoreaza nimic pentru nimeni și din aceasta cauză a fost mutat . Se naște un alt gând anxios de genul :”Voi fi mutat și din casuță (CTF),pentru că nimănui nu-i pasă de mine”. B.Evaluarea longitudinal ș cognitiilor si comprtamentelor Alex crescând pâna la vârsta de opt ani ȋn diferite medii familiare, relația de atașament o resimte ca fiind deficitară cu familiile de ȋngrijire și nu este capabil să lege relații sanătoase. Deoarece anxietatea de separare (caracterizată prin anxietate în legătură cu separarea de parinți) apare de regulă în copilărie , lipsa mamei duce la tulburări afective,tulburări intelectuale,cu consecințe ȋn procesul de adaptare și este predispus spre delicvență ca urmare a tulburărilor de comportament și marcată de sentimente de nesiguranță. Singurele metode de răzbunare le găsește ȋn actele de nesupuenere și de agresivitate ȋndreptate ȋmpotriva membrilor familiei la care locuiește prin:. scurtă criză de furie, cooperare nesatisfăcătoare, este extrem de impulsiv.

C.Aspecte positive și puncte tari ale copilului Alex este un copil inteligent ȋși dorește să să fie acceptat de familie și să ajute familia naturala când va fi mai mare să depășască situația grea ȋn care se află. Întelege ca trebuie să obtină rezultate bune la școala pentru a avea un loc de muncă bine plătit. 3.7.Descrierea procedurii de lucru Programul complex de prevenție a fost aplicat copilului, pe o durată de doua luni ,cu Alex sa lucrat zece sedințe,fiecare sedință fiind de maxim o oră. Întălnirile s-au desfășurat ȋntr-o cameră amenajată din cadrul centrului DGASPC-OLT. Conceperea și implementarea planului de preventive.

Intervenția de prevenție complexă s-a desfășurat pe trei planuri:

a.familial

b. școlar

c. individual-subiectiv

a. La nivel familial a fost nevoie de mai multe ȋntâlniri cu familia de plasament și aplicarea unei scale de interviu clinic pe baza criteriilor de diagnostic din DSM IV pentru depistarea simtomelor anxietații generalizate, s-a explicat personalului importanța demersului terapeutic și impactul pe care acțiunile lor ȋl are asupra copilului. Pe parcursul derulării planului de prevenție al copilului, personalului i s-a solicitat colaborarea cu mine și monitorizarea stării copilului.

b.La nivelul colectivului școlar, ȋn special al cadrului didactic, a fost necesară explicarea condițiilor emoționale și comportamentale, adică antecendentele și consecințele actelor copilului, ȋnțelegerea acestora precum și măsuri de diminuare a actelor dezadaptative. Cadrul didactic a fost ȋncurajat să folosească ȋntăririle imediate și lauda/recompensa comportamentelor pozitive, penalizarea celor negative folosind sistemul de puncte; de asemenea, cadrului didactic i s-a solicitat acordarea către copil a unor sarcini și responsabilitați la nivel de clasă și la nivel de grup, ceea ce a condus la facilitarea socializării. La nivel de colectiv, copilul a fost integrat ȋn diferite activități care au presupus colaborarea și munca ȋn echipă, de fiecare dată comportamentele adaptative fiind ȋntărite.

c.Intervenția la nivel individual a urmat planul de preventive ȋn scopul dispariției anxietății, și pe comportamentul impulsiv și actele de agresivitate. Scopurile intervenției au fost: – diminuarea anxietății

–  diminuarea actelor comportamentale agresive,

–  managementul furiei

–  dezvoltarea capacității de interrelaționare

–   dobândirea unui comportament asertiv

–   recunoașterea adecvată a expresiilor emoționale și identificarea acestora.

Teste aplicate-evaluare diagnostică

Testele au fost alese pentru a putea contura un profil de personalitate al copilului, pentru a identifica modul sau de a se vedea pe sine și relațiile cu cei din jur,nivelul de anxietate generalizată, s-a urmărit identificarea problemelor care ar sta la baza comportamentului opozant și a celui agresiv, posibilitatea unui dezechilibru emoțional fiind luată ȋn considerare, ținând cont de factorul declanșator. Prin utilizarea testelor se urmărește și stabilirea gradului de maturitate afectivă, a nivelului de adaptare emoțională și socială. Chestionarele au fost utilizate pentru a evalua mai exact nivelul de anxietate și nivelul stimei de sine.

Testul arborelui

Desenul familiei

Scala:- de masurare a anxietății , Scala Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii , (RCMAS) Scala- măsurarea stimei de sine (Rosenberg, 1965) Interviu clinic pentru parinti realizat pe baza DSM IV .Anxietatea generalizată(anexa 4).

PRIMA SEDINTA Ṭelul primei faze este stabilirea alianṭei terapeutice ȋntr-un mediu securizant ,predictibil,care-i permite copilului să se dezvăluie pe sine.Prima sesiune este foarte impotantă ȋn realizarea alianței terapeutice. De acea,trebuie să fie o experiență placută pentru copil,pentru ca el să-și dorească să revină la cabinet.Ca un copil să se apropie de consilier,atunci și consilierul trebuie să se apropie de copil. Prima sesiune are valoare diagnostică . Culegerea informațiilor referitoare la simtome pentru un diagnostic prin aplicarea chestionarului RCMAS ,teste aplicate-evaluare diagnostic:testul arborelui,desenul familiei. Pentru ȋnceput am ȋncurajat copilul să se joace ȋn voie,la care m-am alăturat și eu astfel am putut descoperii puctele tari ale copilului.El are o imagine activă bogată,avea aptitudini de găndire abstractă,era prietenos dornic să multumească pe ceilalți. I- am explicat specificul și scopul relației de consiliere. Alex s-a simțit mai ȋn largul lui și mi-a permis să mă apropii de el. În urma testelor aplicate i-am explicat ce reprezintă pe ȋnțeles poziția ȋn care se află ,ce ȋnseamnă anxietatea și ce va urma să realizăm pentru depășirea situației. Așa cum arată Iolanda Mitrofan ,testul proiectiv capătă valoarea unei “breșe”terapeutice,deoarece pornind de la ȋntrebari specifice testului care sondează date semnificative ale istoriei personale ,se ajunge la descoperirea,activarea,conturarea unor discuții personale.Astfel procesul terapeutic se va derula ȋn cadrul descris de test. D:–Te rog să desenezi aici familia ta. A:–Ce să desenez?……..Nu știu să desenez familia mea….nu cred că pot…e greu…. Imposibilitatea de a-și desena familia ar putea decodifica un nivel crescut de anxietate,marcant,”paralizant”din puct de vedere psihologic,reacția de respingere sau de neputință fiind rezultatul negării de familie traumatizantă. D:-Crezi că e greu și nu poți…Alex ,cine face parte din familia ta? A:-Eu.

D:-Bine .Atunci ,pentru ȋnceput desenează-te pe tine. A:-Mama mea . D:-Deseneaz-o acum. După ce-o desenează, desenează și pe tata, spune că ar dori să deseneze și pe cei doi frați.La un moment dat spune că a greșit și ar vrea să steargă cele două surori.Se hotărăște să-i taie cu mai multe linii. În momentul când ȋi taia se observă o anumită agresivitate . Alex ȋncearcă să vorbească despre situația care a dus la tăierea lor din desen:de exemplu că ei au fost crescuți de părinți și el” a fost dat de colo colo”.Încearcă să se deseneze,la care șterge des,spunând că este urât. Apare ȋn partea din dreapta . Alex constientizeaza sentimente de ostilitate fata de fratii sai sentimente a caror exprimare trena,incercarea de frica. A:-Daca eram numai eu nu mặ arunca mama. Așa se ȋntâmplă dacă sunt mai mulți frați.Așa se va ȋntâmpla și ȋn CTF ,când vor aduce alți copii va trebui să plec și de aici .Nemulțumirea față de existența fraților săi scoate la suprafață sentimente care descriu o stare emoțională de mânie ,care este manifestată și ȋn CTF prin lovirea altor copii.I-am oferit deci ocazia de a readuce ȋn prim- plan sentimentele negative ,autoblocate față de frații sặi ,dar ȋn acelaș timp față de o parte a personalităṭii sale(sursa de imaginii negative despre sine),cu scopul de a face față,acționând ȋn consecință(chiar dacă agresiv),dar conștient de controlat.Spune că nu crede că aparține acestei familii și a mai cerut o foaie ȋn care se desenează ȋn partea stȋngă ,după care urmează ceilalți copii din CTF și două d-ne care spune el că le iubește puțin.Și ȋn acest desen apare desenat foarte mic de unde reiese și stima scăzută pe care o are fată de sine ,la ȋntrebarea “De ce te iubesc d-le mai puțin?”.Raspunsul find acela că l-e supară mereu ,prin faptul că nu ȋnvață suficient ,este agresiv cu ceilalți copii.Alex este conștient de agresivitatea lui ,de reacții brutale distructive și de atacare. Astfel pentru a reduce agresivitatea ,trebuie rezolvat mai ȋntai conflictul care genereaza o astfel de reacție .

A DOUA ȘEDINṬĂ La ȋnceputul ȋntilnirii i-am propus sa exerseze relaxarea,timp de zece ,cinsprezece minute.Tensionează și apoi relaxează fiecare mușchi .Grupele de muschi pe care trebuie sa le tensionezi,iar mai apoi sa le relaxezi,sunt urmatoarele: -brațe -fată -stomac -picioare “Care a fost evaluarea ingrijorarii tale?” Pe o scala de la 0 la 10. Inainte ___ dupa ___ . Pasii principali ai relaxarii sunt tensionarea muschilor,izolarea muschilor,concentrarea asupra senzatiilor si relaxarea muschilor.In acelasi timp ,atentia va fi focalizata pe senzatiile corporale sip e imaginile si gandurile linistitoare.

În acestă sesiune am hotarât sa lucram cu furia resimțita de copil.Voi incepe prin al invita să facă orice dorește.Facem lucruri care-i plac.În mod gradat,trec la activități mai focalizate,pe masură ce sentimentele ȋncep sa se manifeste.De regula furia apare prima,deoarece sub furie se afla o rana,dar furia ,minia pare să se manifeste mai intii.Vorbesc cu Alex despre furie:ce este ea,ce l-a facut sa se infurie,ce fac atunci când trăiesc furia.În timp ce am introdus ȋn joc lutul, l-am rugat sa se modeleze pe el ,pe surorile lui .Cu blândete ,i-am pus niste ȋntrebari despre relatia lui cu cele doua surori .La un moment dat,am spus:”Te ȋnfurie câteodata că surorile tale se afla cu parinți naturali?”Alex a spus da.Am adus o pernă și l-am rugat pe Alex să l-e spună fetelor de pe pernă cum se simte.I-am arătat cum sa faca asta . In curand Alex spune multe lucruri celor doua surori,exprimand sentimente de furie.la care a inceput sa loveasca lutul cu putere.I-am spus sa faca asta acasă,cu perna lui sau cu patul lui,de fiecare data cand se simte furios.Personalul din cadrul CTF a relatat ca facea asta in fiecare zi timp de o saptamanasi apoi s-a temperat gradat iar asta l-a oprit din a sfasia hainele personale.Ulterior au urmat si alte manipulari cu lutul care i-au permis sa acceseze si sa isi exprime emotiile prin lovirea argilei, altfel ocupandu-ne de agresivitatea manifestata fata de ceilalti copii din centru ,de la scoala si de sentimentele mai profunde pe care Alex le avea fata de mama si tatal lui si ca urmare a cea ce s-a intamplat in viata lui. Dar era nevoie sa incepem cu acele evenimente care stau la suprafata ,iar Alex avea nevoie de niste instrumente care sa faca fata sentimentelor care il inspaimantau.I-am sugerat multe moduri de a-si exprima furia,:sa rupa ziare,sa scrie pe o bucata de hartie toate cuvintele rele care-i trec prin cap,sa scrie despre manie ,sa loveasca o cutie de carton.

A TREIA ȘEDINṬĂ In această sesiune mi-am propus sa folosesc animalele de jucarie ,pentru a descoperi informații inițiale cu privire la modul ȋn care copilul se vede pe sine și cum ȋi vede pe cei din familia sa.Principalul obiectiv este să vorbească despre felul ȋn care ȋși percepe relațiile personale și alte relații din cadrul familiei. Astfel copilu va fi ajutat :

-să ȋși exploreze relatiile anterioare,prezente și viitoare cu alte persone; – să ȋși ȋnteleagă mai bine locul ȋn cadrul familiei; -să ȋsi exploreze mai bine temerile; -să ȋși exploreze temerile legate de viitoarele relați dintre alții; Îl ȋncurajez pe copil să se axeze pe relațiile importante din viața sa și să ȋși spună povestea din perspectiva aceasta. Îi prezint copilului animalele și ȋii spun :”Mam gandit ca ne putem juca azi cu animalele mele de jucaria. O sa ne jucam cu ele intr-un mod special.mai intai,mi-ar placea sa alegi un animal care seaman cel mai mult cu tine”.Intentia a fost de al invata pe Alexsa aleaga un animal pe care il considera asemanator cu el din perspective personalitatii,a caracteristiciiemotionale si comportamentale.Alex si-a ales un leu.Il incurajez sa descrie trasaturi de personalitate ale animalului :”Ma intreb cum este acest animal in sinea lui”’ ,”Spune-mi mai multe lucruri”.Alex spune ca a ales puiil de pisica.Il invit sa aleaga alte animale ce ii reprezinta pe toti membri i familiei sale.II sugerez”Acum allege animalul care seaman mai mult cu mama ta si tatal tau”.Pe masura ce sunt alese animalele,il intreb pe Alex”Cum sunt animalele acestea?”. Pe masura ce a ales cate un animal ,Alex este indemnat sa le puna in fata sa.Cand grupul este complet ,pot observa situatia animalelor selectate sis a fac o afirmatie cu privire la modul in care au fost aranjate.L acare spun:”Toate animalele tale se afla in cerc,iar cei trei pisoiasi se afla in centru”.Alex reactioneaza si spune:”Ca pisoiasi sunt frati”.Incep sa explorez si sa analizez relatia dintre animale ,intreb pe Alex cu cine asociaza fiecare animal.Ii cer copilului sa analizeze anumite relatii dintre animale:”Ma intreb cum se simt cei trei pisoiasi impreuna”.Nu mut eu animalele ci il las pe Alex sa le mute,astfel copilul devine mai convins ca povestea pe care o spune este povestea lui si sunt sanse mai mari sa simta ca detine controlul si ca isi sesizeaza mai bine perceptiile .Observ ca Alex ezitara anumite animale sa le mute.Ii spun cea ce observ:”Pare cate intristeaza ca ai mutat pisoiasii langa tigru”(tigru reprezentand pe mama).Reflectand aceasta informative ,l-am putut determina pe Alex sa devina mai constient de anumite sentimente importante.Intregul process este proiectiv ;Alex proiectand idei despre familia sa asupra animalelor accesand idei si convingeri care ar fi putut fi refulate in subconstient ,din cauza temerilor cu privire la consecintele recunoasterii respectivelor idei si convingeri.Conexiunile intre relatiile , comportamentele din grupul de animale si cele din propria familie au dus la descoperiri importante cu privire la relatiile din cadrul familiei ce se doreste sa se discute despre ele.L a sfirsitul intalnirii l-am invitat pe Alex sa aranjeze animalele intr-un mod care le va permite tuturor sa se simta confortabil:”Mi-ar placea sa aranjezi din nou animalele intr-o dispunere diferita,astfel incat toate sa se simta fericite si confortabil”. La sfersitul intilnirii i-am propus sa exerseze relaxarea in fiecare zi ,timp de zece ,cinsprezece minute.Tensioneaza si apoi relaxeaza fiecare muschi asa cum am facut in sedinta de terapie .Grupele de muschi pe care trebuie sa le tensionezi,iar mai apoi sa le relaxezi,sunt urmatoarele: -brate -fata -stomac -picioare Alege o camera linistita si incearca sa exersezi cat poti mai bine .L -am rugat sa complecteze un formular in fiecare zi. Ai practicat relaxarea? Luni da nu Marți da nu Miercuri da nu Joi da nu Vineri da nu Sâmbăta da nu Duminică da nu Care a fost evaluarea ingrijorarii tale? Pe o scală de la 0 la 10. Înainte ______ după ______ A PATRA ȘEDINȚĂ Mi-am propus ca ȋn această ȋntlnire să indentificăm legatura dintre emoții ,simtome și gânduri .Am clarificat cu Alex natura și diferențele dintre emoții ,gânduri și simtome.La ȋnceput i-am arătat o serie de imagini reprezentând diverse expresii faciale și i-am cerut să spună ce emoție este exprimată de către fiecare imagine.Urmatorul exercitiu a fost de ai oferi o schița a corpului uman și să marcheze diferitele zone unde apar schimbări când se simte axios. Am prezentat o scală de la zero la zece pe care sunt identificate diferite niveluri de anxietate și ȋngrijorări.Am purtat o discuți cu referire la diferitele situații care provoacă anxietatea .Am discutat despre tipurile de gânduri cand se simte anxios,de a ilustra legatura dintre situatii,ganduri si emoții.Îi cer să identifice posibile gânduri si emoții.De exemplu:”Când ești abandonat . Înseamnă că ești un copil rău?(gandul).Cum crezi că te simți(emotia)?”Imagineazăți că ești personalul din centru și cum tu ȋncepi să țipi să vorbești urât. La ce crezi că te-ai gândi?Cum crezi că te-ai simți?”Astfel la final copilul va trebui să ȋnteleagă legătura dintre gânduri și emoții,tipurile de gânduri care duc la sentimente de anxietate,cum să folosească dovezile pentru a schiba aceste gânduri și a reduce anxietatea.Ca temă pentru acasă i-am sugerat să facă o listă cu ȋngrijorările sale ,pentru a exersa ȋn urmatoarea ȋntâlnire exersarea restructurarii cognitive. A CINCIA SESIUNE Am verificat tema pentru acasa.Alex mi-a prezentat lista cu gândurile lui de ingrijorare și i-am propus să facem un exercitiu numit “Gândirea de detectiv”. Pașii restructurării cognitive ȋn care sunt identificate gândurile din spatele emotiilor vor duce la cautarea dovezilor legate de gindurile nerealiste de ingrijorare si analiza dovezilor care le sustin.Dupa analizarea dovezilor copilul va fi invățat sa analizeze toate dovezile pe care le-a generat si sa decida asupra unei estimari realiste pe baza acestor dovezi. In exercitiu Alex inregistreaza evenimentul provocator de axietate,predictia negative pe care o realizeaza in aceasta situatie ,dovezile gasite si” gandul calm” care sa reflecte o alta posibilitate alternativa una care sa produca mai putina axietate. Evenimentul provocator in aceasta sedinta a fost cel legat de mutarea in alt loc de ingrijire. “Gindul de detectiv “ Evenimentul :CTF,izbucniri nervoase si crize de plans . In legatura cu ce sunt ingrijorat ?-Vor incerca sa scape de mine,voi fi dus in alta parte. Ce s-a intimplat alta data cand mi-a fost frica? -Am fost mutat de la maternal la centru. Care sunt datele :-Sunt amenintat ca voi fi mutat daca nu ascult si mai bat alti copii. Ce alceva s-ar putea intampla :-Toti vor crede ca sunt un copil rau. Care este gandul meu calm:- Se poate sa raman in centru si sa merg si in familia mea in vacant. Ce se va intampla de fapt? :-Sigur voi fi mutat. In urma inlocuirii cu gandurii calme, a gandurilor ingrijorate prin auto-verbalizare pozitiva ,care accentuiaza competenta personala in contracararea ingrijorarii si intareste performanta care implica gandul calm atat cu voce tare (eu oferindu-I feetback),cat si ganduri. La finalul intilnirii i-am propus sa exerseze relaxarea,timp de zece ,cinsprezece minute de tensionare si relaxare a muschilor. A SASEA SEDINTA La inceputul intalnirii pornesc o discutie legata de sedinta anterioara ,cu privire la schimbarile care au avut loc in corpul lui in momentul cand se simt e nervos si ingrijorat.Urmatorul pas a fost de a-I arata contrastrul dintre starea de axietate si cea de relaxare pentru a face diferenta intre cele doua.”Vreau sa te gandesti la momentul in care te-ai simtit bucuros si calm.”,” Cum era situatia in care te aflai atunci?”,”Cum a fost sa te simti calm si relaxat?”’ ,”Cum a fost corpul tau,atunci cand ai fost relaxat?”,”La ce te gandeai?”,”La ce te gandeai””Cum estev aceasta senzatie ,fata decea in care te simti ingrijorat?”….I –am explicat urmatoarele aspecte principale:Atunci cand suntem ingrijorati sau nervosa ,foarte multe schimbari se produc in mintea noastra.Aceste lucruri sunt normale si se intampla tuturor. Primul pas este sa faca fata axietatii sa recunoasca aceste schimbari.A fi calm si relaxat implica senzatii diferite in comparative cu senzatiile generate de o stare tensionata. In continuarea intlnirii am hotarit de comun acord cu Alex sa lucram cu un alt gand ingrijorat trecut in lista sa. Si anume teama de respingere ,abandon din partea familiei naturale si lipsa de afectiune din partea acestora fata de el.Am hotarat sa analizam consecintele evenimentului temut ,prin identificarea consecintelor associate evenimentului trecut:”Care este cel mai rau lucru care sar fi putut intamplain aceasta situatie”.Am folosit exercitiu “Gandirea Realista”.Am elaborate un plan de expunere ,prin aducerea in prim plan situatia materiala a familiei , situatia care a dus la separarea de familie,starea in care se aflau parintii in momentul cand au fost nevoiti sa ia aceasta decizie pentru ca el sa fie” salvat”,deoarece starea de sanatate era precara .In consecinta expunerea copilului cu starile de emoti ale familiei,greutatile acestora legate de starea financiara si faptul ca se simteau vinovati de acest lucru ,lucru confirmat de parinti in urma vizitei copilului la locuinta acestora, a avut ca scop confruntarea lui Alex cu posibilitatea de a gandi realist”Gandirea realista”,”Ce alceva sar fi putut intampla “.Astfel au putut fi examinate consecintele evenimentului temut. A SAPTEA SEDINTA

Din cauza lipsei de afectiunepe care o resimte legate de abandon si respingere este important ca Alex sa isi exploreze perceptiile privind modul in carea fost crescut.In aceasta sedinta mi-am propus sa lucram cu tava de nisip pentru a-l ajutape copil sa-si spuna povestea in etape.Am folosit si simboluri(in cazul nostrum marionete) pentru a reprezenta lucruri concrete –de exemplu drumuri,casa,scoala,anumiti oameni.In plus utilizarea fiind utila in reprezentarea de secrete,ganduri,dorintesi bariere emotionale.Am putut astfel explora anumite evenimente din viata copilului ,si-a exteriorizat lucrurile care nu erau acceptate de el,a putut intelege in mod cognitive elementele evenimentelor din viata lui,a putut sa integreze aspect opuse. Astfel i-am propus:”Creaza o imagine despre perioada in care erai bebelus.”Alex a construit imaginea ,putand devein capabil sa recunoasca si sa simta durerea asociata cu faptul ca nu a beneficiat de apropiere si de ingrijire cand era mic decit foarte putin din partea mamei.Asumandu-si si traind aceasta durere ,copilul poate reusi cu ajutorul meu sa descopere modalitati de a avea singur grija de el. In cazul de fata in care mama a fost absenta o lunga perioada de timp,Alex recunoaste ca alta persoana i-a oferit afectiune si ingrijire.Odata cu confruntarea durerii asociata cu comportamentul mamei,copilul reuseste sa poata avea sentimente positive,recunoscand ca a beneficiat de ingrijire afectuasa a mai multor personae. Astfel pentru intarirea relatiilor si a dezvolta fata de alte personae relati de afectiune si atasament i-am propus sa faca ca tema pentru acasa o lista cu persoanele de ingrijire si ganuri fata de acestea.Astfel la urmatoarea intalnire sa putem dezvolta acest subiect. A OPTA SEDINTA La inceputul intalniri pornesc o discutie legata de intalnirea anterioara .In legatura cu tema propusa pentru acasa Alex spune ca pe lista a trecut-o si pe d-na invatatoare,considerand-o importanta. Cu aceasta ocazie am avut posibilitatea de ai propune, daca doreste sa ne jucam “de-a invatatorul”. Am folosit pentru această ședință jocul de rol imaginative.Prin utilizarea jocului de rol imaginative i-am putut oferi copilului ocazia de a intelege evenimentele anterioare si actuale de control al comportamentului,sa exerseze comportamente noi si sa se pregateasca pentru anumite evenimente de viata. I -am propus ca el sa fie d-na invatatoare .Pentru a contribui la consolidarea rolului autoritar al copilului,am adoptat o atitudine provocatoare,prefacandu-ma ca nu sunt neascultatoare. Alex in rolul de (invatator)ȋ-mi cere sa merg ȋn “sala de pedeapsă”,eu spun:”Nu vreau sa fac asta.Voi ramâne in banca mea”.Acest raspuns sfidator ȋi dă ocazia copilului de a fi testat rolul sau.Am intervenit prin a spune:”Am observant ca nu m-ai obligat sa merg in sala de pedeapsa.Ma intreb cum m-ai fi putut convinge sa fac ce voiai tu.”Astfel Alex are posibilitatea sa constientizeze,inteleaga starile de emoti neplacute care le poate simti invatatoarea sau oricare alta persoana atunci cand el se comporta neadecvat.A putu sa reflecteze asupra comportamentului manifestat in centru,atunci cand se cearta cu alti copii.

A NOUA SEDINTA In aceasta intalnire mi-am propus ca obiectiv sa il ajut pe copil sa recunoasca si sa accepte atributele personale,puctele forte si limite.Alex se simte neajutorat, inferior colegilor si considera ca nu dispune de resursele necesare pentru a-si diminua anxietatea. Pentru a-si consolida stima de sine,Alex trebuie sa se descopere pe sine,sa se inteleaga si sa isi recunoasca puctele forte si limite.In acesta intlnire am folosit trei fise de lucru cu titlurile : – Pot face orice-care stimuleaza discutii despre acele parti ale sinelui pe care copilul se simte cel mai putin relaxat exprimandu-le in diverse momente si situatii.Alex se simtemarginalizat fata de colegii .La folosirea acestei fisa de lucru, incurajarea discutiei pe convingerea ca este normal sa se comporte diferit in circumstante diferite de adaptare si de a-I respect ape altii. Adoua fise a fost:-Unde ma aflu?Ii permite copilului sa isi elaboreze o reprezentare a acelor parti ale sinelui pe care le poate dezvalui relaxat altora si acelor parti pe care doreste sa le ascunda.Se discuta riscurile pe care le-ar implica expunerea partilor ascunse ale sinelui. Alex este incurajat sa exploreze partile ascunse si sa devina o parte expusa a copacului pe care celelalte personae sa o vada si sa o aprecieze . Fisa de lucru -Alegerea mea …il incurajez pe copil sa inceapa sa isi vada viata incadrata in anumite categorii de activitati care creaza o imagine despre sine,care il poate ajuta sa descopere anumite activitati si sa decida daca ar vrea sa schimbe unele elemente ale imaginii pe care o are despre sine. „Identifica emotia!”- pentru a identifica temele afective dominante, constientizarea si discutarea lor. Propozitiile neterminate sunt utilizate in acest caz cu scopul de a identifica si inetelege propriile emotii si sentimente, in principal sentimentul de frustrare fata de faptul ca nu este alaturi de familia sa naturala. In timpul interventiei am considerat ca utilizarea laudelor si feedbacului cu privire la performantele facute si imbunatatirea stimei de sine sunt foarte utile . Alex fiind foarte bucuros si in acelas timp dornic de schimbare.

A ZECE ȘEDINṬA În ședința de ȋncheiere voi recapitula tehnicile utilizate in cadrul acestui program .Am aplicat testele proiective și chestionarele care masoară nivelul de anxietate și stima de sine.Am verificat și constatat ȋn același timp, exercitiul de relaxare “Exercitiul meu de relaxare” complectat de Alex zilnic pe toata perioada de aplicare a planului de preventie.Nivelul de evaluare al ȋngrijorarilor a scăzut semnificativ dupa aplicarea tehnici de relaxare, ajungand de la un nivel de evaluare al ȋngrijorarii pe o scala cuprinsă ȋntre(0 si 10),la un nivel de trei ,menționez că la ȋnceput nivelul de ȋngrijorare a fost la primele ȋntalniri pe un nivel de zece pe scara de ȋngrijorare chiar și dup ce exersa relaxarea. Am ȋncurajat copilul ȋn realizarea faptului că schimbarea se datorează muncii pe care a realizat-o si tehnicilor specifice pe care le-a practicat. I-am ȋnmanat la sfarșitul programului un certificate care marchează succesul și ȋl felicit pentru munca pe care a depus-o. În urma datelor obținute din aplicarea , interpretarea testelor,și ȋn urma aplicării planului de prevenție ,pentru stabilirea unui echilibru in ce priveste starea de axietate si partea emotionala, cat si diminuarea comportamentelor de tip opozant si agresive,a fost nevoie si de stabilirea unui set de reguli ,reguli atat pentru copil cat si pentru personalul ctf,cadrul didactic pentru o mai buna implementare a planului de interventie propus.

La nivel individual sedintele de consiliere desfasurate cu copilul vor avea ca scop utilizarea cat mai multor tehnici care sa faciliteze schimbarea. Prin intermediul activitatilor de educatie rational-emotiva copilul va invata ca exista o stransa legatura intre modul in care vedem lucrurile (gandim), emotiile resimtite si actiunile care au loc in final. Prin intermediul activitatilor precum „ Alegerea mea”, „ Unde ma aflu”, „Pur si simplu diferit”, „Infrunta-ti emotiile” sunt identificate moduri diferite de a gandi si simti, precum si optiuni diverse de a reactiona in anumite situatii- este astfel discutata posibiliatea de a alege un raspuns mai mult sau mai putin potrivit. Activitatea „Pur si simplu diferit” vizeaza acceptarea de sine, explicatiile sunt adaptate situatiei in care se afla copilul- aceea de a apartine etniei rrome si insemnatatea acestui fapt pentru copil. Tot in acest cadru sunt utilizate si povestile rationale. Educatia rational-emotiva este completata de utilizarea tehnicilor ”, „Identifica emotia!”- pentru a identifica temele afective dominante, constientizarea si discutarea lor. Jocul de rol, imageria dirijata sunt tehnici utilizate pentru a identifica comportamente potrivite ca mod de reactie la situatii provocatoare.

La scoala: colaborarea cu scoala este una fericita pentru ca ajunsa in pragul disperarii invatatoarea copilului este dispusa sa faca orice numai sa nu mai vina la scoala cu groaza, gandindu-se ce va mai face A. in ziua respectiva. Doamna invatatoare este incurajata sa utilizeze si ea intaririle pozitive si recompensele imediate pentru comportamentele pozitive, precum si pedepsele pentru comportamentele negative. Pentru ca A. nu era acceptat aproape de nici unul dintre colegi, s-a incercat stabilirea de activitati a caror rezultat sa depinda de munca si colaborarea intre membrii echipelor. Sarcinile primite au vizat activitati in care si A.putea obtine rezultate bune- acest lucru a ajutat atat la cresterea stimei de sine si a increderii in propriile forte, precum si la cresterea gradului de acceptare de catre colegi. Acestia au putut sa vada astfel si o alta fata a colegului lor, care le era mia putin cunoscuta.

In ce priveste interventia la nivel familial (plasament), pentru inceput au loc intalniri doar cu personalul la cabinetul de consiliere, apoi si cu copii din plasament. Interviului cu personalului de ingrijirepe baza unui chestionar ce scoate la suprafata criterii de diagnostic ale anxietatii generalizate. Impreuna cu pertsonalul ctf si copilul se stabileste un set de reguli care vor trebui sa fie respectate atat de catre copil cat si de catre restul familiei. Se stabileste un plan cu puncte pentru A. Acesta va primi cate o masinuta ( decupata din hartie) pentru fiecare fapta buna si pentru fiecare regula respectata; i se va lua cate o masinuta de fiecare data cand loveste pe cineva, injura, sau nu vrea sa respecte regula. Daca la sfarsitul saptamanii a adunat numarul de masinute prestabilit are dreptul sa le preschimbe intr-o masinuta adevarata pentru a-si intregi colectia. Daca punctajul este in favoarea familiei, acestia au dreptul sa ia una dintre masinutele din colectie.

Tot impreuna cu copilul si familia se stabileste mai apoi un contract prin care A. se angajeaza sa nu mai fie agresiv ( in partea a doua a planului depreventie care vizeaza mentinerea comportamentului agresiv la un nivel cat mia scazut). Obiectivele contractului sunt stabilite pentru perioade scurte de timp, deoarece copilul nu este motivat pentru atingerea obiectivelor pe termen lung, chiar daca recompensa obtinuta ar fi mai substantial.Tot acasa, personalul este de acord sa ii confectioneze copilului un mini sac de box pe care sa poata sa-si descarce furia; aceasta in speranta ca sacul va fi mai eficient decat ruperea hartiilor. Familia primeste indicatii despre cand si cum ar trebui sa fie utilizat sacul de box pentru ca tehnica sa aduca rezultatele sperate.

Capitolul 4.

Rezultatele cercetării

4.1.Prezentarea și analiza rezultatelor

Rezultatele testelor și interpretarea lor:La ȋnceputul intervenției

Testul arborelui: Rezultatele la “Testul arborelui” au confirmat o traumă ȋn jurul vȋrstei de un an, identificată cu separarea de părinți. De asemenea au fost relevate note de agresivitate și nevoie de descărcare emoțională. Copilul resimte o oarecare anxietate ȋn relațiile sociale și are un nivel scăzut al stimei de sine.

Multiplele afecțiuni emoționale și de reglaj comportamental ale copilului duc la apariția unor importante bariere ȋn obținerea unor performanțe superioare la ȋnvățătură.

Desenul familiei: trecem de la desenul arborelui la cel al familie se face cu ușurință, Alex fiind bucuros că poate desena ȋn continuare. Înțelege indicațiile de muncă foarte repede. Manifestă furie verbalizează ȋn timp ce lucrează la desenul ȋn care este familia naturală. Stă foarte concentrat la foaia de hârtie, ținând câte două creioane colorate o dată ȋn mână pentru a o avea pe următoarea la ȋndemână. Desenează o familie compusă din patru membri- aceștia se țin de mână „pentru ca să se iubeasc”,după care taie doi membri care reprezintă cele două surori . Faptul că subiectul și-a anulat existența prin nedesenarea propriei persoane semnifică anularea rolului său de copil ȋn familie, asumarea ca persoană deloc importantă și neglijată de către membrii familei sale; este rezultatul ignorării nevoilor sale și a insatisfacerii acestora de către părinții săi. Cere altă coală ,desenează copii din centru și două d-ne. La terminarea desenului alcătuiește și o scurtă povestioară despre familie pentru că lui ii place să deseneze și să coloreze.

Principala observație ȋn ce privește acest test este aceea că deși știe care este adevărata sa familie, copilul alege să deseneze și familia CTF ȋn grija căruia se află ȋn prezent. Ansamblul desenului este unul infantil, primitiv, cu mult sub vârsta cronologică a subiectului. Caracteristicile identificate analizând acest desen sunt: opoziția și impulsivitatea, deficiența mentală, introversia, infantilismul și fixația pe un stadiu primitiv, imagine de sine alterată, deficitară; de asemenea și aici se remarcă furia și agresivitatea puternică, comportamentul opozant, tendința spre delincvență și sentimentul de insatisfacție, afecte crescute ; ȋn funcție de culorile utilizate ȋn efectuarea desenului remarcăm sentimentele de tristețe, doliu, anxietate și manie; valorizarea/ devalorizarea diferiților membri ai familiei: două d-ne dinCTF sunt văzute ca persoane importante și ȋnțelegătoare.

Jocul cu familia de păpuși -reprezintă o modalitate prin care sunt puse ȋn scenă relațiile dintre copil și ceilalți membri ai familiei, sentimentele acestuia față de fiecare membru ȋn parte. Este utilă ȋn munca cu copiii pentru că aceștia de multe ori sunt aduși ȋn consiliere de adulți și ȋn consecință nu consideră că ar avea o problemă. Prin joc se pot obține o mulțime de informații utile despre modul ȋn care copilul vede și apreciază lucrurile. Jocul cu familia de păpuși: copilul alege familia din cadrul CTF ȋn grija căreia se află. În jocul său ȋi reprezintă pe toți membri, precum și propria persoană. Poate fi observat faptul că A. se simte bine ȋn cadrul familiei, este implicat ȋn tot felul de sarcini și are responsabilități, unele mai plăcute altele mai puțin plăcute. Este o bună metodă de a se opune prin joc tuturor cerințelor pe care el le consideră inutile și incomode ( este pus ȋn evidență comportamentul opozant). Totuși A. este conștient cât de tare ȋl supără persoanele de ȋngrijire prin Din manipularea păpușilor reiese și anxietatea copilului legată de posibilitatea mutării la familia sa naturală. Totuși acolo ȋi vor lipsi compoturile și calculatorul.

Chestionarul Scala Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii (RCMAS) acesta a fost completat după ce au avut loc câteva ȋntâlniri cu Alex.Punctajul maxim a fost -RCMAS total Anxietate Scor [28] ceea ce indică faptul că nivelul de anxietate este foarte ridicat.

RCMAS – Scala minciună factori:-scor 5, RCMAS – Anxietate fiziologice sumă –scor

10

RCMAS – Worry / hipersensibilitate – suma

11 , RCMAS – Social – preocupări sociale -sumă de 7,

-Scala stimei de sine Rosenberg, indică un nivel scăzut al stimei de sine ,cu un puctaj de 14.

Rezultatele testelor și interpretarea lor la retestare

La retestare:Testul arborelui,a fost desenat ȋn mărimi normale,ceea ce indică că stima de sine

a crescut.Coroana este cu contur ondulat ceea ce denota capacitate de adaptare,sociabilitate,voiciune,simplitate,vitalitate. Trunchiul nu mai prezintă umbrirea pană la ȋnegrire ceea ce indică că gradul de anxietate a scăzut ,fapt ce reiese și din chestionarul RCMAS cu un scor la retestare de 11 pucte.Scala stimei de sine Rosenberg la retestare-a fost de 31 de puncte – indica stimă de sine medie.

Rezultatele obținute ȋn urma planului de intervenție sunt ȋn mare parte satisfacatoare șidupă interviul realizat cu personalul. In plan comportamental si emoțional rezultatele indică rezultate bune, demonstrând eficaciența planului. Astfel că pe parcursul celor doua luni de intervenție, ȋn care au avut loc ȋntalniri saptămanale, copilul a progresat mult ȋn ce priveste actele agresive și ȋngrijorările legate de abandon și mutarea in alta locatie ,acestea reducandu-și ȋn cele din urma mult frecvența- este reaplicat chestionarul. Rezultatele sunt de altfel vizibile si prin intermediul celorlate teste care au fost aplicate si la inceputul interventiei. Totusi s-a observat o crestere a nivelului agresivitații ȋn perioadele de ȋnceput a planului de prevenție ȋn care copilului se dezechilibra din nou din punct de vedere emoțional, de exemplu când era vizitat de mama sa.La terminarea planului de prevenție ,la vizitarea mamei acesta nu a mai manifestat agresivitate,din contrăa fost foarte bucuros și a ȋntrebat de tata și de cele doua surori.

In urma ultimelor discutii avute si cu mama sa naturală, copilul s-a hotarat ca și-ar dori să meargă să locuiască alături de familia naturală deși iubește foarte mult și familia ȋn care se află acum. Mama i-a spus ca totuși i-ar fi mai bine dacă ar ramane ȋn continuare ȋn Ctf , iar copilul s-a simtit din nou trădat. Din acel moment a revenit la vechile comportamente agresive, dar de aceasta data de o intensitate si mai mica. După ȋnca o perioada de intervenție baiatul reuseste sa se stabilizeze din nou, totuși, este nehotarât daca ar fi mai bine sa ramană sau și-ar dori sa plece acasa.

Au loc in paralel cateva sedinte in care se discuta situatia copilului cu familia naturală a acestuia. Este efectuată si o vizită la domiciliul parintilor biologici pentru a fi facuta o evaluare si apoi o anchetă psiho-socială; parintii hotarasc in final ca cel mai bine ar fi totuși sa-l ia acasă pe copil,pe perioada vacantelor. Este comunicată aceasta hotarare si copilului. La auzirea acestei decizii de catre copil, personalul CTF: „niciodata in viata nu l-am vazut mai linistit, mai fericit si mai bucuros pe D.A.”

Concluzii

Planul de prevenție s-a realizat pe un copil din cadrul DGASPC-Olt ,ȋn urma instituirii unei măsuri de protecție.Copilul prezintă anxietate generalizată cu un scor ridicat din puct de vedere al rezultatelor obținute pe baza testelor proiective ,scalelor aplicate și a interviului cu personalului de ȋngrijire pe baza unui interviu ce scoate la suprafata criterii de diagnostic ale anxietatii generalizate. Planul de prevenție a fost aplicat in cadrul centrului CTF,a cuprins un numar de zece ședinte ,pe o perioadă de doua luni.Ședinta a durat maxim o ora.

Așadar, chiar daca ȋn planul de intervenție propus nu a avut ȋn vedere rezolvarea problemelor copilului prin luarea ȋn calcul a posibilității de reintegrare (datorită condițiilor materiale foarte proaste) se pare că totuși soluția cea mai potrivită ȋn acest caz pentru a soluționa actele de agresivitate, ar fi reintegrarea copilului ȋn familie

Din momentul ȋn care familia a decis reântoarcerea copilului ȋn familie, pe perioada vacanțelor acesta s-a schimbat foarte mult ȋn bine, ȋn sfarșit se simțea dorit de ai săi . Este mult mai putin agitat și foarte rar agresiv,numără zilele cât mai are de stat pânăvine vacanța de vara să poată merge ȋn familia naturală . Sentimentele au primat asupra rațiunii, dar materialist din fire fiind, copilul se gândește ȋncă și la ce va pierde plecand din familie (CTF): calculatorul, camera proprie, excursii etc., dar este bucuros că va avea mai mult spatiu să se joace afară, ȋmpreuna cusurioarele lui, care ȋl vor accepta așa cum este , dupa cum el ȋnsuși declară la una dintre ȋntalniri.Se pregateste de plecare, apreciind ce o sa poată lua cu el și ce daruri va duce pentru surorile sale mai mici.

BIBLIOGRAFIE:

1. Psihologia dezvoltarii umane-Ana Munteanu,ed.Polirom 2006

2.Erich Fromm,„Arta de a iubi”,Editura Anima,București,1995

3. Tratamentul Anxietatii la Copii si Adolescenti :Ronald Rapee,Ann Wignall,Jennifer Hudson,Carolyn Schniering

4.John Boeldy,Atasament si pierdere,1995

5. Daniel Marcelli-Tratat de psihopatologia copilului-2003

– Caspi,A,Elder,G.H.,Jr.,and Bern,D.J1988.Moving away from the world:Life –course patterns of shy children.

6.Torgersen,S.1983.genetic factors in anxiety disorders.

7.Kangan J.Temperamentul,Excelenta pentru dezvoltarea timpuri a copilului. 8.Reynolds, CR și Richmond, BO (1979), "Structura Factor și validitatea de construcție", ceea ce gândesc și simt ": Manifest Scala Anxietate revizuit copii", Jurnalul de evaluare a personalității, vol. 43, pp. 281-283. 43,

9. Rosenberg M.(2007) .Scala de stima de sine Rosenberg(adaptat de Moldovan,R.).In Daniel David(coordinator),Sistem de evaluare clinica.EdituraRTS Cluj-Napoca.

Princeton, NJ: Princeton University Press. 10. Canon,W. B.(1927)Bodily changes in pain, hunger,fear and rage:An account of recent searches into the function of emotional axcitement.Bradley,S.J.(2000).Affect regulation and the development of psychopathology.New York:Guilford

11.Noyes ,R.,& Hoehn-Saric,R.(1998).The anxiety discorders.Combridge University Press. 12. David A.Clark si Aaron T.Beck. Terapia Cognitiva a Tulburarilor de Anxietate- vol.unu –Editura ASCR.

13. Barrett,P.M.,Rapee, R.M., Dadds,M.R., and Ryan,S.1996.Family enhancement of cognitive style in anxious and aggressive children.Journal of Abnormal Child Psychology.

14.Raban Motounu ,N.(2013),,Psihodiagnostic clinic proiectiv’’-suport de curs. 15. Katheryn Geldard, David Geldard, Rebecca Yin Foo –Consilierea copilului-Traducere Miruna Andriescu,Polirom-2013.

16. Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale,DSM -III ,DSM IV.

17. Cucu-Cuihan,G. (2003),,,Intorducere ȋn cercetarea psihologică’’,Editura Sylvi,București

18. Press.Noyes ,R.,& Hoehn-Saric,R.(1998).The anxiety discorders.Combridge University Press.

19. Russell A. Barkley-“Copilul Dificil “,Manualul terapeutului pentru evaluare si pentru trainingul parintilor”-Editura ASCR.

20.Daniel David-Metodologia Cercetarii Clinice, Polirom2006 .

Anexe

Stima de sine

Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul stimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual.

Interviu clinic-Formularul pentru parinti realizat pe baza DSM IV .Anxietatea generalizată

(Intervievator: Pentru diagnosticare este nevoie de indep linirea criteriilor A si B; el putin un simptom din criteriul C trebuic la-fie prezent pentru eel putin 6 luni, mai multe zile da deceit nu; simptomele trebuie sa produca distres semnificativ clinic sau deteriorarea functiondri in arii importante; de asemenea, alte tulbiirari trebuie excluse, dupa cum urmeaza).

In cele ce urmeaza, va voi intreba despre copilul dumneavoastra daca tinde sa fie in general anxios sau sa se framante foarte mult comparativ cu alti copii de varsta lui.

A. (Treceti 1 daca sunt prezente, 0 daca sunt absente si ? daca nu se stie).

1. Prezinta copilul dumneavoastra anxietate si ingrijorare (expectatie aprehensiva) excesiva in legatura cu un numar de evenimente sau activitati, cum ar fi activitati de lucru, performanta scolara sau orice alte situatii? –

2. In ultimele 6 luni, aceasta anxietate sau ingrijorare (expectatie aprehensiva) a aparut mai multe zile da decat nu? –

(cont

{lntcrcircater: Daca an fast mentionate punctele de la A, treceti la urmatoarele criterii de la aceasta hilburarc; in caz contrar, treceti direct la urmatoarea tulburare. Daca oricare dintre criteriile ramase nu este indeplinit, treceti direct la itrniatoarca tulburare).

B. Ii este dificil copilului dvs. sa isi controleze ingrijorarea?

C. Lista simptomelor de Anxietate generalizata: A fost asociata anxietatea sau preocuparea copilului dumneavoastra cu oricare dintre urmatoarele comportamente pentru mai multe zile in ultimele 6 luni? (Treceti 1 daca sunt prezente, 0 daca sunt absente si ? daca nu se stie).

1 – Neliniste sau sentimentul de a sta ca pe ghimpi; _

2- A fi rapid fatigabil (oboseste repede); _

3- Dificultate de concentrare sau senzatia de vid mintal; _

4- Iritabilitate; _

5- Tensiune muscularS; _

6- Perturbare de somn (dificultate de a adormi sau de a ramane _

adormit ori somn nelinistit si nesatisfacator).

D. Au creat aceste preocupari distres pentru copilul dumneavoastra sau deterioare in oricare dintre urmatoarele domenii de functionare? (Treceti 1 daca sunt prezente, 0 daca sunt absente si ? daca nu se §tie).

Relatii sociale cu ceilalti _ Performanta scolara _

Orice alt domeniu de functionare__

E. Criterii de excludere: (Intervievator: Treceti 1 daca anxietatea sau preocuparea sunt confirmate cafiind trasaturile unci alte tulbutrari, cum ar fi preocuparea de a nu avea un atac de panicd (a'tacul de panica), de a fi pus in dificultate in public (ca in fobia sociala), a fi contaminat (ca in tulburarea obsesiv-compulsiva), afi departe de casd sau de rudele apropiate (ca in anxietatea de separate), a avea multiple acuze somatice (ca in tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie grava (ca in hipocondrie), iar anxietatea si preocuparea nu survin exclusiv in cursul stresului posttraumatic. De asemenea, treceti 1 in cazul in care tulburarea se datoreaza efectului fiziologk direct al unci substante (de exemplu, abuz de substante, medicamente) sau al unci conditii medicale generate (de exemplu, hipertiroidism) sau apare exclusiv in timpul unci tulbiirari afective, al unci tulbiirari psihotice ori al unci tulbiirari de dezvoltare pervasiva. Treceti 0 daca nu, si ? daca nu se §tie):

Cod de diagnostic

Conditiile pentru diagnostic:

Insumeaza sectiunea A 2 puncte? _

Insumeaza sectiunea B 1 punct? _

Insumeaza sectiunea C 1 sau mai multe puncte? _

Insumeaza sectiunea D 1 sau mai multe puncte? _

Insumeaza sectiunea E 0 puncte? _

(Bifafi aid daca toatc conditiile au fost iudeplinite). _I Anxietate generalizata (300.02)

Exercitiul meu de relaxare

incearca sa exersezi relaxarea in fiecare zi, timp de zece, cincisprezece minute. Tensioneaza si apoi relaxeaza fiecare muschi, asa cum am facut in sedinta de terapie.

Grupele de mufchi pe care trebuie sa le tensionezi, iar mai apoi sa le relaxezi, sunt urmatoarele:

1. Bratele

2. Fata

3. Stomacul

4. Picioarele

Alege o camera lini§tita §i incearca sa exersezi cat poti de bine… Succes! Te rog sa completezi acest formular in fiecare zi ! Incercuie§te raspunsul

tau :

Ai practicat relaxarea?

Care a fost evaluarea ingrijorarii tale?

Inainte Dupa

10

" Scala Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii (RCMAS)”

Read each question carefully. Citiți cu atenție fiecare întrebare. Put a circle around the word YES if you think it is true about you. Pune un cerc în jurul cuvântul DA, dacă credeți că este adevărat despre tine. Put a circle around the word NO if you think it is not true about you Pune un cerc în jurul cuvântul NU, dacă credeți că nu este adevărat despre tine

1. 1.                   I have trouble making up my mind. Am probleme cand fac ceva cu mintea mea. Yes / No Da / Nu

2. 2.                   I get nervous when things do not go the right way for me. Devin nervos atunci când lucrurile nu merg cum trebuie pentru mine. Yes / No Da / Nu

3. 3.                   Others seem to do things easier than I can. Alții par să facă lucrurile mai ușor decât pot. Yes / No Da / Nu

4. 4. Eu stiu ca imi place toata lumea. Yes / No Da / Nu

5. 5.                   Often I have trouble getting my breath. De multe ori am probleme cu obtinerea respirația mea. Yes / No Da / Nu

6. 6.                   I worry a lot of the time. Îmi fac griji o mulțime de timp. Yes / No Da / Nu

7. 7.                   I am afraid of a lot of things. Mi-e teamă de o mulțime de lucruri. Yes / No Da / Nu

8. 8.                   I am always kind. Eu sunt întotdeauna la fel. Yes / No Da / Nu

9. 9.                   I get mad easily. Ma supar cu ușurință. Yes / No Da / Nu

10. 10.               I worry about what my parents will say to me. Îmi fac griji cu privire la ceea ce părinții mei vor să-mi spună. Yes / No Da / Nu

11. 11.               I feel that others do not like the way I do things. Simt că altora nu le place modul în care imi fac lucrurile. Yes / No Da / Nu

12. 12.               I always have good manners. Întotdeauna am bunele maniere. Yes / No Da / Nu

13. 13.               It is hard for me to get to sleep at night. Este greu pentru mine pentru a dormi noapte. Yes / No Da / Nu

14. 14.               I worry about what other people think about me. Îmi fac griji pentru ce cred altii despre mine. Yes / No Da / Nu

15. 15.               I feel alone even when there are people with me. Mă simt singur chiar și atunci când există oameni cu mine. Yes / No Da / Nu

16. 16.               I am always good. Eu sunt întotdeauna bine. Yes / No Da / Nu

17. 17.               Often I feel sick in the stomach. De multe ori mă simt rău la stomac. Yes / No Da / Nu

18. 18.               My feelings get hurt easily. Sentimentele mele sunt rănite ușor. Yes / No Da / Nu

19. 19.               My hands feel sweaty. Mâinile mele se simt transpirate. Yes / No Da / Nu

20. 20.               I am always nice to everyone. Sunt întotdeauna frumos pentru toată lumea. Yes / No Da / Nu

21. 21.               I am tired a lot. M-am saturat de mult. Yes / No Da / Nu

22. 22.               I worry about what is going to happen. Îmi fac griji cu privire la ceea ce se va întâmpla. Yes / No Da / Nu

23. 23.               Other children are happier than I am. Alți copii sunt mai fericiți decât mine. Yes / No Da / Nu

24. 24.               I tell the truth every single time. Eu spun adevărul de fiecare dată. Yes / No Da / Nu

25. 25.               I have bad dreams. Am coșmaruri. Yes / No Da / Nu

26. 26.               My feelings get hurt easily when I am fussed at. Sentimentele mele sunt rănite ușor atunci când am emotii. Yes / No Da / Nu

27. 27.               I feel someone will tell me I do things the wrong way. Eu simt ca cineva îmi spune ca fac lucrurile în mod greșit. Yes / No Da / Nu

28. 28.               I never get angry. Nu mă supăr. Yes / No Da / Nu

29. 29.               I wake up scared some of the time. M-am trezit speriat o parte din timp. Yes / No Da / Nu

30. 30.               I worry when I go to bed at night. Îmi fac griji atunci când mă duc la culcare. Yes / No Da / Nu

31. 31.               It is hard for me to keep my mind on my schoolwork. Este dificil pentru mine de a păstra mintea mea, pentru a lucre la scoăla. Yes / No Da / Nu

32. 32.               I never say things that I shouldn't. N-am spus lucruri pe care nu ar trebui. Yes / No Da / Nu

33. 33.               Eu mă zvârcolesc când ma asez lângă un grup. Da / Nu Yes / No

34. 34.               I am nervous. Sunt nervos. Yes / No Da / Nu

35. 35.               A lot of people are against me. O mulțime de oameni sunt împotriva mea. Yes / No Da / Nu

36. 36.               I never lie. Nu mint. Yes / No Da / Nu

37. 37. De multe ori vă faceți griji ca ceva rau se va intampla cu mine. Yes / No Da / Nu

The scales calculated from this instrument are: Scalele calculate de acest instrument sunt: RCMAS total Anxietate Scor [0]

RCMAS – Scala minciună factori: 4, 8, 12, 16, 20, 24 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28, 32, 3628, 32, 36.

RCMAS – Anxietate fiziologice;sumă de elemente: 1, 5, 9, 13, 17, 19, 21, 25, 29, 33

RCMAS – Worry / hipersensibilitate ; suma elementelor 2, 6, 7, 10, 14, 18, 22, 26, 30, 34, 37

RCMAS – Social – preocupări sociale / Concentrație sumă de elemente 3, 11, 15, 23, 27, 31, 35

BIBLIOGRAFIE:

1. Psihologia dezvoltarii umane-Ana Munteanu,ed.Polirom 2006

2.Erich Fromm,„Arta de a iubi”,Editura Anima,București,1995

3. Tratamentul Anxietatii la Copii si Adolescenti :Ronald Rapee,Ann Wignall,Jennifer Hudson,Carolyn Schniering

4.John Boeldy,Atasament si pierdere,1995

5. Daniel Marcelli-Tratat de psihopatologia copilului-2003

– Caspi,A,Elder,G.H.,Jr.,and Bern,D.J1988.Moving away from the world:Life –course patterns of shy children.

6.Torgersen,S.1983.genetic factors in anxiety disorders.

7.Kangan J.Temperamentul,Excelenta pentru dezvoltarea timpuri a copilului. 8.Reynolds, CR și Richmond, BO (1979), "Structura Factor și validitatea de construcție", ceea ce gândesc și simt ": Manifest Scala Anxietate revizuit copii", Jurnalul de evaluare a personalității, vol. 43, pp. 281-283. 43,

9. Rosenberg M.(2007) .Scala de stima de sine Rosenberg(adaptat de Moldovan,R.).In Daniel David(coordinator),Sistem de evaluare clinica.EdituraRTS Cluj-Napoca.

Princeton, NJ: Princeton University Press. 10. Canon,W. B.(1927)Bodily changes in pain, hunger,fear and rage:An account of recent searches into the function of emotional axcitement.Bradley,S.J.(2000).Affect regulation and the development of psychopathology.New York:Guilford

11.Noyes ,R.,& Hoehn-Saric,R.(1998).The anxiety discorders.Combridge University Press. 12. David A.Clark si Aaron T.Beck. Terapia Cognitiva a Tulburarilor de Anxietate- vol.unu –Editura ASCR.

13. Barrett,P.M.,Rapee, R.M., Dadds,M.R., and Ryan,S.1996.Family enhancement of cognitive style in anxious and aggressive children.Journal of Abnormal Child Psychology.

14.Raban Motounu ,N.(2013),,Psihodiagnostic clinic proiectiv’’-suport de curs. 15. Katheryn Geldard, David Geldard, Rebecca Yin Foo –Consilierea copilului-Traducere Miruna Andriescu,Polirom-2013.

16. Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale,DSM -III ,DSM IV.

17. Cucu-Cuihan,G. (2003),,,Intorducere ȋn cercetarea psihologică’’,Editura Sylvi,București

18. Press.Noyes ,R.,& Hoehn-Saric,R.(1998).The anxiety discorders.Combridge University Press.

19. Russell A. Barkley-“Copilul Dificil “,Manualul terapeutului pentru evaluare si pentru trainingul parintilor”-Editura ASCR.

20.Daniel David-Metodologia Cercetarii Clinice, Polirom2006 .

Anexe

Stima de sine

Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul stimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual.

Interviu clinic-Formularul pentru parinti realizat pe baza DSM IV .Anxietatea generalizată

(Intervievator: Pentru diagnosticare este nevoie de indep linirea criteriilor A si B; el putin un simptom din criteriul C trebuic la-fie prezent pentru eel putin 6 luni, mai multe zile da deceit nu; simptomele trebuie sa produca distres semnificativ clinic sau deteriorarea functiondri in arii importante; de asemenea, alte tulbiirari trebuie excluse, dupa cum urmeaza).

In cele ce urmeaza, va voi intreba despre copilul dumneavoastra daca tinde sa fie in general anxios sau sa se framante foarte mult comparativ cu alti copii de varsta lui.

A. (Treceti 1 daca sunt prezente, 0 daca sunt absente si ? daca nu se stie).

1. Prezinta copilul dumneavoastra anxietate si ingrijorare (expectatie aprehensiva) excesiva in legatura cu un numar de evenimente sau activitati, cum ar fi activitati de lucru, performanta scolara sau orice alte situatii? –

2. In ultimele 6 luni, aceasta anxietate sau ingrijorare (expectatie aprehensiva) a aparut mai multe zile da decat nu? –

(cont

{lntcrcircater: Daca an fast mentionate punctele de la A, treceti la urmatoarele criterii de la aceasta hilburarc; in caz contrar, treceti direct la urmatoarea tulburare. Daca oricare dintre criteriile ramase nu este indeplinit, treceti direct la itrniatoarca tulburare).

B. Ii este dificil copilului dvs. sa isi controleze ingrijorarea?

C. Lista simptomelor de Anxietate generalizata: A fost asociata anxietatea sau preocuparea copilului dumneavoastra cu oricare dintre urmatoarele comportamente pentru mai multe zile in ultimele 6 luni? (Treceti 1 daca sunt prezente, 0 daca sunt absente si ? daca nu se stie).

1 – Neliniste sau sentimentul de a sta ca pe ghimpi; _

2- A fi rapid fatigabil (oboseste repede); _

3- Dificultate de concentrare sau senzatia de vid mintal; _

4- Iritabilitate; _

5- Tensiune muscularS; _

6- Perturbare de somn (dificultate de a adormi sau de a ramane _

adormit ori somn nelinistit si nesatisfacator).

D. Au creat aceste preocupari distres pentru copilul dumneavoastra sau deterioare in oricare dintre urmatoarele domenii de functionare? (Treceti 1 daca sunt prezente, 0 daca sunt absente si ? daca nu se §tie).

Relatii sociale cu ceilalti _ Performanta scolara _

Orice alt domeniu de functionare__

E. Criterii de excludere: (Intervievator: Treceti 1 daca anxietatea sau preocuparea sunt confirmate cafiind trasaturile unci alte tulbutrari, cum ar fi preocuparea de a nu avea un atac de panicd (a'tacul de panica), de a fi pus in dificultate in public (ca in fobia sociala), a fi contaminat (ca in tulburarea obsesiv-compulsiva), afi departe de casd sau de rudele apropiate (ca in anxietatea de separate), a avea multiple acuze somatice (ca in tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie grava (ca in hipocondrie), iar anxietatea si preocuparea nu survin exclusiv in cursul stresului posttraumatic. De asemenea, treceti 1 in cazul in care tulburarea se datoreaza efectului fiziologk direct al unci substante (de exemplu, abuz de substante, medicamente) sau al unci conditii medicale generate (de exemplu, hipertiroidism) sau apare exclusiv in timpul unci tulbiirari afective, al unci tulbiirari psihotice ori al unci tulbiirari de dezvoltare pervasiva. Treceti 0 daca nu, si ? daca nu se §tie):

Cod de diagnostic

Conditiile pentru diagnostic:

Insumeaza sectiunea A 2 puncte? _

Insumeaza sectiunea B 1 punct? _

Insumeaza sectiunea C 1 sau mai multe puncte? _

Insumeaza sectiunea D 1 sau mai multe puncte? _

Insumeaza sectiunea E 0 puncte? _

(Bifafi aid daca toatc conditiile au fost iudeplinite). _I Anxietate generalizata (300.02)

Exercitiul meu de relaxare

incearca sa exersezi relaxarea in fiecare zi, timp de zece, cincisprezece minute. Tensioneaza si apoi relaxeaza fiecare muschi, asa cum am facut in sedinta de terapie.

Grupele de mufchi pe care trebuie sa le tensionezi, iar mai apoi sa le relaxezi, sunt urmatoarele:

1. Bratele

2. Fata

3. Stomacul

4. Picioarele

Alege o camera lini§tita §i incearca sa exersezi cat poti de bine… Succes! Te rog sa completezi acest formular in fiecare zi ! Incercuie§te raspunsul

tau :

Ai practicat relaxarea?

Care a fost evaluarea ingrijorarii tale?

Inainte Dupa

10

" Scala Manifestărilor de Anxietate revizuită pentru copii (RCMAS)”

Read each question carefully. Citiți cu atenție fiecare întrebare. Put a circle around the word YES if you think it is true about you. Pune un cerc în jurul cuvântul DA, dacă credeți că este adevărat despre tine. Put a circle around the word NO if you think it is not true about you Pune un cerc în jurul cuvântul NU, dacă credeți că nu este adevărat despre tine

1. 1.                   I have trouble making up my mind. Am probleme cand fac ceva cu mintea mea. Yes / No Da / Nu

2. 2.                   I get nervous when things do not go the right way for me. Devin nervos atunci când lucrurile nu merg cum trebuie pentru mine. Yes / No Da / Nu

3. 3.                   Others seem to do things easier than I can. Alții par să facă lucrurile mai ușor decât pot. Yes / No Da / Nu

4. 4. Eu stiu ca imi place toata lumea. Yes / No Da / Nu

5. 5.                   Often I have trouble getting my breath. De multe ori am probleme cu obtinerea respirația mea. Yes / No Da / Nu

6. 6.                   I worry a lot of the time. Îmi fac griji o mulțime de timp. Yes / No Da / Nu

7. 7.                   I am afraid of a lot of things. Mi-e teamă de o mulțime de lucruri. Yes / No Da / Nu

8. 8.                   I am always kind. Eu sunt întotdeauna la fel. Yes / No Da / Nu

9. 9.                   I get mad easily. Ma supar cu ușurință. Yes / No Da / Nu

10. 10.               I worry about what my parents will say to me. Îmi fac griji cu privire la ceea ce părinții mei vor să-mi spună. Yes / No Da / Nu

11. 11.               I feel that others do not like the way I do things. Simt că altora nu le place modul în care imi fac lucrurile. Yes / No Da / Nu

12. 12.               I always have good manners. Întotdeauna am bunele maniere. Yes / No Da / Nu

13. 13.               It is hard for me to get to sleep at night. Este greu pentru mine pentru a dormi noapte. Yes / No Da / Nu

14. 14.               I worry about what other people think about me. Îmi fac griji pentru ce cred altii despre mine. Yes / No Da / Nu

15. 15.               I feel alone even when there are people with me. Mă simt singur chiar și atunci când există oameni cu mine. Yes / No Da / Nu

16. 16.               I am always good. Eu sunt întotdeauna bine. Yes / No Da / Nu

17. 17.               Often I feel sick in the stomach. De multe ori mă simt rău la stomac. Yes / No Da / Nu

18. 18.               My feelings get hurt easily. Sentimentele mele sunt rănite ușor. Yes / No Da / Nu

19. 19.               My hands feel sweaty. Mâinile mele se simt transpirate. Yes / No Da / Nu

20. 20.               I am always nice to everyone. Sunt întotdeauna frumos pentru toată lumea. Yes / No Da / Nu

21. 21.               I am tired a lot. M-am saturat de mult. Yes / No Da / Nu

22. 22.               I worry about what is going to happen. Îmi fac griji cu privire la ceea ce se va întâmpla. Yes / No Da / Nu

23. 23.               Other children are happier than I am. Alți copii sunt mai fericiți decât mine. Yes / No Da / Nu

24. 24.               I tell the truth every single time. Eu spun adevărul de fiecare dată. Yes / No Da / Nu

25. 25.               I have bad dreams. Am coșmaruri. Yes / No Da / Nu

26. 26.               My feelings get hurt easily when I am fussed at. Sentimentele mele sunt rănite ușor atunci când am emotii. Yes / No Da / Nu

27. 27.               I feel someone will tell me I do things the wrong way. Eu simt ca cineva îmi spune ca fac lucrurile în mod greșit. Yes / No Da / Nu

28. 28.               I never get angry. Nu mă supăr. Yes / No Da / Nu

29. 29.               I wake up scared some of the time. M-am trezit speriat o parte din timp. Yes / No Da / Nu

30. 30.               I worry when I go to bed at night. Îmi fac griji atunci când mă duc la culcare. Yes / No Da / Nu

31. 31.               It is hard for me to keep my mind on my schoolwork. Este dificil pentru mine de a păstra mintea mea, pentru a lucre la scoăla. Yes / No Da / Nu

32. 32.               I never say things that I shouldn't. N-am spus lucruri pe care nu ar trebui. Yes / No Da / Nu

33. 33.               Eu mă zvârcolesc când ma asez lângă un grup. Da / Nu Yes / No

34. 34.               I am nervous. Sunt nervos. Yes / No Da / Nu

35. 35.               A lot of people are against me. O mulțime de oameni sunt împotriva mea. Yes / No Da / Nu

36. 36.               I never lie. Nu mint. Yes / No Da / Nu

37. 37. De multe ori vă faceți griji ca ceva rau se va intampla cu mine. Yes / No Da / Nu

The scales calculated from this instrument are: Scalele calculate de acest instrument sunt: RCMAS total Anxietate Scor [0]

RCMAS – Scala minciună factori: 4, 8, 12, 16, 20, 24 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28, 32, 3628, 32, 36.

RCMAS – Anxietate fiziologice;sumă de elemente: 1, 5, 9, 13, 17, 19, 21, 25, 29, 33

RCMAS – Worry / hipersensibilitate ; suma elementelor 2, 6, 7, 10, 14, 18, 22, 26, 30, 34, 37

RCMAS – Social – preocupări sociale / Concentrație sumă de elemente 3, 11, 15, 23, 27, 31, 35